Durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a soarelui, reprezintă intervalul de timp din cursul unei

zile, cậnd soarele străluceşte si se exprimă în ore şi zecimi de oră.
Masuratorile din perioada de referinta (1961-2000), au fost efectuate cu
ajutorul heliografelor, cel mai adesea fiind utilizate cele de tip Fuess,
Universal şi Campbell-Stokes, care în mod automat înregistrează pe
diagrame (heliograme) intervalele de timp in cursul cărora soarele
străluceşte.
Deoarece înregistrările heliografice sunt influenţate în mod
sensibil de o serie de factori, şirurile de date privind durata de strălucire a
Soarelui, în unale cazuri, pot prezenta erori sistematice şi accidentale care
duc la denaturarea valorilor reale, fapt ce a presupus o atentă analiză
critică a valorilor prelucrate.
Dintre cauzele care determină neomogenitatea şirurilor de date
privind durata de strălucire a soarelui pot fi menţionate : obstacolele
existente în estul, sudul si vestul heliografului, depunerile de bruma, rouă
sau praf pe sfera heliografului, precum şi întậrzierile în schimbarea zilnică
a diagramei. O mare influenţă asupra mărimii datelor înregistrate o
exercită valorile umezelii şi temperaturii aerului. La toate acestea, trebuie
adăugat faptul că la poziţii joase ale Soarelui (înălţimi sub 50 deasupra
orizontului), heliograma nu este carbonizată. Ca o consecinţa a acestor
cauze, durata efectivă de strălucire a soarelui este în realitate, mai mare
decật cea determinată cu ajutorul heliogramelor.
 Variaţia în cursul anului
• Valorile medii lunare ale duratei de strălucire a soarelui scot în evidenţă faptul
că durata medie cea mai mare se înregistrează pe întreg teritoriul ţării în luna iulie,
exceptând zona montană unde durata maximă din cursul anului se poate produce în
luna august. Acest decalaj semnalat în zona montană, care se observă şi în mersul
temperaturilor medii lunare, se datorează numărului redus de zile cu nebulozitate
cumuliformă, specific lunii august, care are ca efect o creştere relativ redusă atât a
temperaturii medii, cât şi a duratei lunare de strălucire a Soarelui în luna august faţă
de luna iulie.
• În general, durata medie de strălucire a soarelui în luna iulie depăşeşte 300 de ore în
Dobrogea, Câmpia Română, jumătatea sudica a Podişului Getic, precum şi în
extremitatea sud-vestică a Câmpiei de Vest.
• Regiunile colinare, situate în zona de contact cu Subcarpaţii Sudici, în cea mai mare
parte a Moldovei şi a Transilvaniei, precum şi în Câmpia de Vest, durata lunară cea
mai mare din cursul anului consemnată în luna iulie, variază între 250-300 de ore. În
zona montană, numărul mediu de ore din luna cea mai însorită (cel mai frecvent:
august) scade sub 200 de ore.
•
Durata medie lunară minimă din cursul anului se înregistrează pe întreg cuprinsul
ţării, în luna decembrie, lună în care ziua astronomică este cea mai scurtă, iar
nebulozitatea are valori maxime. Aceasta nu depăşeşte decât pe alocuri 90 de ore în
zona montană înaltă, situată deasupra plafonului norilor (Vârful Omu: 98 ore) şi în
zonele situate la adăpostul aerodinamic al muntelui (Băişoara: 95 m; Fundata: 96 m;
Păltiniş Sibiu: 91 ore; Tulnici: 106 ore). În cea mai mare parte a teritoriului ţării,
sumele lunare minime variază în general, între 60-70 de ore. Cele mai mici valori
medii lunare, sub 50 de ore, sunt consemnate în partea sudică a Câmpiei de Vest
(Săcuieni: 49.7 ore; Baia Mare: 48.0 ore), în Depresiunea Transilvaniei (Târgu Mureş:
45.5 ore; Dej:42.9 ore; Turda: 41.9 ore).
 Durata medie lunară de strălucire a soarelui

ore a)
350.0

300.0

250.0

200.0

150.0

100.0

50.0

0.0
Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Constanţa Bcureşti Băneasa Craiova Drobete-Tr Severin
 Durata medie lunară de strălucire a soarelui

