Vedenii Si Minuni Ale Sfantului Mare Mucenic Efrem Cel Nou PDF

VEDENII ŞI MINUNI
ale Sfântului Mare Mucenic

EFREM CEL NOU
FĂCĂTORUL DE MINUNI
Corectură: Sorina Deciu
Tehnoredactare: Florin Leonte
ISBN 9789730156911
VEDENII ŞI MINUNI
ale Sfântului Mare Mucenic
EFREM CEL NOU
FĂCĂTORUL DE MINUNI
(13841426)
VOLUMUL III
Traducere din neogreacă

Nicușor Deciu
SFÂNTA MITROPOLIE A ATTICEI

Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu
Muntele Neprihăniţilor – Attica
Domnul binecuvântând.
Sfânta Mănăstire Sfânta Ecaterina, Sinai.
Maica Domnului Dulcea mângâiere.
Mănăstirea Filotheou. Sfântul Munte.
Arhanghelul Mihail, Icoană din sec. al XIVlea.
Muzeul Bizantin.
Se dedică cu evlavie sfintei cete a aleşilor Cu
vioşi bărbaţi şi femei care au strălucit în pustii, în
munţi, în peşteri, în crăpăturile pământului şi în
sfintele chinovii, ale căror rugăciuni primeştele
Doamne în jertfelnicul Tău cel mai presus de ce
ruri şi ne miluieşte pe noi în ziua Judecăţii. Amin.
ÎN LOC DE PROLOG
Începând o nouă ediţie îmbunătăţită a volumelor I şi al

IIlea, rezumândule pe acestea întrunul singur – din seria
Vedenii şi minuni – a Sfântului nostru Mare Mucenic Efrem
cel Nou Făcătorul de minuni, socotim a fi o sfântă îndatorire
faptul de a consemna o succintă notă biografică despre
Fericita şi Preaiubita noastră Maică, † Monahia Macaria
Desipri.
Preacuvioasa noastră Maică, din anul 1945 până la cu
vioasa ei adormire din 23 aprilie 1999, în calitate de ctitoră
şi Egumenă a Sfintei noastre Mănăstiri, a slujit mai bine de
o jumătate de secol iubitului ei Sfânt Efrem, de când sfinţitele
ei mâini „au dezgropat” în sensul propriu al cuvântului, în
acea binecuvântată zi de 3 ianuarie din anul mântuirii 1950
şi au adus la lumină dumnezeieştile lui moaşte izvorâtoare
de har, după ce cinci sute de ani fuseseră ascunse în pământ.
Minunata „măreţie” a Muntelui Neprihăniţilor, Sfântul
nostru Mare Mucenic Efrem cel Nou Făcătorul de minuni,
datorită harului lui Dumnezeu şi a străduinţei neobosite a
fericitei noastre Maici şi Egumene Macaria a ajuns să fie cu
noscut, aproape pe tot pământul, dăruit fiind „tuturor celor
ce cer tămăduire de la el”; ale cărui minuni au fost scrise de
iubita noastră Maică cu multă îngrijire şi lea editat treptat
în cărţi, în total zece volume, ca săi sprijine şi săi împuter
nicească pe credincioşii care se adună din toate părţile în
Sfânta sa Mănăstire, ca săi sărute cinstitele sale Moaşte.
Noi astăzi, ca o prea mică dovadă de cinstire, dragoste
şi recunoştinţă faţă de adormita noastră Maică Macaria, în
cepem această nouă ediţie a minunilor Sfântului nostru,
10 ÎN LOC DE PROLOG
aşa cum Cuvioasa noastră Maică cu multă dragoste lea

spus, lea povestit şi lea scris.
Veşnica ei pomenire! Amin.
Egumena
† Monahia Teodosia Mathioudaki
Sfânta Mănăstire, 23 iunie, 2002,

Praznicul Cincizecimii
Prolog la ediţia întâi
Multă vreme am şovăit să scriu şi să povestesc minunata

arătare a Sfântului nostru şi minunile lui. Cu atât mai mult
cu cât cele pe care voiesc să le istorisesc sunt fapte mai
presus de fire, care sunt sprijinite pe descoperiri şi vedenii
atât de multe, încât îmi este cu neputinţă să le enumăr. Le
scriu pe cele mai importante. Poate că unii dintre cei care
vor citi această carte vor socoti cele scrise exagerate şi vor
spune: „În acest veac al decăderii duhovniceşti şi al gândirii
materialiste este cu putinţă să se întâmple toate acestea?”
Şi totuşi, dacă deschidem cărţile de Dumnezeu insuflate
ale Vechiului şi Noului Testament, vom vedea că există în ele
nenumărate fapte dincolo de planul pământesc, pe care este
cu neputinţă să le cuprindă şi să le explice mintea obişnuită a
omului. Pentru a fi înţelese aceste lucruri minunate este
nevoie negreşit de o credinţă fierbinte. Doar ea deschide cor
tinele cereşti şi cu harul Sfântului Duh omul vede tainele mai
presus de lume, pe care Dumnezeu le descoperă din vreme
în vreme ca să sprijine, să împuternicească, să lumineze şi să
înţelepţească orice suflet neputincios pe calea harului Său.
Unde sunt acei creştini care prin credinţa lor înflăcărată,
tineri, bătrâni, copii, bărbaţi şi femei, împăraţi şi soldaţi,
alergau la martiriu cuprinşi fiind de focul dumnezeiescului
dor? Să ne rugăm ca şi astăzi să trimită Dumnezeu Duhul
Său cel Sfânt ca să înflorească iarăşi Biserica noastră şi să
arate astfel de râvnitori înflăcăraţi ai sfintei noastre credinţe
ortodoxe şi atunci vor deveni faptă cuvintele prorocului
Ioil: „Vărsavoi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele
voastre vor profeţi, bătrânii voştri vise vor visa, iar tinerii
voştri vedenii vor vedea” (Ioil 3, 1).
12 VEDENII ŞI MINUNI ALE SFÂNTULUI
Fie ca multe suflete să fie străpunse de minunile

Sfântului nostru şi să vină şi să se închine ca să primească
harul şi binecuvântarea lui.
Prolog la ediţia a doua
Aşa cum cinstita biserică a Sfântului nostru Efrem se

zideşte şi zi după zi înaintează spre sfârşit, noi privim
această lucrare cu mare bucurie, deoarece vedem că devine
faptă voia Sfântului nostru de a se zidi biserica lui. Împreună
cu grijile şi cu cheltuielile uriaşe pentru ducerea la bun
sfârşit a ridicării bisericii, neam gândit că trebuie să realizăm
o nouă ediţie a cărţii sale, adăugând câteva elemente noi şi
îndreptând anumite lipsuri pe care lea avut ediţia întâi.
Dorim din toată inima noastră să facem cunoscut cât mai
mult cu putinţă arătarea Sfântului Efrem, care, de altfel, ne
este cerută atât de mult prin scrisori şi prin telefoane, iar in
teresul închinătorilor evlavioşi de al cunoaşte pe Sfântul
Efrem creşte în fiecare zi şi cer de la harul său tămăduire,
mângâiere şi sprijin pe calea ostenitoare a vieţii.
Credem că şi această ediţie a noastră se va întâmpla să fie
bine primită şi pentru motivul că veniturile de pe urma cărţii
vor fi folosite pentru nevoile bisericii şi ale Sfintei Mănăstiri. Fie
ca Sfântul Dumnezeu să lumineze pe mulţi credincioşi creştini
să ia calea spre Muntele Neprihăniţilor, unde se află limanul
duhovnicesc al Sfântului nostru Efrem, ca să dobândească putere,
har şi binecuvântare, dar şi ca să vină ajutoare morale şi materiale
pentru dificila lucrare a finalizării minunatului loc de închinare
al Marelui Mucenic Efrem cel nou Făcătorul de minuni.
15 August, † Monahia Macaria

MARE MUCENIC EFREM CEL NOU 13
Vechea raclă a Sfântului Mare Mucenic Efrem
Cu multă evlavie sărutând sfintele tale moaşte Efreme, slava

Cuvioşilor şi a Mucenicilor, te rugăm păzeşte prin rugăciunile tale
Sfânta ta Mănăstire, în care ai dorit să te nevoieşti,
şi ai strălucit prin sfârşit mucenicesc în anul 1426,
luna mai, 5, şi ora 9 dimineaţa, în ziua de marţi,
de mâna Domnului teai încununat.
Prin minune descoperind cinstitele tale
moaşte în ziua de marţi a lunii ianuarie 1950, la
ora 9 dimineaţa, sub arhieria actualului Preafericit
Arhiepiscop al Athenei şi al Întregii Elade, Iacov,
atunci Episcop al Atticei şi Megaridei.
Smerita ta roabă Egumena,

Monahia Macaria Desipri
Sfânta Mănăstire, 14 septembrie 1955, Sfântul Efrem

la praznicul Înălţării Cinstitei Cruci. la o vârstă fragedă.
Veche icoană portantă.
„Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
Vestigiu al Sfintei noastre Mănăstiri.
Icoana însângerată a Sfântului Efrem.
Sfântul Efrem în raclă.
Sfânta biserică în care se păstrează sfântul copac în care a fost martirizat Sfântul Efrem.
Sfântul copac (dud) unde a fost chinuit
şi a adormit Sfântul Efrem.
Sfântul mormânt al Sfântului Efrem.
Privire generală a expoziţiei sfintelor vestigii,
unde în fundal se zăreşte Egumena, † Monahia Macaria,
stâlpul de bază şi sufletul Sfintei Mănăstiri.
SCURTĂ BIOGRAFIE
A SFÂNTULUI EFREM CEL NOU
Sfântul Efrem sa născut în Trikala Tesaliei în anul

1384.
Aşa cum este cunoscut, Trikala a intrat în anul
1393 sub ocupaţie turcească în timpul lui Baiazid I
Fulgerul, care a ocupat ţinutul Tesaliei. De atunci a în
ceput stabilirea musulmanilor în câmpia Tesalică (Vezi
Enciclopedia Papirus, vol. 7, p. 452).
În anul 1395 în Tesalonic a început să se pună în
lucrare „Luarea copiilor creştinilor de către turci”, care,
sub Murat al IIlea, a început să fie organizată sistematic
în toate regiunile aflate sub ocupaţie turcească. De
regulă, erau luaţi copii ce puteau fii înregimentaţi de
1418 ani sau 1520 ani, dar şi de vârstă mai mică (Vezi
Enciclopedia Papirus, vol. 10, p. 939).
Sfântul Efrem se afla în vârstă de 14 ani în 1398,
având numele de mirean Constantin Morfis, când şia
părăsit mama văduvă şi pe cei şapte fraţi la îndemnul
evlavioasei sale maici, după cum se pare ca să evite
înrolarea silită în trupele de ieniceri şi sa înfăţişat
pentru a intra în monahism la Mănăstirea Stavropighie

Patriarhală a Buneivestiri a Maicii Domnului, aflată pe
colina Muntelui Neprihăniţilor din Attica.
În acest loc sa dedicat cu zel înflăcărat petrecerii
monahale, trăind ca un înger în trup împreună cu
fraţii mănăstirii.
În timpul anului 1391 turcii, sub generalul Ebrio
Bein, au invadat Peloponezul şi cetatea Athenei a început
să fie ameninţată de acesta. În anul 1416 turcii au
micşorat Attica şi lau silit pe ducele Athenei Antonio
Acciaioli să se declare supus al Sultanului (Vezi Enci
clopedia Papirus, vol. 1, p. 625).
În anul 1424 turcii au pătruns cu forţa în Sfânta
Mănăstire a Buneivestiri a Maicii Domnului de pe
Muntele Neprihăniţilor şi iau trecut prin sabie pe
Părinţii Mănăstirii.
Sfântul lipsea, fiind în peştera sa de pe munte, iar
când sa înapoiat şi a văzut trupurile Părinţilor tăiate,
a plâns cu tânguire. În anul următor, pe 14 septembrie
1425 barbarii otomani au venit iarăşi şi, găsindul pe
sfânt, lau prins şi lau chinuit timp de opt luni şi jumătate
cu multă turbare şi barbarie cu aceleaşi mijloace prin
care au fost supuşi la chinuri Sfinţii Mari Mucenici,
Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfânta Ecaterina,
Sfânta Varvara şi atâţia alţii.
La sfârşit lau atârnat cu picioarele în sus în vechiul
copac (dud) de pe cuprinsul mănăstirii, după ce au
trecut prin buricul lui un lemn drept şi noduros, după
aceea lau pironit de copac prin piroane mari ţigăneşti

ascuţite, iar Sfântul se ruga cu ardoare. Sfântul Efrem
şia sfârşit în chip mucenicesc viaţa sa ucis de turci în
ziua de 5 mai, din anul mântuirii 1426, la ora nouă a
dimineţii.
Locuinţa unde sa născut Sfântul Efrem în Trikala Thesaliei.

[În faţa acesteia se distinge stând în picioare Fericita Egumenă,
† Macaria Desipri (1986)].
MĂRTURII ISTORICE
DESPRE ORAŞUL TRIKALA
Enciclopedia Papirus – Larousse, vol. 12, p. 441: „...Acest

oraş îşi are obârşia în cele mai îndepărtate timpuri ale Anti
chităţii, fiind capitala regiunii Istieotidos (sau Estieotidos)
din Thesalia.
După Strabon (Th’ 437) se numeşte Doris, dar se
numeşte şi Triki (sau Trikki) de la numele fiicei mitologicului
Esop şi a soţiei lui, Ipseos.
A luat parte la războiul troian (Iliada II, 729; IV 203),
fiind în culmea gloriei în toată Antichitatea. În perioada de
după războiul troian istoria oraşului este aceeaşi cu istoria
restului Thesaliei.
În timpul perioadei bizantine Trikala a primit această
numire de la Trikkin – a deţinut o importanţă oarecare, iar
în perioada conducerii Thesaliei de către sârbi a fost reşedinţa
conducătorilor sârbi.
Trikala a trecut sub ocupaţie turcească în 1393, îndepli
nind rolul de reşedinţă a marelui sangeac, cuprinzând 23
de districte sau comune. O mare distrugere au suferit
locuitorii creştini din Trikala în perioada Orlofiţilor (1774),
atunci când sute dintre aceştia au fost tăiaţi cu sabia de
către albanezi. De asemenea, sau întâmplat sălbăticii şi ca
tastrofe în timpul lui Alipaşa.
MĂRTURII ISTORICE DESPRE ORAŞUL TRIKALA 25
Revoluţia nu sa impus în Trikala din pricina poziţiei

sale geografice. Restul Thesaliei a fost eliberat ulterior, în
anul 1881, drept pentru care armata grecească a intrat în
oraş pe data de 21 august 1881.
Papirus – Larousse, vol. 7, p.452.

„...În anul 1393 se încheie ocupaţia sârbească a Thesaliei
în timpul lui Baiazid I Fulgerul, care cucereşte regiunea.
De atunci a început instalarea musulmanilor în câmpiile
thesalice, care fuseseră pustiite. Oraşul Larisa îşi schimbă
numele în Gheui Sehir şi se dezvoltă timp de mai bine de
două secole...”.
„Luarea de copii creştini de către turci (pedomazoma)”
(Enciclopedia Papirus – Larousse, vol. 10, pp. 93893).
„Luarea de copii creştini de către turci (pedomazoma)
este înrolarea silită în armată a copiilor creştini supuşi Im
periului Otoman pentru dotarea trupelor de ieniceri sau
pentru slujirea internă a palatelor sultanilor”. Potrivit lui S.
Brioni instituţia „luării de copii creştini de către turci”, ca şi
a ienicerilor, a fost inspirată de către Kara Halil Ţandarli şi
a fost pusă în lucrare de Murat. La Tesalonic, în 1395 avem
prima menţiune importantă. Luarea de copii a fost organizată
în chip mai sistematic sub Murat al IIlea. Înrolarea se
efectua în principiu câte cinci ani, apoi câte patru ani, câte
trei ani sau şi câte un an potrivit cu nevoile războiului.
Se înrolau copii cu vârste între 1418 sau 1520 de ani,
dar şi de vârste mai mici, 610 ani, în principal pentru
slujirea interioară a curţii turceşti. Erau aleşi mai ales
bizantini, tineri frumoşi şi inteligenţi, proveniţi din familiile
nobililor sau ale preoţilor...”.
BISERICA ATHENEI ÎN TIMPUL
OCUPAŢIEI LATINE (12041453)
Enciclopedia Bisericii, Athena p. 182.

„... În ciuda lucrării prozelitiste a clerului latin
(romanocatolic), poporul grec a rămas credincios Or
todoxiei. Aşa cum sa remarcat deja, clerul latin constituia
în Ducatul Athenei pur şi simplu o comunitate cu
intenţii duşmănoase faţă de marea majoritate a poporului
grec şi despărţită de acesta. Ca să se apropie de poporul
grec Nerio Atzaiolis, cel care a ocupat în 1388 Athena,
iar în 1395 a fost declarat duce al Athenei, a permis in
stalarea unui ierarh ortodox în Athena după 190 de
ani, după ce Mihail Akominatul fusese nevoit să plece
din Athena.
Astfel, primul mitropolit, după restaurarea Bisericii
Ortodoxe a Athenei, a fost Dorotei, de origine din
Tesalonic, împuternicit să restaureze Biserica Ortodoxă
a Athenei...
Dar, pentru că Dorotei era împotriva latinilor (ca
tolicilor), din punct de vedere eclesiastic şi teologic,
ia întărit foarte mult prin prezenţa sa pe ortodocşii
BISERICA ATHENEI ÎN TIMPUL OCUPAŢIEI LATINE 27
greci ce erau asupriţi de latini, Nerio a bănuit că este

cu putinţă ca ierarhul ortodox să se alieze cu turcii. În
anul 1391, când turcii sub generalul Evreno Bein au
intrat in Peloponez şi oraşul Athena a început să fie
ameninţat de acesta, latinii sau pornit cu furie împotriva
lui Dorotei. Astfel, a fost nevoit să plece din Athena
protestând faţă de această bănuială ce plana asupra sa,
însă a continuat să se afle în comuniune cu turma sa
prin corespondenţă. Nerios a scris Patriarhului Con
stantinopolului împotriva lui Dorotei, spunând că este
unit cu turcii şi că ar fi trecut chipurile în tabăra
acelora. Însă Sinodul Patriarhal întrunit pentru acest
caz la găsit nevinovat...
Ca şi Dorotei, la fel şi mitropolitul de după el al
Athenei, Macarie, nu a putut de asemenea să rămână
la Athena pentru că a fost acuzat în acelaşi chip că este
aliat cu turcii împotriva francilor. El a fost prins şi
închis timp de zece ani...”
Dicţionarul Enciclopedic Ilion, vol. 7, Elada, p. 315.

„... În acel an (1373) sa întrunit la Theba, după en
ciclica Papei Grigorie al XIlea, sinodul creştin al con
ducătorilor şi baronilor din Grecia, aflată sub stăpânire
latină (francă), la care fusese invitat şi împăratul Con
stantinopolului, Ioan Paleologul, înaltul nume al îm
păratului Bizanţului, Filip al IIlea de Taranto, regii
Ciprului, Ungariei şi ai Siciliei şi ai republicilor Veneţia
şi Genoa. La acest sinod era vorba să se discute despre
28 BISERICA ATHENEI
unirea tuturor statelor creştine şi a forţelor lor împotriva

vrăjmaşului comun, turcii, careşi extinseseră dominaţia
în acei ani în Balcanii de nord, pornind de acolo şi
venind în Principal spre Grecia şi Peloponez, prădând
şi distrugând aceste ţări. Sinodul a fost programat în
Theba, oraş pe care conducătorii adunaţi acolo lau
transformat întrun centru politic. Împăratul Constan
tinopolului, Ioan al Vlea, a fost de acord cu sinodul şi
şia asumat lupta împotriva turcilor cu sprijinul con
ducătorilor franci. Dar acele înţelegeri sau dovedit a
fi mai degrabă fraze goale, de vreme ce împăratul
Constantinopolului a întreprins în anul următor serioase
incursiuni războinice împotriva turcilor, însă conducătorii
Greciei stăpânite de franci au preferat săşi ţină trupele
lor pentru ceilalţi şi să se ocupe în acea vreme cu
războaie interne, în care sau folosit chiar şi de mercenari
turci ca aliaţi. Dominaţia asupra acelor dispute a revenit
ducatului Athenei, cu toate că turcii supuseseră deja
aproape întreaga Macedonie...”
TABEL CRONOLOGIC, p. 545546.

1301 – Împăratul Mihail este învins de otomani
1361 – Chemarea turcilor la alianţă împotriva gre
cilor şi francilor, cu bioţii din Megara.
1364 – Adrianopolul devine capitala turcilor
1371 – Zdrobirea sârbilor şi a bulgarilor de către
turcii conduşi de Evron.
1379 – Instalarea albanezilor în Attica
ÎN TIMPUL OCUPAŢIEI LATINE 29
1391 – Filadelfia este cucerită de turci. De asemenea,

Thesalia în 1393 şi în 1394 Salona.
1396 – Asedierea Constantinopolului de către Ba
iazid şi risipirea de către acesta a puterilor unite ale
Occidentului la Nicopole.
K. Paparrigopoulos, Istoria poporului grec, vol. 6,
p. 223.
„... Graţie alianţei dintre Veneţia şi Catalonia, nu
numai că a fost asigurată insula Evia în acei ani de
către puterea veneţiană, ci şi plaja insulei şi a Atticei
au scăpat în acele vremuri, în jurul anilor 1340, de
jafurile turcilor”.
Enciclopedia Papirus, vol. 1, p. 625.
„În anul 1416 turcii au prădat Attica şi lau silit pe
ducele Athenei Antonio Acciaioli, săşi declare supunerea
faţă de sultan”.
Fericita Egumenă Macaria Desipri.
Fericita Egumenă Macaria la o vârstă tânără,
pe când sa dedicat slujirii în rândul gărzilor de femei
„Averof” din timpul ocupaţiei.
Fotografie rară a vechii Stavropighii Patriarhale,
Sfânta Mănăstire a Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu.
SCURTĂ ÎNSEMNARE BIOGRAFICĂ
A FERICITEI EGUMENE MONAHIA
† MACARIA DESIPRI (19111999)
P
reacuvioasa Egumenă † Monahia Macaria Desipri,
după numele de lume Margareta Desipri, sa
născut pe 12 martie 1911 în satul Falatado din Tinos.
Descendentă a unei familii evlavioase şi cu mulţi
copii, ea a fost hrănită din izvoarele Ortodoxiei de către evlavioşii
ei părinţi, Marina şi Gheorghe, şi mai cu seamă de către preotul din
partea mamei ei, părintele Antonie, pe carel iubea în chip covârşitor.
Evlavioasa ei maică, precum o altă Emilia, sa învrednicit
săi afierosească Domnului două fiice monahii, Monahia Pelaghia
şi Fericita noastră Egumenă, precum şi un fiu preot, părintele
Andrei Desipri, singurul care se mai află astăzi în viaţă.
A intrat în tagma monahală ca începătoare pe 11 decembrie
1930; a fost tunsă monahie pe 31 iunie 1932 de către fericitul Iero
monah Petru Vlotidi, iar pe 26 iunie 1935 a fost hirotonită în
Schima mare de către Preafericitul Hrisostom la Sfânta Mănăstire
„Sfântul Ierotei” din Megara Atticei.
Însă Domnul slavei a chemato pentru alte lupte. Perioada
ocupaţiei germane a găsito în gărzile de femei „Averof” din
Athena, unde a mângâiat femeile închise şi a acordat asistenţă cu
multă dragoste copiilor acelora.
În vara anului 1945, vizitând Nea Makri din Attica a urcat ca să
aprindă candela vechii şi ruinatei atunci mănăstiri bărbăteşti chinoviale
de pe Muntele Neprihăniţilor, aşa cum se va numi aceasta mai târziu
în chip minunat; de atunci, primind încredinţare lăuntrică că „acesta
este un loc sfânt”, a rămas neîntrerupt acolo până la adormirea ei.
Stabilinduse în acele ruine, a vieţuit în lipsuri neînchipuite, în
cele mai potrivnice condiţii. În timpul nopţii împletea ciorapi „pentru
aşi iconomisi cele necesare traiului”, iar în timpul zilei dezgropa
ruinele micii bisericuţe a Buneivestiri pentru că voia să găsească pietrele
de temelie ale Părinţilor şi pe acestea să zidească şi chiliile monahale.
Adesea se îmbolnăvea şi rămânea în chilia ei „prinsă de
friguri în timp de iarnă”, fără acoperăminte, fără uşi, fără ferestre.
Trecând pe acolo un cioban ia aruncat haina lui când a înţeles că

în acele ruine trăieşte un om bolnav.
Însă Dumnezeu ia pregătit o cinste neasemuită: ia descoperit
moaştele Sfântului Mare Mucenic Efrem Făcătorul de minuni
după ce fuseseră ascunse în pământ timp de cinci sute de ani.
Ea însăşi descrie următoarele:
ÎN RUINELE VECHII MĂNĂSTIRI
Aşezată fiind pe ruinele vechii mănăstiri, mam dus cu

gândul în vremuri trecute, în timpurile vechi, când erau împrăştiate
peste tot oasele sfinţilor, cu al căror sânge a fost udat copacul Or
todoxiei. Şi, aşa cum mă ocupam de curăţirea Sfintei Mănăstiri de
lucrurile stricate, cugetam că mă aflu întrun loc sfânt şi am spus:
„Dumnezeul meu, învredniceştemă pe mine, nevrednica ta roabă,
să văd pe unul dintre părinţii care au vieţuit aici. Şi, după ce a
trecut destul timp în care Lam rugat necontenit, am simţit un
Fotografie rară a vechii Stavropighii Patriarhale, Sfânta Mănăstire

a Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu. Detaliu.
glas înlăuntrul meu caremi spune: „Sapă acolo şi vei găsi ceea ce
îţi doreşti” şi în chip minunat mia indicat o bucată de pământ în
partea de dinaintea curţii Mănăstirii. Timpul trecea şi glasul mă
îndemna mai puternic, mai arzător: „Sapă şi vei găsi ceea ce îţi
doreşti” şi iam arătat locul lucrătorului pe care îl chemasem în
acele zile pentru o mică reparaţie la vechea stăreţie a mănăstirii.
Acel om nu avea râvnă să sape acolo unde mă îndemnase glasul
lăuntric. El voia să sape undeva mai departe, oriunde altundeva.
La insistenţa lui lam lăsat să meargă unde vrea, iar eu am rămas
acolo şi mă rugam să nu poată să sape, să găsească stânci ca să fie
nevoit să vină în locul spre care ma îndemnat acea voce.
Şi întradevăr, deşi încercase în treipatru locuri, găsea
continuu stânci şi din această pricină sa întors în locul pe care i
lam, indicat la început.
Acel loc prin vatră, prin cele trei cămăruţe, prin zidul pe ju
mătate destrămat, toate acestea mărturiseau că oarecând acolo a
fost chilia unui monah şi că aceste ruine sau păstrat ca să ne
grăiască drama care sa întâmplat cândva în acel loc.
Am curăţat locul de pietre, iar lucrătorul acela începuse să sape
oarecum nervos, oarecum mânios şi, întrucât mă temeam să numi
facă pagubă, iam zis: „Nu te grăbi, să nu te oboseşti, lucrează mai
încet” dar, pentru că nu mă asculta şi săpa în ritmul său, iam spus:
„Poate este cineva înmormântat şi faci pagubă! Te rog, fii cu luare
aminte!”. Şi atunci a înţeles şi mia zis: „Crezi că ceea ce ai tu în minte
este adevărat?”. Şi cu adevărat eram atât de sigură ca şi cum laş fi
văzut. Şi, înaintând deacum în sfântul mormânt şi ajungând la o
adâncime de aproximativ un metru şi optzeci de centimetri, cazmaua
a adus mai întâi la lumină capul omului lui Dumnezeu. În aceeaşi
clipă o mireasmă negrăită sa răspândit în toată atmosfera înconjurătoare
locului acela. Lucrătorul a pălit, i sa legat limba, vorba i sa curmat.
„Te rog, lasămă singură”, iam spus lucrătorului, şi el sa
îndepărtat.
Am îngenuncheat cu evlavie şi am îmbrăţişat moaştele sfântului
şi am simţit în profunzime amploarea martiriului său. Sufletul
meu sa umplut de veselie, am dobândit o comoară mare şi, luând
cu atenţie pământul, vedeam alcătuirea armonioasă a trupului,

chiar dacă era de atâtea veacuri în pământ nu se deformase.
În mod caracteristic, dovada că era vorba de un cleric a fost aceea
că, luând ţărâna de pe locul unde erau sfintele sale mâini, am văzut
tivul mânecii rasei pe care nu era nici un fir de praf, cu totul curată,
confecţionată dintro pânză groasă realizată în atelierele din vremurile
vechi; grosimea aţei era de peste un milimetru şi, înaintând în jos spre
picioare, iarăşi, iată! Tivul rasei lui, ca şi la mâini, era cu totul curat, iar
tălpile sale se întipăriseră în pământ. Nu ştiam ce să fac mai întâi, să
mă bucur sau săl plâng pe el; cum de se afla înmormântat acolo omul
lui Dumnezeu? Ce se întâmplase? Ce au putut să vadă ochii lui?
Miam spus, trebuie să se fi întâmplat o dramă. Şi, încercând să curăţ
oasele de mâl, degetele lui sau sfărâmat pentru că ploaia inundase
până jos adâncimea mormântului său, de aceea leam aşezat aşa cum
erau în cămăruţa care se afla deasupra mormântului său.
Dar ce să vă spun şi despre acea ploaie? Ai spune că cerul a
aruncat frunzuliţe de argint, pe care lea presărat peste sfânt şi
peste mormântul său.
Era seară, citeam Vecernia, eram încă singură în acel loc sfânt, în
care ma dus Domnul ca săL slujesc şi deodată aud paşi care au
pornit din adâncul mormântului, au înaintat în curte şi au ajuns la
uşa bisericii. Paşii săi se auzeau puternic şi constant, întratât încât am
simţit înlăuntrul meu că este singura dată când mam înfricoşat. Am
simţit cămi îngheaţă sângele în cap şi din pricina fricii nici nu mam
întors să mă uit, drept aceea am auzit glasul său caremi spunea:
„Până când mă vei lăsa acolo deoparte? Şi acela care mia luat
capul în acel fel...!”. Atunci mam întors şi lam văzut, era înalt de
statură, cu ochi mici şi rotunzi, cu riduri uşoare spre margini,
barba lui ajungea până la gât acoperindul şi oarecum ici şi colo cu
har împărţită în două pe laturi şi dinainte şi puţin creaţă, de
culoare neagră, îmbrăcat cu toate veşmintele monahale; în mâna sa
stângă era lumină preastrălucită, iar mâna sa dreaptă binecuvânta.
Sufletul meu sa umplut de veselie şi de bucurie negrăită; atunci
am prins curaj şi putere, frica a dispărut, lam simţit al meu şi iam zis:
Iartămă, şi mâine, îndată ce Dumnezeu va aduce zorii zilei mă
voi îngriji de tine. Şi îndată sa făcut nevăzut, iar eu miam continuat
Sfântul Efrem în raclă și Fericita Egumenă Monahia Macaria
Vecernia în pace. De dimineaţă, după slujba Utreniei, am luat sfintele

moaşte şi leam curăţat de ţărână, leam spălat şi leam depus în
sfântul Altar, întro firidă veche, după ce am aprins o căndeluţă.
În seara aceleiaşi zile lam văzut în somn pe Cuviosul om al
lui Dumnezeu în biserică, stând în picioare, însă în stânga lângă
sfânt am văzut dreaptă, de statura sfântului, o icoană frumoasă şi
preastrălucită a Sfântului, pe care o ţinea cuprinzândo cu o
mână. Era din argint vechi făurită şi lucrată cu mâna. Lângă el se
afla un sfeşnic mare, iar eu am aşezat în el o lumânare aprinsă
din ceară curată şi atunci iam auzit glasul, care mia zis:
„Îţi mulţumesc mult. Mă numesc Efrem”.
A trecut destulă vreme şi aveam înlăuntrul meu o nedumerire
cu privire la această împrejurare. Întro zi, chiar după sfârşitul Vecerniei,
în timp ce miam întins mâna ca să deschid uşa bisericii, am auzit trei
lovituri, ca ale unor mătănii de chihlimbar. Am înţeles că a fost sfântul;
am intrat în Sfântul Altar pentru că depusesem acolo sfintele lui

moaşte. Am aprins o lumânărică şi mam închinat. Însă, ce să spun şi
ce să grăiesc despre acea mireasmă cerească pe care au răspândito
sfintele lui moaşte! Cu adevărat un torent mia inundat întreaga fiinţă,
am simţit înlăuntrul meu Raiul şi pe mine smerita în acea măreţie.
† MONAHIA MACARIA, EGUMENA
i
^ n 1950 Fericita Stareţă, fiind înconjurată de primele
monahii venite, a început lucrarea de refacere a
vechii mănăstiri şi prin lipsuri îndurare mult
timp, prin osteneli şi lupte, „au arătato ca pe un
centru duhovnicesc, ca pe un loc de închinare al Ortodoxiei Uni
versale”, graţie puterii Sfântului nostru Efrem Făcătorul de minuni,
aşa cum dau astăzi mărturie mari personalităţi duhovniceşti.
Minunata „măreţie” a Muntelui Neprihăniţilor, Sfântul Mare
Mucenic Efrem cel nou Făcătorul de minuni, datorită harului lui
Dumnezeu şi a străduinţei neobosite a Fericitei noastre Maici şi
Egumene Macaria, a ajuns să fie cunoscut pe tot pământul şi ca o
nouă colimvitră a Siloamului este dăruit „tuturor celor care cer
de la El (de la Dumnezeu) tămăduiri”.
„Maica Macaria” sau „Maica celor îndureraţi”, aşa cum o
numeau chiar credincioşii, pentru că aşa o simţeau, în toată viaţa ei
pământească, în ciuda repetatelor infarcturi pe care le suferise, a dia
betului zaharat care o chinuia şi a schijei de proiectil pe care o avea
în partea abdominală din vremea ocupaţiei germane, cu mare bucurie
îl slujea pe tot credinciosul care venea şi cerea sfânta ei rugăciune.
Aproape zi şi noapte se ruga şii sfătuia pe orfanii duhovniceşti, pe
văduve, pe cei divorţaţi, pe tineri, pe bolnavi, pe cei învăţaţi şi pe cei
care munceau din greu, pe monahi şi pe monahii. Profesorii
universitari îi cereau să le binecuvânteze lucrările de doctorat, cadrele
didactice munca lor, iar cei condamnaţi familiile lor.
Neobosită în slujirea lui Dumnezeu Cuvântul, cu totul
dedicată cultului ortodox, nevoitoare în viaţa monahală, sa hrănit
cu viaţa liturgică a Bisericii, cu studiul Cuvântului lui Dumnezeu,
cu rugăciunea neîncetată şi cu tăcerea”.
Puţină la vorbă, cu o expresie de „fericită întristare”, revărsată în

dulcea şi delicata, plină de iubire şi smerita ei privire, încerca să ascundă
bogatele daruri cu care a înconjurato Domnul, Dătătorul de daruri.
Credinţa ei foarte adâncă, nobleţea şi blândeţea caracterului ei,
discernământul, lipsa de răutate, capacitatea de a ierta, „iubirea de
oameni fără hotar” a ei şi nesfârşita ei dragoste faţă de „tot omul” au
marcat în chip hotărâtor sfânta ei personalitate.
Fără resurse economice întreţine până în 1980 un orfelinat
cu aproximativ 70 de copii de vârstă şcolară, cărora lea oferit
acoperiş, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie pentru gradele elementare,
iar pe cei care erau înaintaţi la învăţătură ia dus până la cele mai
înalte şcoli şi facultăţi, iar astăzi mărturisesc că „îi sătura din
nimic”. Ca să poată face faţă nevoilor lor a expus în spaţiul din
faţa curţii unei mari instituţii din Athena broderiile făcute din
dragostea ei, neprecupeţind timp, efort, osteneală şi drumuri.
Chiar dacă nu a avut o formaţie universitară, a început
editarea textelor patristice Cuvintele ascetice ale Sfântului Vasile
cel Mare, precum şi alcătuirea Paraclisului şi a Acatistului Sfântului
Efrem cel nou, pe care la iubit foarte mult.
Copii de la „Lucrarea sfântă” a Sfintei Mănăstiri

desfăşurată până în 1980. (Parada din 28 octombrie 1966)
Fericita Egumenă Macaria ţinând în mână

o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Efrem.
A consemnat minunile Sfântului şi lea tipărit treptat în zece

volume pentru sprijinirea şi întărirea credincioşilor. Sa dedicat
încă şi iconografiei, pictând chipurile sfinţilor din Ortodoxie.
Răspundea zilnic la o mulţime de telefoane şi de scrisori ale
credincioşilor, pe care le primea. Se ruga fierbinte şii însemna în
chipul crucii cu o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Efrem
cel nou pe credincioşii care cereau rugăciunea ei.
A săvârşit botezuri individuale şi de grup ale celor veniţi din
Epirul de nord (Albania), pe care ia găzduit pe timp de doi ani îm
preună cu familiile lor, în locul mănăstirii amenajat pentru străini.
Gura ei cea cu miere grăitoare La slăvit neîncetat până la

ultima ei suflare pe Domnul, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
şi pe sfântul ei Efrem cel nou, căruia ia dăruit „toată viaţa noastră”.
Nu a fost învrednicită să trăiască şi să vadă recunoaşterea
marelui ei sfânt, deşi dorirea ei continuă a fost să ia ea însăşi cu
mâinile ei de la Patriarhie multdoritul act de canonizare a sfântului.
Domnul Slavei a îngăduit ca la adânci bătrâneţi să ridice o
cruce mare. A ridicato şi a purtato cu răbdare şi tăcere. A înfruntat
boala cu răbdare ca pe o binecuvântare a lui Dumnezeu.
În ziua de dinaintea sfintei sale adormiri a cântat cu bucurie
sfintele tropare ale Învierii pe patul suferinţei.
Sfârşitul ei a fost cu totul împăcat şi cuvios; de altfel, Sfântul
il prezisese cu mai mult de zece ani înainte.
Sfântul ei suflet, cu siguranţă condus de Sfântul ei Efrem cel
nou Făcătorul de minuni, după ce sa împărtăşit cu Preacuratele
Taine, a zburat spre cer, acolo unde aparţinea, pe 23041999, în
ziua de vineri, în jurul orei 14.20 dupăamiaza, sărbătoarea Sfântului
Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruinţă. O bună mireasmă
negrăită a înconjurat îndată cinstitul ei trup în camera spitalului
în care a fost îngrijită, pentru care doctorii, asistenţii şi cei care o
însoţeau cu lacrimi în ochi „sau minunat” de cele întâmplate.
Televiziunea şi presa au anunţat plecarea din această viaţă a
deja Fericitei Monahii Macaria, Egumena Sfintei Mănăstiri a Bunei
Vestiri şi a Sfântului Efrem cel din Muntele Neprihăniţilor, Attica.
Cinstitele ei moaşte au fost aşezate timp de trei zile spre în
chinarea poporului în katholikonul Sfintei Mănăstiri, căreia ia
fost, cu ajutorul lui Dumnezeu, ctitoră şi Egumenă timp de o ju
mătate de veac, pentru care mănăstire şia consumat existenţa
până la ultima suflare, rămânând credincioasă slujirii Cuvântului
întrupat, a Iubirii Răstignite.
Mii de credincioşi iau adus ultima închinare şi aproape
cinci mii au însoţito spre locuinţa din urmă în ciuda unei ploi
puternice care a căzut necontenit.
A avut înmormântare publică cu o mulţime de monahi şi
preoţi, cu prezenţa oficialilor locali, cu Mitropolitul Cleopa al
De la slujba de înmormântare a Fericitei Egumene,
Macaria Monahia în interiorul bisericii.
Mii de credincioşi însoţindo pe Fericita Egumenă

la ultima ei locuinţă.
Tesaliei, conduşi de Dumnezeu iubitul Episcop al Diavleiei, Da

maschin Carpataki, care, dimpreună cu ceilalţi vorbitori, a proslăvit
„această mare personalitate a monahismului feminin contemporan,
„a smeritei şi iubitoarei de Bine Egumene” a Sfântului Efrem.
În final au depus cuviosul ei trup cel mult chinuit în
mărginaşul mormânt pe care ea însăşi şil pregătise în urmă cu
ani în spaţiul necirculat de dinaintea curţii interioare a Sfintei ei
Mănăstiri „ca să asculte psalmodiile şi să vadă lucrurile slăvite şi
minunate pe care Sfântul Efrem le săvârşeşte cu cei ce vin cu
credinţă în Mănăstirea lui”.
Fie viaţa ta cerească, Maică Macaria, îngerească, aşa cum a
fost şi viaţa ta pământească, iar sfânta ta rugăciune care „a dăruit
Ortodoxiei Universale pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel nou”
totdeauna, să ne binecuvânteze, să ne ierte şi să ne învrednicească
de Împărăţia cea cerească. Amin.
Veşnica ta pomenire,
Preacinstită şi Preaiubita noastră Maică.
Mormântul Fericitei Stareţe Macaria.

Pagini cu manuscrise.
Opera editată a Fericitei Egumene Macaria Monahia.
Sfintele Moaşte
Ai avut pleoapele închise şi buzele pecetluite,

Faţa ta a fost palidă şi revărsa seninătate,
Expresia ei mărturiseşte că ai avut acest curaj,
De a ridica fără de frică sarcina muceniciei.
Şi el a avut picioarele neputincioase, goale, osificate
Aşa cum leau legat cu frânghie înfăşurate
Şi tot trupul lui gol, peste tot acoperit de răni
lau agăţat cu picioarele în sus, chinuindul cu totul,
iar faţa ia fost palidă şi desfigurată,
aşa cum îi curgea sângele lui sfinţit.
Dar ce să fie aceea ce e în copac în acest ceas
Un tăciune fierbinte ia prăpădit o parte a pântecelui
Şi pânza ce o purta la mijlocul său încinsă,
Era şiaceasta, fraţii mei, de sânge inundată,
Şi peste orice închipuire au fost acei chinuitori,
Care iau sfâşiat cărnurile ca nişte câini turbaţi
Şi pământul moale, care era jilav şi rece, tea acoperit,
Fără vlăstare verzi, lipsit de orice amintire
Ce lacrimă şi ce vaiet, care şoaptă, care întristare,
Ar fi cuvenită din somnul tău pe tine să te trezească?
Dormi Sfinte al lui Dumnezeu veşnică odihnă
În curţile Raiului pentru totdeauna te odihneşte.
Monahia Macaria
Sfântului Efrem
Arhangheli, Începătorii şi Heruvimi,

Cu veselie laudă praznicul tău,
Iar oamenii cu cuviinţă slăvesc
Preacuvioase Efrem adormirea ta.
Astăzi la luminosul tău praznic
Părintele nostru, preadulce ocrotitor,
O rugăciune preafierbinte a dragostei,
Cu evlavie ţiaducem ţie.
Sfinte primeşte rugăciunea
Şi smerita noastră cerere
Împrăştie răcoare dumnezeiască
În sufletele noastre cele smerite.
Condune spre Mirele nostru Hristos
De pe a ta cărare,
Şi făne şi pe noi să însetăm
De virtutea smereniei tale.
CONDAC
Glas IV. Apărătoare
Purtătorului de chinuri şi minunatului mucenic,
Izbăvindune din nevoi mulţumiri, cântânduţi,
Întrun gând îţi strigăm.
Ci ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, cu
Rugăciunile tale sfinte acoperă mănăstirea ta,
Şi pe cei ceţi strigă: izbăveştene pe noi, cinstite Efrem.
Muntele Neprihăniţilor
Nu este întâmplător faptul că Domnul a îndreptat
paşii Sfântului nostru Efrem spre Muntele Neprihăniţilor
din Attica.
În secolul al Xlea şi al XIlea, potrivit tradiţiei,
Muntele Neprihăniţilor sa aflat întro mare înflorire,
având o mulţime de sihăstrii care erau răspândite pe tot
cuprinsul muntelui, care, după cum se pare, era plantat
peste tot cu pini, măslini, roşcovi şi diferiţi alţi arbuşti.
Era atât de frumoasă privelişte a muntelui, încât drumeţul
întâmplător pleca cu totul întristat pentru că părăsea
acest loc minunat cu izvoare de ape cristaline.
Cetatea cuvioşilor monahi celor deopotrivă cu îngerii
era râvnită de mulţi creştini evlavioşi, chiar şi de împăraţi
şi părăseau deşertăciunea dulceţilor trecătoare ale lumii
acesteia. Şi Sfântul Efrem a râvnit pilda acestor sfinţi ne
voitori, aprinşi de dumnezeiescul dor şi a venit să se ne
voiască în cea de demult cândva strălucita Mănăstire
Stavropighie Patriarhală a Buneivestiri a Preasfintei Năs
cătoare de Dumnezeu, pe care monahii şi nevoitorii o
aveau drept centru duhovnicesc.
Aici sfântul şia trăit viaţa de nevoinţă ca un înger şi
pentru aceasta i sa dat de la Domnul harul şi puterea să
mărturisească prin chinuri înfricoşate, care au durat o
mare perioadă de timp, de la 14 septembrie 1425 până pe
5 mai 1426, ziua groaznicului său sfârşit mucenicesc.
Sfântul, prin preadurerosul său martiriu, a strălucit

mai mult şi a slăvit Muntele Neprihăniţilor. Aici sau îm
plinit cuvintele psalmistului: „Cine se va sui în muntele
Domnului au cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel ne
vinovat cu mâinile şi curat cu inima...”
Monahia Macaria
Numirea Mănăstirii
În ajunul Buneivestiri a Maicii Domnului, Născătoarea
de Dumnezeu, 24 Martie 1965, am avut seara priveghere
de toată noaptea pentru că se făcea ziuă cu o dublă săr
bătoare, Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu, iar
noaptea aceea înainta liniştită şi senină cu o profundă
taină. Am ajuns la înfricoşatul moment al sfinţirii Cinstitelor
Daruri. Ne aflam înaintea sfintei puneri înainte a Darurilor
şi urmăream frumoasele şi străpungătoarele rugăciuni,
pe care în faţa Sfintei Mese le citea cu mare evlavie
Părintele Nicolae. Deodată însă Sfântul Altar a devenit
cu totul strălucitor şi luminos, ca şi cum ar fi fost din aur
curat în locul unde se află Maica Domnului (vechea frescă
a Buneivestiri) sa pogorât din cer o strălucire cu totul
aparte şi a răspândit raze până jos pe pământ, raze înalte.
Sa auzit un glas care spunea: „Iatăăă! Astăzi să prăznuiţi.
Precum în această zi în timpurile vechi prăznuia această
Mănăstire sărbătoarea ei cea mai mare”.
Îndată am dorit să aflu dacă în acele vremuri a trăit
şi Sfântul Efrem şi am întrebat: „Era şi Sfântul Efrem în
acele vremuri în care această Mănăstire prăznuia această
sărbătoare?”, iar glasul mia răspuns zicând: „Sfântul
Efrem a prăznuit această sărbătoare cu mare strălucire,

iar acum de ce? De ce? De ce?”.
Să se ştie că nimeni nu a văzut aceasta, doar eu am
auzit acel glas şi am văzut acea strălucire, pe care nu este
cu putinţă ca gura mea cea pământească săl descrie.
Voiesc să vă fac cunoscut şi aceasta, că fiecare cuvânt
la rostit expresiv şi cu un ton diferit de cuvântul anterior;
şi cele tei întrebări: De ce? De ce? De ce? Lea rostit cu o
tristeţe şi cu o durere de negrăit. Astfel sa încheiat acea pri
veghere care mia rămas adânc înlăuntrul meu. Dorinţa
mea mare este să împlinesc porunca ce mia fost dată, încă
înainte de a pleca din această lume. Despre numirea
adevărată a sfintei noastre Mănăstiri au scris mulţi clerici şi
laici şi faptul că adevăratul nume al Sfintei noastre Mănăstiri
este „Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
Monahia Macaria
Cele două vedenii

Am avut o femeie carei slujea pe copiii de la orfelinat.
Ea a avut o nepoţică internată la orfelinat. Întro seară,
aşa cum se afla în patul ei, fiind încă trează, la văzut pe
Sfânt cum se apropie de ea. Fetiţa sa înfricoşat. „Nu te
speria copilul meu, sunt Sfântul Efrem”, a spus, şi a
mângâiato pe cap. Bunica fetiţei, întro seară, trecut
fiind de miezul nopţii, nea povestit înfricoşată: „Maică
Stareţă, în acest moment lam văzut pe Sfântul şezând
dincolo de fereastra dormitorului şi, crezând că sunteţi
dumneavoastră, vam strigat, însă dintro dată am văzut
o strălucire care a luminat Mănăstirea şi locul dimprejurul
ei. În această strălucire lam văzut pe Sfânt. El ţinea în

mână o biserică bizantină cu patru turle mici şi cu una
mare în centru cu o cruce luminoasă şi mia zis:
«Marele Mucenic Efrem». Eu am îngenuncheat îndată în
faţa lui şi Sfântul a continuat: «Mam născut pe 14 Septembrie
de ziua Sfintei Cruci şi pe 14 Septembrie de ziua Sfintei Cruci
a început martiriul meu, la 42 de ani am mucenicit. Săi spui
Macariei sămi zidească un loc de închinare la cotitura
drumului; acolo şedeam şi mă odihneam». Ce a vrut să spună
Sfântul cu aceste cuvinte? Odihna trupului sau a sufletului?”
Mia spus încă:
„Mormântul meu a fost peştera mea. Barbarii şi mort
mau chinuit”.
Ascultând dorinţa Sfântului mă gândeam şil rugam
pe Sfânt să ne spună în care loc anume ar dori să se
zidească locul său de închinare. Şi, după ce au trecut
câteva zile a venit o doamnă şi mia zis: „Lam văzut pe
Sfântul Efrem, care şedea întrun loc puţin mai jos de aici
şi mia spus: «Sofia, săi spui Stareţei că aici voiesc să fie
locul meu de închinare, aici stăteam şi mă odihneam». Şi
am mers în acel moment şi am văzut locul pe care Sfântul
mi la indicat şi cu ajutorul Sfântului am zidit acest loc de
închinare, care există astăzi. Locul de închinare este o con
strucţie ca o bisericuţă. Mai târziu a venit la Mănăstire un
bătrân pe nume Gheorghe la Liturghie. Şi el nea povestit
următoarea întâmplare: „Eu lucram la Maraton în urmă
cu 35 de ani şi întro zi, potrivit obiceiului meu, traversând
acest drum şi ajungând în acest loc unde se află bisericuţa,
am văzut un călugăr şezând şi privind spre Mănăstire şi
era foarte întristat şi miam zis: ce poate să facă aici

călugărul, cum so fi rătăcit? Şi acum, când văd această
icoană sfântă, acum am înţeles că era sfânt acel călugăr.”
Iam vedea şi astăzi pe Sfinţii lui Dumnezeu dacă
am avea sufletul curat.
Monahia Macaria
Vestirea martiriului său

