Anul II, Numărul 3, iulie–septembrie 2019

LEVIATHAN
Revistă culturală
PUBLICAȚIE TRIMESTRIALĂ A ASOCIAȚIEI CULTURALE LEVIATHAN

Editorial Studiu Historia Traditiones

Festivalul Internațional „George Enescu” 2019
Memorii Poesis Roman Cronică literară
Universalia Note de lectură Teatru
Jurnal de călătorie Cronicar de teatru
Arte vizuale
Interviu
Proză scurtă
Lumea
copilăriei
Filosofie politică
Literatură
economică
 Leviathan, Anul II, Nr. 3, iulie–septembrie 2019

Universalia
JUHA, VĂRUL ARAB AL LUI PĂCALĂ1
J uha, personajul omniprezent în snoavele din literatura populară arabă, pe
care îl găsim sub un nume sau altul în toate culturile lumii2, este cunoscut
ca un om isteţ, cu simţ practic, care face faţă oricărei situaţii prin umorul său
de excepţie, prin îndrăzneala cu care încalcă convenţiile sociale, prin dispoziţia
sa permanentă de a face şotii, prin felul său aparent candid de a privi defectele
oamenilor.
Personajul literar are ca punct de plecare un personaj istoric, Duğayn bin Tābit
al-Fazāri, cunoscut şi ca Abū l-Ġusn,
•
un tābi‘ī 3, transmiţător de hadīt-uri
•
4
, care a
trăit în zorii civilizaţiei arabo-islamice, la Basra
•
şi la Kūfa, în sudul Irakului. Acesta,
deoarece prin vorbele şi faptele sale stârnea hohote de râs, fusese poreclit de
către contemporanii săi Juha (Ğuhā)5, cuvânt ce poate fi pus în legătură cu ğahwa,
„bufon”, „arlechin”, „măscărici”6. În ciuda acestei posibile etimologii, Juha nu apare
niciodată, în povestiri, ca bufon pe la curţile mai marilor vremii, ci el este un
om liber, de obicei, cu o funcţie respectabilă în societate, cadiu, imam, învăţător,
negustor, scrib, fie într-un sat, fie în mahalaua unui mare oraş. Cea mai cunoscută
ipostază a sa este aceea de drumeţ, se duce sau vine de undeva, cu măgarul său, George Grigore
cu care trece prin felurite întâmplări. Profesor universitar doctor,
Primele povestiri cu Juha apar în secolul al VII-lea şi sunt relatate de ’Aslam, Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine,
un apropiat al califului ‘Umar bin al-Hattāb (c. 586/590–644). Al-Kutubī în cartea Catedra de Limbi şi Literaturi Orientale,
••
˘
sa ‘Uyūn at-tawārīh, îl citează pe Mu’ayyad fī d-Dīn aš-Šīrāzī (1000–1078) care Secţia Arabă
˘ Scriitor și traducător
îl descrie pe Duğayn ca „fiind un om foarte simpatic, foarte cumsecade, îngăduitor, Membru al Uniunii Scriitorilor
poreclit Juha, despre care s-au născocit multe”, precum şi pe Ibn ‘Asākir (1106–1175) din România
Ambasador al Alianţei Civilizaţiilor
care susţine că acesta ar fi trăit mai bine de o sută de ani7. Un alt mare învăţat,
(organism ONU) pentru România
ad-Dahabī (1274–1348), îl descrie că „era tābi‘ī, iar mama lui fusese slujnică la (din 2008)
cunoscutul însoţitor al profetului, ’Anas bin Mālik Al-’Ansārī
•
(c. 612–712). Era foarte
îngăduitor şi curat la suflet şi n-ar trebui ca cineva să-şi bată joc de el” 8. Eruditul
bagdadian Ibn al-Ğawzī (1116–1201) spune că: „Juha era porecla lui Abū l-Ġusn,
•

