Reînnoirea isihast – un r zboi

nev zut
“Alung i du manii cu numele lui Iisus, c ci nu este
putere mai mare în cer i pe p mânt” - Sf. Ioan Sc rarul

Ioan Ci mileanu

Asocia ia pentru Isihasm este o organiza ie non-profit având

urm toarele obiective:
- p strarea tradi iei isihaste (a apropierii de Dumnezeu prin
rug ciune)
- ajutorul social
- îndrumarea oamenilor c tre Biseric , c tre via a în Hristos
- trezirea în inima tinerilor a dorin ei de slujire a semenilor, a
dragostei de carte i a dorului nesecat pentru rug ciune (acestea au
caracterizat via a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, patronul
spiritual al asocia iei).
În acest scop organiz m conferin e publice lunare i pelerinaje,
am înfiin at o bibliotec cre tin i distribuim ajutoare (primite de la
credincio i) în cadrul ac iunii “Iube te- i aproapele”. Începând din
acest an am lansat revista “Porunca Iubirii” (6 nr. / an), convin i fiind
“iubirea va salva lumea” i c Dumnezeu este iubire.

Reînnoirea isihast este numai unul din scopurile asocia iei,

cel mai important îns , c ci f rug ciune, f Dumnezeu, nu sunt
posibile nici celelalte. Iar rug ciunea isihast este cea mai simpl , cea
mai comun , cea mai fireasc . Chiar i un necredincios, când face un
cat mare – când sufletul lui simte c moare - se sperie el însu i de
fapta sa i se roag parc din instinct cu “Doamne iart -m ” sau
“Doamne miluie te-m ”. C ci, a a cum trupul nu poate tr i f aer,
respira ie, a a i sufletul nu poate tr i f rug ciune.
Rug ciunea este respira ia sufletului, între ine via a sufleteasc .
Se spune despre noi c suntem “vii” (c 87% suntem
cre tini), dar câ i dintre noi ne rug m, ca s putem spune c suntem
vii? Câ i mergem la biseric ? Câ i suntem cre tini adev ra i, nu doar

1
cu numele? Ne aducem aminte de Dumnezeu doar la necaz. Apel m
la El doar ca la o ultim posibilitate. Rug ciunea isihast , rug ciunea
de toat vremea, are darul de a ne aduce aminte c “Dumnezeu este
cu noi” tot timpul, are menirea de a ne ajuta s nu facem “nimic f
Dumnezeu”, c ci ea este ca o candel mereu aprins în c mara inimii
noastre.
Pledând pentru isihasm nu facem isihasm de parad , de f rie, de i
chiar i acest lucru ar fi mai bine primit de Hristos decât a fi cre tin
doar cu numele (Fil. 1, 15-18). Pledând pentru isihasm, pled m de
fapt pentru redescoperirea unei comori de nesfâr it hran
sufleteasc . C ci isihasmul este asemeni celor 5 pâini i 2 pe ti* (Mc.
6, 35-44). De ce s -i l m pe români “s plece s se hr neasc ” din
religiile orientale i din confesiunile occidentale, când isihasmul
poate s -i hr neasc pe to i, poate s -i împ rt easc pe to i cu
puterea numelui lui Iisus Hristos, poate s fie o adev rat “liturghie
dup liturghie”!?
Oamenii de azi, orbi suflete te, asemeni orbului din Ierihon
au nevoie s strige tare (chiar dac sunt certa i s tac !):
“Iisuse…miluie te-ne”. Iar preo ii, asemeni lui Iisus, trebuie s
deschid ochii celor orbi, trebuie s -L fac cunoscut pe Dumnezeu i
în afara slujbelor (prin conferin e, publica ii, un post propriu de
televiziune, ajutor material, etc.), c ci 87% din români nu pot înc pea
în biserici i m stiri pentru a primi credin a adev rat .
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-ne
pe noi, p to ii.

* Pe te = Ichthys = Iesous Christos Theou Yios Soter = Iisus

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (cuvinte din rug ciunea
isihast !). Pe tele este simbolul lui Iisus (Marele Pescar de oameni)
i al cre tinilor n scu i (pescui i) din apa botezului.
Pâinea este cuvântul (porunca) lui Dumnezeu, este porunca iubirii,
iar cuvântul lui Dumnezeu este duh i este via (Ioan 6, 63). Cu
aceast pâine se pot hr ni cu atât mai mul i oameni cu cât con ine
mai pu in din aluatul fariseilor (din poruncile omene ti) – Mc. 7, 5-9;
Mc. 8, 5-21.

“Domnul st la judecat cu locuitorii p mântului, c nu mai

este credin , nici iubire, nici cunoa tere de Dumnezeu în ar . To i
2
jur strâmb, mint, ucid, fur i sunt desfrâna i… i pentru c tu ai
trecut cu vederea cunoa terea Domnului [de c tre popor], Eu te voi
da la o parte din preo ia Mea…Dar i poporului i se va întâmpla ca
i preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le voi întoarce
împotriva lui” (Osea 4:1-3,6,9).
Desigur, în condi iile de azi, Biserica nu poate ac iona la
sura necesar decât cu ajutorul statului. i pentru c nu mai avem
conduc tori ca tefan cel Mare i Sfânt sau Constantin Brâncoveanu,
Biserica trebuie s i poat spune punctul de vedere în Guvern i
Parlament, trebuie s ini ieze ac iuni de lobby i referendumuri. Dup
Ioan Alexandru, care a pus o cruce în Sala Parlamentului, nu a mai
fost v zut nimeni în Parlament, care s apere Credin a i Biserica
Ortodox în mod dezinteresat, f a urm ri capital politic.

3
 Apropierea omului de
Dumnezeu
Arhim. Teofil P ian

Fire (caracter) i mântuire

În general, intelectul se angajeaz mai u or decât sim irea;

depinde i de structura omului. Îmi spunea p rintele Serafim: „m i,
la tine nu s-a f cut acordul între minte i inim “. Eu sunt un tip mai
ra ional, mai mental. Din acest motiv doresc – fiindc nu am – s am
o sensibilitate mai mare. M bucur de cei care au o sensibilitate mai
mare.
Lui Dumnezeu s -i sluje ti cu structura ta i cu firea ta, nu
trebuie s te formalizezi. Din Pateric afl m despre doi p rin i cu totul
deosebi i ca structur i anume: Ava Arsenie, care era un tip
introvertit i distant (poate de aceea era distant fiindc era mai mult
cu gândul la Dumnezeu), îi respingea pe oameni, se retr gea. i
cel lalt, sfântul Moise Arapul, despre care, în Filocalie, p rintele
Ioan Cassian (în convorbirile cu p rin ii din pustia sketic ) spune c
era cel mai iscusit dintre p rin ii pe care i-a întâlnit în pustia sketic .
Spune c sfântul Moise, “cel dintre tâlhari”, care a devenit sfânt dup
ce mai întâi a fost el însu i tâlhar, a fost cel mai iscusit dintre p rin i.
i acesta era un om foarte comunicativ. Se punea problema: care este
mai bine primit în fa a lui Dumnezeu, cel comunicativ sau cel
distant? i s-a ar tat într-o vedenie unui p rinte dou cor bii care
mergeau pe râu; una era cu Ava Arsenie, deci cel mai rezervat, i
Duhul Sfânt era asupra lui, iar cealalt era cu sfântul Moise Arapul i
îngerii îl hr neau cu faguri de miere. Deci amândoi erau primi i la
Dumnezeu, fiecare în felul lui lucrând. i ne pare foarte bine de
treaba asta fiindc mie, care sunt mai deschis, mai comunicativ mi-ar
trebui foarte mult s m obi nuiesc s fiu departe, s fiu rezervat, s
fiu distant, s m izolez. Eu nu sunt un tip care s m izolez i nici nu
4
e necesar lucrul acesta, c dac a crede lucrul acesta a face tot
posibilul s fiu a a. Când m-am f cut eu c lug r aveam un prieten cu
care am fost coleg, ca studen i la teologie i care mi-a scris la
stire dup ce el ajunsese preot: „Î i doresc s nu fii nici prea
mult, nici prea curând, un c lug r tip”. N-a putea zice c m-am
gândit la aceasta sau c a fi fost preocupat de a a ceva, c ci m-am
gândit c omul se mântuie te în firea sa real i nu trebuie s î i fac
alt fire ca s -l primeasc Dumnezeu.

Treptele apropierii de Dumnezeu

Mântuirea propriu-zis este eliberarea de p cat, de patimi, patimile
fiind deprinderi în p cat, într-o atitudine de via negativ . catul e
socotit ca fapt negativ izolat , iar patima ca deprindere, ca un p cat
repetat. Noi m rturisim de pild în Crez c “Fiul lui Dumnezeu s-a
cut om pentru noi i pentru a noastr mântuire”. Trebuie s avem în
vedere c mântuirea nu este ultima form de înaintare în via a
duhovniceasc . În progresul vie ii spirituale sunt trei etape, cur irea
(mântuirea), iluminarea i unirea cu Dumnezeu. Titlul complet al
Filocaliei este „Filocalia sau culegere din scrierile sfin ilor p rin i,
care arat cum se poate omul cur i, ilumina i des vâr i“. Nu se
poate face o grani între cur ire i iluminare, între iluminare i
des vâr ire sau îndumnezeire pentru c de fapt, în via lucrurile nu
merg cum merg în gândire, se întrep trund; în m sura în care te
cur ti te i iluminezi, iar în m sura în care te iluminezi, te i
îndumnezeie ti.
Mântuirea ine în esen de eliberarea de p cate, de patimi.
Sfântul apostol Pavel (în 1Cor. 6, 9-11) ne spune cine nu intr în
Împ ia lui Dumnezeu, care p cate sunt opritoare de a intra în
Împ ia lui Dumnezeu: desfrânarea în orice chip ar fi, slujirea
idolilor, iubirea de avere; cei r i de gur nu intr în Împ ia lui
Dumnezeu, la fel r pitorii i ho ii. Iar la urm spune c în astfel de
cate a i fost i voi cândva, dar v-a i cur it, v-a i sp lat, deci nu mai
sunte i în astfel de p cate. Mântuirea trebuie s fie o realitate sim it ,
ca s se tie exact când ai ie it din p catele respective i atunci, într-
un fel, se poate zice c te-ai i mântuit. Sfântul Maxim M rturisitorul
zice undeva c Fiul lui Dumnezeu s-ar fi unit cu omul prin întrupare,
chiar dac omul nu avea trebuin de mântuire, pentru c asta nu
înseamn apropierea maxim a firii omene ti de Dumnezeu. Dac nu

5
trebuia s -l mântuiasc de p cate, atunci putea s -l ajute s se
îndumnezeiasc .

Via a cre tin este angajare pentru Dumnezeu a „omului nou“, a

omului vrednic
Necazul cel mare este c noi presupunem multe lucruri ca fiind deja
cunoscute i tr ite de c tre credincio i. Slujbele noastre presupun o
vrednicie a omului de a lua parte la sfintele slujbe i noi consider m
într-un fel pe to i vrednici de a lua parte, de aceea pornim de la un
punct de înaintare nu de la locul de la care se g se te în realitate
omul. Mântuirea nu se realizeaz de c tre om ci de c tre om în
colaborare cu Dumnezeu i Dumnezeu îl ajut pe om s se
mântuiasc în m sura în care omul se angajeaz i el pentru
mântuire, cel pu in ca s devin receptiv pentru ceea ce face
Dumnezeu cu el. Dac noi am fi în via a noastr a a cum este omul
considerat în clipa în care s-a botezat, deci mort fa de p cat i viu
pentru Dumnezeu, înviat din mor i, asta ar însemna de fapt via a
cre tin . Via a cre tin este angajarea pentru Dumnezeu din situa ia
de înviat din mor i, nu din situa ia omului care trebuie s învie din
mor i, nu din situa ia omului care trebuie s lichideze ni te p cate ci
din situa ia omului care a lichidat odat cu p catele. „Dup cum a i
cut m dularele voastre roabe necur iei i f delegii, spre
delege, tot a a face i acum m dularele voastre roabe drept ii,
spre sfin ire“, scria Sfântul Apostol Pavel cre tinilor din Roma
(Rom. 6, 19). Dac am fi noi în situa ia aceasta n-am mai avea de
luptat cu ni te negative din via a noastr , cu ni te împotriviri, ci am
avea în fa doar în area la cer. Sfântul Apostol Pavel a a în elegea
pe omul nou de i î i d dea seama c nu to i oamenii sunt înnoi i, nu
to i oamenii sunt ajun i la situa ia de om nou, c ci cre tinilor le
zicea: „Lep da i pe omul cel vechi împreun cu poftele i patimile lui
i înnoi i-v în duhul min ii voastre, îmbr ca i-v în omul cel nou”
(Ef. 4, 22-24) sau „Schimba i-v prin înnoirea min ii“ (Rom. 12, 2).
Dac oamenii aveau mintea înnoit nu le mai zicea de înnoirea
min ii. Dar punctul de plecare cel real, cel s tos, ar trebui s fie
acesta: de la lichidarea p catelor, de la nimicirea p catelor. Dac nu
facem aceasta via a este lipsit de fapt de preocup ri pentru mântuire.
Mul i dintre credincio i cred c sunt credincio i numai pentru
nu t duiesc pe Dumnezeu cu cuvântul. Eu cu mul i oameni m-
am confruntat în privin a aceasta i i-am întrebat: „E ti credincios?
6
Crezi în Dumnezeu?“. „Da, p rinte, cred în Dumnezeu“. i dac l-am
luat la cercetare am ajuns la concluzia ( i el a ajuns la concluzia) c
nu crede în Dumnezeu ci doar nu-l t duie te pe Dumnezeu cu
cuvântul. Cineva care nu merge la biseric , de exemplu, acela nu- i
manifest credin a, n-are credin . Eu de exemplu, care sunt
credincios, n-a putea s nu merg la biseric , ori cineva care nu poate
mearg la biseric înseamn c nu are atâta credin cât îi trebuie
ca s -l duc la biseric , ca s -l in în cadrul slujbelor. Dup aceea,
mai sunt i altele: cine nu ine post, nu ine rânduiala postului, cine
nu cite te din Scriptur (nu împline te o rânduial de îmbog ire a
min ii cu gândurile la Dumnezeu). Toate acestea in i de mântuire i
de cel lalte st ri, celelalte etape de înaintare în via a duhovniceasc .
Nu e vorba numai de o teorie, de i i o teorie e bun , pentru c dac
n-ai în gând nu po i avea nici în fapt . Ar trebui s se insiste mult
mai mult asupra acestei laturi a existen ei (asupra mântuirii) i acest
lucru trebuie f cut în mod sistematic, mai ales în cadrul sfintelor
slujbe. S se in mai multe predici i predici nu abstracte i care nu
angajeaz (predici de informare, intelectuale) ci ni te predici în care
se pun problema în esen a ei: suntem sau nu suntem pe calea
mântuirii? Avem sau nu avem preocup ri de mântuire? Am realizat
sau nu ceva în privin a aceasta? Unde ne g sim, ce facem de-acum
încolo, ce mai putem face?

Informare selectiv i angajare cu cruce

Mijloacele de informare aduc mai multe inform ri, mai multe
gânduri în fiin a omului, îns trebuie s fii selectiv, s tii ce s
prime ti i ce s nu prime ti. Nu tiu dac cei care nu au nici un fel
de leg tur cu mijloacele de informare sunt mai îmbun i pentru
faptul acesta: c nu cunosc anumite lucruri. Omul trebuie s fie
st pân pe ceea ce i se ofer , s tie ce s ia i ce s lase i în orice caz
nu caute s cunoasc numai de dragul de a cunoa te, ci s
cunoasc pentru folosul sufletesc pe care i-l aduce cunoa terea. Din
criza moral ie im prin efort personal; mai întâi de toate trebuie s
avem o intui ie a valorilor spirituale, s ni se atrag aten ia asupra lor
i noi în ine s le intuim ca valoroase i apoi s le urm rim. Cei mai
mul i oameni renun la bine nu pentru c nu tiu ce este binele ci
pentru c este mai comod s renun e la bine, s renun e la efortul de
îmbun ire. Cre tinismul în orice caz e cu cruce: „Cel care vrea s
vin dup mine s se lepede de sine, s i ia crucea i s -mi urmeze
7
mie“ a zis Isus Hristos (Mat. 16, 24). Ce înseamn asta: „s i iei
crucea“? Înseamn s i iei partea de osteneal , partea de efort care
ine de propria ta dep ire. Nu trebuie s a tept m ca lucrurile s ne
vin de-a gata. Cu credin a e cum e cu cultura: te ii de ea - o ai, nu te
ii - o pierzi.

Lumin i bucurie - semne ale apropierii de Dumnezeu

Nu se poate s fii aproape de Dumnezeu f a fi într-un fel luminat,
chiar dac nu- i dai seama de luminile care vin de sus. Dar bucuria
aceasta de a intui o valoare religioas , bucuria care î i vine dintr-un
cuvânt al Mântuitorului la care meditezi sau bucuria care- i vine din
con tin a c Dumnezeu e Tat l nostru, c Dumnezeu ne iube te, c
noi ne rev rs m iubirea fa de Dumnezeu i Dumnezeu î i revars
iubirea fa de noi, e o lumin de fapt. Când m gândesc la cuvintele
psalmului 102: „Pe cât sunt de sus cerurile deasupra p mântului pe-
atât de mare bun tatea lui Dumnezeu spre cei ce se tem de Dânsul.
Cât de departe e r ritul de apus, atât a dep rtat El de la noi
delegile noastre. Cum miluie te un tat pe fiu a a miluie te
Domnul pe cei ce se tem de Dânsul“. E o bucurie i ai putea zice c
se vede chiar o lumin pentru c lumina vine de la Dumnezeu, din
cuvintele respective, iar bucuria din faptul c ai aceast lumin , adic
tii c sunt ni te realit i nu numai ni te cuvinte pe care le rostim
fiindc sunt puse în rânduiala noastr de slujb , sunt ni te realit i pe
care le intuim pentru via a noastr .
te gânde ti c Dumnezeu e binevoitor, c ci un tat care nu
e binevoitor nu exist , nu-i tat . Spune undeva Domnul nostru Iisus
Hristos: „Dac voi, r i fiind, ti i s da i daruri bune fiilor vo tri, cu
atât mai mult Tat l vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care
cer de la El” (Mat. 7, 11). E o lumin aici i lumina aceasta e o
bucurie pentru cine are aceast lumin . Cine cite te lucrurile acestea
numai a a, de pravil (de program) i nu le adânce te i nu le vede
valoarea, înseamn c înc nu este luminat i nu poate avea bucurie
din ele. Dac mai exist i alt lumin , aceasta este lumina cea dintâi,
lumina mântuirii, lumina adev rurilor cuprinse în cuvintele lui
Dumnezeu sau în cuvintele sfin ilor p rin i. De exemplu, când te
gânde ti la cuvintele sfântului Isac Sirul, c „Rug ciunea este o
bucurie care înal mul umire“, ai o lumin , ai satisfac ia sufleteasc
pentru c ai întâlnit un lucru de valoare. Sau Sfântul Marcu Ascetul

8
când spune: „credin a neclintit e un turn înt rit i Hristos se face
toate celui ce crede” – e o lumin i o bucurie.