ore b)
300.0

250.0

200.0

150.0

100.0

50.0

0.0
Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Tg. Mureş Brasov Miercurea-Ciuc
 Durata medie lunară de strălucire a soarelui

ore c)
300.0

250.0

200.0

150.0

100.0

50.0

0.0
Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Câmpina Predeal Vf. Omu
 Durata medie lunară de strălucire a soarelui

ore d)
350.0

300.0

250.0

200.0

150.0

100.0

50.0

0.0
Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Suceava Iaşi Galaţi
Repartiţia teritoriala a duratei anuale medii de strălucire a Soarelui
Repartiţia teritoriala a duratei medii de strălucire a soarelui în sezonul cald
Repartiţia teritoriala a duratei medii de strălucire a soarelui în sezonul rece
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

ore Sf. Gheorghe Deltă

2700.0

2600.0

2500.0

2400.0 y = 2.4806x + 2311.7

2300.0

2200.0

2100.0

2000.0

1900.0
1966

1968

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Alexandria
ore
2600.0

2500.0

2400.0

2300.0 y = 4.8785x + 2188.9

2200.0

2100.0

2000.0

1900.0
1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Iasi

ore
2500.0
y = 3.5331x + 1927.1

2300.0

2100.0

1900.0

1700.0

1500.0

1300.0

1100.0
1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

ore Tg. Mureş

2400.0

2300.0

2200.0

2100.0
y = 0.8468x + 1904.7
2000.0

1900.0

1800.0

1700.0

1600.0
1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Timişoara
ore
2600.0

2500.0

2400.0

2300.0 y = 1.9769x + 2108.3

2200.0

2100.0

2000.0

1900.0

1800.0
1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999
 Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Vf.Omu
ore
2000.0

1900.0

1800.0 y = -1.1179x + 1598.1

1700.0

1600.0

1500.0

1400.0

1300.0

1200.0

1100.0
1966

1968

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000
Repartiţia teritoriala a fracţiei de insolaţie
 Fracţia de insolaţie
• Definită ca reprezentînd raportul procentual dintre durata efectivă de strălucire a
Soarelui şi durata posibilă (astrnomică) a acesteia, fracţia de insolaţie constituie una
din caracteristicile duratei de strălucire a soarelui, care permite o evaluare rapidă a
acestui element meteorologic.
• Din analiza distribuţiei valorilor medii anuale ale fracţiei de insolaţie pe teritoriul
României rezultă că acestea oscilează între 45-50% în sudul, sud-estul şi vestul ţării.
În sud-estul Deltei Dunării, în zona insulelor Ialomiţei şi Brăilei, în zona central-sudică
a Câmpiei Române şi în Piemontul Getic, valorile depăşesc 50%. Exceptând zona
montană cu altitudini de peste 1000 m, unde valorile fracţiei de insolaţie sunt cuprinse
între 35-40%, cea mai mare parte a teritoriului ţării se caracterizează prin valori medii
anuale de 40-45%.
• În cursul aului, valoarea lunară maximă a fracţiei de insolaţie se înregistrează,
pe cea mai mare parte a teritoriului României, în luna august, exceptând zona
montană înaltă, unde cele mai mari valori (sub 50%) se produc, de obicei, în luna
octombrie, ca urmare a predominării timpului senin. Pe litoralul Mării Negre, fracţia de
insolaţie depăşeşte 70%, oscilează între 65-70% în Cămpia Română, între 60-65% în
Câmpia de Vest şi între 55-60% în zona colinară din sudul ţării şi în cea mai mare
parte a Podişului Moldovei, Podişul Transilvaniei, Piemonturile Vestice şi Subcarpaţii
Sudici.
• Cele mai mici valori medii lunare ale fracţiei de insolaţie se înregistrează în
luna decembrie, exceptând zona montană cu altitudini de peste 1800 m, unde valorile
cele mai mici- sub 30% se produc în intervalul aprilie-mai. Pe cea mai mare parte a
teritoriului ţării sunt consemnate valori de 20-30%. În văile şi depresiunile
intramontane, durata efectivă, de strălucire a Soarelui reprezintă sub 20% din durata
posibilă.