28 NOIEMBRIE

ZIUA BUCOVINEI
Primul război mondial
ANTANTA
RUSIA
FRANŢA
ANGLIA

PUTERILE
CENTRALE

- GERMANIA

- IMPERIUL
AUSTRO-
UNGAR
Paşi către făurirea statului naţional unitar român
BASARABIA – 27 MARTIE 1918
 În toamna lui 1918 se formează
Consiliul Național Român,în frunte
cu Iancu Flondor
 Paşi către făurirea statului naţional unitar român
15/28 NOIEMBRIE 1918:
UNIREA BUCOVINEI CU ROMÂNIA

“Drept aceea
Noi,
Congresul General al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind
investiţi singuri ca putere legiuitoare,
În numele suveranităţii naţionale,
Ziarul “Glasul Bucovinei” din 29 noiembrie 1918
Hotărâm:
Unirea necondiţionată şi pentru vecie a
Bucovinei, în vechile ei hotare până la
Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul
României.”

Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România

15/28 noiembrie 1918

Palatul Metropolitan din Cernăuţi

 Paşi către făurirea statului naţional unitar român
BUCOVINA – 15/28 NOIEMBRIE 1918
• Palatul Mitropolitan din
• Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu Cernăuţi; în sala sinodală a avut
şi lancu Flondor, s-a convocat, loc Congresul care a declarat
o Adunare a reprezentanţilor
populaţiei româneşti din unirea Bucovinei cu România
provincie.
• Pentru ca unirea proclamată de
Adunarea de la 15 / 28
octombrie 1918 să fie făcută în
completă legalitate, s-au strâns
legăturile cu guvernul român
aflat la Iaşi şi s-a decis
convocarea Congresului general
al Bucovinei.
• Congresul general al Bucovinei
s-a desfăşurat la 15 / 28
noiembrie 1918 la Cernăuţi, în
Sala Sinodală a palatului
Mitropolitan.
DE CE ÎMI PLACE BUCOVINA?

CASIAN BALABASCIUC
SPUNEA:
„Nu pentru că m-am născut aici îmi place ţinutul
dintre obcini şi nici pentru că de el mă leagă amintiri
de o viaţă. Sunt multe alte motive, mai adânci decât
apartenenţa la o anume comunitate, decât o anume
înţelepciune a locului”.

Bucovina îmi place pentru că aici există culori

pe care mulţi pământeni nu mai pot să le vadă.
Pentru că cerul miroase a răşină, pentru că
fâneţele au flori felurite, pentru că păsările nu
contenesc să cânte, iar stelele nu cad, ci doar
măsoară infinitul.
Pentru că în Bucovina caii sunt frumoşi, iar
rândunelele mai găsesc streşini sub care să-şi
lipească măiestrit cuibul. Pentru că soarele răsare
numai dacă sclipeşte roua, ori scânteiază troienele
îngheţate. 

Pentru că norii nu se opresc niciodată.

Pentru că mai există cămeşi şi bundiţe,
opinci şi sumane. Pentru că fetele şi
feciorii mai ştiu să cânte.
 Pentru că mai vin brazii la veselie sau la jale. Pentru că
mai pleacă berzele. Pentru că mai latră către seară câinii
la cirezi, pentru că mai foşnesc pomii în livadă.

Pentru că părinţii binecuvântează tinerii înainte

de nuntă, iar pruncii  ţipă cât pot la botez.
Pentru că bunicile mai pot împleti ciorapi de
lână, pentru că femeile mai coc cozonaci.
Pentru că nimeni nu se întreabă unde o fi
raiul.
 Pentru că ridicându-se de la masă îşi fac cruce
mulţumind şi când au mai mult şi când au mai puţin.
Pentru că pădurile cu cât sunt mai adânci
cu atât sunt mai tăcute. Pentru că apele cu
cât sunt mai zgomotoase, cu atât sunt mai
puţin adânci.
 Pentru că în Bucovina
sunt hribi dolofani şi
afine mari. Pentru că
păstrăvii au cele mai
roşii puncte pe care le-
am văzut. 
Dar cel mai mult îmi place în
Bucovina pentru că…
de aici Dumnezeu nu a plecat niciodată.