29 Aprilie 1966
Am avut o nelinişte groaznică toată noaptea aceea;
nici nu mia fost cu putinţă să mă întind câtuşi de puţin,
dar nici să stau în picioare. La ora trei după miezul
nopţii, aşa cum mă aflam şezând pe patul meu, am văzut
lângă mine şi oarecum spre dreapta un monah foarte
foarte ascetic şi cu părul neîngrijit, ce cădea pe cei doi
umeri ai săi. Era şi un pic aplecat. Rasa lui veche era
neagrăverzuie, faţa sa era palidă şi ascetică, şi era cu
hainele mânjite. Îndată ce lam zărit, neliniştea mia dis
părut, ma cuprins o linişte nemărginită şi o bucurie de
negrăit. Monahul se afla acolo în faţa mea, iar după o
clipă lam văzut lângă mine venind fără să păşească; sa
aplecat mult spre urechea mea şi mia spus cu o foarte
adâncă evlavie aceste cuvinte: „Sfântul Efrem a sfârşit în
chip mucenicesc această viaţă, ucis de turci la anul 1426,
5 mai, ora nouă de dimineaţă”.
Şi, întrucât aveam dorinţa de a afla lucruri despre
Sfântul Efrem, miam zis întru mine sămi notez aceasta ca
să nu o uit, şi atunci mia repetat aceleaşi cuvinte de şapte
opt ori, şi fiecare cuvânt la rostit cu o expresie aparte.
Dimineaţa am povestit surorilor acest fapt uimitor

care mi se întâmplase. În seara următoare una dintre
surori a văzut în vis că se afla întro cameră plină de de
coraţii şi sa gândit să ia două decoraţii pentru Sfântul
Efrem, dar acolo, aşa cum privea, a văzut pe o masă o de
coraţie mare cât o icoană, unde era reprezentat Sfântul
Efrem spânzurat cu capul în jos, şi, aşa cum îl vedea ca
decoraţie, nu ştie cum la văzut în realitate spânzurat
întrun copac bătrân, cu capul în jos, iar în buric îi înfip
seseră un lemn gros străpungândul şi îi ardeau mărun
taiele, în timp ce îi pironeau trupul cu multe piroane ca
acelea cu care a fost pironit şi Domnul nostru pe Cruce.
Iar Sfântul se ruga şi flăcările şi fumul îl cuprindeau
dimprejur, dar flacăra dragostei sale către Domnul a
biruit multele chinuiri şi înfricoşatele dureri ale vieţii
acesteia, şi o pânză pe care o avea încinsă în jurul
mijlocului a fost şi aceasta sfâşiată de multele munciri pe
care i le făcuseră acei lupi însetaţi de sânge, care şedeau
şi priveau la cele ce se întâmplau.
Din ziua în care am aflat din vedenie când şi cum a
mucenicit Sfântul Efrem, am luat sfintele lui moaşte pe
care le aveam în Altar şi lam depus în faţa icoanei sale.
Atunci, fraţii mei, sa întâmplat ceva cu totul minunat
chiar în vremea slujbei. Icoana cea mare a Sfântului a
trosnit foarte puternic, ca şi cum sar fi spart multe
geamuri împreună, în acel moment au trosnit şi sfintele
lui oase, deosebi cele mari, deosebi cele mici, şi apoi
toate deodată. Şi lam văzut pe Sfânt păşind printre noi
în acel moment, încălţat cu papucii săi şi cu marea lui
rasă preoţească. Sfântul mir care sa revărsat ma strămutat

cu totul de la cele pământeşti la cele cereşti.
Era amiază, ostenită mam ridicat ca să mă liniştesc
şi, aşa cum eram pe jumătate adormită, am auzit venind
o psalmodie dulce cântată de multe glasuri, pe care şi eu,
de la melodia lor, am început so cânt împreună cu acelea
pentru cămi erau cunoscute acele tropare pe care le
cântau, mi se părea o sfântă procesiune care se apropia
de din ce în ce mai mult de chilia mea, dinspre Egumenie
în interior. La un moment dat am văzut zidul chiliei mele
că se trage ca o cortină, iar procesiunea se afla în mijlocul
chiliei mele. Iar aceia care îl purtau pe Sfântul Efrem pe
umerii lor erau toţi aceia pe care Sfântul nostru ia
vindecat de diferite boli şi cu multe chipuri de binefaceri
ia dăruit; psalmodiau, îl lăudau şii mulţumeau Sfântului
pentru multele sale binefaceri. Şi, aşa cum ţineau sfintele
moaşte, leau depus în mâinile mele. Şi, în timp ce ţineam
moaştele, am distins prin rasă trupul său scheletic. Iar eu
îi aşteptam pe preoţi săi facă parastasul, şil ţineam aş
teptândui pe ei.
După puţin mă aflam întro foarte frumoasă biserică
bizantină, care era afierosită Sfântului Efrem. Era împo
dobită cu podoabe bizantine. O soră din mănăstire mult
mai târziu a avut o vedenie despre felul cum a fost înmor
mântat Sfântul în acel loc. Ea a văzut că în acea vreme un
câine deal mănăstirii, alb cu pete negre, şedea lângă co
pacul scorburos, era foarte trist, iar din ochii săi picurau
lacrimi; în acel moment au intrat trei ţărani în mănăstire,
câinele îndată a alergat mai întâi în scorbura copacului şi
apoi continuu la ţărani. Prin înfăţişarea şi lătrăturile lui ia

chemat să vină la scorbura copacului şi unul dintre ei a
înţeles că ceva sa întâmplat şi au mers aproape, unde au
văzut trupul mort, pironit şi ciopârţit al Sfântului; lau
ridicat şi după ce au săpat o groapă, acolo unde astăzi se
află mormântul lui, lau depus. Câinele, îndată ce au luat
trupul sfântului, a mers în scorbura copacului şi a luat o
bucată din coasta sfântului, care rămăsese după multele
chinuri pe care i le pricinuiseră, şi, luândo uşor cu dinţii
săi, a puso în mormânt împreună cu trupul Sfântului.
Oamenii aceştia au acoperit mormântul şi au plecat.
Monahia Macaria
Predica unui paralitic

Întrun an am făcut priveghere la praznicul Sfântului.
Un bolnav care era paralitic a cerut permisiunea de a lua
parte la slujbă. Mai erau puţine ore până când urma să
înceapă privegherea, când ai lui lau adus la Sfânt în mă
năstire, şil trăgeau ca pe o povară de la intrarea mănăstirii
în biserică. Bolnavul ajuns în biserică plângea tânguitor
şişi mărturisea cu îndrăzneală păcatele. „Iartămă pe
mine, Sfinte Efrem al meu, eu sunt vinovat; din pricina
păcatelor mele celor multe sufăr. Ai milă de mine şi dă
ruieştemi sănătate.” Priveliştea era atât de jalnică, încât
toată lumea plângea împreună cu el. Îi spuneau să tacă,
dar acela mai tare striga. „Miluieştemă, sfinte al lui Dum
nezeu. Ai milă de copiii mei.” A sosit momentul în care
trebuia să mergem la mormântul Sfântului ca să cântăm
Litia şi, în timp ce am luat sfintele moaşte şi procesiunea
pornise să iasă din biserică spre mormântul Sfântului,

bolnavul striga mai tare. La un moment dat lam văzut
sculânduse el singur în picioare, căşi face cruce şi că ur
mează procesiunea până la mormânt şi că pleacă mergând
el singur. Ce minune înfricoşată! Mergea el singur! Casa
lui era pe un loc foarte înalt, pe o costişă. De acolo a
coborât apoi în cafenele şi în taverne şi sa făcut propo
văduitor al minunilor lui Dumnezeu şi spunea:
„Priviţimă oamenilor, voi care mă ştiaţi paralitic,
iar acum mă vedeţi că stau pe picioarele mele şi credeţi şi
slăviţiL pe Dumnezeu”. Acelaşi a venit întro duminică
la mănăstirea noastră şi sa întâmplat ca atunci să fie
adus un copilaş pe jumătate paralitic. Văzândul, plângea
şil ruga pe sfânt şi zicea: „Sfinte al lui Dumnezeu, tămă
duieştel pe copil aşa cum şi pe mine mai tămăduit”.
Lângă mănăstirea noastră, la locul de închinare,
unde este o fermă, se afla un locuitor paralitic. Ai lui au
venit deseori la mănăstire, au îngenuncheat şi cu lacrimi
fierbinţi lau rugat pe sfânt săi ajute, iar rugăciunea să
fie ascultată şi să facă minuni. Paraliticul sa făcut bine,
munceşte pentru familia sa şi toţi împreună Îl slăvesc pe
Dumnezeu şi pe Sfântul Efrem pentru marea minune pe
care o săvârşeşte cu ei.
Monahia Macaria
Fricile reţiniarului
În urmă cu mai mulţi ani, când vechea mănăstire era
părăsită, veneau diferiţi oameni şi rămâneau, unii pentru
măsline, alţii pentru struguri, alţii ca să bată pinii mănăstirii
pentru reţina – pe care toţi aceştia le închiriau de la

călugării care locuiau în vechile chilii de lângă Sfântul
Constantin, biserica de enorie din Nea Makri. Aşadar,
unul dintre aceşti reţiniari a urcat la mănăstire ca să se
închine, când a auzit de Sfântul Efrem şi de minunile lui.
El mia povestit următoarea întâmplare:
„Ştiţi, – mia spus – acesta va fi fost călugărul pe
care lam văzut în acest loc. Odată mă aflam în afara
curţii, dincolo de presa de ulei a mănăstirii şi am văzut
un călugăr înaintând în depărtare. Mam gândit că are
de gând să meargă sămi ia uleiul şi iam strigat:
Unde mergi, părinte? Vino aici, voi fierbe cafea şi
vom bea.
Iar călugărul a înaintat în curte şi a ieşit printro altă
parte, unde oarecând călugării aşezaseră, în vremurile
de demult, cazanul presei de ulei. De acolo a ieşit afară,
iar eu iam strigat: Vino, părinte, cafeaua este gata. Şi aşa
cum îl vedeam, sa făcut nevăzut de la ochii mei.
Acum am înţeles că acel părinte despre care am
gândit că îmi va lua uleiul nu a fost altul decât însuşi
Sfântul Efrem. Slăvit să fie numele său – a spus bătrânul
Petru Kouluriotis – făcânduşi cruce.” Sărmanul reţiniar
sa înfricoşat ca nu cumva săşi piardă bunul său material,
credea că este singura lui fericire. Vai, însă, că în acelaşi
fel murim cu toţii. Credem că bunurile materiale sunt
singurele care dau sens şi conţinut vieţii noastre. Şi
neglijăm adevărata comoară, virtutea, fără de care toate
lucrurile lumii sunt zadarnice.
Monahia Macaria
Sfântul este cu totul viu

Nenumărate sunt dăţile când Sfântul nostru şia făcut
simţită prezenţa sa. „Numi credeam ochilor mei, povesteşte
un închinător evlavios, când în preajma sfintelor moaşte
lam văzut pe Sfântul însuşi purtânduse printre noi în ziua
praznicului său.” Iar un alt suflet spunea, fiind profund
impresionat: „Cum aş putea uita acea psalmodie cerească
ce venea dinlăuntrul bisericii! În faţa proschinitarului şi
înlăuntrul mormântului sfântului am auzit cântarea delicată
şi străpungătoare a Sfântului nostru, în acea seară.”
De cât de multe ori închinătorii neau povestit că îl vedeau
pe Sfânt făcând rugăciune împreună cu ei, sau purtânduse
prin Sfânta noastră mănăstire şi de multe ori înştiinţând că
este stinsă candela şi trebuie să o aprindem. Era Postul Mare
când de multe zile o soră îl vedea pe sfântul nostru în vremea
slujbei, îl vedea foarte întristat, îşi făcea cruce, îngenunchea, îşi
ridica mâinile în rugăciune şi Îl ruga pe Tatăl cel ceresc pentru
lume, întratât încât sora şia zis: „Nu cumva este înşelare, ce
sunt acestea pe care le văd?” Pentru că îl vedea gol, cu totul
rănit, cu totul chinuit, mort şi îngropat, şi scoţând suspine tân
guitoare şi atunci a auzit glasul Sfântului. Iar Sfântul fă
cânduşi cruce, ia zis: „Acestea pe care le vezi toate sunt
adevărate. Iată de ce trebuie sămi aprinzi candela”.
O, Sfinte Efrem Preasfinţite, purtătorule de chinuri
Mare Mucenice, ţie îţi înălţăm rugăciune şi te rugăm noi
nevrednicii robii tăi, acoperăne pe noi cu sfântul şi pu
ternicul tău acoperământ ca să înfăţişezi sufletele noastre
Mântuitorului şi Dumnezeului nostru mântuite.
Monahia Macaria
Sfântul în chip de lumină

Multe sunt şi arătările Sfântului nostru în chip de lu
mină. Ascultaţi câteva povestiri. „Mă aflam în curtea ex
terioară a mănăstirii în somnul meu – nea spus o soră –
şi aşa cum vorbeam despre sfântul nostru, am distins în
semiîntunericul nopţii umbra unui călugăr cu aureolă cu
totul strălucitoare în jurul capului”.
Această lumină se plimba în jurul mănăstirii noastre
şi o ocrotea.
„Altădată iarăşi – povesteşte o altă soră – lam văzut
Slujitor în faţa Uşilor Împărăteşti şi strălucea atât de
mult încât credincioşii întrebau: «Cine este acest preot
slujitor care liturghiseşte şi străluceşte aşa de tare?»”
Şi întro zi oarecare, în care am avut Liturghie de
noapte şi după mai mult timp, când deja se făcuse ziuă
bine, pe la ora nouă de dimineaţă lam auzit pe preot
strigând: „Cine are lumina aprinsă la o astfel de oră?” Şi
am ieşit afară să văd ce se întâmplă, însă, înainte de a primi
vreun răspuns, am văzut o lumină ieşind din mormântul
Sfântului, a înaintat până la cruce, apoi în jurul chiliilor
şi în final sa pierdut înlăuntrul mormântului său.
Întro seară după Pavecerniţă, în vreme ce ar fi
trebuit să ne retragem la chiliile noastre, frumuseţea şi
măreţia lunii împreună cu peisajul nea ţinut locului la o
discuţie duhovnicească.
Când întrun sfârşit neam ridicat ca să plecăm o lu
mină preastrălucită în josul curţii nea atras atenţia şi
neam întors ca să vedem ce se întâmplă, ce este ceea ce
vedem şi atunci ce să vezi. O stea mare, cam de un metru
înălţime, care pornise din mormântul Sfântului şi se în

drepta spre locul în care ne aflam noi.
A trecut pe deasupra capetelor noastre la o înălţime
mică, a trecut printre chiparoşi şi în continuare pe
deasupra acoperişului. Fiecare limbă a stelei avea dungi
şi fiecare limbă a stelei închizânduse şi deschizânduse
şi răspândind lumină arăta o măreţie preastrălucită. Şi
înainte cu douătrei zile o soră era necăjită pentru că ni
ciodată nul văzuse pe Sfânt; de această soră atât de mult
sa apropiat încât a simţit în faţa ei căldura prezenţei lui.
Îţi mulţumim Sfinte şi roagăte pentru noi, încât să
putem să scăpăm din cursele vrăjmaşului. Amin.
Monahia Macaria
Sfântul scoate demoni

Mă aflam întro odaie cu totul luminoasă, în care
Stareţa pictase icoana Sfântului nostru Efrem. La un mo
ment dat a intrat în odaie o femeie bolnavă şi nea zis că
are nevoie de rugăciunea noastră. Am început metaniile
în faţa icoanei Sfântului Efrem, icoană pe care o pictase
Stareţa. Rugăciunea ne epuizase şi când am întrerupto
pentru puţin am mers lângă bolnavă, care căzuse şi de
venise pe jumătate moartă, şi iam zis: „Ştiu care este
boala ta, ai demon întru tine”.
Atunci femeia şia deschis ochii şi mia zis cu sălbăticie:
„De unde ţiai dat seama că mă aflu aici înăuntru?”. Mam
speriat tare şi, aşa cum încercam sămi întorc capul spre
Sfântul, nu am izbutit deoarece a apucat să vină înaintea
mea un monstru, care nea zis: „Maţi scos numai pe mine
cu rugăciunea voastră, dar nu sunt singurul, este legiune

înlăuntrul ei”. Atunci miam întors privirea către icoana
pictată a Sfântului Efrem, iar icoana Sfântului prinsese
viaţă şi cu duhul nea îndemnat să continuăm rugăciunea.
Cu adevărat, ce dar ceresc şi ce armă înfricoşată îm
potriva demonilor este rugăciunea! Dacă am simţi adânc
în sufletul nostru puterea rugăciunii, am afla în suferinţa
noastră vindecarea, în deznădejde mângâierea, în orice
fel de neputinţă o putere extraordinară şi biruinţă în
orice fel de greutate a vieţii noastre, pentru aceasta săl
rugăm pe Sfântul Efrem să ne dăruiască şi nouă acest
har; să ne rugăm Domnului nostru, Preasfintei Sale Maici
şi Sfinţilor noştri.
Întro zi în timpul somnului, se făcea că mă aflam în
biserică şi lam văzut pe Sfânt îmbrăcat în lumină şi cu veş
minte arhiereşti, era liturghisitor şi, ieşind în faţa uşilor Îm
părăteşti a spus cu putere, ţinând Sfântul Potir: „Cu frică
de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”.
Mia poruncit să mă apropii să mă împărtăşesc şi
atunci am băut de trei ori din Sfântul Potir, pe care îl
ţinea cu deosebită evlavie în sfintele lui mâini.
A fost atât de dulce Dumnezeiasca Împărtăşanie,
încât iam simţit gustul timp de trei zile.
Deacum înainte să nu aşteptaţi să ascultaţi nimic
altceva din gura celor care au crezut cu adevărat în
Sfântul nostru, decât aceste fraze: Lam văzut. Am avut o
vedenie cu el, lam visat, ma făcut bine, şi alte fraze care
electrizează sufletul cel delicat al credincioşilor şi care
întunecă mintea necredincioşilor.
Vindecare minunată
Aveam dureri înfricoşate în inimă şi în cap din
pricina paraliziei nervilor inimii; nu puteam să stau pe
picioarele mele. Aveam patru ani de când eram în pat şi
mă aflam întro mare deznădejde, iar durerile se măreau
din ce în ce mai mult, până când un suflet bun mia adus
cartea Sfântului Efrem făcătorul de minuni. Am citito pe
toată şi mam minunat foarte mult de nenumăratele lui
minuni şi mult lam rugat pe Hristos ca să mil trimită pe
alesul Său, pe Sfântul despre care citisem în acea seară.
Însă ce să vă spun! Nu am apucat să sfârşesc că lam
văzut lângă mine şi am auzit glasul său cel dulce: „Ce ai,
copilul meu?”. „Capul meu şi inima mea nu mai pot
îndura din pricina durerilor, ajutămă Sfinte al meu!”. Şi
Sfântul ma luat şi mia desfăcut una câte una toate arti
culaţiile şi atât au fost de înfricoşate durerile mele, încât
am strigat: „Ajunge, Sfinte al meu”. Iar Sfântul mia zis:
„Lasămă copilul meu ca să te fac bine”. Apoi iarăşi mia
tocmit la loc articulaţiile, şia aşezat capul său pe inima
mea, dar ce să vă spun iubiţii mei fraţi, căldura lui,
respiraţia lui leam simţit foarte înăuntru în inima mea.
După aceea mia luat capul cu cele două mâini ale
lui şi la apăsat cu putere stângadreapta, susjos, astfel
încât în acel timp mam simţit a fi cu desăvârşire bine.
Şi Sfântul, care încă se afla lângă mine, mia spus:
„Copilul meu, spunemi pe nume, mă numesc Efrem”. Şi
am zis: „Sfinte al meu Efrem”. Şi, întrucât din pricina
bolii mele nu am putut săl rostesc clar, Sfântul mia zis:
„Spunel mai cu putere copilul meu”. Şi lam spus a
doua oară: „Sfinte al meu Efrem”; şi iarăşi mia zis: „Încă

mai tare”. Şi miam pus toată puterea mea şi am strigat
tare: „Sfinte al meu Efrem”, atât de tare încât sa trezit
fiul meu şi ma întrebat ce am păţit.
Din acel moment mam făcut cu totul bine, mam ri
dicat, am aprins candela şi am rămas până dimineaţa bu
curoasă, rugândumă şi mulţumindui Domnului şi tă
măduitorului meu, Sfântul Efrem.
Spre dimineaţă ma luat somnul şi am văzut în visul
meu că mă aflam în biserica unde se află mormântul
Sfântului nostru. Pentru o clipă am auzit o voce sălbatică
caremi spunea:. „Nu, să nu mergi să te închini, eşti păcă
toasă!”. Atunci eu am spus: „Pentru că sunt păcătoasă o
să merg să mă închin”, şi îndată am văzut nişte mâini
mari care au tras scara şi am zis: „Eu mă voi închina chiar
şi dacă mă voi omorî”; şi printro săritură mam aflat pe
mormântul Sfântului şi miam muiat picioarele în mir.
Când am ieşit din mormânt, mă aflam întro curte ca
un colţ de Rai.
Ce curte frumoasă! Iată, mi sa spus, este a Sfântului
Efrem. Acolo se afla şi o femeie îmbrăcată în negru, care ţinea
în mâinile ei un disc cu îngeraşi de jurîmprejur şi am întrebat
cine este această femeie îmbrăcată în negru; şi mi sa spus:
„Ea este mama Sfântului Efrem, văduvă cu cinci copii”.
Dar ce să vă spun, fraţii mei, când pentru prima oară
ma învrednicit să merg şi să mă închin, era biserica şi
mormântul Sfântului nostru întocmai aşa cum sunt şi acum.
Cea vindecată a alcătuit prin luminarea lui Dumnezeu
şi următorul imn de mulţumire către Sfânt:
Am văzut pe cineva înalt şi brunet lângă căpătâi,

Vorbindumi foarte încet: ce ai copilul meu iarăşi?
Iam spus locul ce mă doare şi am înclinat capul,
Mâna lui delicată mia adus dumnezeiescul har,
Sfântul ma strigat; Efrem mă numesc, copilul meu;
Vino la Mănăstirea mea să te închini la mormântul meu.
Acolo vei vedea mormântul meu, vei vedea şi candela,
Ia foc şi aprindeo, fămi acest hatâr,
În acest loc am găsit slobozire eu, nefericita.
Un Părinte, un doctor am aflat eu, îndurerata.
O, Sfinte al meu Efrem, îţi mulţumesc şiţi cinstesc numele,
Scapă lumea de rău, păzeştei pe copiii tăi.
Cea vindecată, Zambedaki Georgia din Athena.
Doctorul fără de plată

Era întro dimineaţă când micuţa noastră copilă a
intrat în chilie profund impresionată. Ce ai, am întrebato?
Şi cu glasul sugrumat a spus: „A venit un om aplecat, nu
se poate ridica drept în picioare”. Nu te teme – copilul
meu – am spus – ar putea fi bolnav.
Am mers în biserică şi acolo, cu evlavie adâncă şi cu
credinţă lam văzut rugânduse cu ochii înlăcrimaţi Sfân
tului nostru. Era cunoscut, foarte cunoscut. În urmă cu
câţiva ani o mare suferinţă la adus la mănăstirea noastră
să se roage Sfântului nostru ca săl salveze pe unicul şi
scumpul său copil de la o moarte sigură şi pe care astăzi,
har Sfântului nostru Efrem, îl creşte aşa cum voieşte
Dumnezeu şi Sfântul nostru. De aceea şi astăzi iubitul
nostru prieten a venit ca să se roage pentru boala gravă a

inimii lui.
Îngenuncheat în faţa icoanei făcătoare de minuni a
Sfântului nostru, bolnavul, femeia lui şi copilul lui au
cântat cu evlavie şi cu o adâncă străpungere Paraclisul
lui şi apoi a plecat foarte emoţionat. Au trecut cam cinci
sprezece zile şi îl vedem cu o faţă voioasă şi bucuroasă şi
apoi nea povestit următoarele: „În fiecare zi am citit Pa
raclisul în casa mea împreună cu copilul meu şi, aşa cum
citeam Paraclisul Sfântului, a venit o bună mireasmă mi
nunată, iar casa mi sa umplut de bună mireasmă ca de
fumul de tămâie; îndată am luat în mâini Sfânta lui
icoană şi am sărutato. Cât timp a durat buna mireasmă
îmi este cu neputinţă să vă povestesc.
După opt zile am văzut în somnul meu că eram
bolnav, întins pe pat în piaţa unui sat. La un moment dat
lam văzut pe Sfântul Efrem venind spre locul în care mă
aflam şi, după ce sa apropiat de mine, lam auzit spunând:
«Gheorghe, pentru tine am venit». Şi sa aşezat pe patul
meu. Eu miam aşezat capul pe genunchii săi, iar Sfântul
mia citit pe cap o rugăciune pentru vindecare. Din acel
moment sunt bine”.
Cu lacrimi de mulţumire şi recunoştinţă în ochi şia
agăţat ceasul său de aur la icoana Sfântului pentru vin
decarea lui atât de minunată.
O, Sfinte al meu Efrem, dăne nouă harul tău cel
sfânt şi minunat ca să aduc mulţumire şi să pot lăuda
măreţia mulţimii minunilor tale.
Gheorghe Hristidis, Athena
Sfântul salvează o tânără de la moarte sigură

Trecuseră destule zile de când fusese decretată mo
bilizarea din 1974 şi am fost sunat din Halkida. Era un
om cunoscut, o cunoştinţă, căruia şi lui i sa arătat cu
adevărat Sfântul pe când călătorea pentru vindecarea
ochiului său în străinătate. Atunci, în aceeaşi clipă, a
fost vindecat şi au încetat durerile înfricoşate, iar
pleoapa, care tot timpul rămânea închisă, şia dobândit
acum mişcarea ei firească. Acestuia i sa arătat Sfântul
nostru şi, după ce la lovit uşor în umăr ca săl trezească,
ia spus: „Scoalăte repede şi mergi în casa de alături,
moare un om”. Acela, crezând că este vis, sa culcat
iarăşi. Dar Sfântul la trezit iarăşi şi oarecum cu asprime
ia spus: „Scoalăte repede, de ce nu ai făcut ceea ce
ţiam zis? Moare un om! Sunt Sfântul Efrem, ţiam
spus că în casa de lângă tine moare un om”. Atunci sa
sculat, a mers şi a bătut la uşă, însă nici un răspuns.
După multe bătăi în uşă a auzit înăuntru un geamăt
slab. Sa străduit să deschidă, dar ia fost cu neputinţă.
A alergat la poliţie şi a povestit cele întâmplate. Poliţia
la urmat şi a forţat uşa. Atunci sau aflat în faţa unei
fete careşi tăiase venele pentru că îl luaseră pe bărbatul
ei în armată.
Sfântul a salvato pe fată. Cine va rămâne nemişcat
în faţa acestei înfricoşate minuni a Sfântului nostru?
Sfinte al meu Efrem, te rugăm să nu ne laşi, ci totdeauna
să fii lângă noi, apărător, ocrotitor şi chivernisitor al
întregii noastre vieţi!
Profeţii
În timpul Postului Mare o soră din Mănăstirea noastră
la văzut pe Sfânt stând în priveghere de pe 19 aprilie
până pe 21 ale aceleiaşi luni din anul 1967.
Îl vedea rugânduse cu mare nelinişte şi întristare.
Era foarte neliniştit, când în genunchi, când drept în
picioare, îşi ridica mâinile în rugăciune. Intra, ieşea, când
în biserică, când în curte, când în afara mănăstirii şi pe
munte, îngenuncheat împreună cu Stăpâna Născătoare
de Dumnezeu.
Cine ştie pentru ce! Poate pentru marile evenimente
care sau întâmplat în acele zile şi îl rugau pe Domnul să
nu fie vărsare de sânge.
Ce altă putere mai mare decât rugăciunea există în
viaţă? Întristările şi vijeliile biciuiesc persoanele şi po
poarele, dar rugăciunea linişteşte vijeliile şi aduce roade
bune. Doamne, dacă nu iam fi avut pe Sfinţii Tăi ajutători
şi rugători, cum am putea răzbi prin asprele potrivnicii
ale vieţii?
La tine, stânca cea neclintită a vieţii, scăpăm. Spriji
neştene, înţelepţeştene şi lumineazăne în păzirea po
runcilor Tale.
La puţine zile după această împrejurare o soră din
mănăstire, în timp ce aranja prin biserică, a zărit ceva
minunat. A venit şi nea strigat înspăimântată: „Veniţi
să vedeţi, Sfântul este cu totul asudat”; am alergat toate
şi ce să vedem? Sudoarea curgea de pe cap pe faţă şi ni
ciodată nu voi uita cum din ambii săi pomeţi curgea ca
din două izvoraşe neîntrerupt mir sfânt, ceresc şi minunat.
Noi neam pierdut şi am început Paraclisul Sfântului; şi

când am ajuns la sfârşitul Evangheliei se umezise tot
trupul Sfântului în icoană, iar restul icoanei era cu totul
uscat.
Rămânem cu măreţia sfinţeniei Sfântului nostru de
care nu suntem deloc vrednici. Sfinte al meu, iartăne pe
noi, priveşte la neputinţa noastră şi ne vindecă pe noi.
Cu siguranţă şi acesta a fost un semn sau vreo
nelinişte prorocească.
Un alt semn prorocesc este următorul:
În aceeaşi vreme o soră a văzut curgând mir din
icoana Sfântului, foarte mult şi necontenit; ea a spus să
punem un vas ca săl strângem pentru bolnavii noştri.
Vasul sa umplut şi a dat pe dinafară, iar mirul încă
curgea, dar nu a fost vărsat.
În acea clipă sora a văzut o pată mare de sânge.
Aplecânduse ca să o cureţe, a văzut un glas din icoana
Sfântului:
„Va fi bine, dar se va face şi un rău foarte mare”.
Aceste ultime cuvinte lea rostit foarte, foarte întristat.
Vedeniile din dormitorul copiilor

Iubiţii mei cititori, voi, care ţineţi în mâinile voastre
această carte, aş vrea să alungaţi din mintea voastră orice
prejudecată sau gândire ispititoare că aş încerca să
exagerez lucrurile în legătură cu viaţa şi cu minunile
unui Sfânt despre care probabil nu cunoaşteţi nimic.
Nu aş fi voit niciodată să fac pe biograful dacă nu ar
fi fost însăşi dorinţa Sfântului nostru, care de multe ori
ia mustrat pe credincioşii care voiau să ţină secretă

arătarea lui.
De aceasta o să vă încredinţeze şi o soră a noastră,
pe care nu a lăsato să se apropie de icoana lui ca să se în
chine şi a auzit glasul Sfântului, care îi făcea observaţie
că trecuse sub tăcere ceva ce avea legătură cu viaţa lui.
Cred că nu avem dreptul să trecem sub tăcere minunile
Sfântului Mare Mucenic şi făcător de minuni Efrem, care,
printro mare nevoinţă şi prin înfricoşatele patimi ale
martiriului său, luminează ca un soare strălucitor pe
cerul înţelegător al Bisericii lui Hristos.
Sunt foarte multe împrejurările în care cu totul
limpede lau văzut copiii aşezământului nostru atunci
când se aflau în vechea Egumenie şi apoi când sau
mutat în locul vechii prese de ulei.
Iată ce nea povestit o rasoforă: „Era pe la miezul
nopţii în plină noapte, în dormitorul simplu al copiilor,
acolo, în vechea Egumenie, după o inocentă discuţie
copilărească despre Sfântul Efrem, trei sufleţele de în
geraşi se predaseră unui somn dulce, iar eu privegheam
lângă ei. Inima mea era inundată de emoţie, în timp ce
cu ochii larg deschişi priveam pierdută spre uşă, când,
dintro dată, am auzit cheia uşii dormitorului nostru că
primeşte două rotaţii grăbite. O mână hotărâtă a apucat
cârligul, iar uşa sa deschis larg. O siluetă înaltă, subţire
şi ascetică de monah şia făcut apariţia, a străbătut
camera şi a ajuns lângă copiii care dormeau liniştiţi. În
acea clipă inima îmi bătea cu putere, în timp cemi sim
ţeam sângele cămi îngheaţă în cap. Nu am putut să ar

ticulez nici un cuvânt, întratât eram de înfricoşată.
Lam văzut că se află lângă mine cu faţa întoarsă către
fata de cincisprezece ani, care dormea fără grijă lângă
mine. Se aplecase cu afecţiune asupra ei, în timp ce
sfintele lui mâini încercau să o învelească şi săi dez
mierde capul.
Lam rugat pe Dumnezeu să nu se întoarcă şi să facă
acelaşi lucru şi cu mine pentru că aş muri de stop cardiac
şi aşa sa întâmplat. Nu sa întors spre mine şi sa făcut
nevăzut”.
Un copil nou, care venise în acele zile la Aşezământul
nostru, în vreme ce copiii se pregăteau pentru Sfânta
Spovedanie şişi scriau ceva pe o hârtie, sa mirat şi a în
trebat: „Ce scrieţi pe hârtie?”
„Scriem păcatele noastre, au răspuns ceilalţi copii.
„De ce le scrieţi?” „Ca să le mărturisim”, au răspuns ei.
Copilul nu a putut să înţeleagă acest obicei pe care îl
aveau copiii noştri.
Noaptea acel micuţ internat la văzut pe Sfânt în
somnul lui şi ia zis: „Mergi şi tu, copilul meu, să te spo
vedeşti”.
În anul 1967 în Ilisia de sus, Panagis Mazarakis a

cumpărat un magazin în rate de la un mecanic. A dat un
avans de 100000 de drahme şi restul în poliţe până în
1970. Magazinul a fost achitat, în timp ce mecanicul îl
pusese ipotecă la Banca Agricolă şi nu dorea să facă con
tractele ca să ajungă în proprietatea lui Panagis.
Trecuseră trei ani, iar magazinul rămăsese ipotecat

şi mâhnirea noastră foarte mare, astfel că întro zi a
trecut o doamnă şi nea lăsat o carte despre Sfântul Efrem
şi a cerut să ajutăm la zidirea bisericii lui. Cum a văzut şi
a citit sora lui Panagis Mazarakis minunile Sfântului
Efrem, ia cerut Sfântului săi ajute ca magazinul să intre
în proprietatea fratelui ei şii va aduce şapte kilograme
de ceară curată. Nu au trecut decât puţine zile şi au fost
făcute contractele definitive şi Mazarakis a intrat în pro
prietate cu ajutorul Sfântului nostru Efrem. Să fie slăvit
numele lui cel sfânt. Niciodată nu vom uita această facere
de bine şi ocrotire.
Sora lui P. Mazarakis
Marţi dimineaţa, 2 Octombrie 1968

Oricât de tare mar fi durut piciorul, sufletul meu
era foarte vesel de la Liturghia de ieri. Cu mintea eram
lângă voi, ca şi cum cineva ar fi spus şi eu ascultam mi
nunile Sfântului Efrem şi mă minunam şi se umilea
sufletul meu şi îl slăveam pe Domnul. Şi aşa cum mă
aflam acolo unde este pictat Sfântul Efrem îmbrăcat cu
veşminte albe şi cu un Epitrahil uşor verde deschis, şi,
aşa cum eram aplecată, am văzut pantofii lui negri. Era
liturghisitor şi a intrat prin Uşile Împărăteşti şi a continuat
Dumnezeiasca Liturghie. Era foarte înalt şi foarte ascetic.
Slavă Ţie, Dumnezeule. Îţi mulţumesc, Sfinte al meu
Efrem, harul tău să fie cu noi.
Maria F. Kontoglou, Athena.
„Marele Mucenic Efrem”

1969
Preacuvioasă Maică Stareţă, după ce am ieşit din dormi
torul copiilor, la ora 12.20 din noapte am înaintat puţin şi am
auzit în spatele meu paşi grei; mam întors să privesc şi am
văzut o umbră subţire, care am crezut că sunteţi dumneavoastră,
dar nu am apucat să sfârşesc că o mare strălucire a cuprins
dormitorul şi tot locul împreună cu muntele, de vreme ce am
putut distinge limpede chiar şi pietrele una câte una. Şi în
acea lumină foarte strălucită se afla Sfântul Efrem cu mare
slavă şi am auzit glasul său dulce spunând: „Marele Mucenic
Efrem”, şi ţinea în mâna sa o biserică ce avea patru turle mici
şi una în centru mare, cu o cruce luminoasă şi în faţă avea trei
bolţi şi am auzit glasul care zicea: „Macaria, Macaria, Marele
Mucenic Efrem”. Nu voi uita niciodată acea strălucire, care
ajunsese până la mănăstire şi necontenit se auzea o psalmodie
foarte dulce, care se auzea din cer şi apoi încetîncet sa stins
împreună cu Sfântul Efrem.
Cu rugăciunile voastre,
Anna Makroianni
Pireu
20 Mai 1971
Cuvioasa mea Maică, lam văzut în somn pe Sfântul
Efrem, acolo lângă sfântul său mormânt, iar Sfânta voastră
Mănăstire prăznuia o mare sărbătoare. Aici, în bordura
rotundă erau foarte mulţi crini şi lam văzut pe Sfântul
nostru Efrem care strălucea foarte mult şi purta veşminte
arhiereşti şi era proestos al praznicului; şi, apropiinduse

Sfântul, mia zis: „Aici în mormântul meu sămi sădeşti
trei crini”.
Mă închin ţie, Sfinte al meu Efrem şi îţi mulţumesc
pentru sfânta ta ocrotire faţă de mine şi faţă de toată
familia mea.
Anna Makroianni, Pireu
Şi, după puţine zile, am văzut că Sfânta Mănăstire cea

veche prăznuia cu strălucire pomenirea Buneivestiri a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi undeva alături se
afla Sfântul Efrem înveşmântat în haine luminoase, cu mare
îndrăzneală, şi sa auzit o voce, care a zis că în ziua martiriului
Sfântului Efrem a curs din trupul Sfântului sânge şi apă.
Şi o fetiţă din Pireu, cam de doisprezece ani, la
văzut pe Sfântul Efrem, care ia zis să spună lumii să se
pocăiască ca să se mântuiască.
Ia mai spus încă: „Locuiesc sus la Mănăstirea Maicii
Domnului lângă Nea Makri, nu am casă. Doresc sămi
zidiţi biserica mea. Sunt Sfântul Efrem”.
Doamna Maria Mitsopoulos a povestit că o luase o
durere groaznică de stomac şi în acel moment cu credinţă
puternică a strigat:
„Sfinte al meu Efrem, cred în harul tău, ajutămă şi
am încheiat spunând fămă bine şi aceşti bani pe care am
săi dau doctorului am săi dau pentru biserica ta. Nu am
apucat să sfârşesc şi stomacul meu sa făcut cu totul bine.
Îţi mulţumesc Sfinte al meu Efrem.
Nevrednica ta slujitoare,
Maria”.
Sunt Sfântul Efrem

17 Iunie 1971
Cuvioasă Maică Stareţă, o să vă povestesc un vis pe
care lam avut astăzi. Am văzut că mă aflam în biserică şi
făceam Pavecerniţa. După ce am terminat şi plecam, în
torcândumi capul, lam văzut pe Sfântul Efrem în faţa
Sfintei Mese făcând ceva, ca şi cum ar aranja. Atunci eu
cu frică mam apropiat şi am auzit spunândumi: „Eu
sunt Sfântul Efrem, aprinde candela Sfântului Altar!”, şi
mia dat cele de trebuinţă ca să o aprind. Atunci ma
cuprins o frică mare şi din această pricină am strigat o
soră, iar Sfântul sa apropiat de noi şi iarăşi a zis: „Sunt
Sfântul Efrem” şi a început să cânte cu glas dulce: „De
multe ispite fiind cuprins...”. Şi nea făcut semn să ne
oprim şi atunci sa aşezat pe un scaun şi a început să po
vestească pătimirile sale. Cât de mult lau chinuit acei
lupi sângeroşi, acei otomani necredincioşi, şi spunea
multemulte, cum şi mort mau chinuit”. „Să ştiţi ce am
tras, până şi cu capul meu” – a spus ceva şi la arătat cu
mâna. „Miau băgat piroane mari şi miau pironit capul
de copac” şi şia făcut semnul crucii şi a spus „foarte
multe” şi iarăşi şia făcut semnul crucii.
Aş vrea să plâng, Sfinte al meu, să plâng pătimirile
tale, să plâng înfricoşatele tale chinuri, dar nu am acele
lacrimi care să ajungă în faţa ta, Sfinte al meu, şi prin
sfintele tale mijlociri să le curăţeşti şi să le primeşti ca pe
o rugăciune de dragoste pentru sfinţenia ta cuvioasă şi
mucenicească.
Cu mare evlavie, Sfinte al meu, sărut pătimirile tale.

Nu curma mijlocirile către Domnul Făcătorul, ca să mi
luiască sufletele noastre.
Este adevărat că harul Sfântului a ajuns şi în afara
hotarelor noastre. Nea povestit o fată din Kalamata că
se afla în Zakynthos şi Egumena ia zis: „În acest moment
aşteptăm să treacă pe aici un Sfânt”. Atunci fata a
întrebat: „Care Sfânt?” Şi iau răspuns: „Sfântul Efrem”.
Şi lam văzut pe Sfânt care trecea însoţit de o mare
sinodie, cu slavă şi cu cinste mare, iar în faţa Sfântului
mergea o monahie cu o lumânare mare aprinsă, păşind
cu mare prestanţă.
Era 14 septembrie 1971 când ar fi trebuit să vin la
mănăstire ca sămi împlinesc făgăduinţa. Însă, cu puţine
zile înainte, am avut următorul vis: Era dupăamiaza şi
mă odihneam când au apărut Sfântul Nectarie şi un alt
sfânt pe care nul cunoşteam, purta rasă, era foarte ascetic,
înalte şi foarte slab şi avea o expresie liniştită, ascetică şi
serioasă. Când iam întrebat cine sunt, Sfântul mia
răspuns: „Efrem” şi a început sămi povestească ceva
despre 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci..., însă, înainte
de a înţelege ce vrea sămi spună, mam trezit. După
aceea am aflat că în acea zi sa născut Sfântul, şi în
aceeaşi zi au început înfricoşatele lui chinuri şi care au
luat sfârşit pe 5 mai 1426.
Cu multă cinstire,
Ecaterina Makri
Intervenţii minunate ale Sfântului Efrem

19 decembrie 1971
Cuvioasă Maică Stareţă, pe când ne aflam toţi aici în
străinătate, gândul nostru venea foarte des lângă voi, la
Sfânta Mănăstire, acolo unde se află bucuria, liniştea şi
harul Sfântului Efrem, care venea aproape în fiecare zi în
faţa noastră cu totul viu sau în somn şi ne îndruma ocro
tindune. Acum, când vremurile grele au trecut, minunile
Sfântului sunt adânc întipărite în noi, în amintirea noastră,
şi oricâţi ani ar trece, nu se vor stinge niciodată.
Voi aminti minunile pe care lea trăit soţul meu
pentru că mama mea şi fata noastră, care lau văzut de
multe ori pe Sfântul Efrem mergând şi vorbindule şi în
casa noastră şi la Sfânta Mănăstire, se află în Grecia.
Din pricina unui act imprudent, deşi eram foarte
bine stabiliţi, soţul meu a fost amăgit şi a ajuns în
închisoare. Începusem să ne pierdem casele una după
alta. Copiii noştri, fraţii noştri, mama mea şi eu am găsit
ocrotire şi adăpost la Sfânta Mănăstire.
Soţul meu, care acum îmi povesteşte şi eu scriu
despre dramaticele clipe din celula de închisoare, în timp
ce şedea pe un pat scund, a văzut în faţa lui un călugăr
cu o lumină în mână şi ia zis: „Credinţă, curaj, eu voi
ocroti familia ta, nu te chinui din pricina aceasta şi pe
tine te voi ocroti. Voi reveni la proces” şi spunând acestea
sa făcut nevăzut şi o mireasmă sa răspândit în mica
mea celulă umedă.
Am mers a doua zi şi lam văzut răscolit, înlăcrimat
şi mia zis: „Lam văzut pe Sfântul Efrem, am văzut o ve
denie şi mam liniştit”. Am scos şi iam dat această

iconiţă pe care o am totdeauna cu mine şi mia spus:
„Da, el însuşi este, şi lumina, acea lumină care a strălucit
atât de tare în celula mea umedă. Şi lam văzut mai
bucuros, spunândumi: „Credinţă, curaj, toate vor trece,
va fi bine”. Îl aştept, – mia zis – să revină, sunt sigur.
Întradevăr, după douăzeci de zile, având mare
nelinişte despre când se va face procesul, la văzut iarăşi
în faţa lui pe acelaşi călugăr, aceeaşi lumină, aceeaşi mi
reasmă mai presus de lume: „Am venit – ia spus iarăşi –
pentru ce eşti neliniştit? Procesul va avea loc pe 3
septembrie, eu voi fi acolo, să ai credinţă” şi iarăşi sa
făcut nevăzut, lăsând o mireasmă cerească. În ziua urmă
toare, în vreme ce ceilalţi deţinuţi aflaţi în aceeaşi afacere
erau tulburaţi, bărbatul meu lea spus: „Nu vă neliniştiţi,
procesul va avea loc pe trei septembrie”. „De unde ştii,
au întrebat?” „Ştiu sigur, – am răspuns – aceia însă
râdeau”. După încă o zi au sosit citaţiile, care spuneau că
procesul va avea loc pe 3 septembrie.
În seara din ajun, aşteptând cu nelinişte în celulă mo
mentul în care se va face ziuă şi închizând pentru puţin
ochii, a văzut Aula Tribunalului şi în mod uimitor pe ju
decătorii pe care în ziua următoare ia văzut stând lângă
el. Iar Sfântul la strigat pe soţul meu pe nume: „Haralambie,
ridicăte în picioare, nu te speria, eu sunt aici; tu eşti alb”.
Speriat îşi deschise ochii, nu a văzut nimic, însă a simţit
mireasma preadulce. Se sfârşeşte procesul. Nimeni nu aş
tepta un rezultat favorabil, însă soţul meu a ştiut după ce
la văzut la tribuna prezidiului pe Sfântul Efrem.
A trecut puţină vreme şi a ieşit din închisoare. În

prima zi, când am ajuns la Sfânta Mănăstire, îndată ce a
zărit icoana Sfântului Efrem, sa emoţionat puternic, gân
dinduse cu recunoştinţă la arătările şi intervenţiile lui
izbăvitoare. Şi, când neam închinat la Sfintele lui moaşte,
am simţit o miresmă cerească. Este mişcat omul atunci
când îl simte pe Sfânt atât de aproape de el.
Acum o minune mai nouă a Sfântului nostru.
Cu câteva luni în urmă ne aflam întrun restaurant
din Jugoslavia, aşteptând o mică corabie, pe care o dobân
disem după multe privaţiuni. A trecut ziua fixată în care
trebuia să vină corabia, dar nu se vedea nimic. A trecut
încă o zi şi încă una, opt zile de nelinişte groaznică pentru
că era o furtună înspăimântătoare pe mare şi ne nelinişteam
pentru echipaj căci au căutato chiar şi alte vapoare din
Jugoslavia fără nici un rezultat. Întro dupăamiază, cum
şia ridicat puţin capul soţul meu, a sărit bucuros şi a venit
şi mia zis: „O aduce Sfântul Efrem!”. Şi mia explicat că a
văzut corabia ajungând la liman şi că o trăgea Sfântul cu o
sfoară mergând pe valuri. Nici nu a terminat bine că a şi
sosit un grec alergând, strigând de bucurie: „A ajuns!”, a
venit şi am alergat toţi bucuroşi. Am ajuns pe faleză şi cu
lacrimi în ochi am văzut corabia intrând încetîncet în
port, neam făcut cruce şi am mulţumit în tăcere Sfântului
Efrem pentru noua lui minune.
Au venit acolo lângă noi şi unii greci, care sau
neliniştit şi ei împreună cu noi şi, apropiinduse unul din
Levkada, nea zis: „Ia spuneţimi, care Sfânt vă ocroteşte?”.
Mam întors şi iam arătat o mică iconiţă, pe care o port
totdeauna cu mine pentru pază. Acesta este, îi spun, şi

toţi sau închinat pentru că au văzut minunea.
De aceea, când a venit căpitanul, am aflat că furtuna
cea mare a stricat motorul şi au plutit aşa fără direcţie.
Dar în fiecare seară vedeau la prova o lumină carei con
ducea şi cu tot vântul foarte puternic şi cu motorul stricat,
nu au pierdut deloc drumul. Cu acea lumină totdeauna
la prova, au ajuns întregi şi nevătămaţi în port.
Altădată, bărbatul meu era pe acelaşi vapor, încărcat
cu cai şi a întâmpinat o furtună mare; caii se sălbăticiseră
şi se mişcau dintro parte în alta, după cum se înclina co
rabia de la furtună, erau siguri că se vor răsturna din
clipă în clipă, dar iarăşi a apărut o lumină la prova şi ia
condus. În câteva minute au ieşit din furtună, în timp ce
lângă ei erau valuri cât munţii.
Corabia a înaintat pe o mare liniştită, iar toţi îşi
făceau cruce. Fuseseră salvaţi încă o dată.
Sfântul Efrem a făcut iarăşi o minune.
Aici ne oprim, deşi suntem siguri că după puţină
vreme o altă scrisoare va continua minunile noi ale Sfân
tului Mare Mucenic Efrem Făcătorul de minuni.
Vă mulţumim,
Haralambie, Koula, Anghelina (Jugoslavia).
Rana sa închis deodată

1973
Se crăpa de ziuă în a treia zi de Paşti, era Marţea lu
minată şi am văzut că mă aflam întro bisericuţă şi şedeam
în ultima strană. La un moment dat a ieşit din Sfântul
Altar un preot cu capul descoperit, slab, înalt, foarte

ascetic şi care părea a fi un ieromonah. Ţinea o cruce îm
preună cu busuioc pe capul său şi încetîncet a venit
lângă mine, sa aplecat, iar eu am sărutat crucea şi a
plecat fără să spună nici un cuvânt. Eu nu iam dat în
semnătate visului, cu toate că a fost foarte viu în memoria
mea, şi mia dat o mare bucurie. Când sa făcut ziuă, sa
săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în ziua în care se prăznuiau
sfinţii din Mitilene, Sfântul Rafail, Sfântul Nicolae şi Sfânta
Irina. După dumnezeiasca Liturghie au venit Egumena
Macaria (de la Nea Makri) cu Maria F. Kontoglu ca să ne
viziteze acasă, pe Eptanisou, 15, vizavi de sfânta biserică
a Sfântului Gheorghe „Kypselis”. Este de notat că după
două operaţii – aveam două răni care nu se închideau de
opt luni – doctorii nu puteau să mă vindece. Cu ocazia
vizitei am rugato pe Egumenă sămi facă semnul sfintei
cruci. Mia spus că are cu ea sfinte moaşte ale Sfântului
Efrem şi mia dat să mă închin la o iconiţă mică, pe care o
avea cu ea, a Sfântului Efrem, şi atunci lam recunoscut
pe Sfântul Preot, care venise în timpul nopţii în somnul
meu. Îndată, în aceeaşi zi şi oră a ieşit din rană o aţă mare
şi groasă, iar rana mea sa închis dintro dată.
Sfântul Efrem a făcut minunea lui întro clipă. Îi
mulţumesc fierbinte Sfântului Efrem şi îl slăvesc pentru
vindecarea mea.
Mai târziu, când am mers la Sfânta Mănăstire am re
cunoscut bisericuţa şi strana, împreună cu Sfântul Preot
care liturghisea.
Presbitera Dimitra K. Vastaki
Este chemat de Sfânt

