1

Scenetă – PENTRU PATRIE ȘI NEAM

Ileana. ( coase un ștergar )

Matei. – Mamă, unde a plecat tata, de nu mai vine?
Ileana. – La războiu, dragul mamei!...
Matei: - Și ce face, mamă, tata, acolo la războiu?...
Ileana. – Se luptă cu dușmanii care vor să ne ia țara!
Matei: - De ce vor dușmanii să ne ia țara, mamă?...
Ileana: – Ca s-o aibă pentru ei…
Matei: – Și pe urmă noi să rămânem fără țară? …
Ileana:– Așa vor ei, dar n-o să poată, fiindcă tăticul vostru, nen-tu Mihai și unchiu
Neculai, și toți Românii, au plecat să-i bată pe dușmani!...
Matei:– Și dușmanii ăștia sunt răi, mamă?...
Ileana. – Răi, lacomi și nemiloși!...
Matei. – Și când vine tata acasă?
Ileana. – Când o vrea Dumnezeu!
Matei. – Și când vrea Dumnezeu, mamă?...
Ileana. – Când s-o isprăvi războiul…
Matei. – Păi războiul când se isprăvește?...Mai e mult până atunci?...
Ileana. – Când i-or bate pe dușmani! Și or scăpa pe Românii stăpâniți de ei!
Matei:(nedumerit) – Daaaaa?!...
Ileana. – Da, dragul mamei…
Mircea: – Mămico, știi că și mie mi-e dor de tăticu !?
Ileana: - La toți ne este dor, scumpa mamei!...Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i apere pe
toți ai noștri și să se întoarcă sănătoși acasă cât mai curând.
Matei. – Nu-i așa că mai bine nu pleca tata de-acasă?
Ileana. – Nu, puiule, trebuia să se ducă…nu se putea să stea acasă, că pe urmă veneau
dușmanii peste noi…Și tu când te-ai face mare, soldat, trebuie să te duci să aperi țara!...
Matei: - Întâi trebuie să mă duc la școală, și pe urmă mă fac soldat…
Ileana. – Sigur, întâi te duci la școală, că te-o scris Domnul în clasa IXa…
Matei. – Domnul, stă acasă să ne învețe, mamă!?
Ileana. – Nuu…S-a dus și “Domnul” odată cu tăticul la războiu?...
Matei. – Atunci, cine ne mai învață, dacă a plecat și “Domnu” la război?...
Ileana. – Până vine “Domnu” o să te învețe “Doamna”…
Matei. – Daaa?...Și pe urmă când vine “Domnu” ne învață și el? …Nu-i așa, mama?...
Ileana. – Așa-i, dragul meu.
Viorica.(Intrând). – Am văzut pe (stradă) uliță pe nenea Radu Bârsan , s-a întors de la
războiu…

1
 2

Ileana ( Mirată). – L-ai văzut tu bine?...

Viorica. – Sigur că l-am văzut, nu eram doar nu mai eu lângă, erau multe femei și
unchesi care îl întrebau câte și câte, și el le povestea cum a rămas fară picior prin
lupte…
Ileana. – Era fără picior? …
Viorica: – Da, mergea în cârjă…
Ileana. – Sărmanul de el, a rămas nenorocit pe toată vieața. – Ah! câinii…
Mircea: – Mămico, tăticu tot fără picior are să vie pe acasă?...
Ileana. – Să vie sănătos cum o veni…numai să-l mai vedem odată!...
Mircea:– Să-i scrii, mamă, să vie cum a plecat…
Ileana. – Da, draga mamei, am să-i scriu…Mircea, tu ai fost azi pe la Primărie?
Viorica. – De acolo viu…
Ileana. – Spune-mi ce-ai mai aflat pe acolo? A mai venit vreo veste?...
Viorica: – Era pe la ușa Primăriei un afiș pe care era scris că Românii au intrat în
Transilvania…Și că frații noștri de-acolo îi primesc cu flori și lacrimi de bucurie… că s-
au dat lupte crâncene, în care au căzut mulți morți și răniți…și de la noi și de la inamic.
Românii au prins și mulți prizonieri.
Ileana. – Listă de cei morți și răniți era la Primărie?
Viorica: – Era un jurnal prins în ținte pe care erau morții și răniții noștri!...
Ileana.(Nerăbdătoare) – Ei, asta să-mi spui!...Ai citit listele din jurnal?...
Viorica: – Am citit.
Ileana. – Ceva cunoscuți din sat de la noi ai găsit?
Viorica: Erau îmi pare vreo doi dispăruți și patru sau cinci răniți…
Ileana. – Cine sânt?...
Viorica: – La răniți eraa…..
Ileana. – Spune întâi care-s ăi dispăruți!...
Viorica: – La dispăruți? Era Lazăr Lemnaru, Ion Scăraru, iar la răniți Sandu Marin,
Tudor Ilie și încă doi din marginea aialaltă a satului... nu le ți minte numele.
Ileana.( Îndepărtându-se rugătoare către icoană). Apără-l Doamne, pe Gheorghiță și
pe toți Românii și adu-i sănătoși acasă. (Face semnul crucii). – Închinați-vă și voi,
maică, s-ajute Dumnezeu biruința Românilor.
Copiii. ( Toți evlavioși, se închină)
Matei. – Mamă, spuneai că aștepți scrisoare de la tăticu…a scris? A venit scrisoare?
Ileana. – N-a venit, dragul mamei.
Mircea. – Eu cred că taicătu a scris, dar n-are cine să ne aducă scrisorile, că poștarii
sunt și ei la războiu…