1
Multe din informațiile cuprinse în prezentul articol au fost expuse și în postfața pe
care am scris-o la traducerea, în limba română, a snoavelor lui Juha, traducere semnată de
arabistul Gabriel Bițună: Peripeţiile lui Juha năzdrăvanul. Selecţie, traducere din limba arabă
şi note de Gabriel Biţună. Postfaţă, Juha şi istoria sa, de George Grigore. Ilustraţii de Radu
Răileanu. Iaşi: Polirom, 2012.
2
Cum ar fi, în cultura română, Păcală, în cea bulgară, Hitar Petar, în cea macedoneană, despre care se povesteşte că avea o
Itar Pejo, în cea maghiară, Lúdas Matyi, în cea germană, Till Eulenspiegel, în cea evreiască
aşkenază, Herşele Ostropoler etc. capacitate deosebită de a cugeta şi o mare
3
Persoană care i-a cunoscut pe unii dintre însoţitorii profetului Muhammad,
•
de la care deşteptăciune, însă mai tot timpul era
preia o serie de relatări despre acesta.
4
Relatări despre spusele şi faptele profetului Muhammad. distrat, cu capul în nori, şi se spune că cei
•
5
Pentru a fi uşor asimilabil în limba română, în această carte, numele său a fost transcris care-l duşmăneau i-au scornit fel de fel de
Juha, fără alte semne diacritice folosite pentru a reda cu exactitate valorile literelor arabe.
De altfel numele lui Juha este redat sub diverse forme în traducerile snoavelor sale în limbi
poveşti” 9.
europene: Goha, Djoha, Djuha, Dschuha, Chotzas, Giufà etc. Dintre aceste poveşti care îl au ca
6
Kazimirski, A. de Biberstein. 1860. Dictionnaire Arabe-Français. Paris: Maisonneuve et
Cie. erou chiar pe Juha cel cu existenţă rea-
7
al-Kutubī, Muhammad
•
bin Šākir bin Ahmad.
•
1980. ‘Uyūn at-tawārīh. Cairo: Maktabat
˘
an-nahdat•
al-misriyya.
•
p. 373. 9
Ibn al-Ğawzī, Abū l-Farağ. Ahbār al-
8 ˘
ad-Dahabī, Šams ad-Dīn. 1990. Mīzān al-i‘tidāl fī naqd ar-riğāl. Beirut: Dār al-kutub al- hamqā
•
•
wa al-mugaffalīn (Despre proşti şi
‘ilmiyya. vol. I, p. 326. zăpăciţi). Beirut: Dār al-fikr al-lubnānī.

