Profetul din Nazaret

S-au înspăimântat stăpânii lumii Fiți buni cu cei ce vă insultă,

La glasul Blândului Profet Iertați pe cei ce vă lovesc,
Și un dușman văzură-n Fiul Iubiți pe cei ce contra voastră
Dulgherului din Nazaret. Cu dușmănie se pornesc.

El n-a venit să răzvrătească, Cât bine, câtă fericire

Nu vrea pieirea nimănui, Și câtă dragoste-ai adus
Desculț, pe jos, colindă lumea Și oamenii, drept răsplătire
Și mulți hulesc Numele Lui. Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus!

Și toți cu pietre Îl alungă Au râs și Te-au scuipat în față

Și râd de El ca de-un smintit, Din spini cunună Ți-au făcut
Dar El zâmbește tuturora, Și în deșarta lor trufie
Atotputernic și Smerit. Stăpâni asupră-Ți s-au crezut.

El orbilor le dă lumină Aduceți piatra cea mai mare

Și muților le dă cuvânt, Mormântul să-l acoperiți
Pe cei bolnavi îi întărește, Chemați străjerii cei mai ageri
Pe morți îi scoală din mormânt. Și străji de noapte rânduiți!

Și tuturor, deopotrivă, S-au veselit necredincioșii

Împarte darul Lui ceresc C-au pus luminii stăvilar,
Și celor care cred într-Însul Dar ea s-a întețit în focul
Și celor ce-L batjocoresc. Durerilor de pe calvar.

Urască-L cei fără de lege Și valurile neoprite

Ce-I pasă Lui de ura lor Peste pământ se împânzesc
El a venit s-aducă pacea Ducând dreptate și iubire
Și înfrățirea tuturor. Și pace-n neamul omenesc.

Din toată lumea, asupriții, Voi, toți ce-ați plâns în întuneric

În jurul Lui s-au grămădit Și nimeni nu v-a mângâiat,
Și vijeliile de patimi Din lunga voastră-ngenunchere
La glasul Lui au amuțit. Sculați, Hristos a înviat!