RĂZBOAIELE BALCANICE.

PACEA DE LA BUCUREȘTI

Ricman Cezar Mihai

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu ,student
lovenkrantz@yahoo.com

Congresul de pace de la Berlin din 1878 care ar fi trebuit să reglementeze frontierele

statelor din sud-estul Europei ,va constitui în urma intervenției Marilor Puteri
interesate ,un motiv de serioase surse de neînțelegere și care ulterior va degenera în
conflicte militare.
Nici una din Marile Puteri nu era interesată de înfăptuirea dezideratelor popoarelor din
regiune ,pentru ele congresul fiind un motiv de impunere a influenței politice și
economice.
În fața acestor realități statele mici din regiune vor începe să se înteleagă între ele și să se
coalizeze în vederea realizării marilor interese naționale ,eliberarea și desăvârșirea
unității statele ,iar în acest scop se vor alia cu puterile care aveau interese în regiune
,pentru a-și atinge obiectivele.
Teritoriile disputate reprezentau ce mai rămăsese din partea europeană a imperiului
otoman ,al cărui prestigiu a fost puternic știrbit de războiul din 1911 cu Italia pentru
Tripolitania ,deznodământul acestui război pierdut de turci va încuraja statele balcanice
care se vor constitui într-o alianță anti-turcă , în acest sens fiind semnate tratatul din 13
martie 1912 dintre Serbia și Bulgaria la Sofia completat de convențiile greco-bulgar din
29 mai 1912 și cel din 6 octombrie încheiat între Serbia și Muntenegru.
Bulgaria încearcă deasemenea obținerea unor promisiuni de neintervenție din partea
României declarându-se în favoarea acordării unei frontiere naturale pe Dunăre ,în acest
scop fiind duse cu implicarea Marilor Puteri tratative ,care nu vor duce la nici un
rezultat.1
Primul război balcanic (18oct.1912-30 mai 1913) purtat pe de o parte de coaliția Bulgaria
,Serbia ,Grecia și Muntenegru iar de cealaltă parte de Turcia ,va avea ca momente
importante bătăliile de la Prilep ,Lule-Burgas si Tenedos ,precum și asediul
Adrianopolului .
Neintervenția puterilor europene datorată încrederii că armata turcă va va fi victorioasă
și astfel se va păstra statu-quo-ul din regiune ,însă succesle aliaților balcanici ce ajung
până aproape de Constantinopol determină intervenția Marilor Puteri care vor impune
tratatul de pace de la Londra din 30 mai 1913 în urma căruia Tracia de est cu
Adrianopolul revine Bulgariei iar Macedonia este împărțită între aliați.2
Deși a rămas neutră în război România a privit cu interes desfășurarea războiului care o
putea afecta direct și va refuza intrarea în război alături de beligeranți ,atât cu Bulgaria
cât și cu Turcia.
În noul context internațional va avea loc o apropiere a României de Franța și Rusia care
susțineau pretențiile teritoriale ale României și o îndepărtare de austro-ungari care
susțineau în mod vădit Bulgaria .