Tr ire mistic i poezie mistic

Tr irea mistic se consider , în general, ca o tr ire care nu poate fi
cuprins în cuvinte. Sfântul Isac Sirul spunea undeva c sunt i
oameni care tac pentru c sunt cople i de darul lui Dumnezeu, nu
pot spune, li se taie cuvântul pe buze. Când exprimi ceva din tr irea
cre tin , în orice caz, ceea ce exprimi nu e la m sura tr irii, dar totu i
e un mijloc ce duce c tre o tr ire cre tin . De exemplu, mie îmi plac
foarte mult poeziile de Zorica La cu. Acum, mai nou, au ap rut
poeziile lui Nichifor Crainic dintre care unele sunt poezii mistice,
poezii care creeaz o atmosfer . Poeziile de Zorica La cu sunt poezii
profunde. I-a dat Dumnezeu un dar de exprimare. Ea nu este o simpl
versificatoare ci este o poet adev rat , în sensul c are figuri de stil
care impresioneaz prin ele însele. De exemplu, îmi place foarte,
foarte mult „Fil din acatist“ i pentru con inutul ideologic dar i
pentru expresia literar . Se poate g si în placheta intitulat „Osana
luminii“:
Bucur -te, leag n alb de iasomie,
tre care’n roiuri fluturii coboar ,
Bucur -te, raza stelei din vecie,
ipot care curge lin cu ap vie,
Bucur -te, Maic pururea Fecioar ,
Dulcea mea Marie.
Bucur -te, floare f de prihan ,
Alb ca argintul nop ilor de var ,
Spicul cel de aur ve nic plin cu hran ,
Mirul care vindeci orice fel de ran ,
Bucur -te, Maic pururea Fecioar ,
Ploaia cea de man .
Bucur -te brazd plin de rodire,
Munte sfânt, în care s-a’ngropat comoar ,
Bucur -te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de m rire,
Bucur -te, Maic pururea Fecioar ,
Blând fericire.
9
Bucur -te, m rul vie ii care’nvie,
Pomul greu de road ’n plin prim var .
Bucur -te iar i, rm de bucurie
Dintru care curge miere aurie,
Bucur -te, Maic pururea Fecioar ,
Sfânta mea Marie.
Exist deci o poezie mistic izvorât dintr-o tr ire mistic iar
poezia aceasta duce i ea, la rândul ei, c tre o tr ire mistic . Dar
pentru aceasta, trebuie s fii cumva tu însu i înaintat pentru c altfel
cobori lucrurile sfinte la lucruri obi nuite.
Dac lu m un alt exemplu, s zicem Sfântul Ioan Iacob,
acesta este un versificator, nu este poet. I-am citit toate poeziile dar
nici una nu m-a impresionat nici prin con inut, nici prin forma ei. De
ce? Con inutul este o idee care poate fi foarte bine exprimat i f
versuri. tiu eu, poate c dac le voi citi de mai multe ori, pe unele s
le apreciez mai mult. Dar prima lectur nu m-a satisf cut. Am
cunoscut alte poezii de alt factur mult mai bune decât poeziile
sfântului Ioan Iacob. De exemplu, poeziile lui Zorica La cu, poeziile
lui Nichifor Crainic, ale lui Ion Pillat, ale lui Vasile Militaru sau ale
lui Vasile Voiculescu, care sunt poezii de poe i autentici, nu de
versificatori. La fel, poezii de Traian Dorz, care sunt iar i foarte
bune, dar Traian Dorz este în mare m sur versificator, mai pu in
poet, dar are darul de a prezenta ni te idei în versuri, idei pe acre nu
tiu dac altfel ai ajunge undeva s le cuno ti i s le ai în vedere.
Am înv at ni te poezii de Traian Dorz i pentru con inutul lor i
pentru forma lor versificat . Pot s v spun o poezie pe care am
recitat-o chiar la înmormântarea unui p rinte de la noi i pe care mi-
am alc tuit dup aceea predica:
Am trecut
Am trecut de cel din urm vârf ce ne desparte
i de-abia te v d în vale, ar de departe,
Unde-am stat i-am plâns atâta, ar de
departe.
Am avut în tine doruri f de-mplinire,
Suferin e f num r, plâns i fericire,
Poate-atât cât nimeni altul plâns i fericire.
10
 Am avut du mani în tine r ul s -mi doreasc ,
Dar au fost i-atâtea inimi dragi s m
iubeasc ,
Scumpe i duioase inimi dragi, s m iubeasc .
O! P mântul pe care am tr it o via ,
Azi te las, r mâi în urm tot mai mic prin
cea ,
Mai în urm , mai departe, tot mai mic prin
cea .
Azi m duc în ara scump , sus, mai sus de
stele,
Unde-i mirele i-alesul dorurilor mele,
Dup care-au plâns o via dorurile mele.
Fa a ta îndurerat nu voi mai privi-o
Ur , suferin , lacrimi, plânsule, adio
De-azi suntem pe ve nicie desp i. Adio!

11
 Neoisihasmul - o bucurie
Arhim. Teofil P ian
stirea Brâncoveanu – Sâmb ta de Sus

În Anuarul Mitropoliei Banatului, pe 1998, este cuprins i un articol

scris de asistentul universitar, de la Facultatea de Teologie din
Timi oara, domnul Cornel Toma. Articolul este intitulat
„Neospiritualismul isihast“. În acest articol autorul vrea s -i
conving pe cititori – sau cel pu in s le atrag aten ia – c
neoisihasmul este o anomalie. El nu spune expres c neoisihasmul
este o „anomalie“, dar din cuprinsul articolului aceasta reiese.
Luând aminte la articolul men ionat, am luat act de faptul c
autorul lui este convins c neoisihasmul este o anomalie. Personal
îns , nu sunt de acord cu aceasta ci sus in c neoisihamul este o
bucurie. Tocmai aceasta vreau s demonstrez în cele ce urmeaz .

Neoisihasmul – readucere aminte a nevoii de îmbun ire

sufleteasc
adar, pornesc de la ideea exprimat în titlul materialului de fa ,
care este convingerea mea, anume c , neospiritualismul isihast,
respectiv neoisihasmul, este o bucurie. Cum am ajuns la gândul
acesta? Am ajuns luând aminte la faptul c neoisihasmul are darul de
a pune în aten ie, în vremea noastr , pentru contemporanii no tri,
ceva ce s-a uitat de mult, ceva ce nu mai este în preocuparea nici
car a credincio ilor no tri, adic lucrarea de îmbun ire
sufleteasc , ce poate fi realizat prin rug ciunea de toat vremea,
adic prin repetarea cât mai des a rug ciunii f cut cu mintea în
inim , cuprins în cuvintele: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul“. Aceast rug ciune de
mul i ne tiut i de al ii neb gat în seam , este „rug ciunea cu care
se mântuiesc c lug rii“, – cum o numea P rintele Arsenie Boca. Ea
este rug ciunea cu care sunt datori c lug rii, dar care se recomand i
mirenilor, adic credincio ilor care nu sunt c lug ri, i care, nefiind
lug ri, nici nu sunt datori s o fac , îns dac o fac, dac se
angajeaz prin aceast rug ciune, le folose te foarte mult.
12
 Eu am aflat de rug ciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul“ de la P rintele Arsenie
Boca, în anul 1942. Doream s devin c lug r i în vederea acestui
lucru, m-am prezentat la M stirea Brâncoveanu de la Sâmb ta de
Sus, unde vie uia i activa pe atunci P rintele Arsenie. Înainte de
ajunge acolo, i-am scris P rintelui Arsenie. P rintele Arsenie mi-a
spuns la scrisoare prin intermediar, atr gându-mi aten ia asupra a
ceea ce este mai esen ial în c lug rie, adic asupra rug ciunii de toat
vremea. Nu mi-au fost date, îns , în scrisoare, nici un fel de
indica ii, ci mi s-a spus doar s zic mereu, ca rug ciune, cuvintele:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine
tosul“. Când m-am întâlnit cu P rintele, la sfâr itul lui august
1942 – având eu atunci doar treisprezece ani i jum tate – P rintele a
vorbit cu mine ca i cu un om mare i mi-a spus i cum s fac
rug ciunea, de care tiam deja din scrisoare. Mi-a spus anume, ca
rug ciunea s o fac cu gândul (în gând) i s o lipesc de respira ie în
felul urm tor: între respira ii (asta însemn : f s inspir, f s
expir) s zic „Doamne“. Apoi, tr gând aerul în piept, odat cu
aceasta, s zic „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu“ i dând aerul
afar din piept, odat cu aceasta, s zic: „Miluie te-m pe mine,
tosul“. Aceasta a fost înv tura dat mie de P rintele Arsenie,
în leg tur cu „rug ciunea cu care se mântuiesc c lug rii“. Nu eram
lug r, ci eram mirean, credincios de rând, cu preocup ri de coal ,
pe care mi le-am concretizat prin studierea liceului i apoi a teologiei,
devenind absolvent de teologie, în anul 1952. Din 1953, fac parte din
ob tea monahal a M stirii Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus, din
ile F ra ului.
De observat c p rintele Arsenie, dându-mi indica ii în
leg tur cu felul cum urma s fac rug ciunea propus de el, nu mi-a
spus nimic despre necesitatea de a lua leg tur cu vreun duhovnic
sau om experimentat în lucrarea rug ciunii de toat vremea. Poate c
rintele tia c chiar c utând eu un astfel de om, nu l-a fi g sit –
ceea ce cred i acum. Nu mi-a spus P rintele Arsenie nici s -l mai
caut pe el. i de fapt, eu nu m-am mai întâlnit cu P rintele Arsenie
decât dup 23 de ani, adic în 1965.
Când am ajuns student la teologie, adic dup ase ani de
când tiam i practicam rug ciunea cu care se mântuiesc c lug rii,
dar care se recomand i mirenilor, colegii mei mai mari, care
citiser câte ceva în leg tur cu „Rug ciunea lui Iisus“, mi-au spus c
13
este absolut necesar s ai un duhovnic, un îndrum tor, c ci altfel po i
ajunge la r cire i e ti în primejdie s cazi din bine i s ajungi la
u. Eu m rturisesc acum i am m rturisit-o adeseori, c nu-mi pot
închipui s ajung cineva „la r u“, cerând ajutorul Mântuitorului.
Când cerem ajutorul lui Dumnezeu nu ne baz m pe noi în ine ci ne
baz m pe ajutorul lui Dumnezeu, pe interven ia lui Dumnezeu în
via a noastr . Nu-mi pot închipui s te lase Dumnezeu s ajungi în
cire i s cazi în primejdie, când tu zici c tre Mântuitorul:
„miluie te-m pe mine, p tosul“.
i mai trebuie s spun ceva: de-a lungul vie ii mele, din 1942
încoace, deci vreme de 55 de ani, n-am întâlnit pe nimeni despre care
fiu încredin at c m-ar putea ajuta datorit experien ei pe care o
are. Chiar i cei socoti i ca duhovnicii cei mai mari din ara noastr ,
când i-am întrebat despre rug ciune, mi-au spus ceea ce puteam s
aflu eu însumi din c i, pentru c mi-au pus înainte citate din
înv turile P rin ilor care au fost preocupa i de aceast lucrare. i
mai adaug ceva: eu n-am întâlnit pe nimeni despre care s am
încredin area c practic la m suri mari „Rug ciunea lui Iisus“. Fac
aici o parantez : Î.P.S. Mitropolit Antonie – fiind la m stirea
noastr , m-a întrebat cândva [Nota redac iei: dup 1991, când s-a
înfiin at Asocia ia pentru Isihasm i când majoritatea o priveau ca pe
o anomalie], pe mine ca duhovnic al M stirii: „Ai vreun isihast
aici în m stire?“. R spunsul meu a fost clar i promt: „Nu am i
nici eu nu sunt“. P rintele Mitropolit a zis: „La Sibiu sunt mul i“.
Bineîn eles, asta a spus-o ironic i referindu-se desigur, la cei cu
„Oratio Mentis“ i la cei din „Asocia ia pentru isihasm“.
Acestea fiind spuse, s venim acum la „Neoisihasmul“, atât
de dezavuat i de criticat. De ce zic eu c „Neoisihasmul este o
bucurie“? Neoisihasmul e o bucurie prin existen a lui: el face pentru
mul i ceea ce a f cut P rintele Arsenie pentru mine: pune în aten ia
preocup ri isihaste tradi ionale, la m surile omului modern. Chiar
dac isihasmul din vremea noastr nu-i identic cu isihasmul
tradi ional, despre care noi tim doar din c i nu i din experien a
celor angaja i în lucrarea isihast (mo tenit de la înainta i) – pentru
a a ceva, trebuie s recunoa tem c nu exist – el, isihasmul
modern, are meritul c atrage aten ia asupra angaj rii în rug ciune,
prin rug ciunea de toat vremea.
Sunt pu ini cei ce tiu c la slujba c lug riei, când i se dau
candidatului metaniile – ca suport material pentru lucrarea spiritual
14
de îmbun ire prin Rug ciunea lui Iisus – slujitorul sfin it,
adresându-se credincio ilor care sunt de fa , zice: „Fratele nostru
[numele] prime te sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,
spre rug ciunea din tot ceasul c tre Hristos“. i apoi, adresându-se
candidatului, îi spune: „ e ti dator, în toat vremea, a avea în
minte, în inim , în cuget i în gura ta, numele Domnului Iisus i a
zice: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe
mine p tosul“. Cei ce nu tiu aceasta din realitatea imediat , o tiu
de la neoisihasm i de la neoisiha ti, care insist pentru rug ciunea
cu mintea în inim , care îndeamn la înmul irea rug ciunii i care
doresc s creeze o atmosfer de rug ciune, pentru o cât mai mare
angajare a credincio ilor întru apropierea de Dumnezeu i pentru
înmul irea binelui, prin rug ciune. Pentru aceasta, eu sus in c
„Neoisihasmul este o bucurie.“ i mai sus in c neoisihasmul n-ar
putea fi înlocuit cu altceva, cel pu in deocamdat .

Cine nu este împotriva noastr , este pentru noi

Cei îngrijora i de amestecuri str ine de Ortodoxie, în lucrarea de
înmul ire a rug ciunii, propus i sus inut de isiha ti, de neoisiha ti,
a cum sunt ei, ar trebuie s se gândeasc la împrejurarea aceea,
istorisit în Sfânta Evanghelie, anume c , apostolul Ioan L-a informat
pe Iisus c a v zut pe unul izgonind demoni, în numele Lui, i c l-a
oprit pentru c nu merge împreun cu ucenicii, dup Iisus. Atunci
Domnul i-a spus: „Nu-l opri i, c nu e nimeni care f când minuni în
numele Meu, s poat degrab , dup aceea, s m gr iasc de r u.
Cine nu este împotriva noastr , este pentru noi“ (Marcu 9, 38-40). În
împrejurarea c i-ar veni cuiva în minte c „neoisihasmul este o
anomalie“, ar fi cazul s ia seama la cuvintele Sfântului Apostol
Pavel, din Epistola c tre Filipeni, unde citim: „Unii, negre it vestesc
pe Hristos din pizm i din duh de ceart ; al ii, îns , din bun voin .
Unii o fac cu iubire (c tre mine) tiind c stau aici (în închisoare),
pentru ap rarea Evangheliei; ceilal i îns , din zavistie vestesc pe
Hristos, nu cu gânduri curate, socotind s îmi c uneze suferin în
leg turile mele. Da ce este? Nimic altceva, decât c , în tot chipul, fie
din cuvânt de f rie, fie din cuvânt de adev r. Hristos se
propov duie te, i întru aceasta m bucur i mereu m voi bucura“
(Filipeni 1, 15-18). A a e i cu neoisihasmul; v fi având el unele
devia ii, dar în principal, face lucru de folos, face lucru de înmul ire a
rug ciunii i a îmbun irii suflete ti, prin rug ciunea îndesit .
15
 d c se face caz i de faptul c unii au g sit de cuviin s
fac „rug ciunea lui Iisus“ ca rug ciune de ob te, unul spunând-o cu
glas tare, iar ceilal i urm rind-o i f când-o în t cere. Cine face o
astfel de constatare i apoi d i interpret ri în favoarea acestei
practici, se vede c nu tie c la Sfântul Munte, când mai mul i
vie uitori din m stire lucreaz împreun , câte unul dintre ei, pe
rând, spune rug ciunea cu glas tare, în aten ia celorlal i, pentru a-i
ine pe to i în sfera rug ciunii cu care se mântuiesc c lug rii. S fie
oare aceasta o inova ie i la Sfântul Munte? Sau, pân la urm , nu e o
inova ie, i atunci n-avem de ce s def im m o astfel de practic ,
oriunde s-ar desf ura.
Sus in i eu din toate puterile, c rug ciunea i rânduiala
liturgic nu trebuie s fie p sit sau înlocuit , ci trebuie doar s fie
completat , prin rug ciunea de toat vremea, indiferent c este f cut
personal, în chilie sau în alt parte, sau este f cut de ob te, la
ascult ri, dar cu angajare personal din partea fiec rui participant.
Neoisihasmul, care este i r mâne „o bucurie“ prin existen a
lui, prin sugestiile pe care le d , cât i prin practicarea Rug ciunii lui
Iisus sau a Rug ciunii isihaste, are darul s pun în ac iune acest dar
de observare de sine, aceast lucrare de îmbun ire sufleteasc .
Deci s mul umim Domnului pentru un astfel de curent spiritual i s
ne încadr m în lucrarea pe care o recomand i pe care o
promoveaz .
Amestecurile str ine de gândirea cre tin i de gândirea
ortodox , în gândirea i practica neoisihast , nu sunt esen iale, ci
esen ial este practica isihast , adic rug ciunea de toat vremea, ce
se face în completarea rânduielilor liturgice ale Bisericii i uneori
chiar în paralel cu acestea. P rintele Arsenie îmi spunea c
duhovnicul lui de la Sfântul Munte (cred c era vorba de P rintele
Arhimandrit Antipa Dinescu), spunea rug ciunea min ii în timpul
celor apte laude, dar era atent i la cele ce se citeau la stran i
intervenea când ap rea vreo gre al , vreo abatere de la text.

Neoisihasmul este o bucurie

S-a afirmat, i nu o dat , c lucrarea isihast este o lucrare de vârf, c
este o culme a spiritualit ii ortodoxe. M rog, poate s fie, dar s
tim cu to ii i s avem în vedere c nu putem ajunge la mult, dac nu
facem de la început ceea ce ine de noi i de începuturi. Rug ciunea
de toat vremea înso te toat lucrarea de îmbun ire sufleteasc ,
16
chiar de la început. Candidatului la c lug rie nu i se pune nici o
condi ie, nu i se impune nici o restric ie, ci i se spune clar: „E ti
dator… s zici: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluie te-m pe mine, p tosul“. Cu rug ciunea isihast se începe,
cu ea se continu i cu ea se înainteaz în lucrarea de mântuire, de
des vâr ire i de îndumnezeire.
Se tie c „toate ale omului sunt la nivelul omului, a a c
fiecare se încadreaz în rug ciune la m surile pe care le are i se
angajeaz cu capacitatea la care a ajuns. Începem cu pu in i ajungem
la mult, dar mijlocul principal de ac iune este repeatarea formulei de
rug ciune, în care cerem mila Domnului Hristos. Spunând aceast
rug ciune, ne întâlnim cu noi în ine, ne observ m insuficien ele i
urm rim îndreptarea de sine, iar aceasta, nu din puterea noastr , ci
prin darul lui Dumnezeu.
Cine spune rug ciunea cu care se mântuiesc c lug rii, se
raporteaz la Mântuitorul, dar înainte de a se întâlni cu El, se
întâlne te cu el însu i, cu mizeria din suflet, cu înc rc tura pe care o
poart în sine – adus din str funduri de existen – i are
posibilitatea s i limpezeasc sufletul ajungând la isihie, adic la
lini tea sufleteasc , pe care o d de fapt Domnul Hristos, la Care ne
adres m, într-o rug ciune de la sfântul maslu, ca Celui ce miluie te
cu lini tea: „Cel ce miluie ti cu lini tirea“. S ajungem la lini tire, ne
ajut rug ciunea, la care ne îndeamn isihasmul, precum i practicile
pe care ni le pune la îndemân Neoisihasmul, care tocmai de aceea
este „o bucurie“.
Isihasmul i neoisihamul, înmul ind rug ciunea, înmul te i
bucuria, duce la bucurie, sus ine i men ine bucuria în suflet, a a c
poate fi socotit, pe bun dreptate, „o bucurie“.
Cu îndrum rile pe care le-am primit de la p rintele Arsenie,
în leg tur cu rug ciune de toat vremea, am pornit la drum, f s
tiu de isihasm, f s am îndrum tor, f s m consult cu vreun
duhovnic, într-o vreme când nu se tia i nu se vorbea de isihasm.
Isihasmul meu – i cel vechi i cel nou – au fost îndrum rile lapidare,
pe care mi le-a dar P rintele Arsenie. N-am tiun de Sfântul Grigorie
Palama, nici de sfântul Grigorie Sinaitul, de p rin ii trezvitori, ca
Filotei i Isihie, i am zis-o. Folosindu-m de rug ciunea isihast ,
s tiu de isihasm, în mod paradoxal, în loc s ajung la lini te,
am ajuns la nelini te, pentru c m-am întâlnit cu mizeria din mine, pe
care o purtam în suflet, f s tiu de ea. Rug ciunea a avut darul de
17
a scoate la iveal mizeria pe care o aveam i despre care nu tiam.
Aceasta a fost la început. Iar dup aceea, tot datorit rug ciunii, am
ajuns la lini te i la bucurie. Am ajuns la bucuria izvorât din
credin , la o bucurie pe care o aveam i despre care nu tiam.
Aceasta a fost la început. Iar dup aceea, tot datorit rug ciunii, am
ajuns la lini te i la bucurie. Am ajuns la bucuria izvorât din
credin , la o bucurie pe care o d Dumnezeu celui ce ia aminte la
sine însu i, celui ce st ruie în rug ciune. Pentru mine, rug ciunea
isihast , cât am f cut-o, a fost i izvor de bucurie, a a cum poate s
fie la to i cei care o fac, fie i sub îndrumarea Neoisihasmului, care
tocmai de aceea este „o bucurie“.
În programul de angajare într-o via religioas autentic , pe
care îl dau eu celor ce se las îndruma i de mine, punctul al patrulea
este „disciplina min ii, prin rug ciune a de toat vremea”, deci cu
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe
mine, p tosul“. Acest program îl dau în special încep torilor i nu
mi-a venit niciodat în minte s las lucrarea aceasta pentru mai
târziu, pentru vremea când vor fi înainta i. Înainta i pot s fie numai
aceia, care de la început folosesc metodele i mijloacele de
îmbun ire pe care le au la îndemân .
rturisesc c nici mie nu-mi plac expresii ca „medicin
ishast “, „psihiatrie isihast “ etc., nici nu m-am gândit vreodat ca
pentru înaintarea în via a duhovniceasc e nevoie de „pâine haric “.
Eventual, pâinea haric ar putea fi socotit anafora sau pâinea
binecuvântat în cadrul litiei. De pâine haric , în în elesul de pâine
coapt la soare, n-am auzit decât de la P rintele Ghelasie i de la
adep ii lui.
Am l sat în urm ceea ce se spune în articolul despre
Neoisihasm în leg tur cu afirma ia mea cu privire la nep timire.
Într-adev r, eu sus in i mai departe, ceea ce am sus inut i acum
cinci ani, anume c desp timirea este un proces care ine vreme
îndelungat ; numai c eu n-am în eles niciodat desp timirea, ca
fiind desprins de rug ciunea isihast i în afara rug ciunii isihaste.
Cine tie de rug ciunea isihast i o poate practica, n-are nici un
motiv s o neglijeze sau s o ocoleasc .
Rug ciunea cu care se mântuiesc c lug rii i to i câ i o fac,
chiar dac nu sunt c lug ri, ne ajut la desp timire i la mântuire,
deci ea este izvor de bucurie i a a cum este ea, izvor de bucurie, tot
a este i Neoisihasmul, care o sus ine i o recomand . Deci i
18
Neoisihasmul, ca i isihasmul tradi ional, prin rostul lui de înmul itor
al bucuriei, este „o bucurie“.
Sfâr esc aceste considera ii în leg tur cu Neoisihasmul, cu
afirma ia cu care am început. Departe de a fi „o anomalie“,
Neoisihasmul este „o bucurie“. Scurt vorbind, Neoisihasmul, a a
cum se prezint el, a a criticat cum este de unii, este totu i o bucurie.
Neoisihasmul este o bucurie.

