Anul II, Numărul 1, ianuarie–martie 2019

LEVIATHAN
Revistă culturală
PUBLICAȚIE TRIMESTRIALĂ A ASOCIAȚIEI CULTURALE LEVIATHAN

Editorial
Picturae
Historia
Eseu
Universalia Teatru
Jurnal Cronicar
de călătorie de teatru
Musica
Interviu
Portret
Traditiones Proză scurtă
Poesis Lumea copilăriei
Roman Fotoreportaj
Cronică literară Literatură economică

Universalia
POEME MISTICE DE AL-HALLĞ
•
Traducere din limba arabă și prezentare
de George Grigore
George Grigore
Profesor universitar doctor,
Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine,
Catedra de Limbi şi Literaturi Orientale,
Secţia Arabă
Scriitor și traducător
Membru al Uniunii Scriitorilor
din România
Ambasador al Alianţei Civilizaţiilor
(organism ONU) pentru România
(din 2008)
Două duhuri într-un trup
Eu sunt Cel pe care-L iubesc,
El, Cel pe care-L iubesc, sunt eu
Două duhuri suntem, într-un trup poposite
De când ne-am legat prin iubire
Suntem oamenilor daţi pilde
Dacă mă vezi pe mine, Îl vezi pe El
Dacă Îl vezi pe El, ne vezi pe amândoi
Tu cel ce cauţi a noastră poveste
Dacă ne-ai privi, nu ne-ai deosebi
Duhul Său este duhul meu, duhul meu este duhul Său
Cine a mai văzut două duhuri într-un trup poposite?
Leviathan, Anul II, Nr. 1, ianuarie–martie 2019
• _
Faimosul mistic al-Hallāğ
• (Abū l-Mugīt al-Husayn
• • Mansūr) s-a nǎscut în jurul
anului 857, la Tur, o localitate aflatǎ în apropierea Şirazului. Din opera sa, numǎrând
în jur de patruzeci şi şapte de titluri, nu s-au pǎstrat decât At-Tāwasīn
• • (Versetele Tā
•
şi Sīn) şi o seamǎ de poeme, restul fiind distrus odatǎ cu executarea sa sub acuzația
de blasfemie, la Bagdad, în anul 922, în urma afirmației fǎcute în spiritul doctrinei
sale centrate pe o transsubstanţiere om-Dumnezeu: „Eu sunt Adevărul”. La aproape
trei sute de ani de la martiriul hallagian, misticul anatolian Ğallāluddīn Rūmī a oferit
o explicaţie incitantă a semnificaţiei pe care ar avea-o sintagma incriminatoare,
încercând astfel să-l reabiliteze pe al-Hallāğ
• în faţa musulmanilor. Aşadar, acesta
ar fi rostit, pentru a da glas umilinţei sale în faţa lui Dumnezeu, „Eu sunt Adevărul
(Dumnezeu)”, şi nu afirmaţia obişnuită „Eu sunt robul lui Dumnezeu”. Motivul ar fi, spu-
ne Rūmī, că prin expresia „Eu sunt robul lui Dumnezeu” se afirmă două existenţe, a
robului şi, respectiv, a lui Dumnezeu, însă prin expresia „Eu sunt Adevărul”, se pune
în evidenţă o singură existenţă, cea a lui Dumnezeu, robul fiind astfel anihilat. Ca
atare, această afirmaţie nu ar intra, prin nimic, în contradicţie cu monoteismul absolut
proclamat de către învăţătura coranică.
Răvaşe sufi
Ţi-am scris, ba nu ţi-am scris,
Ci i-am scris sufletului meu o ne-scrisoare
Căci între sufletul meu şi Iubitul lui
Nu-i depărtare de nici o scrisoare
Orice scrisoare trimisă de la Tine la Tine ajunge
Răspunsul meu fiind în ne-ntocmirea vreunui răspuns.
al-Hallāğ
•
33
 Leviathan, Anul II, Nr. 1, ianuarie–martie 2019

Soarele inimilor

În noapte răsare soarele celui Iubit

Răspândind lumină, făr-de-asfinţit

Soarele zilei către noapte apune

Soarele inimii de-a pururi rămâne

Cel care către cel Iubit tânjeşte,

de dorul lui, la-ntâlnire sileşte

Dialogul inimii cu Adevărul

L-am văzut pe Domnul meu cu ochiul inimii

L-am întrebat: Cine eşti? Mi-a zis: Tu!