Astăzi, aprilie 1974, au vizitat mănăstirea noastră
pentru prima dată o mamă cu tânărul ei fiu de 2830 de
ani. Voinicul acesta este chemat de Sfântul Efrem – a zis
– să se închine, şi a început să povestească.
Am văzut în somn un călugăr înalt şi mia zis: „Sunt
Sfântul Efrem, moaştele mele se află în Nea Makri; să spui
şi să vii să te închini, ai auzit? Să spui şi să te închini”. A
spus aceasta de trei ori, să spui şi să vii să te închini şi
numai ce am răspuns: „Da, voi spune şi voi veni să mă în
chin”, am auzit un glas sălbatic care mia poruncit: nu, nu
vei spune, nici nu vei merge să te închini, şi mia dat atâta
bătaie în faţă la coaste, la picioare, încât a doua zi mam
învineţit acolo unde ma lovit şi am rămas în pat mai
multe zile, până când am întrebat şi am aflat unde trebuia
să vin. Însă despre Sfânt nu auzisem, nici Nea Makri nu o
cunoşteam. Însă ma îndrumat cum să ajung un Arhimandrit.
Îi mulţumesc Sfântului care ma învrednicit pe mine ne
vrednicul să mă închin la sfintele lui moaşte.
Un locuitor din Athena împreună cu mama lui
Închinare la un sfânt mare făcător de minuni

Sunt multe dăţile în care lam văzut pe Sfântul Efrem
şi vă voi descrie câteva.
În martie 1975, după o puternică lovitură de cap, en
cefalograma pe care am făcuto a arătat că tulburarea
înaintează. Eu am vorbit cu un doctor din străinătate să mă
vadă în aceeaşi zi în care am fi plecat întro excursie cu
Şcoala Catehetică. Catehetul mia spus că scopul excursiei

este acela de a se face pelerinaj la un sfânt mare făcător de
minuni, despre care am auzit pentru prima dată. Însă eu,
întrucât eram fără dispoziţie, nu mă hotărâsem. Dar catehetul
a insistat să merg şi că va vorbi cu Egumena, pe care o cu
noştea. După ce am pornit în excursie, o oarecare voce mia
răspuns înlăuntrul meu: „Acum am ajuns în acest loc
sfinţit, unde apa, iarba şi pământul pe care păşesc, sunt bi
necuvântate” şi am început să mă rog, iar ochii mei lăcrimau
şi necontenit îi vorbeam Sfântului, pe care până acum nul
cunoscusem. Când a venit momentul să intrăm în biserica
Mănăstirii Maicii Domnului şi am văzut icoana Sfântului
nostru, mam întristat cu mintea şi iam zis: „De ce Sfinte
al meu, după ce mam învrednicit să ajung până aici, să nu
pot să te sărut şi să mă închine şi pe mine cu sfintele tale
moaşte?”. Şi în acel moment am simţit de trei ori că nişte
mâini puternice mă apucă de după umeri şi mă conduc
acolo unde Egumena făcea cruce cu Sfintele moaşte asupra
oamenilor, ca să mă însemneze şi pe mine. Am crezut că
este catehetul şi mam întors săi mulţumesc, însă nu am
văzut pe nimeni şi atunci am înţeles că... a fost Sfântul şi
din acel moment mam făcut bine. Mam închinat, am fost
însemnat cu sfintele moaşte şi de atunci nu ma mai durut
capul. Mă închin Sfântului şil slăvesc; voi fi totdeauna re
cunoscător Sfântului meu, care mia dăruit sănătatea.
De asemenea, altădată lam văzut pe Sfânt în somn şi
mia zis: „Pe 5 mai prăznuiesc, să vii şi sămi faci coroană
şi ghirlande din flori de câmp şi la sfârşitul slujbei le voi
împărţi poporului credincios, care va veni la praznicul
meu şi monahiilor, şi fireşte ţie.
Însă eu am uitat de coroană şi, făcânduse ziuă de

praznicul Sfântului nostru, lam văzut pe Sfânt răstignit
pe cruce şi ma certat pentru coroana pe care mia ceruto
şi nu am duso, iar eu iam zis: „Sfinte al meu, iartămă şi
învredniceştemă să te mulţumesc...
Cristina Mastora
Liosa de sus, Athena
13775
Cuvioasă Maică Stareţă, blagosloviţi, vă voi descrie
un vis pe care lam avut în Sfânta voastră Mănăstire. Am
văzut mănăstirea voastră, însă nu cum este astăzi, ci în
formă de Π. Întruna din aripi se afla o biserică de formă
alungită, destul de mare şi închisă la culoare, învăluită în
taina dumnezeiască; acolo erau călugări aliniaţi în mare
rânduială. Erau înalţi, ascetici, adevărate figuri biblice, cu
vioase şi ascetice cu duh dumnezeiesc. Era în revărsatul
zorilor şi monahii se adunaseră după rânduiala lor şi
cântau cu glas jos, cu sfântă străpungere, frumoasele tropare
ale slujbei, iar în somnul meu am recunoscut în preotul
slujitor pe Sfântul Efrem. Eu stăteam în Sfântul Altar cu
multă rugăciune. La un moment dat îl văd că se apropie de
mine, ţinând în mână o ramură de busuioc şi ma stropit
cu agheasmă pe frunte, şii auzeam pe monahii care cântau
cu voce joasă, cu străpungere, de parcă mă aflam întro altă
lume, şi deodată monahii care cântau au apărut în spatele
meu, şi iam auzit spunând: „Iată, vezi cât trebuie să se
smerească, să se târască prin ţărână, chiar şi să se murdărească
omul ca să ajungă la o smerenie adâncă”.
Cu adevărat, cât ne este de necesară sfânta smerenie

pentru că ea îl preschimbă pe om în înger şi îl duce în
corturile cele cereşti, aşa cum spune şi Domnul: „Fericiţi
cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia cerurilor”.
Fie ca Sfântul Efrem prin sfintele lui rugăciuni să lumineze
calea vieţii noastre şi să ne învrednicească de bucuria cea
veşnică. Amin.
18 Noiembrie 1975
O soră a văzut o raclă mare cu sfintele moaşte ale
Sfântului nostru Efrem şi erau acoperite cu un veşmânt.
Sala în care era aşezată racla era acel loc al vechii
Egumenii, care a avut înainte o deosebită măreţie şi a
fost înconjurată de har dumnezeiesc şi de lumină dum
nezeiască pentru că atletul Domnului, Sfântul Efrem, sa
aflat în mijlocul acesteia. Mulţime de bolnavi de toată în
tristarea şi nevoia au umplut acel loc. O femeie ce plângea
mai fierbinte şil ruga pe sfânt să vină în ajutorul lor a
ridicat acel veşmânt şi sa văzut acel trup al său prealuptat
şi mult dăruit, care nu avea nici chip, nici frumuseţe.
Capul era găurit de piroane şi tăiat de săbii, afară doar că
se găsea la locul lui, şi tot trupul era plin de răni şi tăiat
peste tot şi de foc vătămat pe alocurea. Şi totuşi, în această
stare fiind, se vedea că ascultă toate rugăciunile şi că are
milă de toţi şi întru toate voieşte să ajute. Şia deschis
ochii şi cu o privire compătimitoare îi urmărea şii asculta
pe toţi şi aşteptau ca toţi să spună ceva despre viaţa lui.
Şi altceva ar fi trebuit să spună în afară de cele ce le
vedeau în faţa lor şi le vedeau cu ochii lor, dumnezeiasca
ardere de tot, sfântă şi cu totul fără de prihană şi care im

presionează foarte mult că nici arderea, nici focul, nici sfâ
şierile piroanelor din cap şi răutăţile făcute pe tot trupul
nu iau adus nici o stricăciune, ci scânteiază ca un alt soare
plin de slavă dumnezeiască, ascultând toate rugăciunile.
Doamne, primeşte mijlocirile Sfântului Tău Efrem
care Te slăveşte, şi ne miluieşte pe noi ca un singur
iubitor de oameni. Amin.
Arătarea Sfântului unui copil de cinci ani

Întro duminică de dimineaţă, după Dumnezeiasca
Liturghie, sa apropiat de mine o doamnă ţinând în braţele
ei un copil de până întrun an şi mia zis: „Acest copil îl
avem de la Sfântul Efrem; părinţii îşi doreau încă un copil
şi nu aveau, însă Sfântul i sa arătat băieţelului lor de cinci
ani şi ia zis: „Sunt Sfântul Efrem, îţi voi da un frăţior” şi
acest copilaş este, cel pe care îl vedeţi, pe care bunica îl
ţinea în braţe cu multă dragoste, afecţiune şi minunare,
mulţumind fierbinte Sfântului Efrem făcătorul de minuni.
Piroanele erau mari

Maica mea, povesteşte mica rasoforă Efremia, lam
văzut în somn pe Sfântul că avea nişte piroane mari, oa
recum pătrate şi în partea de sus având ca o pălărioară,
iar eu i leam scos unul câte unul din trup şi leam pus
sub perna mea. În ziua următoare lam văzut iarăşi şi
mia spus: „Îţi mulţumesc mult Efremia pentru că miai
scos piroanele”.
Şi în ziua care a urmat lam văzut iarăşi pe Sfântul

Efrem cu o rasă mare şi se părea că ţine ceva pe la
mijlocul său şi iam zis: „Ce este aceea pe care o ţii, Sfinte
al meu?”. Iar Sfântul mia zis: „Aceasta este Sfânta Evan
ghelie. Aceasta, copilul meu, ma mântuit”.
Nu a avut chip, nici frumuseţe

O soră a mănăstirii povesteşte despre Sfântul Efrem
următoarele. Mă aflam – spune ea – în biserica bizantină,
care se zideşte, dar am văzuto terminată, măreaţă şi se
făcea praznicul pogorârii Sfântului nostru din copacul
în care îl spânzuraseră răsturnat cu capul în jos acei
lupi sângeroşi, necredincioşii de otomani. Se strânsese
multă lume ca să privească şi să urmărească slujba.
Erau mulţi clerici, Arhierei, Preoţi, Diaconi, Ieromonahi,
monahi înveşmântaţi în chip strălucit şi lume multă ca
să privească pentru că urma a fi pogorât trupul cel
mult chinuit al Sfântului Efrem din copac. Dar acei
turbaţi lau adus întro asemenea stare încât nu mai
puteai cunoaşte chipul, nici trupul, mâinile, picioarele,
capul. Era însângerat şi tăiat în bucăţi, „Nu avea chip,
nici frumuseţe”.
Şi la un moment dat sa înfăţişat un Ieromonah cuvios
cu veşminte aurii, care avea pe ele cruci roşii şi îndată a
pus scara şi a pogorât cu mare evlavie acel trup multchinuit,
rănit peste tot şi tăiat în bucăţi al Sfântului nostru şi după
ce la aşezat în ceva ca un cearşaf, la pus în braţele mele
şi hainele mi sau udat de sângele lui, de caremi amintesc
şi mă topesc şi mor din pricina durerii mele.
Ah! Bunul meu Sfânt, cum ai suferit atâtea chinuri

înfricoşate! De aş avea lacrimi să plâng înfricoşatele şi
amarele tale pătimiri!
Ci, te rog, nu pomeni fărădelegile mele, iartămă pe
mine căci am greşit şi mă miluieşte pe mine, roaba ta.
Litania cu cinstitele moaşte

Înainte cu câteva zile am văzut în somnul meu că
mă aflam întrun cartier al Athenei, pe nume Plaka, lângă
vechea biserică „Sfinţii Apostoli”. Pe toate drumurile se
aflau oameni îmbrăcaţi în haine din epoca bizantină,
ţineau lumânări aprinse şi toţi aşteptau litania cu moaştele
muceniceşti ale Sfântului Efrem făcătorul de minuni, iar
împreună cu toţi aceştia eram şi eu.
În vreme ce înaintam şi am trecut strâmtorile, atunci
sa întors un monah şi mia spus: „Trebuie să trecem pe la
bisericile pe la care a slujit Sfântul Efrem şi au trecut
sfintele moaşte pe la biserica „Sfinţii Apostoli” şi au bătut
clopotele; apoi procesiunea a ajuns la un drum înalt, pe
carel şi cunoşteam, era drumul care mergea spre Sfânta
Mănăstire a Sfântului Efrem din Nea Makri, Attica.
În ziua următoare am mers împreună cu mama mea
la biserica „Sfinţii Apostoli” şi, îndată ce am intrat în bi
serică, am simţit mireasma Sfântului. Era o bună mireasmă
în tot Sfântul Altar, în timp ce naosul era gol, întrucât
este muzeu.
Harul şi binecuvântarea Sfântului să fie cu voi.
Ioannis Gheorghiu, Athena
Vedenia unei fetiţe

Printre mulţimea de credincioşi care vine la mănăstirea
noastră ca să se închine Sfântului, o însemnătate aparte
are vizita unei fetiţe cu semne vădite de virtute. A venit
împreună cu mama ei, condusă precum atâţia alţii de cre
dinţă şi de evlavie. Sămi îngăduie iubiţii mei cititori să
subliniez faptul că există unii oameni care cugetă greşit că
mănăstirile de acum nu mai au nici un rost. Însă este cu
totul dimpotrivă, căci în această lume a zgomotului şi a
tulburării, sufletul omului caută un colţişor de linişte ca
săşi lase durerile lui. Un asemenea colţişor este mănăstirea.
Ea este fortăreaţa Ortodoxiei şi limanul liniştirii. Aşadar, a
venit acest suflet cu mama ei. Acolo o soră ia povestit mi
nunile Sfântului Efrem. Fata a fost profund impresionată.
De aceea, când sa întors seara la casa ei, ia povestit unei
mătuşi tot ceea ce auzise despre Sfântul nostru.
Nu cred în aceste lucruri, ia spus aceea. Măcar săl
fi văzut şi eu, dar nu mă simt vrednică de un asemenea
har. Suntem oameni cu neputinţe şi cum să se apropie
Sfinţii de noi? Însă Sfântul a văzut smerenia fetei şi ca so
bucure i sa arătat în stare de veghe.
Ora era înaintată. Somnul închisese pleoapele tuturor
din casă, dar, dintro dată, prin deschiderea uşii, fata sa
trezit. Stai să mănânci, surioara mea, şi stinge lumina ca
să te culci, a spus. Ea a crezut că este fratele ei. Dar,
înainte de a apuca bine săşi sfârşească vorba, o lumină
preastrălucită a luminat întreaga casă şi sa arătat Sfântul.
La văzut că intră şi înaintează spre patul ei. Fata sa
speriat şi a strigato pe mama ei.
„Nu te speria, copilul meu, sunt Sfântul Efrem”, ia

spus...
Mama ei a încercat so liniştească şi ia zis: făţi
cruce, copilul meu, lai văzut pe Sfânt, fă rugăciune.
În seara următoare fata la văzut iarăşi pe Sfânt în
faţa ei cu acea lumină preastrălucită.
Cât de privilegiate sunt acele suflete pe care Dumnezeu
le învredniceşte să vadă asemenea taine mai presus de
lume? Câţi ar voi să fie învredniciţi de un astfel de dar!
Dar, vai, materia şi răutatea devin piedici şi stavilă.
Trandafirul făcător de minuni

Se înserase, stelele se iviseră una câte una ca nişte
candele sfinte pe cer. Era primăvară şi mănăstirea noastră,
cufundată în sfânta ei tăcere, îşi primea vizitatorii întârziaţi
şi grăbiţi. Un frate al unui om pe moarte ma chemat săl
însemnez în semnul crucii cu sfintele moaşte ale Sfântului
nostru pe fratele său în spital. Era atât de bolnav încât îi
cumpăraseră şi cele pentru înmormântare. Toţi plângeau
în jurul său, situaţia lui era deznădăjduită; pentru o clipă
a deschis cu efort ochii şi cu glas întretăiat şi prin semne
pe care abia leam înţeles, a întrebat: cum se numeşte
Sfântul? Iam spus: Sfântul Efrem şi am continuat spu
nândui: Sfântul te va face bine şi vei veni pe picioarele
tale ca să i te închini. Era în Săptămâna Stâlpărilor, în ziua
de vineri când lam vizitat. În Vinerea Mare, ieşind din
biserică, în chip uimitor lam văzut şezând în spaţiul de
dinaintea curţii interioare plin de bucurie şi veselie pentru
darul de mult preţ al sănătăţii, pe care i la dăruit Sfântul.
În ajunul praznicului Sfântului nostru toate surorile

cu bucurie am pregătit biserica. În momentul în care am
terminat cununa pentru icoana Sfântului şi am coborât
de pe scaun, în acea clipă a căzut un trandafir mare şi sa
oprit pe geamul ce se află peste obrazul Sfântului. Am
urcat iarăşi ca săl pun la locul lui, dar pentru o clipă am
gândit şi am zis: „Îl voi lăsa şi oriunde voieşte Sfântul
acolo îl va dărui”. Au trecut mai multe ore şi slujba a în
ceput. Au venit mulţi credincioşi din diferite părţi, cei
mai mulţi din clasele sociale înalte. Sosi şi cel vindecat de
Sfântul nostru şi au trecut înainte atâţia alţii şi toţi sau
închinat la sfânta sa icoană, în acea clipă sa întâmplat
ceva uimitor, trandafirul care rămăsese agăţat la icoana
Sfântului a căzut în acel moment în capul omului, care
cu puţine zile înainte din aproape mort Sfântul nostru
la înviat şi în acea clipă a auzit glasul dulce al Sfântului
spunândui:
„Spune tare, copilul meu, ca să audă toţi, că team
făcut bine”.
Acela însă a tăcut, cu toate că Sfântul ia zis de multe
ori: „Nu ascunde, copilul meu, facerea de bine pe care ai
primito”, şi atunci fiul lui a strigat şi din când în când
zicea „sa făcut bine tatăl meu, sa făcut bine tatăl meu”
şi bucuria era zugrăvită pe faţa lui. Recunoştinţa este o
virtute cerească, de aceea şi Hristos, atunci când doar
unul dintre cei zece leproşi sa întors ca să mulţumească
Făcătorului de bine, a zis cu tristeţe: „Au nu zece sau
curăţit? Dar cei nouă unde sunt?”
Sfântul în mijlocul flăcărilor

Era în miezul zilei şi mă aflam în trapeză, când a
venit o femeie din satul cel mai apropiat. Vroia să mă
vadă. Era grăbită. Am trimis o soră ca să o conducă în bi
serică, dar aceea a insistat să mă vadă îndată. A pornit să
meargă, când deodată a auzit glasuri, ajutor, ajutor, foc.
Atunci am alergat toate şi ce să vezi? Foc mare la
proschinatarul Sfântului. Flăcările au ars peretele şi ajun
seseră la tavanul bisericii. Priveliştea era înspăimântătoare,
Sfântul în mijlocul flăcărilor.
Şi tu, Sfinte al meu, eşti în mijlocul flăcărilor ca cei
trei tineri în cuptor, de care nu sa atins deloc focul, aşa şi
sfânta ta icoană a fost păzită de Dumnezeu de flăcări ca
să o avem sprijin şi mângâiere în orice întristare şi nevoie.
Focul a mai ars şi proschinatarul.
Ar fi fost o mare pierdere pentru noi pentru că
icoana aceasta este opera sfinţitului Fotie Kontoglu.
În acel moment a venit şi o închinătoare evlavioasă
din Athena. Văzândul pe Sfânt în mijlocul flăcărilor a zis
cu credinţă fierbinte: „Sfinte al meu, te rog izbăveştemă
din boala mea aşa cum ai izbăvit icoana ta din foc”. În
aceeaşi clipă a sosit şi un şofer care, văzând toate acestea,
a zis: „Să vă spun cum a izbucnit focul. Era nouă dimineaţa
când o doamnă a aprins o lumânare la Sfânt şi a plecat.
Lumânarea a căzut aprinsă pe covor şi astfel focul sa
răspândit. Iar femeia sa vindecat în acel moment de
boala ei”.
„Săţi faci semnul crucii...”

... De ce întrebaţi, doamna mea, iam zis, şi sunteţi
atât de uluită? Şi a început să povestească următoarele:
„Am văzut că mă aflam în biserica voastră, care era îm
podobită cu mare cuviinţă şi strălucire.
Liturghisitor era un Sfânt, care liturghisea cu multă
străpungere şi evlavie. Şedea în faţa Jertfelnicului ca un
înger al lui Dumnezeu şi spunea cuvintele sfinte cu
smerenie şi cu glas dulce. Când tămâia, se răspândea o
mireasmă cerească. Iar după ce a săvârşit Dumnezeiasca
Liturghie, Sfântul sa aşezat în scaunul arhieresc. Lângă
el era icoana lui, lucrată cu aur şi argint curat, gravată în
chip vechi şi împodobită cu pietre scumpe. După ce toţi
cei din biserică au înaintat unul câte unul, sau închinat la
icoana Sfântului şi luau anafură din mâna lui, a venit şi
rândul meu. După ce mam închinat la icoană şi am mers
ca să primesc anafură, mia zis: „Săţi faci semnul crucii şi
să te închini la icoana mea”. Mia zis de trei ori mişcânduşi
ambele mâini: „Săţi faci semnul crucii şi să te închini la
icoana mea”, şi întradevăr miam făcut semnul crucii,
mam închinat la icoană şi apoi am primit anafură din
sfintele lui mâini pentru că la început am mers fără sămi
fac semnul crucii şi am sărutat icoana lui, desigur fără
evlavie şi fără să înţeleg în acel moment nimic.
Şi oare nu cumva de cele mai multe ori, chiar şi la în
fricoşatele momente ale Sfintei Liturghii, mintea noastră
aleargă la grijile vieţi şi fără să simţim câtă pagubă avem?
Iar aceasta pentru că ne lipseşte evlavia, străpungerea şi
adunarea întru sine.
Veşmintele pe care le purta Sfântul nostru erau uşor

galbene, iar pe deasupra purta un omofor roşu, brodat
cu cruci de aur.
Auzind toate acestea, iam arătat icoana Sfântului. A
îngenuncheat şi sa închinat cu evlavie, spunând: „El este
cu adevărat cel pe care astăzi lam văzut în somnul meu”.
Această femeie era un suflet îndurerat, se afla la tri
bunal pentru o oarecare judecată dramatică şi la chemat
pe Sfânt ca să o ajute. Şi iarăşi la văzut pe Sfânt şi ia zis
că în acea zi a judecăţii „voi fi şi eu acolo şi nu te teme”.
Şi întradevăr, nu a întârziat să se aştearnă liniştea în
inima ei îndurerată. Dacă ar şti bărbaţii şi femeile care
sunt chinuiţi de certuri şi dihonii, mai ales în epoca
noastră agitată, că Biserica lui Hristos este veriga de
legătură a păcii şi va scăpa la ea ca la un liman sigur, sar
fi izbăvit de o mulţime de necazuri, este de ajuns cu
credinţă fierbinte şi cu smerenie adâncă să ceară ajutorul
lui Dumnezeu şi al Sfinţilor Lui.
De la moarte la viaţă
Venea la mănăstirea Sfântului nostru Efrem, – po
vesteşte Stareţa Macaria –, dna Vetta D. Makri şi le cosea
hainele în dar copiilor aşezământului. Întro zi, pe când
se ruga în genunchi Sfântului, a simţit că o inundă o mi
reasmă negrăită. Ochii ei sau umplut de lacrimi din
pricina străpungerii şi a simţit ca şi cum ar fi trecut
atingerea uşoară a Sfântului peste ea. După o vreme na
mai venit. Mai târziu a venit fata cu care împreună îşi
ofereau ajutorul la slujirea copiilor şi nea zis: „Pe dna
Vetta nu ştim dacă o mai apucăm”. Atunci îndată, după

ce am luat cu mine sfintele moaşte ale Sfântului Efrem,
am plecat spre spital. Directoarea mia spus: „Nu puteţi
să intraţi în acel loc în care se află”. Eu însă am intrat şi
mam aflat în faţa unei femei gata de moarte. Această ve
dere a ei ma ţintuit locului. Lam rugat acolo pe Sfânt să
o readucă la viaţă. Ea a deschis pentru o clipă ochii în
dreptândui spre mine şi a strigat: Măicuţa mea, măicuţa
mea, ai venit? Nu am pierdut timpul, am aşezat pe ea
sfintele moaşte, am închinato şi îndată am văzut că viaţa
a început să curgă pe faţa ei şi a început să mănânce.
Acolo se afla şi soţul ei, copiii lor, surori din spital şi
doctori, care sau închinat şi Lau slăvit pe Dumnezeul
puterilor, Cel ce face astfel de minuni înfricoşate. Îndată
a cerut să mănânce, după 15 zile de când nu mai mâncase.
După ce şia revenit din somn, ma rugat să însemnez cu
sfintele moaşte o bunică ce se afla în dormitorul alăturat.
Întradevăr, au strigato pe bunică, au aduso acolo în
dormitorul doamnei Vetta. Am văzut că au aduso condusă
de mână, am închinato şi am plecat. Mai târziu însă, am
aflat că prin harul lui Dumnezeu şi al sfintelor moaşte
ale Sfântului Efrem şia recăpătat vederea şi se află în
patria ei, în Creta. Ce altă dovadă ar vrea cineva ca să
creadă în minunile lui Dumnezeu? Oameni pe jumătate
morţi se întorc la viaţă, orbii îşi recapătă vederea, paraliticii
se scoală. Au loc întâmplări mai presus de fire, care
umplu sufletul omului de teamă şi de uimire, iar buzele
se mişcă spre laudă şi spre slăvirea lui Dumnezeu, care
este atât de minunat întru sfinţii Săi... Dar să ne întoarcem
la cea aproape moartă. După ce sa făcut bine şi a mers în
satul ei din Naxos, au trăit pe o proprietate a lor de lângă

mare, unde aveau şi o căsuţă...
După ani de zile fata ei la văzut pe Sfânt stând pe
mare şi lângă el doi îngeri şi ia spus fetei: „Ascultă Anula,
copilul meu, eu o voi lua pe măicuţa ta şi să nu te întristezi;
de această dată este hotărârea lui Dumnezeu şi să vezi ce
loc frumos îi pregătesc şi ia arătat o grădină minunată cu
flori foarte frumoase şi cu pomi roditori. Un adevărat
colţişor de Rai. Tu să nu te mâhneşti, eu voi fi totdeauna
lângă tine, şi te voi ocroti” şi Sfântul a pornit să plece.
Atunci fata ia spus: „Stai, Sfinte Efrem, puţin împreună
cu noi”. „Nu pot, copilul meu, să stau pentru că mă
cheamă bolnavii la spital”. Şi în acea clipă îngerii au zis:
„Să mergem, Sfinte Efrem, bolnavii vă cheamă”. „Auzi,
copilul meu, bolnavii mă cheamă, nu pot să rămân”, a
spus şi sa făcut nevăzut. Şi întradevăr, în acel moment eu
mă aflam la spitalul la care mă chemaseră pentru unii bol
navi, ne încredinţează categoric Maica Stareţă.
Iubiţi fraţi în Domnul, să rămânem credincioşi
Domnului nostru ca să fim tari în orice greutate a vieţii.
La mănăstirea Sfântului Efrem

În urmă cu şase ani am păţit o groaznică amnezie şi nu
mai puteam sămi amintesc nimic. Numele persoanelor cu
noscute mi se păreau cu totul străine, chiar şi ale copiilor mei.
Mam străduit însă să nu arăt acest lucru alor mei. De
asemenea, nu ştiam de unde să încep o lucrare şi unde so
termin. Întâmpinam greutăţi chiar şi la pregătitul mâncării;
toate mi se păreau atât de dificile, iar aceasta mă mâhnea tare
mult. Mergeam regulat la medicul meu şii ceream sămi dea

medicamente ca să mă fac bine. Timp de 11 luni nu am simţit
nici o îmbunătăţire, iar când am fost ultima dată la doctorul
meu, deznădăjduit şi el mia zis: „Ţiam dat cele mai bune
medicamente care există, nu mai rămâne decât să mergi la
clinică”. Am mers acasă şi am plâns pe ascuns de ai mei. În
această ameţeală a mea mia venit un gând şi o nădejde în
minte. Am chemato pe sora mea mai mică şi o prietenă să
mergem împreună la mănăstirea Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, unde se află sfintele moaşte ale Sfântului Efrem.
Ştiam că este făcător de minuni şi că mă va ajuta. După
câteva zile am pornit şi am plecat la mănăstire. După ce
neam aprins lumânările, am alergat la icoana Sfântului, am
îngenuncheat şi cu lacrimi am îmbrăţişat sfânta lui icoană şi
lam rugat fierbinte sămi dăruiască sănătate. Apoi Egumena
ma închinat cu sfintele moaşte ale Sfântului Efrem.
În a treia zi, acolo unde mă aflam în casa mea, am
simţit că sunt cu desăvârşire bine. Mam bucurat, am zâmbit
pentru că puteam să gândesc ca mai înainte. Mam regăsit
pe mine însămi, mintea mi sa curăţit, minunea sa făcut...
Mulţumiri nemărginite Sfântului Efrem pentru bi
nefacerea sa cea mare. Îi mulţumesc şi îl slăvesc din
adâncul inimii mele. Bolnava cea vindecată,
Athineia Minerva
Sfântul a vindecat de foc

În acea vreme, pe când am făcut o vizită la secţia de
terapie intensivă, unde era spitalizată Galatia, aduseseră o
fată de 23 de ani arsă la pântece. Era în ultimele zile ale
vieţii ei sau poate chiar ore. Lam găsit pe soţul ei şi iam

dat icoana Sfântului Efrem, pe care o aveam în geanta mea
şi iam spus să se roage cu credinţă pentru că Sfântul mu
cenicise şi prin foc, şi Sfântul o va face bine. A luato, dar
era atât de deznădăjduit, ca şi cum o credea moartă. Însă
suferinţa lui şi rugăciunea lui au fost ascultate şi sfântul a
răpito din ghearele morţii şi ia dăruit viaţa. La fiecare
două zile, când mergeam, aflam că Galitia se face bine şi la
sfârşit a plecat cu totul sănătoasă din spital, mulţumindui
Sfântului Mucenic Efrem, cel slăvit de Dumnezeu.
Atalanti Ahamnou, Tripoli
Vindecarea durerilor de cap

Fiica mea Nectaria în vârstă de 10 ani pătimea de
mai multe luni de supărătoare dureri de cap periodice,
împreună cu vome din când în când. Cu cât trecea timpul,
durerile de cap se înteţeau şi deveneau continue.
Deja fata nu mai putea să meargă la şcoală şi am fost
nevoiţi ca în final so ducem la doctori. Miau spus să facem
anumite analize, simple şi complexe, pe care leam făcut,
iar rezultatele au fost neclare. Cu toate acestea copilul
suferea, iar noi eram întristaţi şi neliniştiţi. Doctorii miau
spus să facem analize generale ca să se afle cauza. Hotărâţi
să facem analize generale, în ajunul lunii de la începutul
Postului Mare mam gândit să merg la Sfântul Efrem la
Sfânta lui Mănăstire ca să mă rog. Am luato cu mine şi pe
fata mea Nectaria şi, după ce neam rugat şi cu credinţă
fierbinte lam rugat pe Sfântul Efrem săi dăruiască fiicei mele
sănătatea, în momentul în care preotul a însemnato cu
semnul crucii, o mireasmă negrăită sa revărsat din sfintele

sale moaşte. În acel moment sa vindecat şi roaba lui Dum
nezeu Nectaria. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui”.
Vasile Ţernaki
Pallini, Athena
La hirotesia surorilor
Pentru prima oară după pustiirea mănăstirii noastre,
toate surorile eram în picioare pentru că îl aşteptam pe
Înaltpreasfinţitul nostru Mitropolit, de vreme ce acum,
după atâţia ani, cine ştie câţi, se va face tunderea surorilor.
Sufletul tuturor sălta de bucurie şi veselie cerească.
A început Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în mica
şi umilincioasa noastră biserică. Sosi marele moment în
care surorile, una după alta, cu multă zdrobire, străpungere
şi smerenie, în faţa icoanei lui Hristos, urmau săşi dea,
pentru toată viaţa, făgăduinţa că vor ţine, cu frică de
Dumnezeu şi cu credinţă, toate canoanele Petrecerii
Îngereşti ale Schimei Monahale. Surorile sau apropiat
de preacuratele Taine şi sau împărtăşit, iar Dumnezeiasca
Liturghie sa terminat întro adâncă străpungere.
Înaltpreasfinţitul rămăsese singur în Sfântul Altar şi
deodată lam auzit strigând: „Ce este, ce aţi vărsat?”. Şi
îndată a înţeles că acea mireasmă este de la moaştele
Sfântului Efrem. În acea clipă mam întors şi ce sămi
vadă ochii! Din racla sfintelor moaşte ieşea ca o pâclă
albă deasă, a cărei grosime era de 80 de centimetri şi lun
gime de până la 10 metri şi nu era stătătoare, ci ieşea în
cercuri şi curgerea sfântului mir se revărsa din racla cu
sfintele moaşte până la Uşile Împărăteşti ale Sfântului

Altar, iar aceasta continua încât Înaltpreasfinţitul Iacov,
ca un ieşit din sine şi uimit, a îngenuncheat şi sa închinat
cu evlavie adâncă şi îndată ia chemat pe preoţi să se
închine şi ei, şi a zis:
„În momentul în care miam scos mitra arhierească,
am aşezato pe racla cu sfintele moaşte, şi pentru o clipă
mam gândit şi am zis: Dacă este sfânt, nu face so aşez
acolo, dar o voi lăsa pentru ca sămi arate semn; şi a
arătat semn prin mireasma negrăită şi prin minunata
curgere a dumnezeiescului lui mir”.
Preacinstite Mare Mucenice şi Cuvioase Efrem, Părinte
Sfinţite, noi, smeriţii robii tăi, ne rugăm şi te implorăm
noi nevrednicii, nu înceta să faci mijlociri către Domnul
Dumnezeul nostru pentru ca mila Lui să fie cu noi în
toate zilele vieţii noastre, luminândune, sprijinindune
şi povăţuindune pe noi pe calea Domnului.
Ierarhul necunoscut
Am auzit întro dimineaţă un automobil care sa
oprit în afara mănăstirii. Am ieşit să văd cine este şi am
văzut un oarecare cleric necunoscut coborând. Mam
apropiat şi nerăbdător mia spus: „Unde este Sfântul pe
care îl aveţi aici?”
„Şi de unde ştiţi, părinte, că avem aici un Sfânt?”,
lam întrebat.
„Lam văzut cu ochii mei”, mia zis. „Era ora două
dupăamiază şi mă aflam în camera mea şi mia zis:
„Sunt Sfântul Efrem. Să vii să te închini. Locuiesc sus pe
munte la Nea Makri, la mănăstirea Maicii Domnului”.

Apoi mia mai spus şi aceasta: „Pe Egumenă a trântito
satana şi ia rupt unul din picioare şi după puţin a trân
tito iarăşi şi i la rupt şi pe celălalt, iar eu am făcuto
bine”... Eu sunt, a spus el, episcop şi datorită calităţii
mele nu o să vă spun numele meu.
Lam condus în Sfântul Altar, unde se aflau sfintele
moaşte. A îngenuncheat cu mare evlavie, sa rugat şi a
plecat îndată, fără să apucăm săi oferim nici măcar apă.
Monahia Macaria
Am mers la casa mea uşurată

Mulţi creştini vin din diferite părţi la mănăstirea
noastră ca să se închine la sfintele moaşte ale Sfântului
nostru Efrem. Nenumărate sunt întâmplările care îmi
sunt povestite din când în când. Chiar astăzi, când vă
scriu acest capitol, a venit o femeie şi mia spus: „În
urmă cu trei ani am venit la această mănăstire. Sufeream
de o anxietate groaznică, care mă chinuia de mult timp.
Doar ce am intrat în mănăstire, am mers la fântâna care
se află în mormântul Sfântului ca să beau apă şi am zis:
«Sfinte al meu Efrem, te rog să se facă şi pentru mine
această apă leac pentru boala mea, care atât de mult mă
chinuieşte». Am plecat la casa mea uşurată. Au trecut de
atunci trei ani fără nici o tulburare”.
Îţi mulţumesc, Sfinte al meu, mărit să fie numele
tău, toată viaţa mea îţi voi fi recunoscătoare.
Oikonomopoulos Andr. Angheliki, Pangrati
Este adevărat că credinţa acestei femei evlavioase i

a adus tămăduirea. Aşadar, credinţa are o mare putere,
de aceea şi Domnul zice: „De aţi avea credinţă cât un bob
de muştar...”.
„Am venit, copilul meu”

Plecam în afara oraşului, în satul meu din Hios, unde
întro seară, pe la trei după miezul nopţii, a luato pe fetiţa
noastră o durere puternică, atât de puternică încât se învineţise
şi în acelaşi timp începuse şi să vomite. Mam sculat împreună
cu bărbatul meu să mergem la doctor, iar doctorul se afla la
patru kilometri de locuinţa noastră. Intrând în automobil,
am zis cu credinţă: „Sfinte Efrem, fii tu doctor pentru copilul
meu ca să nu mai merg la un doctor muritor şiţi voi aduce
o mie de drahme când voi veni în Athena”. Nu am apucat
sămi termin rugăciunea şi durerea copilului a trecut în
aceeaşi clipă şi miam întors ochii vizavi, unde se afla marea
şi lam văzut pe Sfânt deasupra valurilor înaintând şi mia
zis: „Am venit, copilul meu”.
Îi mulţumesc Sfântului Efrem, care totdeauna aleargă
cu mărinimie la orice îndurerat care îl cheamă.
Nevrednica ta roabă, Maria
Steaua strălucitoare
Întro seară după Pavecerniţă, potrivit canonului pe
trecerii monahale, trebuia să mergem direct la chiliile
noastre, totuşi frumuseţea lunii împreună cu întregul
peisaj nea ţintuit întro discuţie duhovnicească şi, când
în sfârşit neam ridicat, o lumină albă preastrălucită sa

răspândit în curte. Îndată am înţeles şi neam întors ochii
spre mormântul Sfântului şi ce să vedem! O stea mare de
aproximativ doi metri lăţime sa ridicat din mormântul
Sfântului şi a trecut jos deasupra capetelor monahiilor,
în vreme ce unei monahii, care cu două zile înainte era
tristă pentru că niciodată nu la văzut pe Sfânt, acesteia i
sa aşezat pe obraz şi a simţit căldura lui.
Îţi mulţumim Sfinte al nostru Efrem şi te rugăm
rămâi lângă noi să ne luminezi şi să ne sprijini ca să
plinim sfânta voie a Domnului nostru.
Sunt Sfântul Efrem

Galatia Meleniku din Tripoli scrie că în urmă cu doi
ani, din pricina unui accident de maşină, a ajuns la spitalul
„Sotiria” întro cameră izolată cu traheotomie, cu aparat
de susţinere a inimii, oxigen şi altele. Doctorii şi profesorii
îşi pierduseră orice speranţă de viaţă. Sora mea sa rugat
Sfântului Efrem, pe care o cunoscută dea noastră la
văzut în somn că se afla stând în picioare în uşa camerei
de spital. La întrebat: „Cine sunteţi dumneavoastră?” Şi
el ia zis: „Sunt Sfântul Efrem şi o păzesc pe Galatia”.
După câteva zile rezultatele erau cu totul diferite de
acelea pe care le făcuse consiliul medicilor.
Astfel harul Sfântului Efrem mia dăruit viaţa. Mai
notez că aveam şi astm bronşic. De atunci lucrez fără să
sufăr de nimic. Slăvesc milostivirea Sfântului, care dăruieşte
fiecăruia, după credinţa şi nevoia lui, ceea ce cere.
Galatia Meleniku, Tripoli
Diferite
Întro zi de primăvară a venit la mănăstire un auto
mobil cu închinători, la un moment dat sau auzit suspine.
O închinătoare evlavioasă nea povestit următorul vis:
„Am văzut că mă aflam întro biserică veche. Era un
proschinatar împodobit cu busuioc şi cu cordeluţe albe
şi albastre deschis în formă de X, care mau făcut să simt
adânc întru mine că proschinitarul era al Preasfintei şi
îndată am făcut metanie şi cu lacrimi am zis: «Maica
Domnului, iartămă, eu sunt vinovată» şi mam aplecat
să adun câteva ramuri de busuioc, care căzuseră fără
voia mea. Nu am apucat însă, bine, să mă aplec şi un că
lugăr înalt mia spus: «Lasă, acestea le voi aranja eu» şi
luândumă de umăr ma condus la Uşile Împărăteşti şi
aşa cum mă ţinea de umăr, cu cealaltă mână mia arătat
în sus la cupola Sfântului Altar. Am văzut în aer stând o
cunună preastrălucită, care lumina amândouă bisericile,
şi arătândumi acolo unde era cununa preastrălucită,
mia spus: «Aici sămi pui o lumină» şi, ca să înţeleg mai
bine, mia arătat cu cele trei degete spre jos, eu însă,
crezând că este vorba de lumină electrică, iam spus: ce
bec? Şi atunci mia spus foarte aspru: «Nu, nu, niciodată,
niciodată». Atunci am înţeles că voia sămi spună despre
candelă. Şi atunci iam spus: cum so iau căci sunt săracă,
iar bărbatul meu este şomer? Şi am auzit iarăşi glasul lui
dulce spunândumi cu nemărginită bunătate şi hotărât:
«Şi cu colectă»”.
La un moment dat preotul satului nostru a pregătit
o excursie. Miau spus şi mie, dar eu nu aveam dispoziţie,
doar când sa apropiat ziua plecării sa trezit în mine o

flacără deodată, încât îmi era cu neputinţă să nu merg.
Am alergat îndată la preot şi iam zis de două persoane,
dar nu aveam loc. În sfârşit, a zis, vino de dimineaţă şi
vom vedea.
Iar de dimineaţă Sfântul nea deschis calea ca să
mergem şi săl găsim, căci nu mai ştiam cât timp era de
când ar fi trebuit să merg şi să împlinesc dorinţa unui
Sfânt făcător de minuni. Îl slăvesc şi mă închin lui pentru
că ma învrednicit pe mine nevrednica săl văd aici în
acest loc.
Iar astăzi ma învrednicit Dumnezeu să cumpăr can
dela Sfântului şi orice altceva mă va mai învrednici
Sfântul. Şi îndată ce somnul nea închis pleoapele, mam
aflat în Sfânta Mănăstire, care avea slavă mare şi minunată.
Cu adevărat ce psalmodie cerească, ce strălucire, ce cler
înveşmântat în aur! Dar şi ce zambile cereşti, înmiresmate,
împodobite cu har şi cu frumuseţe paradisiacă! Toate
străluceau astăzi şi printre florile înmiresmate trecea
sfânta procesiune, cu psalmodia ei dulce, de la mormântul
Sfântului spre biserică. Mam trezit de dimineaţă, mam
pregătit, am luat candela cu bucurie mare, acoperămintele
pentru Sfânta Masă şi pentru proschinitarul Sfântului
nostru şi am pornit să merg la Sfânt. Dar ce mă aştepta
acolo, iar eu, nevrednica de unde să aflu. Era ziua praz
nicului său pe 3 ianuarie, aflarea sfintelor sale moaşte. O
zi de neuitat.
Iartămă sfinte şi roagăte pentru noi.
Ecaterina Sofroni (Koropi, Attica).
„Izbăveştemă, Sfinte al meu”

Alaltăieri, joi seara, mi sa întâmplat un eveniment.
Nu mă simţeam bine şi, după ce mam întins în pat, ma
luat somnul. Noaptea, nu îmi amintesc ce oră era, am
simţit cum cade peste mine un lucru greu, ca o placă. Mam
trezit şi simţeam că mor. Nu puteam să vorbesc. Simţeam
două mâini care încercau să mă sugrume. În acelaşi timp
aveam senzaţia că ceva oribil se afla pe mine în acea
clipă. Atunci am spus întru sine: „Sfinte al meu, Efrem.
Izbăveştemă, Sfinte al meu”. Atunci îndată am simţit că
mă cuprinde o dulceaţă, mam eliberat şi mam sculat
îndată, am îngenuncheat în faţa icoanelor şi am mulţumit
lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem care ma izbăvit. Apoi
am rămas treaz pentru că îmi era frică să mă culc iarăşi.
Dar după un timp am adormit şi lam văzut pe Sfântul
Efrem îmbrăcat întro tunică cu totul albă şi mia spus:
„Copilul meu, eu team izbăvit” şi în mod imperativ
mia spus:
„Să mergi la Maica (Stareţă) săi ceri o cruciuliţă de
lemn, să o ai totdeauna când dormi”. Mia repetat de
două şi de trei ori, zicând: „Maica îţi va da o cruce de
lemn” şi şia ridicat mâna dreaptă şi am văzut faţa Egu
menei Macaria pe mâna Sfântului Efrem. După puţin
timp lam pierdut din faţa mea pe sfânt, în vreme ce o
nemărginită veselie mia umplut sufletul.
Să fie slăvit numele lui Dumnezeu şi al Sfinţilor Săi,
totdeauna. Amin.
I.G. Athena
Este potrivit ca în secolul al XXlea să vorbim despre

vise? Şi totuşi, întro noapte binecuvântată a venit în
somnul meu acela care avea să mă facă să cred, săl fac
ocrotitor şi tovarăş de drum în viaţa mea. Subţire, cu
ochii înflăcăraţi, cu o rasă uzată, cu o barbă rară şi cu o
camilafcă mică. Lam văzut stând şi mâncând peşte, iar
mai jos de el şedeau copilaşi de vârste diferite, care
cereau şi ei mâncare. Mam mâniat pe el şi iam zis: „Ce
faci călugăre, tu mănânci şi copiilor nu le dai?”. Flacăra
din ochii lui ma mângâiat. „Eu, a răspuns, de aici nu
pot, tu acolo ce dai? Tu ai dat copiilor mâncare?”
Cine eşti? Cum te cheamă? Lam întrebat. „Efrem
este numele meu” şi sa făcut nevăzut împreună cu visul
meu. A dispărut şi din mintea mea, lam uitat...
Însă după doi ani a fost nevoie să fac o operaţie
serioasă. În timpul în care mau anesteziat, înainte de a
adormi am auzit o voce în urechile mele: „Margarita, nu te
teme, eu sunt aici lângă tine. Astăzi este praznicul meu”.
Când mam trezit doctorul mia zis că toate au mers bine.
Doctore, cine a fost prăznuit la chirurgie, cine a fost
lângă mine? Nimeni, mia spus... Sora mea a deschis ca
lendarul şi mia spus că pe 29 ianuarie este praznicul
Sfântului Efrem Sirul. La auzul numelui Efrem miam
amintit de acela pe care lam văzut şil uitasem, el însă
şia amintit de mine şi a fost lângă mine... am aflat apoi
despre mănăstirea Sfântului Efrem de la Nea Makri,
despre Sfântul ale cărui moaşte muceniceşti au fost găsite
acolo de Egumena Macaria, despre orfelinatul mănăstirii
etc. Am mers de atunci de multe ori, iar acum am un
sfânt al meu, un ocrotitor. Este Cirineul meu, care duce

în spate împreună cu mine orice cruce a mea, are grijă
totdeauna de ceea ce este duhovnicesc, mă ocroteşte,
vorbeşte sufletului meu. Totdeauna îl simt împreună ru
gător acolo sus, la tronul lui Dumnezeu. Am un apropiat
în cer, cred în el şil mărturisesc.
Margarita Harakoku, Athena
Lam văzut pe Sfânt ieşind din pământ

Sora mea avea dureri groaznice în zona abdominală.
Văzând însă că pierde mult sânge şi că prezintă o slăbire
a puterilor, în timpul şederii noastre la Loutraki din
Corint am chemat doctorul patolog, care şia dat avizul
ca să fie transferată imediat la Athena şi să fie internată
în spital. Ia dat chiar şi medicamente ca să înfrunte
boala. A examinato şi alt medic, care ia dat medicamente
opuse faţă de primul medic, iar bolnava, în loc să meargă
spre mai bine, mergea spre mai rău. În acele zile lam
văzut pe Sfântul Efrem întro lumină preastrălucită ieşind
din pământ şi zicândumi: „Am venit să te încredinţez că
eu o voi tămădui pe sora ta, pe prietena ta Irina şi pe
tine; doar sămi promiţi că nu o vei mai opera altădată şi,
dacă vrei, vino cu mine ca să ţii arăt pe cei mutilaţi de
această boală”. Şi ma dus întrun loc unde erau mii de
oameni mutilaţi fără mâini, fără picioare, fără capete. De
acolo lam văzut liturghisitor şi nea împărtăşit pe toate
trei. Nea dat şi anafură şi nea sfătuit să ne împărtăşim
regulat. Eu, numai ce lam văzut prima dată, am înţeles
cine este acel sfânt şi îndată am alergat la bolnavă şi iam
spus toate cele pe care leam văzut cu mare emoţie. Şi

întradevăr, în trei zile se va vindeca, aşa cum îmi spusese
Sfântul, că îi va reînnoi sângele, care era atunci de 18 he
matocrit, în două zile de 33, iar în ziua în care a plecat de
38. Doctorilor nu le venea să creadă şi vroiau so ţină ca
să înceapă iarăşi analizele, dar eu, cu încredere în Atot
puternicia lui Dumnezeu şi în Marele Mucenic Efrem,
iam zis: „Irina mea, pleacă, Sfântul a făcut o minune”.
Întradevăr a plecat îndată şi mai târziu şia botezat
şi copilul la mănăstirea Sfântului”.
Familia Eufimia S. Papagrigoriadu
Nea Filadelfia
Agheasma făcătoare de minuni

Era în ziua de 5 noiembrie când am vizitat împreună
cu surorile mele Sfânta Mănăstire. Citisem cărticica despre
Sfântul Efrem şi cu adevărat am simţit o mare dorinţă de
a vizita Sfânta Mănăstire şi de a mă închina sfintelor
moaşte. Văzândule pe surorile mele, cu care am venit în
pelerinaj, mergând şi bând apă, ma durut sufletul, de ce
eu să nu pot să merg şi să beau apă rece, ci trebuia să o
încălzesc şi să beau apă caldă pentru că aveam o tuse
cronică. De aceea am alergat spontan la fântână, am luat
un pahar, lam umplut până sus, lam ridicat şi am
strigat: „Sfinte al meu Efrem, te rog, să se facă această
apă medicament pentru boala mea, să pot să beau apă
rece” şi am băut tot paharul. De acum sunt trei ani din
acel moment când mam tămăduit de boala mea, beau
apă fără oprelişti şiL slăvesc pe Dumnezeu şi pe Sfântul
Lui, Efrem, făcătorul de minuni. Sunt cu totul bine, deşi

nici un medicament nu a fost în stare să mă ajute. Îţi mul
ţumesc şi mă închin ţie, Sfinte al meu Efrem.
Afrodita Vovouraki,
N. Liosion, Athena
Untdelemnul făcător de minuni al Sfântului

Îmi pierdusem lumina ochilor şi doctorii mă deznă
dăjduiseră că nu mai este cu putinţă să văd lumina.
Auzind însă multele minuni ale Sfântului Mare Mucenic
Efrem, lam rugat cu toată inima mea sămi facă ochii
bine. Aşadar, miau adus untdelemn din sfânta lui candelă
şi ce să vă spun! Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii
Lui. Acum văd minunat şii mulţumesc Sfântului pentru
marea lui binefacere pentru mine, nevrednica lui roabă.
Mă închin ţie în genunchi Sfinte al meu Efrem, mărit
să fie numele tău.
Anastasia Kiriakopoulos
Mulţumim Sfântului Efrem

Îţi mulţumesc Sfinte al meu Efrem din adâncul su
fletului şi al inimii mele pentru că ai salvato pe sora mea
Elena de la o moarte sufletească sigură. A suferit o mare
dezamăgire, aiura vorbind singură, încetîncet a încetat
să mai mănânce, nu o mulţumea nimic şi slăbise întrun
mod de neînchipuit.
Nu voia nici la biserică să meargă, încetase să se mai
roage, deznădăjduise cu totul. Datorită supărării noastre şi
noi am pătimit multe pagube, dar totdeauna neam rugat

şi am nădăjduit în marele har al Cuviosului Efrem că o va
ajuta la timp şi nu o va lăsa să se piardă. Mare este numele
şi harul lui pentru că a auzit rugăciunile noastre, a lumi
nato, sa spovedit şi sa împărtăşit, iar acum este foarte
bine. Te rugăm, Sfinte al lui Dumnezeu, să fii totdeauna
lângă noi, ocrotitor şi ajutător în orice nevoie a noastră.
Afrodita Varvouraki
N. Liosion, Athena
Am suferit de o groaznică insuficienţă la ficat, situaţia

mea era foarte disperată, când întro zi ma miluit Dumnezeu
şi la trimis pe omul Lui şi ma îndrumat spre Sfântul
Efrem. Lam rugat cu toată inima mea şi cu credinţă fierbinte
să mă miluiască şi să mă vindece. Nu au trecut cincisprezece
zile, când am făcut iarăşi analize. Mare este harul tău, Sfinte
al meu Efrem, boala mea a dispărut cu totul.
Îţi mulţumesc, Sfinte al meu, roaba ta
Varvara Englezopoulos
Galaţi
Prezenţa Sfântului în America

O oarecare credincioasă a ajuns la mănăstire cu multă
evlavie şi umilinţă. A cerut să se închine la sfintele moaşte
şi foarte emoţionată nea povestit că, pe când era în America
şi dormea în camera ei, deodată sa frecat uşa ca şi cum ar
fi deschiso cineva; miam deschis ochii şi credeam că văd
în vis, însă o lumină preastrălucită şi un călugăr înalt sau
arătat în acea lumină. Am îngenuncheat în faţa lui, când
am auzit glasul lui spunândumi: „Sunt Sfântul Efrem din

Muntele Neprihăniţilor, să vii şi să mi te închini” şi lăsând
o mireasmă uimitoare, sa făcut nevăzut.
Şi o altă credincioasă din America, îndată ce a auzit
de multele minuni ale Sfântului nostru, a trimis o haină
dea ei să o însemnez la icoana Sfântului şi apoi să io
trimit. Ea pătimea de o boală de nevindecat, de epilepsie.
În momentul în care am însemnat haina ei la icoana
Sfântului, icoana a trosnit uşor de trei ori, iar atunci când
a purtato, o femeie, mare este credinţa ta! Din acel
moment îndată a plecat boala ei de la ea.
Însă femeia recunoscătoare nu şia precupeţit eforturile,
nici cheltuielile, îndată ce a cunoscut că sa făcut bine, a
venit de la cealaltă margine a lumii ca săi mulţumească
Sfântului nostru pentru marea binefacere pe care a primito.
Nea salvat de la o moarte sigură

Sfântul nea salvat de la o moarte sigură atunci când
maşina a căzut peste un trunchi de copac, după ce am
apucat să chem ajutorul Sfântului nostru Efrem, – nea po
vestit o soră; nu sa spart nici un geam ca să ne rănească.
Suntem trei fraţi care mergem la şcoală întrun sat
dincolo de Kalamata şi am căzut întro groapă adâncă de
35 de metri. Cine nea salvat? Sfântul nostru, care este
totdeauna grabnic ajutător celor ce cu credinţă tare îl
cheamă. Şii auzim pe mulţi care, în deznădejdea durerii,
a întristării îl cheamă şi spun: „Dar nici nam apucat să
termin ceea ce doream să cer şi îndată lam văzut lângă
mine şi cu gingăşie ma întrebat: «Ce ai, copilul meu?»”
Ah, ce mângâiere de balsam este pentru sufletele în

durerate, ostenite şi deznădăjduite. Cine nu ar căuta săl
aibă lângă el, în încercările vieţii, pe acest preagrabnic
ajutător?...
Minuni uimitoare
Astăzi este Marţea din Săptămâna Mare, 5 aprilie 1977
şi Paraschevi Kambouroglu se găseşte la Spitalul Sismamoglio,
în ultimele ei clipe. A vrut pentru ultima oară săşi vadă
copilul, singurul ei copil nepreţuit, pe care îl aveam la Aşe
zământul Sfintei noastre mănăstiri, pe Athena Kambouroglu,
care oarecând a scris şi o scrisorică: „Iubita mea mamă, eu
ţiam spus să mănânci, dar tu nu ai mâncat. Dumnezeul
meu, dacă voieşti făo bine pe mama mea. Te rog, vreau să
se facă bine” şi a suspinat în taină. Am luat copilul şi lam
dus la mama lui, dar mama era ca de lemn, ochii ei de sticlă,
pleoapele uscate, nemişcate, precum şi toate simţurile ei.
Încordată, cu adevărat lemn. Iau vorbit. Iată, copilul tău
aşteaptă să te audă, să audă un cuvânt, dar nimicnimic.
Toate încercările şi toate rugăminţile se făceau în zadar. Am
însemnato cu sfintele moaşte ale Sfântului Efrem, am luat
copilul şi am plecat ca să nu se rănească şi mai mult.
Au trecut două zile şi mama Athenei şia deschis
larg ochii şi a zis: „Lam văzut pe Sfântul Efrem în acest
moment şi mia zis: «Nu vei muri, vei trăi, te vei face
bine» şi îndată a cerut să mănânce. Toţi doctorii spitalului
erau tulburaţi, chiar directorul a spus: „Aceasta este cu
adevărat înviere din morţi, să te întăreşti puţin şi apoi te
pun la aparate, la raze”. Au trecut câteva zile şi bolnava
mânca fără să se sature 5 până la 6 farfurii de mâncare.