39
 Leviathan, Anul II, Nr. 3, iulie–septembrie 2019

va traversa secol după secol pe eternul său măgar, căzând

mereu în picioare, transformându-şi înfrângerile în victorii,
trecând prin viaţă senin, fără răutate, fără invidie, participând
cu mult zel la tot ce se întâmplă în jurul său. Juha este un
personaj care nu se distinge nici prin trăsături fizice, nici prin
bogăţie, nici prin prea mare ştiinţă de carte, amintind, în-
tr-un fel, de caracterizarea pe care i-o făcea Ion Luca Caragiale
personajului său Mitică, asemănător cu Juha în multe privinţe:
„nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea,
nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l
distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui
13
original şi inventiv” .
Într-adevăr, Juha se amestecă permanent în treburi care
nu-l privesc, dă sfaturi în dreapta şi în stânga şi, mai ales,
Numele lui Juha în arabă se distrează, făcând-o pe naivul, pe seama celor din jur,
lă, adică pe Abū l-Ġusn,
•
literatul persan al-Maydānī (d. 1124) fără maliţiozitate însă, dându-le răspunsuri neaşteptate la
10
menţionează în cartea sa câteva: „Dintre faptele nechibzuite întrebările cu care credeau că l-au încuiat.
ale lui Abū l-Ġusn,
•
din Fazāra, ‘Īsā bin Mūsā al-Hāšimī povesteşte
cum că a trecut pe lângă el pe când săpa într-un loc în apro-
piere de Kūfa. Văzându-l acolo, l-a întrebat: «Ce faci acolo, Abū D eparte de a fi un personaj static, înţepenit în veacuri de
mult apuse, Juha este extrem de dinamic, de adaptabil,
l-Ġusn?»
•
Acesta îi răspunse: «Am îngropat nişte dirhami în acest aşa încât în epoca actuală, şi-a abandonat măgarul şi circulă
pustiu, însă nu le mai ştiu locul.» «Nu ai luat şi tu ceva ca semn?» cu trenul, cu autobuzul, cu maşina, cu avionul şi, de altfel, şi-a
«Ba am luat.» «Ce?» «Un nor de pe cer aflat chiar deasupra lor, schimbat şi meseria, fiind, în pas cu vremurile, avocat, poli-
însă nu mai văd nicăieri acel semn.»”. O altă întâmplare poves- tician, director de întreprindere, poliţist sau chiar crainic de
tită tot de al-Maydānī : „Abū Muslim, tocmai sosise la Kūfa şi îi televiziune. Este citat oriunde şi oricând, din miile de snoa-
întrebă pe cei din jur dacă îl cunosc pe Abū l-Ġusn,
•
numit şi Juha, ve găsindu-se mereu una care să se potrivească unui anumit
că vrea să-l cheme la el. Yaqtīn
•
spuse: «Eu îl cunosc.» Şi se duse context. De cele mai multe ori, vorbitorul arab, care vrea să-şi
şi-l chemă. Juha intră în sala sfatului însoţit de Yaqtīn,
•
iar acolo întărească spusele cu o replică de ale lui Juha, aminteşte doar
nu era decât Abū-Muslim. Juha se întoarse atunci spre Yaqtīn
•
şi-l titlul snoavei, căci este prea bine cunoscută celor din jur ca
întrebă: «Yaqtīn,
•
spune-mi şi mie care, dintre voi doi, este Abū să mai fie povestită. Ilustrativă în acest sens mi se pare con-
Muslim».”. versaţia pe care am avut-o pe străzile Bagdadului în urmă
După părerea unor cercetători, se pare că, în realitate, au cu douăzeci de ani când am oprit un taxi şi l-am întrebat pe
existat doi Juha, cel religios, din Basra,
•
care ar fi murit la Kūfa şofer cât m-ar costa până în cutare loc. Şoferul începu să râdă
în 777, victimă a denigrărilor duşmanilor săi, care i-au atribuit şi mă întrebă: „Chiar vrei să mergi sau întrebi cum a întrebat
isprăvile unui alt individ, un fel de „prost al satului”, care ar Juha?” „Dar cum a întrebat Juha?” „A, eşti străin de nu ştii! Păi,
fi trăit la Kūfa în aceeaşi perioadă, personalităţile celor doi Juha tocmai sosise la intrarea în Bagdad şi opreşte un taxi, între-
amalgamându-se cu timpul şi dând naştere personajului care bându-l pe şofer cât îi ia până în strada Karrāda. Şoferul îi spune
este când de o mare isteţime, când de o mare prostie11. şi-l pofteşte în maşină, însă Juha îi răspunde: «Nu, mulţumesc!
Acesta ar fi, aşadar, Juha cel real, din care se va desprinde Te-am întrebat doar ca să ştiu cât economisesc mergând pe
personajul de ficţiune care, aidoma unui bulgăre de zăpadă jos!»”.
rostogolit din vârful dealului, va îngloba mii de anecdote Snoavele arabului Juha au fost preluate şi de alte culturi
produse de-a lungul timpului în spaţiul arab, începând, care au născocit şi altele specifice lor, însă pe acelaşi calapod.
cu precădere, din secolul al XI-lea când devine extrem Astfel, în timpul stăpânirii arabe în Sicilia – Emiratul Sicilia
de popular12. Precum Sancho Panza al lui Cervantes, Juha (965–1072) –, Juha este preluat de folclorul sicilian, cu
10
numele de Giufà, iar, mai apoi, snoavele sale vor circula în
al-Maydānī, Abū l-Fadl. 2003. Mağma‘ al-’amtāl. Beirut: Dār al-
ğīl.
•
întreaga Italie meridională, cu numele de Giucca în Toscana,
11
Corrao, F. M. 1991. Giufa, il furbo, lo sciocco, il savio. Milano: Oscar
Mondadori, p. 21.
13
12
Meri, Josef. W. (ed.), 2006. Medieval Islamic Civilization: An Caragiale, Ion Luca. 2005. Mitică. Bucureşti: Editura Cartea
Encyclopedia, Vol. 1, A–K. New-York-Londra: Routledge, p. 426. Românească.

40
 Leviathan, Anul II, Nr. 3, iulie–septembrie 2019

Jugale în Calabria, Giucà în Trapani14. De asemenea, cu numele

de Djohá, intră în cultura iudeo-sefardă15 şi astfel călătoreşte
prin toată Europa, adaptându-se la cele mai diverse situaţii,
ajungând să-l înfrunte chiar şi pe Hitler.
În secolul al XIX-lea, când snoavele lui Nastrattin Hogea
sunt traduse din turcă în arabă, iar cele ale lui Juha din arabă
în turcă, cei doi eroi încep să fie confundaţi datorită tipului de
umor identic, şlefuit de-a lungul timpului în caravanseraiurile
multietnice de pe drumurile Orientului. Astfel lui Juha îi vor fi
atribuite şi întâmplările lui Nastrattin, iar lui Nastrattin, cele
ale lui Juha. Mai mult decât atât, chiar şi numele celor doi tind
să se contopească, astfel încât în unele culegeri arabe apare
numele de Nasru
•
d-Dīn Ğuhā (Nastrattin Juha).
Nastrattin Hogea (în grafia turcă Hoca) se spune că s-a Juha și măgarul său

