DESPRE COMUNIUNEA cu ERETICII ...

PILDĂ de TRĂIRE ORTODOXĂ dată de EPISCOPUL

ONUFRIE†1938 ...

''Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea lor că și ei au

biserică și taine'' - Sf. Ciprian al Cartaginei

Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulți ortodocși sunt “ca niște copii
duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învătăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin
vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii” (Efeseni 4,14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul când oamenii
“nu mai suferă învățătură sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își grămădesc învățături după
poftele lor, și își întorc auzul de la adevăr și se abat către basme.” (II Timotei 4,3-4).

''Eretic, spune Sf. Vasile cel Mare, este cel ce greșește chiar și numai cu privire la vreo dogmă, sau
referitor la unele chestiuni de doctrină ortodoxă, cum spune Zonara. Și în genere, după doctrina
canonică a Bisericii Ortodoxe, cel ce nu este ortodox, este eretic.''[1]

În aceste zile asistăm la dezbateri, lansări de cărți, sinaxe, întâlniri, toate ducând de cele mai multe ori
spre piste false. Unii spun că ereticii de fapt n-ar fi eretici, alții spun că ereticii conclucrează cu Duhul
Sfânt, sfințind tainele, dar care astfel sfințite ''nu mântuiesc ci osândesc''. Dumnezeule mare!

„Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce
împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar sau ce parte are un
credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6:14-15).

Redăm mai jos un fragment din cartea ''Sfinții Catacombelor Rusiei'' pag. 343:

''Următorul incident îl arată pe episcopul Onufrie ca păstor iubitor şi care respecta cu stricteţe ortodoxia
autentică. Odată a venit la dânsul un preot de la o biserică îndepărtată; căindu-se pentru faptul de a fi
slujit împreună cu clerici ai Bisericii Vii (serghianiste), el l-a implorat pe episcopul Onufrie să-l
primească din nou în sânul ortodoxiei. La aceasta, episcopul Onufrie a răspuns că era dincolo de
puterile sale şi l-a sfătuit să meargă la Moscova şi să îl vadă pe Patriarhul Tihon (ceea ce plasează
incidentul înainte de moartea patriarhului, la 25 martie 1925); dar, între timp, a chemat-o pe egumenă şi
i-a poruncit să-l primească pe bietul preot flămând cu cea mai mare iubire, să-l invite la trapeză, să-l
aşeze la căldură şi să-i ofere toate cele necesare pentru călătoria la Moscova. Dar el însuşi nu va fi la
trapeză, ca să nu petreacă în niciun fel împreună cu un cleric al Bisericii Vii.''

Vedem astfel că episcopul Onufire nu dorea să aibă nici un fel de comuniune cu vânzătorii de Hristos ...
Nu același lucru îl propovăduiesc astăzi unii dintre preoții ce au întrerupt pomenirea ereticilor de după
sinodul tâlhăresc din Creta. De ce? Dumnezeu știe, motivele pot fi multe. De la faptul că sunt fie lupi în
blană de oaie, fie sunt plătiți, fie adormiți (din punct de vedere duhovnicesc), fie au alte erezii în care
cred, astfel neputând distinge adevărul de minciună ...

1. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii – Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, pag. 377

Glasul Strămoșesc

„Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vr ăjmaş al lui Dumnezeu este”
(cf. Iac. 4, 4). Auziţi toţi care mâncaţi împreun ă cu ereticii hot ărâre dureroas ă: sunte ţi
vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vr ăjmaşii împ ăratului nu poate
să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de via ţă, ci piere împreun ă cu
vrăjmaşii şi suferă şi mai rele ...

#Sfântul #Ierarh #IoanGurădeAur