Apă nu băuse de 20 de zile şi toţi Îl slăveau pe Dumnezeu
şi pe Sfânt căci acum bolnava, în picioare de dimineaţă
până seara îi slujea pe bolnavii din dormitorul ei fără nici
un fel de osteneală. De aceea directorul ia zis: „Mâine să
te pregăteşti să te văd la aparate, la raze”.
O! Şi ce minunat, Sfinte al meu Efrem, şi cine nu se va
minuna şi nu se va uimi, Dumnezeul meu, de măreţia ta,
Doamne Atotputernice. Directorul a strigat: „au apărut
plămâni noi şi curăţaţi”. Ce bucurie, Dumnezeul meu, ce
veselie! Mărit să fie numele Sfintei Treimi. Iată vine şi
soţul ei din străinătate, care în calea călătoriei lui a suferit
o stricăciune la vapor, pe care nu au ştiuto şi şapte zile sau
aflat în acelaşi loc, iar valurile erau deasupra catargului.
Eu, a spus tatăl copilului, Nicolae Kambouroglu, am scos
o icoană a Sfântului Efrem pe care o aveam, am sărutato
şi am zis: „Sfinte al meu, Efrem, învredniceştemă să ne iz
băvim şi apoi să vin desculţ la harul tău să mă închin” şi
în acea clipă a pornit vaporul şi în şapte zile am ajuns la
Pireu, atât de repede am sosit! Atâtea zile am fost în
mijlocul valurilor sălbatice, în mijlocul mării turbate, unde
am văzut moartea cu ochii noştri. Nea ajutat sfântul şi am
ajuns la Pireu, am descărcat şi am plecat spre Italia. Am
mers la Navpiglio, acolo de unde luasem corabia, întrucât
acolo trebuia so predăm. Numai ce au văzuto toţi cei de
acolo, au rămas cu gura căscată şi au zis: „Nu este cu
putinţă ca voi să fi venit cu aceasta, cum este cu putinţă ca
să călătoriţi cu o atât de mare vătămare?” Şi leam povestit
toată minunea şi acea întâmplare groaznică, când marea
nea coborât la fund şi am plâns şi am zis: ne vom ridica
oare iarăşi? Oare îi vom mai vedea pe ai noştri? Această

agonie, teroare şi frică, foamea şi setea timp de şapte zile,
ne făcuseră ca nişte epave, nu ne mai rămăsese suflu.
Îndată ce lam chemat pe Sfânt şi minunat numele lui,
lam văzut în faţă la timonă şi deacum corabia mergea li
niştită şi fără de grijă pentru că îl avea alături pe Sfântul,
de care asculta marea şi toate stihiile firii. Îndată ce mam
întors din călătoria mea, prima grijă a fost aceea de ami
îndeplini făgăduinţa pe care o făcusem Sfântului Efrem,
care ne salvase. Am plecat la Halandri, undemi aveam
casa şi am pornit deacolo desculţ, aşa cum eram nedormit
şi am ajuns la Sfântul Efrem în Nea Makri. Intrând în mă
năstire, am zis: „Îţi mulţumesc Sfinte al meu Efrem că m
ai învrednicit sămi îndeplinesc făgăduinţa” şi mia povestit
despre înfricoşata furtună şi despre uimitoarea minune,
prin care Sfântul ia salvat de la o moarte sigură, conducând
şi ghidând nava lor lovită, însuşi Sfântul Efrem, şi cum l
au văzut la timonă.
Lam slăvit cu toţii pe făcătorul de bine Dumnezeu şi
pe Marele Mucenic Efrem făcătorul de minuni pentru
atâtea binefaceri şi favoruri. Şi care suflet nu se va pleca
auzind toate acestea? Astfel, întro zi la spital, încă mişcat
de toate aceste minuni ale călătoriei sale, şi a vindecării
minunate a soţiei lui, pe care Sfântul a răpito din ghearele
morţii şi acelaşi Sfânt la salvat pe el din valurile mării, îi
spuse soţiei: „Ascultămă, voiesc să devin preot al Celui
Preaînalt, să ne afierosim Celui ce mântuieşte sufletul şi
trupul”, iar aceea ia răspuns: „Eu, dacă voieşti să devii
preot, mă despart de tine în acest moment”. „Nu te temi
de Dumnezeu în această situaţie în care te afli?”, ia răspuns
bărbatul cu multă tristeţe pentru răspunsul nesocotit al

femeii şi pentru necredinţa şi neîncrederea familiei, –
pentru că, în timp ce profesorii au mărturisit minunea,
aşa cum însuşi directorul a spus cuvânt cu cuvânt: „Aceasta
este cu adevărat înviere din morţi”, iar când au trecuto
pe la raze acelaşi director a strigat şi a zis: „Au apărut
plămâni noi şi curaţi”, chiar şi bolnavii se bucură văzând
o pe cea mai înainte ca lemnul şi mai mult moartă decât
vie, neputând face nici o mişcare, acum veselă şi zâmbitoare
alergând şi mergând în sus şin jos, slujindui pe bolnavi.
Iar acum ce aud? A venit pedeapsă de la Dumnezeu.
„Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Domnului
Dumnezeu să i te închini şi Lui singur săi slujeşti. El este
lauda ta şi El este Dumnezeul tău”. De aceea şi Duhul lui
Dumnezeu spune: „Acest popor mă cinsteşte doar cu
buzele, dar cu inima lui se află departe de Mine”. Şi
bolnava despre care vorbim sa rugat, La implorat pe
Dumnezeu pentru vindecarea ei. A fost ascultată rugă
ciunea ei şi a multora pentru ca şi noi să luăm pildă.
Căci, cine a cunoscut gândul Domnului? Şi cum a pus
necredinţa stăpânire pe sufletul ei, precum şi pe al
casnicilor ei, îndată veni secera morţii şi ia secerat viaţa.
Cum sa întâmplat fraţii mei aceasta? Aceasta sa întâmplat
ca să auzim şi noi că necredinţa, nemulţumirea, nerecu
noştinţa sunt urâciune înaintea Domnului.
SăL rugăm pe Domnul Dumnezeul nostru să ne aibă
pe noi toţi sub sfânt acoperământul Său şi sub ocrotirea Sa
pentru sfintele rugăciuni ale Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale tuturor sfinţilor şi ale Sfântului slăvitului
şi Marelui Mucenic Efrem făcătorul de minuni. Amin.
Iartămă, Sfinte al lui Dumnezeu,

am spus şi iarăşi voi spune
În acea noapte, când mam culcat să dorm, gândul
meu era la mănăstirea Sfântului Efrem. Când ma luat
somnul, lam văzut pe Sfântul întins ca şi cum ar dormi,
pe un divan vechi, care avea ca aşternut haine vechi.
Rasa lui era veche şi prăfuită cu praf alb, care îi dădea o
înfăţişare spălăcită. Era înalt şi foarte slab. Iam atins
trupul şi am simţit că era osos de slăbiciune, cu faţa ne
gricioasă şi umedă de sudoare, ostenită şi totodată
mâhnită. Dintro dată sa ridicat în picioare şi mia zis:
„Să nu crezi că dormi, ceea ce vezi nu este vis, ci realitate,
nu dormi, ci mă vezi viu”. Dar, Sfinte al meu, am izbutit
să spun, cu vocea tremurândă de frică şi de uimirea pe
care o simţeam, nu ai murit? Nu, mia răspuns, nu,
Hristos ma înviat şi, precum vezi, sunt viu. În acea clipă
am mers săl întreb despre Hristos dacă Acela se afla atât
de aproape de el. Dar în acel moment a intrat o femeie
înăuntru, care aflase că Sfântul este viu şi venise săl
vadă. Dar el, cu o voce puternică, ia zis: „Pleacă de aici
imediat, nu vreau nici măcar să te văd”, şi în spatele ei
sa auzit ceva care semăna cu un tunet şi a urmat un cu
tremur şi sa cutremurat toată chilia. Sfinte al meu, de ce
ai alungato? Şi mia răspuns: „Îmi este cu neputinţă să
privesc sufletul ei împuţit”. Şi cutremurul? Îl întreb iarăşi.
„A fost satana, copilul meu, care este împreună cu ea.
Vino acum, stai lângă mine pentru că vreau să mă odih
nesc”, dar eu eram cu totul pierdută. Iartămă, am spus o
dată şi încă o dată, pentru că în acea clipă am cunoscut
că Sfântul ştia greşelile mele, patimile mele, gândurile

mele rele şi lam rugat să mă ierte. Bărbatul meu, care se
afla în apropiere, a rămas nemişcat, răpit, mut de uimire.
Nu putea săşi revină datorită celor pe care le văzuse.
„Vino şi tu lângă mine, copilul meu” mia spus Sfântul şi
sa întins şi înainte de aşi închide ochii mia zis: „Poţi să
mă ajuţi cu un lucru?”. „Orice voieşti, Părinte, orice
voieşti. Preş o să mă fac pentru tine ca să păşeşti peste
mine. Tu sămi ceri o favoare şi eu să no fac?”. Dar nu
mia zis nimic, decât şia închis ochii. Iar eu am stat
lângă el pe pământ şi îi mângâiam faţa asudată şi ostenită;
şi, în vreme ce arăta că dormea, mia vorbit dinăuntru,
iar eu, eu iam vorbit fără să deschid gura şi fără să ştiu,
atunci când mam trezit, ce iam spus şi ce mia spus.
Mam ridicat din pat şi am înţeles că acesta nu a fost vis
pentru că nu dormisem, cu toate că în acel moment înce
puse să se facă ziuă.
Cristina Nik. Pambouka,
Pangrati, Athena
Epistolă de la un monah tămăduit

din Sfântul Munte. 5 Mai 1977
Poate că ar fi trebuit mai demult să aduc la cunoştinţă
binefacerea şi tămăduirea pe care am primito de la
Sfântul Mare Mucenic Efrem, prin sfintele voastre rugă
ciuni. Este vorba ca în ziua pomenirii Sfântului să vă
vizităm şi săi mulţumim Sfântului în locul în care Sfântul
a mucenicit, pentru că şi aici unde ne aflăm, în Grădina
Maicii Domnului, totdeauna îi mulţumesc. Astăzi am

sărbătorit pe calendarul vechi prăznuirea lui, lam pomenit
pe Sfânt şi la Colibă, am făcut şi Paraclisul şi în fiecare zi
când avem Liturghie îi cântăm troparul.
Istoricul minunii este următorul: Aproape un an de
zile am suferit de constipaţie şi de dispepsie, folosind
des mijloace medicale. În ziua în care am venit spre în
chinare la Sfânt, auzisem că este mare făcător de minuni
şi eu sufeream mai ales pentru că se blocase intestinul,
din pricina excrementelor uscate de o săptămână aveam
dureri groaznice în zona abdominală şi trebuia, potrivit
medicului, să fac operaţie. Însă Sfântul, prin mijlocirea
diferiţilor creştini întâlniţi, ma chemat în locul martiriului
său ca să mă slobozească din această boală. După ce maţi
însemnat cu sfintele moaşte, care aveau bună mireasmă
foarte puternică, am făcut Paraclisul Sfântului, şi plecând
spre Athena, încă nu ne îndepărtasem de zona mănăstirii,
când am simţit că excrementele încep să se mişte şi îm
preună cu ele a dispărut şi durerea. De atunci aparatul
digestiv funcţionează firesc.
Îi mulţumesc Sfântului Mare Mucenic Efrem pentru
această binefacere pe care mia făcuto. Nu neglijez în
nici o zi săi cer mijlocirea lui către Domnul.
Cel mai mic între monahi Th.
22 Mai 1977
Slăvit să fie numele Sfântului nostru Efrem. Venisem
din satul meu Prosimni din Argos pentru a mă duce la
medic, copiii mei, pentru că un ochi al meu se făcuse
roşu ca sângele şi mă durea îngrozitor. Între timp, copiii

mei miau spus că luaseră agheasmă de la Sfântul Efrem,
care este mare făcător de minuni pentru cei ce cred în el
şi i se roagă. Atunci am spus: „Puneţimi şi mie în ochi
aghiasmă şi am făcut rugăciune şi lau rugat pe Sfânt să
mă ajute şi o, ce minune! În acea clipă ochiul meu sa
curăţit îndată ca şi cum nu ar fi păţit nimic.
Te slăvesc, Sfinte al meu Efrem, făcătorule de minuni
şi îţi mulţumeşte roaba ta.
Cristina Stamate
Duminică 12 iunie 1977

Astăzi, Duminică, a fost o Liturghie deosebită la
care a venit şi Moş Iorghis, un bătrân bun şi simplu cu
inima, care nea povestit următoarea întâmplare:
În urmă cu 35 de ani lucram la Maraton. Întro zi,
aşa cum treceam pe potecă, acolo unde astăzi este pros
chinatarul, am văzut de departe un călugăr asudat,
foarte slab, palid, cu o rasă atât de veche încât mia pro
vocat uimirea şi am zis: „Oare de ce se află călugărul
aici!”, şi am mers mai înaintea lui ca săi văd faţa. Dar el
atunci şia întors faţa spre mănăstire şi sa uitat la ea cu
o privire tristă; şi în locul unde lam văzut sa făcut ne
văzut. A trecut timp şi ani şi nu mam mai gândit deloc
la călugăr.
Însă, după ani de zile după ce sa făcut mănăstirea,
am mers după vechiul meu obicei şi ce să văd? Am văzut
o icoană mare a călugărului acela în acelaşi loc în care
lam văzut în acea vreme, iar astăzi iau zidit un proschi

nitar. Nu mă aşteptam la aşa ceva; am rămas uimit!
Slavă Ţie Dumnezeule, slavă Ţie. Sfinte iartămă.
Moş Iorghis (Penteli)
În anul 1978 Panayota Karagiani din Nea Makri nea

povestit că a spus: „Sfinte al meu Efrem, te rog ajutămă
şiţi voi aduce o lumânare”. Nu am apucat să termin şi,
cum am cerut, aşa sa şi făcut, însă nu miam împlinit fă
găduinţa, iar întro zi am văzut în somnul meu că mă
aflam în afara mănăstirii Sfântului şi încercam să intru
înăuntru, dar îmi era cu neputinţă şi am zis: „Sfinte al
meu Efrem, ce să fac? Şi am auzit un glas venind din mij
locul bisericii, de acolo de unde se află sfintele moaşte şi
a zis: „Mă rogi să te ajut şi în tot ce miai cerut team
ajutat, dar încă nu miai adus ce miai făgăduit”. Şi am
zis: „Sfinte al meu, Efrem, iartămă ca să mă pot închina
ţie şi îţi voi aduce şi ceea ce ţiam făgăduit, şi îndată am
intrat liberă şi mam închinat.
Îţi mulţumesc şi te slăvesc. Iartămă pe mine, roaba ta.
17 iulie 1978. Sfântul salvează regiunea de foc

Acolo unde astăzi se află sfântul proschinatar al
Sfântului Efrem, sa răspândit precum fulgerul focul
între pini; îndată cei ce locuiau împrejur au căzut în faţa
Sfântului şi lau rugat să vină în ajutorul lor şi focul a
încetat îndată şi sa stins singur. Îndată au urcat toţi la
mănăstire ca săi mulţumească Sfântului pentru marea
binefacere pe care ei înşişi o primiseră pentru că îi salvase
pe ei şi casele lor. Sfinte al nostru Efrem, făcătorule de

minuni, ne închinăm ţie cu mare evlavie şiţi vom fi
veşnic recunoscători.
Ascultaţi o minune mare şi înfricoşată, iarăşi Sfântul
a salvat multă lume de foc şi săl ascultăm chiar pe ofiţerul
care nea povestit. Am văzut în somnul meu un călugăr
înalt, care mia spus: „Sunt Sfântul Efrem, vino cu mine
săţi arăt cheile şi unde trebuie să încui”, şi a adăugat:
„Scoalăte acum imediat, iaţi echipa şi mergeţi să ajungeţi
la vreme ca să ajungeţi repede la foc. Speriat, am sărit şi,
fără să mă mai gândesc, am alergat, miam strigat echipa
şi am alergat direct la chei, aşa cum mia arătat Sfântul.
Îndată ce am apucat şi am închis, focul ajunsese foarte
aproape. Mare Sfânt, mărit să fie numele tău.
A venit apoi şi sa închinat şi încă nuşi revenise din
acea mirare şi din acea răpire şi din uimirea acelei întâm
plări minunate.
Ofiţerul secţiei de pompieri 1979
Zona americanilor, Attica
Încă nu ai venit la biserica mea?

Pe 21 septembrie 1978 a venit la Sfânta Mănăstire
Georgia Bitoraki din Athena, pentru că la văzut pe
Sfântul Efrem care ia zis: „Încă nu ai venit la biserica
mea? Nu ştii nimic?”. Da, am zis, am auzit ceva. „Ai
auzit şi încă nu ai venit?”. Atunci am înţeles că deja
trebuia să fi ajuns. Iartămă, Sfinte al meu Efrem. Îţi mul
ţumesc cu evlavie.
Să vii des ca să te binecuvântez

Astăzi, în 11 ale lunii decembrie 1979, a venit la
Sfânta Mănăstire o închinătoare evlavioasă, care a
povestit că la văzut pe Sfântul Efrem în vis şi ia spus:
„Ascultă, copilul meu, voiesc să vii să te închini şi să te
binecuvântez”. Era un monah foarte înalt şi slab şi iam
zis: „Cine eşti, unde locuieşti şi cum să vin?”, şi mia
zis: „Să mergi în Nea Makri şi să întrebi despre mănăstirea
Sfântului Efrem şi să vii să te închini şi să vii des ca să te
binecuvântez”.
Am văzut că o credincioasă venea des la mănăstire
şi fără să zică ceva mergea în faţa icoanei Sfântului şi,
după ce uda cu lacrimile ei pământul, pleca. Au trecut
apoi douăzeci de zile şi am văzuto bucuroasă, mulţu
mindui Sfântului pentru vindecarea ei nesperată. Şi a
povestit că a avut rană deschisă în piept şi „trebuia să fiu
operată, dar, slăvit să fie Sfântul care mia închis rana;
mă închin lui şii mulţumesc veşnic”.
O credincioasă, atunci când a auzit de minunile cele
mari şi înfricoşate ale Sfântului nostru, cu credinţă
fierbinte şi cu lacrimi fierbinţi la rugat pe Sfântul nostru
ca să o vindece. Avea dureri înfricoşate la rinichi, avea
pietre, şi o, grabnicul tău ajutor Sfinte al meu Efrem, în
acel timp şi moment iau căzut pietrele şi îndată iau
încetat şi durerile.
Sfinte al meu Efrem, îţi mulţumesc pentru marea ta
milostivire.
Duhul secular,
Crucea Sfântului Efrem
Era în Vinerea Mare, 4 aprilie 1980. Venise preotul
pentru slujba scoaterii Epitafului. Începuse umilincioasa
slujbă a Utreniei şi ajunsesem la ieşirea cu Epitaful. În acel
timp ploaia cădea cu multă putere şi am înaintat aşa cum
făceam totdeauna de la uşa mică dinspre nord. Acolo, de
veacuri există un dud secular pe care îl şi cinstim de la în
ceput, chiar dacă de multe ori am avut presiuni ca săl tai,
nefăcând excepţie nici această zi a Vinerii Mari de dimineaţă:
trebuie săl tăiaţi, este cu neputinţă să treceţi pe acolo cu
Epitaful, miau spus. Îl veţi da întro parte, am spus, cu
atenţie şi vom trece. În acel moment în care a trecut proce
siunea şi mă aflam lângă preot, a venit o lumină preastră
lucită şi mia atras privirea asupra copacului şi în acelaşi
timp am auzit o voce care mia zis: „Acesta este copacul
unde Sfântul a mucenicit şi să nu gândeşti nimic altceva”.
Bucurăte, copacule sfinţit, cel ce lai dus în spate pe
Marele Mucenic şi Mărturisitor Efrem, atletul cel viteaz
al lui Hristos.
Monahia Macaria
25 Aprilie 1980, Vecernia

Era ora la care ne aflam la începutul Vecerniei şi, în
timp ce cântam Stihirile, sa arătat din Sfântul Altar co
borând ca din cer, însă din turla care se află lângă pros
chinitarul Sfântului, o coloană luminoasă şi preastrălucită.
Înălţimea acesteia era de până la cinci metri, iar grosimea
ei de doi, coborând cu greutate. În acelaşi timp a făcut o

mişcare fulgerătoare, urcând şi coborând cu o răsucire
circulară şi iarăşi din aceeaşi turlă sa făcut nevăzută.
Cine să fi fost oare coloana cea luminoasă? Cine altcineva
decât Sfântul nostru? Care a coborât din cer să binecu
vânteze sfânta sa icoană, unde chiar în acele zile Sfântul
îl izbăvise de la o moarte sigură pe robul său Alexandru
Balis, iar acum acesta îl slăveşte vesel pe Dumnezeu şi pe
marele său ocrotitor, Sfântul Efrem?
Nu te teme, nu vei păţi nimic

Era 20 mai 1980, în ziua de dinainte am intrat în
clinică pentru operaţie de apendicită. Când a venit mo
mentul operaţiei, am avut un asemenea şoc, încât îmi era
cu neputinţă să vorbesc şi să mă mişc. Cu mare efort am
urcat pe patul de operaţie şi mau anesteziat. Pe toată
durata operaţiei am avut următorul vis: „Mă aflam întrun
loc scăldat de soare, plin de flori multe şi colorate; între
timp un monah înalt şi brunet a venit, ma luat de mână,
ma ţinut în braţele sale şi mia strigat: „Să nu te temi
deloc, nu vei păţi nimic, eu sunt lângă tine”.
Şi cine eşti tu? iam spus. „Eu îţi voi spune după
aceea cine sunt. Acum vreau să te linişteşti şi, când va
veni momentul, îţi voi spune cine sunt”. După un înde
lungat timp de tăcere şi de liniştire iam spus acelui
monah: „Întrucât aici îmi place foarte mult locul, nu mă
gândesc să plec, eu voi sta aici”. „Nu se poate – mia
spus monahul – aici nu e pentru tine – se apropie ora
când te voi alunga”.
„Te rog, iam spus, lasămă să stau aici”.

„Pleacă, mia spus, a venit timpul să te alung, trebuie
să pleci”.
„Dar cum te cheamă pe tine, de ce mă alungi?”
Mia lăsat mâna şi a început să mă împingă spre o
prăpastie. „A sosit vremea să pleci de aici”, şi ma pălmuit.
Şi dacă voieşti să afli cum mă cheamă, află că mă numesc
Sfânt, numele meu este de la E”. „Eftimie” îi spun. „Nu”,
îmi spune. „Elefterie”. „Nu”. „Mă numesc Sfântul Efrem”
şi sa făcut nevăzut după ce ma aruncat întro prăpastie.
Iar din zdruncinătura căzăturii în prăpastie mam trezit
în patul de spital atât de bine şi de uşoară, încât numi
venea să cred că am fost operată. Mă dureau doar puţin
mâinile şi picioarele din pricina nemişcării şi a anesteziei.
Tăietura nu mă durea deloc.
Am omis însă să vă spun că acel monah purta un veş
mânt lung şi alb legat la mijloc cu o centură albă. Când iam
povestit duhovnicului meu visul, el şia amintit că avea o
cărticică cu viaţa Sfântului Efrem în automobilul său.
Olga Karasakali, Haidari, Attica
O lumină preastrălucită
Astăzi, 8 iunie 1980, a vizitat sfânta noastră mănăstire
Constantin Dermetzoglu împreună cu soţia lui Sofia şi
mia povestit că a văzut în somn cum se găsea în biserica
Sfântului Efrem, pe care o vizita pentru prima dată, şi a
văzut biserica şi mormântul Sfântului întocmai aşa cum
sunt. Îndată ce am intrat în biserică, exact în locul în care
sunt lumânările, şedeau şapte tineri; am luat şi eu o
lumânare şi am înaintat spre sfintele moaşte, am văzut o

lumină preastrălucită în faţa sfintelor moaşte, însă mau
prins acei tineri şi sau grăbit să mă oprească, spunândumi:
„Nu, nu. Nu, să nu aprind lumânarea”. Şi în acel moment
am văzut o lumină preastrălucită care îşi schimba necontenit
forma. Dar ce sa întâmplat nu este cu putinţă să vă spun şi
să vă tâlcuiesc, lucruri nepământeşti şi cereşti. Am căzut la
pământ pentru că nu mai puteam îndura, însă o trosnitură
puternică însoţită de zgomot mau făcut să mă ridic de la
pământ şi am văzut că se deschide marea icoană a Sfântului
şi că iese Sfântul cu trupul întreg. Iar eu, îndată ce lam
văzut am îngenuncheat, mia luat lumânarea din mână, pe
care încă o mai ţineam stinsă, iar Sfântul ma întrebat:
„Team binecuvântat?”, iar eu, înclinândumi cu evlavie
capul, am spus „nu”. Atunci ma binecuvântat şi am simţit
mireasma negrăită a Raiului, după care Sfântul Efrem sa
urcat la cer. Şi îndată mam trezit slăvinduL pe Dumnezeu
şi pe minunatul Lui slujitor, Sfântul Efrem.
Cu cea mai adâncă cinstire şi dragoste.
Constantin Dermetzoglou, Athena
Arătarea Sfântului – Minuni

Sâmbătă 5 iulie 1980. Am venit pentru prima dată la
Sfântul Efrem; am luat viaţa sfântului, am citit minunile
şi, aşa cum citeam sfânta lui carte, iam spus: „Învredni
ceştemă, Sfinte, să te văd şi eu păcătoasa”, şi am văzut
îndată că sa deschis uşa şi mi sa înfăţişat Sfântul până
la mijloc cu totul viu. Sfântul mi sa arătat aşa cum miam
dorit, însă vicleanul ma făcut să mă tem şi am zis:
„Sfinte al meu îţi mulţumesc, dar mă tem şi nu pot să te

privesc”; iar Sfântul sa făcut nevăzut. Astăzi, în ziua de
marţi 8 iulie 1980 am plecat să mă închin Sfântului şi,
doar ce am pornit de acasă împreună cu o soră duhovni
cească, a început să miroasă a mir cu o aromă cerească.
Când am ajuns, neam închinat la sfântul său cap şi în
acel moment în sfântul lui cap sau auzit trei lovituri, iar
sfintele moaşte au trosnit. Îi mulţumesc Sfântului, care a
găsit de cuviinţă să mi se arate. Te rog, sfinte al meu, sămi
dai putere să rămân totdeauna credincioasă.
Nevrednica ta roabă Maria, Athena.
Astăzi am mers la mănăstire pentru a doua oară să mă

închin Sfântului Efrem. Întorcândumă seara la casa mea,
lam văzut în faţa mea cu ochii deschişi, când îl vedeam
spânzurat cu picioarele în sus, când binecuvântând. Lam
văzut şi în mormântul său întins, însă şi acolo era viu şi
trupul său era plin de răni şi îi curgea sângele. De dimineaţă
bărbatul meu sa trezit şi mia zis că a venit Sfântul în
somnul său, dar nuşi aminteşte ce ia zis. Şi fiul meu la
văzut în somn şi ia zis: „Sunt Sfântul Efrem”. Şi eu lam
văzut ca preot liturtghisitor cu veşminte aurii cu cruci
roşii, iar întro mână avea lumină şi în cealaltă o cruce.
Sfântul făcător de minuni Efrem a făcut încă o minune
şi cu fetiţa mea. Ea a mers, a luat piperul şi şia dat în
ochi şi în gură, iar ochii i sau umflat. Iam pus îndată
agheasmă de la sfânt şi sa dezumflat imediat. Îi mulţumesc
Sfântului Efrem, care a găsit de cuviinţă sămi arate mie
păcătoasa aceste minuni. Mă închin lui şil rog să mijlo
cească la Dumnezeul cel ceresc pentru toţi credincioşii

creştini ortodocşi şi pentru toţi cei care au nădejde în el.
Smerita roabă Maria, Athena
Doctorul Efrem
14 august 1980
Eram spitalizat la Spitalul Evanghelismos pentru
epilepsie. În timp ce dormeam la ora două dupăamiaza,
am simţit că mă trezeşte cineva. Îmi deschid ochii, mă
ridic în şezut şi văd în faţa mea pe cineva în alb, care
mia dat mâna şi mia zis: „Doctorul Efrem, la orice oră
ai nevoie de mine sunt la etajul întâi”, şi lam pierdut din
ochi. Mam simţit sprinten, mam ridicat şi am alergat
săl găsesc, aşa cum mia spus, la primul etaj, dar cei de
acolo mau încredinţat că nu există doctor cu numele
Efrem. După aceea, când am văzut că sunt bine, am
înţeles că a fost Sfântul Efrem, pe care lam vizitat astăzi.
Mă închin lui, slăvind harul lui.
Anastasie Ţinoglu, Athena
August 1980
După ce am avut mai multe furuncule şi întrucât cu
noşteam o doamnă care se vindecase bând din agheasma
luată de la Sfântul Efrem, am luat şi eu cu credinţă. Şi o,
marile şi înfricoşatele tale minuni Sfinte al meu Efrem fă
cătorule de minuni, de prima dată când am băut, mam
făcut bine cu totul. Îl voi slăvi toată viaţa mea.
Recunoscătoarea păcătoasă, Stela Evstratiu
Orice voieşti sămi ceri

Eu sunt din Cipru, iar după invazia turcilor din
Cipru mam mutat şi locuiesc în Athena. Vara am plecat
în Cipru, iar acolo copilul meu sa îmbolnăvit grav, spre
moarte. Doctorii mau deznădăjduit şi atunci o vecină
mia spus: „Există un Sfânt mare făcător de minuni, săl
rogi şi se va face bine copilul tău”. Şi cu adevărat, nu am
apucat săl rugăm şi minunea sa întâmplat atât de vie
încât nea lăsat o mare minunare în inimă pentru o atât
de grabnică vindecare a copilului nostru.
Au trecut două zile şi a venit în somnul meu un
bărbat şi mia zis: „Ia spunemi, crezi în Sfântul Efrem?”.
„Desigur, cred cu toată puterea sufletului meu”. Şi iată,
după puţin a trecut Sfântul Efrem pe lângă mine zâmbind
şi mulţumit pentru această mărturisire a mea, mia zis:
„Nu te teme, voi fi lângă tine totdeauna şi, orice voieşti,
sămi ceri”.
Când a sosit ziua în care trebuia să mă întorc în
Athena pentru al înscrie pe copilul meu la şcoală,
directorul aeroportului nea respins. Atunci lam trimis
pe fratele meu care este ofiţer, poate va face ceva, dar
iarăşi nea respins. Apoi iam zis soţiei mele săl rugăm
pe Sfântul Efrem, care este mare făcător de minuni şi
care nea zis că orice voim săi cerem.
Cu adevărat, am făcut rugăciune către Sfântul şi am
mers la director. De această dată nici o împotrivire şi cu
acelaşi director am plecat şi am venit astăzi ca să mulţumim
Sfântului, care atât de mult sa aflat lângă noi şi la salvat
pe copilul nostru de la o moarte sigură.
Cu neţărmurită recunoştinţă
Gheorghe şi Maria din Cipru.
Nu a rămas nici o urmă

Halandri 3 Noiembrie 1980
Cuvioasă Maică Stareţă, bucurăte întru Domnul.
Prin prezenta epistolă doresc mai întâi săL slăvesc
pe Mântuitorul Hristos, care îngăduie, prin mijlocirea
Sfinţilor Săi, să se slăvească de mare cuviinţă numele
Lui, lucrând prin aceştia minuni mari, dăruind celor
bolnavi vindecare şi a sufletului şi a trupului; apoi doresc
să cinstesc pe Cuviosul Mucenic Sfântul Efrem, cel ce sa
arătat în vremurile cele de pe urmă, pentru mijlocirile
căruia a primit vindecare sora mea cea bolnavă. Sora
mea pătimea de cinci ani de nenorocita boală a cancerului
şi a suferit o operaţie la piept. Însă, în afară de aceasta,
după un an a avut o umflătură foarte mare în zona abdo
minală, din pricina căreia medicii iau recomandat să
poarte brâu, lucru pe care la făcut timp de cinci ani. O,
minune, însă, după binecuvântarea sfintelor moaşte de
pe 23 aprilie ia dispărut îndată umflătura, iar în cealaltă
parte a pieptului, cu toate că avea vădite semnele bolii,
după rugăciunea făcută către Sfântul Efrem făcătorul de
minuni, nu a mai rămas nici o urmă. Iar biopsia făcută
ulterior a adeverit că nu mai există nimic pozitiv.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi am mare evlavie la
Sfântul Efrem.
Arhim. Titos Burigaki
Sfântul Efrem sfătuieşte:

Rugăciunea să se facă cu credinţă
Duminică 10 Noiembrie 1980
Întro zi, Maică Stareţă, pe când vă durea inima, lam
văzut pe Sfântul Efrem şi mia zis: „Să faci mai multă ru
găciune şi cu credinţă pentru că altfel vai de voi”. A venit
cu un alt monah. Sfinte al meu, iartămă.
Astăzi 25 iulie 1977 am văzut în somnul meu un mo
nah înalt şi mia spus: „Sunt Sfântul Efrem”, apoi mia
zis: „Ia această cutie şi să io dai Tasiei, care este bolnavă.
Este un medicament”. Din acel moment Tasia sa făcut
bine, iar în mine credinţa sa întărit faţă de Domnul şi
faţă de Sfântul lui. Slăvesc marele nume al Domnului
nostru Efrem. Cu înaltă cinstire,
Antiopi Karousu.
Lam văzut pe Sfânt,

1981
Mă găseam în mănăstirea Sfântului nostru şi am
aflat că au adus sicriul Sfântului. Sufletul meu a tresăltat
de bucurie şi de veselie şi, în loc să merg în biserică, neam
aflat întro chilie şi ce să văd! Lam văzut pe Sfânt
spânzurat în copac cu capul în jos şi cu picioarele legate
împreună sus şi am zis: „Sfinte al meu sufăr, nu pot să te
văd astfel”, şi am auzit glasul lui spunândumi: „Acum
nu trebuie să suferi; înainte, când ai suferit în spital, eu,
copilul meu, am fost totdeauna cu tine, tu nu mai
cunoscut, eu te ştiam şi totdeauna am fost lângă tine” şi
ma trezit îndată. Mă rog ca Sfântul să fie lângă toată

lumea şi la urmă şi lângă mine păcătoasa.
Gheorghia Zambetaki (Pangrati)
A. Cu harul lui Dumnezeu în urmă cu trei zile, pe 6

februarie 1981, am văzut în somn că mă aflam în sfânta
biserică „Sfinţii Apostoli” din piaţa veche. Biserica era pe
dinafară aşa cum este şi astăzi, în interior, însă era strălu
citoare. Am intrat înăuntru şi se săvârşea Dumnezeiasca
Liturghie; ce măreţie se afla în biserică! Avea două cruci
cu Răstignirea, una mare în Sfântul Altar şi una mai mică
în mijlocul naosului. Am rămas uimit de măreţia ei, am
simţit o mare evlavie. Din cădelniţă ţâşnea tămâia (să se
îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta). În
acel moment lam văzut pe preotul bisericii, unul înalt,
ascetic şi ţinea în mâini discul şi potirul. Îmi amintesc că
mam împărtăşit şi îndată am simţit o mireasmă negrăită.
Preotul era înalt, ascetic, cu barba până la gât acoperin
duil. Am cunoscut cine era preotul liturghisitor, era
Sfântul mare Mucenic Efrem şi mare făcător de minuni.
Şi, pe când Sfântul ieşea, mia dat un buchet de flori albe.
Noi toţi, nevrednicii, să avem binecuvântarea Sfântului.
B. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Amin.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu harul Sfântului Mare
Mucenic şi izvorâtor de mir Efrem, celui ce este mare făcător
de minuni, mam învrednicit eu, nevrednicul, să văd urmă
torul vis: era ora trei după miezul nopţii, doar ce mă
trezisem, mam ridicat şi iarăşi mam culcat şi atunci am

văzut iarăşi că mă aflam în camera mea şi cineva a bătut la
uşă de trei ori; după puţin uşa sa deschis singură şi îndată
sa aflat în faţa mea un băiat tânăr, cam de cincisprezece
ani, brunet şi cu chip îngeresc, care ţinea în mâna lui un
disc mare. Pe disc era un maxilar, care avea pe el sânge.
Atunci copilul mia spus: „Maxilarul Sfântului Efrem cu
sânge furat trebuie săl înapoieze la mănăstire pentru că se
face un abuz faţă de Sfânt”. Sfântul maxilar avea o bună mi
reasmă foarte puternică, iar sângele care era deasupra era
roşu închis. Acestea mi lea spus copilul şi mia dat în mâini
discul cu sfântul maxilar. Astfel, după puţină vreme copilul
sa făcut nevăzut din faţa mea. Să fie binecuvântat numele
lui Dumnezeu şi al Născătoarei de Dumnezeu şi al tuturor
sfinţilor împreună cu al Sfântului Efrem făcătorul de minuni
şi ocrotitorul meu şi slăvit să fie numele lui. Amin.
După puţine zile am vizitat Sfânta Mănăstire a Sfân
tului Efrem şi am aflat cu mare bucurie, uimire şi minunare
că era sânge deal Sfântului, aşa cum îl văzusem în somn
şi că îl dusese la mănăstire acela care furase maxilarul,
pe care Sfântul îl descoperise.
8111981
C). Astăzi este ziua Sfinţilor Voievozi şi am văzut că ve
nisem la mănăstire şi parcă aveaţi praznic şi biserica Sfântului
era împodobită. În mijlocul bisericii se afla o masă, iar pe ea
era capul cel izvorâtor de har al Sfântului Efrem. În jurul
sfântului cap se aflau femei întinse pe jos, înaintate în vârstă;
când mam închinat cinstitului cap, am văzut că avea o
tăbliţă pe care era scris: „Să nu se închine femeile vopsite.