Asocia ia Pentru Isihasm

- de la îndr zneal i naivitate la porunca iubirii -

Într-un anumit sens, asocia ia noastr a ap rut ca o reac ie la

ini iative i practici str ine ortodoxiei, care s-au ivit dup 1989 pe o
scar atât de întins i cu o prolificitate atât de mare încât pe unii din
noi ne-au descump nit sau chiar ne-au derutat. În efervescen a anului
1991 ni s-a p rut oportun s r spundem unui atât de yoghinizat
“oratio mentis” cu termenul propriu ortodox. Asocia ia Pentru
Isihasm este “in pectore” o “Asocia ie pentru ap rarea isihasmului”!
Unii ne-au în eles gândul i ne-au acceptat cu bucurie,
precum p rin ii de la Sfântul Munte Athos, dar al ii au sesizat
imediat îndr zneala lui, “prea marea lui îndr zneal ”. i au avut pe
undeva dreptate! Denumirea “prescurtat ” a asocia iei a creat în
unele cazuri impresia c ne-am situa pe ni te pozi ii netradi ionaliste
(asocia ii de tineri catolici din Italia, judecând doar dup nume, ne-au
considerat de-a dreptul eretici! – în acest caz poate a intervenit i
atmosfera antipalamit din sfera catolicismului).
A schimba în prezent numele asocia iei este prea târziu i ar
leza pe cei ce au avut i au încredere în ortodoxia noastr chiar i
sub titulatura aceasta, care p streaz pecetea unei cutezan e cam
naive, caracteristic anilor ’90. Consider m c nici nu mai este cazul.
Activitatea noastr concret de pân acum, inclusiv paginile
“Poruncii Iubirii”, suntem siguri c vorbesc de la sine: “nu voi spune
taina Ta vr jma ilor T i, nici s rutare î i voi da ca Iuda”.
Sper m c am apropiat cuvântul Bisericii Ortodoxe de cei
care g sesc mai accesibile canalele informative specifice unor
asocia ii de tipul celor în care ne-am angajat i noi. Din câte ne-am
putut da seama, a avut efect pân i simplul fapt c ne-am manifestat
19
prezen a în calitate de grup activ ortodox fa în fa cu
neop gânismul sincretist. Ne-am str duit i ne str duim în continuare
nu l m subiectul la discre ia “orientali tilor”. Iar ca s nu ni se
fure vorbele spunem isihasmului isihasm i-l revendic m ca pe un
bun al ortodoxiei i accesibil numai i numai în untrul Bisericii
Ortodoxe, pentru c altfel nu mai este isihasm, nu mai duce la
Hristos.

Lacrimi i mânii
Arhim. Ilie Cleopa
Sunt unsprezece feluri de lacrimi .
1. Sunt lacrimi care vin din dragoste de Dumnezeu, din tare mult ce-
l iubesc unii pe Dumnezeu. Acestea îngra pe om, îi dau o bucurie
în inim i tr ie te f mâncare, f b utur , se satur doar cu
aceste lacrimi. Acestea sunt cele mai des vâr ite lacrimi.
2. Sunt lacrimi care vin din frica de Dumnezeu, se tem oamenii
fiindc au gre it tare. Ace tia usuc pe om dar folosesc foarte mult
sufletului.
3. Sunt lacrimi care vin prin din frica Gheenei, a muncilor iadului -
sunt bune.
4. Sunt lacrimi care vin din bucuria raiului - plânge de bucurie.
5. Sunt lacrimi care vin din manie, plânge de ciud c n-a putut face
ceva r u.
6. Sunt lacrimi care vin din dezmierdare, de la patimi - plânsul cuiva
care a fost p sit de muiere.
7. Sunt lacrimi care vin de la slava de art , de la draci; omului îi
place sa predice cu lacrimi în ochi.
8. Sunt lacrimi care vin din zavistie; îi e ciuda acestuia ca n-are
avere ca acela.
9. Sunt lacimi care vin omului din înfrânare; se umile te,se gânde te
la moarte - sunt bune.
10. Sunt lacrimi fire ti, cum plânge mama dup copii sau copiii dup
rin i; aceasta sunt lacrimi mijlocii, nici bune, nici rele. 11. Sunt

20
lacrimi care vin omului din cauza c nu se poate r zbuna pe altul sau
altul are avere mai mult .

Sunt trei feluri de mânii :

1. Holos , când te mânii repede i- i trece; nu e periculoas ;
2. Katos , când tii mânii (pe cel care te-a sup rat) zile întregi, pân la
o s ptamân - pizma ;
3. Zakos , ine mânie pe altul ani de zile pân la moarte; când omul se
îmboln ve te de acest p cat, în inim se vars venin, inima se
învele te cu o p tur de venin i nu mai vede bine lucrurile în veac;
mânia zahos este mai rea decât dracul. A avut-o Saul pentru David.

21
CREDIN A STR MO EASC
IN FATA OFENSIVEI ANTIHRISTICE SECTARE”
Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan - Editura PRO-VITA,
Valea Plopului-Prahova, 1998
O INTRODUCERE IN ATMOSFERA UNEI CARTI-FORTA

Valentin Moga

In vremile acelea de care “se-nvrednicira cronicarii si rapsozii”,

inaintasii nostri s-au razboit sa-si apere legea si mosia, adica
pamintul si credinta din mosi-stramosi. Fapta lor, de arme in primul
rind, se impune sa o continuam noi cei de astazi prin cuvint, acum,
cand si felul potrivniciilor si-a schimbat infatisarea. Iata lupta in care
aflam angajat si cuvintul parintelui profesor doctor Ilie Moldovan de
la Facultatea de Teologie din Sibiu, printr-o carte despre care chiar
autorul ei ne spune in Introducere ca ar putea fi subintitulata “Cu
privire la sufletul rominesc si legea stramosasca”.
Prezentam in continuare o serie de idei si orientari spirituale,
culese din Partea I-a a cartii (comentariile noastre, atunci cand
insotesc citatele din carte fiind cuprinse intre paranteze rotunde si
notate cu n.n.). Seria aceasta de citate este limitata din motive de
spatiu editorial si poarta, desigur, pecetea subiectivitatii lectorului
cartii. Speram insa ca ea va convinge de substantialitatea lucrarii si
de urgenta parcurgerii ei de catre toti credinciosii ortodocsi. Suntem
siguri ca aceasta lectura va fi “o zi de liturghie” pentru fiecare din ei,
(despre “o zi de liturghie” aflam din prima parte a volumului pr.
Moldovan).
Citatele sunt grupate pe trei sectiuni distincte: Definitii, Teze
si Observatii, Formulari sintetice.

1. DEFINITII SI PRECIZARI CU CARACTER DEFINITORIU

Definirea clara a unor termeni si a unor concepte fundamentale
structureaza gandirea si o limpezeste,
ne ajuta sa ne mentinem nealterate conceptiile traditionale.

22
- “Sub denumirea de neam intelegem nu doar o unitate umana
biologica si istorica, ci opera unei credinte in care este implicat
Hristos-Domnul Insusi, careia I se alatura rudenia, limba, pamantul,
etc. alcatuind laolalta o unitate de sus. (definitie foarte important de
insusit, intrucat ideea secularizata de natiune ca formatie in primul
rand istorico-politica si economica, a ocultat in mintile formate de
scoala moderna realitatea neamului in sensul de mai sus-n.n.) - pg. 9

- “Sectar - membru al unei grupari religioase ce militeaza pentru o

invatatura eretica si intreprinde o actiune prozelitista”. (semnificativ:
prozelitismul sectar este parazitar, se napusteste asupra Bisericii
traditionale, dar nu investeste deloc sau aproape deloc aceeasi
energie si mijloace financiare in misionarism printre pagani si atei -
n.n.) - pg.15

- “Pietismul sectar - extinderea unui sentimentalism modern, prin

care Hristos Insusi este inlocuit cu sentimentul religios ...
Sentimentul religios nu este totuna cu credinta” - pg.16

- “Credinta este in primul rand o intalnire cu Altul, o adresare catre

acest Altul, primirea Lui ca fiind <<Calea, Adevarul si Viata>>,
iubirea fata de El si dorinta unitatii depline cu El”. (toate acestea
implica apartenenta la un grup uman, la traditia lui, altfel se cade in
arbitrariul interpretarilor sectare care conduc in ultima instanta la un
trist solipsism - n.n.) - pg.17

- “ <<Antihristul>> nu afirma ca Hristos nu a venit, ci ca El <<nu a

venit in trup>>”. (dupa cum expliciteaza in continuare pr.
Moldovan, sectarii urmaresc astfel sa “scoata” pe Dumnezeu din
Hristos si sa “arate” ca nu poate fi nici o legatura intre spirit si
materie; este interesant de amintit ca pe aceasta linie de negare a
divinitatii Mantuitorului merg si yoghinii care Il numesc pe Hristos
“unul din cei mai mari yoghini ai tuturor timpurilor” sau “intra in
contact” cu El in extazele lor samaniste - mai mult, adeptii cultelor
orientale si ai sincretismului prezinta aceasta falsificare a Revelatiei
drept “spirit tolerant” si “elevatie spirituala atotcuprinzatoare”, toate
acestea fiind in realitate o negare totala a esentialului din crestinism -
n.n.) - pg.32

23
- “Datorita invierii lui Hristos, ca si intemeierii Bisericii la
Cincizecime, neamul poate fi vazut in sfera vietii fara de moarte, <<
in Hristos si in Duhul Sfant >>. In crestinism neamul nu mai este un
masiv social, precum la antici, ci este o comunitate spirituala. Este o
unitate de sus, pentru ca originea ei este liturgica”. (interferenta
politicului si educatia secularizant-ateizanta au reinoculat continutul
antic-pagan al conceptului de neam-popor-natiune, cu urmarea
directa a reaparitiei de om-sclav, adica de om caruia i se refuza
calitatea de om, de persoana; secolul al XX-lea a devenit secolul
lagarelor de exterminare si al arhipelagului Gulag - n.n.) - pg.43

- “... ritmurile naturii sunt transformate intr-o liturghie cosmica, [iar]

moartea nu pote fi nici ea altceva decat un mister
sacramental.Moartea este transfigurata de inviere”. (societatea
moderna ocoleste cu disperare contactul cu moartea celor apropiati,
dar impune mai ales prin televiziune, spectacolul abrutizant al
crimelor reale si imaginare, al violentei en gros et en detail - n.n.) -
pg.45

- “legea [stramoseasca] nu este o simpla disciplina, o regula de

credinta, o oarecare lege omeneasca sau chiar divina. <<Legea
romaneasca>> este de neconceput in afara dumnezeiescului Sange
care ne-a marcat in istorie prin martiriu si nenumarate suferinte. E
vorba de neamul romanesc ca << unitate de sus >>“. (comentariul
cel mai edificator il face insusi autorul, amintind versetul 1.13 din
Evanghelia dupa Ioan - n.n.) - pg.72

- “ martirii sunt <<marturisitori>> ai unei credinte [si] sunt totodata

<<marturisitori >> ai unei prezente nemijlocite a lui Hristos, a carui
putere lucreaza pentru ei in lume” (deci conform Fapte1.8, martiri
numim pe martorii lui Hristos; este improprie folosirea termenului
pentru a desemna pe cei ce isi jertfesc viata pentru diverse idei
politice, de exemplu, sau pentru conducatorii lor, dar este la locul lui
in expresia “martirii neamului romanesc” - n.n.) - pg.73

2. TEZE, IDEI, OBSERVATII

Evidentiem in continuare anumite linii de gandire caracteristice din
lucrarea parintelui Moldovan.

24
- “Sectarismul este o activitate ofensiva antihristica unica” (adica
este coordonata, subordonata unei strategii de mare anvergura - n.n.)
- pg.8

- “Erezia nu este o simpla deviere de la adevarata credinta, ci o

contrafacere a ei agresiva ...Este atacat un adevar prefacut de
Providenta divina in sange” - pg.9

- “E de mirare sa constatam ca de la negarea cinstirii Prea Curatei

Fecioare Maria se ajunge atat de usor la negarea intruparii Domnului
din pantecele ei ?” - pg.10

- “... inrudirea de spirit si metod dintre sectarism si sincretism este

reala” - pg.12

- “Istoric vorbind, se stie ca Reforma in Germania a castigat prin

cantarea ei. Melodia cantarii sectare este vals si tango, este ritm de
dans modern prin care se maresc senzatiile placerilor pamantesti”
(ereticii nu sunt oameni ai Duhului, ci ai psihicului, ai inteligentei
sau , eventual ai esteticului de tipul “Jesus Christ super star” ; muzica
lor este o muzica de mase - n.n.) - pg.17

- “la originea tuturor acestor trasaturi [ale sectarismului] se afla o

negatie: tagaduirea dumnezeirii Mantuitorului Isus Hristos, [erezia
lui Arie]” - pg.19

- “la baza << legitimarii supranaturale>> [atat de cautata de sectari]

nu se afla o inspiratie divina , ci una diabolica” (cosideram esentiala
aceasta indicare limpede alegaturii directe intre erezie si satan; este
afirmarea unei realitati pe care un fals spirit “ecumenic” o eludeaza
sistematic atat in teorie cat si in practica - n.n.) - pg.20

- “Ideea sectara [despre “siguranta mantuirii”] are o tinta foarte bine

definita: sa nimiceasca constiinta pacatului pe care a tinut-o vie in
scurgerea vremii Legea romaneasca” (in acelasi sens lucreaza masiv
pornografia generalizata, moda vestimentara pe care nu indrazneau
odinioara sa o afiseze in public nici prostituatele,impunerea
internationala a legislatiei favorabile perversiunilor impotriva firii,
s.a.m.d. - n.n.) - pg.24
25
- “Mantuirea in Hristos este o mare taina a Legii, pastrata cu grija in
fiinta etnica. Sectarii isi fac din ideea de mantuire un motiv de
propaganda si de destabilizare sufleteasca, folosind-o in provocari ca
acestea : “ai siguranta mantuirii ?” (aceasta intrebare despre
“siguranta mantuirii” este hulitoare implica pretentia trufasa de a sti
adancurile lui Dumnezeu ,iar o astfel de “siguranta “ indraceste pe
sarmanul om - n.n.) - pg.26

- “chiar amintindu-L pe Mantuitorul ceresc, [ereticii] nu se bucura

de nici o prezenta divina intrucat nu au in vedere pe Isus Hristos care
a venit in trup” “nascut din femeie “ (este una din cauzele pentru
care Pravila ne interzice sa ne rugam impreuna cu ereticii!! - n.n.) -
pg.33

- “... sectarul incearca sa se scufunde in sine socotind ca isi afla

mantuirea inauntrul sau, [avand] falsa convingere ca omul se poate
salva pe sine insusi” (idee fundamentala pe care isi construiesc si
cultele sau filozofiile religioase orientale “tehnicile” lor, mantrele,
magia; in mod similar sunt orientate si societatile secrete ocultiste ,
gnozele ”stiintifice”, etc. - n.n.) - pg.37

- “Viziunea cosmica a sufletului romanesc - ce nu au inteles teologii

atator confesiuni crestine, care au devalorizat natura au stiut
locuitorii plaiurilor noastre.” (este unul din raspunsurile posibile la
acuzatia de sursa hinduista si budista ca religia crestina ar fi
nepasatoare la “suferintele” animalelor si plantelor - n.n.) - pg.41

- “Simtirea noastra tainica [a sufletului romanesc], vibratia de

obarsie exclude din trairea sa intima spectacolul de groaza
pamanteasca a Domnului pe Golgota” (atmosfera spirituala complet
diferita de dolarismul apusean si eretic,element constitutiv al unei
civilizatii unde totul a devenit show, si anume spectacol bulevardier,
presa de senzatie, gust pervertit pentru anormal si patologic - n.n.) -
pg.44

- “la aceasta comuniune [cu Hristos] omul nu participa doar cu eul

sau personal, ci si cu eul sau etnic intr-un cuvant cu eul sau liturgic;

26
...o astfel de comuniune nu anuleaza si nu diminueaza cu nimic
persoana umana” - pg.62

- “sfi ntenia din gandirea poporului nostru este o insusire

dumnezeiasca, la care ia parte omul pe socoteala legii crestinesti” (-
sfant- este cheia codului poeticii lui Eminescu, explicatia
universalismului sau romanesc; exista un eseu pe aceasta tema scris
de Horia Stamatu - n.n.) - pg.64

- “pastorul din Miorita nu se lasa prada deznadejdii, nu incearca sa

desfiinteze in mintea lui scopul bun pentru care Dumnezeu a facut
lumea” (la fel si sotia mesterului Manole - n.n.) - pg.69

3. FORMULARI PERCUTANTE , SINTETICE

Astfel de formulari aforistice, usor de retinut, constituie si puncte de
reper apologetice.