2
 3

Ileana. –Ei, are cine să aducă scrisorile, dar poate tăticu n-are timp să ne scrie…Cine
știe prin ce câmpuri o fi!...
Matei. – Poate nu se găsesc plicuri pe acolo pe unde e tăticu?...
Ileana. – Se poate și asta, dragii mei…
Matei. – E departe Transilvania asta mamă?
Ileana. – Departe…departe de tot, înspre Apus…
Mircea:– Acum, eu am trecut în clasa a Vl-a și am auzit că în clasa a Vl -a noi învățăm
despre Transilvania!...
Viorica: – Noi am învățat…
Mircea: – Sigur, dacă tu ai isprăvit și clasa a Vll-a…
Matei. – Dacă tu ai învățat, spune-ne și nouă ce știi despre Transilvania!…
Viorica: – Și ce credeți că nu vă citesc? Stați nițel! ( Se duce și caută în ghiozdanul ce
se vede atârnat în cuiu și scoate o carte, din care citește). – Transilvania sau țara de
peste păduri, căreia i se mai…
Viorica. – Mirceo, vino colea între noi…
Viorica: S-așează pe scăunel între Mircea și Matei și citește) –
- Transilvania…Transilvania sau țara de peste păduri, căreia i se mai spune și Ardeal,
este o țară frumoasă și bogată. Transilvania cu Banatul, Temișana, Crișana, Bucovina și
Maramureș sunt bucăți de pământ rupte din trupul vechii Dacii, deci pământ românesc
din moși-strămoși, moștenit de la părinții neamului românesc, Românii și Dacii.
Românii din Transilvania sunt frați buni cu noi, vorbesc aceeași limbă, au aceeași
credință și aceleași obiceiuri și au același port frumos ca și țăranii munteni sau
moldoveni.
- Mamă, s-aprindem lampa, că nu se mai vede ( aprinde lampa).
- Ei au îndurat de la năvălire Ungurilor multe asupriri și grele nedreptăți.
Mulți români din Transilvania: Gelu, Horia, Cloșca, Crișan, Iancu, Bărnuțiu, Rațiu,
Mureșan și alții, s-au ridicat cu vitejie împotriva persecuțiilor ungurești, cerând dreptate
- dar în loc de dreptate li se da moarte, spânzurători, chinuri groaznice și temniță grea.
Frații noștri din Transilvania au suferit mult, și destul sânge și-au vărsat ca să scape de
robie. Cu ce mare nerăbdare așteaptă ei ziua libertății depline, și-n credința lor tare și
dreaptă, fac rugăciuni către Cel Atotputernic să le ajute împlinirea visului cât mai
curând.
Ileana. – Iată, acum Dumnezeu le-a auzit glasul rugii lor, și le-a trimis ceasul libertății!
Viorica: – Mamă, toată viața mea n-am să uit în ce chinuri grozave au fost uciși Horia,
Cloșca, Crișan și toți Românii care au îndrăsnit să-și apere drepturile și să-si păstreze
graiul strămoșesc. Când ne-a povestit toate acestea “Domnul” la școală, toți copiii
plângeau în clasă; iar după aceasta toți ne-am legat că atunci când vom fi mari, să
mergem prin orice pericol să ne scăpăm frații.
Ileana. – A venit vremea desrobirii lor mai devreme decât credeați voi. Acum rugați-vă
din tot sufletul pentru biruința românească!

3
 4

Viorica și Matei.( Fac semnul crucii) – Ajută, Doamne, să biruiască Românii pe

vrăjmașii lor!
Matei. – Mirecea! Mircea! …tu de ce nu te închini?
mircea. ( Adormise ascultând cele ce citea Viorica, și încă nu s-a trezit)
Viorica: – Mamă, a adormit Mircea!...
Ileana. – E târziu, și apoi el , e tare obosit și îngrijorat de la o vreme…
Matei. ( Cască) – Și mie mi-e somn, mamă!
Ileana. – Mai aveți puțină răbdare, că vă fac patul acum, să vă culcați, dragii mamei…
Viorica: – Pe unde o fi tăticu acum, mamă… O fi dormind și el? Ce-o fi făcând…
Ileana. –Dumnezeu știe pe unde-o fi, ce o fi făcând și cum o fi suferind…
Matei. – Eu mă culc cu gândul la tăticu, sa-l visez…
Ileana.( Lăsând furca) – Iaca, vă fac patul să vă culcați și să vă odihniți. ( Aranjează
patulo ca pentru culcare)
Matei. – Dar…..ce se aude mamă? Cineva este la ușă!!!
Ileana. – Vai!! Gheorghiță, bine ai venit dragul meu!
Copiii îi sar în brațe
Ileana. – Dumnezeu, ni te-a adus acasă!
Gheorghiță. ( mângâind copiii) – Ileană, și voi copii să nu uitați niciodată că nici o
onoare nu-i mai mare decât aceea de a-ți da viața și sângele pentru Patrie și Neam!
…Dumnezeu cu noi!... Sunt mândru că sunt român!