Poruncă dată de Macaria. Murdăresc sfântul cap”.
Atunci sa apropiat o femeie urâtă, cu o înfăţişare
rea şi a spus că ea se va închina. Eu nu am lăsato să se
închine pentru că era vopsită. Iam spus că sfântul cap
nu are geam şi nu e cazul să se apropie, iar ea ma ocărât
şi apoi a plecat spre o icoană a Sfântului şi, deoarece sa
uitat aspru la ea, a plecat.
Astăzi, de ziua Sfinţilor Voievozi, mam învrednicit
şi am venit la Sfânta Mănăstire şi mam închinat la
Sfintele lui moaşte. De multe ori lam văzut în somn pe
Sfântul Efrem. Ori de câte ori îl văd, este aşa cum la făcut
Egumena Macaria (în icoană). Odată, înainte cu multă
vreme aveam multe întristări şi treceam printro mare
încercare şi lam văzut în somn pe Sfântul Efrem, care
mia zis, din locul în care se află proschinitarul în drum,
unde se odihnea Sfântul, şi mia arătat drumul care duce
spre mănăstire şi a adăugat: „Macaria este maica ta du
hovnicească, acolo să le spui pe toate”. De multe ori am
simţit că este inundată biserica Sfântului nostru Efrem şi
în special mormântul de o mireasmă minunată. Să am şi
eu smeritul binecuvântarea şi acoperământul lui. Amin.
Ioannis Gheorghiu, Athena
Pentru mine nici un cuvânt

1981
Aşa cum mă aflam fără de grijă în chilia mea, miam
deschis ochii săL văd pe Cel răstignit şi am văzut candela
mea stinsă şi am zis: „Cel preaviclean mia stins candela
ca să nu mă mai rog”. În acel moment mia venit un glas şi

mia zis: „Nu te mâhni, aşa face acela, ia vezi în Sfântul
Altar, armele lui sunt neputincioase pentru orice rău. Şi,
aşa cum priveam spre podea, am văzut o spadă de luptă,
o frânghie şi alte unelte mai mici ruginite cu care se
străduia să uneltească vicleanul, aşa cum mă înştiinţase
glasul cel tainic. Nu te teme, lumina Sfântului Efrem care
va lumina chilia ta nul va lăsa niciodată pe viclean să ţio
stingă, şi, înainte de a sfârşi bine glasul, lam văzut în
centrul chiliei mele pe Sfânt cu o lumină pe care o aprindea
– o stingea şi îşi arunca razele şi lumina chilia mea. Am
rămas cu adevărat în răpirea, în strălucirea luminii şi am
zis: „Dar lumina, aşa cum se aprinde, se stinge şi îşi aruncă
razele, este la fel ca lumina Sfântului care se aprindea, se
stingea în scorbura copacului în care a mucenicit.
Aşadar, acest loc este sfânt şi ar fi drept săl numim
„Scena Martiriului”.
Şi, aşa cum mă linişteam în chilia mea, şezând pe
scaun, luasem în poală Sinaxarul şi citeam viaţa Sfintei
Teodora. La un moment dat ochii mei au căzut pe icoana
Sfântului, care a prins glas şi a grăit: „Ia vezi câte şi mai
câte citeşte despre sfântă şi câte se scriu despre sfinţi, iar
despre mine nici un cuvânt”, şi mam trezit tulburată şi
am zis: „Cu adevărat, câte ar fi trebuit să fie scrise despre
Sfântul nostru!”.
De multe ori Sfântul şia arătat sfinţenia în multe
chipuri. O fată la văzut pe Sfânt cu o rasă foarte veche şi,
pe când Sfântul trecea, a îngenuncheat vrând să prindă
marginea rasei lui ca să o sărute, şia auzit glasul spu
nândui: „Nu mă atinge pentru că sunt sfânt”.
Intervenţii minunate
În septembrie o aveam pe mama mea grav bolnavă
cu miocardită, denaturări ischemice, care au cuprins
toată partea din faţă şi partea laterală a peretelui (cuvânt
cu neputinţă de citit, n.ed.gr.) miocardului.
Am plecat la casa Sfântului Efrem, la Mănăstirea
Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu din Nea Makri
şi am făcut rugăciune, rugândul pe Sfânt so facă bine
pe mama mea. Nu au trecut două zile de la rugăciunea
pe care o făcusem Sfântului Efrem şi am constatat că să
nătatea mamei mele se îmbunătăţeşte grabnic, iar când
am duso la medic, nu ia găsit absolut nimic.
După această minune am mers la Sfânta Mănăstire
împreună cu părinţii mei ca săi mulţumim Sfântului
Efrem. Neam rugat şi apoi am vizitato pe Maica Stareţă
în biroul ei, iar în timp ce discutam despre Sfânt şi despre
minunea pe care a săvârşito cu noi, am simţit foarte
intens o bună mireasmă, în vreme ce părinţii mei nu au
simţito.
De atunci vizitez mănăstirea Sfântului Efrem foarte
des. Pe 17 decembrie 1981 lam rugat pe Sfânt să ne ajute
iarăşi întro problemă a fratelui meu, care trăieşte în stră
inătate şi nui înnoiau permisul de şedere, care îi era ne
cesar. În ziua următoare sa întâmplat minunea. Fratele
meu a telefonat din străinătate foarte bucuros ca să ne
anunţe că permisul de şedere ia fost acordat...
Xenia Beiker
Yografu, Athena
Binecuvântat este Dumnezeu,

singurul care face minuni
În urmă cu puţine zile, cu ajutorul Sfântului nostru
Efrem, marele făcător de minuni, am văzut în somn că
urcam la Mănăstire de pe drumul pe care urcăm şi
astăzi, însă era diferit, nu avea asfalt şi case. Am simţit o
mare bucurie când am zărit de departe mănăstirea bi
zantină şi măreaţă. În timp ce eu înaintam ca să ajung
degrabă la mănăstire, a ieşit un monstru uriaş şi mia
blocat drumul. Atunci eu îndată lam chemat pe Sfânt în
rugăciune şi îndată a ieşit o lumină din mănăstire şi un
fulger la omorât pe monstru. Urcând, am ajuns în curtea
exterioară a mănăstirii, care era diferită. Acolo am văzut
că mă aflam în cimitir la o oarecare distanţă de mănăstire
şi am văzut că se face o înmormântare şi în jurul unui
mormânt proaspăt săpat erau preoţi cinstiţi şi străluciţi
cu veşminte bizantine îmbrăcaţi, având o evlavie adâncă,
adevărate figuri biblice. Unul dintre preoţi semăna mult
cu Sfântul Efrem, avea o figură atât de evlavioasă şi atât
de hotărâtă, încât nui voi uita chipul. Când după aceea
am înaintat, am văzut şi al doilea mormânt. Ce binecu
vântare a lui Dumnezeu! Însuşi preotul cu chipul Sfântului
nostru a citit rugăciunile cu evlavie şi locul era plin de
bună mireasmă. Mănăstirea avea o uşă mare şi o cheie
mare era agăţată la uşă. Dintro dată sa deschis uşa şi
mi sa arătat dinainte Sfântul Efrem, înalt şi ascetic. Ma
luat de mână şi ma dus înăuntrul mănăstirii. Înaintând,
sa făcut nevăzut. Puţin mai înainte am aflat o biserică
pe care scria „Sfânta Treime”.
Era împodobită în stil bizantin şi avea un vechi steag

bizantin, odăjdii, cruci, o icoană mare a Sfântului nostru,
din mijlocul căreia ieşea mir. Toate acestea erau în camera
care era ca o peşteră. Totul a fost atât de viu, încât am
simţit înlăuntrul meu cu adevărat că mă aflu în Rai.
Îl slăvesc şi îi mulţumesc.
Ioannis Gherghiu, Athena
Domnul Kimon a scris cu data de 9. 07. 1982 către

Stareţa Sfintei Mănăstiri a Preasfintei Născătoare de Dum
nezeu (Sfântul Efrem), Monahia Macaria, următoarele
lucruri vrednice de minunare:
1) Lam văzut, scrie el, pe Sfântul Efrem în vârstă de
aproximativ 35 de ani mergând în curtea mănăstirii, aşa
cum era pe când trăia, ţinând o Evanghelie în mână. Mă
năstirea era mică, simplă, cu puţine chilii albe şi cu o
biserică mică
2) 4. 07. 1982. Veniţi, vă aştept
Pe când mergeam la Sfântul Efrem, pe drum, ma
întrebat nevasta mea: „Nu cumva, Kimon, mergem zadarnic
la mănăstire, iar Egumena nu este acolo, întrucât are program
de plecare?”. Şi atunci lam văzut sus pe cer, uriaş, cu veş
mintele monahale pe care le poartă peste sfintele sale
moaşte şi mia zis: „Veniţi, vă aştept, Egumena este aici”; şi
cu adevărat se afla la mănăstire. Am uitat să vă spun că în
mâna stângă ţinea flacăra, iar cu dreapta binecuvânta.
3) 5. 07. 1982 Vei afla imediat
În ziua în care fraţii mei veniseră la mănăstire şi sa
întâmplat dumnezeiasca arătare a Sfântului Efrem veri
şoarei noastre prin două vedenii (mai întâi la văzut în

timpul în care închinătorii găzduiţi la mănăstire cântau
Paraclisul lui, purtânduse prin toată biserica, prin
mulţimea credincioşilor; şi a doua oară a văzut o lumină
cerească învăluind copacul martiriului său şi întregul
copac la văzut plin de cruci de aur), în aceeaşi zi în jurul
orei 9 seara am vorbit cu soţia mea despre Sfântul Efrem
şi atunci lam văzut iarăşi pe Sfânt cu flacăra în mână şi
mia spus: „Imediat ce va veni Panaiota vei afla”. Cu
adevărat, când au venit fraţii mei, miau povestit bucuria
pe care o primiseră de la minunea Sfântului Efrem, şi
iarăşi lam slăvit pe Dumnezeu şi pe Sfânt.
P.S. Când sa arătat Sfântul, a stat lângă soţia mea.
Din diferenţa de înălţime socotesc că Sfântul avea în jur
de doi metri. Era foarte brunet şi subţire, dar ceea ce era
cu adevărat minunat era pacea şi dulceaţa feţei lui,
precum şi calmul ochilor lui.
4) 6. 07. 1982. Cu adevărat nu voi înceta să vin
Şi astăzi am discutat cu femeia mea despre Sfântul
Efrem, fascinaţi de dumnezeiasca măreţie şi de minunile
pe care nea învrednicit să le trăim. Între altele, ea mia
spus: „Să scriem minunile Sfântului ca să nu le uităm”.
Iar eu iam răspuns: „Ce să scriem femeie, oare Sfântul
va înceta să se arate?”. Şi atunci îndată în acea clipă sa
arătat în faţa mea cu flacăra în mână şi mia zis: „Cu ade
vărat nu voi înceta să vin”, şi a plecat iarăşi din faţa mea,
doar ce mia spus acele cuvinte.
5) Lam văzut pe Sfântul Efrem şi pe Sfântul Rafail
din Mitilene coborând din cer. Sau aşezat unul în faţa
celuilalt. Apoi, Sfântul Rafail şia făcut semnul sfintei

cruci şi ia făcut metanie Sfântului Efrem. După aceea,
Sfântul Efrem şia făcut semnul sfintei cruci, ia făcut
metanie Sfântului Rafail şi apoi sau întors spre noi,
neau binecuvântat şi au plecat.
6) 9. 07. 1982. Vedenia martiriului Sfântului Efrem
Am văzut chiar şi înfricoşatul martiriu al Marelui
Mucenic Efrem în vedenie. Iam văzut pe barbarii cei săl
batici şi turbaţi coborând de pe coasta muntelui, însetaţi
de sânge şi de răzbunare faţă de monahii creştini. Scopul
lor era săi ucidă pe monahi după ce mai înainte îi vor
chinui. Ţipau, îşi scoseseră săbiile şi creau o atmosferă
sălbatică şi înspăimântătoare.
Au ajuns la mănăstire, această mică oază cu chiliuţele
ei albe şi cu mica biserică. Un loc simplu, deschis spre
Dumnezeu şi spre oameni este uşor cotropit de către săl
baticii barbari.
Au început săi chinuiască pe monahi. Dintre toţi
cel mai netulburat este Sfântul Efrem. Aceasta îi înrăieşte
şi mai mult. Astfel, în vreme ce pe ceilalţi îi decapitează
cu săbiile, pe Sfântul Efrem îl închid ca săl chinuiască
şi astfel săi frângă voinţa sa legată de Dumnezeu şi săl
silească săşi abandoneze credinţa. Lau închis întro
chilie fără hrană şi apă. Îl lovesc zilnic, îl chinuiesc, îl
umilesc, îi cer să se lepede de credinţa lui. Zilele trec
fără să vină pentru aceştia rezultatul dorit. Sfântul
rămâne credincios adevăratului Dumnezeu şi atunci se
hotărăsc să îi pună capăt vieţii după ce mai înainte lau
chinuit în chip înfricoşat.
Îl iau atunci pe Sfânt din Chilie, din închisoarea lui şi

îl duc la copacul martiriului său, la dudul care atunci era
plin de frunze cu totul verzi. Lau spânzurat cu picioarele
în sus şi au început săl lovească cu turbare. Îl bat, îl
ocărăsc, îşi râd de el, îl iau în râs pe Dumnezeul lui: „Unde
este Dumnezeul tău, de ce nu te ajută acum?”. Sfântul însă
nuşi pierde curajul, se roagă: „Doamne, nu asculta cuvintele
oamenilor, ci să se facă voia pe care Tu ai hotărâto”.
Îl trag de barbă, îl chinuiesc. Puterile i se împuţinează.
Unul cu un fier în mână îl loveşte cu turbare în cap, în
partea stângă lângă sprânceană. Sângele curge, hainele
lui sunt rupte în bucăţi, trupul îi este aproape gol, rănile
multe. Dar încă nu sunt mulţumiţi, vor săl mai chinuiască
şi altfel. Atunci unul dintre ei a luat un lemn aprins şi
porneşte săl înfigă în buricul Sfântului, ţipetele lui sunt
sfâşietoare, durerea foarte mare. Ochii lui sunt roşii ca
sângele. Din pântecele lui sângele curge şiroaie, dar aceia
nu se opresc. Repetă aceeaşi dureroasă mucenicie de mai
multe ori. Trupul lui se zvârcoleşte ca un peşte scos din
apă. Toate mădularele lui sunt prinse de convulsii. Dar
după puţină vreme sfântul nu mai are putere nici să vor
bească, puterile lui îl părăsesc, poate doar înlăuntrul lui
să se roage şi săi ceară lui Dumnezeu să îl ierte. Din gura
lui curge împreună sânge şi salivă. Pământul de sub el
este inundat de sângele lui, care curge. Îşi pierde simţirile.
Barbarii îl socotesc a fi mort. Cu o sabie retează frân
ghia carel ţinea legat de copac, iar trupul lui se prăbuşeşte
la pământ. Dar turbarea nu încetează. Îl lovesc cu picioarele,
îl bat şi acum când îl cred mort... Trece timpul şi Sfântul
îşi revine un pic, cu puţina putere care îi mai rămâne îşi

deschide pe jumătate pleoapele. Se roagă şi aude glasul
sufletului lui: „Doamne, Ţie îţi dau duhul meu”. Degetele
lui se înfig în pământ de durere, iar în acea clipă sufletul
i se desparte de mucenicescul lui trup.
Atunci îngerul Domnului sa pogorât din cer, în
mâinile lui ţinea o pernă de catifea roşie. Acolo, deasupra,
a aşezat sufletul lui şi la ridicat spre cer. Şi atunci am
văzut îngeri rânduiţi întro mare cale cerească, dea
stânga şi dea dreapta, iar îngerul Domnului ţinândul
pe Sfântul Efrem de mână şi conducândul printre îngeri
spre Domnul, carel primeşte zicând: „Vrednic eşti Efrem
pentru că ai mărturisit pe Hristos”.
Cât de iubite sunt locaşurile Tale Doamne

În aceste zile, când sunt scrise ultimele pagini ale
acestei cărţi, sfinţita noastră mănăstire se veseleşte în
chip deosebit pentru că nădejdile şi aşteptările, care de
ani de zile au înflorit în sufletele noastre, acum au devenit
realitate.
Din momentul în care Sfântul sa arătat pentru prima
dată în acest loc sfânt am avut o mare nelinişte pentru
când va veni acea binecuvântată zi, când ne va învrednici
Marele Dumnezeu să zidim biserica Sfântului nostru.
Şi Dumnezeu a binevoit şi a venit această sfântă zi.
Dumnezeiasca Pronie a hotărât să se zidească biserica
Sfântului din vechile pietre ale unei frumoase construcţii
artistice care împodobea Athena, şi este adevărat că tot
deauna mam mândrit cu acest mic palat. Şi, întrucât
nimic nu dăinuie în această lume şi această operă artistică

sa dărâmat şi au jelito mulţi. Dar Dumnezeu a hărăzito,
ca din pietrele ei să fie zidită biserica Sfântului nostru,
pentru că, potrivit dumnezeieştii iconomii, a fost trans
portată la mănăstirea noastră.
A trecut destul timp de atunci de când am luat hotă
rârea de a construi biserica. Mam rugat şi am zis: „Sfinte
al meu, spunemi unde doreşti să fie mormântul tău, în
biserică sau afară?”. Nu au trecut două zile şi a venit o
închinătoare evlavioasă şi mia zis: „Lam văzut pe Sfântul
Efrem în visul meu şi mia zis: „săi spui Maicii Stareţe
că voiesc ca mormântul meu să fie în biserică”.
Iar acum, văzând că se înalţă această dumnezeiască
biserică, se umple sufletul nostru de dumnezeiasca veselie
şi ne străduim să o vedem încheiată. Va fi Spitalul
sufletelor şi al trupurilor, liman celor suferinzi, scăpare
celor îndureraţi şi bucurie celor aflaţi în întristări.
Să ne rugăm ca Dumnezeu săi lumineze pe cei ce
iubesc Sfintele lui lăcaşe şi bunăcuviinţa Casei Lui să
ajute astfel încât grabnic să fie încheiată lucrarea bisericii
Sfântului spre slava Domnului, cu rugăciunile Sfântului
nostru Mare Mucenic şi făcător de minuni Efrem.
Monahia Macaria
Minuni ale Sfântului Efrem cel nou*

Monahia M. de la Sfânta Mănăstire „Attica” a scris urmă
toarele către Stareţa Macaria de la Sfânta Mănăstire „Bunăvestirea
Născătoarei de Dumnezeu” din Muntele Neprihăniţilor, Nea
Makri, Attica:
Din pricina unei mari apăsări sufleteşti am suferit o amnezie
şi devenisem ca o legumă, drept care am fost nevoită să mă
internez pentru câteva zile în 1982 la spitalul „Eghinition”. Eu
însă nu înţelegeam nimic, nici că eram bolnavă, nici că mă
aflam la spital. Aflândumă în această situaţie deznădăjduită,
am simţit deodată prezenţa unui monah. Era înalt, slab, palid,
ascetic, exact aşa cum este în sfânta sa icoană. Din acel moment
am înţeles în sinea mea că mă găsesc întrun dormitor al unui
spital. Acel monah sa apropiat de mine cu un zâmbet îndurerat,
sa aşezat pe patul meu şi mă privea fără sămi vorbească.
Deodată îmi spuse: „Ce ai, copilul meu?”. Iam răspuns că nu
ştiu ce am. Mia spus: „De ce teau adus aici, Magdalena?
Trebuia să te ducă mai întâi la Sfântul Rafail, Sfântul îşi
programase să te facă bine la memorie şi apoi să te aducă la casa
mea, aşa cum făgăduiseră”. Iam răspuns că nu ştiu unde sunt
şi cum am ajuns aici. Mia răspuns: „Săi spui dnei Liţa şi dlui
Haris să te ia de aici şi să te aducă la casa mea pentru că noi mo
nahii, copilul meu, nu trebuie să venim aici pentru că ne batjo
coresc”. Iam zis: „Unde este casa voastră? Şi cine este domnul
Haris, nul cunosc”. Mia zis: „Spunei dnei Liţa, iar ea ştie” şi
a continuat: „Haris este un bun cunoscut deal meu”, îi răspund.
„Ce săi spun? Cine sunteţi? Care este numele vostru?” mia
răspuns: „Săi spui lui Haris că numele meu este Efrem, casa
mea o cunoaşte şi să te ia repede de aici şi să te aducă la casa
* Următoarele minuni au fost tipărite în revista Mărturie

Ortodoxă iubitoare de Dumnezeu.
mea. Şi, în timp ce şedea pe pat, sa ridicat, ma binecuvântat,

am sărutat sfânta lui mână, a zâmbit şi sa făcut nevăzut. După
aceasta am simţit multă putere lăuntrică şi am înţeles bine ce
este cu mine şi unde mă aflu, drept care am împlinit porunca
Sfântului şi mam închinat lui la Sfânta lui Mănăstire.
După pelerinajul meu la Sfântul Efrem, în ziua următoare
lam văzut în vis, dar nu aşa cum a fost la spital când lam
văzut în stare de veghe, şi mia zis cu faţă veselă: „Acum,
Magdalena, mai cunoscut? Când ai venit la casa mea eram
acolo”. Eu însă nu lam văzut, iam spus: unde eraţi? Mia răs
puns: „Eram acolo lângă tine şi team ascultat”; ma însemnat
cu semnul sfintei cruci şi sa făcut nevăzut.
Slăvit să fie numele Domnului nostru şi al Sfântului
Efrem, care ma vindecat. Îi voi mulţumi totdeauna pentru
marea lui binefacere.
Aceeaşi monahie Macaria în 1983 sa îmbolnăvit de bron
hopneumonie. Întro zi, scrie ea, în prezenţa şi a altor surori
lam văzut în stare de trezvie pe Sfântul Efrem ca monah. Era
înalt, brunet, slab şi palid. Intrând în chilia mea, mia zis: „Să
stau un pic să mă odihnesc; sunt foarte obosit pentru că toată
ziua am fost la bolnavii din spitale, care mau chemat. Am
trecut şi pe la tine ca sămi spui ce faci”. Iam răspuns: „Ce să
fac, Părinte, sufăr foarte mult, am dureri groaznice şi nu pot
respira”. Mia spus: „Da, ştiu tot, fă răbdare, nu te teme, Hristos
va birui. Şi eu am suferit foarte mult. Mau chinuit foarte tare”.
Iam spus: „De ce vau chinuit Părinte?”. Mia spus: „Pentru
Hristos, copilul meu. Miau spus să mă lepăd de Hristos şi,
pentru că nu iam ascultat, mau chinuit. Iată, priveşte” şi dând
la o parte rasa sa mia arătat o rană foarte mare de la stomac şi
până la pântece. Se vedeau măruntaiele şi de jur împrejur era
sânge înnegrit şi întărit. „Însă Dragostea lui Hristos, a continuat
Sfântul, ma întărit şi cu toate aceste mucenicii Hristos a biruit.
De aceea îţi spun: nu te teme de nimic, Hristos va birui. O,
copilul meu, nu există lucru mai frumos decât să sufere cineva

pentru Hristos”. „Părinte, îi spun, totuşi vă va durea foarte
tare, de aceea ar fi bine să mergeţi la dl. P. şi la dl. Hr, carei
cinstesc şii iubesc pe monahi (erau doctorii care mă asistau),
să mergeţi Părintele meu să vă dea ceva care să vă aline durerile.
A zâmbit şi mia spus:
„Copilul meu, am suferit în chip înfricoşat, dar acum nu
sufăr deloc. Ţiam zis, dragostea lui Hristos a biruit. Acum
însă, copilul meu, trebuie să te las, dar voi veni iarăşi”. Ma bi
necuvântat, iam sărutat mâna şi a plecat.
Apoi, după câteva zile a venit iarăşi şi mia spus: „Am venit
iarăşi ca să văd cum îţi merge”. Iam spus că încă sufăr foarte
mult şi, întrucât lângă dumneavoastră simt o mare uşurare,
bucurie şi linişte sufletească, luaţimă lângă dumneavoastră, vă
rog, ca să mă odihnesc pentru că am obosit foarte tare”.
Mia spus: „Copilul meu, nu este timpul acum, avem
anumite treburi pe care trebuie să le săvârşim împreună. Însă
nu te teme, team luat în grija mea, de aceea ţiam spus să faci
răbdare”. Deoarece credeam că este şi medic, lam întrebat
dacă le poate ajuta pe surorile bolnave.
Mia spus: „Copilul meu, nu am medicamente ca să le fac
bine, dar pentru dragostea lui Hristos ceva trebuie să aibă, ca
să se nevoiască. Altă nevoinţă nu există, dacă nu suferă cum
îşi vor arăta dragostea?”.
Atunci eu am zis: „Părinte, cum credeţi dumneavoastră”.
Deoarece fizionomia lui mi se părea foarte cunoscută, lam în
trebat: „Părinte, iertaţimă, undeva vam văzut, parcă îmi
sunteţi cunoscut, dar numi amintesc”. Mia spus: „Nuţi amin
teşti când am venit la spitalul Eghinitio? Acolo neam întâlnit
prima dată”. Iar acum, îi spun, unde locuiţi? Mia răspuns:
„La Nea Makri, acolo este casa mea”. „Dar numele dumnea
voastră care este?”, îi zic. Îmi spune: „Efrem mă cheamă”. Cu
toate acestea nam înţeles că este Sfântul Efrem. „Eu, copilul
meu, mia spus, acum trebuie să plec pentru că am de mers la

mulţi bolnavi. Voi mai veni însă, să văd cum îţi merge”. Ma
binecuvântat, iam sărutat mâna şi a plecat.
În ziua următoare, la aceeaşi oră, iarăşi a venit şi mia zis:
„Vai! Vai” Copilul meu, eşti foarte grav bolnavă, dacă continuă
starea aceasta aşa nu vei rezista. De aceea te rog săi spui lui
Dionisie, doctorul, ca medicamentul pe care ţil dă acum să
ţil dea întro doză mai mare ca să ajute”.
Îi spun: „Îl cunoaşteţi pe domnul Dionisie?” . Mia răspuns:
„Eu îl ştiu foarte bine, însă el nu mă cunoaşte. De aceea săi
spui să vină la casa mea ca să mă cunoască.
Când ai să te ridici din pat să veniţi la casa mea ca să mio
curăţiţi pentru că surorile au mare nevoie de sprijin duhovnicesc.
Să veniţi ca să primiţi bucurie”. Ma binecuvântat iarăşi, iam
sărutat mâna şi mia spus: „Acum eu nu voi mai veni, veţi
veni voi la casa mea”.
După mai multe zile a venit iarăşi şi mia zis: „Copilul
meu, nu aş fi venit, dar a fost foarte mare nevoie, de aceea am
venit iarăşi, săţi spun că ceva trebuie să fac ca să te ridici
pentru că vei avea probleme cu Stareţa” şi îndată a scos din
buzunarul său o cutiuţă şi mia dat o linguriţă de medicament.
„Îţi dau, mia zis, ca să te împuterniceşti şi să te ridici din pat”.
În mână ţinea crucea cu care ma închinat; iam sărutat mâna
şi a plecat. Din acel moment mam făcut atât de bine ca şi cum
nu aş fi fost bolnavă şi îndată mam ridicat.
Un alt suflet care scrie următoarele lucruri vrednice de
luat aminte:
Întro noapte, în timp ce dormeam, mi sa arătat în somn
Sfântul Efrem. La faţă era fără pânză şi era aşezat. După ce
mam închinat lui, mam aşezat lângă el şi mia zis:
„Nu ai niciodată nedumerirea cum de mă aflu eu în
starea aceasta?”. Iam răspuns că „desigur, am, pentru că nu
ştiu cum aţi fost găsit”.
„După ce mau chinuit şi mau înmormântat, după mulţi

ani Maica Stareţă a găsit oasele mele şi mi lea unit cu ceară; şi
aşa mă aflu eu în această stare în care mă vezi”. După aceea
lam întrebat: „Sfinte, de ce este faţa voastră acoperită?” „Pentru
că izvorăsc bună mireasmă şi nu trebuie să o primească toţi,
însă tu ai primit de multe ori această bună mireasmă; ţie ţiam
dato”. În continuare mia zis: „Această Stareţă, care stă acolo
unde stai tu acum, ma slujit deacum mulţi ani. Dacă eşti bună
poţi să vii să mă slujeşti când va pleca Stareţa din această viaţă”.
Eu iam spus: „Dar eu nu voiesc să devin monahie”. „Nu
are importanţă neapărat să devii tu monahie ca să mă slujeşti.
Chiar şi aşa cum eşti, poţi să vii ca să îngrijeşti în acest loc”.
De asemenea mia zis: „Tu deschizi drumul pentru familia
ta. Dacă tu eşti bună, voi deschide ca să veniţi la mine să vă în
chinaţi. Data trecută când aţi venit teai certat şi ai făcut lucruri
pe care nu trebuia să le faci, de aceea nici eu nu vam deschis”.
După aceasta mam trezit.
Întâmplări minunate prin mijlocirile

Sfântului Efrem, Cuviosul Mucenic
Din mulţimea intervenţiilor minunate, pe care nemărginita
dragoste a lui Dumnezeu a binevoit să le săvârşească prin
atotputernicul Lui har, prin mijlocirile sfinţilor Lui spre încu
nunarea, creşterea şi sprijinul credinţei celor ce cu căldură
cheamă ajutorul lui Dumnezeu pentru că este „minunat întru
Sfinţii Lui”, prezentăm câteva mărturii, mărturisiri ale credin
cioşilor care au primit binefaceri de la Dumnezeu prin mijlocirile
credinciosului Lui slujitor, Sfântul Mare Mucenic Efrem.
Dna K.T din Tesalonic, în scrisoarea ei către Mănăstirea
Sfântului Efrem, scrie că suferea de colică intestinală, având o
durere continuă de o lungă perioadă de timp, precum şi
vărsături. Acest necaz a ţinuto trei luni. Radiografiile arătau
că este foarte rău. Doctorii iau spus că nici nu se operează,
nici nu se vindecă. Atunci, scrie ea, am venit la mănăstire, l

am rugat pe Sfânt, am plâns, mam închinat la sfintele lui
moaşte şi am simţit multă mireasmă. După zece zile lam
văzut în somn pe Sfântul Efrem ţinând un brâu şi mia zis:
„Nu te necăji, îţi vei pune acest brâu şi te vei face bine...”.
După câteva zile, când am mers la farmacie ca sămi iau un
brâu pentru discopatia fetei mele, miau dat acelaşi brâu pe
care mi la arătat Sfântul şi atunci lam luat eu, iar de atunci,
deşi au trecut nouă luni, cu ajutorul Sfântului sunt foarte bine.
***
Dl. Theodoros K., din Pangrati, Athena, în scrisoarea datată
martie 1983 scrie că a venit pentru prima dată la Sfânta Mănăstire
„Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu” din Nea Makri şi sa
închinat la sfintele moaşte ale Marelui Mucenic Efrem. După două
zile i sa arătat Sfântul în somn şi de atunci sa făcut bine de
tulburările neuropsihologice de care suferea de mai bine de doi
ani. Îşi încheie scrisoarea cu mulţumiri faţă de Dumnezeu şi faţă
de Sfântul pentru cel mai frumos dar pe care i la dat, sănătatea lui.
***
Dna Polixenia Z. din SikeaMolaon Lakonia, în scrisoarea
ei din 1982 scrie: Mă durea foarte tare piciorul, iar medicii de aici
nu miau găsit nimic. Starea mea era din ce în ce mai rea şi
ajunsese întrun asemenea punct, încât nu mai puteam să păşesc
şi durerile erau de nesuferit. Am hotărât în familie ca să mă ducă
la Athena să mă interneze în spital pentru analize şi tratament!
Îndată ce am ajuns în Athena leam spus: „Acum să mă
duceţi mai întâi la Sfântul Efrem şi apoi vom merge la doctor”.
Aceia miau zis: „Vom merge mai întâi la doctor şi apoi la
Sfântul”. Însă, întrucât am insistat, mau dus la Sfântul Efrem.
Şi acum ce să vă spun şi ce să vă mărturisesc: în clipa în care
Stareţa ma însemnat cu sfintele moaşte ale Sfântului, în acea
clipă durerile de nesuferit au încetat. Şi leam spus: „Ia staţi,
nu mă mai doare! Oare este adevărat? Da, nu mă mai doare”.

Încerc treptele, singură acum, fără să mă mai sprijine cineva.
Acum merg liber, urcând şi coborând eu singură treptele.
Îţi mulţumesc eu, nevrednica, din adâncul sufletului meu,
Sfinte Efrem făcătorule de minuni şi îţi sunt recunoscătoare
pentru toată viaţa.
***
Dna Cristina M. din Athena scrie: Sufeream de dureri la
coloana vertebrală. Întro seară însă, durerile au fost de nesuferit
şi au ajuns până la ceafă. Atunci am mers în camera mea şi cu
mare durere lam rugat pe Dumnezeu plângând să mă ajute
prin Sfântul lui, Efrem. Se pare că durerea sufletului meu a fost
puternică şi pentru o clipă am simţit prezenţa Sfântului şi sfinţita
Proschinitarul cu icoana Sfântului Efrem,

care sa făcut din iniţiativa doamnei Polixenia şi se află
la locul de închinare al Sfântului Nectarie din Sikeea Laconiei.
lui mână mângâindumă pe frunte. În acel moment am devenit

ca un copil de patru ani. Sfinte al meu, am spus, ai milă de mine.
El a început să mă mângâie, nu pentru durerea trupească pe
care o simţeam, ci pentru durerea sufletească. „Ce ai, copilul
meu, de plângi? Opreştete din plâns şi ascultămă. Sunt Sfântul
Efrem. Dragostea pe care o ceri, adevărata Dragoste, o are Dum
nezeu şi o dăruieşte făpturilor Lui, acelora careL iubesc şi pe
care El le iubeşte. Eu am venit acum ca săţi vestesc dragostea lui
Dumnezeu faţă de tine. Şi, când ai această dragoste, nu trebuie
să te temi de nimic, nici chiar de moarte. Pentru că dragostea lui
Dumnezeu poate să te mântuiască şi să te ocrotească de orice
boală, de orice nefericire şi să înconjoare sufletul tău cu un zid
de netrecut, astfel încât nimeni să nu poată vreodată săl dărâme.
Ia aminte, însă, până la sfârşitul vieţii tale să nu pierzi dragostea
lui Dumnezeu şi să o cauţi pe a oamenilor”. Şi a plecat.
Am strigat: „Sfinte al meu, nu pleca. Stai încă puţin, te
rog. Nu am pe nimeni în această lume, decât pe Dumnezeu şi
pe tine. Miluieştemă, te rog. Păzeştemă de nerecunoştinţă.
Păzeştemă de păcat. Ocroteştemă astfel încât să păzesc dra
gostea lui Dumnezeu întru mine, ca să fiu bine”.
Din acea clipă am încetat să mai sufăr. Legătura sa
dezlegat. A plecat şi durerea sufletească...
***
Dna G.K din Tesalonic scrie că avea hemoragie nazală de
mai multă vreme. Pe 10 iulie 1983 a venit pentru prima dată în
pelerinaj la Sfântul Efrem. În clipa în care sa închinat la
sfintele moaşte, din acea zi a încetat hemoragia nasului ei.
Până astăzi, când am revenit, pe 2.10.1983 pentru a mă închina
Sfântului şi ca săi mulţumesc, sunt cu totul bine.
***
Dna G.Z. din Athena, care în urmă cu ani de zile a fost
vindecată de paralizie ce dura de patru ani, scrie următoarele:
Sfinte al lui Dumnezeu, roagăte pentru noi!

Doar ce am intrat în Postul Mare din anul 1982, am avut
o mare dispoziţie de a citi viaţa Sfântului Efrem şi în continuare
lam chemat în toate orele zilei. Aveam de asemenea dorinţa
de al vedea iarăşi pe Sfânt aşa cum îl văzusem în urmă cu
nouă ani, când mam făcut bine de paralizie şi de nervi. Era
vineri şi la mănăstire se făcea Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite. Lam trezit pe soţul meu ca săl ducă pe preot la mă
năstire să liturghisească la ora cinci de dimineaţă. În continuare
mam culcat să dorm şi am văzut că mă aflam la mănăstire,
iar Stareţa ma trimis să aprind candelele. Îndată ce am intrat
în biserică în afara Sfântului Altar, la uşă era Sfântul cu faţa
spre Altar şi cu multă străpungere şi frică de Dumnezeu ur
mărea Dumnezeiasca Liturghie, pe care o săvârşeau îngerii.
Eu, îndată ce lam văzut pe Sfânt, înalt, ascetic, cu haine
largi, am scos un ţipăt puternic şi au venit toţi de la mănăstire
ca să vadă ce am păţit şi au rămas şi ei nemişcaţi pentru că
lau văzut pe Sfânt.
Sfântul nea făcut să înţelegem că trebuie să fim cu multă
frică şi cu evlavie. Eu, dinăuntru, am strigat şi am zis: „Sfinte
al meu” şi ma privit şi am simţit ca şi cum mar fi certat că
mai întâi trebuie săL iubim pe Dumnezeu foarte mult şi să
avem frică în timpul Dumnezeieştii Liturghii, iar de la Sfinţi
să cerem mijlocirile lor. Eu miam zis întru mine să privesc la
faţa Sfântului. Atunci o cunună luminoasă sa pogorât pe faţa
lui şi a stat până când lam văzut bine şi sa bucurat sufletul
meu. După ce Sfântul a văzut că eram mulţumită, strălucirea a
plecat, ma privit şi sa întors spre Sfântul Altar...
Îi mulţumesc Sfântului că a auzit rugăciunea mea, pe
care atât de mult o doream de atâţia ani. Doresc să dea întregii
lumi această bucurie a sufletului şi a trupului cu harul lui
Dumnezeu, atât de minunatul Sfânt Efrem...
***
Athena, 26.12.1982
...Astăzi, Cuvioasă Egumenă, nea învrednicit Dumnezeu
şi Cuviosul Mucenic Efrem să venim la mănăstirea voastră şi
să plecăm de la mănăstire plini de binecuvântare. Slăvit să fie
numele Atotbunului Dumnezeu, care ni ia dat pe Sfinţii noştri,
ca să ne odihnim puţin de viaţa noastră obositoare.
În binecuvântata voastră mănăstire toate cele din jur au
căpătat o strălucire aparte. Fiecare simte o prefacere benefică
în sufletul său, dobândeşte puteri duhovniceşti şi cu mai multă
răbdare continuă calea sa în călătoria dificilă a vieţii. Mănăstirile
noastre sunt oaze duhovniceşti. Ele aduc un mare folos societăţii,
odihnesc sufletele ostenite, simt mângâiere şi companie!
Şi acum, Cuvioasă Egumenă, ascultaţi minunea pe care
harul Domnului, prin mijlocirea Sfântului Efrem, a făcuto cu
noi nevrednicii şi păcătoşii.
În urmă cu câteva zile o soră duhovnicească mia dat cartea
cu viaţa şi minunile Sfântului Efrem. Am citito cu atenţie şi lam
rugat să o vindece şi pe mama mea, căreia în urmă cu puţini ani
ia fost scos sânul stâng pentru că avea cancer. Doctorul care o ur
mărea se temea că va face iarăşi pentru că a fost de tip malign şi
ne aflam necontenit în nelinişte. În acea seară lam rugat pe
Sfântul Efrem cu foarte mare durere. Şi seara, în timp ce mama
mea dormea, a simţit că se afla în biserica mănăstirii fără să fi
venit până atunci şi la văzut pe sfânt la fel cum este în icoană la
faţă, numai că era înveşmântat şi strălucea tot. A chemato să
vină lângă el şi a apucato de umeri şi a zgâlţâito atât de puternic,
încât a duruto pe mama mai multe zile. Ia spus cu multă
bunătate „din acest moment eşti sănătoasă şi bine”. Am uitat să
vă spun că mai întâi ia spus: „Sunt Sfântul Efrem”. Astăzi am
venit să i ne închinăm, săi mulţumim şi să primim binecuvântarea
lui de la sfintele lui moaşte pentru că mama mea sa vindecat.
Rugaţivă, Maică Stareţă, ca harul lui să ne adumbrească totdeauna
oriunde neam afla. Mă numesc Despina Moustaka.
Athena
***
Montreal, Canada, 1983
... În urmă cu trei ani sufeream din pricina piciorului
meu. Din rană curgea necontenit sânge. Am vizitat mulţi
doctori şi multe spitale din Montreal. Am făcut patru operaţii,
dar rana nu se închidea. Întro seară lam văzut în somn pe
Sfântul Efrem împreună cu şapte ucenici deai săi, care mia
examinat rana. De atunci rana sa închis. Numai Sfântul ma
salvat de durerea şi de boala mea...
F.F.
***
23.011983
Sufeream de astm bronşic de zece ani. Mersesem peste
tot pentru terapie, dar nu vedeam nici o schimbare. Medicii
mau deznădăjduit că nu mă voi face niciodată bine. Luam
medicamente aşa, pentru mângâiere. Starea mea era înfricoşată.
Nu puteam să dorm; nu puteam să respir liber fără oxigen. Nu
puteam să beau puţină apă nici rece, nici caldă.
Situaţia mea era dramatică. Însă, când am auzit de multele
minuni ale Sfântului Efrem, am alergat să mă închin lui şi săl
rog să mă facă şi pe mine bine. Era în ziua de joi 23.01.1983 când
am mers împreună cu familia mea pentru a doua oară la Sfânta
Mănăstire. Mam închinat Sfântului şi lam rugat din adâncul
sufletului meu cu lacrimi fierbinţi şi cu mare credinţă să facă
agheasma pe care o beau medicament pentru boala mea.
Şi iată că sa întâmplat încă o minune. Din ziua în care am
luat agheasma şi am băuto, mam vindecat de boala mea şiL
slăvesc pe Dumnezeu şi pe Sfântul Lui, Efrem, Marele Mucenic
şi făcător de minuni, că sunt cu totul bine. Îţi mulţumesc, Sfinte
al meu Efrem din adâncul sufletului meu şi te rog să fii totdeauna
lângă noi ocrotitor şi ajutător la orice nevoie a noastră.
Roaba ta Stamatina Hardalula
Sfântul Dimitrie Attica, Athena
Buchet de cântări
La Vecernie
Stihirea asemenea
Glas plaghios, I. Bucurăte cămara...
Bucurăte, Cuvioase Mucenice Efrem, cel ce din tinereţe

nădejdea ţiai pus cu toată inima, în Dumnezeul cel ce pe toate
le vede, înşelăciunea lumească lepădând, râvnind de aici pe
trecerea cea îngerească, prin înfrânare şi rugăciune necurmată
locaş nepătimirii teai făcut; pentru aceasta în gropile mucenicilor
ai intrat ca unul fără de trup, de barbarii cei fără de lege fără
milă fiind tăiat. Şi acum miluieştei pe cei ce te cinstesc pe tine,
dăruindule lor mare milă.
Bucurăte, cuvioase Mucenice Efrem, al Cuvioşilor părtaş

şi cu aceia deunobicei, cel cu totul deopotrivă Mucenicilor,
ca unul ce bărbăţia lor în lupte stăruitoare o ai dovedit; steaua
cea multluminoasă a virtuţilor nevoinţei, care din muntele
Neprihăniţilor marginilor darurile vindecărilor şi minunilor
tuturora le străluceşti, Sfinte, şi dezlegi întunericul patimilor
şi atoatănevoia, cu preagrabnică solirea ta; şi acum roagăte
să se dea celor ce te cinstesc mare milă.
Bucurăte, cuvioase Mucenice Efrem, cela ce – după cum îţi

este numele – [pe credincioşi] în Duhul ai bucurat cu cea fără
denădejde aflarea moaştelor tale, înţeleptule, din care izvorăşte
har îmbelşugat; pentru care de pretutindeni şi aleargă la lavra ta
cei în nevoi şi în boli şi patimi, şi vindecare minunat dobândesc;
BUCHET DE CÂNTĂRI 159
pentru care cu gură binerăsunătoare propovăduiesc, slăvitule,

fierbinte ocrotirea ta, cei ce se desfată de bunătăţile tale, pe
Hristos lăudânduL, Care prin lucrările minunilor pe tine tea slăvit.
La Laude
Glas IV. Ca pe un viteaz între mucenici...
Din tinereţe Sfinte, pe Hristos urmând, dulceaţa lumească

ai lepădat, şi petrecere strălucită şi durerile luptei, în muntele
cel cuvios, al Neprihăniţilor ai săvârşit, şi slăvindute Hristos
din amândouă ostenelile, cu cetele cele îngereşti Efreme prea
fericite ai fost numărat.
Ca pe un miel fără de răutate, venind barbarii, care ca nişte

vânători sălbatici teau târât, tu însă neschimbat cugetând, toate
ai suferit, la Hristos privind, în a Cărui mână ţiai dat duhul,
Dătătorul bucuriei, şi împreună unindute cu cetele sfinţilor ca
un viteaz –cuviosmucenic; Efreme, veselia noastră.
Între cuvioşi ca un Cuvios, străluceşti preafericite, şi între

purtătorii de chinuri ca un mucenic de Dumnezeu insuflat;
întru amândouă Sfinte, osteneli vitejeşti ai izbândit, şi pe Hristos
Lai slăvit; pentru aceasta darul facerii de minuni ţia fost dat,
de Cel ce a primit nevoinţa ta cea sfântă; Căruia neîncetat te
roagă, Sfinte Efreme, pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Bunăvoirea cea mai bună, în chip strălucit te slăveşte,

după mulţi ani ale tale moaşte, în pământ ascunse Cuvioase,
acum sau arătat, precum o floare înţelegătoare, mireasmă ce
rească izvorăsc şi puterile minunilor se lucrează celor ce cu
credinţă cer, Efreme de Dumnezeu cugetătorule, harul tău.
Sfânta Mănăstire „Bunavestire a Preasfintei Născătoarei
de Dumnezeu” în 1957. Se disting chiliile ruinate,
ultimele mărturii ale măreţei Mănăstiri Bizantine
împreună cu Părinţii ei Cuvioşi Mucenici
Sfântul cap dimpreună cu restul sfintelor moaşte
ale Sfântului Mare Mucenic Cuvios Efrem,
mireasmă negrăită şi minuni izvorând,
celor ce cu credinţă le sărută pe ele.
Sfântul copac de unde în chip mucenicesc şia dat sufletul
lui Dumnezeu Sfântul Efrem.
Copacul păstrat (dud), în care a fost martirizat

Sfântul Efrem făcătorul de minuni. (Fotografii vechi).
Sfântul mormânt unde, timp de 550 de ani,
sau păstrat sfintele şi izvorâtoarele de mir moaşte.
(Fotografie veche).
Sfânta biserică „Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu”.
Parte din spaţiul interior al mănăstirii.
Partea de apus a Sfintei Mănăstiri împreună cu baldachinul

în care se păstrează oasele noului mărturisitor şi apologet
al credinţei noastre, fericitul Fotie Kontoglu.
Ieşirea dinspre interior a Sf. Mănăstiri.
Frăţia Sfintei noastre Mănăstiri împreună cu Fericita
Egumenă şi ctitoră a acesteia, Monahia Macaria Desipri.
Ale Sfântului Efrem făcătorul de minuni
Tropar; Glas I, Locuitor Pustiului
În Muntele Neprihăniţilor, precum un soare ai strălucit

şi muceniceşte, purtătorule de Dumnezeu, spre Dumnezeu
ai plecat, năvălirea barbarilor suferind, Efreme al lui Hristos
Mare Mucenic; pentru aceasta pururi har izvorăşti celor ce
pe tine te cheamă cu evlavie; slavă Celui ce ţia dat ţie
putere, slavă Celui ce tea făcut minunat, slavă Celui ce
prin tine lucrează tuturor tămăduiri.
Condac
Glasul al IIIlea. Fecioara astăzi
În muntele Neprihăniţilor teai nevoit de Dumnezeu

purtătorule, şi întru acesta cale mucenicească ai săvârşit,
pentru aceasta ţie îndoită cunună Dătătorul de viaţă ţia
rânduit, în chip vrednic Mucenice Efrem, spre Care neîncetat
mijloceşte săi miluiască pe cei ce pe tine te cinstesc.
Magalinarie
Cu viaţa ai strălucit întru nevoinţe, în Muntele Nepri

hăniţilor, cel ce muceniceşte ai fost muncit, şi darul minunilor
de la Dumnezeu ai dobândit, Efreme Cuvioase Mucenice,
însoţitorul îngerilor.
Sfânta raclă a Sfântului Efrem împreună cu cinstitele lui moaşte,
în interiorul sfintei lui biserici.
MINUNI
Încurajarea celui închis

Mă numesc Th. M. şi locuiesc în Suedia de 12 ani.
Pentru o nedreptate pe care nu am săvârşito, mam
aflat în închisoare pentru o perioadă de trei ani. În
vreme ce eram deja închis de cinci luni întro celulă în
tunecoasă, aşteptând ziua Procesului din 18.12.1981,
întro zi de vineri, în seara zilei de joi pe la orele trei
după miezul nopţii mam trezit cu o mare nelinişte şi
mam ridicat din pat. Cu puţin înainte de a apuca sămi
revin din somn, am văzut în faţa mea un om desculţ,
îmbrăcat cu un veşmânt alb, zâmbindumi. Era înalt,
slab, cu barbă şi fără pălărie, cu nişte ochi foarte curaţi
şi cu un zâmbet dulce.
Lam întrebat în suedeză: „Cine sunteţi?”. Mia
zâmbit şi, înălţânduşi cele două mâini, mia răspuns în
greceşte: „Mâine după proces veţi pleca”. „Cine sunteţi
dumneavoastră? De unde ştiţi?”. Mia zâmbit iarăşi şi
mia spus din nou: „Mâine după proces veţi pleca”. Mă
minunam de toate acestea şi miam aruncat privirea spre
uşă să văd dacă este deschisă şi, în timp ce constatam că
este încuiată, miam întors privirea spre vizitatorul meu
şi ceea ce am văzut nu voi uita cât timp voi trăi. Întorcân
dumi capul lam văzut pe vizitatorul meu micşorându
se şi înălţânduse până la unghiul de sus al celulei mele

şi făcânduse nevăzut. Imediat am crezut că este vorba
despre o minune şi că vizitatorul meu a fost Hristos.
Miam făcut cruce, mam întins pe pat şi am adormit. În
ziua următoare am mers la tribunal şi după multe ore de
proces sa ridicat preşedintele tribunalului în picioare şi
mia zis: „Dumneavoastră puteţi pleca”.
Am îngenuncheat, miam făcut cruce şi am plecat.
Ieşind de la tribunal am dat telefon părinţilor mei şi leam
spus că am fost declarat nevinovat. Ei miau spus că
ştiau aceasta din ziua de dinainte. „Cum? De unde ştiaţi?”.
„Nea spus sora ta, care a fost şi sa rugat pentru tine la
Sfântul Efrem, care se află la mănăstirea Nea Makri”. Iam
dat îndată telefon surorii mele şi mia spus că joi după
amiaza a fost la Sfânta Mănăstire a Sfântului Efrem şi sa
rugat pentru mine şi că a simţit iarăşi ca o promisiune că
în ziua următoare voi fi declarat nevinovat de către
tribunal, de aceea părinţii mei au ştiut de joi că voi fi
lăsat liber, ceva ce eu am aflat vineri dupăamiaza (sora
mea şi părinţii mei nu ştiau când va avea loc procesul).
După câteva zile sora mea mia trimis icoana şi viaţa
Sfântului Efrem. Văzând icoana, recunosc faptul că vizi
tatorul meu a fost Sfântul Efrem.
Îndată ce am sosit în Grecia, prima mea treabă a fost
să vizitez Sfânta Mănăstire a Sfântului Efrem şi săi mul
ţumesc pentru marea minune pe care a făcuto cu mine.
Th. M.
CARUSELL V 21 31 HECKRSTEN
STOCHOLM SWEDEN
„Mi sa înfăţişat ca monah”

Întro seară mă dureau îngrozitor rinichii la care am
pietre şi ficatul meu, care este umflat şi din pricina
durerilor nu puteam să mă întind şi am rămas toată
noaptea aşezată. În jurul orei 4.10 de dimineaţă, numi
amintesc dacă mă luase somnul sau eram ameţită din
pricina febrei şi a durerilor, am văzut că mă aflam întro
biserică a Cinstitului Înaintemergător, în care se făcea
priveghere. Deodată am văzut că se apropie de mine un
monah înalt şi brunet, cu o barbă neagră şi creaţă, fiind
foarte palid. O soră care se afla lângă mine ma întrebat
cine este acela care se află lângă mine. Iam spus că este
Părintele Grigorie. Atunci monahul care se afla lângă
mine ma prins de umăr cu multă afecţiune şi mia zis:
„Copilul meu, nu mă cheamă Grigorie, mă cheamă Efrem,
ia uităte la mine, mai uitat?”. Eu, îndată am simţit în
sufletul meu o asemenea bucurie, pe care nu o pot
exprima în cuvinte. Mam înclinat şi iam făcut metanie,
mia făcut semnul crucii, iar eu iam sărutat mâna. În
aceeaşi clipă miam ridicat capul ca săl privesc (era
foarte înalt) şi avea un zâmbet atât de afectuos, încât ceea
ce am simţit a fost ca şi cum mar fi dus întro altă lume.
Însă, în momentul în care voiam săi spun mai multe
lucruri, sa făcut nevăzut ca un nor din faţa mea şi eu
miam revenit întru sine.
Altădată mă îmbolnăvisem de bronhopneumonie şi
întro zi, în prezenţa şi a altor surori, lam văzut pe
Sfântul Efrem trează, fără să ştiu că este Sfântul. Mi sa
arătat ca monah. Era înalt, brunet, foarte slab şi palid.
Intrând în chilia mea, mia zis: „Iată, mă aşez puţin ca să

mă odihnesc pentru că sunt foarte ostenit întrucât toată
ziua am fost la bolnavii din spitale, care mau chemat.
Am trecut şi pe la tine ca sămi spui ce faci”. Iam răspuns:
„Ce să fac, Părinte, sufăr foarte mult, am dureri groaznice
şi nu pot respira”. Mia spus: „Da, ştiu tot, fă răbdare, nu
te teme, Hristos va birui. Şi eu am suferit foarte mult. Mau
chinuit foarte tare”. Iam spus: „De ce vau chinuit
Părinte?”. Mia spus: „Pentru Hristos, copilul meu. Miau
spus să mă lepăd de Hristos şi pentru că nu iam ascultat,
mau chinuit. Iată, priveşte” şi dând la o parte rasa sa, mi
a arătat o rană foarte mare de la stomac şi până la pântece.
Se vedeau măruntaiele şi de jur împrejur era sânge înnegrit
şi întărit. „Însă Dragostea lui Hristos, a continuat Sfântul,
ma întărit şi cu toate aceste mucenicii Hristos a biruit. De
aceea îţi spun: nu te teme de nimic, Hristos va birui. O,
copilul meu, nu există lucru mai frumos decât să sufere
cineva pentru Hristos”. „Părinte, îi spun, totuşi vă va
durea foarte tare, de aceea ar fi bine să mergeţi la dl. P. şi
la dl. Hr, carei cinstesc şii iubesc pe monahi (erau doctorii
care mă asistau), să mergeţi Părintele meu să vă dea ceva
care să vă aline durerile. A zâmbit şi mia spus:
„Copilul meu, am suferit în chip înfricoşat, dar acum
nu sufăr deloc. Ţiam zis, dragostea lui Hristos a biruit.
Acum însă, copilul meu, trebuie să te las, dar voi veni ia
răşi”. Ma binecuvântat, iam sărutat mâna şi a plecat.
Apoi, după câteva zile a venit iarăşi şi mia spus:
„Am venit iarăşi ca să văd cum îţi merge”. Iam spus că
încă sufăr foarte mult şi, întrucât lângă dumneavoastră
simt o mare uşurare, bucurie şi linişte sufletească, luaţimă

lângă dumneavoastră, vă rog, ca să mă odihnesc pentru
că am obosit foarte tare”.
Mia spus: „Copilul meu, nu este timpul acum, avem
anumite treburi pe care trebuie să le săvârşim împreună.
Însă nu te teme, team luat în grija mea, de aceea ţiam
spus să faci răbdare”. Deoarece credeam că este şi medic,
lam întrebat dacă le poate ajuta pe surorile bolnave.
Mia spus: „Copilul meu, nu am medicamente ca
să le fac bine, dar pentru dragostea lui Hristos ceva
trebuie să aibă, ca să se nevoiască. Altă nevoinţă nu
există, dacă nu suferă cum îşi vor arăta dragostea?”.
Atunci eu am zis: „Părinte, cum credeţi dumnea
voastră”. Deoarece fizionomia lui mi se părea foarte cu
noscută, lam întrebat: „Părinte, iertaţimă, undeva vam
văzut, parcă îmi sunteţi cunoscut, dar numi amintesc”.
Mia spus: „Nuţi aminteşti când am venit la spitalul
Eghinitio? Acolo neam întâlnit prima dată”. Iar acum, îi
spun, unde locuiţi? Mia răspuns: „La Nea Makri, acolo
este casa mea”. „Dar numele dumneavoastră care este?”,
îi zic. Îmi spune: „Efrem mă cheamă”. Cu toate acestea
nam înţeles că este Sfântul Efrem. „Eu, copilul meu, mia
spus, acum trebuie să plec pentru că am de mers la
mulţi bolnavi. Voi mai veni însă, să văd cum îţi merge”.
Ma binecuvântat, iam sărutat mâna şi a plecat.
În ziua următoare, la aceeaşi oră, iarăşi a venit şi
mia zis: „Vai! Vai” Copilul meu, eşti foarte grav bolnavă,
dacă continuă starea aceasta aşa nu vei rezista. De aceea
te rog săi spui lui Dionisie doctorul ca medicamentul
pe care ţil dă acum, să ţil dea întro doză mai mare ca

să ajute”.
Îi spun: „Îl cunoaşteţi pe domnul Dionisie?”. Mia
răspuns: „Eu îl ştiu foarte bine, însă el nu mă cunoaşte.
De aceea săi spui să vină la casa mea ca să mă cunoască.
Când ai să te ridici din pat, să veniţi la casa mea ca
să mio curăţiţi pentru că surorile au mare nevoie de
sprijin duhovnicesc. Să veniţi ca să primiţi bucurie”. Ma
binecuvântat iarăşi, iam sărutat mâna şi mia spus:
„Acum eu nu voi mai veni, veţi veni voi la casa mea”.
După mai multe zile a venit iarăşi şi mia zis: „Copilul
meu, nu aş fi venit, dar a fost foarte mare nevoie, de
aceea am venit iarăşi, săţi spun că ceva trebuie să fac ca
să te ridici pentru că vei avea probleme cu Stareţa” şi
îndată a scos din buzunarul său o cutiuţă şi mia dat o
linguriţă de medicament. „Îţi dau, mia zis, ca să te îm
puterniceşti şi să te ridici din pat”. În mână ţinea crucea
cu care ma închinat; iam sărutat mâna şi a plecat. Din
acel moment mam făcut atât de bine ca şi cum nu aş fi
fost bolnavă şi îndată mam ridicat.
Minunea lui. Maria mea