- “Cantecul sectarilor = cantec de sirena” - pg.15

- “Hristos Domnul s-a nascut din FEMEIE, nu << nu prin

femeie>>“ (sa nu schimbam nici o iota si nici o cirta din Predanie -
n.n.) - pg.32

- “Sectarul incepe prin a fi aderentul lui Arie, continua sub

insemnele lui Nero, [si] termina cu a fi adeptul lui Irod” (un veritabil
666, initiat in momentul in care Irod s-a impacat cu Pilat din Pont in
Vinerea Mare - n.n.) - pg.34

- “Mai mult decat un ideal si decat un model, Hristos-Domnul este

sufletul neamului nostru (in zilele acestea ne doare SUFLETUL de
cate se petrec pe lume - n.n.) - pg.40

- “pamantul , chivot sfant al osemintelor parintesti” (sensul originar

si motivatia dragostei de mosie care i-a infruntat pe ienicerii, cata
frunza cata iarba; “Voi ce-aveti ingropat aici?/ Voi grau? Dar noi
stramosi si tati,/ Noi mame si surori si frati!” - n.n.) - pg.47

- “istoria nu este dacat siragul de miracole al providentei divine” -

pg.61
27
- “Unde e raiu?... eu cred ca e in tot locu’ unde ai facut bine”
(afirmatia unei batrane de 80 de ani din Poiana Marului; corespunde
lui “omul sfinteste locul” de la pg.66) - pg.64

- “sfintenia este o lege a tuturor lucrurilor vazute si nevazute” (este

necesara lectura carti pt.a intelege profunzimea acestei formidabile
sentinte - n.n.) - pg.65

- “sa ne armonizam intru rabdare cu Providenta divina”

(recunoastem aici expresia puterii de a indura a taranului roman, a
indura fara a se degrada, a indura ziditor - n.n.) - pg.67

- “pentru sufletul romanesc lumea nu e absurda intrucat ea depinde

de <<sfanta dreptate>>“ (de aceea Eminescu vorbeste fiecarui
roman, iar Cioran s-a prefacut in ... strigoi de limba franceza - n.n.) -
pg.70

Not : Pentru a u ura lectura s-a renun at la punctele de suspensie

(…) din interiorul citatelor din carte, care marcau cuvinte
nereproduse.

28
 Vindec rile miraculoase de la
Lourdes
Dr. Pavel Chiril

Toate vindec rile sunt miracole

Într-o veche carte ebraic se spune c într-o sear Abraham st tea în
a cortului, privea cerul înstelat, privea crea ia, privea fiin ele din
jur, medita la legile care guvernau universul i i-a dat seama c este
atâta armonie în univers încât este imposibil s fie mai mul i creatori.
Aceasta a fost revela ia monoteist a lui Abraham. Mai târziu atât
Vechiul Testament cât i Noul Testament vorbesc despre un
Dumnezeu nev zut. Se spune c romanii când au invadat Ierusalimul,
veneau, înaintau cu un zeu clar, cu un zeu material i au fost surprin i
de un fel de team nedefinit , de o angoas , v zând evreii care se
rugau la ceva ce nu se vedea. A fost primul lor oc pentru care a i
durat de fapt asaltul Ierusalimului 15 ani.
Aceast distan mare (de care se face omul vinovat, prin
derea edenic ) între el i Dumnezeu, a f cut ca no iunea de miracol
fie greu de evaluat i i mai greu de perceput de-a lungul istoriei
civiliza iei lor. Pentru noi, care credem într-un Creator unic, toate
vindec rile sunt miracole. tiin a îns le-a clasat în dou : vindec ri
naturale i vindec ri care dep esc legile naturale, legile obi nuite ale
firii. Aceasta pentru didactica noastr i pentru a face tot timpul mai
clar în fa a omului dep rtat de Dumnezeu, no iunea de miracol.

Criterii de separare a vindec rilor miraculoase de

vindec rile obi nuite
În 1856 a ap rut un fenomen la Lourdes, în Mun ii Pirinei, care a
deschis o epoc extraordinar din punctul de vedere al comentariului
i judec rii miracolului din punctul de vedere al tiin ei pozitiviste a
acestui secol. Ce s-a întâmplat practic acolo? O feti în vârst de 14
ani, Bernadette Soubiron, dintr-o familie dintre cele mai unite din
acest ora , a avut viziunea Madonei la gura unei pe teri. Madona i-a
29
trimis 10 mesaje, dintre care 3 i-a interzis s le comunice oamenilor.
Celelalte 7 se refereau, în esen a lor, la vindec ri miraculoase care
urmau s se întâmple în aceste locuri. Timp de 4 ani a fost luat în
derâdere, a fost tratat cu neîncredere, a fost etichetat drept bolnav
psihic dar dup 4 ani episcopia local a deschis prima capel la
Lourdes i de atunci i pân în prezent lucrurile au luat urm toarea
evolu ie: acum este acolo un complex medical-ecleziastic cu o
capacitate de 50.000 de intern ri pe an, cu 400 de hoteluri care
primesc bolnavi din toat lumea, cu un aeroport special amenajat
pentru transportul bolnavilor nedeplasabili sau greu deplasabili i cu
comisii numeroase, formate din medici i teologi care judec evolu ia
fiec rui bolnav care se prezint la Lourdes. Bineîn eles c judecata
aceasta se face pe criterii din ce în ce mai riguroase i orice noutate
tiin ific care apare este aplicat în judecarea acestor dosare.
Pentru c disputele au fost extraordinar de mari între medici
i teologi, s-a hot rât s se alc tuiasc ni te criterii medicale i
teologice pentru a eticheta un caz dac este o vindecare miraculoas
sau nu. Vindec ri obi nuite la Lourdes se petrec cu zecile de mii i s-
au produs pân acum; vindec ri care poart eticheta de miracol sunt
doar câteva zeci pentru c , a a cum vom vedea, criterile sunt
extraordinar de severe i uneori aceast severitate o impune mai mult
biserica decât tiin a medical tocmai pentru a nu exista nici un
dubiu.
1. Primul criteriu: s fie boli organice sau cu mare component
organic , deci unde parametrii biologici, anatomo-patologici i
clinici sunt cuantificabili, m surabili i comparabili în evolu ia lor.
2. Al doilea: s fie o boal grav , incurabil sau greu vindecabil . S
fie supus tuturor tratamentelor clasice pe care le conoa te medicina
pân la ora actual f rezultat.
3. Un alt criteriu: vindecarea trebuie s se produc brusc,
instantaneu, cel mult în decurs de ore sau câteva zile. Dac dep te
câteva zile deja apar îndoieli i unii membrii ai comisiilor nu mai
voteaz pentru eticheta de miracol.
4. Vindecarea trebuie s fie complet , nu par ial , a a cum tim noi
în medicin se întâmpl deseori cu evolu iile unor bolnavi.
5. Bolnavul trebuie s treac brusc în starea de s tate f perioada
de comvalescen care noi tim c este i ea cuantificabil prin unii
parametrii medicali.

30
6. Vindecarea nu trebuie s aib înaintea ei o perioad de ameliorare
spontan , cum tim c exist în unele boli.
7. Vindecarea trebuie s fie f recidive - un alt criteriu. Medicii
care au 10-15 ani de practic au asistat deseori la evolu ii ondulatorii
ale unor boli: se vindec chiar spontan, am putea spune, i ne trezim
peste 2-3 ani reapare, sau peste 5 ani sau peste 10 ani.
8. Un ultim criteriu, care este criteriul teologic: vindecarea s aib
prin cel vindecat un mesaj de m rturisire a credin ei în Hristos, s
produc o transformare de religiozitate, pietate, sfin enie i omul s
devin din acel moment un bun cre tin. Nu este obligatoriu ca
bolnavul ini ial s fi fost cre tin. Sunt numeroase cazurile de atei sau
necre tini care s-au convertit la Loudres.
Practic, în fiecare zi la ora 16:30 i la ora 20:30, în fa a
esplanadei de la Lourdes, un sobor de preo i face o rug ciune
colectiv la care de 100 de ani particip zilnic între 10.000 i 20.000
de persoane. Personal am avut bucuria s îngenunchez i eu la o
rug ciune colectiv (în 1988) la Lourdes.
Sunt nenum rate situa iile când bolnavul parcurge primele 7
criterii de i, care sunte i medici, vede i c sunt extraordinar de
dificile, chiar aproape incredibil de trecut pe cale natural de c tre un
bolnav. Sunt nenum rate cazurile în care medicii constat în
analizele lor c primele criterii au fost str tute dar pentru c nu a
fost îndeplinit ultima condi ie (transformarea în sens cre tin a celui
vindecat), comisiile ecleziastice refuz s i dea votul i s pun
eticheta de miracol. Nu de pu ine ori biserica catolic a fost criticat
pentru aceast atitudine, uneori medicii exprimau revolta i: “Nu se
poate, dep te naturalul, nu am mai v zut nici noi, nu am citit nici
în c i”. Osteosarcoame vindecate, buconevraxite, scleroz în pl ci,
care au p sit c ruciorul dup 20 de ani de imobilizare la pat i merg
i se ridic singuri i totu i biserica este mai st pânit i pentru a
aduce o probitate în plus ezit i urm re te ani de zile acel bolnav
prin preo ii s i, prin duhovnic sau prin preotul de parohie i abia când
este convins c transformarea în sensul moralei cre tine s-a produs
în acel bolnav, î i comunic acordul ei de miracol.
Tot pentru a cre te aceast probitate i a nu aduce comentarii
negative asupra acestui fenomen atât de contraversat în lume, exist
alte furci caudine prin care trebuie s treac fiecare bolnav. Primul
este biroul medical de la Lourdes, care de regul este format din 20-
25 de medici i fac primele constat ri la fa a locului, atunci când se
31
preduce o vindecare miraculoas . Dac acest birou ajunge la
concluzia c acest caz este un miracol, avanseaz dosarul i bolnavul
la o comisie na ional a Lourdes-ului. Dac i aceast comisie
format din al i medici i al i teologi - i de regul sunt chema i ad-
hoc cele mai celebre nume din via a medical universitar francez i
din sec iile de cercetare ale spitalelor - eticheteaz bolnavul drept un
miracol, trece dosarul la comisia interna ional a Lourdes-ului, înc
sever i numai când aceast comisie î i pune eticheta de miracol se
teapt rezolu ia altei comisii ecleziastice, care dac i ea î i d
acordul asupra ultimului punct, bolnavul este etichetat ca vindecat
miraculos.

Alte argumente în favoarea vindec rilor miraculoase

Sigur c , cu cât vindec rile sunt mai multe, mai spectaculoase i mai
extraordinare, cu atât i îndoielile i comentariile de b nuial i
suspiciune la acest fenomene cresc. Exist aceast dialectic
permanent în metafizica cre tin . În primul rând, au încercat s
râme aceste vindec ri miraculoase de la Lourdes legându-se de
componen a apei, a aerului, a climatului, a unor particularit i
climaterice din aceast zon . Dar de fiecare dat , acestor atei sau
chiar neatei dar care vroiau cu armele tiin ei s comenteze un
fenomen care dep ea naturalul, li se d dea câte o lec ie, respectiv: în
momentul când s-a pus problema factorilor fizici i chimici ai
sta iunii Lourdes au ap rut primele vindec ri brusce în tren. În aceste
trenuri sanitare care au o alc tuire special (cu asisten medical , cu
laboratoare, cu g rzi în permanen – trenurile vin de la mari
distan e) se produceau brusc aceste vindec ri, cu pu in înainte de a
intra în sta iune. Au fost i vindec ri inverse, în trenurile care plecau
de la Lourdes. Experien a de 150 de ani a adunat cazuri vindecate
miraculos de o diversitate extraordinar . Exist 14 cadre nozologice
din patologia uman , care s-au înregistrat ca vindec ri miraculoase la
Lourdes. Este imposibil, este necunoscut înc în medicina balneo-
climatologic din lume, ca o sta iune balnear s aib virtu i
terapeutice pentru 14 tipuri de boli diferite astfel încât aceste
argumente (factorii fizici i chimici) cad. Dup aceea, îns i în
sta iunea Lourdes, vindec rile se produc în locuri diferite: când în
fa a altarului sfintei Bernadette, când în fa a grotei, când prin
sp larea cu apa de la Lourdes, în izvorul care curge din anul viziunii
Madonei, când în timpul procesiunii marelui sacrement, când la
32
azilul Notre Dame, etc. Buletinele de analiz ale apei, aerului,
vegeta iei, p mântului, f cute cu cele mai sofisticate mijloace care
exist în lume la ora actual , nu au ar tat nici o difreren fa de
apele obi nuite, potabile sau minerale, din oricare al sta iune din
lume. Dup aceea, mai exist înc un fenomen care nu este de
neglijat: un mare procent din oamenii de tiin ai vremii i din zilele
noastre care au încercat s combat fenomenul Lourdes au sfâr it
prin a se converti la cre tinism. Chiar un medic contemporan cu
Bernadette: Douzas a urm rit-o la a asea viziune a ei. Era un
pozitivist al secolului al XIX-lea i a plecat, în numele confra ilor s i
medici, s combat aceast feti de 14 ani. El a terminat prin a se
converti la cre tinism. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel în
1912, a înso it un tren medical la Lourdes, a avut o bolnav special
acordat în grija lui, care s-a vindecat în câteva ore la Lourdes. i el
s-a convertit la cre tinism. Un medic englez a cerut permisiunea
directorului unui pelerinaj, s vin la Lourdes cu grupul s u pentru a
studia ceea ce el numea fenomenul isteriei colective. Era convins c
totul se datoreaz unei sugestii (la predici) i unui entuziasm de
exaltare religioas . Decep ionat la primul traseu, a revenit s
cerceteze singur fenomenul f un convoi sanitar. A terminat i el
prin a se converti la catolicism.
Doctorul Olivieri, care a fost directorul acestei sta iuni timp
de 25 de ani, i Bernard Biet au scris o carte cu toate vindec rile
miraculoase i cu fenomenul Lourdes în actualitate. El spune c
miracolul de la Lourdes are un dublu aspect: supranaturalul, ceva cu
totul neobi nuit, care dep te cu mult c ile naturale de vindecare
pe care ne-am obi nuit s le vedem în via a cea de toate zilele i al
doilea aspect: semnul, semnifiac ia, recunoa terea în aceste vindec ri
a degetului lui Dumnezeu. Pentru cei care uit aceasta, zice doctorul
Olivieri, Lourdes i miracolele sale risc s r mân pentru totdeauna
o enigm .
Vindec rile miraculoase au multe neprev zute, au multe
dovezi, au multe sensuri i de ele se ocup în ultima vreme numero i
medici i teologi. Este vorba de vindec rile acestea în cadrul
terenului cre tinismului; noi despre asta vorbim i nu contest m c
este posibil s existe vindec ri neobi nuite i în alte spa ii ale
existen ei umane. Vindecarea în acest t râm al cre tinismului este o
vindecare care se raporteaz întotdeauna la Hristos, la interven ia Lui
i credin a în El.
33
 Occidentalii sunt meticulo i, ei consemneaz tot. În Fran a, de
exemplu, oamenii care beneficiau de vindecare miraculoas far s
fie supu i unei analize medicale tiin ifice, obi nuiau s lase un semn
într-o biseric , în biserica în care s-au vindecat sau în ora ul în care
s-au vindecat, în locul în care s-au vindecat. Aceste semne sunt fie
picturale, fie sculpturale. Ele se cheam exvotouri. Numai în Fran a,
Pierre Rossi, autorul unei c i care se cheam „Locuri înalte de
rug ciune“, a vizitat 160 de biserici i sanctuare i estimeaz peste
400.000 de exvotouri. Le-a num rat i le-a înregistrat pe toate.
Numai biserica Notre Dame de Victoire din Paris are peste 20.000 de
astfel de consemn ri. Biserica Notre Dame din Locas, aproape de
Nisa, are 4.000 de exvotouri, dintre care 1.000 au fost clasate ca
opere de art . Sigur c noi nu putem s le acord m girul tiin ific
tuturor acestor exvotouri, dar oricât am reduce procentul de
veridicitate din aceste 400.000 de exvotouri numai în Fran a, în mod
sigur r mân suficiente ca s arate un mare num r de vindec ri
miraculoase.
Faptul c în spa iul nostru ortodox nu s-au consemnat cu
rigurozitate vindec rile miraculoase nu înseamn c n-au existat. S
nu uit m c teama de a consemna a venit cel mai adesea din teama de
a nu fi persecutat, iar ortodoxia a fost cea mai persecutat din toate
credin ele cre tine.

Simptomele (semnele) vindec rilor miraculoase

Este interesant de remarcat c vindec rile miraculoase înregistrate în
diferite col uri ale lumii i raportate la diferi i observatori, fie ei
medici sau nemedici, parcurg un drum interesant spre vindecare.
Imediat înaintea i în timpul vindec rii apar ni te simptome cu
caracter vegetativ pe care le consemneaz toat lumea în diferite
zone ale spa iilor cre tine i în diferite timpuri: senza ie de arsur ,
hiperl crimare, mici v rs turi, tremur turi, senza ia de curent,
senza ia de r ceal , dureri, senza ia de rupere, senza ia de lumin .
Este o m rturie c în acele clipe o for intervine.
Cei care suntem medici tim c fiin a uman este alc tuit din
trei etaje: fizicul, senzorialul i psihicul. Senzoriul, didactic vorbind,
este undeva la mijloc i prime te incita ii semiologice, informa ii atât
din fizic, cât i din psihic. Este barometrul cel mai bun, cel mai fin al
organismului, atunci când se întâmpl ceva în interiorul lui sau în
afara lui. Tot ceea ce se descrie în cazul vindec rilor miraculoase în
34
acele momente de vindecare sunt senza ii i percep ii, dup care la
scurt timp, vindecarea psihic sau organic se vede clar. Katrin
Coolman, o predicatoare american , insist asupra unui lucru pentru
care ortodoxia militeaz de milenii i anume asupra smereniei pe care
trebuie s o aib „vindec torul“. Deci dac vreun medic, vreun preot,
vreun pastor, ori vrun cre tin care este al turi de bolnav î i asum el
puterea vindec toare, crede c el este izvorul acestei vindec ri, ie im
din spa iul medical cre tin i intr m în alt parte. Nu mai este vorba
de cre tinism. În mod obligatoriu, cei care înconjoar bolnavul în
acele momente, ca s intre în preocup rile noastre i s merite s
studiem cazul, trebuie s fie p trun i de totala smerenie i neputin
de a vindeca ei în i printr-o for sau izvor superior bolnavilor din
jur.

Boli vindecate miraculos la Lourdes

Vindec rile miraculoase la Lourdes apar la câ iva ani o dat . Dac
ve i merge la Lourdes o s vede i în jurul grotei cârje l sate de
bolnavi, abandonate, a celor care au venit acolo cu proteze i au
plecat pe picioarele lor.
Din 1981 încoace, se întâmpl un alt fenomen, la Medjogore,
pe coasta Dalma iei, asupra c ruia de 10 ani biserica catolic nu s-a
pronun at înc , unde apar de asemeni vindec ri miraculoase, unde
echipe de medici francezi cerceteaz cu mare probitate tot ceea ce se
întâmpl , dar biserica este înc rezervat i nu- i d cuvântul decât
atunci când este convins c ele se fac în spiritul cre tinismului.
Parcurg în vitez numai diagnosticele bolnavilor vindeca i
miraculos: paralizie prin elonga ia plexului brahial dreapt, amauroz
traumatic a ochiului drept (orbire), miozit tific
sternoscleidomastoidian (un caz din 1858), hemiplegie talamic ,
morb Pot lombar, tumor alb a genunchiului, chist hidatic al
ficatului, morb Pot dorso-lombar, ulcer al gambei cu cangren foarte
întins , ftizie pulmonar , cancer intestinal, osteoperiostit picior
drept, tuberculoz pulmonar , lupus al fe ei, peritonit tuberculoas ,
flegmon al bra ului drept, fractur deschis a gambei, abces rece
tuberculos fistulizat, plag supurat la piciorul drept, fistul
stercoral a regiunii lombare, tuberculoz pulmonar cavitar etc.

