Dezmembrarea imperiului roman si

formarea statului barbar

Romanitatea occidentala si Romanitatea orientala

„A fost nevoie ca barbarii sa distruga Imperiul roman pentru ca Europa sa se poata

naste.”
Emil Cioran

Intre 235 si 284, Imperiul roman traverseaza o grava criza care aduce principatul in
pragul disparitiei.
Criza secolului al III-lea. Criza secolului al III-lea izbucneste in 235, o data cu
asasinarea de catre soldati a lui Severus Alexander. Incepand cu sec al II-lea
d.Ch., armata romana nu mai era recrutata din intreg imperiul, ci devenise strict locala.
Au aparut astfel armate provinciale care incercau sa-si impuna propriul candidat in
fruntea imperiului. De aceea aspectul cel mai izbitor al crizei secolului al III-lea a fost
anarhia militara, adancita de atacurile barbarilor.
Imperiul este salvat de 3 imparati”soldati”: Aurelian, Diocletian si Constantin. Ei ii
infrang pe barbari si refac zidurile oraselor.
Dominatul. Imaparatul Diocletian (284-305) a reorganizat imperiul dupa principii mai
autocratice, copiate de la despotismul oriental. Si-a atribuit o origine divina, regimul
politic astfel instituit fiind numit dominat. In 292, pentru a usura administrarea
cometului, Diocletian a divizat statul in 4 parti, asociindu-si la conducere alti 3 imparati.
Sistemul astfel constituit s-a numit tetrarhie.
Constantin cel Mare (306-37) si-a stabilit capitala la Constantinopol (Bizant) in 330,
reinstaurand pentru un timp unitatea imperiului. Dar divizarea acestuia a fost
inevitabila, data care a marcat-o fiind 395, odata cu moartea imparatului Theodosius.
Viata economica a trecut sub controlul statului, care a introdus ereditatea obligatorie a
meseriilor. Locul sclavilor a fost luat de coloni. Conducerea politica este puternic
centralizata. Provinciile sunt impartite in mai multe fractiuni, pentru a fi mai bine
aparate. Legiunile au fost scindate in detasamente de cate 1.000 de oameni, pentru a
putea acoperi toate punctele amenintate.
Sfarsitul Imperiului Roman de Apus. Dupa 375, o data cu venirea hunilor in Europa,
Occidentul cunoaste un soc violent. Sub presiunea hunilor, germanii navalesc in
imperiu, refugierea lor capatand curand un caracter de distrugere. Romanii nu pot
aparea Roma, jefuita in 410 de vizigotii lui Alaric si in 455 de vandalii lui Genseric.
Fiecare popor barbar ocupa o regiune din imperiu si formeaza un regat barbar. Astfel,
Imperiul roman cunoaste o barbarizare lenta. In regiunile de frontire, in secolele IV-V a
devenind foarte dificil de a distinge un roman de un barbar. Situatie paradoxala,
barbarii au devennd la randul lor aparatorii ai imperiuluu contra altor barbarii.
In 476, un sef barbar germanic, Odocru, l-a detronat pe Romulus Augustus, un copil de
12 ani. Imperiul roman disparea in ipostaea sa occidentala, in timp ce in Orient el a
rezistat invaziilor si a supravietuit pana in 453. Astfel imperiul, rupt mai intai in 2 printr-
o scinzie interna, si pierde in 476 una din porti, mentinandu-si-o pe cealalta pana ce va
cadea, de data aceasta, sub presiunea turcilor.

Romanitatea occidentala si Romanitatea orientala

Occidentul faramitat. Iin occident, in locul Imperiului disparut au aparut o serie de

regate barbare independente si rivale.
Dreptul roman, limba, alfabetul latin si religia au fost conservate. Principii barbari s-au
convertit rapid la crestinism. Motivele pentru care barbarii au similat rapid civilizatia
romana au fost im principoal 2: numarul redus al al barbariilor invadatorii, ce nu formau
mai mult de 5-10% din populatia regatelor, si constiinta superioritatii civilizatiei romane
comparativ cu cea barbara. Dupa ce au strabatut intrega Europa, vizigotii s-au stabilit in
final in Spania. Ei au dislocat pe aici pe vandalii, care si-au creat, la randul lor un regat
in nordul Africii. Ostrogotii au luat conducerea Italiei sub regale Teodorie. Longobarzii,
burgunzii si francii au trecut Rinul, stabilindu-se in sec. al V-lea pe teritoriul Frantei de
azi si in nordul Italiei, iar anglo-saxonii s-au stabilit in Anglia.
Orientul restructurat. Daca in Occident viata sociala s-a ruralizat, iar cultura s-a refugiat
in bisericii, in Orient se mentin mari orase, cu o intensa viata mestesugara si
comerciala. Superioritatea Orientului nu era una urbana si culturala, ci si sociala,
administrativa si militara, soldatii primind in schimbul serviciuli militar un lot de pamant.
Veacul al V–lea este dominant pe plan intern de luptele cridologice (disputa in jurul
naturii –umane sau divine – a lui Christos ). Concilierul de la Constantinopol din 381
proclamase faptul ca in Treime exista o singura subtanta in 3 ipostaze. Acest lucru a
insemnat o culme specularitate si dogmatica si, in acelasi timp, puternica lovitura data
ereziilor ce voiau cu orice pret sa pastreze in limite rationale unitatea divina.
Pe plan extern, confruntarea este mai concreta, imperiul fiind amenintat de vizigoti,
huni si ostrogoti. Cu alungarea sefului ostrogot Teodorie in Italia (488), Constantinopol
inlatura si ultima primejdie din Balcani.

Bibliografie

235-270:anarhiei militare ;
238: primul atac al gotiilor asupra imperiului;
270-275: domnia lui Aurelian;
271: abandonarea Daciei;
284-305: domniliile lui Diocletian ; dominatul;
293: instaurarea tetrahiei
306-337: Constantin I;
312: Constantin infrange pe Maxentius la Pontius Milvius;
325: primul conciliu ecumenic al Biserici crestine;
330: ingurarea oficiala a Constantinopolui ca noua capitala a Imperiului roman
375: atacurile hunilor in Europa;nimicesc regatul ostrogotiilor ; incep migratiile ;
376: incep migratia vizigotiilor
379-395-domnia lui Theodosius;
395:divizarea Imperiului roman ;
476: sf. imperiului roman de apus;