Era duminică de dimineaţă şi şedeam pe veranda
casei mele şi citeam minunile Sfântului Efrem.
Eram foarte impresionată de ele pentru că şi eu am
văzut cu puţin înainte o mare minune făcută de Sfânt.
Copilul meu, care astăzi are douăzeci şi unu de ani
şi jumătate, este o minune cum a venit la viaţă, minunea
lui, pentru că, dacă el nu ar fi mijlocit, astăzi Maria nu ar
mai fi fost aici împreună cu părinţii ei. Am terminat de

citit, am aşezat cartea pe masă şi am intrat ca săl trezesc
pe soţul meu. „Trezeştete, îi spun, ca să mergem în ex
cursie la Parnas”. „Dar ce spui tu acum, este ora 8.00,
până vom ajunge se va face ora 12.00, vom avea de
îndurat toată căldura zilei pe drum”. „Nu te îndreptăţi,
îi spun, copilul are nevoie să iasă. Ai o singură duminică
liberă şi vrei ca şi acum so lipseşti de ieşire?”. În clipa în
care am vorbit, am auzit în urechile mele un glas dulce
care îmi zicea: „Copilul meu, linişteştete, sunt Sfântul
Efrem. Vino afară, acolo unde şedeai, hai să mergem
împreună”. Eu mam liniştit şi am ieşit pe verandă. Îl
simţeam foarte aproape de mine, chiar dacă nu puteam
săl văd cu ochii mei. „Aşeazăte, Sfinte al meu”, am zis
tare, ca şi cum aş fi vorbit în acel moment cu o persoană
pe care o vedeam cu adevărat. „Aşeazăte aici”. Dar la
un moment dat iam zis iarăşi: „Nu vreau să te aşezi
aşa”. Voiam săi ofer ceva mai scund ca să se aşeze. Dacă
în acea clipă aş fi avut un fotoliu cu totul de aur, pe acela
i laş fi oferit. Singurul lucru pe care lam găsit a fost
faţa de masă brodată de pe masă. Am traso şi am în
tinso pe fotoliu ca să se aşeze, şi mia zis: „Linişteşte
te, copilul meu, pentru că eşti bolnavă. Ai însă răbdare”.
Sa ridicat. „Sfinte al meu, te rog aşeazăte ca sămi ţii
tovărăşie”.
„Mă grăbesc, mia spus, trebuie să plec la mănăstire”.
„Dar te rog, încă puţin. Nu vreau să pierd ceea ce simt în
această clipă. Sfinte al meu, te rog spunemi, eşti tu cel
cemi vorbeşti sau greşesc?”
„Eu sunt, copilul meu. Deschide cartea mea, unde ai

citit mai înainte la pagina 14 şi te vei încredinţa”. Am
deschis cartea la pagina 14 şi am citit, dar nu am înţeles
de ce mia zis să citesc această pagină. „Stăpâne, îi spun,
nu înţeleg”. Şi atunci mia zis să citesc din nou. Şi am
citit din nou şi atunci ma sugrumat emoţia şi am înţeles
ce vrea sămi spună. Sfântul a socotit acel mic ajutor pe
carel dădusem la mănăstirea lui, ca orice om, ca orice
creştin care merge acolo, nimic mai mult, a socotit acest
ajutor mic a fi de mare valoare, precum Hristos a socotit
cei doi bănuţi ai văduvei, o, bunul meu Sfânt. Şi mia zis:
„Aşa cum mai ajutat tu, te ajut şi eu”. Ma mişcat spre
plâns, emoţia ma sugrumat, nu mai puteam să grăiesc.
„Aşeazăte, Sfinte al meu, te rog, încă nu pleca”.
„Altădată, copilul meu, şi să ştii încă ceva, că Dum
nezeiasca Împărtăşanie este superioară muntelui pentru
copilul tău” şi a plecat.
Mam ridicat în picioare răscolită, emoţionată, pier
dută. Am intrat în cameră şi lam trezit pe soţul meu:
„Scoalăte, îi spun, să mergi şi să împărtăşeşti copilul”.
„Trezeşteo”, mia spus, fără să aducă nici un fel de îm
potrivire. Am trezito pe Maria, am îmbrăcato, iam pus
un pantofior şi am mers să il pun şi pe celălalt, pantofiorul
nicăieri, dispăruse. „Sfinte al meu, lam strigat, dacă ai
fost cu adevărat aici şi miai vorbit, spunemi unde este
pantofiorul Mariei, să nu piardă Sfânta Împărtăşanie”.
Şi am auzit glasul lui liniştit în urechile mele: „În
dulap, copilul meu”. Caut întrun dulap, nul găsesc,
caut întraltul, nul găsesc”. „Nu este, Sfinte al meu”, îi
spun. „Este în dulap, copilul meu”, mia repetat. Şi atunci

am scos toate lucrurile pe care le aveam în partea de jos a
dulapului şi întradevăr, în spatele lucrurilor am găsit
pantofiorul. Iam pus pantofiorul şi a mers să se împăr
tăşească împreună cu tatăl ei. Eu eram gata sămi pierd
judecata. Să nu pot sămi revin. Lacrimile îmi curgeau
din ochi şi am strigat: „Sfinte al meu, te rog din adâncul
sufletului meu, iartămi păcătosul, ticălosul şi nevrednicul
meu suflet. Iartămă şi mântuieştemă. În viaţa mea nu
am cunoscut ajutor de la om niciodată şi mai învrednicit
pe mine să cunosc ajutor de la Sfinţia ta. Pe mine păcă
toasa!”. Şi am început să plâng cu sughiţuri. Şi în acea
clipă am auzit iarăşi glasul lui întru mine: „Dar Hristos a
venit pentru desfrânată, pentru tâlhar, pentru lepros,
pentru orb, ca să ne înveţe cum se poate vindeca curvia
sufletului, orbirea sufletului şi răutatea sufletului şi săl
învieze precum pe Lazăr la viaţă”. Şi glasul sa pierdut.
Mam ridicat aşa cum mă aflam şi am mers la sora
mea ca săi spun ce am văzut. Am mers şi am văzuto
încă dormind. Am trezito şi iam zis: „Încă dormi?” şi
mia spus: „Dacă mam culcat la ora 3!”. „Şi pentru ce
aceasta?” „Pentru că aici a fost nebunie. A venit cel bles
temat (vrăjmaşul, n.tr.) şi trează fiind, ma apucat de
mâini şi a început să mă ciupească, şi ce nu mia făcut. Şi
atunci am început să strig tare: „Sfinte al meu Efrem, iz
băveştemă, ieşi din mănăstirea ta şi vino. Vino Sfinte al
meu, te implor, izbăveştemă şi mântuieşte sufletul meu”.
Şi lam strigat şi lam chemat până când cel blestemat a
plecat şi am adormit pe la ora trei”.
Şi eu de aceea am venit, săţi spun. A venit Sfântul

de dimineaţă şi mia spus asta şi asta. Şi am început săi
vorbesc. Însă, pe când îi vorbeam cu gura mea, Sfântul
dădea învăţătură în ce fel poate să plece diavolul din ea.
Învăţăturăcuvinte, care este cu neputinţă ca eu să le fi
spus pentru că nu le cunosc. Nu cunoşteam ce ascundea
în ea sora mea. Şi prin gura mea i lea scos afară. Ia spus
prin gura mea şi a încredinţato cum va pleca (vrăjmaşul,
n.tr.), este de ajuns să nu părăsească rugăciunea către el
niciodată.
Din acel moment sora mea sa întors spre mai bine...
Vindecarea unei boli de inimă

Întâmplare reală
Mă numesc Gheorghe Rigos, locuiesc în Thisio,
lângă piaţă, pe Iraklidon 24. În august 1984, împreună
cu soţia mea şi cu o familie înrudită neam petrecut
vacanţa de vară în Kythira. În ajunul Adormirii Maicii
Domnului, seara, mia venit un leşin din pricina hipo
tensiunii. Din ceea ce mia spus doctorul care mia
măsurat tensiunea, avusesem în jur de 7. Mia făcut o in
jecţie şi am început sămi revin. După câteva zile am
plecat la Athena ca să încep nişte analize pentru că am
uitat să menţionez că acesta era al treilea episod din
ultimii trei ani. Analizele de sânge, encefalograma erau
bune, însă cardiograma pe care am făcuto a arătat că în
urmă cu cinci săptămâni am suferit un infarct, de aceea
cardiologul meu ma sfătuit să fac un test de rezistenţă a
inimii. Dar pentru test trebuie să mergi pe lista de
aşteptare şi mau programat pe 5.11.1984. Testul a ieşit

pozitiv, desigur cu trei cruciuliţe, adică cea mai gravă
din această formă de boală. Doctorul a început atunci să
mă prevină pentru că în aceste cazuri trebuie să se facă o
operaţie de schimbare a arterei. În tot acest interval de
timp am luat medicamente şi am ţinut o oarecare dietă;
pe deasupra am renunţat la ţigări, căci eram fumător de
40 de ani. La acest punct ar trebui să fac o paranteză
pentru că până aici am menţionat evenimentele aşa cum
sunt expuse din punct de vedere medical. Am însă obli
gaţia şi îndatorirea de a menţiona că am evlavie la
Sfântul Efrem, pe care îl vizitez cât se poate de regulat
ca să mă închin la Sfintele lui moaşte şi ca săl rog să
facă bine copiilor mei împreună cu familiile lor, soţiei
mele şi mie. Când ni sa întâmplat problema aceasta cu
inima, vizitele mele au devenit mai regulate, rugăciunile,
atât ale mele, cât şi ale alor mei, au fost mai dese. Sfinţita
Egumenă, de câte ori mă vedea că merg la Sfântul, mă
însemna deasupra cu sfintele moaşte ale Sfântului şi îmi
spunea: „Să ai credinţă, Sfântul te va face bine”.
Revin la relatarea medicală a ceea ce mi sa întâmplat.
Atunci când pe 5.11.1984 a ieşit testul de rezistenţă
pozitiv, la recomandarea doctorului meu miam făcut o
programare la Spitalul General de Stat pentru o radiografie
coronariană. Dar, întrucât şi aici există listă de aşteptare,
miau dat întâlnire pe 5.02.1985. (Cred că toţi cei care
citiţi aceste rânduri luaţi parte la durerea mea). Am plecat
pentru schimbarea arterelor în străinătate la un spital.
Aşadar, în ajunul radiografiei coronariene am fost iarăşi
la Sfântul în pelerinaj. Am aflat de la monahiile de acolo

că Egumena lea spus să se roage şi în rugăciunile lor
săi ceară ajutorul Sfântului să facă o minune şi să mă
vindece, lucru pe carel făcea şi ea însăşi în rugăciunile
ei. Pe 5.02.1985, în timpul radiografiei coronariene, doctorii
mau întrebat de ce am venit să fac radiografie coronariană
pentru că nu vedeau nimic serios care să mă fi obligat să
fac aşa ceva, pentru că se întâmplă ca această intervenţie
să fie o mică operaţie şi anestezie în acel punct. Am mai
rămas în spital 24 de ore. Când am primit rezultatele
scrise, atunci am crezut cu adevărat că numai o minune a
putut să facă aşa ceva, iar aceasta a făcuto harul tău cel
mare, Sfinte Efrem.
G. Rigos
Vindecare de insuficienţă renală

După un accident de maşină (cu două fracturi la co
loana vertebrală), în acelaşi timp am pătimit şi de epuizarea
rinichilor, urinând cu sânge. Acesta a fost un motiv, din
pricina creşterii sângelui în urină şi a altor probleme, să
fac un examen la rinichi, iar doctorii miau descoperit că
am insuficienţă renală, care e posibil să fi existat chiar
mai dinaintea accidentului de maşină şi care încă nu se
manifestase.
Trecuseră doi ani, iar starea mea sa agravat. Mam
hotărât să fac şi alte analize ca să vedem cât de mult sa
înrăutăţit starea. Aveam un interval de trei zile pentru a
primi răspunsul şi mă rodea neliniştea. În acest interval,
prin dumnezeiască iconomie ma vizitat o prietenă bună

şi duhovnicească, care vizitase mănăstirea şi mia adus
cartea cu minunile Sfântului Efrem. Am citito cu emoţie,
am fost atât de înrâurită de minunile lui, încât lam rugat
cu lacrimi, eu păcătoasa, pe făcătorul de minuni Sfântul
Efrem să mă ajute şi analizele mele să iasă negative. Nu
este cu putinţă să mă îndoiesc de corectitudinea analizelor
de la Microbiologie, deoarece analizele sunt făcute de un
cercetător încercat şi conştiincios.
Aşadar analizele au ieşit negative, bunul nostru Sfânt
a făcut minunea! Aşa că astăzi am venit cu câteva prietene
să participăm la Liturghie în mănăstirea lui, mulţumin
dui fierbinte cu tot sufletul şi rugândul să ne păzească
şi să ne vindece pe toţi cei îndureraţi şi să devină
ocrotitorul copilului meu Gheorghe, întrucât şi pe el îl
ajutase pe când era de multă vreme fără loc de muncă.
Îndată ce la rugat pe Sfântul Efrem, îndată i sa deschis
uşa locului de muncă copilului nostru. Cu harul Sfântului
Efrem şi al Preasfintei, mulţumesc fierbinte şi eu şi copilul
meu şi să ne ocrotească totdeauna.
Panaiota Papadopoulos
N. Filadelfia, Athena.
Sa aşezat pe patul meu

Sufeream de amnezie şi devenisem ca o legumă,
drept pentru care au fost nevoiţi să mă interneze pentru
câteva zile la spitalul „Eghinition”. Eu însă nu înţelegeam
nimic, nici că eram bolnavă, nici că eram la spital. Aflân
dumă în această situaţie deznădăjduită, am simţit

deodată prezenţa unui monah. Era înalt, slab, ascetic,
exact aşa cum este în sfânta sa icoană. Din acel moment
am înţeles în sinea mea că mă aflu întrun dormitor al
unui spital. Acest monah sa apropiat de mine cu un
zâmbet îndurerat, sa aşezat pe patul meu şi mă privea
fără sămi vorbească. Deodată îmi spuse: „Ce ai, copilul
meu?”. Iam răspuns că nu ştiu ce am. Mia spus: „De ce
teau adus aici?”. Iam răspuns că nu ştiu unde sunt!
Trebuia să te ducă la casa mea, aşa cum programaseră.
Să le spui să te ia de aici şi să te aducă la casa mea
pentru că, copilul meu, noi monahii nu trebuie să venim
aici pentru că ne batjocoresc”. „Unde este casa voastră?
Cine sunteţi? Care este numele vostru?”. Mia răspuns:
„Săi spui lui Haris că numele meu este Efrem. Casa
mea o ştie. Să te ia repede de aici şi să te aducă numaidecât
la casa mea”. Şi, în timp ce şedea pe pat, sa ridicat, ma
binecuvântat, am sărutat sfânta lui mână, a zâmbit şi sa
făcut nevăzut. După aceasta am simţit multă putere
lăuntrică şi am înţeles bine ce este cu mine şi unde mă
aflu, drept care am împlinit porunca Sfântului şi mam
închinat lui la Sfânta lui Mănăstire.
În ziua următoare lam văzut în vis, dar nu era aşa
cum lam văzut la spital când lam văzut în stare de
veghe şi mia zis cu faţă veselă: „Acum mai cunoscut,
copilul meu? Când ai venit la casa mea eram acolo”. „Eu
însă nu vam văzut”, iam spus. „Unde aţi fost?”. Mia
răspuns: „Eram acolo lângă tine şi team ascultat”. Ma
însemnat cu semnul sfintei cruci şi sa făcut nevăzut.
Slăvit să fie numele Domnului nostru şi al Sfântului

Efrem, care ma vindecat. Îi voi mulţumi totdeauna
pentru marea lui binefacere.
Durerea a încetat, legătura sa dezlegat

Sufeream de dureri la coloana vertebrală. Întro seară
însă, durerile au fost de nesuferit şi au ajuns până la
ceafă.
Am mers în camera alăturată şi iam cerut ajutorul
soţului meu. Însă el, somnoros, mia răspuns: „Trebuie să
mergi la medic”. Atunci am mers în camera mea, am
stins lumina şi am început să plâng cu mare durere în
suflet, care la neliniştit pe Sfânt. Şi, la un moment dat,
am simţit aşa deodată prezenţa lui lângă patul meu:
„Sfinte al meu, miluieştemă, am spus plângând, milu
ieştemă, Sfinte al meu”. Şi el, care cunoştea toate, a
început să mă mângâie nu pentru durerea trupească pe
care o simţeam, ci pentru durerea sufletească.
„Ce ai, copilul meu, de ce plângi? Opreştete din
plâns şi ascultămă. Sunt Sfântul Efrem. Dragostea pe
care o ceri, adevărata dragoste o are Dumnezeu şi o dă
ruieşte făpturilor Lui, acelora careL iubesc şi pe care El
le iubeşte. Eu am venit acum ca săţi vestesc dragostea
lui Dumnezeu faţă de tine. Şi, când ai această dragoste,
nu trebuie să te temi de nimic, nici chiar de moarte.
Pentru că dragostea lui Dumnezeu poate să te mântuiască
şi să te ocrotească de orice boală, de orice nefericire şi să
înconjoare sufletul tău cu un zid de netrecut, astfel încât
nimeni să nu poată vreodată săl dărâme. Ia aminte însă,
până la sfârşitul vieţii tale să nu pierzi dragostea lui

Dumnezeu şi să o cauţi pe a oamenilor”. Şi a plecat.
Din acea clipă am încetat să mai sufăr, legătura sa
dezlegat. Cu adevărat a plecat şi durerea pentru că cine
poate compara dragostea lui Dumnezeu cu a omului!...
Cristina Bambuka
Unde vei lăsa glastra

Sunt o păcătoasă care mam învrednicit să văd marea
minune a lui Dumnezeu şi a Sfântului Efrem în casa mea
când mi sa întâmplat minunea prezenţei lui cu totul vii
în ziua praznicului său de pe 5 mai. Venisem la praznicul
său la mănăstire şi de la mormântul său am luat o ramură
de plantă aromatică şi am aduso la casa mea. Am închi
nato şi am aşezato întro glastră şi am zis: „Sfinte al
meu Efrem, fă astfel ca să odrăslească şi să o am ca bine
cuvântare”, iar ramura a odrăslit şi sa înălţat. A venit
luna octombrie, când trebuia să plec în Australia la copiii
mei şi mă gândeam unde să las glastra ca să nu se usuce
ramura. Noaptea, pe la miezul nopţii, am auzit, pe când
tămâiam pe la ora 12 noaptea, un zgomot la iconostas şi
ce să văd! Icoana Sfântului strălucea, iar în mijlocul
icoanei se formaseră frunzuliţe de plantă aromată. Îi
mulţumesc Sfântului pentru harul şi binecuvântarea lui.
Hrysi Dandoumi
Amarousion
Mărturia comandantului
Mă numesc Gheorghe Ţerendzoulias, sunt căpitan
portuar în rezervă şi locuiesc în Ilioupoli, Attica.
Sunt un pelerin frecvent la Sfântul Efrem de mai
bine de cinci ani. Cele pe care leam auzit şi cele pe care
leam văzut întâmplânduse închinătorilor împreună cu
care am mers şi eu la Sfântul, numi aparţin mie să le is
torisesc, ci doar acelora înşişi. Minuni, minuni şi numai
minuni care au avut loc, foarte repede au mărit foarte
mult credinţa mea şi de aceea doresc foarte mult să merg
şi să mă închin Sfântului Efrem. Personal, pe data de 13
martie a anului trecut, 1983, am plecat la Sfântul pentru
că în ziua următoare intra în Spitalul N.I.T.S. fata mea
pentru o operaţie de colecistoctemie. În momentul în care
am îngenuncheat ca să mă rog, am auzito pe Cuvioasa
Egumenă spunândumi: „Gheorghe, fiul meu, priveşte,
Sfântul îşi mişcă capul”. În acea clipă îmi terminam ru
găciunea şi, întorcândumă, am văzut cu adevărat capul
Sfântului mişcânduse aprobator de trei ori.
De câte ori îmi aduc aminte de acel moment mă cu
tremur că eu, păcătosul şi nevrednicul, mam învrednicit
să văd minunea Sfântului. Plecând de la mănăstire, eram
încredinţat de rezultatul bun al operaţiei fetei mele, aşa
cum a şi fost cu adevărat.
Îl slăvesc şi mă închin Sfântului făcător de minuni şi
îi fericesc pe cei ce au privilegiul de ai sluji Sfântului
făcător de minuni.
Gheorghe Ţerendzoulias
Vei pune acest brâu

Sufeream de durere colică a intestinului. Atunci când
mă apuca durerea, mă ţinea mult timp cu vărsături.
Aceasta ma chinuit timp de trei luni. Am mers la medic
şi el mia zis să fac raze, iar razele au arătat dezastruos.
Doctorul ma trimis la chirurg. Însă unul mă trimitea la
altul şi în final miau spus: „Nu poţi fi operată, dar nici
vindecată”. Atunci lam rugat pe Sfântul Efrem, am plâns
mult, am venit la mănăstire, mam închinat la sfintele
moaşte şi în acel moment am simţit o mare mireasmă.
După aceea am plecat la Tesalonic. Au trecut 10 zile şi lam
văzut pe Sfântul Efrem în somn împreună cu o mare si
nodie, iar Sfântul Efrem ţinea un brâu şi mia zis: „Vei
pune acest brâu şi ai să te faci bine”, după ce mai înainte
mia spus să nu mă mâhnesc. Brâul nul aflam deloc, dar
întro zi am mers la farmacie să cumpăr un brâu pentru
fiica mea. Doar ce am văzut brâul, lam cunoscut că era
acela pe care Sfântul Efrem mi la arătat noaptea în vis.
Lam purtat şi din ziua aceea sunt bine.
Îi mulţumesc Sfântului. Să fie numele lui cel sfânt
binecuvântat în veci.
Ţanakidu Constantia
Kalamata 16.09.1983
...De mult timp voiam să vă scriu, Cuvioasă Egumenă,
însă, din păcate grijile lumii, nu miau îngăduit timpul necesar.
Astăzi însă, am găsit prilejul să vă scriu trei minuni
ale Sfântului Mare Mucenic Efrem, făcătorul de minuni.
1) Iunie 1983: O fată foarte evlavioasă de 17 ani din

satul meu, care era gravidă, avea nelinişti groaznice
pentru naşterea ei, deoarece doctorii îi spuseseră că îi
vor scoate acest prim copil prin operaţie cezariană. Astfel,
ea a început să se teamă foarte tare până când, întruna
din acele zile, a mers la maternitate pentru a vedea o
rudă dea ei, care născuse de curând, pentru a prinde şi
ea curaj, care urma să nască peste puţine zile în aceeaşi
maternitate. Însă, în aceeaşi seară, după vizita ei în ma
ternitate, şi, în vreme ce medicul o văzuse dupăamiaza,
fata a început să aibă pur şi simplu o nelinişte, drept
pentru care soţul ei, ca urmare a dumnezeieştii luminări
şi cu totul inconştient, fără ca soţia lui să aibă simptome
de naştere, a duso la clinică. Fata a râs şi la certat pe
soţul ei că se vor face de râs în lume când vor pleca cu
valizele la maternitate fără nici un motiv.
Când au ajuns acolo directoarea maternităţii era să
se piardă când a văzut că copilul era gata să iasă fără nici
un simptom specific de naştere. La anunţat pe medic şi
atunci fata, pentru că înţelegea că ar fi trecut ore de
suferinţă cu operaţia de cezariană despre care îi spuseseră
că o vor face la naştere, a început să se roage Sfântului
Efrem, pe care îi spusesem săl cheme în rugăciune, spu
nândui: „Sfinte al meu, Efrem, primeşte tu cum crezi că
este mai bine copilul meu!”. Şi atunci – o, mare minune!
– copilaşul a ieşit fără dureri, fără nici un fel de cezariană,
fără durere şi a rămas timp de trei minute în mâinile me
dicului. Fata nu a realizat aproape nimic din ceea ce se
întâmplase, iar medicul a încredinţato că de 25 de ani,
de când este în maternitate, niciodată nu a întâlnit ca o

astfel de situaţie dificilă să devină atât de uşoară.
2) Acest bebeluş după 5 zile a făcut icter de o formă
foarte urâtă şi doctorul a anunţat că ar trebui săl ducă la
Athena pe bebeluş ca săl salveze. Atunci mama la rugat
fierbinte pe Sfântul Efrem ca săl salveze pe bebeluş şi în
chip cu totul minunat şi de necrezut icterul a căzut
imediat şi bebeluşul a fost salvat. Desigur, a făcut şi o fă
găduinţă Sfântului nostru o lumânare cât bebeluşul şi
untdelemn pentru candela lui.
3) Pe 28 iulie 1983 am văzut în faţa ochilor mei o
dublă mare minune pe care a făcuto Sfântul nostru sus
la colibă.
Chemasem din Kalamata un vecin, un creştin foarte
evlavios, cu camionul său ca să urcăm nisip şi ciment, fiind
vorba să fac o curticică în faţa bisericii Sfântului nostru,
cam de 100 de metri pătraţi. Însă acest creştin, când am
ajuns la colibă şi după ce am descărcat împreună 24 de saci
cu ciment şi era gata să ridice remorca camionului ca să
verse şi nisipul (acolo nu este platou, ci este un versant
înclinat, care este despărţit prin mormane de pietre), aşadar,
în timp ce eu aşteptam să văd unde va răsturna şoferul
nisipul şi mă aflam în partea de jos a unei porţiuni cu
pietre de lângă remorcă, atunci o putere nevăzută ma
aruncat de acolo, apoi am alergat în jos ca să intru în casă
să mă spăl pe mâini şi săi pregătesc o cafea şoferului. Însă
nu am apucat să intru pe uşa casei când am auzit un
bubuit puternic şi claxonul insistent al camionului. Mam
întors şi atunci am zărit acea înfricoşată privelişte a răsturnării
camionului. Mă pierdusem cu totul. Am ţipat. Am strigat

şi nu ştiam ce spun. „Sfinte al meu Efrem, ajutăne, salvea
zăl pe acel om, nu îngădui să se întâmple ceva rău în casa
ta! Ajutor, sa pierdut creştinul acesta, a murit!!”. Maşina
căzuse. Remorca maşinii stătea anapoda, cu roţile privind
spre cer, exact în josul versantului unde stătusem eu şi care
mar fi zdrobit cu totul şi mar fi omorât dacă Sfântul nu
şiar fi pus mâna sa şi mar fi tras. Însă o, ce minune mare!
Faţa maşinii, cu toate că căzuse pe partea laterală, pe partea
volanului, cu toate că se spărseseră geamurile, se strâmbase
cu totul, volanul şi locul şoferului, cu toate că acea uşă se
boţise, cu toate că faţa maşinii era căzută întro parte,
pentru noi toţi era vrednic de mirare cum stătea singură pe
marginea drumului fără să fi fost trasă de restul greutăţii
maşinii cu roţile ei ridicate în aer, şi peste toate, cum a ieşit
cu totul bine dintre tablele strâmbate şi geamurile sparte
şoferul, care, tremurând desigur şi cu totul palid, a mărturisit
mulţumind Sfântului şi slăvinduL pe Dumnezeu, că i sa
întâmplat o mare minune de la Sfântul nostru; iar cu mine
păcătoasa a făcut o a doua minune în afară de aceea cu vin
decarea sânului. Îi aduc mii de mulţumiri, închinândumă
cuviosului său martiriu!!!...
Cu nemărginită cinstire, Maria.
„Ceva îţi va veni, dar vom face faţă cu bine”

Cu mulţi ani în urmă sufeream în rare intervale de
timp de colică renală. Din ianuarie 1985 şi până acum
colicii sau îndesit. Întro dimineaţă de martie mam
trezit cu dureri groaznice la rinichi. Era marţi! Mam
ridicat din pat la ora 8.00 să mă spăl ca să merg la şcoală,

a fost însă cu neputinţă. Aveam lecţie după ora 10.00.
Mam întins şi lam rugat pe Sfântul Efrem să mă aline
puţin de durerile mele ca să pot merge la lucrul meu. A
fost ca şi cum mar fi luat un somn adânc pentru o
jumătate de oră şi am văzut că mă aflam în Kerkira. Pe
când hoinăream pe drumurile insulei, am văzuto întro
cameră de la parterul unei case pe Egumena Macaria şi
am intrat ca să primesc rugăciunea ei. În camera alăturată
era Sfântul Efrem în racla lui. Pe când făceam metanie şi
mă aplecam săi sărut mâna, Sfântul se afla ca şi cum
luase trup şi oase şi încerca să se ridice. Cu mare timiditate
lam ajutat în această încercare de a se ridica în picioare
şi şia sprijinit sfânta lui spinare de umărul meu, aşa cum
îl ajutam săşi îmbrace rasa. Sfântul a început să cânte
tropare melodioase, necunoscute mie, cu o voce fermă.
Prinzând curaj la un moment dat, iam vorbit zicândui:
„Îţi aminteşti, Sfinte al meu, că am venit la tine bolnavă
şi mai făcut bine?” „Ai văzut? – mia răspuns – şi acum
este ceva careţi va veni, dar vom face faţă cu bine”.
Mam trezit cu durerea rinichiului uşurată şi cu
mare bucurie. Am plecat la lucrul meu.
Previziunea Sfântului nostru sa dovedit a fi adevărată
peste aproximativ două luni.
Pe 2 mai 1985 mă aflam la Spitalul General de Stat
din Pireu, la o analiză a rinichiului, la o radiografie a
zonei rinichiului. Medicii luaseră toate măsurile necesare.
Ei ştiau că în trecut manifestasem simptome de alergie la
anumite medicamente. Radiografia a fost făcută cu mare
atenţie. Înainte de a apuca să mă ridic de la raze, am

simţit că încep să mă sting. Şi cu adevărat mam stins.
Făcusem şoc alergic. Tensiunea mea scădea continuu.
Simţeam dispnee în gât şi în piept, în timp ce băşicile roz
şi umflarea gâtului erau semnele exterioare ale edemului
plămânilor pe carel aveam.
Lam chemat cu mintea pe Sfântul Efrem ca să mă
salveze. Medicii înspăimântaţi miau făcut trei injecţii cu
cortizon, în vreme ce se sfătuiau pentru traheotomie.
Însă Sfântul Efrem a făcut minunea lui. Ma readus
la viaţă şi după al doilea edem pulmonar pe care lam
avut, succesiv după primul.
Atunci când medicul mia spus sămi amintesc toată
viaţa că acele trei sticluţe mau salvat, eu iam răspuns ferm:
„Sfântul Efrem ma salvat aşa cum mai dinainte mia spus”.
Iar directorul clinicii, în care am fost internată, mia
zis: „Pentru că ai avut un Sfânt, ai trăit”.
Slăvit să fie numele marelui meu binefăcător, a Sfân
tului Efrem, făcătorul de minuni.
Evanghelia Hagioanou
FilologNiceea
„Mamă, de ce scoate agheasma fum?”

Martie 1984
La o lună după primul nostru pelerinaj la Sfântul
Efrem făcătorul de minuni, cel nou arătat, am simţit în
mod regulat nevoia de a ne afla în sfântul locaş al sfintei
lui mănăstiri. Mă aflam la mormântul Sfântului împreună
cu fiul meu Gheorghe în vârstă de 11 ani. Cu cuviinţă am
ridicat vasul de lut şi lam dus spre buzele mele ca să

beau agheasma făcătoare de minuni de la mormântul
Sfântului. Speriată am văzut abur, ca un fum ieşind din
agheasmă! Mam gândit că poate a fost de la presiunea
apei şi ca să mă încredinţez am coborât vasul de la buze
şi luam aminte. Nimic! Nu ieşea abur!
Încredinţată deja am ridicat iarăşi vasul să beau, când
pentru a doua oară, speriată, am văzut iarăşi abur deasupra
agheasmei şi în acelaşi timp lam auzit pe fiul meu de 11
ani cămi spune: „Mamă, de ce scoate fum vasul de băut?”
Impresionată până în adânc şi plângând, îi explic
fiului meu minunea!
Sfântul nostru Efrem nea dat un semn minunat al
sfintei lui prezenţe.
Cu mare emoţie şi bucurie sărutăm Sfântul mormânt
al Sfântului nostru Efrem, îi mulţumim şi îl rugăm să nu
ne părăsească niciodată până când ne va conduce în dar
la Domnul.
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui.
Evanghelia Hagioanou
FilologNiceea
„Dacă ţiam spus să nu te temi, de ce te înfricoşezi?”

Soţul meu, Christos Vulgarakis, a întâmpinat o seri
oasă problemă cu munca lui. Pe Sfântul Efrem nu lam
cunoscut personal, doar am auzit de la sora mea despre
multele lui minuni.
În seara din ajunul unui proces important, pe care îl
avea de înfruntat soţul meu, mam rugat fierbinte, cu la
crimi, Sfântului Efrem, pe care nul cunoşteam, ca să

ocrotească familia noastră.
În aceeaşi seară am văzut în somn că mă aflam întro
chilie mică şi deasupra unui pat lung şi îngust era întins
Sfântul Efrem cu o rasă neagră şi epitrahil.
La un moment dat şia ridicat mâna lui dreaptă şi,
aşa cum era ea scheletică, a mişcato de acolo spre mine
şi cu un ton aspru mia spus: „Dacă ţiam spus să nu te
temi, de ce te înfricoşezi?”
În ziua următoare a avut loc procesul, iar soţul meu
a fost declarat nevinovat, aşa cum mia arătat Sfântul
Efrem în somn.
După puţine zile am venit să ne închinăm Sfântului
şi săi mulţumim.
Închipuiţivă, Maică Stareţă, uimirea noastră când
lam văzut pe Sfânt, întocmai precum îl văzusem în
somn, fără ca măcar săl cunoaştem!
Slăvit să fie numele lui Dumnezeu, care nea descoperit
un astfel de Sfânt mare.
Cleanti Vulgaraki, Niceea , 1985
Vindecarea epilepticului
Mă numesc Afentoula Makri şi sunt mama lui Panaioti
Maniati. El a fost bolnav de la vârsta de 11 luni de
epilepsie. Astăzi este de 25 de ani, şi ani de zile a rugato
pe Preasfânta să îl facă bine. Îndată ce lam cunoscut pe
Sfântul Efrem, mam şi rugat lui fierbinte, iam spus şi
copilului ca şi el să se roage Sfântului Efrem.
Întro seară, după ce am plecat la culcare, exact pe la ora

2.20 am auzit că se deschide uşa care era încuiată şi că intră
înăuntru un militar. Era înalt, subţire, cu chip ascetic, strălucind
la mâinile şi la mijlocul lui însemnele militare şi mergând
direct în camera copilului meu bolnav. Şia pus mâna pe
capul copilului şi ia spus de trei ori: „Mă cheamă Efrem”;
Sa întors spre mine şi cu glas tare mia spus: „De ce nui spui
numele meu? Efrem mă numesc, Efrem mă numesc”...
Îi mulţumesc din adâncul sufletului meu Sfântului
Efrem, care, la lungul lanţ al minunilor, lui a adăugat şi
minunea vindecării fiului meu.
Oriunde mă voi afla, voi vorbi despre Sfânt şi îi voi
mulţumi.
Ma apăsat pe mijloc şi la rinichi

Sufeream groaznic din pricina rinichilor mei. Nu puteam
să mă ridic în picioare. Auzisem de multele minuni ale
Sfântului Efrem. Lam rugat pe Sfânt să mă ajute şi întro
seară lam văzut şi mia zis: „Eşti bine”, după care ma
apăsat de trei ori pe mijloc şi la rinichi cu amândouă mâinile.
Îl slăvesc şi mă închin harului lui. Este de acum un an
de când mam vindecat. Cât voi trăi îl voi slăvi cu smerenie.
O închinătoare din Volos
Este doctor
Am avut copilul bolnav; 17 zile a stat la spital arzând
cu febră, iar doctorii mă deznădăjduiseră. Aşa cum eram
mâhniţi, a venit o doamnă şi mia spus: „Ce ai de eşti atât
de mâhnită?”. „Copilul meu este în primejdie la Spital”

şi mia spus: „Este doctor Sfântul Efrem. Este mare făcător
de minuni şi se va face bine şi copilul tău”. Şi cu adevărat,
îndată ce miau adus untdelemn de la Sfântul şi iam uns
burtica, o, ce minune, îndată a pornit circulaţia şi în două
zile sa făcut bine.
Îi mulţumesc Domnului, Preasfintei noastre şi Sfântului
Efrem, care, cu ajutorul, lor mia dăruit sănătatea copilului.
Binecuvântat să fie numele Domnului.
Ecaterina Vurţumi
Vedenie – Vindecare – Bună mireasmă

45 noiembrie 1985
Am mers la mănăstire ca să ne închinăm la sfintele
moaşte ale Sfântului Mare Mucenic şi făcător de minuni
Efrem cel nou împreună cu soţia mea, cu bătrâna Iannula,
care locuieşte în casa noastră, cu două surori deale ei şi
cu vecina noastră Caliopi.
În clipa în care mă rugam în faţa sfintelor moaşte,
Sfântul nea primit izvorând bună mireasmă. Mireasma
Sfântului a fost simţită şi de bătrâna Iannula, care nu are
simţul mirosului.
Noi am gustat măreţia aromei Sfântului şi în alte
vizite ale noastre, precum şi la casa noastră, aşa cum mai
înainte nea zis Egumena Macaria, că adică Sfântul ne va
vizita la casa noastră.
În ziua următoare de dimineaţă bătrâna Iannula la
luat pe fratele ei de 87 de ani, care suferă de ani de zile
de afecţiunea prostatei, de inimă, precum şi de fractură
la şoldul drept de la un accident, să meargă la doctor

pentru schimbarea sondei.
În timpul analizei, doctorii nu iau găsit afecţiunea
de prostată, iau scos sonda şi din ziua aceea se plimbă
fără probleme, fără dureri şi fără baston.
În dupăamiaza aceleiaşi zile, Sfântul i sa arătat în
vedenie bătrânei în camera ei întro frumuseţe sclipitoare,
bineînmiresmând şi la noi toată casa înăuntru şi afară.
Slăvit să fie numele marelui nostru doctor, din vremurile
noi, ale Sfântului nostru Efrem făcătorul de minuni. Amin.
Vindecarea de polipi
Sunt ieromonah şi mă numesc Theofil Bughidekas.
De multe ori am vizitat Sfânta Mănăstire şi de multe ori
mam bucurat de minunile pe care lea lucrat aici dum
nezeiasca putere.
În 1983 am suferit groaznic de inflamaţie a fosei
canine şi de polipi la rinofaringe. Medicii miau recomandat
că trebuie cu orice preţ să mă hotărăsc pentru operaţie,
aşa cum sa şi întâmplat.
Pentru un interval de 3 luni a fost relativ bine şi nă
dăjduiam că odată cu trecerea timpului situaţia se va îm
bunătăţi, însă, de pe la mijlocul lui ianuarie 1984, starea
sănătăţii mele sa înrăutăţit şi nu puteam să respir pe
nicăieri decât numai pe gură, şi sufeream continuu în chip
groaznic, pentru că gâtul meu se usca. Însă nu am încetat
să invoc ajutorul Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu şi al
Sfântului Efrem şi când am vizitat Sfânta Mănăstire pe 18
septembrie 1984, Sfinţita Egumenă mia dat agheasmă de
la spălarea moaştelor Sfântului Efrem. Iar în ajunul zilei,

când prăznuim pe Sfântul Eustatie Plachida, eram foarte
mâhnit de starea mea şi în timpul acela, în care făceam
cununa Sfântului, am ieşit afară şi am mers la maşină, am
luat sticluţa cu agheasmă şi am însemnat cu semnul crucii
nasul meu. După puţin timp am simţit că îmi vine să
strănut. Mam dat jos din scaun şi cum am strănutat a
ieşit o bucată cu sânge închegat cu mucus, ca de carne.
Din acea clipă mam simţit foarte bine până astăzi.
Din adâncul sufletului îi mulţumesc Sfântului Efrem
pentru împreunapătimire şi milostivire, pe care mia
arătato mie, nevrednicului său rob. Slăvit să fie numele
Domnului nostru şi al Sfântului Mare Mucenic Efrem.
Arhimandritul Theofil Bughiolekas
Credinţa în Sfânt izbăveşte

Soţia mea a adus pe lume un băieţel. Faptul că sa
născut nea adus mare bucurie. Însă această bucurie na
ţinut mult pentru că doctorul nea spus că băieţelul sa
născut bolnav şi trebuie săl ducem la spital.
Acolo a ieşit diagnosticul că băieţelul are hidrocefalie.
Îndată am început săl rog pe Sfântul să arate şi în acest
caz o minune. Prin analize repetate sa dovedit că copilul
nu mai suferea de hidrocefalie, ci de o altă boală gravă.
Prezenta stigmate pe creier, aşa cum spuneau medicii,
cu simptome de orbire, de retard mintal şi de moarte
prematură. Însă credinţa mea în Sfântul şi rugăciunile
necontenite şi şiragul de metanii au arătat minunea.
Medicii, neputând să ne dea nici un ajutor, neau zis:
„Luaţi copilaşul şi numai Dumnezeu va arăta ce va fi”.

Chiar înainte de a merge săl luăm şi când am mers,
medicii, uimiţi, neau spus că copilul este cu desăvârşire
bine şi că nu prezintă nici o problemă.
Agnati EleniTrikala
Vindecarea ulcerului duodenal

Era 2 ianuarie 1983. Plecasem cu soţia şi cu copiii la
biserică. Ninsese mult şi toate erau cu totul albe.
După Dumnezeiasca Liturghie, când am plecat de la
biserică, locul acela era în pantă, alunecos şi am căzut, lo
vindumă la cap în partea stângă, încât am pierdut
contactul cu lumea. Ma luat cineva de acolo cu maşina
lui şi ma dus la Spitalul de Stat. Făcusem comoţie şi nu
mai vedeam clar cu ochiul stâng. După 10 zile ma luat
soţia mea şi ma dus la o mănăstire în Nea Makri, unde
au sfintele moaşte ale Sfântului Efrem. Era pentru prima
dată când mergeam să mă închin Sfântului Efrem. Egumena
ma însemnat cu sfintele moaşte şi asta a fost tot! Nici tul
burare, nici umbre, nici nimic. Din acea zi am început să
merg des la Sfântul şi tot ceea cel rugam asculta totdeauna.
Mia apărut un ulcer la duoden. Am suferit mult,
am avut dureri groaznice, am avut o criză puternică
timp de două luni, până când pe 20 decembrie am făcut
hemoragie gastrică şi am pierdut foarte mult sânge. Mau
dus la spital de urgenţă joi seara. Vineri starea mea se în
răutăţise pentru că mai aveam şi alte hemoragii prelungite.
Sâmbătă seara au venit să mă vadă două surori şi miau
adus o fotografie a Sfântului, iar soţia mea a aşezato sub
pernă. După ce sa terminat vizita, soţia mea mia citit

Pavecerniţa, iar eu miam întors capul să dorm. Deodată
aud că se deschide uşa camerei şi am văzut o femeie îm
brăcată în alb şi pe spate avea aripi mari. În faţă mergea
îngerul, iar în spate mergea Sfântul Efrem în chip de că
lugăr. Sa aşezat pe patul meu şi mia zis:
„De ce nu ai venit să mă iei?”
Aici trebuie să vă spun că aranjasem să trimit o
icoană a Sfântului Efrem la o mănăstire nouă ca să fie cu
noscut Sfântul şi în acea regiune şi săl cinstească. Şi iam
spus: „Sunt bolnav şi nu am putut”. Mia zis: „Nu ai
nimic. Nu ai nimic. Să vii să iei icoana mea şi so duci
dincolo unde ştii”. În acel moment mi sa părut că ceva
sa dezrădăcinat din lăuntrul meu şi a plecat ceva ca un
foc foarte puternic, am simţit şi arderea şi o dulceaţă a
uşurării în stomacul meu şi îndată Sfântul sa făcut
nevăzut din faţa mea. Şi am strigat: „Foc, foc a plecat din
trupul meu. Mam întors spre soţia mea şi iam cerut
sămi dea icoana Sfântului. Am luato în mâinile mele şi
după ce am sărutato cu adâncă evlavie, iam zis: „El a
fost cu puţin înainte aici. El ma făcut bine”.
Acum se apropie de două luni de când am ieşit din
spital şi nu înţeleg dacă eu am fost cel bolnav, dacă eu
am fost acela care am pierdut atâta sânge şi am avut
atâtea dureri.
La 15 zile după ce am ieşit din spital am mers la mă
năstire, iam mulţumit Sfântului pentru această mare bi
nefacere prin care mia dăruit sănătatea. Am luat şi icoana
Sfântului şi am duso acolo unde rânduisem să ajungă.
Te slăvesc Sfinte al meu Efrem şi îţi mulţumesc, eu,

robul tău.
Grigorie Alexandrakis
Holargos, Athena
Am cunoscut minunile tale

Sfinte Efrem, cu dărnicie dăruieşti vindecare tuturor
celor ce cu credinţă te cheamă, pentru că ai primit din
belşug harul de la Ziditorul Universului, de la Hristos
Dumnezeul nostru prin înfricoşata ta mucenicie pentru
Sfânta noastră credinţă.
Sunt în vârstă de 78 de ani şi trăiesc cu totul singură
de zece ani, invocând ajutorul Domnului.
Întro zi coboram scările exterioare ale casei mele, ţi
nândumă totdeauna de balustradă şi ce întâmplare rea
a fost atunci! Am perceput în acel moment că cineva îmi
dă un brânci şi am căzut pe trepte şi am zis că mi sa rupt
piciorul, când am văzut râu de sânge pe scară şi tăietura
treptei în picior, care ajunsese până la os. Imediat oamenii
mau dus sămi facă antitetanos şi sămi prindă în copci
cărnurile mele zdrobite. Eu nu iam lăsat sămi facă nici
una, nici alta. Am cerut ajutorul Domnului şi al Sfântului
Efrem, ale cărui minuni tocmai le citisem în cartea lui.
Îndată după ce am sterilizat rana, am luat sfânta icoană a
Sfântului Efrem şi am zis cu voce tare: „Sfinte al meu,
Efrem, am cunoscut minunile tale din cartea ta, care sau
întâmplat acelor oameni cu ajutorul tău dumnezeiesc. Şi
eu, Sfinte al meu, voi include minunea mea în cartea mi
nunilor tale”. Am luat icoana Sfântului şi am însemnat în
semnul crucii piciorul de jur împrejur, lam curăţat cu

untdelemn pe care lam luat din candela Sfântului său
mormânt şi am rămas în pat timp de cinci zile şi asta a
fost tot. Nici antitetanos, nici coasere, aşa cum mă sfătuise
în mod responsabil medicul. Şi cel mai important lucru
este că, după tăietura care sa făcut în piciorul meu, nu se
mai vede nici măcar un semn din rana pe care am avuto.
Îţi mulţumesc, Sfinte al meu, pentru marea ta minune.
Anastasia Karfopoulos
Halandri, 7 iulie 1983
A fost mucenicia lui

Era ajunul „Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul”,
28 august 1983, când, pentru prima oară, mam învrednicit
să ajung la sfânta mănăstire a Sfântului Efrem. Întorcândumă
acasă şi cugetând la păcătoşenia şi nevrednicia mea, am
spus: „Îmbrăcăminte nu am ca să intru în acea strălucire a
mea, în podoaba sufletului, Dătătorule de lumină, şi mă
mântuieşte”. În seara aceleiaşi zile, după o discuţie în sânul
familiei, am simţit nevoia să mă rog mai fierbinte. După ce a
terminat mă simţeam ciudat. Credeam că mă aflu în curtea
exterioară a mănăstirii. Acolo se află un pom foarte înalt şi în
spate, în dreapta, am văzut cum a fost martiriul Sfântului,
agăţat de picioarele lui sfinte, iar piciorul lui drept era mai
sus legat decât cel stâng. La dreptul purta o sandală ca o
opincă, cealaltă era căzută jos în iarbă. Faţa Sfântului nu am
putut so văd limpede din pricina sângelui şi de hainele lui
carei căzuseră deasupra. Iam văzut însă mâinile cu degete
foarte lungi şi subţiri din pricina nevoinţei.
Mai încolo, pe o ramură groasă, era agăţată deasupra

o secure. O strălucire ma făcut însă sămi întorc privirea
spre centrul curţii. Am văzut icoana Maicii Domnului
stând în văzduh deasupra copacului. Din partea dreaptă
a icoanei ieşea o lumină atât de dulce la privit, încât te
atrăgea ca un magnet.
Această strălucire după puţin timp devenise atât de
mare, precum o coloană cu totul albă, care ajungea până
jos la rădăcina copacului... În acel moment o aromă cu
mare dulceaţă sa revărsat, în mod foarte intens, dar atât
de subţire şi atât de curat, precum curăţia dimineţii în
miresmată în miliarde de flori de câmp. Şedeam drept
pentru a mă desfăta de această frumuseţe, dar cu mult
mai mult ca să ţin întru mine acea linişte.
Multe zile am simţit că mă însoţea pacea lui Hristos,
bucuria de asemenea, ca o negrăită mireasmă a Sfântului
Efrem, a Marelui Mucenic şi făcător de minuni.
Îţi mulţumesc pentru harul pe care mi lai arătat şi
mai inundat cu mireasma ta. Rămâi lângă noi, Sfinte al
lui Dumnezeu.
Nicolaos Steriotis
N. Psihico, Athena
„Nu te mâhni...”
31 August 1984
Din seara zilei de joi pe fiica mea Chiriachi au luato
durerile naşterii. Am transportato la maternitatea din
Athena. Doctorul care a examinato a spus că copilul va
ieşi cu picioarele şi naşterea va fi foarte dificilă.
La ora 2, când se făcea ziuă spre vineri, au ieşit afară

doctorii şi au spus că trebuie să facă cezariană; iar copilul
este condamnat să iasă paralitic. Atunci soţia mia dat telefon
de la maternitate pe când dormeam şi cu lacrimi mia spus
ce se întâmplă. În faţa patului se află icoanele pe care le am
în casă şi am început să mă rog lui Hristos, Maicii Domnului
şi Sfântului Efrem, căruia îi citisem cartea cu minunile pe
care lea făcut. Lam rugat din adâncul inimii mele să facă o
minune cu fiica mea şi să nască natural. După puţin ma
luat somnul şi vedeam în somnul meu o noapte întunecoasă,
iar eu o căutam pe fiica mea: „Unde eşti, Chiriachi, copilul
meu? Spunemi”, dar nu primeam răspuns de nicăieri până
când la multele mele rugăminţi şi la strigătele mele, mi sa
arătat Sfântul îmbrăcat cu totul în alb şi mia zis:
„Ce ai? Ce ţi sa întâmplat?”. Iam spus greutăţile prin
care trece fiica mea şi după ce ma ascultat, ma atins de
trei ori pe umăr şi mia zis: „Nu te mâhni, plec şi merg
acolo acum. Dar să vină lunea sau marţea”. Şi am înţeles că
fiica mea o să facă 40 de zile pe 9 octombrie în ziua de luni
sau marţi; trebuie să o duc la Sfântul împreună cu făgăduinţa
făcută lui, care este o lumânare cât înălţimea mea. Îi mulţu
mesc Maicii Domnului şi Sfântului Efrem, care au făcut
această minune. Să fie ocrotitorul familiei mele!
Constantinos Erimakis
Ano Ilioupolis
A dispărut umbra de pe plămân

Pe 11 octombrie 1984 în zori, cu totul pe neaşteptate,
soţul meu sa trezit (în vârstă de 35 de ani) din pricina
unor dureri insuportabile în partea dreaptă a pieptului.