1
Anastasic Iordache ,Criza politică din România șI războaiele balcanice 1911-1913, Ed.Paideia,București
1998
2
https://www.historia.ro /sectiune/general/articol/romania-si-razboaiele-balcanice,20.06.2018
Pentru că la Londra nu sa reușit rezolvarea problemei teritoriale dintre România și
Bulgaria se va organiza o conferință europeană pentru pentru reglementare la
St.Petersburg unde se va ajunge la un compromis prin care se acordă României orașul
Silistra și o zonă de 3km din jur ,soluție acceptată de ambele guverne, care însă nu vor
renunța la cererile inițiale iar eșecul negocierilor bilaterale va duce la posibilitatea
crescută a implicării României în război.3
Cel de-al doilea război balcanic(30iunie-10 august 1913) a fost declanșat de
nemulțumirile foștilor aliați în privința împărțirii teritoriilor cucerite și în special a
Macedoniei, atacarea fără declarație de război de către bulgari a pozițiilor sârbe și
grecești va duce trei zile mai târziu la pe 3 iulie la mobilizarea armatei române ,fapt ce va
fi întâmpinat cu mult entuziasm.4
Cu acordul Franței și Rusiei ,guvernul român declară război Bulgariei o săptămână mai
târziu și dă ordin de trecere a armatei în teritoriul bulgar ,fapt ce reprezenta și o
respingere a alianței cu Austro-Ungaria ,garantul Bulgariei.
Armata română nu va întâmpina nici o rezistență serioasă datorită faptului că forțele
bulgare erau angajate la sud cu cele sâbești ,grecești și turce.
La 22 iulie în timp ce forțele bulgare se dezintegrau pe toate fronturile ,guvernul român a
acceptat un armistițiu ,datorită faptului că Regele și politicienii liberali și conservatori nu
doreau distrugerea Bulgariei iar guvernul era preocupat de a nu se da o interpretare
greșită participării armatei române la război ,România nu intrase în război doar din
interes propriu ci și pentru restabilirea ordinii și păcii în Balcani ,acesta fiind de altfel și
motivul retragerii armatei române din Bulgaria în schimbul recunoașterii liniei de
frontieră revendicată.5
Conferința de pace de la București și-a început lucrările începând cu 28 iulie 1913
,președintele fiind ales Titu Maiorescu ,care cu binecunoscutul său tact diplomatic a reușit
să mai atenueze pretențiile foștilor aliați față de Bulgaria.
Tratatul redat în Monitorul Oficial cuprinde 10 articole și anexe aferente ,fiecare articol
tratând relația dintre Bulgaria și fiecare stat participant.
În articolul 2 este stabilită noua graniță dintre România și Bulgaria-Cadrilaterul cedat este
împărțit în județele Caliacra și Durostor ,iar Bulgaria este obligată să își distrugă
fortificațiile pe o rază de 20 km,în anexa articolului fiind trecute numele satelor care trec
la România.
Articolele 8 și 9 vor pune în discuție demobilizarea armatei bulgare ,schimbul reciproc de
prizonieri ,tratamentul răniților și bolnavilor ,utilizarea de către forțele de ocupație a
mijloacelor de transport pentru aprovizionare .
Lucrările conferinței se vor încheia pe 10 august atunci când au fost luate exemplarele
tratatului și a fost iscălit un ultim protocol secret care stipula garantarea în cazul
respingerii de către parlamentul bulgar a tratatului.
Tratatul de la București a reprezentat un succes diplomatic al statelor mici din Balcani
care și-au rezolvat singure problemele fără implicarea puterilor Antantei sau a Puterilor
3
Anastasic Iordache ,Criza politică din România șI războaiele balcanice 1911-1913, Ed.Paideia,București
1998,p.226-229
4
keith Hitchins ,România 1866-1947,Ed.Humanitas ,Bucuresti ,1998,p.160
5
Anastasic Iordache ,Criza politică din România șI războaiele balcanice 1911-1913, Ed.Paideia,București
1998,p.240-242
Centrale ,iar Titu Maiorescu a fost remarcat pentru activitatea sa ,România ieșind din
conferința de pace nu doar cu mai mult teritoriu ci și cu un prestigiu crescut și cu un nou
sentiment de încredere în sine.Criza Balcanică din 1912-1913 a desăvârșit îndepărtarea
României de Austro-Ungaria și de Tripla Alianță,confirmată și de venirea la putere în
ianuarie 1914 a lui Ionel Brătianu și a liberalilor hotărâți să realizeze aspirațiile naționale
legate de Transilvania și Bucovina.
Vizita țarului Nicolae la Constanța în iunie 1914 a marcat începutuș unei noi ere în
relațiile dintre cele 2 state ,care au convenit să mențină tratatul de la București ,printre
altele.
Deși tratatul a fost conceput să lovească cât mai puțin Bulgaria ,aceasta se va simți
neîndreptățită și va duce o politică revanșardă ,apropiindu-se în acest scop tot mai mult
de Tripla Alianță.
Tratatul de la București care încheia războaiele balcanice întocmit în urmă cu 105 ani nu
a rezolvat problemele tuturor statelor implicate ,dar va instaura temporar pacea în
regiune ,cel puțin până la începerea primului război mondial.

Bibliografie:
Anastasie Iordache ,Criza politică din România șI războaiele balcanice 1911-1913,
Ed.Paideia,București 1998
keith Hitchins ,România 1866-1947,Ed.Humanitas ,Bucuresti ,1998
Hanibal Orațiu Dobjanski ,Memoriale de război ,Ed.Argonaut ,Cluj-Napoca,2002
https://www.historia.ro /sectiune/general/articol/romania-si-razboaiele-
balcanice,20.06.2018