Academia de Studii Economice

Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

Analiza sistemului
educaţional din
Grecia şi Germania

CRĂSNARU ANA IOANA

Facultate: Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică

Fiecare ţară are o etichetă legată inclusiv de educaţie. Germania este faimoasă pentru şcolile
profesionale, grecii au materia stufoasă. Sistemul de învăţământ din fiecare ţară are
particularităţile proprii, determinate de condiţiile economice, sociale, politice, de gradul de
 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

cultura şi civilizaţie al societăţii, de tradiţiile specifice unei naţiuni şi de concepţiile pedagogice

pe care le promovează.

1. Sistemul educaţional în Grecia

1.1. Învățământul preșcolar:

Învățământul preșcolar este opțional. Copiii care au împlinit 3 ani și jumătate până la 1
octombrie sunt admiși în primul an de învățământ, pregătirea lor desfășurându-se până la vârsta
de 5 ani și jumătate.

1.2. Învățământul obligatoriu:

Învățământul este obligatoriu pe o perioadă de 9 ani (începe în anul în care copilul a împlinit
vârsta de 5 ani și jumătate, dar nu mai târziu de 1 octombrie și continuă până la vârsta de 15
ani).

Învățământul primar durează 6 ani și elevii sunt repartizați pe clase în funcție de vârstă, cu
excepția școlilor foarte mici. În general, învățătorul din ciclul primar predă toate materiile și
poate schimba grupul sau clasa în fiecare an. Elevii care lipsesc mai mult de jumătate din anul
școlar trebuie sa susțină un examen și dacă nu îl promovează vor repeta anul școlar. La sfârșitul
învățământului primar, elevii primesc un certificat de absolvire care le permite accesul în
învățământul secundar inferior, astfel încât, nu există examen final.

1.3. Învățământul secundar inferior:

Elevii care au absolvit cei 6 ani de școală primară sunt admiși în mod automat în „Gymnazio”,
fără a susține vreun examen. Promovarea în clasa următoare depinde de notele obținute la
fiecare disciplină în cadrul testelor trimestriale. Consiliul hotărăște, pe baza rezultatelor la teste,
dacă acestora li se acordă sau nu certificatul de absolvire, denumit „Apolytirio Gymnasio”.

1.4. Învățământul postobligatoriu:

Există mai multe tipuri de licee la care elevii pot intra fără a susține un examen de admitere: a)
Liceul general oferă un curs comun de învățământ general pe durata primilor doi ani,dupa se
introduc disciplinele opționale pentru patru ramuri care completează cursurile generale, astfel
încât, prima ramură constă în greaca modernă, matematică, fizică și chimie.

b) Liceul tehnico-profesional oferă un curs comun în primul an, urmat de împărțirea pe secții
în funcție de disciplinele opționale, astfel elevii pot alege o specializare care să le permită
ulterior să se angajeze.

c) Liceul de cultură generală au un plan de învățământ comun pentru cursurile generale, tehnice
și profesionale din primul an.

d) Liceul clasic are un plan de învățământ comun în primii doi ani, urmat de un al treilea an cu
discipline generale și opționale.
 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

e) Liceul ecleziastic admite numai băieți, structura sa fiind asemănătoare cu cea a liceului
general, cu excepția faptului că sistemul de învățământ acordă mai mult timp studiului
teologiei.

➔ Evaluarea elevilor se face la sfârșitul fiecărui trimestru pe baza unor teste orale și scrise
pentru fiecare disciplină, pentru a trece în anul următor sau pentru a obține un certificat de
absolvire.

1.5. Școlile tehnico-profesionale:

Cursurile de zi au doi ani de studiu, iar cursurile serale 3 ani, așadar evaluarea elevilor se face
ca și la liceu.

1.6. Învățământul superior:

Se desfășoară în Universități, Institute Superioare de Învățământ Tehnic sau institute superioare
pentru studii ecleziastice. După obținerea acestui certificat de absolvire a învățământului
secundar superior, elevii care doresc să-și continue studiile în învățământul superior trebuie să
susțină un examen de admitere organizat la nivel național, la disciplinele care doresc să le
urmeze.
Învățământul superior Învățământul universitar este exclusiv susținut de instituți cu
administrație proprie constituite conform legii. Aceste instituți se află sub controlul statului și
sunt finanțate de acesta. Învățământul superior include de asemenea diverse instituții care oferă
formare profesională în domeniul religiei, artei, turismului, naval, armatei și ordini publice.
Cursurile universitare durează 4 ani cu excepția anumitor facultăți unde cursurile durează 5 –
6 ani. Anul academic constă în două semestre cu 13 săptămâni de predare și 6 săptămâni de
examene.