Nu ştiam ce să facem ca săi uşurăm durerea. De dimineaţă,
după o noapte de coşmar, a venit în sfârşit doctora
noastră acasă, la examinat şi ia făcut 4 injecţii cumulate
analgezice, care lau alinat foarte puţin. După aceasta nea
sfătuit să facem o radiografie ca să identificăm unde se
află exact problema. Rezultatul acestei prime radiografii
a fost faptul foarte dezamăgitor că pe plămân se află o
umbră, în timp ce durerile continuau. Deznădejdea
noastră a fost prea mare ca so descriu în această pagină.
Singura noastră nădejde a fost Sfântul nostru, spre care
neam întors tot gândul şi toată inima, şi prin mijlocirea
rugăciunilor lam chemat în ajutor. Şi cel ce nu refuză
nimic celor ce îi cer cu credinţă a avut milă şi nu nea
refuzat ajutorul. La următoarea radiografie bărbatul meu
sa trezit mai bine şi treptat până dupăamiaza durerile
iau încetat cu totul. La îndemnul doctorului nostru am
făcut o nouă radiografie la acelaşi radiolog, care a ieşit cu
totul curată şi fără urmă de umbră pe ea. Radiologul a
fost uimit, cum de este cu putinţă să dispară fie şi cea
mai mică umbră de pe plămân în 48 de ore! Şi, râzând, a
zis: „Se întâmplă şi minuni!”. Nu ştiu dacă el credea ceea
ce a zis, noi însă ştim că Sfântul nostru, la chemarea sfân
tului său nume, a alergat lângă noi şi cu grăbire nea
dăruit ceea ce iam cerut. Binecuvântat să fie numele
ocrotitorului nostru.
Eva Stavraka
Ilioupolis, Attica
Vindecarea prostatei
Mă numesc Stavros Petras şi locuiesc pe Kristallis
21, în Ano Patisia.
Am 74 de ani, sufăr de pe urma a două infarcturi şi a
prostatei. Nu a fost cu putinţă să fac operaţie de prostată
din pricina inimii.
În octombrie lam vizitat pe Sfântul Efrem şi cu lacrimi
şi cu zdrobire lam rugat să mă izbăvească de boala mea tru
pească incurabilă. După vizita mea, la opt zile, aşa cum mă
aflam întins pe pat cu sonda, mia venit atât de multă urină,
încât sonda a ieşit singură şi de atunci mam vindecat.
Îl slăvesc şii mulţumesc Sfântului pentru minunea sa.
Ultima mea vizită la medic, după minune, a provocat
uimire.
Doctorul nea încredinţat că prostata nu mai există.
Slăvit fie numele lui Dumnezeu şi al Sfântului Său
Efrem.
Lumină cerească
Mi sa întâmplat şi mie păcătosului o minune întro
noapte la început de mai 1984 ca sămi întărească credinţa.
Era ora două noaptea în zorii zilei de luni. Venisem cu o
treabă şi astfel aşteptam să se facă ziuă şi mă gândeam cum
va trece timpul. Curtea exterioară şi împrejurimea mănăstirii
avea o foarte plăcută aromă care mă bucura. În jurul orei
trei am văzut din partea dreaptă a mănăstirii o lumină
foarte puternică, ce ieşea din mormântul Sfântului şi ajungea
până la casa de oaspeţi şi mai departe. Lucrul acesta ma
mişcat foarte mult şi am zis: „Să merg lângă această lumină”.

Nu era o lumină ca cea pe care o au maşinile, care deranjează
ochii şi nu poţi so priveşti. Când am mers mai aproape, la
o distanţă de o sută de metri de mormânt, am văzut pe cer
o lumină, o strălucire şi ceva în chipul unui trup de om, altă
lumină dispărând spre răsărit şi am zis: „Este sufletul
Sfântului, care păzeşte mănăstirea”. În continuarea nopţii
am văzut lumină pe vârful muntelui Neprihăniţilor şi suflete
ieşind din pământ şi călătorind spre cer. Ceea ce am văzut
era în vârful muntelui, cam la 1000 de metri de mănăstire.
Noaptea aceea a fost o noapte în care ai putea spune că au
prăznuit sufletele sfinţilor şi mă gândeam de ce har se în
vrednicesc acele suflete care au plăcut Domnului, de aceea
le şi slăveşte acum Dumnezeu. Noaptea a trecut fără sămi
dau seama, pentru mine au fost ca zece minute. Pentru
mine Sfântul trăieşte la mănăstire şi o ocroteşte. Prezenţa
lui este vădită, din moment ce mănăstirea răspândeşte
veşnic aroma duhovnicească a unui Sfânt care trăieşte acolo,
adormit cu tot trupul, iar noaptea se plimbă prin mănăstire
şi o ocroteşte. Acestea am avut să vă scriu Cuvioasă Egumenă,
pentru că ochii mei leau văzut în acea noapte şi lea simţit
sufletul meu. Iată, să le încredinţaţi şi să le povestiţi lumii
pentru întărirea credinţei noastre.
Vă salut cu dragoste adevărată
Grigorie Kementzetzidis, Tesalonic
Psalmodii în amurg
Mă numesc Eva Stavrakas a lui Xenofont, sunt func
ţionar public şi locuiesc în Ilioupoli.
Sunt mulţi ani de când am vizitat pentru prima dată

mănăstirea Maicii Domnului din Nea Makri şi mam în
chinat la sfintele moaşte ale Sfântului Efrem, făcătorul de
minuni. De atunci simt regulat nevoia de a merge în
acest loc sfinţit de prezenţa lui şi să mă aflu în comuniune
cu el, simţind aceeaşi linişte şi primind totdeauna curaj
înainte de a reveni în jungla vieţii mele de zi cu zi. De
atunci iam cerut ajutorul de multe ori şi totdeauna mia
oferit cea mai bună soluţie la problemele mele, fie că
erau cotidiene, fie că erau foarte grele.
Astfel, mam obişnuit să alerg la el în orice moment
greu al meu şi săl rog: „Ajutămă, bunule Sfinte”, sigură
mai dinainte de faptul că niciodată, dar chiar niciodată
nu mă va lăsa să plec mâhnită. Întro dupăamiază spre
finele lunii am vizitat mănăstirea împreună cu părinţii
mei şi cu nişte rudenii, în total cinci persoane. Când am
ajuns tocmai se însera, şi cu acea dulce hotărâre pe care o
simte cineva în suflet, îndată ceşi pune piciorul în acel
loc, am mers să ne închinăm în biserica mare.
Era deja târziu şi eram singurii închinători din mă
năstire, de aceea noi înşine am încuiat poarta, am intrat
plini de emoţie în acel loc umilincios, care era luminat
numai de candele şi lumânări.
Răspândiţi în tot spaţiul bisericii, ne rugam fiecare
deosebi şi îl invocam pe Sfânt. Eu aveam două probleme
concrete care mă preocupau în acel moment, când o
psalmodie dulce (care mia dat impresia că e bizantină) a
pornit, la început, ca şi cum sar fi auzit undeva departe,
dar apoi sa identificat şi se auzea foarte clar, până când
am distins că era glas bărbătesc, numai că nu deosebeam

cuvintele... După aceea sa oprit şi a început iarăşi ca şi
cum transmitea de sus, din înalt, în jos. Miam ridicat
ochii de jur împrejur în sus, în toată biserica, ca să văd
cine cântă atât de minunat, dar nu era nimeni! Iar
psalmodia continua stingânduse, încetîncet! Atunci am
înţeles că a fost El şi mia răspuns. După mulţi ani de
când îl vizitez, a voit sămi dea un semn al existenţei lui.
Şi a ales pentru mine cel mai potrivit, cel mai dulce şi cel
mai liniştit mod pentru a se apropia de mine. Iam
întrebat şi pe ceilalţi când am ieşit afară dacă au auzit
ceea ce am auzit şi eu, şi toţi miau răspuns tulburaţi şi
impresionaţi: „DA”. O minune avusese loc cu noi! În
ziua următoare, cele două probleme pentru care îl rugasem
pe Sfânt îşi găsiseră deja rezolvarea. Fratele meu venea
cu un transfer din Creta în Athena, iar soţul meu a scăpat
de o mare problemă profesională.
Sfântul ocrotitor al casei noastre se află lângă noi,
drept pentru care îl chemăm ca să ne ocrotească.
Slăvit să fie numele tău,
Eva Stavrakas
„De astăzi nu mai ai nimic”

Mă numesc Apostolos Kambaghiorghis şi locuiesc
în Tesalonic.
Îi mulţumesc Sfântului Efrem pentru că ma vindecat
de boala pe care am avuto la vezica mea. Am luat cartea
Sfântului Efrem şi am citito şi în aceeaşi noapte sa
arătat în faţa mea. În ziua următoare am mers la mănăstire,
mam rugat şi noaptea iarăşi mi sa arătat şi mia zis: „De

astăzi nu mai ai nimic”.
Sunt de acum doi ani de când nu mai am nici o
problemă.
Îi mulţumesc Sfântului Efrem. Mă rog totdeauna să
fie împreună cu noi.
Aceasta sa întâmplat pe 25 martie 1982.
Credinţa îl salvează pe om
Mama mea a intrat întro clinică ortopedică din
pricina fracturii piciorului ei. Analizele au arătat că are
două tumori la plămâni de mărimea unor mandarine. Şi,
întrucât suferea de inimă, iau spus că mai are doar
puţine zile de trăit. Eu, când am văzut că o voi pierde pe
mama atât de repede, nu ştiam unde să mai caut ajutor.
Şi, întrucât citisem despre atâtea minuni ale Sfântului
Efrem, lam rugat din inimă: „Ce se va întâmpla, piciorul
agăţat cu greutăţi, inima, cele două tumori! Grăbeştete,
Sfinte al meu Efrem, vino şi vindecă pe roaba ta. Iartăne
şi vindeco pe roaba ta, bunule Sfinte Efrem”. Şi iată
Sfântul a făcut minune. Mămica mea sa făcut cu totul
bine, iau dispărut tumorile, inima ei cu harul Sfântului
sa îmbunătăţit întro mare măsură şi este foarte bine.
Intră, iese, găteşte, spală, este toată numai sănătate şi
bună dispoziţie. Slăvit să fie Dumnezeu şi Sfântul Efrem,
care atât de repede aleargă şii ajută pe toţi cei ce cu
credinţă fierbinte îl cheamă.
Lam rugat pe Sfânt

Pe 21 iunie 1982 am suferit un infarct grav şi am
rămas 20 de zile la terapie intensivă.
Viaţa mea era în primejdie. Eu lam rugat pe Sfânt
ziua şi noaptea ca să mă facă bine. Întro noapte aparatul
pe carel aveam conectat de trupul meu a început să
indice semne de primejdie. Îndată toţi doctorii au alergat
lângă mine ca să vadă ce se întâmplă. Au rămas însă
uimiţi când leam spus că nu aveam nimic şi că lam
rugat pe Sfântul Efrem să mă facă bine. Mau întrebat
unde este acest Sfânt? Şi eu leam răspuns că este la Mă
năstirea din Nea Makri, în muntele Neprihăniţilor. Îţi
mulţumesc, Sfinte Efrem, că miai ascultat rugăciunile şi
mai vindecat.
Nikolaos Pappas
Kypseli
Am simţit dumnezeiasca mireasmă

Pe 23 septembrie 1982 am făcut o operaţie foarte se
rioasă. Cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu operaţia
a decurs bine. Dar după 27 de zile am prezentat atâtea
complicaţii, încât de multe ori mam aflat în primejdie de
a muri. Mam întors acasă întro stare nenorocită. Credeam
că nu o să mă fac niciodată bine şi că nici nu mă voi
ridica din pat. În primele zile ma vizitat o prietenă şi mia
adus cartea cu minunile Sfântului Efrem şi mia zis să
mă rog Sfântului, care este mare făcător de minuni şi
către cel cel roagă cu credinţă, Sfântul aleargă şil ajută.
Cu adevărat, am citit toată cartea şi lam rugat zilnic

sămi dăruiască sănătate şi să mă ridic din pat. Întro zi, în
timp ce şedeam în pat, am simţit o bună mireasmă în jurul
meu, în toată camera. Am crezut că întradevăr a venit
harul ca să mă ajute. Mam rugat iarăşi necontenit în fiecare
zi, mângâierea mea era cartea lui. Întro dupăamiază, pe
când dormeam, am simţit o mână lungă şi osoasă pe faţa
mea. În prima zi, când mam sculat, era duminică şi mau
dus cu maşina la mănăstirea Sfântului. Îndată ce mam în
chinat la sfintele moaşte ale Sfântului, am văzut aceeaşi
mână pe care am văzuto în somn. Emoţia mea a fost foarte
mare, iar puterile miau revenit încetîncet. Încă o dată am
simţit în casa mea dumnezeiasca mireasmă şi am fost
sigură că Sfântul ma ajutat să redevin sănătoasă, aşa cum
am fost înainte. După o oarecare perioadă de timp am
plecat să mă închin Sfântului, era pe 3 ianuarie când se
prăznuieşte strămutarea moaştelor sale. Am mers aşadar
la mănăstire şi, pe când mă închinam Sfintelor sale moaşte
cu lacrimi în ochi, lam văzut pe Sfânt cum îşi mişcă capul.
Credinţa mea a ajuns la culme, a crescut şi am simţit că
Sfântul ne ocroteşte şi mijloceşte pentru noi.
În primele zile ale lunii februarie tatăl meu sa îmbolnăvit
foarte grav şi lam internat în spital. Am luat cu mine şi
icoana Sfântului Efrem şi lam rugat cu lacrimi în ochi ca,
dacă mai are viaţă tatăl meu, săl facă bine, iar altfel să mij
locească la Atotbunul Dumnezeu săl ierte şi săl miluiască,
încât să meargă lângă Hristos. Mam îngrijit să fie imediat
împărtăşit şi în ziua următoare, pe când îl îngrijeam pe
tatăl meu, am simţit din nou de deasupra lui dumnezeiasca
mireasmă, adică dumnezeiescul har al Sfântului Efrem,

care vine în ajutorul nostru. În zilele următoare a cerut
continuu harul Sfântului. Iam dat icoana Sfântului Efrem,
şia făcut cruce, a sărutato şi îndată a făcut Paraclisul Sfân
tului. Părea că este foarte liniştit şi spunea diferite rugăciuni.
Aşa şia dat sufletul său şi în acel timp camera a izvorât o
minunată mireasmă, pe care a simţito şi doamna din
camera alăturată, care şia făcut cruce. Îi mulţumesc Sfântului
pentru toate binefacerile lui. Cât timp voi trăi şi voi respira
îi voi fi recunoscătoare, mai ales în clipele grele.
Vindecarea ulcerului stomacal

Doamna Margareta Efrem din Larnaca, Cipru, ne
povesteşte despre o minune a Sfântului Efrem, care sa
petrecut cu ea în zorii zilei de pomenire a Sfântului Efrem,
pe 5 mai. Aşa cum ea însăşi ne povesteşte, era pe jumătate
adormită, iar Sfântul ia dat un ghiont în stomac, care o
durea foarte tare de treizeci de ani şi nu putea mânca mai
nimic şi o durea totdeauna. A înghiontito iarăşi în acelaşi
loc şi a duruto atât de tare încât a zis: „O, acum mai
omorât”, dar Sfântul a zis: „Da! Acum teai vindecat”.
Şi cu adevărat, din acel moment nu a mai duruto
stomacul.
Îţi mulţumesc mult Sfinte al meu Efrem, nu voi uita
niciodată această binefacere a ta, prin care ai vindecato
pe nevrednica ta roabă de boala cea de mulţi ani.
Margareta Efrem
5 Mai 1982
Am plâns mult
Am suferit de hemoragie la intestin (cancer). Medicii
miau spus că este o reacţie de la radiaţii. O familie ma
dus la Sfântul Efrem. Am plâns mult. Am mers în genunchi,
am plâns şi lam rugat mult sămi treacă hemoragia, care
atât de mult mă chinuia ziua şi noaptea. Maica mia dat o
icoană a Sfântului Efrem şi, când mam întors la casa mea,
am aşezat icoana pe noptiera mea. Şi în acest timp mia
venit o diaree, apă curată şi numai apă, fără picătură de
sânge. După puţin, întreaga cameră era înmiresmată de
sfântul mir al Sfântului Efrem, care totdeauna umple
sufletul nostru prin această mireasmă a Sfântului nostru.
De dimineaţă mam trezit ca să citesc, ca în fiecare zi,
paraclisul Sfântului, aşa cum mia spus maica. Am mers
în bucătărie, am citit Paraclisul, iar Sfântul nostru, grabnicul
doctor, a sosit pe neaşteptate! Din acea zi şi până astăzi
sunt cu totul bine, nu mai este nici o picătură de sânge, pe
când înainte nu înceta deloc. În aceeaşi seară când lam
rugat, a făcut o minune atât de grabnic.
Gheorghia Karaguni
Ano Ilioupoli
Visul minunat
Am văzut în somn că mă aflam la mănăstirea Sfântului
Efrem împreună cu mai multă lume pentru închinare.
După ce sau închinat toţi, ultima am intrat eu întro că
măruţă mică, unde se afla Sfântul, ca să mă rog. Nu
trecuse astfel mult timp şi, în timp ce mă rugam, lam
văzut pe Sfânt mişcânduşi picioarele, îndoinduşile. După
puţin am văzut mişcânduse tot trupul întro încercare de

a se ridica. Am ieşit alergând afară şi am strigat: „Veniţi,
Sfântul se mişcă”. Dar nu ma auzit aproape nimeni.
Am intrat iarăşi înăuntru şi am văzut că Sfântul se
întorsese peo parte şi, după ce sa sprijinit pe amândouă
mâinile, sa ridicat şi sa aşezat avânduşi mâinile sprijinite
pe divan ca susţinere.
Cu lacrimi am început atunci să mă rog Sfântului şi
săi sărut picioarele... După puţin lam văzut ridicânduse
şi, pe când înainta spre curtea mănăstirii, mângâia şi le
vorbea copilaşilor pe carei întâlnea. Plină de ardoare,
am alergat în spatele lui ca să nu pierd nici o clipă din
această măreţie. Şi atunci, dintro dată, am conştientizat
că soţul meu nu la văzut pe Sfânt.
Am alergat şi lam găsit în bisericuţă rugânduse şi iam
zis: „Kimon, vino săl vezi pe Sfânt”. Am ieşit amândoi în
poarta bisericii. Exact în faţa noastră se afla mândru şi im
punător. (Ceea ce mia făcut impresie este faptul că, deşi era
scheletic, avea părul şi barba cu totul negre). Îndată ce la
zărit pe Kimon a zâmbit, a deschis larg braţele şi la cuprins
între ele. Apoi lam văzut că pune pe capul lui Kimon o
parte din schima pe care o purta şi o alta pe capul meu...
După aceea, Sfântul şia ridicat în sus mâinile sale şi
a spus: „Aceasta este răsplata voastră...”. Nimic altceva
numi mai amintesc. Totodată, cuvintele care ieşeau din
gura lui erau scrise şi în aer cu litere negre. El vorbea în
greacă veche. După aceea lam văzut iarăşi întinzânduse
pe divanul său şi exact atunci mam trezit...
Stavroula Ţimbi
Am văzut în somn că mersesem la Sfântul Efrem şi

mă aflam în afara camerei sale. Am bătut la uşă şi am
auzit înăuntru un glas spunând: „Intră”.
Am deschis, am intrat, şi atunci lam văzut pe Sfânt,
aşa cum este scheletic, apropiinduse de mine cu braţele
sale larg deschise, zâmbind şi spunândumi: „Bine ai
venit la mine, bine ai venit la mine”. Pe când se apropia
de mine, am văzut că a luat trup, până când a devenit om
normal, având forma pe care o are în icoana sa. Şi atunci,
privindumă, mia zis: „Ce vrei, copilul meu? Mâna mea?
Iao”. Şi mia întins mâna lui dreaptă. Am prinso şi am
început so strâng cu toată puterea ceo aveam. „Copilul
meu”, mia spus, „Să te rogi pentru cererea ta” şi în
acelaşi timp lam văzut plin de scrisori.
„Le vezi”, mia spus „sunt cererile pe care i le duc lui
Dumnezeu şi mia arătato şi pe a mea după cotul lui drept.
„Copilul meu, să te rogi pentru că de aici ai so primeşti”.
Stavroula Ţimbi
Cu multă durere lam rugat pe Sfânt

În urmă cu puţine zile o soră duhovnicească mia dat
cartea Sfântului Efrem şi am citit multele minuni pe care
lea făcut Sfântul. Lam rugat so vindece pe mama mea,
care cu puţin timp înainte făcuse operaţie de cancer şi ne
aflam neliniştiţi ca nu cumva să reapară. Aşadar, în acea
noapte lam rugat foarte mult pe Sfânt şi am zis: „Sfinte al
meu, tu, care ai făcut atâtea minuni, făo şi pe mama mea
bine. Lam rugat cu multă durere. În acea noapte mama
mea a văzut în somn că se afla în biserica mănăstirii, fără
să mai fi fost înainte şi a văzut faţa Sfântului aşa cum este

în icoană, înveşmântat în lumină. Strălucea în întregime
şi a chemato să vină lângă el. Şi a luato de umeri şi a
zgâlţâito atât de mult, încât pe mama a duruto multe
zile. El ia zis cu multă bunătate: „Sunt Sfântul Efrem.
Din acest moment eşti sănătoasă”. Îi mulţumesc Sfântului
şi mă rog să fie totdeauna lângă noi.
Despina Moustaka
Athena
Asistenţă în spital
Cuvioasă Maică Stareţă, binecuvântează!
Ar fi trebuit să vă informez cu mult înainte despre
binefacerea şi vindecarea pe care am primito de la
Sfântul nostru Efrem.
Am fost bolnavă multă vreme. Medicii din localitatea
mea miau dat medicamente, dar nu am simţit nici o
ameliorare.
Am plecat la Athena la clinica „Evanghelismos”. Au
început analizele, eram cu totul epuizată, dar doctorii nu
găsiseră nimic concret. Cu cât trecea vremea, cu atât
starea mea se înrăutăţea. Mam chinuit timp de două
luni. O Egumenă de la o mănăstire din periferia Athenei
lea spus surorilor de la mănăstirea ei să sune la dum
neavoastră, Cuvioasă Egumenă, ca să veniţi la spital cu
sfintele moaşte ale Sfântului Efrem, ceea ce sa şi întâmplat.
Când aţi venit la spital şi în momentul în care am sărutat
sfintele moaşte, am simţit ceva în omoplatul stâng. Am
întors capul, dar nu am văzut nimic.
După trei zile, pipăindumi gâtul, mam gândit că

ceva se întâmpla cu tiroida. Leam spus aceasta medicilor,
sau entuziasmat şi după două zile a ieşit diagnosticul că
am hipertiroidie.
Miau dat tratament şi de atunci, slavă Domnului şi
Sfântului Efrem, sunt bine. Când am ieşit din spital, am
venit şi mam închinat Sfântului. Acolo am aflat că, în
momentul în care am sărutat sfintele moaşte în spital, o
soră la văzut pe Sfânt lângă omoplatul meu stâng, exact
acolo unde eu am simţit ceva.
Îi mulţumesc Sfântului nostru Mare Mucenic Efrem
pentru această binefacere pe care mia făcuto. Nu neglijez
în fiecare zi să cer mijlocirea sa către Domnul.
Cea mai mică între monahii
Egumena Efimia Nicolopoulos
Vindecarea lui Antonis

24 August 1975
Astăzi de dimineaţă am ajuns în patria mea. Am
mers şi mam împărtăşit imediat după călătorie la mă
năstirea din Kalamata, unde mă aştepta cu mare nelinişte
acea monahie, căreia îi vorbisem despre Sfântul nostru.
Am mers în chilia ei după biserică şi după ce iam
dat cartea Sfântului nostru, iam vorbit mult timp despre
minunile Sfântului nostru.
Monahia a simţit o mare străpungere şi evlavie faţă
de Sfântul şi cu lacrimi în ochi mia mărturisit că are un
frate pe nume „Antonis”, care suferă din pricina stomacului,
nu mânca şi era aproape pe moarte. Ma rugat săl ajut cu
rugăciunea mea şi săl rugăm pe Sfânt săi dăruiască să

nătatea. Pe monahie o îndurera foarte tare încât plângea
şi, când am mers la casa mea, mam închis rugândumă
pentru sănătatea lui Antonis. Monahia mia mai spus cu
durere: „Nu miai adus puţin untdelemn ca săl însemnez
pe Antonis!”. Mam mâhnit dar iam zis: „Nui nimic.
Sfântul nostru este atât de mare încât doar prin rugăciunea
noastră îl va face bine”. Când miam terminat rugăciunea,
lam însemnat cu semnul crucii de departe pe bolnavul
pe care nul cunoşteam personal, ci doar numele lui. Iar
minuna a fost făcută de Sfântul nostru.
În ziua următoare, când am mers la mănăstire pentru
Vecernie, a venit cu totul fericită monahia şi mia spus că
pe fratele ei deja nul mai doare, că mănâncă şi se simte
ca şi cum ar fi înviat din morţi.
Mă închin sfintelor sale moaşte, căci el este grabnic
ascultător şi mare doctor al celor bolnavi.
Pun metanie şi mă închin,
Roaba ta, Maria.
Diferite
Cuvioasă Maică Stareţă,
Sunt foarte emoţionată în acest moment când mă în
vredniceşte Dumnezeu să vă scriu despre minunea, marea
minune care i sa întâmplat soţului meu pentru mijlocirile
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfântului
Efrem cel nou.
Maică Stareţă, sunt învăţătoarea din Tesalonic, care am
venit exact anul trecut pe aceeaşi vreme cu micuţul Iorgaki,
ca săi aducem Sfântului nostru o făgăduinţă pe care o fă

cusem din America, de când soţul meu a fost internat în
spital de boala hokkin şi nea spus că sa făcut bine. Dintro
dată, după un an de zile ia apărut o uşoară febră şi o um
flătură pe toată partea stângă a pieptului. Doctorii din
Grecia au hotărât săi facă chimioterapie. Însă, când am
venit la mănăstire cu micuţul Iorgaki, am rugato pe
Preasfânta noastră săl vindece pe tatăl micuţului Iorgo.
Dumneavoastră, Maică Stareţă, neai dat şi din agheasma
prin care aţi trecut sfintele moaşte ale Sfântului Efrem.
Doctorii deja îi făcuseră o injecţie şil pregăteau pe
soţul meu să meargă iarăşi după o săptămână. Însă,
Maică Stareţă, înainte de a pleca la Athena am făcut
semnul crucii pe pieptul soţului meu cu agheasma prin
care au fost trecute sfintele moaşte şi... minunea sa în
tâmplat, în ziua următoare umflătura a dispărut cu totul.
Da, Maică Stareţă; o spun şi tremur de emoţie. Însă
doctorul la predat doctoraşilor şi asistentelor ca săi facă
terapia. Cu toate acestea eu eram deja sigură că Mihalis
se făcuse bine şi terapia era de prisos. Umflătura care
dispăruse a fost văzută de doctor după o lună şi a socotit
a fi un fapt fiziologic după o terapie de o lună. Şi gândiţivă
că terapia ar fi durat 16 luni. În sfârşit, terapia a continuat,
bărbatul meu este foarte bine, după 12 luni iau făcut o
encefalogramă şi...a fost cu totul curată. Eu, însă, Maică
Stareţă, am fost sigură că deja din prima săptămână
fusese vindecat. Astfel, Maică Stareţă, doctorii nu au
prins de veste de minunea ce sa făcut, însă pentru noi...
minunea sa întâmplat.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Domnului nostru, Maicii

Domnului şi Sfântului Efrem pentru dragostea lor pentru
tatăl micului Iorgaki.
Cu cinstire şi dragoste,
Lucreţia, Xanthi
03.01.1983
Iubite surori în Hristos, vă trimit prin poştă un
mandat de 5000 de drahme pentru Sfântul Mare Mucenic
Efrem cel nou şi 300 de drahme pentru o lumânare mare,
pe care so aprindeţi în faţa icoanei Sfântului pentru că
fiica mea Evghenia şia scos un chist, o umflătură din
sânul ei şi sa făcut bine, sa risipit cu harul Sfântului
Efrem, slavă Domnului, de aceea şi eu, tatăl ei, vă trimit
această sumă, numai vaş ruga ca îndată ce primiţi suma
de pe mandat, sămi scrieţi ca să ştiu.
Cu dragoste în Hristos
Ga. Gheorghidis, Athena
Am mers pe 3 februarie 1983 şi neam închinat Sfân

tului Mare Mucenic Efrem şi în acea clipă, când neam
închinat, Sfântul nea dăruit mir îmbelşugat; nu numai
acolo unde neam închinat, ci şi când am venit la casa
noastră în Athena şi pe tot parcursul drumului, maşina
noastră a mirosit a mir. În maşină am fost eu, soţia mea,
o verişoară dea noastră şi cuscrul nostru. Am primit
untdelemn din candela Sfântului Mare Mucenic Efrem,
pe care îl avem în casa noastră, iar untdelemnul sa făcut
mir. Îl slăvim pe Dumnezeu, care nea învrednicit pe noi,
nevrednicii, şi nea dat ocrotitor al casei noastre pe Sfântul

Mare Mucenic Efrem.
Pavlos Pagona Papadimitriou
Kato Ilioupoli, Athena
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
În urmă cu o săptămână un cunoscut deal meu
mia vorbit despre Sfântul Efrem făcătorul de minuni de
la Nea Makri. Mia dat şi o icoană a lui. Nu au trecut
două zile şi fiica mea a luat şi cartea Sfântului Efrem.
În momentul în care a citito şi, în timp ce se afla la
pagina 20, a simţit o negrăită mireasmă de trandafiri în
preajma ei, a simţit şi prezenţa Sfântului nostru fără săl
vadă. Simţea că este lângă ea şi mai ales în fotoliu.
Aceasta a umpluto de cuviinţă şi de evlavie. De atunci
are o evlavie aparte pentru Sfânt. Slăvit să fie numele lui.
Era a doua oară când mergeam la mănăstirea Sfântului
Efrem din Nea Makri. Auzisem de Sfântul Efrem cât este de
minunat, dar nu ştiam că mănăstirea care se numeşte Buna
vestire a Născătoarei de Dumnezeu este aceeaşi cu a lui.
Era 26.07.1984 în ziua Sfintei Parascheva şi am mers
să mă închin cu familia mea, când am văzut lume
aşteptând la rând în afara vechii Egumenii. Atunci am
întrebat şi am aflat că acolo se aflau Sfintele moaşte ale
Sfântului Efrem. După ce mam închinat cu smerenie şi
evlavie Sfântului, lam rugat să ne ocrotească şi să facă şi
cu mine smerita lui roabă o minune.
Fiul meu, în vârstă de patru ani, avea de la vârsta de
trei ani în gât o băşică şi, potrivit doctorilor, trebuia săl
operez. Însă, când am plecat, am luat untdelemn din

candela Sfântului, care se află la mormânt şi am însemnat
copilul cu el. În ziua următoare, când sa trezit copilul,
am văzut cu mare bucurie că acel lucru dispăruse. După
două zile am mers iarăşi la mănăstire şi am cerut so văd
pe Cuvioasa Egumenă şi săi povestesc toate câte mi sau
întâmplat. Mia însemnat iarăşi copilul în semnul crucii.
De asemenea mia dăruit o icoană a Sfântului. O, ce mul
ţumire! Când mam întors la casa mea am aprins candela
în faţa icoanei Sfântului Efrem şi, după puţin timp, casa
sa umplut de bună mireasmă, aşa cum sa întâmplat
atunci când am văzut pentru prima dată sfintele lui
moaşte. Îţi mulţumesc, Sfinte al meu Efrem. Slăvesc
marele nume al Domnului nostru şi al Sfântului Efrem.
Niki Ladopoulos, Athena
Am mers la mănăstirea Sfântului Efrem în urmă cu

trei ani. Am văzut sfintele lui moaşte, icoana lui făcătoare
de minuni şi am luat cartea în care erau scrise viaţa şi mi
nunile lui şi toate acestea pe care leam văzut şi leam citit
mau impresionat foarte mult şi de atunci am început să
merg acolo regulat. În 1983 am suferit de probleme gine
cologice şi doctorii miau spus să fac operaţie. În rugăciunile
pe care leam făcut lam rugat pe Sfânt să mă ajute şi cu
adevărat în aceeaşi seară lam văzut pe Sfânt în somnul
meu şi mia zis să nu fac operaţie şi mă voi face bine.
După puţine zile am mers cu soţul meu la mănăstire.
După ce neam închinat, am coborât şi în mormântul lui
să ne închinăm. Ieşind soţul meu, a lovit cu capul candela
care este agăţată la uşă, uleiul sa vărsat pe sacoul lui,
dar, când am ajuns acasă, nu era deloc ulei, era ca şi cum

ar fi ieşit de la curăţătorie.
Dina Mihopoulas, Lafos Skoule
20 octombrie 1985
Mă numesc Eufrosina Gonidi şi locuiesc în Egaleo,
Athena. Întro duminică, o doamnă mia spus să mergem
la Oropos, la Bătrânul (Stareţul) care locuia acolo. „Da”,
iam spus, dar nu ştiu de ce pe drum au schimbat
hotărârea şi miau spus: „Ştii, nu vom merge acolo, la
Bătrânul, ci vom merge la Sfântul Efrem la Nea Makri”.
Şi iam spus: „Nu am auzit de acest Sfânt”. Dar se pare
că voia să merg, pentru că, doar ce am ajuns la poartă,
mia venit o bună mireasmă. Leam spus: „Şi vouă vă
miroase?”. „Sunt copacii” miau răspuns.
În acea seară am văzuto pe prietena mea, Caliopi în
spital, iar eu şedeam pe un scaun. La un moment dat am
văzut pe cineva înalt intrând înăuntru. Purta un frumos epi
trahil, care strălucea şi iradia plin de raze, pe care le trimiteau
pietrele scumpe cu care era împodobit şi mia zis: „Săi spui
Caliopiei că se va face bine”. Şi iam zis: „Îi voi spune. Dar
pentru mine nu o să faci nimic? Eu am un rinichi artificial”,
şi am auzit spunândumi: Ceva se va face şi pentru tine”.
Îţi mulţumesc Sfinte al meu Efrem şi te slăvesc cu
multă evlavie.
Mă numesc Eleni Pantazi,

Pe 3 noiembrie 1985 mau luat nişte dureri atât de
puternice în abdomen, încât am zis că voi merge să mă
operez. Lam chemat cu ardoare pe Sfântul Efrem, la care
mersesem în urmă cu puţine zile şi căruia mă închinasem.

În aceeaşi seară am văzut în somn că mă aflam pe o înăl
ţime şi cineva mia zis să stau pentru că va trece Sfântul.
Am stat cu adevărat şi, îndată ce a trecut procesiunea
Sfântului, durerile cele puternice miau trecut cu totul.
În dimineaţa următoare am mers în biserica enoriei
mele şi iam mulţumit lui Dumnezeu pentru marea Lui
binefacere.
Îi mulţumesc din adâncul sufletului meu şi Sfântului
Efrem pentru că în aceeaşi zi, în care ma vindecat, mia
deschis şi calea pentru a veni să mă închin lui.
Cuvioasă Egumenă,
Sunt învăţătoarea pensionară Sofia Gripari, care mam
vindecat cu harul Sfântului Efrem Făcătorul de minuni
după ce suferisem o lună şi mai bine de temperatură
mare, oscilând de la 37 până la 40 de grade din pricina
stării mele postoperatorii, şi am venit pe15 ianuarie 1984
la sfânta voastră biserică, după sfatul distinsului teolog
şi predicator dl. Nicolae Sotiriopoulo, să mă închin la
sfintele moaşte, chiar dacă la acea dată aveam temperatură
39,7 grade, susţinută de soţul meu şi de două prietene de
familie. Imediat, când cu multă evlavie şi rugăciune fier
binte mam închinat la sfintele moaşte ale Sfântului Efrem,
mam simţit mai bine, ca o uşurare, şi mam întors la
casa mea în Kantza, am pus termometrul şi aveam 37 de
grade şi de atunci sănătatea mea se îmbunătăţeşte continuu,
iar temperatura mea nu urcă mai sus de 37 de grade.
În ziua următoare, în jurul orei 2.30 dupăamiaza, în
timp ce eram întinsă pe o canapea din casa mea, am
văzut, pe jumătate adormită fiind, stând în faţa mea în

picioare pe Sfântul Efrem, care mia zis: „Sprijineştete”.
Eu miam rezemat capul mai sus şi mam trezit uimită şi
iam mulţumit fierbinte Sfântului.
Mă rog din adâncul sufletului ca Sfântul Efrem făcă
torul de minuni să dăruiască sănătate întregii lumi şi mie.
După o lună, în februarie, am venit cu autocarul eu,
soţul meu şi cincizeci de pelerini, credincioşi din zona
Kantza, cărora leam făcut cunoscută minunea ca să ne
închinăm şi săi mulţumim Sfântului Efrem făcătorul de
minuni.
Cu multă cinstire,
Sofie Gripari
Kantza, Attica
Sâmbătă, 4 februarie 1985

A venit o închinătoare şi, în faţa sfintelor moaşte ale
Sfântului Efrem, cu lacrimi spunea despre fiul ei care alu
necase de la calea lui Dumnezeu şi care nu mai credea.
În acel moment Sfântul nostru a suspinat din adâncul
pieptului lui, un suspin fierbinte, foarte fierbinte; inspiraţie
şi expiraţie, care a pus stăpânire pe toată fiinţa Sfântului,
ce sa transmis de la umerii săi, urmând, în mâini şi con
tinuând în mâna mea care în clipa aceea îi ţineam mâna,
aşa cum mia spus mama băiatului. Aceasta am auzito
şi eu şi mama băiatului şi încă o doamnă.
Era ziua de Paşti a anului 1985, când neam întors
împreună cu părinţii mei şi cu cele două surori din Hal
kidiki în Tesalonic, când, dintro mare greşeală a mea, m
am ciocnit cu maşina din faţă. Însă exact în acea clipă l
am văzut în faţa mea pe Sfântul Efrem şi o, minune! În

timp ce amândouă maşinile sau distrus complet, nimeni,
dar nimeni dintre noi nu a păţit absolut nimic.
Îţi mulţumim, Sfinte Efrem. Îţi mulţumim că neai
învrednicit încă o dată să venim şi să ne închinăm ţie.
Stavros Kondilis
Tesalonic
Mă numesc Aglaia Daskalaki. Am luat cartea Sfântului

Efrem şi am citit viaţa lui şi mucenicia pe care a pătimito.
Ma mişcat foarte mult şi am plâns mult pentru martiriul
lui pe care i lau făcut turcii, spânzurândul de copac cu
picioarele în sus. Tot timpul cât am citit despre chinurile
lui am plâns şi cel puţin de zece ori am simţit o mireasmă
negrăită venind continuu în mirosul meu.
Când am terminat cartea, lam chemat fierbinte şi lam
rugat săl văd în somn. Şi, o, ce minune! Am văzut în
somnul meu că mă aflam pe înălţimea unui munte, întro
biserică mică, foarte veche. În această biserică am văzut
un călugăr cu haine foarte vechi şi cu veşminte preoţeşti.
Purta fesul călugăresc şi mergea prin biserică. Mam aşezat
pe o bancă foarte veche. Acel călugăr a venit încetîncet
în faţa mea şi mia întins mâna ca şi cum miar fi cerut
ceva săi dau pentru că, atunci când am citit cartea sa, am
rânduit că voi trimite bani la mănăstirea lui.
De aceea am venit astăzi smerită pelerină la marele
nostru făcător de minuni, Sfântul Efrem, ca să mă aibă
neîncetat sun ocrotirea lui.
Aglaia Daskalaki, Tesalonic
Mă numesc Kardasi Athena şi locuiesc în Athena.

În anul 1983, în ajunul Sfintei Sofia am venit la
Sfântul Efrem cu o mare durere în inimă. Fiul meu de 23
de ani a fost lovit de o maşină şi se afla în stare de afazie
la Spital. Lam rugat mult pe Sfânt săi dăruiască sănătatea
fiului meu şi săl facă săşi mişte extremităţile. Îndată ce
mam închinat sfântului, am plecat la spital. Am intrat în
salon cu inima strânsă. „Mamă, stai acolo”, lam auzit
uimită pe fiul meu vorbindumi şi mişcânduşi înspre
mine mâna în sus şin jos. Sfântul nostru auzise deja
glasul nostru şi restabilise îndată sănătatea fiului meu.
Slăvit să fie numele Domnului nostru Iisus Hristos
şi a grabnicului ascultător Sfânt al său Efrem, Marele
Mucenic. Amin.
08.11.1985
Nu lam cunoscut pe Sfântul Efrem până când întro
seară am vizitat mănăstirea împreună cu părinţii mei şi
cu o mătuşă a mea, al cărei soţ era bolnav. Nea vorbit de
Sfântul Efrem şi nea spus că la salvat pe soţul ei, care
suferea de inimă. Era foarte deznădăjduită, nea spus, şi
întro seară a văzut în vis un Sfânt înalt şi ascetic, cu rasa
lui deasupra patului ei, şezând. Sa trezit, dar nu mai era
nimeni în cameră. După puţin timp soţul ei era bine. Dar
mătuşa mea nu ştia cine a fost Sfântul acela până când a
vizitato o rudă de a ei monahie, care ia dat icoana şi
lemn din copacul în care a mucenicit Sfântul Efrem.
Îndată mătuşa mea la recunoscut pe Sfânt. Am luat şi
noi icoana, lemn şi medalioane cu Sfântul de la mănăstire,
precum şi cartea cu minunile Sfântului Efrem.
În urmă cu trei zile mam aşezat să o citesc, dar nu

am apucat so citesc toată. Ieri seară am luato iarăşi so
citesc, hotărâtă so termin. Mam închis întro cameră ca
să mă dedic cititului, ca so citesc în linişte. Când am ter
minato şedeam şi mă uitam la icoana Sfântului şi îmi în
chipuiam în mintea mea cele pe care lea pătimit, multele
minuni pe care lea făcut şi necuprinsa lui bunătate.
Am luat cartea şi am puso sub pernă şi înlăuntrul
meu mam rugat ca să mă ajute şi pe mine păcătoasa cu
harul lui. Nădăjduiam foarte mult săl văd, lam rugat, lam
implorat. Înainte de a mă ruga am sărutat iarăşi icoana
lui. Numi venea sămi cred ochilor când mam trezit
noaptea şi am conştientizat că lam văzut în somn.
Şedea lângă mine şi ţinea în mână cartea pe care eu
o citisem cu o seară înainte. Înalt, cu rasa lui lungă şi
neagră, mia vorbit mult timp şi glas încet şi mia dat
sfaturi. Eu lam privit vrăjită fără să vorbesc. Lam simţit
atât de aproape de mine, dar nu pot sămi amintesc ce
mia spus. Ce păcat!
Spiridoula Gheorgos
Vara anului 1982

De multe ori auzisem despre Sfântul Efrem făcătorul
de minuni şi de multe ori am urcat la mănăstirea lui. Lam
rugat pe Sfânt să mă învrednicească şi pe mine nevrednica
săl văd, aşa cum lau văzut mulţi. Şi ce să spun! Mi sa
întâmplat următorul fapt cutremurător. În timp ce sărutam
mâna Sfântului, în vreme ce alte dăţi era netedă, de astă
dată ma înţepat sfântul lui păr, adică perii mâinii lui,
care era firesc să nu existe. Însă existau şi miau înţepat

buzele şi toată gura. În acest fel mi sa arătat viu Sfântul
Efrem, iar nu în somn, aşa cum îl rugasem.
Fie ca Sfântul Efrem să mijlocească la Domnul ca să ne
ierte de păcatele noastre şi să micşoreze chinurile care vor
avea să fie în vremea Celei dea doua Veniri a Lui. Amin.
Mar Asimomeni
Athena, Gyzi
Intervenţii mântuitoare
Montreal 31.10.1984
Cuvioasă Maică Stareţă. Cu cinstire şi dragoste în

Hristos, vă sărut dreapta.
În rugăciunea mea îl chem în ajutor pe Sfântul Efrem,
îl slăvesc şi îi mulţumesc pentru ajutorul pe care ni la
dat până astăzi nouă tuturor. Mai cu seamă lui Iorgo,
care cu mare credinţă în momentele de primejdie a
chemat ajutorul Sfântului şi la izbăvit, fără exagerare,
de la o moarte sigură, nu numai trupească, ci şi de la o
moarte sufletească şi duhovnicească.
De asemenea nepoata mea, care şia scos o mare tu
moare din zona pieptului şi o durea foarte tare şi nu
putea îndura durerile. Nu putea nici măcar să citească
căci era studentă, iar la medic nu voia să meargă să se
opereze pentru că tumoarea era tare. Îndată ce am aflat
aceasta, iam spus imediat să cheme ajutorul Sfântului
Efrem pentru ea însăşi şi pentru tatăl ei, care era suferind
şi trebuia să se opereze la rinichi cât mai curând.
Nepoata mea sa rugat cu credinţă trei seri şi şia uns

pieptul cu untdelemn de la Sfântul, pe care il dăduse
Iorgo în Grecia, înainte de a pleca, pentru că toţi ai mei
trăiesc în Grecia. Şi, o, minune, în ziua de miercuri din
tare, cum a fost tumoarea, a făcut vârf şi a spart, după cum
nea zis, şi a scos căni de puroi şi sânge, şi mirosea a câine
mort încât nu puteau sta în camera în care se găseau...
Şi pe mine ma izbăvit întro seară când am plecat la
cumpărături şi a ieşit un tânăr cu un comportament urât,
ţinând în mână un cuţit şi pe când îi plăteam proprietarului
magazinului, ma apucat de gât, punândumi cuţitul în
gât. Purtam la mine iconiţa Sfântului pe care miaţi tri
miso, Cuvioasă Egumenă. Cu toate că primejdia era
mare, puterea dumnezeiască a Domnului şi a Sfântului
ma făcut să nu simt nimic. Până când a luat banii de la
proprietarul magazinului, mia presat cuţitul foarte mult,
dar eu nu am simţit nici frică, nici durere.
După ce a luat banii şi ma lăsat, atunci am văzut eu
proprietarul şi poliţia că am fost izbăvit ca prin minune,
judecând după semnele pe care le aveam. Acestea şi
multe altele încă neau arătat că Sfântul Efrem este mare
făcător de minuni.
Sora voastră întru Hristos, Caliopi
Lam văzut în somn pe Sfântul Efrem

Citind în urmă cu o zi cartea Sfântului Efrem, lam
rugat so facă bine pe sora mea, căreia îi făcuseră vrăji şi
îi stricaseră atmosfera familială.
Când am mers în satul în care locuieşte sora mea, pe

nume Glifa Ftiotidos, acolo ma învrednicit Sfântul Efrem
pe mine, păcătosul, să duc la bun sfârşit încă o minune
de a lui. Lam văzut în somn pe Sfântul Efrem. Era înalt
şi purta o rasă neagră. De jurîmprejurul întregului său
trup ieşea o lumină, iar în jurul capului era o aureolă de
culoarea focului şi mia zis: „Sunt Sfântul Efrem. Săi
spui surorii tale că ceea ce caută se află în cutia toaletei”.
În ziua Sfintei Cruci a fost atunci când am găsit ceea
ce era în cutia toaletei. Acolo unde uneşte electricianul
cablurile era o amuletă cusută întro pânză neagră. Avea
înăuntru gheare, aţe arse şi o mică păpuşă de ceară, cu
un ac în inimă şi unul în cap.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, ocroteşte întreaga lume
şi slăvit să fie numele tău acolo sus în ceruri.
Îl slăvesc pe Dumnezeu şi, oriunde mă aflu, vorbesc
despre marea minune a Sfântului Efrem.
Gheorghios Anghelakoupoulos
Pireu
Chicago 24.09.1985
Cuvioasă Egumenă,
Mă numesc Ioannis Fotopoulos şi locuiesc de 18 ani
în Chicago, America.
Eram bolnav din pricina intestinului gros şi trebuia
să merg la analize la fiecare 810 luni la spital.
Când am venit în Grecia în vara anului 1984, am
vizitat pentru prima dată mănăstirea Sfântului Efrem,
unde lam rugat pe Sfânt să mă facă bine.
Întorcândumă la Chicago, citeam în fiecare seară

cartea Sfântului şi o puneam sub pernă şi mă rugam lui.
Întro seară lam văzut pe Sfânt cu o bluză de medic,
fiind împreună cu medicul ce mă urmărea în privinţa
analizelor.
Medicul a râs şi a spus că nu am nimic. De dimineaţă
mam simţit alt om, eram cu totul bucurie că Sfântul
Efrem mă făcuse bine. Slăvit să fie numele Lui!
Am plecat la spital pentru analize, aşa cum trebuia,
şi iam spus soţiei mele şi copiilor că mă simt sănătos.
Aşa cum am văzut în visul meu, aşa sa şi întâmplat.
Întorcânduse doctorul meu mia spus că nu am nimic.
În acest an, când am venit am vizitat harul lui, mam
închinat la sfintele lui moaşte şi voi veni în fiecare an să
mă închin şi săi slăvesc numele.
Cu cinstire vă sărut dreapta.
Ioannis Fotopoulos
Chicago
„Te voi ajuta”

După Crăciunul anului 1984 deznădăjduisem din
pricina oboselii şi a angoasei. Întro seară din acele zile
am văzut în somn că mă aflam între două camere. Intrând
întruna, am văzut o cutie ca un sicriu şi am simţit că era
un Sfânt, dar nu ştiam care.
Aşadar, am mers şi mam închinat lui şi lam rugat
să mă ajute şi sămi dea un loz. Pe când mă închinam,
sa ridicat dintro dată drept, înalt şi iam zis: „Sfinte al
meu, eşti viu! Ajutămă!”
A mişcat capul şi mia zis: „Te voi ajuta”.