35
 Una din vindec rile miraculoase
Merit s v citesc un singur caz din cele 68 care au primit eticheta
(la Lourdes) de vindecare miraculoas . Vittorio Michelle, n scut la 4
februarie 1940 la Scurelli, Italia: sarcom al oldului stâng –asta
înseamn cancer; vindecat la Lourdes în 1963, miracol recunoscut la
26 mai 1976, deci dup 13 ani. Vittorio Michelle a f cut serviciul
militar la vân tori de munte. Boala a debutat la 22 de ani i a dus la o
distruc ie total a semibazinului. Vindecarea s-a produs între 29 mai
i 6 iunie prin dispari ia sarcomului i reconstituirea complet a
osului iliac.
Istoricul bolii: în timpul serviciului militar este internat, în
1962, la spitalul din Verona pentru dureri la nivelul coloanei lombo-
sacrale, oldului i coapsei stângi, iradiate i pe membrul inferior
respectiv. Obiectiv, se constat o forma iune voluminoas prost
delimitat , semiconsistent , în profunzimea regiunii iliace stângi i o
mobilitate redus a articula iei oldului stâng. Nimic deosebit în
antecedentele personale i familiale. La internare: VSH 42-70,
hematii 5 milioane, leucocite 3400. Tratament ACTH, vitamina B,
etc. – f rezultat. Mers din ce în ce mai dificil; radiografia arat
alterarea structural a osului iliac cu osteoliz care intereseaz
jum tatea inferioar a aripii inferioare stângi i aceoagulare.
La 29 mai se practic biopsie; interpretarea se face în
Institutul de Anatomie Patologic din Verona la 4 iunie: sarcom cu
celule fusiforme caracterizat printr-o proliferare masiv de elemente
celulare alungite sau cu tendin a de a se rotunji cu nuclei atipici;
fragmentele osoase arat un aspect necrotic. Bolnavul este imobilizat
într-un aparat pelvipedios i prime te extracte hepatice.
La 22 iunie, o nou radiografie arat distruc ia aproape
complet a hemibazinului stâng, nu a mai r mas decât o parte din
ramurile iliopubian i treimea superioar a aripii iliace; foarte mare
osteoporoza capului femural.
La 1 august, este transferat la spitalul civil din San Lorenzo
pentru cobaltoterapie. Dup zece luni, evolu ie proast .
La 13 noiembrie 1962, radiografia arat luxa ie cap femural
ascensional cu 5 cm, impoten func ional total a membrului
respectiv.
În mai 1963, examenul obiectiv arat o forma iune de
consisten p stoas , mare, deformând toat regiunea oldului. În
acest stadiu pleac la Lourdes. Dup mai multe b i apare o cre tere a
36
apetitului i a for ei musculare i o diminuare a durerilor astfel încât a
renun at la antalgice. Se întoarce la spitalul militar din Trente, starea
general se amelioreaz , mersul redevine posibil, cre te în greutate,
durerile au disp rut total.
În 1964, o radiografie arat refacerea esutului osos al
hemibazinului stâng, capul femural i-a creat o nou caviatate cu 4
cm mai sus decât cealalt . La comitetul medical interna ional s-a
cerut o contraexpertiz de la catedra de anatomie patologic de la
Facultatea din Toulouse: tumor malign de origine conjunctiv i nu
osteogenic .
La 26 mai 1976, arhiepiscopul din Trente a convocat o
comisie medical diocezan unde s-a etichetat aceast vindecare ca
fiind miraculoas . Mai târziu Vittorio Michelle a venit de mai multe
ori la Lourdes ca brancadier. S-a c torit în 1971 i nunta a fost
oficiat la Lourdes.

37
 Despre îndumnezeire
Pr. Prof. Dumitru St niloae
Înv tura aceasta despre îndumnezeire este numai la noi.
Desigur nu suntem f cu i dumnezei prin na tere ca Fiul lui
Dumnezeu, dar suntem înv lui i în lumina lui Dumnezeu i p trun i
de lumina lui Dumnezeu. Prin ochii icoanelor, prin lumina care
înconjoar capul sfin ilor, prin felul de a fi, se vede c e dep it
natura simpl : e Duhul lui Hristos. În comentariile la Evanghelia lui
Ioan, Sfântul Chiril din Alexandria spune foarte frumos: „noi avem
mintea lui Hristos, iar mintea lui Hristos e Duhul Sfânt“, adic
mintea noastr e Duhul Sfânt. În cazul omului credincios cu adev rat,
a celui ce s-a cur it de p cate, a celui ce nu mai st desp it de
Hristos i se sile te s -l aib pe Hristos în el, Duhul Sfânt p trunde
a de mult în mintea omului c nu mai poate spune: „pân aici e
mintea mea i de aici e Duhul Sfânt“. Duhul Sfânt d putere min ii s
vad , s aud : sfin ii aud pe Hristos (care vorbe te i acum prin
Duhul Sfânt), aud cu mintea înt rit de Duhul Sfânt. Asta e la noi:
crezând cu adev rat i practicând înv tura lui Hristos, unirea
strâns cu Dumnezeu, unirea strâns cu Hristos, vom avea pe de o
parte mintea noastr , pe de alt parte Duhul Sfânt, care este mintea
lui Hristos, Nu mai suntem desp i, suntem penetra i, în lui i,
suntem ridica i, schimba i, în i de puterea lui Hristos care ne vine
nou prin Duhul Sfânt.
Hristos este în noi i din El iradiaz Duhul Sfânt, care e
Duhul Tat lui. Duhul vine în Tat l peste Fiul ca iubire a Tat lui c tre
Fiul i din Fiul ni se transmite i nou ca s ne fac i pe noi fii ai
Tat lui cum este El. Primind pe Duhul Fiului ne facem i noi fii ai
Tat lui împreun cu Hristos care s-a f cut fratele nostru. Aceasta e
marea caracteristic a cre tinismului, c avem un Dumnezeu al
iubirii, un Dumnezeu personal, treimic nu monopersonal cum e la
mahomedani sau cum a r mas în mod gre it la evrei care n-au voie
-l numeasc Hristos. Probabil c de aceea nu- i fac cruce sectarii

38
pentru c f cându- i cruce m rturisesc nu numai crucea lui Hristos,
rturisesc i Sfânta Treime: totdeauna spui “În numele Tat lui i al
Fiului i al Sfântului Duh”. Avem un Dumnezeu al iubirii i din
iubirea aceasta a trimis / a venit Fiul lui Dumnezeu i a primit crucea.
Ei nu vorbesc de Fecioara iar dac nu s-a n scut Hristos din
Fecioar nu mai e Dumnezeu i atunci e om p tos ca i noi i a
murit pentru noi pentru c trebuia s moar . Ori Hristos fiind Fiul lui
Dumnezeu, când a luat fire omeneasc , nu a trebuit s moar fiindc
El nu avea p cat i de aceea s-a n scut din Fecioar , nu s-a n scut din
actul acesta de pasiune al unirii dintre b rbat i femeie. El era
persoan i a luat pe lâng firea dumnezeiasc i fire omeneasc . El
nu trebuia s moar pentru c nu avea p cat i a murit de bun voie.
avem un Dumezeu al iubirii se vede din Treime, se vede
din faptul c vine însu i Fiul lui Dumnezeu i se face om, pentru ca
noi s r mânem noi iar Dumnezeu s ne uneasc în Sine i în
dumenzeirea sa, deci unire strâns între Dumnezeu i noi. Ce valoare
cap omul în ortodoxie prin aceast unire! Asta e proprie
ortodoxiei: unirea strâns cu Dumnezeu din iubire f s ne
confund m ca persoane, ci dimpotriv accentuându-se valoarea
personal a fiec ruia, fiecare se accentueaz în ceea ce este el creat
ca mod deosebit, cum sunt deosebite i pesoanele Treimii sau sunt
deosebite persoanele oamenilor i fiecare este totu i îndumnezeit
dac vrea s se sileasc pentru acesta.
De aceea sfin ii no tri sunt altfel decât sfin ii catolici. Sfin ii
catolici sunt foarte ocupa i cu diferite probleme sociale: se duc
printre leprozerii, se duc prin spitale, e foarte frumos i aceasta, ar
trebui s o facem i noi poate mai mult, dar ei nu pun accentul pe
Sfântul care are în sine pe Hristos, în care lucreaz Hristos, nu pun
accent pe via a mistic . De aceea sunt sfin i în redingot , sfin i în
societate, sunt oameni mai buni în societate, prin eforturile lor. Pe
când la noi este altceva; de aceea poate poporul nostru are
sentimentul de tain mai mult decât au popoarele din Occident.
Occidentalii au prea dezvoltat ra ionalismul. Organizarea ra ionalist
este bun i ea dar la noi exist un sentiment de tain ; la fel la ru i ,
dar la noi parc mai mult. Totul e tain i de aceea niciodat nu
în elegem totul, ci avem putin a s înaint m mereu în cunoa tere
pentru c o tain nu o cuno ti niciodat deplin. Nu cuno ti persoana
altuia niciodat deplin; cu cât i se comunic mai mult, cu cât e o
comuniune mai mare între tine i el cu atât i se descoper mai mult
39
ca o tain ; mereu ai ceva de câ tigat de la el, mereu descoperi ceva
nou în el cu atât mai mult în Dumnezeu. Taina este infinitul care nu
se poate cunoa te niciodat deplin.
Dorin a lui Hristos este de a fi cale pentru noi, u pentru noi,
via pentru noi. Dorin a lui Hristos este ca noi s fim în El: „dac
iubi i ve i fi în Mine“. Trebuie s dai omului con tiin a c Hristos
poate fi în el i el poate fi în Hristos dac el se sile te s -L iubeasc
pe Hristos i s duc o via mai curat . La protestan i nu se vorbe te
de unirea noastr cu Dumnezeu, de aceast iubire a lui Hristos dus
pân la cruce. De împ rt ire nu se vorbe te la secte, se spune c este
doar o amintire, un simbol. Noi spunem c ne unim realmente cu
Hristos.

George C ba : Se poate oare trece cumva de la Treimea Divin

la treimea altor forme?
D.St niloaie: Sigur c da. Un profesor de aici, de la Antim, un
matematician, mi-a ar tat matematic cum se poate întemeia treimea.
i un savant german Philip Werth, care a luat un mare premiu, a scris
o carte, în care cele mai multe pagini sunt formule matematice dar
este o parte care vorbe te despre treime. Totul este, totul reflect
treimea pentru c o iubire perfect implic trei, nu poate fi numai
între doi; când e ti numai în doi la i pe al treilea afar , eventual îl
critici; te întâlne ti i vorbe ti de r u pe altul, apoi te întâlne ti cu
acesta i vorbe ti de r u pe primul; sau este un egoism în doi;
adev ratul altruism, adev rata generozitate este în trei. Când te
întâlne ti cu cineva s vorbe ti de bine pe al treilea: atunci este cu
adev rat generozitate. Sau când te bucuri cu unul de cel de-al treilea,
când Tat l se bucur cu Duhul de Fiul sau când Fiul se bucur cu
Duhul de Tat l. Când se bucur altul cu mine de cineva, bucuria mea
i a celuilalt este i mai mare, adic vârful existen ei nu poate fi decât
a, acesta nu e o inven ie, e o revela ie dar se dovede te i logic c
cea mai înalt existen nu poate fi decât o existen con tient ,
iubitoare, personal i nu o singur persoan , ci trei persoane. Asta
este forma iubirii des vâr ite.

G.C.: Care este leg tura dintre energiile necreate i Sfânta

Treime?
D. St niloaie: Energiile necreate sunt energiile tuturor celor trei
persoane, sunt ale Tat lui, pornite din Tat l, trecute prin Fiul. La noi
40
vin prin Fiul care s-a f cut om. Duhul Sfânt e iubirea Tat lui fa de
Fiul i care-l face pe Fiul s ne iubeasc i pe noi. De aceea Duhul
Sfânt este iubirea Tat lui ar tat nou prin Fiul. S -l iube ti pe
Tat l cum îl iube te Fiul datorit Duhului Sfânt, datorit na terii sale
din Tat l, datorit faptului c este unit cu Duhul Sfânt. Asta arat c
noi nu avem numai ni te gra ii create ci noi avem energiile acestea
chiar din Dumnezeu, ni te iradieri ce vin ca ni te fluide din
Dumnezeu, vin ca ni te unde i ne ajut . Dumnezeu nu e desp it de
noi, nu ne-a f cut s ne lase desp i ci s fie cu noi. E ca un Soare
care mereu ne înc lze te, care mereu î i trimite razele sale de lumin ,
de c ldur . Nu suntem desp i de Soare de i nu ne identific m cu
el.
Bucure ti –
20.06.1990

41
 Lumina min ii prin Credin
Tinerii în fa a examenelor i a vie ii
“De aceea v spun c , orice lucru ve i cere, când v ruga i, s crede i c l-a i i
primit i-l ve i avea"( Marcu 11 : 24 ) "Nu exist crea ie f credin i peran .
Nu exist credin i speran care s nu fie xprimate în crea ie" (Th. Wilder)
"Nebiruit e omul ce lupt cu credin ; el tie c pe lume nimic zadarnic nu-i; c ,
dincolo de trud i jertfa clipei lui, în tain , vremea ese la sfânta biruin "
(Al. Vlahu )

Hora iu SASU
- licen iat în Drept -

Examenele vin, cu întreb ri în suflet, examenele trec

lasând senin sau neguri... Iar via a oric rui tân r e minunat
complicat de clipele de a teptare de dinaintea examenului, a
tezelor, a testelor...
O dat trecute, fiecare din aceste probe ridic alte
întreb ri peste întreb ri. Iar tensiunea cre te cu apropierea unui
nou examen.
Tu, tinere, e ti oare chiar atât de neputincios în fa a
necunoscutului? Nu te gr bi s dai un r spuns, ci mai degrab
cite te atent rândurile ce urmeaz ...

Mul i consider înv area ca un act exclusiv mecanic, de tipul

reac iei chimice, în care se amestec doi compu i spre a se ob ine
rezultatul dorit. E adev rat, calea nu e rea: ca s tii, trebuie neap rat
pui mâna pe carte, s înve i, s repe i, s revii asupra capitolelor
grele i a a mai departe. Este deci necesar s faci eforturi de
întip rire, re inere i reactualizare. Dar este aceasta suficient
pentru a fi sigur pe nota ta ? P rerea mea este c r spunsul nu
poate fi întotdeauna pozitiv; nu e suficient s înve i doar, s repe i,
indiferent cât de organizat o faci, ca s fii sigur pe rezultatul dorit.
Da, e suficient ca s spui c ai anse - mai mari sau mai mici, dar de
la "s-ar putea" i pân la "sigur" e o cale lung .
42
 Mul i nu sunt în stare s dep easc momentul "s-ar putea" i
p easc spre "sigur"; nu cunosc mijloacele prin cares o pot face,
de i de avut avem cu to ii astfel de mijloace. Iar rezultatul este c ,
în loc ca examenul s fie o simpl formalitate, devine pur i simplu
un co mar, în care a teptarea rezultatului se asociaz de multe ori cu
o agita ie i cu o groaz de nedescris.
Exist îns elevi i studen i pentru care a înv a este sinonim
cu a reu i. Dac e s revin asupra compara iei din chimie, ei se
deosebesc de colegii sau de contracandida ii lor prin aceea c pentru
ob inerea rezultatului dorit ei nu stau ca reac ia - uneori foarte lent -
se produc în timp. Ei introduc în amestecul ini ial de substan e
înc una, numit catalizator, care, pe lâng c nu se consum , are
rolul extraordinar de a m ri de câteva ori viteza de reac ie i deci de a
asigura ob inerea aceluia i rezultat de câteva ori mai repede. Despre
astfel de catalizatori se vorbe te în numeroase c i care au ap rut în
ultimii ani: autosugestia, voin a, motiva ia, visul. Toate au rolul de a
apropia un rezultat altminteri greu de anticipat cu siguran în
condi iile unei concuren e acerbe sau ale unor examene de faculate
extrem de dificile. Dar, dincolo de ace ti catalizatori, exist unul, mai
puternic decât toate: credin a în Dumnezeu.

Prin neguri de-ntreb ri...

Nu tiu dac e ti credincios sau nu, iubite cititorule; poate c
nici m car nu i-ai pus serios problema credin ei; poate c ,
dimpotriv , înainte de orice ac iune mai important î i faci o cruce i
i spui în gând "Doamne ajut ". Indiferent cum st situa ia pe
moment, hai s încerc m acum s r spundem unor întreb ri care îi
fr mânt pe mul i, iar tu analizeaz r spunsurile prin prisma a ceea
ce te intereseaz . O parte din aceste întreb ri ar fi: felul în care te
rogi este adecvat cu ceea ce ceri ? Oare nu ceri prea mult câteodat ?
Sau prea pu in?
Dac ai pu in credin , prietene, rândurile care urmeaz î i
vor dezv lui multe r spunsuri. i vei vedea c atunci când vei dori s
fii sigur pe un rezultat bun, câteva ac iuni pornite din suflet te vor
ajuta enorm s î i împline ti visul.
Aceste rânduri au pornit de la un fapt pe care, asemeni multor
altora, l-am observat frecvent: înainte de examene, bisericile,
catedralele, m stirile sunt pline de elevi i de studen i veni i s se
roage. O dat trecute examenele îns , prea pu ini dintre cei ce
43
veniser în ajun de "hop" mai d deau pe acolo. Reveneau îns ,
grupuri-grupuri, când îi îmboldeau din nou pericolul i emo iile.
E evident deci c în momentele de tensiune extrem tinerii -
chiar cei mai pu in credincio i - intuiesc o For în care se încred.
Deci nu sunt în nici un caz ne tiutori! Dar oare e de ajuns, pentru a fi
împ cat cu tine însu i i pentru a primi ajutor de sus, s vii în tromb
la biseric doar înainte de examen, dup luni de zile de ignorare a ei
? ...
Iat c multe întreb ri î i caut r spunsul. Iar r spunsul, pe
care îl voi detalia în cele ce urmeaz , e unul singur: dac vrei ca
Dumnezeu s te lumineze în via , roag -te toat via a. Dac vrei ca
Dumnezeu s te ajute când înve i, roag -te în fiecare zi când înve i.
Apoi vei avea o meserie, i atunci roag -te în fiecare zi s î i aduc
satisfac ia lucrului bine f cut. Vei avea o familie - roag -L pe bunul
Dumnezeu s v in s to i - pe tine, pe so ul sau pe so ia ta i pe
copii.
Dar... pân atunci examenele te preseaz . Cum s ob ii, în
acest caz, lumina min ii i ajutor de la Dumnezeu? Calea unic i-am
dezv luit-o: roag -te necontenit. "Neîncetat v ruga i", spune Cartea
Sfânt , iar noi ar trebui s lu m aminte la acest îndemn.

Îndemnul sfânt
Ceea ce î i voi spune acum, cititorule, tiu destul de pu ini.
Din p cate. Iat de ce voi reda i voi comenta, cu pu ina mea putere
de p trundere, mai multe pasaje din Biblie; unele sunt destul de
cunoscute, altele, îns , inexplicabil, sunt aproape necunoscute. NU
tiu de ce, deoarece aceste versete ar trebui s înc lzeasc inima
fiec riu cre tin i ar trebui aplicate în orice activitate. Inclusiv în
preg tirea pentru examene foarte grele.
Este, cred, foarte cunoscut afirma ia "Cere i i se va da";
mul i o folosesc îns ironic, la adresa vreunui amic st ruitor, care nu
s-a dat b tut pân nu a ob inut ceva de la un altul. Îndemnul vine îns
din Biblie i e mult mai profund :
"Cere i i vi se va da; c uta i i ve i g si; bate i i vi se va
deschide.
ci ori icine cere cap ; cine caut g se te; i celui ce
bate i se deschide" (Mat.7:7,8)
Hai s ne gândim pu in la aceste cuvinte : "Cere i i vi se va
da". "Cere i" - cui? Unui om? Ce om va putea s v garanteze cu
44
mâna pe inim c ve i intra la facultate sau c ve i ob ine la examene
exact rezultatele pe care le dori i? În puterea cui st pe acest
mânt s împart calificative de "admis" i de "respins" ca i cum ar
împ i ni te bilete la col de strad ? Cu rare excep ii - încadrate
adesea ca fraude în examen - nimeni. R spunsul la întrebare ne este
dat de acela i evanghelist: "Tat l vostru , care este în ceruri, va da
lucruri bune celor ce I le cer". Sublinierea, f ca s schimbe
mesajul versetului 7:11, ne l mure te cu privire la Cel pe care trebuie
Îl rug m: Tat l nostru. Ruga i-v s v ajute; cere i-I rezultatul pe
care îl dori i - i îl ve i avea cu siguran .

CINE va primi ceea ce î i dore te?

spunsul la întrebarea de mai sus îi fr mânt pe mul i, c ci
mul i se întreab în sufletul lor: “Oare pot eu s primesc ceea ce
cer?”. Este, din p cate, o atitudine care oglinde te necredin - iar
despre necredin a în rug ciune vom vorbi imediat - în condi iile în
care r spunsul ni-l d însu i Iisus: "C ci ori icine cere cap ; cine
caut g se te; i celui ce bate i se deschide". i s ne mai amintim c
tot Isus a spus: "Nu au trebuin de doctor cei s to i, ci cei
bolnavi" - nu au trebuin de ajutor cei puternici, ci cei slabi.
Rugându-te, ori icine ai fi i oricât de p tos, Dumnezeu Se apleac
asupra ta, te mângâie i te ajut . Oare s fie totul chiar a a de u or?

i se îndeplineasc dorin ele cât ai bate din palme?