născut în Akşehir, unde de altfel are şi un mormânt simbolic, hikāyatāni

şi a trăit în regiunea Konya, în secolul al XIII-lea, în perioada
stăpânirii mongole (1255–1355), de unde şi numeroasele
povestiri în care apare alături de Timur Lenk16.
Numele său – sub diverse adaptări, Nastrattin Hogea,
Efendi, Molla – poate fi întâlnit în folclorul tuturor popoarelor
turcice şi iraniene, fiecare dintre aceste popoare considerând
ca este propria sa creaţie.
Nastrattin Hogea devine familiar şi în spaţiul românesc
odată cu prelucrarea, în versuri, a isprăvilor sale, realizată de
Anton Pann în secolul al XIX-lea.
Indiferent cum s-ar numi, Juha, Giufà, Djohá, Nastrattin
Juha, Nastrattin Hogea, Efendi, Molla, indiferent unde ar trăi,
în Bagdadul califului Hārūn ar-Rašīd ori în oraşul Napoli al
•
min hikāyāt
•
Ğuhā (Două sute două povestiri cu Juha),
publicată la Istanbul, la editura Galeri Minyatür, Nawādir
Ğuhā/Historias jocosas de Yuha (ediţie bilingvă arabă–
spaniolă, publicată la Madrid, la Ibersaf Editores) şi altele, la
care a adăugat şi câteva snoave înregistrate de el însuşi din
tradiţia orală arabă, cu precădere din zona mesopotamiană.
Notele sale, ample şi documentate, dovedesc o cunoaştere
profundă a culturii islamice în care a apărut Juha, precum şi a
evoluţiei acestui personaj în alte culturi, precum cea siciliană
sau iudeo-sefardă.
Mereu actuale, datorită universaliilor umane pe care se
bazează, aceste povestiri amuzante continuă să fie publicate
şi republicate, în original sau în traducere, să fie subiect de
roman, de film de animaţie, de film artistic, în întreaga lume,

„Juha, personajul omniprezent

regelui Ferdinando, ori în Anatolia aflată sub stăpânirea devenind astfel parte a patrimoniului cultural universal.
temutului Timur Lenk, ori în îndepărtata Chină, Juha este
recunoscut cu uşurinţă de la primele cuvinte, făcându-i
întotdeauna pe cei care ascultă să zâmbească larg ca şi cum
s-ar întâlni cu o veche şi dragă cunoştinţă, dispuşi întotdeauna
să audă povestea – a câta oară? – şi să exclame cu încântare:
în snoavele din literatura
nimeni nu-i ca el! populară arabă, pe care îl găsim
* sub un nume sau altul în toate
Gabriel Biţună, a pornit la realizarea acestei versiuni culturile lumii, este cunoscut ca
în limba română a snoavelor lui Juha de la câteva
culegeri limba arabă, precum Nawādi Ğuhā l-kubrā (Cele
un om isteţ, cu simţ practic,
mai însemnate snoave ale lui Juha), apărută la Alexandria, în
Egipt, la editura Maktabat al-Iskandariyya, Mi’atā hikāya wa
care face faţă oricărei situaţii
•

14
Fiorentini, Gianpaolo. 2004. Nasreddin, una biografia possibile.
prin umorul său de excepţie,
Storie di Nasreddin. Torino: Libreria Editrice Psiche; Monnier, Marc.
1880. Les Contes populaires en Italie. Paris: G. Charpentier, pp. 11–15.
15
prin dispoziţia sa de a face şotii,
Koén-Sarano, Matilda. 2008. Rire avec Djoha et les autres.
Paris: Édition du Nadir; Koén-Sarano, Matilda. 1991. Djohá ke dize?.
Ierusalim: Kana.
prin felul său aparent candid de
a privi defectele oamenilor. ”
16
Tuncor, Ferit Ragip. 1984. Nasrettin Hoca. Ankara-Istanbul:
Inkilap ve Aka, Kitabevleri A.S., pp. 5–8.
41