Mulţumită, am ieşit din camera Sfântului şi atunci
lam văzut pe diavol ţinând o prăjină sărind şi jucând şi
mia zis: „Îţi va da lozul, dar ce te vei mai înfuria!”.
Atunci eu iam zis fără să mă tem deloc de el: „Nu
mă voi înfuria pentru că numi vei da tu, ci Sfântul”.
A trecut ceva timp de la vis şi după cinci luni, pe
când urcam de la Nea Makri spre Dionysos, am întâlnit
pe drum o călugăriţă care urca spre localitatea Sfântul
Petru şi am luato în maşina mea.
Am întrebato de la ce mănăstire vine, iar ea mia
vorbit despre Sfântul Efrem, pe care eu nici nul ştiam,
nici măcar nu auzisem ceva despre el.
Desigur, ea mia zis să merg la mănăstire ca să mă
închin lui.
Astăzi, când scriu acestea, am venit la mănăstire şi
sfinţita Egumenă ma condus la Sfânt. Atunci am văzut
că cele două camere pe care le văzusem în somn, sicriul
şi Sfântul cel înalt erau acelea pe care le vedeam în faţa
mea! Slăvit să fie Dumnezeu şi Sfântul Lui.
Nu ştiu dacă Sfântul îmi va dărui şi lozul, însă ştiu
că mia dăruit bucurie şi mare alinare pentru că Sfântul
este cu totul viu.
Mă rog ca harul lui să ajute întreaga lume şi pe
copiii mei.
Xanthi Galeru
„Sfinte al meu, de ce este faţa ta acoperită?”

Întro seară, acolo unde dormeam, mi sa arătat
Sfântul Efrem. Faţa lui era fără pânză şi se afla şezând.
După ce mam închinat lui, mam aşezat lângă el şi mia
zis: „Nu ai avut niciodată nedumerirea cum de mă aflu
eu acum în această stare?”, iam răspuns: „Desigur că
am pentru că nu ştiu cum vaţi aflat înainte”.
„După ce mau chinuit şi mau îngropat, după mulţi
ani Maica Stareţă a găsit oasele mele şi mi lea unit cu ceară
şi aşa mă aflu în această stare, precum mă vezi”. Apoi lam
întrebat: „Sfinte al meu, de ce faţa ta este acoperită?”
„Pentru că răspândesc bună mireasmă şi nu trebuie
so primească toţi, însă tu ai primit de multe ori această
mireasmă, ţie ţiam dăruit”. Şi la un moment dat mam
trezit pentru că mia căzut crucea pe care o ţineam în
mână şi îndată ce am luat iarăşi crucea în mână mia
spus:
„Teai temut ca nu cumva să nu fiu Sfântul Efrem?
Acum că ai luat iarăşi crucea, vino să continuăm această
discuţie. Stareţa care stă acolo unde stai tu acum mă
slujeşte de mulţi ani. Dacă eşti tu bună, poţi să vii să mă
slujeşti când Stareţa va pleca din această viaţă”.
„Dar eu, iam spus, nu voiesc să mă fac călugăriţă”.
„Nu are importanţă, nu trebuie neapărat să te faci
călugăriţă pentru a mă sluji, poţi aşa cum eşti să vii şi să
ai grijă de loc. Data trecută, când aţi venit, vaţi certat şi
aţi făcut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le faceţi, de
aceea nu vam deschis”. După aceasta mam trezit.
Vei dobândi copil

Era în data de 23 aprilie când am pierduto pe fiica
mea de 9 ani. Durerea mea a fost foarte mare şi timp de trei
luni nu am putut să dorm. În acest interval de timp am
rămas însărcinată, ziua şi noaptea lam rugat pe Dumnezeu
sămi dăruiască o fetiţă. Până când întro zi minunea sa
întâmplat. A venit un prieten al nepoatei mele, care studiază
Teologia, şi mia vorbit de minunile pe care le face Sfântul
Efrem, iar seara, când mam culcat, eram atât de uşoară şi
am văzut în vis că voi face o fetiţă, iar aceste cuvinte mi
lea spus o voce. Mam trezit şi am văzut în uşă pe cineva
înalt şi slab despre care am crezut că este soţul meu şi el
mia spus că este Sfântul Efrem. În ziua următoare iam
cerut nepoatei mele o icoană a Sfântului Efrem să văd cum
este şi era aşa cum îl văzusem în uşă; nu mam speriat
deloc. Din acea seară pun în fiecare seară icoana Sfântului
Efrem sub pernă şi mă cuprinde somnul oricât aş fi de
mâhnită. Îi mulţumesc pentru minunea pe care a făcuto.
Când am dobândit fetiţa, am mers la Sfântul lui har şi mam
închinat. Acum aştept şi un alt copil şi când îl voi dobândi
cu bine, voi veni iarăşi să mă închin harului lui.
Familia Theodorodi Nikita şi Areti
Nu credeam în nimic
În urmă cu mai multe zile, o prietenă mia adus o
icoană a Sfântului Efrem la mine acasă. Am primito din
politeţe, deşi întru mine gândeam so arunc pentru că,
de când eram tânără, nu credeam în nimic. În final am
aşezato provizoriu pe masa din sufrageria mea. După

puţine zile, pe la 12 noaptea am văzut speriată dintro
dată o lumină roşie stând în faţa icoanei Sfântului. La în
ceput mam înfricoşat. Apoi însă am simţit bucurie. Toată
noaptea am văzut la icoană acea lumină roşie, care lumina
ca o candelă. În ziua următoare am spus minunea vecinelor
mele şi toate sau uitat mirate la mine pentru că ştiau că
sunt necredincioasă. Au trecut câteva zile. Nu am mai
văzut lumina roşie lângă icoană. Nu îndrăzneam însă să
mă apropii de ea de teamă. Miam pus însă în minte să
dau icoana ca să no mai văd. Îmi era teamă. În aceeaşi
seară lam văzut în somn pe Sfânt foarte înalt şi aspru.
Purta un veşmânt până la pământ. Îmi amintesc în
amănunt sandalele lui bizantine şi foarte vechi. Nu am
putut eu păcătoasa săi văd faţa. Atunci mia vorbit cu
glas impunător: „Nu vei mai vedea lumina pentru că ai
vorbit despre ea. Ia aminte! Chiar şi dacă vei scoate
icoana mea, eu aici voi fi”. Îmi amintesc că avea legat la
mijloc şiragul de metanii şi un ciucure atârna lângă şirag,
până la picioare. Îi mulţumesc Sfântului pentru că cu
harul lui cred şi eu, cea care am fost necredincioasă!
Ecaterina Kalogheratu
Neos KosmosAthena
Operaţia se amână
Cuvioasă Maică Stareţă,binecuvântează!
Slăvit să fie numele Dumnezeului nostru, care nea
dăruit un Sfânt atât de mare în aceste vremuri grele pe
care le trăim şi binecuvântată este ziua în care ma în
vrednicit harul Hristosului nostru săl cunoaştem pe

marele doctor, pe Sfântul nostru Efrem. Prin scrisoarea
noastră mai veche vam făcut cunoscute lucrurile minunate
de care nea învrednicit în dar harul Sfântului nostru în
legătură cu sănătatea noastră. Iată însă că acum avem şi
confirmarea ştiinţifică! Aşa cum vă amintiţi, soţul meu se
află întro stare avansată cu prostata şi trebuia să se
opereze din zi în zi, din octombrie 1983. Din februarie
1984, când lam cunoscut pe Sfântul Efrem, soţul meu şia
lăsat toată nădejdea în seama Sfântului şi a băut în fiecare
zi din agheasma lui.
A sosit octombrie 1984 şi soţul meu şia amânat
vizita anuală la urolog, un cunoscut medic din Pireu, de
frica operaţiei.
În final, în această lună în care vă scriu, am mers în
vizită la doctor care, după ce la examinat pe soţul meu,
nea declarat în acest fel:
„Ce sa întâmplat cu prostata? Sa micşorat! Operaţia
se amână pentru mulţi, mulţi ani”...
Mulţuminduvă, vă sărutăm dreapta
Decembrie 1984.
Fiii voştri duhovniceşti
Panagiotis, Evangelia şi Iorgakis
Niceea
„Sfântul mia făcut o minune”

Era în ajunul Sfântului Ioan Rusu şi am venit să ne în
chinăm Sfântului Efrem. Neam închinat lui cu mare evlavie
şi iam spus Sfântului: „Sfinte al meu Efrem, învredniceştemă
să revin şi să mă închin împreună cu copilul meu pentru că

fiul meu nu avea deloc păr şi era o mare durere a mea.
Sfântul a făcut o minune! Slăvit să fie numele lui. Amin.
Constantina Papanikolau
Itea Amfissis
Să posteşti, ai auzit?
În urmă cu mai multe zile am avut următorul vis:
am văzut că sa deschis uşa dormitorului meu şi mi sa
înfăţişat dinainte un călugăr înalt şi foarte slab. Lam
cunoscut, era Sfântul Efrem şi mis zis: „Să posteşti în
această perioadă în fiecare miercuri şi vineri, ai auzit?”,
mia subliniat cu asprime. Mam trezit înfricoşat, con
semnez că nu postisem deloc până atunci şi ne aflam în
Postul Mare şi era joi când am văzut visul, în ajunul
Acatistului Maicii Domnului. De atunci am făgăduit
Sfântului Efrem că voi posti în sfintele zile de miercuri
şi vineri. Slăvit să fie numele Sfântului Mare Mucenic
Efrem. Amin.
Eftimie Karavokiris
Solomos din Korinthia
Mam rugat cu multă credinţă

Mă numesc Chirstos Baltas şi locuiesc în Arghiropouli,
Cipru, 264. Mam lovit la picior lucrând la strung, din
noiembrie şi chiar după ce am făcut două operaţii rănile
mele nu mi se închideau. Un prieten mia adus cartea
Sfântului Efrem şi am citit multele şi variatele minuni.
Cu adevărat, am crezut mult din inima mea şi lam simţit

şi am zis: „o să mă facă şi pe mine bine”. Cu adevărat, în
iunie 1983 mam hotărât, am luato pe soţia mea şi pe
nişte rude şi am plecat. Iar în momentul în care Egumena
ma însemnat cu semnul crucii, Sfântul a făcut minunea,
aşa cum am aşteptato şi am crezut din inimă, în vreme
ce medicii mă deznădăjduiseră. Sau închis cu totul rănile
mele şi lucrez mai bine decât înainte de accident. Îţi mul
ţumesc Sfinte Efrem, mărit să fie numele tău.
Christos D. Baltas
Strălucea aşa de mult

Pe data de 18.02.1983, la ora la care mam aşezat să
mă culc şi înainte de a mă cuprinde somnul, lam văzut
pe Sfântul Mare Mucenic Efrem ieşind din mormântul
lui şi urcând una câte una scările spre exteriorul bisericii.
Era îmbrăcat cu sfinte veşminte de arhiereu, cu toiag
arhieresc în mâna dreaptă, iar în mâna stângă ţinea o lu
mânare mare aprinsă. Uşa după înălţime nu a putut săl
încapă pentru a trece, sa aplecat mult, eu mam dat întro
parte, şi nu am putut săl zăresc, strălucea atât de mult
încât am fost nevoit sămi închid ochii şi săi acopăr cu
amândouă mâinile pentru că strălucea foarte mult. Şi, în
dată ce miam coborât mâinile, au pierit toate din faţa
mea şi din acea clipă mia plecat neliniştea pe care o
aveam (angoasă). Îl slăvesc şi îi mulţumesc.
Pavlos Papadimitriou
K. Ilioupouli, Athena
Îi mulţumesc fierbinte Sfântului Efrem

În luna februarie a anului 1983 am venit cu familia
mea pentru prima dată la Sfânta Mănăstire a Născătoarei
de Dumnezeu din Muntele Neprihăniţilor, Attica.
Acolo am avut ocazia să mă închin la moaştele Sfân
tului Mare Mucenic Efrem, făcătorul de minuni.
După ce sau scurs două zile, mi sa arătat Sfântul în
somn de trei ori cu întreruperi! De atunci înainte mam
făcut bine de tulburarea neuropsihică de care am suferit
foarte mult, aproape doi ani şi cevatrei.
Îi mulţumesc fierbinte Sfântului pentru cel mai bun
dar pe care mi la făcut, prin care mia dăruit sănătatea.
Închinătorul lui
Theodor Kakalis,
Pangrati
Vindecare minunată
Soţul meu a avut zece ani o umflătură cu grăsime
care se tot mărea. Am venit la Sfântul şi lam rugat să ne
ajute pentru că urma să facem operaţie, Cuvioasa Egumenă
ma însemnat şi, deşi până în ultima clipă doctorul nea
spus că va face biopsie ca să vadă ce se întâmplă exact cu
umflătura de grăsime, doar ce a ieşit din sala de operaţie
că nea zis: „Nu este nevoie pentru că este doar o simplă
băşică”. În aceeaşi zi am primit o mare mâhnire pentru
că mama mea, care îşi făcuse operaţie la sân, a făcut o ra
diografie care arăta că are ceva. Am plâns şi mam mâhnit.
Dar în deznădejdea mea lam rugat pe Sfântul Efrem şi
la următoarea analiză radiografia era curată.
Îi mulţumesc Sfântului Efrem din inimă, roaba ta

Maria Baloti
Ano Ilioupolis
„Am luat 18 la Chimie”

Mă numesc Elena Voulgaraki. Am participat la exa
menele generale din iunie 1985 în calitate de candidată la
a IIa grupă de liceu. La Fizică nu am scris deloc bine. În
ziua în care am avut examen scris la Chimie, îmi amintesc
era joi, am avut un trac foarte puternic. Se apropia de
amiază şi nu eram sigură dacă ce scrisesem era bine sau
nu, drept care înlăuntrul meu am făcut rugăciune şi lam
rugat pe Dumnezeu să mă lumineze ce trebuie să fac.
Atunci, ascultând de un glas lăuntric, am luat hotărâtă
guma şi am şters tot ce scrisesem, şi am început să scriu
ceea cemi dicta în şoaptă o anumită prezenţă vie de
lângă mine, pe care o simţeam, dar nu o vedeam.
Când mam întors acasă, am aflat uimită că o persoană
înrudită cu mine, în momentul în care sau petrecut acele
lucruri uimitoare în mine la examen, ceruse prin telefon
rugăciunea Egumenei către Sfântul Efrem ca să mă ajute.
Atunci am conştientizat că prezenţa pe care am sim
ţito lângă mine a fost Sfântul Efrem, care a făcut încă o
dată o minune din dragoste faţă de noi, oamenii.
Când au ieşit rezultatele, eu am luat 18 la Chimie1,
graţie ajutorului Sfântului nostru. Îi mulţumesc din
adâncul sufletului inimii mele.
Eleni Voulgaraki,
Niceea 1985
1
Notaţia în învăţământul liceal din Grecia este de la 1 la 20.
Lam rugat cu multe lacrimi

În câteva cuvinte o să vă scriu despre minunea pe care
a făcuto Sfântul Efrem cu mine. Sufăr de mai multe boli,
însă pentru una lam rugat: Am suferit de edem farmaceutic,
iar medicii numi dădeau medicamente. Mau îndemnat să
mă internez în spital. Eu, înlăuntrul meu credeam, aşteptam
şi aveam o convingere că mă voi face bine până când întro
zi am mers întro casă pentru a mă închina icoanei Maicii
Domnului Dexiousa. Acolo mia spus Stareţa că făceau o
colectă pentru racla Sfântului Efrem. Am dat ce am avut la
mine, am luat şi o carte a Sfântului şi am citito cu multe la
crimi. Nu puteam suferi durerile şi umflarea pântecelui.
Am spus: „Sfinte al meu Efrem, dacă este ceva rău, iao de
la mine. Dacă se poate vindeca de către medici, laso să
doară şi învredniceştemă să vin şi să mă închin ţie”. Pe 20
mai am venit la harul lui şi mam închinat, iam citit
paraclisul şi acatistul. Continua să mă doară, nu am încetat
rugăciunea şi pe 25 mai am văzut în somn că mă închinam
Sfântului nostru. În acea clipă sa produs un cutremur
mare, am invocato pe Maica Domnului şi lam văzut în
faţa mea pe Sfântul Efrem, care ma luat pe umeri şi mia
spus: „Nu plânge! Eu te voi vindeca, dar să spui aceasta
întregii lumi. Mam trezit plângând, am îngenuncheat în
faţa icoanei lui, mam închinat şi iam mulţumit şi iam citit
paraclisul şi acatistul. Pe 1 iulie a încetat să mă mai doară şi
niciodată nu mi sa mai umflat pântecele. Îi mulţumesc
Sfântului nostru că a vrut să mă vindece pe mine, păcătoasa
şi nevrednica lui roabă. Îi voi fi recunoscătoare şiL voi slăvi
pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, maica noastră, carei
trimite pe solii ei ca să ne vindece. De asemenea şi sora
mea, bând agheasmă, sa vindecat la gât şi de ameţeli. Mare

este harul Sfântului nostru Efrem, făcătorul de minuni.
Maria Gheorgakopoulos, Patra
Ia aminte la casa ta
Near fi ars casa de la un scurtcircuit!
Am văzut în somn că mă aflam în biserica Sfântului
Efrem şi în mijlocul bisericii se afla sfânta raclă. Îndată ce
ma văzut, Sfântul sa ridicat în picioare şi mia zis: „Ia
aminte la casa voastră, ia aminte la casa voastră”. Mia
zis şi multe altele, dar nu mi le amintesc.
Iar eu îi ziceam necontenit: „Iartămă Sfinte, iartămă”.
Mam închinat şi ma binecuvântat. Şi am văzut că a luat
foc tabloul de curent şi a venit o prietenă dea mea şi mia
strigat: „Dimitra, nu ai auzit ce ţia spus Sfântul: ia
aminte, te rog, ia aminte să nu păţeşti un mare rău”.
Mam trezit şi mam gândit că aceasta este o minune,
că este un avertisment al Sfântului. Şi în ziua următoare
lam adus pe electrician care sa tras de păr când a văzut si
tuaţia. Cablurile erau gata să ia foc. Mai este de notat
faptul că Sfântul a făcut încă de două ori minuni în casa
mea. Fiica mea Nectaria era gata să facă operaţie la ochi
din pricina unui strabism urât, de asemenea a suferit mulţi
ai de o groaznică eczemă la picioare la mâini şi la picioare.
După ce am unso cu untdelemn de la Sfântul nostru, slavă
lui Dumnezeu şi Sfântului nostru, sa făcut cu totul bine.
Îi mulţumesc Sfântului Efrem pentru marile lui bi
nefaceri.
Dimitra Gianoti
Goudi, Athena
Vino şi însemneazămă cu semnul crucii

Nea scris doamna Caliopi Kasidaki din Canada că
soţul unei oarecare doamne a fost lovit întrun magazin;
sau dus săl tâlhărească săi ia banii şi, aşa cum iau
spus doctorii, nu mai avea de trăit. Însă doamna, când a
aflat, ia spus verişoarei lui să meargă şi săl însemneze
cu semnul crucii la Spitalul în care se afla. Bolnavul se
afla în afazie; în faţa nimănui nuşi deschisese ochii, nici
nu a vorbit. Numele lui este Antonie.
Îndată ce la vizitat verişoara lui cu icoana Sfântului şi
cu lemnul, pe care leaţi trimis din copacul martiriului
Sfântului, şia deschis ochii şi ia vorbit, spunândui încetişor:
„Vino şi însemneazămă cu semnul crucii. Mia spus aceasta
un Sfânt pe care nul cunosc”. „Este Sfântul Efrem”, iam
răspuns. Îndată şia făcut cruce şi a sărutat cu adâncă evlavie
icoana Sfântului şi iarăşi şia închis ochii şi sa cufundat în
somn. În ziua următoare medicii neau spus că pericolul a
dispărut şi sa întâmplat o minune, sa făcut bine!
„Sunt Sfântul Efrem”

Era pe 23 aprilie când am pierduto pe fata mea de 9
ani. Durerea mea a fost mare. În intervalul de timp care a
urmat am rămas însărcinată. Lam rugat pe Dumnezeu
sămi dăruiască o fetiţă, până când întro zi minunea sa
întâmplat. A venit un prieten al nepoatei mele şi mia
vorbit despre multele minuni ale Sfântului Efrem, iar
seara am adormit uşor şi am văzut în vis că voi face o
fetiţă; aceste cuvinte mi lea spus o voce: „Sunt Sfântul
Efrem”. În ziua următoare am cerut de la nepoata mea
sămi arate icoana Sfântului Efrem ca să văd cum este,

iar când mia aduso, era chiar Sfântul, aşa cum îl văzusem
după vis stând în uşă. Nu mam temut deloc.
Îi mulţumesc pentru minunea pe care mia făcuto.
După ce am dobândit fetiţa, am mers la Sfântul său har şi
mam închinat lui. Când voi dobândi şi un alt copil, voi
veni iarăşi să mă închin harului lui.
Familia Nikita şi Areti Theodoridi
„Martiriul Sfântului”
Am văzut în somn că mă aflam lângă ruinele unei vechi
mănăstiri. Am văzut ruinele vechii biserici şi deodată am
văzut un copac. Sus în coroana lui uriaşă era spânzurat un
monah înalt. Iam cunoscut faţa, era Sfântul Efrem cu capul
în jos şi cu picioarele în sus! Era foarte slab şi dezmembrat.
Cărnurile lui erau făcute bucăţibucăţi, iar sângele curgea
din trupul lui mucenicesc, care era cu totul roşu de sânge.
Când mam trezit am simţit o uşoară bună mireasmă.
După câteva zile am luato pe fiica mea şi am vizitat
pentru prima oară mănăstirea Sfântului Efrem. Am alergat
îndată la copacul Sfântului şi lam cunoscut; am plâns cu amar
pentru că lam văzut în somnul meu exact aşa cum este. Chiar
şi coroana copacului unde lau spânzurat am cunoscuto!
Un asemenea Sfânt făcător de minuni pentru prima
dată am cunoscut!
Cât timp vom trăi îl vom slăvi eu şi fata mea.
Panagiota şi Stamatia Ţuţunaku
Plaka
Nu te mâhni, copilul meu

Iunie 1984.
Fratele meu Stylianos Frangoulis, care abia a împlinit
37 de ani, a pătimit de o formă înaltă a ureei în sânge, 410
(în vreme ce normal ar fi fost între 25 şi 30 de procente),
aflânduse în pericol din clipă în clipă de aşi pierde
viaţa. Toată familia era mâhnită şi împreună cu noi şi
cumnata mamei mele, dna Stavrianuli.
Mătuşa mea avea mare evlavie la Sfântul Efrem şi
întro seară a început să se roage fierbinte pentru
sănătatea fratelui meu în faţa icoanei Sfântului. La un
moment dat însă la văzut pe Sfântul Efrem cum iese
din icoană, luând carne şi oase şi spunândui: „Nu te
mâhni, copilul meu. El este doar cu un singur rinichi”.Şi
sa făcut nevăzut.
Cu adevărat, fratele meu astăzi trăieşte cu un singur
rinichi pentru rugăciunile Sfântului.
Slăvit să fie numele tău, Sfinte Mare Mucenice Efrem!
Dobândirea şi izbăvirea copilului

4 iunie 1981.
Sunt căsătorită de şapte ani; în acest interval de timp
am încercat să fac un copil, însă în zadar am alergat la
doctori; din păcate doctorii nu au putut sămi facă nimic
şi eram dezamăgită.
Însă nu miam pierdut credinţa în Dumnezeu. El mi
la trimis pe marele doctor, pe Marele Mucenic Efrem ca
să mă izbăvească.
Sa întâmplat sămi vorbească despre Sfântul Efrem

un văr deal meu, care ma îndemnat să vizitez Sfânta
Mănăstire a Cuviosului Efrem. Astfel întro zi şi mai exact
era praznicul Înălţării Sfintei Cruci, am vizitat Sfânta Mă
năstire a Cuviosului Efrem. Acolo, după ce mam închinat
la izvorâtoarele de har moaşte ale Cuviosului, am primit
făgăduinţa din partea Egumenei că voi face un copil. Şi,
o, ce minune, Sfântul mia dăruit copilul mult dorit, pe
care lam născut în maternitatea din Athena.
Însă copilul meu după două zile sa îmbolnăvit
dintro dată, iar medicii miau zis că nu are şanse să
trăiască. Atunci, deznădăjduită, lam trimis pe vărul meu
la Sfânta Mănăstire a Sfântului Efrem ca să se roage
Sfântului Efrem pentru copilul meu, iar sfinţita Egumenă
mia zis: „Nu este cu putinţă să păţească copilul ceva rău
pentru că este copilul Sfântului”.
Mia trimis o iconiţă şi agheasmă de la Sfântul.
Îndată ce iam pus iconiţa şi lam stropit cu agheasmă pe
copil, îndată a prins viaţă, deşi nu se mai mişca, îndată a
început să se mişte, iar doctorii au spus că: „O putere
străină a izbăvit copilul”.
Astăzi copilul meu este foarte sănătos şi cât voi trăi
îi voi mulţumi şi voi fi recunoscătoare binefăcătorului
meu, Sfântului Efrem.
În genunchi mă închin ţie şi te rog să ne ocroteşti şi
să fii totdeauna lângă noi. Amin.
Sofia Karavokiri
SolomosKorintia
Pe Sfântul Efrem nul cunoşteam

Sfântul Efrem a auzit de multe ori rugăciunile mele
şi a împlinit multe dintre ele. Pe Sfântul Efrem nul cu
noşteam. Nu ştiam de existenţa lui. În acea perioadă
aveam probleme mari şi serioase în casa mea. Aceste
probleme erau cunoscute de o prietenă dea mea şi întro
zi, în timp ce discutam, mia spus că există la Nea Makri
un Sfânt făcător de minuni pe nume Efrem. Mam hotărât
săl vizitez deoarece treceam printro mare încercare şi
aveam nevoie de un sprijin şi de ajutor. Am intrat în
biserică ţinând în mână actele cauzei de judecată, care
îmi fuseseră citate în acea problemă a mea. Stăteam în pi
cioare lângă sfintele moaşte, discutând cu Egumena cu
durere despre problemele mele, când am simţit foarte
intens o mireasmă frumoasă, ceva ca un miros de tămâie
şi am privit în jurul meu. Aceasta a fost prima arătare a
Sfântului faţă de mine. Acest sentiment al prezenţei lui
mia rămas întrun mod foarte intens. Încercarea mea era
că mă aflam întrun proces pentru o cauză în care ne
dreptatea care se făcea faţă de mine era catastrofală, dar
era ascunsă cu îndemânare şi vicleşug. Lam rugat aşadar
continuu pe Sfânt să facă să apară adevărul şi să se
declare ceea ce este drept. Mergeam foarte des la mănăstire
şi nici vremea, nici chiar zăpada nu mă împiedicau să fac
împreună cu soţul meu aceste vizitepelerinaje.
În această problemă a noastră nea venit în ajutor şi
o foarte bună prietenă şi rudă a noastră (femeia care nea
vorbit de Sfântul Efrem). Această femeie a avut un vis. La
văzut pe Sfântul Efrem călugăr, aşa cum a fost, stând pe
locul pentru care se derula disputa procesului, ca un

paznic lângă refugiul nostru. Tema concretă a cauzei
noastre de judecată a fost următoarea:
O rudă dea noastră, împreună cu care aveam în co
mun o avere imobiliară, potrivit testamentului părinţilor
noştri, voia să demoleze chiar şi casa noastră şi să înalţe
un bloc pe terenul nostru, sporind câştigurile. Aşadar, în
acest loc şedea Sfântul ca un paznic.
După multe rugăciuni, lacrimi, rugăminţi şi şase ani
de dispute la tribunale, Sfântul Efrem a arătat sărbătoarea
noastră, după ce la trei tribunale hotărârile au fost în
mod clar în favoarea noastră. La Tribunalul primă instanţă,
la Curtea de Apel şi la Curtea de Casaţie a strălucit
adevărul şi a biruit dreptatea.
P.P.
Câinele mănăstirii
Întro dimineaţă de cinci mai şi la ora nouă

Agarenii au săvârşit o ultimă pedeapsă.
Pe Sfântul Efrem cu multe ciomege lau bătut
Şi din pricina multelor lovituri pe dată lau ucis.
Multe chinuri a suferit Sfântul Mucenic,
Iar câinele mănăstirii a fost martor ocular al martiriului.
Necredincioşii plecară dea dreptul foarte departe,
Iar câinele vărsa lacrimi şi plângea, plângea!!
Trei ţărani treceau aproape pe cărare
Şi auzind lătratul câinelui ce semăna cu plânsul,
Şi toţi şiau spus ce lucru să fie acesta oare!
Un câine lătra şi insistent era
Şi ei îl priveau cu o privire nedumerită,
Ce să se fi întâmplat oare în locul acesta de aici?
Mergem să vedem, au zis, merită osteneala,
Căci necredincioşii lăsaseră urmele uciderii,
Iar câinele care mergea acolo pe aproape lea arătat;
Văzură trupul cel plin de răni al Sfântului Efrem,
Iar o coastă dea lui era deo parte aruncată.
Au luat îndată toţi trei cazmale ca să sape,
Trupul mucenicesc în pământ ca săl îngroape.
Iar câinele vede coasta deo parte aruncată,
Era şi aceasta sfântă şi binecuvântată.
O ia degrab, direct cu gura lui o aşează
Şi cu multă evlavie la moaşte o adaugă.
Toţi trei cu mare cuviinţă lau înmormântat
Erau ţărani creştini, ei datoria şiau făcut,
Iar câinele lau lăsat acolo aproape, singur,
Şi câinele lacrimi vărsa şi plângea, şi plângea!!
(Poezie de Lambros Haida)
Prohodul Sfântului Efrem cel nou în trei stări
Alcătuit în acrostih alfabetic
Creaţie a Preacuviosului Monah Gherasim Micraghianitul
Starea I
Glas pl. I. În mormânt Viaţă
Fericimute pe tine, purtătorule de Dumnezeu Efreme,
cel ce în Muntele Neprihăniţilor teai nevoit şi după lege
întru acesta teai arătat biruitor.
Fericimute pe tine şi cuvioasa ta viaţă, o, Efreme, şi fe
ricitul tău sfârşit, prin care părtaş mucenicilor teai arătat.
După alfabet
Nevoitor purtător de Dumnezeu teai arătat înţelepte,
pecetluinduţi viaţa cu biruinţa; pentru aceasta pe tine te
cinstim, Efreme.
Împăratului a toate cu totul pe tine teai lăsat cu nădejde
Efreme preafericite, după cuviinţă fiind slăvit de Acela.
Lucratai în muntele Neprihăniţilor, Efreme, rodirea
virtuţilor de Dumnezeu insuflată, pentru a cărei biruinţă
Hristos tea slăvit.
De slava dumnezeiască Părinte, împreună cu îngerii
desfătândute, de neslăvirea patimilor izbăveştei pe cei ce
te cinstesc pe tine Efreme, de minuni făcătorule.
Mânia barbarilor cu bărbăţie purtândo ca o jertfă lui
Hristos o ai adus, bătut ai fost şi fără milă ai fost omorât.
Vieţuire fără de prihană ducând noi, tărie cu rugăciunile
tale dăruieşte celor ce aleargă Efreme la mijlocirea ta şi de
patimile cele stricăcioase izbăveştei.
Cinstita ta raclă neîncetat izvorăşte har prin lucrarea
Duhului, Sfinte, şi vindecă bolile cele rele.
În chip minunat te arăţi în cinstita ta mănăstire, şi cu

bucurie deplină îi răsplăteşti Efreme, pe cei ce aleargă şi
cad dinaintea dumnezeieştilor tale moaşte.
Milostivire cere de la Dumnezeu, teofore Efrem, pentru
cei ce aleargă la dumnezeieştile tale moaşte şi de bolile cele
amare izbăveştei.
Ca nişte câini turbaţi a venit oarecând în mănăstirea ta
adunarea barbarilor, ca pe un miel al lui Hristos cu totul
sfâşiindute.
Cu lumina vieţii tale strălucind, cu sângiurile tale mai
strălucit teai făcut şi ca o jertfă teai adus lui Hristos.
Calea muceniciei ai săvârşito neplecat cu harul facerii
de minuni fiind slăvit şi pretutindeni ajungi la timp părinte
Efrem.
Nouă stea teai arătat, a Bisericii lui Hristos, căci mai
mult ca unul fără de trup teai nevoit, însă de curând de
credincioşi ai fost cunoscut.
Minuni străine răspândeşti înţelepte şi celor ce cer de la
tine le dăruieşti cele bune, pretutindeni arătândute Efreme.
Celor ce cu evlavie vin la moaştele tale, Efreme izbă
veştei de toată vătămarea, pe tine lăudândute.
În chip preaslăvit Părinte, din adâncul pământului teai
arătat şi nouă neai descoperit chemarea ta şi vieţuirea ta
cea sfântă.
Cu tărie dumnezeiască, neputinţa trupului, sfâşieri de
nesuferit a purtat, şi lui Hristos teai adus muceniceşte.
Trupul tău cel dumnezeiesc, care cu nemilostivire a
primit zdrobire prin mâna ucigaşilor tăi, Mucenicilor, Părinte,
sa făcut bucurie.
Cei ce vin la cinstita ta raclă cu credinţă, vindecare su
fletelor şi trupurilor primind, pe tine te laudă Efreme.
Pentru toţi, Părinte, milostiv îl faci pe Hristos, celor ce

fierbinte cer ocrotirea ta, prin care izbăvire de patimi să aflăm.
Luminare negrăită dobândind înţelepte, ca un Mucenic
preainsuflat al lui Hristos, pentru noi cere luminare Părinte
Efrem.
Se bucură mănăstirea ta, comoară adevărată, sfintele
tale moaşte dobândind, şi pe tine cu laude te cinsteşte
Efreme.
Slavă. Al Treimii
Cântând, te lăudăm pe tine Dumnezeu în Treime şi te
preaslăvim; pentru rugăciunile lui Efrem, spre noi toţi te
milostiveşte ca unul ce eşti Bun.
Şi acum. Al Născătoarei
Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, fecioară curată,
după naştere Preacurată ai fost păzită, pe toţi izbăveştene
de răutate şi de stricăciune.
Starea a IIa
Glas pl. I Cuvinese cu adevărat
Cuvinese cu adevărat să te fericim pe tine, Cuvioase
Mucenice, căci statornicia alergării ai săvârşit întru nevoinţă
şi sfântă biruinţă.
Cuvinese cu adevărat să te cinstim pe tine, Efrem
teofore, ca un închinător adevărat al lui Hristos, părtaş Cu
vioşilor şi Mucenicilor fiind.
După alfabet
Cu tărie dumnezeiască de sus îmbrăcândute Efreme,
toată puterea ai lovit, a văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.
Viaţă sfântă în muntele Neprihăniţilor săvârşind,
durerile muceniciei ai suferit prin mâna barbarilor, Părinte
Efreme.
Cu cuget statornic turbarea ucigaşilor ai purtat şi

biruitor teai adus pe tine Mântuitorului, Preafericite Efreme.
Veniţi credincioşii şi înaintea raclei dumnezeieşti să
cădem, a lui Efrem, care izvorăşte tămăduiri pentru ca
izbăvire de patimi să primim.
Stând neplecat, prin mâna celor fărădelege ai fost rănit,
şi de la Hristos Efreme ai luat în chip strălucit, cununa nes
tricăciunii.
Întru nevoinţe vieţuind, năvălirea hoardei tâlhăreşti
cu bărbăţie ai răbdat Sfinte Efreme, şi mucenicilor teai
arătat părtaş.
Precum un alt nou soare, teai arătat nouă Efreme, care
din adâncurile pământului teai arătat, mai întâi necunoscut,
iar la sfârşit tuturor cunoscut.
Cu mulţime de minuni ai fost slăvit de Domnul, şi
tuturor celor ce te cheamă pe tine ajutăle, Efreme de minuni
făcătorule.
Priveşte cu milostivire pe cei ce aleargă la moaştele
tale şi pentru cererile acestora mijloceşte, Efreme de minuni
făcătorule.
Abate înţelepte de la noi furtuna ispitelor şi pace
tuturor şi izbăvire din necazuri cere Efreme de la Hristos.
Strălucirea luminii, a lucrării Mângâietorului, la fiecare
ajungi întru întâmpinare dintre cei ce te cheamă pe tine,
Efreme de minuni făcătorule.
Mare ajutător teai arătat ortodocşilor şi ocrotitor şi tu
turor dăruieşti harul tău celor ce cad dinaintea dumnezeieştii
tale racle.
Legile lui Dumnezeu a le trăi noi fără de pată ne împu
terniceşte Sfinte Efrem, pentru ca mila dumnezeiască so
aflăm.
De Lemnul vieţii bucurândute, slăvite Cuvioase Mu

cenice, de păcatul nostru cel aducător de moarte izbăveştene,
Sfinte Efrem.
Cu ploile cele tainice, prin mijlocirile tale Efreme prea
fericite, aprinderea patimilor stingeo degrab şi luminarea
dumnezeiască dăruieştene.
Patimi grele ale celor de aproape şi de departe vindeci,
pretutindeni ajungând la fiecare, şi sănătate dăruieşti în
chip minunat.
Izbăveşte de ispite cinstita ta mănăstire, purtătorule de
Dumnezeu şi pe cei ce cu credinţă vin întraceasta, în chip
nevăzut îi binecuvântezi, ţie închinânduse.
Tărie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi dăruieşte,
îngrijitorilor tăi, Sfinte, celor ce te cinstesc pe tine Efreme cu
evlavie.
Îndreaptăţi urechea ta cu milostivire Efreme, făcătorule
de minuni, spre cei ce cu curăţie vin la tine, şi către cei ce te
strigă, cu evlavie chemândute.
Apă înţelegătoare, de mângâiere sfântă reverşi celor în
întristări strâmtoraţi Sfinte şi izbăvire din toate patimile dă
ruieşte.
Păzeşte totdeauna nevătămaţi Efreme de minuni făcă
torule, de tot necazul şi răutatea pe cei ce fierbinte cer
ajutorul tău.
Se bucură de tine Mănăstirea ta, Părinte şi propovăduieşte
grabnicele tale ajutorări pe care pretutindeni le împarţi o,
Efreme.
Slavă. Al Treimii
Cânţi înţelegător, împreună cu îngerii Părinte Treimea,
veşnic cântarea cea întreit sfântă, milostivă făcânduo nouă
pe Aceasta.
Şi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu

Cu adevărat teai arătat tron în chipul focului al Atoa
tevăzătorului, singură Stăpână pururea Fecioară. Pentru
aceasta pentru noi cere dumnezeiasca milă.
Starea a IIIa
glas III. Neamurile toate
Neamurile toate te fericesc pe tine Efreme Cuvioase
Mucenice
Neamurile toate cinstesc biruinţele vieţuirii tale.
După Alfabet
Ca unul fără de trup, Efreme Preacuvioase Mucenice,
ai vieţuit în lume.
Văzând a Mântuitorului, Efreme dumnezeiască slavă,
faţă de noi îmblânzeşteL.
Cu gând drept, slujind Domnului, teai nevoit după lege.
Putere dăruieşte, Efreme Cuvioase Mucenice, nouă îm
potriva înşelării.
Neai strălucit de curând, din pământ moaştele tale,
nouă descoperindunile.
Viaţă ca acelor fără de trupuri petrecând, în muntele
Neprihăniţilor, de cei fără de lege ai fost omorât.
Racla ta cea preacinstită, Efreme Cuvioase Mucenice
totdeauna izvorăşte tămăduiri.
Slujitor al lui Dumnezeu teai arătat, nevoindute şi bi
ruind, Efreme prin silinţa cugetului.
Tămăduieşte durerea sufletului meu bolnav, Efreme
Cuvioase Mucenice.
Pogoară curajul asupra noastră preafericite, ce este
duşmanul începătorului răutăţii.
Lumina cea strălucită, Efreme a Întreitului Soare, lumină

dumnezeiască pentru noi cereo.
De sfârşit fericit mucenicesc Efreme teai învrednicit
ca cel ce cu tărie teai nevoit.
Putere de a vindeca bolile ţia dat ţie Hristos, Efreme,
celor întristaţi.
Ne luminează pe noi toţi străina ta luptă, Efreme Cu
vioase Mucenice.
În chip cuvios ai vieţuit şi cu darurile muceniciei,
Efreme, teai mărit.
Izvorăşte racla ta bogăţie de tămăduiri, Efreme,celor
ce vin la aceasta.
Izbăveştene pe noi, milostivindute Efreme, de toată
nevoia, cei ce te cinstim pe tine.
Covârşeşte mintea mea, de Dumnezeu purtător ară
tândute Efreme, alergarea ta pământească.
Flacăra harului tău să ardă tirania înşelării noastre.
Cu bucuria cea cerească hrăneştene Efreme neîncetat,
de întristare izbăvindune.
Slavă. Al Treimii
Mântuirea sufletelor, Preasfântă Treime, dăne nouă ca
un milostiv.
Ca o Maică a Mântuitorului, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, neîncetat izbăveştene pe noi.
Binecuvântările. Glas pl. I.

Binecuvântat eşti Doamne, învaţămă Efreme să laud cu
mare glas
Viaţa îngerilor în Muntele Neprihăniţilor ai săvârşit de
Dumnezeu cugetătorule, mânia barbarilor, ai suferit neclintit,
împotriva celor trimişi şi cununa mucenicilor de la Domnul

ai luat Sfinte Efrem.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţămă pe Efrem al lăuda,
Pentru ce ca miruri adunarea credincioşilor, dumnezeieşti
cântări şi imnuri, Cuviosului şi Mucenicului aduceţi, acum
purtătorului de Dumnezeu Efrem? Ci împreună cu acelea
strigaţi: Fericit eşti tu, Cuvioase Mucenice slăvite.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţămă pe Efrem al lăuda,
Foarte fierbinte la mănăstirea ta aleargă, ale credincioşilor
cete, şi la dumnezeiasca ta raclă căzând cu credinţă, har îm
belşugat de la aceasta primind, laudă Efreme izbânzile tale.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţămă pe Efrem al lăuda,
Ca nişte mironosiţe, credincioşii, în loc de miruri, ţieţi
aduc Efrem laudă, ajutorul tău primind Părinte, pe care dăru
ieştel totdeauna celor ce vin la tine şi toate cererile le plineşte.
Slavă. Al Treimii
Să ne închinăm toţi Sfintei Treimi întro fiinţă, care
peste toţi stăpâneşte şi cu credinţă să strigăm împreună cu
îngerii cei înţelegători: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
Pe Dătătorul de viaţă născânduL, pe Cuvântul cel
Preaînalt, de înşelarea lumii teai izbăvit Fecioară, pentru
aceasta cu toţii îţi strigăm ţie Curată; Izbăveştene pe noi
Stăpână din patimile sufletului şi ale trupului.
Aliluia pe III. Slavă ţie Dumnezeule

G.M.M.
Sfântul Mare Mucenic Efrem
se prăznuieşte pe 3 ianuarie şi pe 5 mai.
ÎNSEMNARE: Evlavioşii pelerini sunt rugaţi să
trimită minunile Sfântului Efrem făcătorul de minuni ex
clusiv şi numai Sfintei Mănăstiri, căreia îi şi aparţin.
Adresele evlavioşilor pelerini, care au primit binefaceri

de la Sfântul nostru Efrem, deja nu se mai publică din
raţiuni de la sine înţelese. Acestea se păstrează în arhiva
Sfintei noastre Mănăstiri.
Din partea Sfintei Mănăstiri
Adresa:
ΙΕΡΑ ΜΟΝΗ ΕΥΑΓΓΕΛΙΣΜΟΣ ΤΗΣ ΥΠΕΡΑΓΙΑΣ
ΘΕΟΤΟΚΟΥ ΚΑΙ ΑΓΙΟΥ ΕΦΡΕΜ
ΟΡΟΣ ΑΜΩΝΩΝ ΑΤΤΙΚΗΣ, Τ. Κ. 19005,
GREECE

Vedenii Si Minuni Ale Sfantului Mare Mucenic Efrem Cel Nou PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vedenii Si Minuni Ale Sfantului Mare Mucenic Efrem Cel Nou PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VEDENII ŞI MINUNI

ale Sfântului Mare Mucenic

Traducere din neogreacă

SFÂNTA MITROPOLIE A ATTICEI

Începând o nouă ediţie îmbunătăţită a volumelor I şi al

aşa cum Cuvioasa noastră Maică cu multă dragoste le­a

Sfânta Mănăstire, 23 iunie, 2002,

Multă vreme am şovăit să scriu şi să povestesc minunata

Fie ca multe suflete să fie străpunse de minunile

Prolog la ediţia a doua

Aşa cum cinstita biserică a Sfântului nostru Efrem se

15 August, † Monahia Macaria

Vechea raclă a Sfântului Mare Mucenic Efrem

Cu multă evlavie sărutând sfintele tale moaşte Efreme, slava

Smerita ta roabă Egumena,

Sfânta Mănăstire, 14 septembrie 1955, Sfântul Efrem

Sfântul Efrem s­a născut în Trikala Tesaliei în anul

pentru a intra în monahism la Mănăstirea Stavropighie

aceea l­au pironit de copac prin piroane mari ţigăneşti

Locuinţa unde s­a născut Sfântul Efrem în Trikala Thesaliei.

Enciclopedia Papirus – Larousse, vol. 12, p. 441: „...Acest

Revoluţia nu s­a impus în Trikala din pricina poziţiei

Papirus – Larousse, vol. 7, p.452.

Enciclopedia Bisericii, Athena p. 182.

greci ce erau asupriţi de latini, Nerio a bănuit că este

Dicţionarul Enciclopedic Ilion, vol. 7, Elada, p. 315.

unirea tuturor statelor creştine şi a forţelor lor împotriva

TABEL CRONOLOGIC, p. 545­546.

1391 – Filadelfia este cucerită de turci. De asemenea,

Trecând pe acolo un cioban i­a aruncat haina lui când a înţeles că

ÎN RUINELE VECHII MĂNĂSTIRI

Aşezată fiind pe ruinele vechii mănăstiri, m­am dus cu

Fotografie rară a vechii Stavropighii Patriarhale, Sfânta Mănăstire

cu atenţie pământul, vedeam alcătuirea armonioasă a trupului,

Sfântul Efrem în raclă și Fericita Egumenă Monahia Macaria

Vecernia în pace. De dimineaţă, după slujba Utreniei, am luat sfintele

am intrat în Sfântul Altar pentru că depusesem acolo sfintele lui

Puţină la vorbă, cu o expresie de „fericită întristare”, revărsată în

Copii de la „Lucrarea sfântă” a Sfintei Mănăstiri

Fericita Egumenă Macaria ţinând în mână

A consemnat minunile Sfântului şi le­a tipărit treptat în zece

Gura ei cea cu miere grăitoare L­a slăvit neîncetat până la

Mii de credincioşi însoţind­o pe Fericita Egumenă

Tesaliei, conduşi de Dumnezeu iubitul Episcop al Diavleiei, Da­

Mormântul Fericitei Stareţe Macaria.

Ai avut pleoapele închise şi buzele pecetluite,

Arhangheli, Începătorii şi Heruvimi,

Sfântul, prin preadurerosul său martiriu, a strălucit

Efrem a prăznuit această sărbătoare cu mare strălucire,

Cele două vedenii

ei. În această strălucire l­am văzut pe Sfânt. El ţinea în

era foarte întristat şi mi­am zis: ce poate să facă aici

Vestirea martiriului său

Dimineaţa am povestit surorilor acest fapt uimitor

rasă preoţească. Sfântul mir care s­a revărsat m­a strămutat

apoi continuu la ţărani. Prin înfăţişarea şi lătrăturile lui i­a

Predica unui paralitic

pornise să iasă din biserică spre mormântul Sfântului,

pentru reţina – pe care toţi aceştia le închiriau de la

Sfântul este cu totul viu

Sfântul în chip de lumină

înălţime, care pornise din mormântul Sfântului şi se în­

Sfântul scoate demoni

aşa cum Cuvioasa noastră Maică cu multă dragoste lea

Sfântul Efrem sa născut în Trikala Tesaliei în anul

aceea lau pironit de copac prin piroane mari ţigăneşti

Locuinţa unde sa născut Sfântul Efrem în Trikala Thesaliei.

Revoluţia nu sa impus în Trikala din pricina poziţiei

TABEL CRONOLOGIC, p. 545546.

Trecând pe acolo un cioban ia aruncat haina lui când a înţeles că

Aşezată fiind pe ruinele vechii mănăstiri, mam dus cu

A consemnat minunile Sfântului şi lea tipărit treptat în zece

Gura ei cea cu miere grăitoare La slăvit neîncetat până la

Mii de credincioşi însoţindo pe Fericita Egumenă

Tesaliei, conduşi de Dumnezeu iubitul Episcop al Diavleiei, Da

ei. În această strălucire lam văzut pe Sfânt. El ţinea în

era foarte întristat şi miam zis: ce poate să facă aici

rasă preoţească. Sfântul mir care sa revărsat ma strămutat

apoi continuu la ţărani. Prin înfăţişarea şi lătrăturile lui ia

înălţime, care pornise din mormântul Sfântului şi se în

doua oară: „Sfinte al meu Efrem”; şi iarăşi mia zis: „Încă

Noi neam pierdut şi am început Paraclisul Sfântului; şi

ia mustrat pe credincioşii care voiau să ţină secretă

ţeam sângele cămi îngheaţă în cap. Nu am putut să ar

arhiereşti şi era proestos al praznicului; şi, apropiinduse

denie şi mam liniştit”. Am scos şi iam dat această

Rana sa închis deodată

Şcoala Catehetică. Catehetul mia spus că scopul excursiei

Însă eu am uitat de coroană şi, făcânduse ziuă de

ardere de tot, sfântă şi cu totul fără de prihană şi care im

Şi în ziua care a urmat lam văzut iarăşi pe Sfântul

„Nu te speria, copilul meu, sunt Sfântul Efrem”, ia

„Săţi faci semnul crucii...”

mult. Mergeam regulat la medicul meu şii ceream sămi dea

vieţii ei sau poate chiar ore. Lam găsit pe soţul ei şi iam

semnul crucii, o mireasmă negrăită sa revărsat din sfintele

Este adevărat că credinţa acestei femei evlavioase i

în sfârşit neam ridicat, o lumină albă preastrălucită sa

doar când sa apropiat ziua plecării sa trezit în mine o

„Izbăveştemă, Sfinte al meu”

Este potrivit ca în secolul al XXlea să vorbim despre

Lam văzut pe Sfânt ieşind din pământ

spus toate cele pe care leam văzut cu mare emoţie. Şi

noi am pătimit multe pagube, dar totdeauna neam rugat