NU. Aici e poarta care desparte pe cei care primesc ajutorul
Domnului de cei care nu îl pot primi. Iar aceast poart este
CREDIN A. Ai credin ? Atunci nimic nu- i poate sta în cale. Nu ai
credin ? Atunci degeaba bolborose ti câteva cuvinte pe care le crezi
rug ciune, pentru c Dumnezeu rar se coboar s î i îndeplineasc cât
ai bate din palme orice dorin . Dar s vedem ce spun Scripturile
despre credin a în rug ciune:
"Adev rat v spun c , dac a i avea credin cât un gr unte
de mu tar, a i zice muntelui acestuia: "Mut -te de aici colo!" i s-ar
muta; nimic nu v-ar fi cu neputin " (Mat.17:20)
Multe sunt vindec rile s vâr ite de Iisus, pe care acestea le
îndeplinea spunând:
"Fac i-se dup credin a ta" (Mat.8:13) sau
"Credin a ta te-a t duit"(Mat.9:22),
"Mare este credin a ta, fac i-se dup cum voie ti" (Mat.15:28),
45
"Fiic , credin a ta te-a mântuit, du-te în pace i fii t duit de
boala ta!" (Mc.5:34).
Sunt doar câteva exemple despre condi ia pe care trebuie s o
îndepline ti când te rogi Tat lui: s ai credin . Evanghelistul Matei
arat c în fa a necredin ei nici Dumnezeu, nici Iisus nu au putere:
ajuns în Nazaret, unde a fost primit cu îndoial , "n-a f cut multe
minuni în locul acela, din pricina necredin ei lor" (Mat.13:58). N-a
vrut Iisus s îi vindece pe bolnavi ? A vrut, a vrut cu patim ,
deoarece atât cât a fost pe P mânt i-a luat rolul de a vindeca
deopotriv sufletul i trupul i de a ajuta pe cei care aveau nevoie de
El. A vrut, a cum vrea s te ajute i pe tine, dar pur i simplu nu
a fost l sat. Dac e s facem o compara ie foarte simpl , am putea
considera harul lui Iisus ca pe un curent electric, iar sufletul nostru ca
pe un fir conductor. Curentul electric poate trece doar prin firele care
nu opun rezisten foarte mare, dar nu poate trece prin firele
grosolane, a c ror rezisten blocheaz intrarea curentului. Oricât ar
fi de puternic, curentul electric nu va putea str bate un bu tean, o
bucat de ciment sau alt material r u conduc tor de electricitate.
Oamenii care au credin se aseam cu firul sub ire pe care
curentul - harul lui Dumnezeu - îl str bate cu u urin i îl
înc lze te. Oamenii necredincio i se aseam cu un pietroi pe care
nici un curent nu îl poate str bate, oricât ar fi de puternic. La aceasta
se fi referit Iisus când vorbea de împietrirea sufletelor?

Dar... cum s î i manife ti credin a ?

De unde tii dac tu crezi îndeajuns ca s fii ajutat?
spunsul, tinere cititor, se afl tot în Cartea Sfânt : "Credin a este
o încredere neclintit în cele n jduite, o puternic încredin are
despre lucrurile care nu se v d"(Ev.11:1). S nu trecem peste
aceast defini ie biblic , ci, dimpotriv , s o privim cu aten ie.
Deci, în primul rând, credin a este "o încredere neclintit " i
"o puternic încredin are". Nu am subliniat degeaba cuvintele de
dinainte; poate o compara ie plastic ar putea fi aceea c , dac vrei
ceva, s crezi c vei primi cu puterea cu care un înecat se aga de
speran a oferit de salvatorul s u. S nu existe rezerv , s nu existe
întrebarea : "Oare chiar poate Dumnezeu s m ajute?". Pentru c nu
tu trebuie s pui aceast întrebare, ci s r spunzi la ea. Sfântul Ioan
de Kronstadt spunea un mare adev r: atunci când te rogi lui
Dumnezeu, El î i apleac privirea spre tine i te întreab în t cere:
46
"Crezi tu c Eu chiar pot face aceasta pentru tine?". Iar r spunsul t u
va trebui s neasc sincer : "Cred, Doamne!". i atunci, a a cum a
spus Iisus, "nimic nu v-ar fi cu neputin ".
Pe de alt parte, s vedem la ce se refer credin a: încredere
neclintit în cele jduite". Deci, va trebui ca de fiecare dat când
te rogi s ai un scop clar în cap, o cerin clar pentru Dumnezeu:
ajutorul constant de-a lungul unui an de preg tire pentru examene,
ajutorul în timpul examenului, sau în timpun facult ii, în exercitarea
profesiunii i a a mai departe. Iat ce scrie apostolul Iacov despre
neclintirea în credin :
"Dac vreunuia dintre voi îi lipse te în elepciunea, s-o cear
de la Dumnezeu, care d tuturor cu mân larg i f mustrare i
ea îi va fi dat .
Dar s-o cear cu credin , f s se îndoiasc deloc, pentru
, cine se îndoie te, seam cu valul m rii, turburat i împins de
vânt încoace i încolo.
Un astfel de om s nu se a tepte s primeasc ceva de la
Domnul" (Iac.1: 5-7)
Gânde te-te bine, cititorule, la aceste cuvinte, c ci ele î i arat
cum nu se poate mai limpede c f credin nimic nu e posibil. Pe
de alt parte, credin a e temelia transform rii visului în realiate. S ne
amintim i de citatul din Marcu, pe care l-am folosit ca motto al
acestor gânduri: "Orice lucru ve i cere, când v ruga i, crede i
l-a i primit i-l ve i avea".
Câ i tiu îns c pot ob ine tot ce doresc ?... i câ i tiu cum
anume s cear ceva de la Tat l?...

Dumnezeu te ascult oriunde ai fi

a cum spune Scriptura: "Ci tu, când te rogi, intr în
od a ta, încuie- i u a i roag -te Tat lui t u, care este în ascuns;
i Tat l t u, care vede în ascuns, î i va r spl ti" (Mat.6:6).
Roag -te în ascuns i roag -te smerit. Roag -te ca i cum
Tat l ar fi în fa a ta - fiindc , de fapt, Tat l e al turi de tine ori de
câte ori I te adresezi cu credin ...
"Încredin eaz Domnului calea ta, crede în El i El va
împlini", st scris în Biblie (Ps.37,5). Nu tiu de ce, dar acest verset,
pe care îl port în suflet ca pe o mângâiere în clipe grele, m face s
înfior prin claritatea lui i prin incredibilul lui. Pentru c în fond
ce trebuie s facem? Cumva s aducem aur, s ne l m biciui i, s -l
47
sacrific m pe cel mai drag dintre noi, spre a-I intra în voie lui
Dumnezeu? Nu, în nici un caz. Trebuie, foarte simplu, s Îi
încredin m calea pe care dorim s mergem, s Îi încredin m grijile,
necazurile, întreb rile noastre. Le va prelua El, iar, în func ie de
credin a noastr , le va împlini cum numai El tie. Roag -te smerit,
ci st în puterea ta s te rogi Tat lui în lini te, a a cum te-a înv at
Fiul S u, ca s ai ceea ce î i dore ti. i iat ce spune apostolul Ioan în
prima epistol soborniceasc (1In 5:14-15):
"Îndr znela pe care o avem de la El este c , dac cerem ceva
dup voia Lui, ne ascult .
i, dac tim c ne ascult , orice i-am cere, tim suntem
st pâni pe lucrurile pe care i le-am cerut". i, a ad uga eu, o
minim logic ne arat c dac tim c suntem st pâni pe lucrurile pe
care le-am cerut, le vom avea cu siguran , a a cum apostolul
Domnului, Matei, ne-a spus c a promis Iisus...

Înainte de a trece la citirea urm toarelor rânduri, te-a ruga,

tinere s te gânde ti la puterea pe care o are o singur rug ciune.
Pentru lini tea ta nu trebuie s s vâr ti ritualuri barbare, ci s î i
împreunezi mâinile i s te rogi din suflet. Nu trebuie s se roage
pentru tine mii de oameni, ci tu singur î i po i primi, prin rug ciune
curat , mântuirea sufletului de întreb ri i de nelini ti...
Desigur, te po i întreba în ce fel te ajut rug ciunea altora. Iar
spunsul s-ar putea s fie pentru tine n ucitor...

Sfinte cuvinte ne tiute

Înainte îns s redau un pasaj, care unora li se va p rea pur i
simplu de domeniul incredibilului, a vrea s se re in bine un lucru:
cuvintele lui Isus sunt, pentru cei ce cred, cuvinte izvorâte dintr-o
experien la care noi nu avem acces. Sunt cuvintele unei Fiin e
sfinte, ale Fiului lui Dumnezeu; sunt cuvinte care, oricât de temerare
ar p rea, nu sunt altceva decât realit i din lumea pe care tiin a
contemporan o denume te "de dincolo". O lume a spiritului, în care
Legile au exclus - re ine, tinere! - un singur cuvânt: imposibilul.
Iat acum acele versete incredibile : "Dac doi dintre voi se
învoiesc pe p mânt s cear un lucru oarecare, le va fi dat de
Tat l Meu care este în ceruri. C ci acolo unde sunt doi sau trei
aduna i în numele Meu, sunt i Eu în mijlocul lor" (Mat.18:19-
20).
48
 Câ i trebuie deci s se învoiasc s se roage împreun pentru
binele lor sau al altora? DOI! Nu zece mii, nu o mie, nu o sut , nu
zece. Doi! CE lucru s cear ? "Oarecare", ne spune Scriptura,
aducându-ne aminte de ce spunea Iacov: "Dumnezeu, care d tuturor
cu mâna larg i f mustrare...”.
Poate ar trebui, tinere cititor, s z bovim asupra unei întreb ri
care s-ar putea s te fr mânte: “Dar cum este posibil acest lucru?”.
Aceast întrebare s nu i-o pui niciodat , deoarece înseamn lips de
credin . Dar hai de data aceasta s î i satisfac curiozitatea tinereasc
i s î i spun c în lumea noastr material exist un echivalent
intuitiv al acestui fenomen.
Imagineaz i un fir conductor de electricitate. În momentul
în care este str tut de un curent electric firul cap propriet i
magnetice, atr gând o serie de obiecte metalice. Imagineaz i, de
asemenea, la o oarecare distan de acest fir, un magnet - care, la
rândul s u, are o oarecare putere de atrac ie pentru obiectele metalice
din jurul s u. Cu alte cuvinte, privite în mod izolat, atât firul cât i
magnetul au o oarecare putere de atrac ie. Ce se intâmpl îns dac în
jurul magnetului înf ori firul metalic prin care trece curent electric?
Vor atrage ele reunite doar de dou ori mai multe obiecte? În nici un
caz! Fizicienii arat c for a celor dou este nu de dou ori, ci de zeci
sau de sute de ori mai mare decât a fiec ruia luat separat! Acum
în elegi ce for e uria e desc tu eaz rug ciunea a dou persoane care
“se învoiesc s cear ” acela i lucru? Acum în elegi ce putere de
atrac ie colosal au rugile pe care Tat l le prime te ca pe un torent de
rug ciuni unite prin scop?
Iar dac în elegi... ce te opre te ca tu i câ iva colegi sau
prieteni s v ruga i împreun pentru cele ce fiecare dintre voi are
nevoie? E ceva prea nou pentru tine? Te asigur îns , din propria
experien , c rezultatele sunt uluitoare. Iar pentru unii sunt de-a
dreptul inexplicabile.

La ceas de amurg al puterilor...

Poate c uneori vei c dea cople it de un efort prea mare,
poate c vei considera - spre exemplu - un examen mult prea greu, cu
neputin de trecut. Atunci, prietene, încredin eaz -i Domnului calea
ta, dorin a unui bun rezultat, i vei vedea c , atunci când ie nimic nu
i se va mai p rea cu putin , "Ce este cu neputin la oameni este cu
putin la Dumnezeu" (Lc.18:27; Mat.19:26). Acolo unde tu nu mai
49
po i, Dumnezeu împline te f preget. Nu tiu dac ai observat, dar
versetul "Încredin eaz Domnului calea te, crede în El i El va
împlini" cuprinde exact ceea ce a teapt Dumnezeu de la tine:
credin a. Dubla credin ! Pentru c "încredin eaz " i "crede"
înseamn c Dumnezeu cere de la tine atât credin a c El te va
asculta când Îi vei încredin a calea ta, cât i credin a c , dup ce te-a
ascultat, te va ajuta. Este, dac vrei, o dubl creditare din parte ta, iar
Dumnezeu r spunde adecvat unei asemena atitudini.
mâne îns o problem ...

Credin a, singur , este suficient ca s ob ii tot ce vrei?

Apostolul Iacov ne d un r spuns extraordinar: "Tu crezi c
Dumnezeu este unul i bine faci; dar i dracii cred... i se
înfioar !" (Iac.2:19). i mai spune acela i inspirat apostol: "Fra ii
mei, ce-i folose te cuiva s spun c are credin , dac n-are fapte?"
(Iac.2:14). "Tot a a i credin a: dac n-are fapte, este moart în ea
îns i" (Iac.2:17). S ne gândim: ce-ar fi dac tot anul am sta s ne
rug m, f s punem mâna pe o carte sau pe un curs? F s
vâr im fapte pe care s creasc credin a? Va trebui deci s
înv m, dar nu oricum: cu râvn , ca nu cumva faptele noastre s fie
un suport prea ubred pentru credin i întreg edificiul s se
pr bu easc astfel.
Bine-bine, poate spune cineva, dar dac înv mult, dac sunt
con tiincios, la ce mai am nevoie de puterea lui Dumnezeu? Înv ,
repet, insist i ... gata! Dumnezeu devine o ipotez de care nu am
nevoie, cum spunea un om de tiin ateu. Numai c , prietene, nu uita
profesorul te poate "pica" pe baza unui detaliu. Nu uita c uneori
munca intelectual presupune programare i organizare pe baza unor
repere de eficien care î i pot sc pa ie, un simplu om ne tiutor, iar
un detaliu nesesizat la timp de puterile tale omene ti, dar care
Dumnezeu i-l poate releva oricând Îi vei cere cu credin aceasta, te
poate arunca în pr pastie în cazul unui examen sau concurs.
Exemplele pot continua, dar cred c nu e cazul.
Ar fi bine s î i dai seama, cititorule, c nu e o amenin are
ceea ce tocmai i-am spus, ci e un avertisment pentru cei care cred
prea mult în puterile lor lume ti, dar i o încurajare pentru cei ce
caut ajutorul de sus.

50
 În elepciunea din b trâni
Pe de alt parte, Dumnezeu î i d , cum spune vorba din
trâni, dar nu î i bag în traist . Dumnezeu te ajut s î i completezi
ni te cuno tin e pe diferite c i, î i lumineaz mintea în timp ce înve i
sau la examen, dar... Dar! De la a-i cere ajutorul acolo unde eforturile
tale sunt poate sortite e ecului în lipsa sprijinului S u i pân la a-i
pretinde s i înfunde mur în gur (adic ... în cap) cuno tin e în timp
ce tu stai ziua la plaj si noaptea prin discoteci, e o cale lung de tot.
E nevoie de fapte pe care Dumnezeu s le binecuvânteze, c ci în
lipsa acestora prea pu ine sunt cu putin .
De fapt, la fel fac i oamenii când au nevoie unul de altul. S
presupunem, spre exemplu, c într-o zi ai nevoie de ochelari. Ce face
oculistul la care mergi i pe care îl rogi s te ajute s î i îmbun ti
privirea? Î i recomand ni te ochelari care s lipseasc ochiul de
orice necesitate de acomodare? Nu, dimpotriv : un bun oculist
întotdeauna te va sf tui s por i lentile pu in mai slabe decât cele de
care ai nevoie cu adev rat. De ce? Pentru c ochiul va face automat
efortul de a se autocorecta, ajungând ca prin ac iunea lentilei,
asociat cu ac iunea autoreglatoare a ochiului, privirea s fac un pas
spre îmbun ire. Peste câteva luni, acela i oculist î i va recomanda
ochelari cu dioptrii i mai pu ine, i tot a a, pân când vedera ta va fi
foarte bun . Cam a a procedeaz i Dumnezeu: baza perfec iunii va
fi efortul t u, din ce în ce mai mare, în timp ce Domnul te va c uzi
i te va ajuta oricând Îi vei cere cu credin . Ar fi bine, prietene, s te
gânde ti la ceea ce a spus cineva: "Trebuie s muncim ca i cum totul
ar depinde de noi i, în acela i timp, s ne rug m ca i cum totul ar
depinde de Dumnezeu". Excep ionale cuvinte! De fapt, prieten drag,
acesta e secretul celor care reu esc imposibilul: munc i credin .
Cei ce uit una din aceste dou condi ii se clatin ...

i nu uita s mul ume ti!

Te rogi, munce ti cu râvn , iar rezultatele, mai devreme sau
mai târziu, trebuie s apar (în treac t fie spus, acest “mai devreme
sau mai târziu” îmi aminte te de un excep ional proverb chinezesc:
“P mântul des elenit este câ tig sigur; dac nu anul acesta, negre it la
anul”). Rugându-te i muncind, fiecare zi înseamn c este mai bun
ca ziua trecut . În fiecare zi devii mai bun, mai eficient, mai
încrezator. Dar nu uita nici o secund c toate acestea sunt posibile
datorit unui ajutor mai presus de puterile tale - i de aceea la
51
sfâr itul fiec rei zile de lucru mul ume te Tat lui pentru ajutorul dat.
Exemplul ni l-a dat tot Iisus: " i Iisus a ridicat ochii în sus i a
zis:"Tat , î i mul umesc c m-ai ascultat"" (In.11:41).
mul umim Tat lui ori de câte ori ne ajut . S Îi mul umim
în fiecare sear , spunând: "Tat , Î i mul umesc pentru tot ce ai f cut
azi pentru mine, pentru tot ce tiu, dar i pentru tot ce nu tiu c ai
cut pentru binele meu". Iar Tat l te va ajuta i alt dat , ori de câte
ori vei avea nevoie, ca pe un fiu recunosc tor.

Concluzia?
Cam acestea ar fi de spus, prietene, despre "colosalul" secret
care este... la îndemâna tuturor. Via a aceasta merit tr it
bucurându-te de toate darurile ei, i nicidecum luptând doar cu cele
mai slabe arme, care fac lupta epuizant i rezultatul nesigur. Dac ar
fi s folosim o imagine foarte expresiv , dar l sând la o parte
aspectele sângeroase, am putea spune c o confruntare dintre tine, cel
care st pâne te bine cele mai bune arme, i contracandida ii t i, e ca
o confruntare între o divizie de tancuri i o divizie de c re i
înarma i cu suli e. E clar de partea cui e victoria, nu? i te asigur,
prietene drag, c în vremea noastr destul de rar g se ti un tân r care
fie pe de-a întregul con tient de ceea ce ai citit tu acum. Eu î i
doresc s în elegi de la început la sfâr it tot ce st scris în aceste
rânduri i s fii con tient c succesul îl cape i numai dac vrei.
Nimeni nu te oblig s intri la facultate de prima dat , nimeni nu te
oblig s fii un elev sau un student care s poat p i în via sigur,
s mai orbec ie, a a cum fac cei din jur. Nimeni nu te oblig -
dar po i s ai ceea ce î i dore ti dac crezi în reu ita ta i îl rogi pe
Tat l s te ajute.
Poate e bine s tii c încrederea în sine, pe care mul i o
afi eaz , are un singur izvor: rezultatele anterioare foarte bune. Care,
la rândul lor, sunt un efect al ajutorului constant pe care tiu cum s -l
cear i tiu -l vor primi.

În loc de încheiere
Iat , prietene, ce arme puternice ai în mân . Tu le ai - sper s
le folose ti i s le înmul ti t ria. i nu spun degeaba acest lucru:
Dumnezeu nu r spl te te decât pe cei ce pre uiesc i înmul esc ceea
ce au: "Pentru c celui ce are i se va da i va avea de prisos, dar cel
ce n-are se va lua i ce are". Ca s în elegi aceast lege aparent
52
absurd pentru gândirea noastr prea p mânteasc , te-a ruga,
prietene, s cite ti pilda talan ilor din Mat.25:14-30, cu gândul la cei
rora Dumnezeu le-a dat astfel de puteri ale spiritului - i tuturor ne-
a dat de la na tere -, dar care nu le-au folosit i nu le-au înmul it spre
folosul lor. i s vezi dac nu cumva tocmai ace tia sunt cei care
rateaz cel mai des, eternii pesimi ti i "ghinioni ti".
Sunt sigur c în via te a teapt examene - mai multe sau mai
pu ine. De fiecare dat îns adu- i aminte c Dumnezeu i-a dat,
prietene, ansa de a fi tot ceea ce vrei s fii. Depinde de tine cum vei
folosi aceast ans . Dumnezeu te-a înzestrat cu un tezaur de monede
de aur curat. Te vei folosi de toate, înmul indu-le necontenit? i în ce
fel ? Sunt multe c i de a deveni ceea ce î i dore ti. Sunt multe c i de
a- i tr i singura via pe care o ai...
Comoara e aceea i pentru to i. Vântul favorabil bate pentru
to i, mici sau mari, tineri i b trâni, boga i i s raci deopotriv . i a
dori s te gânde ti, prietene, înainte de a trece la capitolele
urm toare, la versurile excep ionale ale poetei americane Ella
Wheeler Wilcox :

“Navele plutesc spre est, navele plutesc spre vest,

Împinse de suflul aceleia i brize ;
Nu vântul, ci-a pânzelor rostuiri
Hot sc încotro se vor duce."