„Unde”-le tău nu aparţine nici unui „unde”

căci dincolo de orice „unde” eşti Tu.

Tu eşti cel ce cuprinzi tot „unde”-le până la ne-„unde”: unde eşti

Închipuirea nu te poate închipui, cum să ştie închipuirea: unde eşti

Ai atins hotarul apropierii aşa încât „unde”-le nu ştie unde eşti

În dăinurea şi ne-dăinuirea mea, în stingerea mea, te-am aflat pe Tine

În ştergerea numelui meu şi desenarea trupului meu,

am întrebat de tine şi mi-am răspuns: Tu eşti

Lăuntrul meu mi-a arătat spre tine

Şi-atunci m-am stins pe mine şi ai rămas doar Tu

Tot ce-am păstrat în inimă a dispărut

Şi-atunci mi-am cunoscut taina, dar unde eşti Tu?

Tu eşti viaţa, taina inimii mele

Oriunde-aş fi eu eşti şi Tu

Am cunoscut fiece lucru

şi orice lucru-l văd ca fiind Tu

Fii îngăduitor, Dumnezeul meu

căci doar Ţie unuia mă rog.

Orbirea pe din lăuntru şi pe din afară

Ce pământ ar putea fi lipsit de Tine

încât cineva să se ridice căutându-Te în cer

Îi vezi cum se uită la Tine în plină lumină

Dar nu te zăresc de prea multă orbire

Pomenirea Lui e pomenirea mea

Pomenirea Lui e pomenirea mea!

Pomenirea mea e pomenirea Lui!
Cei doi pomenitori nu pot fi, oare, decât împreună?

34
 Leviathan, Anul II, Nr. 1, ianuarie–martie 2019

Amestecarea duhurilor

Duhul tău s-a amestecat cu duhul meu,

Precum vinul (al-khamra) cu
apa preacurată (az-zulal)…
Aşa încât dacă ceva Te atinge, pe mine mă atinge!
Căci Tu eşti eu în toate!

Eu sunt Tu, fără nici o-ndoială

Eu sunt Tu, fără nici o-ndoială

Mărirea Ta este mărirea mea
Sunt unul precum Tu eşti Unul
Respingerea ta este respingerea mea
Furia Ta este furia mea
Iertarea ta este iertarea mea
Şi atunci, de ce sunt biciuit doar eu, Doamne,
când de preacurvie, se spune c-aş fi vinovat

Omul şi soarta

Ce poate face robul, Privitorule,

când soarta peste el năvale fără-ncetare?
De mâini legat, în mare fost-a aruncat:
Ai grijă! Ai grijă să nu te uzi cumva!
Manuscris arab ce descrie ochiul, datat în secolul al XII-lea.

Ieşirea din stare

Ucideţi-mă, prietenii mei credincioşi, ucideţi-mă

căci în uciderea-mi stă viaţa
În viaţă-mi stă moartea
În moarte-mi stă viaţa

Departe sau aproape e totuna

Când vreau să mă adăp, să-mi potolesc setea,

Ţie îţi văd umbra în pocal
Dacă aş putea merge la Tine, ajunge la Tine,
M-aş târî pe faţă, aş merge în cap!

Cel ce mă învaţă şi care nu poate trece fără să mă rănească

Îmi dădu să beau din cupa din care bău,
Precum o gazdă musafirului.
Manuscris arab din secolul al XIII-lea descriindu-l Cupa trecu, apoi, din mână-n mână
pe Socrate alături de discipolii săi. Iar el aduse biciul şi sabia tăioasă.

35