În 2015, o analiză a numărului de absolvenți din UE-28 pe domenii de studiu (datele din 2014
pentru Grecia și Italia; cu excepția Țărilor de Jos) arată că peste o treime (33,8 %) din totalul
studenților din învățământul terțiar au absolvit științe sociale, jurnalism, informare, științe
economice, administrative sau juridice. Această rată a fost mai ridicată decât rata echivalentă
(32,2 %) a studenților din învățământul terțiar care încă mai studiau în acest domeniu în 2015,
ceea ce sugerează că, în ultimii ani, mai puțini studenți au început acest tip de studiu sau că fie
ratele de abandon, fie duratele medii ale cursurilor au fost mai mari în alte domenii. S-a
observat o situație similară în ceea ce privește sănătatea și asistența socială, aceste studii
constituind 13,7 % dintre absolvenți față de 13,1 % din populația studenților din învățământul
terțiar, precum și domeniul mai redus al științelor educației (9,3 % dintre absolvenți față de 7,5
% dintre studenți). Situația inversă a fost observată în cazul unora dintre celelalte domenii de
studii, în special în cazul științelor inginerești, al industriei manufacturiere și al studiilor privind
construcțiile (13,9 % dintre absolvenți și 15,8 % dintre studenți), al științelor naturii, al
matematicii, al statisticilor și al tehnologiilor informației și comunicațiilor (10,3 % dintre
absolvenți și 12,0 % dintre absolvenți), precum și în cazul artelor și al științelor umaniste (11,0
% dintre absolvenți și 12,3 % dintre studenți); nu a existat nicio diferență la nivelul ratelor
absolvenților și al ratelor studenților care au studiat servicii sau în domeniul agriculturii, al
silviculturii, al pescuitului și cel veterinar.
 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

1.7. Concluzii:
Având o şcoală primară de lungă durată, tot până la 12 ani. Gimnaziul durează trei ani şi liceul
– la fel, dar materiile sunt destul de stufoase. Matematica, spre exemplu, se predă la un nivel
mai înalt decât în Occident, lucru valabil şi în România, de altfel.

➔ „În ultimele clase din liceu, elevii învaţă ceea ce se predă la universitate în alte state
europene“, a spus cu mândrie Ioannis Tzikes, un profesor din Grecia.

Practic, la fel ca la noi, sistemul avantajează elitele, materia fiind tehnică, grea şi stufoasă. În
ceea ce priveşte rezultatele lor la testele PISA, grecii ocupă locul 42 din 65, depăşindu-i astfel
pe români şi pe bulgari.

2. Sistemul educaţional în Germania:

Sistemul de învăţământ al Republicii Federale Germania are două trăsături care îl disting faţă
de sistemele de învăţământ ale cele mai multe state industrializate:
● În ciclul secundar superior exista trei sau patru tipuri de şcoli paralele dar separate,
precedate de ciclul primar comun.
● Forma "duala" a formarii profesionale este foarte importanta. Principala sa functie este
asigurarea muncitorilor calificati prin formare la locul de munca.

În Germania, şcolile, ca şi universităţile şi institutele de învăţământ superior sunt de regulă

instituţii de stat. Instituţiile de învăţământ particulare joacă un rol secundar după criteriul
numărului de elevi şi studenţi. Cu excepţia acestora, toate şcolile - generale şi profesionale
vocaţional - ca şi institutele de învăţământ superior şi universităţile sunt gratuite.

2.1. Învăţământ general:

De la varsta de 3 la 6 ani copiii pot frecventa Kindergärten (invatamantul preprimar).
Invatamantul obligatoriu debuteaza la varsta de 6 sau 7 ani impliniti si dureaza 9 sau 10 ani (in
functie de stat). Toti copiii trebuie sa frecventeze la inceput Grundschule (scoala primara)
pentru 4 sau 6 ani. In general de la varsta de 6 ani copiii din invatamantul obligatoriu merg la
o Grundschule locala. Apoi aleg filiere separate. Parintii decid la acest moment - pe baza
sfatului profesorului - in privinta tipului de scoala pe care sa o urmeze copilul: Hauptschule
(scoala secundara inferioara), Realschule (scoala secundara intermediara) sau Gymnasium
(scoala secundara superioara). In unele regiuni germane sunt si Gesamtschulen (scoli secundare
comprehensive) care combina toate cele trei tipuri de scoli intr-o singura forma.

2.2. Învăţământ profesional:

 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

In Germania, doar o mica proportie de tineri isi finalizeaza pregatirea profesionala in scoala.
Aproximativ trei sferturi dintre tineri din orice scoala generala (fara sa includem scolile
superioare in Gymnasien) sunt formati in companii. In plus, cursantii companiei frecventeaza
cursurile scolii profesionale. De aceea se vorbeste despreun sistem"dual" in formarea
profesionala.