53
 Rug ciune pentru copilul
nen scut
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isac i al lui Iacob, Tat l Domnului
nostru Iisus Hristos,
Cel ce ai f cut cerul i p mântul i toate dintrânsele, L udat i
pream rit fii – în vecii vecilor!

Dumnezeul celor vii, Cel ce ai f cut din pântecele sterp al Sarei pe

pruncul Isac,
Cel ce ai rânduit în lume poporul cel vechi Israel, din care prin
Fecioara Maria s-a n scut Domnul nostru Iisus Hristos,
udat i pream rit fii, Iisuse Hristoase, c ai primit s te na ti ca
prunc în lume, Ca s aperi pruncii acestui p mînt!

Dumnezeul puterilor, te rug m, în genunchi stând înaintea Ta, pentru

toate mamele care au primit în pântece
i pentru to i ta ii copiilor care trebuie s vie în lume, în ora ul
acesta, în ara aceasta i în toat lumea Ta;
Te rug m s trimi i puterea Sfântului Duh în inima acestora, a
doctorilor i a moa elor care mijlocesc na terea,
A rudelor i a prietenilor, a anturajului sfânt sau criminal în care
tr iesc.

Trmite Doamne puterea Duhului Sfânt în familiile neamului acesta,

Oropsit i nec jit, plin de spaime i neajutorare
i f s înceteze urgia pruncuciderii din spitale i din alte oficine ale
crimei de la noi,
Din locurile v rs rii de sânge i din cabinetele de planificare ale
familiei.

Oare nu tim de ce este atâta tulburare în ara noastr ? Nu tim de ce

nu-i de mâncare?

54
De ce-i atâta pustietate pe p mântul str mo esc? De ce fug copiii de
acas ? De ce atâtea divor uri?
Pentru c Te-am p sit, Doamne! Pentru c Te-am izgonit!
N-am f cut loc în c su a noastr pruncului Iisus, Dumnezeul nostru,
Care odat cu venirea lui în lume, la sl vita Lui na tere,
Aduce toate binecuvânt rile în via a noastr i toate darurile na terii
de prunci.

a, Doamne, Dumnezeul nostru,

Trimite pe Fiul T u în ieslea Betleemului vie ii noastre de ast zi, în
casa pâinii inimii noastre,
Ajut bunelor noastre n zuin e de dreptate pentru to i fiii acestui
neam,
s piar nelegiuirea mamei care- i ucide copilul în propriulei
pântece,
Scap nevinovatele fiin e sortite mor ii f ca ele s se poat ap ra
i binecuvânteaz lucrarea pe care voia Ta cea sfânt a s dit-o în
inimile noastre.

Mul umitori fiind pentru toate darurile pe care le-am primit de la

Tine,
Închinare Î i aducem, laude Î i în m i te prosl vim Dumnezeule,
Împreun cu Prea Iubitul T u Fiu i de via F torul T u Duh,
Acum i pururea i-n vecii vecilor. Amin.

55
 CRIZA FAMILIEI ÎN
OCCIDENT (II)
= R spunsul Ortodoxiei la criza familiei =

Pr. Drd. Emil Jurcan

Criza familiei se repercuteaz ast zi în toate domeniile în care via a
cuplului este implicat . Societatea actual asist la o mic orare a
natalit ii i o cre tere a ratei divor urilor, în vreme ce, pe de alt
parte, homosexualitatea se cere a fi acceptat de c tre fiecare
constitu ie statal , ca o garantare a libert ii drepturilor omului. Vom
încerca s analiz m, în cele ce urmeaz , aceste cate ale cuplului
contemporan, pentru a vedea apoi care este r spunsul pe care
Teologia Ortodox îl d acestei situa ii.

catele cuplului contemporan

Avortul - crima împotriva darului lui Dumnezeu: via a.
Problema avortului, o tem foarte sensibil i foarte actual în acela i
timp, este tratat în mod diferit de teologia actual . Mi carea
feminist pledeaz pentru o astfel de orientare, care s permit
femeilor s dispun de corpul lor. Eliberarea femeii, zic ele, trebuie
treac dincolo de constrângerea la maternitate i la via a de
familie. Analistul Lutz von Padberg zice: “Pentru Simone de Beuvoir
eliberarea este posibil numai prin aceast nou semnifica ie a vie ii
ei, care renun la rolul specific al femeii în na terea i educa ia
copiilor, ca i la orice constrângere la maternitate i la via a de
familie”. De fapt, pentru reprezentantele acestui curent teologic,
maternitatea apare ca o discriminare i ca o înc tu are a femeii.
“Maternitatea este…motivul cel mai stabil de înc tu are a femeii. În
numele acestei capacit i, pozitive în sine f îndoial , de a putea
na te, femeile au fost condamnate toat via a lor s g teasc , s
cure e pentru al ii”. Un astfel de motiv ar fi dus, în concep ia lor, la
dorin a de eliberare, de «desc tu are», pentru a se sim i mai bine.

56
 Maternitatea este explicat de c tre unele reprezentante ale
acestei mi ri, în mod extremist, ca fiind “o deformare temporal a
corpului uman…De aici, na terea apare ca dureroas i nu se poate
spune c este s toas ”. Acest lucru atrage dup sine “eliberarea de
tirania fertiliz rii”, care trebuie înl turat cu orice pre , prin care
femeia «slab » poat s devin tare i s înfrunte societatea
masculin . Ideile lor vizeaz o androginizare în viitor a femeii, când
acesta va sc pa de problemele ei datorit evolu iei industriei
genetice, care poate planta via a în altceva decât pântecul femeii,
eliberându-se de calvarul sarcinii i al cre terii de copii. O astfel de
revolu ie în structura cuplului va duce - dup p rerea lui von Padberg
- la dispari ia familiei.
Pân se va ajunge la acest eliberare a femeii, prin tiin a
autonom , astfel ca ea s nu mai depind de maternitate, le r mâne
alternativa avortului, care trebuie s ias din structura unei legi
statale sau biserice ti. Trupul apar inând total femeii, consider ele,
nimeni nu are dreptul s pun legi peste el. Într-un astfel de context,
sociologul Richard Huber î i pune pe dreptate preoblema unei astfel
de tendin e: “Propunerile de îmbun ire a vie ii umane, ie ite de
sub pana feministelor, sunt nu numai departe de realitate, ci sunt
pline de o ur nediferen iat i ira ional împotriva b rba ilor i a
maternit ii, a familiei i chiar a naturii, încât, dup concep ia lor,
lumea nu ar trebui s fie atractiv pentru nimeni altcineva decât
pentru restrânsul cerc al feministelor radicaliste. Genera iile noastre
i cele viitoare se vor confrunta cu o serie de probleme grele i de
neînl turat”.
În scopul unei lupte consecvente s-au constituit grupe de
con tientizare asupra corpului lor, prin care s cultive con tiin a
valorii propriului corp. Orientarea este aplecat tot mai mult spre
carnalul uman, spre deprinderea cu o via din care “s dispar
Inzest-Tabu-ul”, care s permit libertatea erotic , ca r spuns la
constrângerile unei etici atât de rigide cum este cea a cre tinismului.
Într-un astfel de context posibilitatea de a întrerupe sarcina este unul
din pa ii produ i pentru a ajunge la un astfel de ideal.
Femeia, în concep ia acestei mi ri, trebuie s ias de sub
oprimarea sexist , care a transformat dualitatea în dualism.
“Sexismul este forma primar a r ului social”, care a transformat
femeia într-o jertf a structurilor sociale. În acest sens, de la dualitate
s-a trecut, a a cum am spus, la dualism, iar de la alteritate, la
57
subordonare i supunere. Simplificarea rela iei dintre so i, ca i
neglijarea atribu iilor, face ca prioritatea s cad nu pe copil, ci pe
meserie. În lucrarea sa, “Femeie, tu e ti mai bun ”, Maria Elisabeth
Lange-Ernst, propune sintagma “c torie… probabil, meserie în
orice caz”, ceea ce face ca femeia s nu mai depind de b rbat.
Rela ia existent totu i dintre cei doi în familie, se poate simplifica în
viziunea acestor libertini ti, recurgându-se la avort, la uciderea
pruncului în pântece, pe care tiin a îl depisteaz totu i ca fiin
uman , cu toatea func iunile ei înc din primele momente de via .
catul avortului, care decurge actualmente din criza familiei,
are la baz pierderea dialogului haric dintre so i, prin care se
realizeaz «mica Biseric ». “Unitatea familiei este harismatic i
sacramental ”, zice teologul Michel Philippe Laroche, iar misiunea
so ilor este aceea de a se descoperi unul pe altul ca loc teofanic, de
revelare a lui Dumnezeu. Nedescoperindu-se via a în plentitudinea
ac iunii Duhului Sfânt, aceasta este privit cu superficialitate i deci
poate fi foarte u or nimicit . Neglijarea comuniunii pnevmatice i a
“purt rii Duhului pe deasupra” ontologicului, face ca existen a s
devin restrâns la dimensiunile bioticului i deci s poat fi
suprimat oricând f mustrarea con tiin ei.

Divor ul - crima împotriva iubirii cuplului familial, dup modelul

iubirii divine.
Un alt flagel care marcheaz criza familiei îl constituie divor ul sau
dezinvoltura cu care oamenii rup ceea ce “Dumnezeu a legat”,
“ruperea tainei unice”, cum o nume te p rintele profesor Dumitru
Radu. C toria în forma actual , în societatea de consum, pleac de
la o alt baz decât cea pus de Hristos i anume de la rela ia uman
în sfera pl cerii i a erosului. În cadrul leg turii dintre so i,
descoperirea lui Hristos sub chipul celuilalt este substituit prin
erotismul, care transform partenerul într-un simplu obiect de
satisfacere a pl cerii. Prezen a Duhului Sfânt este total neglijat , totul
reducându-se la estetismul unei vie i voluptoase. În aceast situa ie
cuplul ajunge foarte adesea la finalitatea divor ului, deoarece
intervine plictiseala de cel lalt. Citându-l pe Dostoievschi, Paul
Evdokimov spune în acest sens: “lumea risc s piar nu din cauza
zboaielor, ci din plictiseal ; diavolul iese dintr-un c scat mare cât
lumea”. Ori plictiseala care apare între so i, pleac de la aplatizarea
omului în a descoperi doar trupul în partenerul lui. Carnalul, oricât de
58
diversificat ar fi optica asupra lui, duce în cele din urm la
plictiseal , ca de fapt orice lucru finit, f contact cu transcendentul.
Dispare pentru omul modern, preocuparea “noului”, deoarece
totul este orientat spre teluric i m rginit. Noul poate fi oferit doar de
Dumnezeu, care satisface în infinit dorin a dup c utare a omului.
Din punct de vedere ortodox, revelarea noului este cu preponderen
opera Duhului Sfânt, atât în cadrul familiei, cât i in orice alt form
existen ial . “Tipul iubirii conjugale este în esen pnevmatofor”,
ceea ce face ca so ii s devin dinamici în mi carea lor de
complementare i de des vâr ire reciproc . Disocierea prin divor
rupe exact ceea ce realizeaz Duhul Sfânt: comuniunea prin
dinamismul apropierii so ilor unul de cel lalt.
Divor ul mai apare, a a cum îl prezint p rintele St linoae, i
ca un “refuz de a vedea c toria ca fiind orientat spre Dumnezeu”
i încercarea de a o prezenta ca pe o realitate hic et nunc pentru
imanentul vie ii de aici, mai precis ca un scop în sine i nu o u
tre Dumnezeu.
Justific rile vie ii solitare, pe care le ofer teologia
contextual , pierd din vedere tocmai aspectul pnevmatic pe care îl
are familia în concep ia ortodox . Ele au la baz o teologie a
individului, a eului rupt de cel lalt, care î i caut des vâr irea fie
printr-o mistic a extermin rii trupului, fie printr-un pietism
individualist, care îl rupe de con inutul sobornicesc al vie ii cre tine.
Persoana Duhului Sfânt face ca rela ia dintre cei doi s nu
dispar într-o plictiseal a trupescului ci permanent s apar ceva
nou, care poate da sens vie ii i viitorului. Pnevmatologia, de care
face atâta caz Teologia Ortodox , este singura care poate da con inut
leg turii dintre so i so ie, deoarece poate infuza cuplul cu harul
necreat, prin care Dumnezeu este o realitate tr it autentic în familie
i prin care dinamismul i noul sunt dimensiuni statornice i normale
de via .

Desfrâul i homosexualitatea - crima împotriva chem rii divine la

procreere.
Tot pe baza crizei familiei i a oferirii libertinismului erotic se
explic i proliferarea la scar mondial a desfrâului i mai ales a
homosexualit ii masculine i feminine, care mai nou este impus
prin legi care... ocrotesc “libertatea omului”. Aceasta ar fi, în
viziunea actual , pe de o parte expresia libert ii omului de a face ce
59
vrea cu trupul s u iar pe de alt parte, un protest împotriva moralei
cre tine, care ar fi impus familia ca singura form de organizare i
comuniune între oameni. Linia lesbianismului, teologia feminist o
argumenteaz ca pe “o expresie a modului de interac iune sexual ,
care s nu fie supus necesit ii de a apela la partea masculin ”.
Aceast paradigm nou , care lupt împotriva heterosexualit ii
propagate de Biserica Cre tin Tradi ional , este ast zi puternic
subven ionat ideologic-propagandist de curentul New Age. Noul
curent ofer trupului “mai mult aten ie decât transcenden ”,
idolatrizându-l i f cându-l s se simt centru existen ial. Se apeleaz
în acest sens la bogata literatur tantric , care actualmente drogheaz
con tiin ele oamenilor doritori de o mântuire cât mai confortabil i
dac se poate deloc ascetic , ci, dimpotriv , amestecat cu p catul
(!). Prin aceast filosofie hindus se vrea “s se demonstreze omului
vestic c sexualitatea este poarta pentru lumea cealalt (...). În acest
sens este fundamental s se dezvolte un «sim al puterii în
sexualitatea noastr »” (New Age und Feminismus – Lutz von
Padberg, p.81).
Tema naturalismului, adic a tr irii conform naturii (în
grupuri sexuale, libere de constrângerea c toriei) devine ast zi
punct de discu ie în teologiile contextuale, mai ales în cea feminist ,
în care aceasta face parte din programul de lupt împotriva eticii
masculine. “Pe baza luptei împotriva b rbatului i a înclina iei spre
grup rile feminine, cre te de asemenea treptat, la teoloagele
feministe, aplecarea spre aceast form de sexualitate (n.n.
lesbianismul). Ea este un mod de refuz împotriva b rbatului, refuz
contra maternit ii i a copilului, refuz împotriva vie ii...”. Aceast
nou form de rela ie este tratat în acest context teologic sub
denumirea de “teologia leg turii” (Theologie der Beziehung), despre
care Hauschildt spune c este “forma de via lesbianic , care vrea s
se fundamenteze i s se bazeze pe credin . Aceasta vrea s spun c
Dumnezeu nu ar fi deasupra noastr ci lâng noi, ca prieten al
omului”. Aceast denaturare pleac în fond de la reac ia împotriva
deismului apusean medieval, care a marcat teologia i prin care
Dumnezeu a fost substituit din crea ie. O teologie neatent la
subcon tientul omului i care a infiltrat în om teama de corp,
comparându-l cu un animal ce trebuie flagelat pentru a fi supus
ascult rii, a dus la o refulare a sexualit ii, care ast zi, iat , p trunde
chiar în concep ia teologic . Ambele polariz ri: obstruc ionarea
60
trupului i adularea lui, pleac de la pierderea valorii lui din
complexul antropologic. Trupul este “templul Duhului Sfânt” ( I
Cor.6, 19), fiind deci menit s fie pnevmatizat iar nu damnat,
deoarece el se mântuie te odat cu sufletul.

Familia i Duhului Sfânt în

ortodoxie
So ii - persoane cu iubire i responsabilitate
În conjunctura desacraliz rii i a crizei familiei se pune problema
rolului Duhului Sfânt în aceasta, posibilitatea de a oferi familiei
ansa vitalit ii în societatea actual . Un prim aspect care trebuie
urm rit în implicarea pnevmatologiei în taina c toriei din punct de
vedere ortodox, este caracterul personalist pe care îl confer
Duhului Sfânt b rbatului i femeii în leg tura conjugal . Rolul
Acestuia în c torie face ca cei doi s nu mai fie dou entit i
biologice atrase de instinctul sexual ci dou persoane chemate s
realizeze între ele o comuniune ecclezial , în care Hristos i Duhului
Sfânt s devin o transparen pentru fiecare. “Efuziunea continu a
Duhului Sfânt face din fiecare credincos o fiin charismatic ,
penetrat în întregime, suflet i corp, de darurile Duhului.
Sacramentul c toriei fondeaz Biserica Domestic i reprezint în
cadrul acesteia evenimetul pogorârii Duhului Sfânt” (Înoirea
Spirirului – P. Evdokimov, p.215). În taina c toriei din punct de
vedere ortodox se reactualizeaz aspectul personalist al omului,
deoarece cei doi so i nu sunt în subordonare unul fa de altul, ci
raportul lor este sobornicesc-comunional.
Ortodoxia, prin caracterul ei comunitar, a pus accent în cadrul
toriei pe personalizarea celor doi so i, astfel încât “b rbatul i
femeia merg unul spre cel lalt «cunoscându-se unul pe cel lalt»,
revelându-se unul celuilalt pentru o împreun -în are” (Taina Iubirii
– P. Evdokimov, p.58). Prin aceasta se iese din egoismul uman i se
dezvolt în so i sentimentul responsabilit ii, care este o
caracteristic a personalismului. “În exerci iul acestei responsabilit i
- zice p rintele St niloae - omul î i dobînde te toat seriozitatea i
gravitatea lui. El devine cu adev rat om, care înseamn «om pentru
al ii». Responsabilitatea aceasta îl face cu adev rat persoan , factor
61
de mare eficien con tient în via a celuilalt i a societ ii”
(Teologia Dogmatic Ortodox , vol. 3, p.87). Acest personalism al
so ilor, dezvoltat în leg tura matrimonial , pleac deci de la
con tiin a responsabilit ii i a dialogului, având la baz
personalismul pnevmatic.
Într-adev r, comuniunea i responsabilitatea so iilor nu este
haotic , nici nu are la baz aspectul social al omului (în baza
aristotelicului anthropos zoon politicon), ci pleac de la harul
Duhului Sfânt din cadrul epiclezei cununiei, care face ca cei doi s
nu mai fie dou existen e disociate, ci “un singur trup” (cf. Fac. 2,24
Mt.19,5, Mc. 10,7-8, Efes. 5,31), adic o dualitate-unitate în baza
leg turii harice dintre ei. Aceast unitate se p streaz prin
permanenta invocare a Duhului, care se concretizeaz în starea de
rug ciune.
În al doilea rând caracterul personal al so ilor provine de la
“prezen a Dumnezeului cel personal (n.n. a lui Hristos), ca factor
care d valoare nem surat partenerului de c torie”. Prin Hristos
taina cununiei prime te un caracter teofanic, în care, prin persoana
celuilalt, so ul este pus în leg tur direct cu Hristos, tr indu-L pe
Acesta în transparen a personalismului celui de lâng el. Astfel cei
doi nu mai sunt dou individualit i unite între ele, ci dou persoane
diafane, care îl fac transparent pe Hristos. Îns acest mod de a defini
o teofanie hristic este în ultim instan tot opera Duhului Sfânt,
care prin harul necreat face ca cele dou persoane s devin un
«capax infiniti». Taina Sintei Cununii devine astfel o cincizecime în
sânul comuniunii conjugale, care are la baz iubirea”. To i mirii -
zice p rintele profesor Ilie Moldovan - sacerodo i ai vie ii cre tine
conjugale, sunt chema i s cunoasc aceast iubire dumnezeiasc , s
se împ rt easc de puterea ei, unindu-se cu Hristos i între ei i
rturisind suveranitatea Domnului în «ecclesia domestica», în care
se afl ... C ci dragostea cuprinde în sine atât smerania fa de
lucrarea Duhului Sfânt prin miri i so i, cât i libertatea acestora ca fii
ai lui Dumnezeu” (Iubirea – taina c toriei, vol.1, p.44).
În taina c toriei se descoper de asemenea triunghiul
comuniunii personaliste, în care rela ia tat -mam -copil are la baz
lucrarea sanctificatoare a Duhului Sfânt, pe care o modeleaz dup
triunghiul Tat l-Fiul-Duhul Sfânt, f când ca familia s transceand
ideea de “pl cere epidermic ” i s devin un “drum de

62
spiritualizare”, în care chiar leg tura carnal prime te o dimensiune
i o finalitate divin .
Prin Duhul Sfânt se realizeaz personalizarea vie ii sexuale,
care în aspectul ei biologic este impersonal i ine doar de instinct.
“Când atrac ia sexual este impersonal - zice Evdokimov- ea este
sursa celor mai odioase profan ri i a celei mai umilitoare sclavii a
spiritului uman” (Taina iubirii, p.59). Erotismul, care se manifest ca
o refulare a omului modern, constituie drogul societ ii
contemporane, care pleac tocmai în opusul nun ii cre tine:
comuniunea i transfigurarea haric a leg turii dintre b rbat i
femeie. Leg tura erotic are ca fundament egoismul din om, f când
ca, în raportarea so ilor unul la cel lalt, baza s o constituie sexul,
atrac ia animalic i exploatarea fa de semen. Partenerul devine în
acest sens doar un obiect de pl cere, iar c toria se dizolv astfel
într-un egoism acaparator, “un egoism de instincte de mic grup
animalic, grup insensibil la al ii, al familiei de tip biologic, un grup
închis ca o cetate în zidurile proprii i capabil numai de ie iri
acaparatoare i nu de ie iri d ruitoare” (Teologia Dogmatic
Ortodox , vol. 3, p.194).
Prin Persoana Duhului Sfânt egoismul din rela ia conjugal
dispare, so ii deschizându-se unul spre cel lalt i prin aceasta se
deschid spre societate. Copiii devin astfel prelungirea în social a
so ilor. Astfel se dep te ideea de monad , de “atom uman” în
cadrul cuplului, ca exponent al egoismului i se ajunge la
comuniunea personal a celor “doi-trei, aduna i în numele Meu”.
Lan ul, care realizeaz aceste molecule comunitare, este harul
Duhului Sfânt, care face ca oamenii s se priveasc ca purt tori ai
teofanicului devinit diafan prin uman.

Familia – o biseric mai mic

Tot de prezen a Duhului Sfânt ine i aspectul ecclezial al c toriei,
lucru care î i are originea chiar în starea paradisiac . “În paradisul
mântesc, misterul Bisericii i comuniunea cuplului uman este una
i aceea i realitate. Prima celul conjugal coincide cu prima biseric
i manifest esen a comunitar dintre Dumnezeu i om” (Înoirea
Spirirului – P. Evdokimov, p.205). Aceast afirma ie reia ideea
Sfântului Ioan Gur de Aur, dup care “c toria este chipul tainic al

63
Bisericii”, propunând pentru leg tura dintre b rbat i femeie chiar
sintagma de « ». Aceast afirma ie are temei
scripturistic, deoarece expresiile conjugale sunt împrumutate pentru a
desemna rela ia dintre Iahve i poporul evreu (Oseea 2, 19-20), iar
Biserica este considerat “mireasa Mielului” (Apoc. 21, 9). Dar i
invers, termenul de “biseric ” este împrumutat pentru a desemna
ideea de “familie”. Sfântul Apotol Pavel trimite salut ri “bisericii din
casa” lui Aquila i Priscila ( , -
Rom. 16, 5). De asemenea, Mântuitorul particip la nunta din Cana
Galileii, unde “ i-a ar tat slava Sa într-o ecclesia domestica” (Taina
Iubirii – P. Evdokimov, p.161). A adar sintagma “biseric -familie”
are o puternic baz scripturistic i patristic , nu doar în prezentarea
lor comparativ , ci i în formarea i des vâr irea familiei prin
efuziunea de har dat de Biseric . Prin aceasta familia devine o
“biseric în miniatur ”, în care Se descoper Hristos prin trupul
celuilalt i are ca scop, la fel ca i Biserica, mântuirea tuturor celor
afla i în sânul ei. C toria ca micro-biseric urm re te prelungirea
lui Hristos în to i membri familiei, contribuind la r spândirea
Bisericii pe p mânt. De asemenea, preo ia Bisericii, ca factor
principal de misiune, se reg se te în familie prin membrii ei. Paul
Evdokimov vorbe te chiar despre un «sacerdo iu conjugal»: “O
spiritualitate cu totul nou se afirm ast zi i caut în iubirea
conjugal nici mai mult nici mai pu in decât o voca ie sacerdotal :
Sacerdo iu conjugal” (Taina iubirii, p.53). Acest lucru ni-l
demonstreaz prezen a celor trei tropare ale “d uirii sacramentale”
(Isaie d uie te…, Sfin ior mucenici…, Slav ie…) în ambele
taine, ar tându-se c în cele dou “biserici” este nevoie de slujitori,
care s -L cheme epiclectic pe Duhul Sfânt asupra celor dou altare:
cel al familiei i cel al Bisericii.

Familia – o m stire mai mic

Prin aceste aspecte, în care implica ia Duhului Sfânt este v dit ,
familia cre tin dep te orice mistificare a mesajului ei. Ea nu este
nici o oaz de “mântuire prin sex”, cum se ofer ast zi atât de
apetisant pentru omul conformist al societ ii de ast zi, nici o
subordonare de “refulare de nevroze” (în sânul unei subordon ri
obediente) fa de capul familiei. Dimpotriv , în Teologia Ortodox

64
se poate vorbi chiar despre o ascez conjugal . “Liturghia
încunun rii vorbe te despre acest lucru. Numai cununa de spini a
Domnului d sens tuturor celorlalte. Potrivit Sfântului Ioan Gur de
Aur, cununa logodnicilor evoc pe cea a martirilor i ne înva asceza
conjugal ” (Înoirea Spirirului – P. Evdokimov, p.218).
Monahismul c toriei impune de asemenea cele trei voturi:
al ascult rii (c toria fiind jertfa propriului ego, pentru bucuria
celuilalt), al fecioriei (mul umirea cu unica i aceea i fiin iubit ) i
al s ciei (suficien a spiritualo-material pe care o ofer familia). În
fine, tot în taina cununiei se prefigureaz i aspectul euharistic, care
Îl face prezent pe Hristos în Duhul Sfânt. Este vorba de “paharul
comuniunii”, prin care cei doi sunt avertiza i c via a lor trebuie s -L
aib ca punct de referin pe Hristos. Astfel, prin Duhul Sfânt familia
mâne legat de Hristos, dep ind orice inferiorizare a ei, orice
dec dere de la scopul ei ultim: comuniunea inter-umna în ambian a
Persoanelor Sfintei Treimi, în via a de veci.
* *
*
Aspectul pnevmatologic din cadrul familiei, care este caracteristica
ortodox a leg turii dintre b rbat i femeie, este baza ie irii cuplului
din criza actual . Prin Duhul Sfânt, leg tura nup ial iese din sfera
biologicului i devine teofanic . Descoperindu-se ca atare, cei doi nu
se vor privi niciodat ca “obiecte”, ci permanent ca persoane, ca
realit i, în care Dumnezeu este prezent prin harul S u. Prin Duhul
Sfânt “pl cerea epidermic ” se spiritualizeaz , f s treac în
extrema manheic de reprimare a sexului, ci îmbin imanentul cu
transcendentul, legând astfel cele dou lumi. Criza familiei se
elimin astfel, prin con tiin a prezen ei Duhului Sfânt în via a
sniciei, care face ca fiecare membru s se respecte unul pe cel lalt
deoarece to i sunt în acest complex pnevmatofori (purt tori de Duh
Sfânt).
Dincolo de paradigmatic sau anamnetic, Duhul Sfânt devine
o realitate în sânul familiei, Care Îl face prezent pe Hristos în
comuniunea so ilor i prin ei, El devine o relitate în societatea, care
are nevoie de aceast reabilitare divin .

65
 Cre te i i v înmul i
Omul înainte de concep ie
- “Întru El ne-a ales, înainte de întemeierea lumii, ca s fim sfin i i
de prihan înaintea Lui” (Ef. 1, 4)
- “Harul ne-a fost dat în Hristos Iisus mai înainte de începutul
veacurilor” (2Tim. 1, 9)
- “Înainte s te fi urzit în pântece, te-am cunoscut, i înainte ca s te
fi scut din pântecele mamei tale, te-am sfin it i te-am rânduit
prooroc pentru popoare” (Ieremia 1, 5)
- “I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a
se z misli în pântece” (Lc. 2, 21; 1, 30-31)

Omul înainte de na tere

- Samson: “C iat ai s misle ti i ai s na ti un fiu…pruncul
acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu”
(Jud. 13, 4-5).
- Sf. Ioan Botez torul: “…înc din pântecele mamei sale se va
umple de Duh Sfânt” (Lc. 1, 15). “Când a auzit Elisabeta salutarea
Mariei, pruncul a s ltat de bucurie în pântecele ei i Elisabeta s-a
umplut de Duh Sfânt” (Lc. 1, 41).
- “Vai de cel ce zice c tre p rinte: ‘Pentru ce dai na tere?’ i femeii
‘Pentru ce ai copii?’ Îndr zni i voi oare…s da i porunc lucrului
mâinilor Mele?” (Isa. 45, 10-11). “Oare femeia uit pe pruncul ei i
de rodul pântecelui ei n-are mil ?” (Isa. 49, 15)

Omul dup na tere - copilul

- “Fericit este omul care- i umple casa de copii” (Ps. 126, 5)
- “Oricine va primi un copila în numele Meu, M prime te pe Mine”
(Mat. 18, 5)
– “L sa i copiii s vin la Mine” (Lc. 18, 16)

Pastile antiavort!
- “Domnul st la judecat cu locuitorii p mântului, fiindc nu mai
este credin , nici iubire, nici cunoa tere de Dumnezeu în ar . To i
jur strâmb, mint, ucid, fur i sunt desfrâna i…Voi pedepsi purtarea
lui [poporului], iar faptele lui le voi întoarce împotriva lui. Vor
66
mânca dar nu se vor s tura; când se vor desfrâna nu se vor înmul i,
au p sit pe Domnul” (Osea 4).
– România este frunta a Europei la num rul de avorturi: 0,5-1
milion/an (din 3 prunci, unul se na te i doi se avorteaz ). Una din 5
femei r mâne steril în urma avortului, una din 5 femei nu se mai
poate mântui prin na tere de copii (Când se vor desfrâna nu se vor
înmul i, c au p sit pe Domnul). P rintele Arsenie Boca spunea c
viitorul unui neam este cu atât mai negru cu cât num rul de avorturi
este mai mare.
- Juristul italian Rafael Ballestrini: “Cea din urm dovad c un
popor a ajuns la cel mai de jos punct al dec derii sale morale va fi
atunci când avortul va fi considerat ca ceva obi nuit i tolerat de
societate”
- La o întâlnire interna ional a medicilor, unul din ei a spus: “Eu
sunt cel mai mare criminal al omenirii. Am ucis 600.000 de suflete
prin avort. În momentul în care m apropiam de bisturiu ca s tai
cordonul vie ii, copilul se retr gea c utând salvarea. A a c eu sunt
împotriva avortului. Am ucis prea mult”.
- În unele ri europene se pl te te o amend dac se ucide vrabia sau
privighetoarea în ou. Sute de animale sunt ocrotite prin lege de
ac iunea omului. Omul îns e liber s i ucid mo tenitorii înc din
pântece. “A împiedica na terea înseamn a te gr bi s ucizi”
(Tertulian).
– “Ea [femeia]se va mântui prin na tere de fii, dac va st rui, cu
în elepciune, în credin , în iubire i în sfin enie” (1Tim. 2, 15).

De la lipsa de iubire a p rin ilor la

satanism
“Extreme Conditions Demand Extreme
Responses” (Brutal Truth)

67
 Silviu Moraru

Prima drgoste sau ura a copilului este fa de p rin i

Ideea acestui articol mi-a venit citind o declara ie a unui fan al
satanismului, care de fapt nu prea avea leg tur cu acest cult, i
anume: “Îmi ur sc mama!”. Afirma ia este surprinz toare, mai ales
prin faptul c nu are nimic mistic în ea; mai degrab exprim
sentimente personale. A a c se pune problema: Ce leg tur este
între satanism i ura fa de p rin i?
Se tie c , de la cea mai mic vârst , copiilor li se spune
urm toarea porunc din Decalog:
“Cinste te pe tat l t u i pe mama ta…” (Exod 20, 12). Totu i,
sfântul apostol Pavel, când amintea de aceast porunc , nu uita s
spun :
“ rin ilor, nu-i înt râta i pe copiii vo tri ca s nu se
desn jduiasc ” (Col. 3, 21) sau
“ i voi p rin ilor, nu-i înt râta i pe copiii vo tri spre mânie” (Ef. 6,
4)
Pe de alt parte, copiii sunt înv i c “Dumnezeu îi iube te”.
Dar un copil, ca s în eleag sentimentul de iubire, se raporteaz la
experien a lui personal , f când o analogie cu iubirea pe care o au
pentru el, p rin ii lui. Dac “iubirea” p rin ilor este indiferent sau
chiar mai r u, nici nu e de mirare dac el va renun a u or la
cre tinism, f prea mari mustr ri de con tiin .

Credin a f fapte. i dracii cred.

Sunt unii care cred c dac tiu rug ciunea “Tat l nostru” sunt
cre tini cura i, numai c apostolul Pavel spune:
“Credin a f fapte moart este” (Iacov 2, 26). Despre aceste fapte
se spune:
“Mai mult pre uie te rug ciunea cu post i cu milostenie i cu
dreptate”. Iar apostolul Pavel spune:
“ îndemn deci fra ilor, pentru îndur rile lui Dumnezeu, s
înf i trupurile voastre ca pe o jertf vie, sfânt , bine pl cut lui
Dumnezeu; e închinarea voastr cea duhovniceasc ” (Rom. 12, 1).
Numai c , atunci când e vorba de post, care mai de care vine cu
“scutire” de la doctor, c nu poate ine post i apoi toat lumea se
68
mir de unde apare ”…desfrânarea, necur ia, patima, pofta cea rea
i l comia - care este închinare la idoli – din pricina c rora vine
mânia lui Dumnezeu” (Col. 3, 5).
Aceasta este fa a nedeclarat a satanismului, despre care Iisus
spune:
“Nu pute i s sluji i i lui Dumnezeu i lui Mamona” (Mat. 6,24). De
aici s-a dezvoltat o întreag teorie a închin rii la demoni, în func ie
de patimile fiec ruia. Ea se reg se te i în Pateric, unde se descriu
coresponden ele patimilor cu zeii greci, i în “Misterele Kabalei”,
unde Eliphas Levi arat coresponden a patimilor cu demonii din
tradi ia ebraic , dând în acela i timp i o istorie a satanismului.

Satanismul – sacralizarea unei lumi lipsite de iubire i credin

adev rat .
Presa româneasc a descris pe larg ritualurile cultului “satanic” de la
noi din ar . Problema este c aceste ritualuri surprind prin naivitatea
celor care le practic . Ritualurile practicate se vor “magice” dar mai
mult sunt preluate din filme decât din surse autentice. Dar chiar i
atunci când se d peste o lucrare de magie neagr , a lua în sens
propriu indica iile e ca i cum luând un tratat alchimic ai respecta
exact indica iile de acolo, încercând s ob ii aur. De exemplu în
“Rosarium philosophorum” (comentat de C.G.Jung în “Personalitate
i transfer”, Ed. Teora, 1996) se vorbe te de “nunta alchimic ”, dar
nun i se fac de mii de ani i n-a ob inut nimeni aur sau tinere e
ve nic din asta.
Un alt lucru ciudat este u urin a cu care ei “vorbesc cu
diavolul”. Ori, în toate lucr rile clasice de magie se insist asupra
greut ii de a invoca un duh i sunt consacrate p i speciale în care
se descrie cum se for eaz apari ia unui demon.
Se mai spune c satani tii practic sacrificii sângeroase: câini,
pisici, etc. De fapt, în magie, prin “sacrificii sângeroase”, care este o
metafor , se în elege altceva. Dup Pierre Piobb (Manual de înalt
magie, p.278 – Ed. Coresi, 1997), atunci când se face referire la
“sânge”, se în elege de fapt o r in iar numele animalului indic
perioada din an în care trebuie recoltat . Dar nu tiu cât lume i-a
pus problema cât frustare au acumulat ace ti tineri în familiile lor,
de le-a c unat pe câini i pisici. Cât prive te sacrificiile umane,
Eliphas Levi (în “Cheia marilor mistere”, p.118 – Ed. Antet, 1994)
poveste te un caz în care se descrie e ecul unor asemenea practici.
69
Pragmatic vorbind, dac ne uit m de-a lungul istoriei, vedem c toate
civiliza iile care practicau jertfe umane (în cultul lor) s-au pr bu it.
Un alt obicei al “satani tilor” contemporani e acela de a- i
dovedi fidelitatea fa de diavol prin vicii (tutun, alcool, droguri,
sexualitate aberant ). Pentru Mircea Eliade ( amanismul i tehnicile
arhaice ale extazului, p.367, 435 – Ed. Humanitas, 1997), un cult în
care s-a ajuns la folosirea viciilor pentru provocarea experien elor
“mistice, este un cult dec zut. Vr jitoarele prinse de Inchizi ie,
declarau c ajungeau la Sabat cu ajutorul drogurilor. Din punct de
vedere psihanalitic, tendin a spre droguri a tinerilor satani ti indic
o fug de realitate, arat frica lor de p rin i (Melanie Klein – The
Psychoanalisis of Children, p.44). Pentru al ii, viciile arat lipsa de
iubire a celor din jur pentru persoana respectiv (Bruno Bettelheim;
Karen Horney – Personalitatea nevrotic a epocii noastre). Din acest
punct de vedere, ne putem face o idee despre cât “cre tinism” este în
societatea noastr , având în vedere porunca “iube te- i aproapele ca
pe tine însu i”. În lucr rile sale, Karen Horney atrage de multe ori
aten ia asupra efectelor dezastruoase ale unei educa ii pseudocre tine.
Ca o concluzie, se poate spune c “satanismul”, a a cum a
fost prezentat, nu este un cult în sine c ci nu respect dogmele oculte
ale domeniului, ci mai degrab arat c la ora actual , tinerii
încearc o sacralizare a manifest rilor nevrotice, în lipsa unei
credin e adev rate.

70
 La standardele europene cu tot ce-i
degradant
Violeta Ion
Dac am fi cu to i a a de buni, precum Dumnezeu e bun cu întreaga
planet , nu s-ar mai întâmpla atâtea nenorociri, atâtea rele, crime,
zboaie, unde mor oameni nevinova i, n-ar mai fi tineret bolnav,
nefrecventând slujbele, avorturi, homosexuali (ru inos pentru
românii no tri, pentru o ar ca a noastr ). Chiar vrem s fim la
standardele cu tot ce-i degradant pentru fiin a uman ? Cum e posibil
nu ne fie mil de fiin e nevinovate, s -i omorâm cu premeditare,
urmare a desfrân rii, a unor vie i dezordonate? Cum e posibil s nu
ne fie mil de copiii no tri (ce “satur ” pântecul înainte de
binecuvântarea bisericii), folosind tot felul de mijloace spre a curma
o via de pruncu or care ar fi putut s se bucure de binefacerile lui
Dumnezeu? Iart -i Doamne i pe ace tia, c nu tiu ce fac…
La cârma rii s-au tot perindat pre edin i i prim-mini tri, au
promis, au f cut f duin e, chiar i jur mântul l-au f cut cu crucea
în mân , dar noi, în to i ace ti ani, nu am v zut faptele…S se pun
punct prostitu iei, acelor reclame de medicamente contraceptive i
pentru pofta trupului. Înv tura cre tin-ortodox nu are nevoie de
aceste neghine, în grâul cel frumos. S avem o genera ie de tineret
tos, viguros, harnic, cinstit, cu respect pentru p rin i i pentru
ar .

71