2.3. Învăţământ superior:

Odata cu obtinerea Abitur sau Fachabitur (certificat de invatamant secundar superior / certificat
secundar specializat), absolventul poate alege dintr-o gama de instituitii de invatamant superior
din Germania: Universität (universitate), Technische Hochschule (universitate tehnica),
Pädagogische Hochschule (colegiu pedagogic), Kunsthochschule/ Musikhochschule (colegiu
de arta/ colegiu de muzica) or Fachhochschule (colegiu de stiinte aplicate):

In plus, sistemul de invatamant asigura educatia adultilor, eLearning si invatamant pentru

persoane cu cerinte speciale (cu dizabilitati, elevi straini, copii supradotati sau elevi cu cerinte
educative speciale).

2.4. În Germania sunt 250 de elevi pe loc la profesională:

Germania este o ţară cunoscută în lume pentru învăţământul său profesional dual, care durează
trei ani şi începe după ce elevii termină 10 ani de învăţământ obligatoriu.
Werner Braun, unul dintre oamenii de afaceri implicaţi în şcoala profesională Kronstadt din
Braşov, un proiect renumit în România pentru că a introdus un sistem de învăţământ profesional
după modelul german, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum arată o adevărată şcoală de
meserii nemţească.
El spune că o practică de două săptămâni cum se face la noi nu are nicio valoare, un elev având
nevoie de luni de practică pentru a ieşi cu o meserie învăţată din şcoala profesională.
Braun mai spune că difereţa cea mai mare dintre şcoala profesională românească şi cea germană
este modul în care este văzută în societate.

2.5. Concluzii:
Învăţământul vocaţional din Germania este considerat cel mai bine dezvoltat din lume, dar, în
acelaşi timp, diferenţiază foarte mult între copiii cu o pregătire slabă, cei de nivel mediu şi
elitele. Diferenţierea aceasta a dus la un sistem educaţional segregat în funcţie de abilităţile
copiilor: o şcoală pentru cei mai slabi (Hauptschule), o şcoală pentru elevii de nivel mediu
(Realschule) şi una pentru elite (Gymnasium), special creată pentru a facilita accesul la o
facultate.

Desigur, există o îngrijorare în societatea germană legat de această segregare a copiilor în

funcţie de nivelul de inteligenţă şi de pregătire, în principal fiindcă nu este o educaţie egalitară,
elevii fiind practic etichetaţi, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ o profesoară de limba
engleză de la un Realschule.
➔ „Vrem să schimbăm sistemul, să ne apropiem mai mult de modelul finlandez, unde toate
şcolile oferă aceeaşi calitate a educaţiei şi se încearcă să nu fie discrepanţe foarte mari
la nivelul de pregătire al elevilor. De aceea, încercăm să unim şcolile, profesorii de la
 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

Realschule să predea la Hauptschule. Un experiment de genul acesta are loc la şcoala

la care predau şi eu. Pentru a realiza tranziţia asta, în loc ca elevii să stea în clasă şi
profesorii să vină la ei, am schimbat, luându-ne după sistemul american, profesorii au
clasa lor, iar elevii migrează de la o oră la alta. Din păcate, am descoperit că această
practică a dus la o dezordine generală în şcoală. Chiar m-a impresionat ce am văzut
aici în România, şcolile voastre sunt mai ordonate decât ale noastre, iar elevii sunt mai
cuminţi, poate şi fiindcă sistemul vostru e mai strict“, a apreciat Birte Lampe,
profesoară din Germania.

În 2015, Germania, cel mai populat stat membru din UE, a avut 3,0 milioane de studenți în
învățământul terțiar, acesta fiind cel mai mare număr înregistrat la nivelul UE și echivalentul a
15,2 % din totalul înregistrat la nivelul UE-28.

Trăsături comune:
Femeile au format o majoritate în rândul studenților din învățământul terțiar în toate celelalte
state membre ale UE, cu excepția Greciei (unde acestea au avut o cotă de reprezentare de 48,7
% dintre studenții din învățământul terțiar) și a Germaniei (47,9 %).
În ceea ce privește studenții care au studiat pentru diploma de licență, Grecia (47,9 %) și
Germania (45,2 %) au fost singurele state membre ale UE care au înregistrat un număr mai
mare de bărbați decât de femei cu astfel de studii în 2015.
Aproximativ 4,7 milioane de studenți au absolvit instituții de învățământ terțiar în UE-28 în
2015: este de reținut că această cifră a fost estimată pe baza celor mai recente informații
disponibile pentru fiecare dintre statele membre ale UE, inclusiv a datelor din 2014 pentru
Grecia și Italia și a numărului total de absolvenți din Țările de Jos (deși nu există o situație
defalcată a informațiilor privind numărul de absolvenți în Țările de Jos după orientarea
 Academia de Studii Economice
Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic

programului). Franța (752 000) a înregistrat cel mai mare număr de absolvenți ai
învățământului terțiar în 2015, fiind urmată de Regatul Unit (740 000), cu mult înaintea
Germaniei (545 000).

Bibliografia:
http://adevarul.ro/educatie
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained