Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 4 (210) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

Ion Buzera:
ce-a mai rãmas
din culturã?
Tristan Tzara: poeme

MIªCAREA IDEILOR.
Enigmele exilului românesc
actual: Paul Goma
Semneazã:
l Gheorghe Grigurcu
l Flori Bãlãnescu
l O. Nimigean
l Sanda Brun
l Dumitru Ungureanu
l Andrei Þurcanu
l Nina Corcinschi
l Aliona Grati
l Ionel Buºe
l Bogdan Creþu
l Viorel Iliºoi
Dosar coordonat de Flori Bãlãnescu

Florin Colonaº: cale liberã!


foileton Dada
Mircea Roman

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 4 ((210
210
210)) • 2016
2016
cultura
românã
Nicolae MARINESCU: Cultura româ-
nã spre o nouã paradigmã l 2 (Urmare din pag.1)

MIªCAREA IDEILOR
Enigmele exilului românesc actual:
Paul Goma. Dosar coordonat de Flori
Bãlãnescu
Gheorghe GRIGURCU: „Un Soljeni-
spre o nouã
þîn român” l 3
Flori BÃLÃNESCU: Paul Goma: un
scriitor cu 39 de ani de refugiu politic
l3
paradigmã
O. NIMIGEAN: Paradigma Goma l 4

Î
n anii ’90 am aderat cu entuziasm Decalajul dintre societãþile occidenta-
Sanda BRUN: Datoria de a nu tãcea (ºi superbã naivitate!) la ideea cã le ºi cea româneascã a produs un efect pe Revista de culturã editatã de
l5 am ºansa de a retrãi, ca român, un care nu îl calific, dar asupra consecinþelor AIUS Printed
Dumitru UNGUREANU: 1977, din iar- moment istoric de anvergura ºi semnifica- cãruia, în plan cultural, mai ales literar,
nã pânã-n varã l 5 þia celui de la 1848. Dar, vai!, dupã un sfert vreau sã atrag atenþia. Este un fenomen
Andrei ÞURCANU: Hiperbola poeti- Apare sub egida Uniunii
de secol conceptul de „neopaºoptism”, unic în toatã istoria românilor. Aproxima-
cã a cotidianului – un model de percep- transmis cu nemãrginitã generozitate de tiv un sfert din populaþia României, într-o Scriitorilor din România
þie a lumii în romanul „Din calidor” l 6 Adrian Marino, s-a demonstrat cã poate majoritate zdrobitoare din partea activã a
Nina CORCINSCHI: Pãulicã – per- rãmâne operaþional numai cu serioase societãþii, sunt astãzi în fapt migranþi.
sonajul din Calidor l 7 amendamente. Cum discuþia ar putea fi Majoritatea în þãri europene, dar ºi în
Aliona GRATI: Alfabecedar – „cuvân- prea complexã pentru acest restrâns spa- America, Australia ºi chiar Asia sau Afri- DIRECTOR
tarul” fãrã limite l 7
Ionel BUªE: Din Calidor sau despre
þiu publicistic, mã voi limita la a puncta ca. Ei deprind, prin forþa împrejurãrilor, nu Nicolae Marinescu
douã sau trei diferenþe esenþiale, care dau numai limbi strãine, dar ºi valori culturale
magia oniricã a originilor l 8 identitate indiscutabilã momentului pe care care, devenind elemente de referinþã, con-
Bogdan CREÞU: Provocãrile estetice
îl trãim ºi ne permit sã imaginãm o direcþie tamineazã sau mãcar reevalueazã pe cele
SECRETAR GENERAL
ale lui Paul Goma l 8 DE REDACÞIE
de dezvoltare, pe cât omeneºte posibil în care s-au format.
Viorel ILIªOI: Adevãrata putere a lui Petriºor Militaru
Paul Goma l 9 predictibilã, pentru culturã românã. În planul artelor, ca ºi în cel ºtiinþific,
Prima diferenþã pe care o pot distinge miºcarea liberã, în spaþii largi, a creatorilor
SERPENTINE cu claritate este calitatea acanþilor sociali. instruieºte, dar asigurã ºi deprinderea unui REDACTORI
Dan ANGHELESCU: Receptarea ac- Paºoptiºtii, fii de boieri ºi burghezi, în cea spirit de competiþie incomparabil cu cel Maria Dinu
tualã a scriitorilor români din exil (II) mai mare parte instruiþi ºi educaþi în Occi- din sistemul comunist, sau din orice sis-
Cosmin Dragoste
l 10 dent, se întorc acasã ca admiratori ºi pur- tem limitat la spaþiul naþional, având efec-
tãtori naturali ai valorilor acestuia, con- te spectaculoase mai ales în cazul tineri- Mihai Ghiþulescu
CRONICA LITERARÃ vinºi de necesitatea unei reforme sociale lor. Iar dinamica globalizãrii amplificã feno- Daniela Micu
Ion BUZERA: Ce-a mai rãmas din care sã modifice paradigma societãþii ro- menul ºi îi creeazã premize de extindere, in-
culturã? l 11 mâneºti, astfel încât sã construiascã Aca- clusiv asupra celor rãmaºi în România. REDACTORI ASOCIAÞI
sã, în Þãrile Române, o lume asemãnãtoa- Existenþa unor mari comunitãþi româ- Gheorghe Fabian
BELETRISTICÃ re celei în care se formaserã ºi se simþiserã neºti în diferite locuri din lume, ca ºi pre- Silviu Gongonea
Mihnea BÂLICI: Poeme l 12 bine. Revoluþia de la 1848 are specific fap- zenþa internetului în viaþa cotidianã, au
tul cã schimbarea sistemului se baza pe determinat ºi faptul cã în afara României Luiza Mitu
LECTURI resurse economice private, aparþinând se dezvoltã o viaþã culturalã destul de in- Ioana Repciuc
Cosmin DRAGOSTE: Oraºul cu mãº- propriilor familii, care opuneau o rezisten- tensã, aproape ignoratã în þarã. Existã nu- Mihaela Velea
tile demascãrii. l 13 þã, sã zicem, moderatã aspiraþiilor noii ge- meroase publicaþii: periodice culturale sau
Eliza VOINEA: Când nevroza împin- neraþii. Avem aici o explicaþie pentru care apariþii editoriale, pe hârtie sau on-line, COLEGIUL DE REDACÞIE
ge condeiul în sân l 13 reformele care au urmat au fost relativ ra- cenacluri sau festivaluri care reunesc zeci Marin Budicã
Ovidiu GHIDIRMIC: Poetica romanu- pide ºi coerente, fãrã a veni în contradic- sau sute de autori pe care cei din þarã îi
lui l 14 þie violentã cu masele sociale. ignorãm, deºi ei scriu în limba românã sau
Gabriel Coºoveanu
Davian VLAD: O incursiune în came- Diferenþa dupã 1989 vine din cine îºi sunt bilingvi ori poligloþi care se conside- Horia Dulvac
ra de refugiu a poeziei l 14 asumã producerea schimbãrilor sociale. rã români Lucian Irimescu
Silviu GONGONEA: Pânza de pãian- Sunt fie urmaºii unor demnitari ai regimu- Doresc sã trag un semnal de alarmã,
jen sau despre reþeaua semioticã a lui lui comunist, fie o parte din ceea ce s-a mai ales în legãturã cu fenomenul literar,
Petriºor Militaru l 15 numit nomenclatura de rang secund, scoa- având în vedere experienþa pe care deja o
Eleanor MIRCEA: Aventuri de tradu- COORDONARE DTP
sã în prim plan. Cu douã consecinþe esen- avem cu mai vechea diasporã româneas-
cãtor l 15 Mihaela Chiriþã
þiale faþã de perioada paºoptistã. Trecân- cã sau cu personalitãþile exilului românesc,
du-se de la proprietatea de stat la cea pri- unele încã ostracizate din motive extrali-
ARTE vatã, noii-vechi actori nu au resursele terare. O cenzurã stranie persistã din tra-
Gheorghe FABIAN: Cronica stagiu- Revista „Mozaicul” este membrã
economice corespunzãtoare noului statut diþia comunistã, chiar oficialã sub anumi- A.R.I.E.L.
nii Europa (V) l 16 social, astfel încât îºi vor apropria rapid te aspecte, dar mai ales informal, prin igno-
Magda BUCE: Impresionismul siberi- bunuri publice, evident, prin mijloace ili- rare sau minimalizare de cãtre instituþii sau
an pe calea sufletului spre desãvârºire Partener al OEP (Observatoire
cite, profitând de anomia specificã perioa- personalitãþi cu poziþii oficiale.
l 17 Européen du Plurilingvisme)
delor de schimbare a sistemului social. Pe Continuãm sã ne întrebãm dacã un au-
AVANGARDE de altã parte, aceºti „reformatori” sunt tor ca Vintilã Horia, un mare prozator ro-
Florin COLONAª: Cale liberã! Foi- strãini de valorile lumii în care au intrat ºi mân ºi universal, aparþine sau nu literatu-
leton Dada l 18 nu au expertiza necesarã pentru asigura- rii române, iar faptul cã francezii n-au ezi-
rea gestiunii sociale. Rezultatul este so- tat sã-l considere scriitor ºi filosof francez Tiraj: 500 ex.
ANTHROPOS cietatea în care trãim, fragmentatã ºi hao- pe Emil Cioran nu pare sã ne impresione- ADRESA REVISTEI:
Ioana REPCIUC: De la festinul antic ticã, imoralã, ineficientã ºi fãrã orizont. ze. Ba chiar pare mai confortabil sã-l aban- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
la postul ortodox. Etno-gastronomia Fãrã a insista asupra acestei din urmã donãm Franþei, ca sã nu ne mai tulbure ne-
Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
grecilor l 19 observaþii, a devenit deja de notorietate liniºtile politice sau de orgoliu. Cazul Paul
cã rãsturnarea regimului a fost într-o mult Goma este ºi el un exemplu al incapacitãþii E-mail: mozaicul98@yahoo.com
UNIVERSALIA mai micã mãsurã produsul voinþei unor de a depãºi inerþii ale ideologiilor totalitare,
Tristan TZARA: Poeme l 20 forþe din interior, cât mai mult rezultatul de stânga ºi de dreapta deopotrivã.
unor aranjamente ale marilor puteri, în care Fãrã toleranþã ºi deschidere cãtre re- ISSN 1454-2293
românilor le-au revenit doar roluri secun- construcþia noului spaþiu cultural româ-
dare sau de figuranþi. nesc prin includerea scriitorilor, creatori-
În planul culturii, efectele se pot ob- lor în general, români de oriunde s-ar afla,
serva ºi în profunzime ºi în extensie. Sunt inclusiv cu operele pe care le scriu în alte
alþii cei care îºi pot asuma o analizã mai limbi, vom rãmâne fatalmente minori ºi
profundã, realizatã cu instrumente mai ri- marginali. Sã aspirãm a fi parte onorabilã 9 771454 229002
guroase. Eu constat doar faptul cã, graþie la dialogul cultural al lumii nu este naþio- Responsabilitatea asupra
acestor întâmplãri, România este astãzi nalism-extremist, ci o fireascã expresie a conþinutului textelor revine autorilor.
membrã UE ºi NATO, ºi, volens-nolens, demnitãþii naþionale. Manuscrisele nepublicate
parte a culturii occidentale, chiar dacã nu se înapoiazã.
marginalã. Din punctul meu de vedere, Este doar o pãrere.
aceasta este o ºansã pentru români ºi pen-
tru România. www.revista-mozaicul.ro
Mircea Roman

2 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n GHEORGHE GRIGURCU

„un Soljeniþîn
român”
G
oma se aflã la ora actua- puls salutar al luptei pentru liberta-
lã într-o situaþie inco- te. Rezistenþa din munþi, opoziþia
modã. Notorietatea scri- aprigã a þãrãnimii împotriva colec-
itorului militant e considerabilã, dar tivizãrii silnice ºi a intelectualitãþii
situarea d-sale e încã nesatisfãcã- care ºi-a conservat demnitatea, sa-
toare, oscilînd între admiraþie ºi crificiile enorme ale deþinuþilor po-
subestimare, între recunoaºterea litici nu mai apãreau ca niºte acte
relevanþei sale, inclusiv în planul zadarnice, însumîndu-se protestu-
istoriei noastre contemporane, ºi o lui cu sonoritate mondialã al „disi-
cazuisticã a refuzului legatã în bunã dentului” Goma. Creaþia d-sale lite-
mãsurã de meschinãriile perfid re- rarã era astfel încununatã de un
glate ale perioadei totalitare. For- gest politic major. Goma, ca ºi Sol-
mula „Un Soljeniþîn român”, lansa- jeniþîn, ºi-a îndreptat atenþia asu-
tã în presa occidentalã, în anii 1970, pra universului concentraþionar, cel
se suprapune mãgulitor peste glo- mai izbitor fenomen al sistemului
ria autorului rus care a avut curajul comunist. Ceea ce era þinut sub
de a înfãþiºa lumii oroarea regimu- obroc de oficialitãþile totalitare iese
lui sovietic, dominat de Gulag, fãrã la ivealã, sub pana d-sale, în for-
precedent în istoria Rusiei. Altfel mule de o mare putere expresivã.
zis, o teribilã temniþã. „Dacã în pre- Ca ºi autorul Arhipelagului Gulag,
zent, scria Soljeniþîn, poate cineva prozatorul nostru s-a impus în anii
sã menþioneze niºte evadãri ale re- ’60-’70, în care „destalinizarea” nã-
voluþionarilor ruºi din secolul al dãjduitã de popoarele înrobite,
XIX-lea ori al XX-lea care sã pre- dupã moartea dictatorului (conform
supunã atîtea dificultãþi, lipsã de unor informaþii recente, prin asasi-
sprijin din afarã, atitudine ostilã a nat, ceea ce, la urma urmei, nu sur-
mediului, pedeapsã ilegalã pentru prinde), s-a dovedit imposibilã, mai
enigmele exilului
enigmele exilului cei prinºi – sã-mi spunã cine e ace-
la”, cuvinte al cãror spirit l-ar fi pu-
cu seamã prin naraþiunea intitulatã
Gherla, intratã în circuit european,
tut contrasemna ºi al nostru Goma, graþie apariþiei sale la Editura Galli-
românesc actual:
românesc actual: referindu-se la România, pentru
care comunismul a reprezentat o nã-
mard, în 1973. Nu s-ar putea vorbi
de o influenþã semnificativã a lui

Paul Goma
Paul Goma
pastã fãrã precedent.
Izolatã de restul necomunist al
lumii, ca ºi celelalte þãri din „lagã-
Soljeniþîn asupra lui Goma, întru-
cît, pe de o parte, ambii dispuneau
de materia brutã a unei experienþe
rul” comunist, þara noastrã primea, similare, iar pe de alta, scrierile lor
Dosar coordonat de Flori Bãlãnescu prin acþiunea lui Goma, dupã dece- au fost elaborate ºi publicate aproa-
nii de apãsãtoare aºteptare, un im- pe în acelaºi timp.

Paul Goma: un scriitor cu 39 de ani de refugiu politic


D
in 1990, primele luni ale dentale. Constatãm în mentalita- veþi putea afla chiar de pe coperta sul”; Camera de alãturi; Din cea de toate zilele, Suhrkamp;
anului (ianuarie-apri- tea curentã, ºi mai ales în atitudi- a patra, dar ºi din Paul Goma 80. calidor (ediþie definitivã). 1974: Elles étaient quatre/
lie) puteau fi marcate nea scriitorilor ºi criticilor maturi Memorie ºi istorie a cotidianu- Exegeza lui Goma este în con- Uºa…, Gallimard; Ostinato, Bru-
de câte un eveniment cu vizibili- de la noi, recurenþele variantelor lui (R&R, 2015). Dupã cãderea tratimp cu publicarea ºi recepta- na&Zoon – Utrecht;
tate dedicat lui Paul Goma. Ca ºi colportate de maºinãria poliþiei comunismului, cãrþile lui Paul rea în sens larg a scrierilor sale. 1976: Gherla, Gallimard;
lunile octombrie-noiembrie, de alt- politice. Dacã a fost un scriitor Goma au fost publicate mai degra- Mã refer la diferenþele de nivel ºi 1979: Le tremblement des
fel (data naºterii ºi a refugiului po- perceput în toate dimensiunile bã aleatoriu, potrivit toanelor ºi de interpretare pe care ni le de- hommes– Peut-on vivre en Rou-
litic). Mãcar într-o încercare onestã sale în Germania sau în Franþa, micilor ori mai marilor interese edi- voaleazã critica de specialitate manie aujourd’hui?/ Culoarea
de exerciþiu pedagogic la nivel na- de pildã, nu acelaºi lucru s-a în- toriale, unele au fost distruse (pri- consacratã vs. analizele din ulti- curcubeului 77 (Cutremurul
þional. De 26 de ani, românii sunt tâmplat în spaþiul cultural româ- ma ediþie a Culorii curcubeului, mii 5 ani, datorate doctorandelor oamenilor), Seuil; Garde inver-
supuºi concertat diversiunii ºi nesc, unde prejudecãþile cresc Humanitas, 1990, apãrutã cu titlul sau unor tinere literate: Ancuþa se/ Gardã inversã, Gallimard;
manipulãrii. Printre tiruri, puþini precum ciupercile în urma ploii, greºit: Culorile...), altele victime Maria Coza, Paul Goma, scriitu- 1980: Met het woord tegen de
oameni de culturã, de la Bucureºti, pe terenul unei lipse acute de lec- ale promisiunilor încãlcate (Gar- ra disidenþei, Editura Tipo Mol- muur/ „Cu capul de/ în zid”/ Cu-
dar mai ales din restul þãrii, au în- turã ºi prin transmiterea „indica- dã inversã, Scrisul Românesc, dova, Iaºi, 2011; Aliona Grati, loarea curcubeului, Elsevier
cercat sã þinã piept noii corectitu- þiilor preþioase” din mentor în dis- Craiova, 1990), majoritatea apã- Paul Goma, Iniþieri în textul li- Manteau– Anvers;
dini politice. Între aceºtia, echipa cipol. Pânã în 1989, literatura ro- rând în tiraje mici sau confidenþi- terar. Pentru elevi, studenþi, pro- 1983: Chassée-croisé/ Solda-
de la revista „Mozaicul”. mânã ºi-a vãzut de cursul ei, „re- ale, fãrã o realã distribuire la nivel fesori, Editura Arc, Chiºinãu, tul câinelui, Hachette; Het vier-
Din ianuarie ºi pânã la 1 apri- zistent prin culturã”, fãrã cãrþile naþional, fãrã o receptare de pu- 2011; Mariana Pasincovschi, kante ei/ „Oul cubic”/ Patimile
lie 1977 (ziua în care a fost arestat lui Goma, citite în alte limbi, pe blic ºi de criticã pe mãsurã. Paul Goma. Biografie ºi litera- dupã Piteºti, Elsevier Manteau;
ºi dus la Securitatea din Calea alte meleaguri. Dupã 1990 i-a ve- Pe lângã gesturile de admira- turã, Editura Limes, Floreºti-Cluj, Die rote Messe/ Patimile dupã
Rahovei), Paul Goma a încercat, nit peste mânã acestei literaturi þie, însã lipsite de putere de con- 2012; Daniela Iederan, Configu- Piteºti, Thule – Köln;
ºi a reuºit, sã-i trezeascã pe ro- (acestei critici literare!) sã-l ab- vingere editorialã, au existat ºi trei raþii simbolice în opera lui Paul 1986: Bonifacia, Albin Michel;
mâni din coma ideologicã indusã soarbã. Pentru motivul foarte vi- încercãri mai cunoscute de serie Goma, al cãrei text l-am redactat, 1987; Le Calidor/ Din calidor,
ºi sã atragã atenþia lumii libere cã zibil cã încã nu este perceput ca de autor. Una a fost la Editura ºi încã o tezã, îngrijitã ºi prefaþa- Albin Michel;
ºi în þara lui sunt încãlcate drep- antidot pentru otrava ideologicã Polirom ºi a eºuat lamentabil, tã de mine, a Ramonei Jitaru, Jur- 1990: L’Art de la fugue/ Arta
turile omului. În contextul Char- deversatã cu bunã ºtiinþã întru dupã douã titluri (Din calidor ºi nalul la Paul Goma. Revanºa reFugii, Julliard; My Childhood
tei 77 a cehoslovacilor ºi al Con- supravieþuiri de tot soiul, ci drept Culoarea curcubeului. Cod scriitorului, ambele în curs de at the Gate of Unrest/ Din cali-
ferinþei de la Belgrad, românul „corp strãin”, care nu trebuie lã- „Bãrbosul”, 2004, 2005), alta – apariþie la Ratio et Revelatio. Îi dor, Readers International –
basarabean Goma a devenit ºi a sat sã se atingã de trupul talen- de care m-am îngrijit – a debutat adaug pe seniorii Mariana Sipoº, Londra etc.
rãmas simbolul apãrãrii drepturi- tatei ºi decalibratei literaturi au- promiþãtor, la Curtea Veche, în cu reeditarea revãzutã ºi adãugi- Un scriitor de limba românã
lor omului în România. Însã, el nu tohtone, dovedindu-se, la adã- 2008, dar s-a tot diminuat, astfel tã a volumului Destinul unui di- fãrã feedback în câmpul originar
venea pe un teren arid, aºa cum postul paradigmei autonomiei încât, colaborarea a încetat în sident: Paul Goma, Editura Ei- al literaturii române, „mutilat”în
încercau Securitatea ºi binevoi- esteticului, incapabilã sã asume vara anului 2014. Ultima funcþio- kon, Cluj-Napoca, 2014, ºi Petru conºtiinþa literarã (în ciuda sau
torii cobreslaºi sã impunã, ci era filonul etic. neazã din toamna anului 2014 ºi Ursache, Omul din calidor, Edi- tocmai din cauza unei pronunþa-
un scriitor cunoscut ºi respectat Singura carte în limba românã, are toate ºansele sã fie consis- tura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. te prezenþe în conºtiinþa publicã)
în Occident. Prin refuzul consec- în România, a lui Paul Goma a rã- tentã, datoritã dorinþei manifeste Viitorul editorial al lui Paul prin grija regimului comunist ºi a
vent al cenzurii, autocenzurii, mas pânã în 1990 Camera de alã- a editorilor, care îl asumã pe scri- Goma a început original (nu cu breslei, pânã în 1989, permanent
paraliteraturii, practicate de turi, un volum de proze scurte itor cu tot ce presupune istoria volumul de debut, în 1968, pen- minimalizat, marginalizat de esta-
scriitorii ºi editorii de acasã, Paul apãrut în 1968 la Editura pentru sa. Ceea ce a lipsit, trebuie sã tru cã la scurtã vreme cartea ºi blishmentul cultural dupã 1990.
Goma – nu de mult ieºit din Literaturã. O puteþi citi dupã 47 de spunem, altor editori români. Au autorul au fost interziºi) prin La cei 80 de ani ai scriitorului,
puºcãria politicã ºi din domiciliul ani, într-o meritatã reeditare, la apãrut pânã acum în seria de au- cãrþile traduse în Occident: încã ne mai întrebãm care este
obligatoriu, abia debutat în 1968 Editura Ratio et Revelatio din Ora- tor de la Ratio et Revelatio:- 1971: Ostinato, Suhrkamp; La „viitorul” literaturii lui Goma? Se
(Camera de alãturi) – a ales sã dea. O consider adevãrata primã Scrìsuri III, 1999-2010; Astra; Celulle des libérables/ Ostina- pare cã da.
fie scriitorul opozant care îºi tri- ediþie, deoarece volumul din 1968 Culoarea curcubeului (Cutre- to, Gallimard;
mite manuscrisele în þãrile occi- a avut o soartã tristã, dupã cum murul oamenilor); Cod „Bãrbo- 1972: Die Tür/ Uºa noastrã n Flori Bãlãnescu

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 3
R
adu Vancu, participînd
la un eveniment Goma, n O. NIMIGEAN
lansa în agitaþia Book-
fest-ului afirmaþia cã exilatul din
Belleville „… nu face parte dintre
scriitorii cei mai inteligenþi”. Va fi
paradigma Goma
presupus cã toþi cei prezenþi au romanesquement démantibu-
descifrat trimiterea livrescã ler”. ªalamov întrevede limitele
subiacentã ºi nu a mai insistat, romanului, ale literaturii, din in-
lãsîndu-i pe mulþi nedumeriþi, teriorul celei mai atroce experien-
dacã nu chiar scandalizaþi. Fac þe a Gulagului. Totuºi scrie Po-
aici legãtura cu sursa, care nu vestiri din Kolîma. Adorno se
cred cã poate fi alta decît începu- întreabã dacã se mai poate scrie
tul Proiectului de prefaþã la poezie dupã Auschwitz. ªi rãs-
Contre Sainte-Beuve: „Chaque punde, greu, cu poezia lui Celan.
jour j’attache moins de prix à Goma ne convinge, la rîndu-i, cã
l’intelligence”. Vancu se va fi nu doar cã se mai poate, dar de-
amuzat subtil, contrapunînd est- vine obligatorie o literaturã a
eticii riscante a lui Goma inteli- memoriei, a traumei, a adevãrului
genþa fanariotã a intelighenþiei atroce, o literaturã contra esteti-
noastre, atît de mobilã, de uºor cii oficiale ºi a discursului oficial.
adaptabilã, de dezinvolt-sofisti- Jurnalele lui Goma: albume de
cã, dacã interesul (în nici un caz teratologie culturalã, din þarã ºi
cel public) o cere. Precum vedem, din exil, care an dupã an au con-
a cerut-o ºi o cere neîncetat, fie firmat portrete ce pãreau nevero-
cã fu vorba de totalitarism, fie cã simile (Cum, Doinaº informator?!
e vorba de democraþie. Sã mai Cum, Liiceanu sã dea cãrþi la to-
precizez cã inteligenþa pe care o pit?! º.a.m.d., º.a.m.d.). Articole-
suspecteazã Proust, nerecunos- le de opinie, eseurile, Sãptãmîna
cutã de R.V. lui Goma, nu este ade- Roºie: un repertoar de teme in-
vãrata inteligenþã, ci fie o cezurã comode. Simptomaticã, pentru
care-l falsificã pe artist, barîndu- textele de dupã 1989 (înainte de
i accesul la ceea ce îi este intim, 1989 nici nu se putea pune pro-
fie un succedaneu oportunist, blema ca Goma sã fie publicat în
care mimeazã calitãþile inteligen- þarã ºi nici nu exista speranþa cã
þei, transformîndu-le în cea mai textele sale interzise vor circula
toxicã prostie, pentru cã infestea- subteran, samizdatul fiind o stra-
zã spaþiul public ºi perverteºte tegie de eludare a cenzurii necu-
mentalitãþile? noscutã în România), este imper-
Goma nu face parte dintre in- meabilitatea diverselor categorii
teligenþele de… sottisier. Nu-ºi de establishment (de la GDS care
are locul printre „dãºtepþi”. Inte- practica/ã un discurs anticomu-
ligenþa sa este realã, ghidatã de Paul Goma - Lãteºti, 1962
nist hipervocal, la „apoliticii cul-
un discernãmînt fãrã sincope, spre ceea ce ne sperie, despre ginaþia, spaþiul concentraþionar turali” lipiþi de FSN) pentru dia-
vine din confruntarea traumaticã istorie ca umbrã jungianã din care concureazã ºi depãºeºte spaþiul logul cu Goma, care, ce-i drept, a
de lungã duratã cu o realitate is- ies monºtri. De monºtrii aceºtia ficþional, împrumutînd însã – ce insistat sã vorbeascã de funie în
toricã pervertitã. Întîi de un re- încearcã sã se apere ºi sã ne ape- paradox! – caracterul ficþiunii: casa spînzuratului. Dar nu toc-
gim totalitar propriu-zis, apoi de re. Dacã se numãra printre „scrii- realitatea pare neverosimilã (fã- mai acesta ar fi fost (ºi ar fi) în
metastazele pe care ºi le-a dez- torii inteligenþi” se „scotea”, vor- cînd inoperabilã vechea poeticã interesul public? Scrisul (ºi scri-
voltat în ceea ce numim astãzi ba românului, încheia pactul care aristotelianã), se varsã în incre- surile!) lui Paul Goma reprezintã
democraþie. Nicolae Manolescu sã-i conserve, pe de o parte, pana- dibil ºi în absurd („N-o sã te crea- opusul literaturii „parþiale” (de
îl expedia pe Goma, în Istoria sa, ºul de vechi opozant, iar pe de dã nimeni cînd o sã le spui!”). „soumission”), compensatã prin
la memorialiºtii care nici n-ar prea alta sã-i menþinã, prin indignãri Scriitorul încearcã sã ne facã sã falsã dezinvolturã de cãtre „rebe-
fi scriitori. Dau referinþa aceasta convenabile, un tonus belicos la conºtientizãm cã sîntem prinºi lii de confort”. Vorba lui N. Stein-
doar pentru a avea o exemplifica- zi. Nefiind „inteligent”, a refuzat într-o „lume pe dos”, cã ne pier- hardt, în situaþii anume (într-o
re concretã a ceea ce numeam „in- sã se transforme în rinocer, tre- dem normalitatea fãrã sã ne dãm societate totalitarã, de pildã, dar
teligenþã de sottisier”. Céline, cînd de la condiþia de autor inter- seama, cã, deºi credem cã putem ºi în democraþiile originale), ros- de altfel. (I don’t want realism, I
cãruia i se contestase calitatea de zis sub comuniºti la aceea de au- jongla cu dublul limbaj, am sufe- tirea unui adevãr indiscutabil, want magic. Strigãtul bovaric al
„beletrist”, ºi-o asumã ironic pe tor dat la topit în democraþie ºi rit deja distorsiunea orwellianã a cum ar fi „2+2=4”, înseamnã com- lui Blanche din Un tramvai nu-
cea de „cronicar” – un sinonim al pus sub eticheta stigmatizantã de comportamentului ºi a limbajului, plicitate cu „leviathanul” dacã mit dorinþã, scos din context ºi
depreciativului „memorialist” cu antisemit. ne-am alienat, devenind persona- ocoleºti temele tabu. Degeaba aruncat diversionist pe reþelele
care Manolescu îºi închipuie Numitorul comun al scrisului je într-un teatru buf de marione- lupþi hipervocal pentru pacea de socializare ca opþiune esteti-
cã-l aneantizeazã pe Goma – ºi lui Goma, indiferent dacã e vorba te. Dar absurdul (cu umorul lui mondialã, dezavuezi indignat rãz- cã trendy, emancipatoare, a fost
pune, apoi, tranºant lucrurile la de prozã, de publicisticã ºi eseis- negru) nu e consecinþa unui efect boiul din Vietnam etc., dacã treci preluat cu entuziasm ºi gregari-
punct: „J’ai cessé d’être écrivain, ticã sau de jurnal, este nesupu- de limbaj ºi a jocului inteligenþei sub tãcere evidenþa coloniei pe- tate juvenile, fãrã a se observa
n’est-ce pas, pour devenir un chro- nerea la discursul dominant – (cu toate cã Goma chiar are o re- nitenciare în care te afli. Dacã elu- diversiunea, adicã expulzarea
niqueur. Alors j’ai mis ma peau sur comunist-totalitar pînã în 1989, alã sensibilitate avangardistã, dezi realitatea de proximitate, lã- spiritului critic. Lobotomia gene-
la table, parce que, n’oubliez pas politic corect, dupã. Paul Goma vezi Alfabecedar), ci produsul sînd-o ascunsã dupã cortina ratoare de homocuºi se prelun-
une chose, c’est que la grande in- reacþioneazã natural la discursu- unui timp out of joint. Estetica ºi ideologiei ºi a propagandei sau geºte cu lobotomia consumistã
spiratrice, c’est la mort. Si vous ne rile obedienþei. Obedienþa bele- etica se întîlnesc într-o simbiozã dezvãluind-o diversionist dupã postistoricã din care a ieºit homo
mettez pas votre peau sur la table, tristicã, respinsã à la Céline; obe- est-eticã. Literatura forþeazã echi- ce „s-a dat drumul”, sã zicem, la festivus festivus. Altfel spus,
vous n’avez rien. Il faut payer!” dienþa ideologicã, respinsã în valenþa cu adevãrul ºi cu liberta- criticarea „obsedantului dece- subiecþii experimentului festiv se
(Interview avec Louis Pauwels et numele adevãrului ºi libertãþii. tea. Biografismul verificã ºi ga- niu”. Degeaba (degeaba ca prin- abandoneazã unui ersatz de „ma-
André Brissaud, Radio-Télévision Obedienþa religioasã, pentru care ranteazã un adevãr devenit ne- cipiu, altfel poate fi destul de pro- gie”, fiind, fãrã sã-ºi dea seama,
Française, 1959.) Goma nu are organ. Înºirui cîte- verosimil (mai puþin în Patimile fitabil) vituperezi, mai încoace, în înghiþiþi ºi manipulaþi de realita-
Goma tocmai asta a fãcut, ºi-a va elemente a ceea ce constituie dupã Piteºti, unde e nevoit sã „democraþie”, împotriva corup- tea pe care îºi închipuie cã o evi-
pus pielea la bãtaie. ªi a plãtit. paradigma Goma, la principiile reconstruiascã indirect, dar su- þiei, de pe ºtatele de platã ale lui tã; mai hilar: împotriva cãreia cred
Plãteºte ºi acum. Goma vorbeºte cãreia, din pãcate, nu s-au aso- pradocumentat). Autenticitatea Voiculescu, împotriva „dictaturii cã se revoltã.) Pe Goma îl va re-
despre ceea ce nu se spune, de- ciat decît tîrziu ºi sporadic alte este o mizã centralã, de unde con- lui Bãsescu”, semnînd scrisori cupera, într-un caz fericit, critica
nume. E o paradigmã specificã tinua vigilenþã stilisticã a lui cãtre forurile UE în care justifici (dupã ce autoritatea vechilor „ca-
rezistenþei estice la comunism Goma (latura sa… deconstructi- asaltul instituþiilor statului de valeri de industrie a opiniei”, de
(sincronã cu demersurile lui Sol- vistã!), cãutarea insistentã a to- cãtre Ponta ºi Antonescu, degea- felul unui Nicolae Manolescu, se
jeniþîn, ªalamov, Milosz, Havel, nului, gamele, arpegiile anamne- ba denunþi pericolul rusesc, ce- va evapora) pentru a-l readuce,
pentru a da cîteva exemple noto- tice ºi stilistice, oralitatea, fluxul rînd, cu un autoritarism de Mar- clasicizat, în ceea ce va mai în-
rii), consacratã, din varii motive, conºtiinþei (atît în sensul psiho- ca Ubu, intervenþia SRI în dezba- semna circuitul public (sau mã-
sub numele, rareori potrivit, de logic joycean, cît ºi în cel etic), terile publice, sau te dezgustã le- car academic) al literaturii.
„disidenþã” (Goma îl respinge, parantezele „pedagogice”, pen- gea antidefãimare a lui Dragnea, Cine-l frecventeazã pe Goma
asumîndu-ºi calitatea de opo- tru a complini inaccesibilitatea/ dar suporþi, ba chiar încurajezi, devine mai puþin permeabil la
zant). Astfel, autonomiei stricte cenzurarea surselor. legi liberticide în numele unei manipulare, îºi dezvoltã simþul
a esteticului îi este preferat textul Romanele sale au ieºit din „co- memorii comunitare selective... detectãrii falsului, nu va cãdea în
deschis, adicã transbordarea lonia penitenciarã”, exploatînd la Goma a fost ºi este inconfor- plasa rebelilor de confort, a inte-
metonimicã în ambele direcþii, din- maximum romanescul realitãþii. tabil atît pentru colegii ante- ºi ligenþilor de Dâmboviþa, les mu-
enigmele exilului
enigmele exilului spre istorie spre text ºi dinspre
text spre istorie, realitatea brutã
Împotriva esteþilor „autono-
miºti”, mã raliez încã o datã lui
postdecembriºti, cît ºi pentru ci- tins de Panurge, cum îi numeºte
Muray. ªi va învãþa sã gîndeas-
românesc actual:
românesc actual: dislocînd construcþiile indepen-
dente ale imaginarului. Anamne-
Philippe Muray: „Le roman n’est
jamais renouvelé par la littéra-
titorul contemporan, formatat pe
model consumist, pentru care li- cã literatura ca pe o întîlnire a
Paul Goma
Paul Goma zã contra inventio. Viaþa bate ima- ture, mais par la réalité qu’il sait
teratura a devenit entertainment
– unul din ce în ce mai marginal,
memoriei ºi istoriei în spaþiul, de-
finit prin nuanþã, al esteticului.

4 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n SANDA BRUN n DUMITRU UNGUREANU

datoria de a nu tãcea 1977, din iarnã


S pânã-n varã
e ºtie cã înþelepciunea Zgomotul pentru Liþã poate fi adesea, acestea se transformã în
oamenilor este asociatã, orice. De la cuvintele urlate („Hai, autocompãtimire ºi în încãpãþâ-
printre altele, cu tãcerea tatã, sã ne strigãm!”) sau rostite nare: „D-apãi io, aºè sã ºtiþi, mã-
lor, cu ºtiinþa lor de a tãcea cu simplu, la orice sunet, muzical car cã voi nu vreþi, tot pe aici am

P
folos sau la momentul potrivit. („dar cel mai mult îmi plãcea Lae, sã mã þin. Cã ce-o sã vã ºtiþi voi ânã la pagina 357 (în edi-
Paremiologia înregistreazã pro- dobaºul, fiindcã fãcea bum! bum! face, dacã plec ºi vã las de capul þia de la Ratio et Revela-
tio, Oradea, 2015), am re-
verbe de genul: „Tãcerea e de bum!”) sau nu: bocet de înmor- vost...”. Iar încãpãþânarea face citit oarecum neîncrezãtor, între-
aur” sau „Dacã tãceai, filosof rã- mântare, dangãt de clopote, du- din el, cu voia autorului, un per- bându-mã: dacã greºesc? La pa-
mâneai”. Lui Paul Goma însuºi nu ruit de tobã, bubuit de tun, scrâº- sonaj exemplar, emblematic am gina respectivã, Paul Goma scrie:
pare sã-i fie necunoscut acest net de excavator ori cârâit de ro- îndrãzni sã spunem, pentru toate „Oricine-ar fi, nu-i permit – mã-
lucru atunci când scrie în Gher- binet stricat. Important este sã fie, „personajele” ce vor urma dupã:- nþelegi?, am derapat în Caragia-
la: „Fiecare om are momente în sã se audã, în lipsã sã fie provo- de la arestatul din Gherla, pânã le, dar Grenadã nu ºi-a dat sea-
care simte cum se înþelepþeºte cat, ºi cât mai tare, intensitatea ºi la exilatul din Soldatul câinelui, ma. Din momentul ãsta nu mai
fulgerãtor. Totdeauna sau aproa- durata acestuia fiind invers pro- cãruia i se trimit bombe ºi asasini scot o vorbã, declar greva foa-
pe totdeauna aceastã senzaþie de porþionale cu distanþa despãrþi- plãtiþi pentru a i se impune tãce- mei ºi-a tãcerii... ªi-aºa mã plicti-
înþelepþire e legatã de tãcere. De toare de moarte. Liþã, ca ºi Filip rea, sau la justiþiarul solitar de sesc în celulã. Uite-aºa!”
tãcerea sa.” Cu toate acestea, el din povestirea Un pas înapoi din dupã 1989, neînduplecat în a re- Ce conþine „Culoarea curcu-
a ales sã tacã în foarte puþine îm- acelaºi volum de debut(sau, ca peta adevãruri insuportabile, in- beului ’77 (Cutremurul oameni-
prejurãri, în închisoare sau sub ºi Goma însuºi, cel care poves- terzise, iatã!, sã aparã în mare par- lor)” nu este comedie sau moft
anchetã, când tãcerea era exact teºte cu mare artã în Gherla bã- te din presa noastrã culturalã de de factura celor intrate în menta-
contrariul a ceea ce i se cerea. taia de la Zarcã), simte cã „moar- azi ºi exilate în jurnalele sale, par- lul colectiv românesc. Totuºi,
Într-o societate precum cea tea nu e conþinutã”, ci ea vine þial publicate pânã acum. Încãpã- impresia lãsatã de primul capitol,
totalitar-comunistã, organizatã („Îi era urâtã liniºtea, îl apãsa pe þânare ce va da naºtere unui des- intitulat „O discuþie primãvãrati-
pe principiul unei închisori din piept, de-i sãca rãsuflarea, mai tin asumat, încât în ceasul morþii cã despre o zi de iarnã”, este cã
care nu poþi ieºi întreg pentru cã ales noaptea îl prindeau spaime sale – moare ca un Isus pentru Paul Goma picã direct în miezul de statul nostru, pretins euro-
nu al Securitãþii, ci al Caragialitã- pean. Scuipatã la trei decenii dupã
sistemul este atât de genial-dia- cu sudori, se fãcea cã vine aia, credinþa sa, ce-i drept, un Isus „momentul ’77”, într-o emisiune
þii! Dialogul cu maiorul Goran
bolic conceput încât lasã deschis mutã, ºi el n-o putea alunga...”), lipsit de mãreþie, bãtut de vecinii calchiazã tiparul comic al celebre- TV de imbecilizat spectatorii, de-
un singur drum, cel al convertirii, se apropie mutã ºi poate fi de- treziþi din somn –, bãtrânul Liþã lor momente ºi schiþe, replicile au claraþia lui Pleºiþã rãstoarnã situa-
adicã al mutilãrii (automutilãrii) scrisã, perceputã ºi mãsuratã în poate zâmbi împãcat, pentru cã savoarea, absurdul, imprevizibi- þia caragialianã din livresc în rea-
prin acceptarea minciunii pe care timp ºi în spaþiu. ºi-a fãcut viaþa „plinã”, „rotun- litatea discuþiei de berãrie, plus litatea hâdã, aºa cum era ºi-n vre-
aceasta se bazeazã – într-o astfel Fiinþã amoralã (moartea tatã- dã”, cum auzise cândva, pe front, tensiunea intrinsecã din nuvele- mea clasicului. Paradoxal, de câte
de societate, consemnul este: lui, rãzboiul, închisoarea sunt gemând un muribund: („Plinã vã le psihologice ale aceluiaºi Cara- ori trãim parcã o ficþiune comicã,
„Nicio miºcare, niciun sãmn!” pentru el doar posibile surse de faceþi, fraþilor, viaþa, faceþi-o pli- giale. Personajul Grenadã (alias ne loveºte copita existenþei, pre-
(Patimile dupã Piteºti). ªi nici- binefãcãtoare zgomote) sau, mai nã, rotundã...”). Moartea este, în colonelul Vasile Gheorghe, co- vãzutã ºi cu potcoavã, sã ne fie
un sunet, putem adãuga, pentru bine zis, existând dupã o lege sfârºit, acceptatã ca o binemeri- mandantul penitenciarului Raho- învãþãturã de minte (dar nu este)!
cã într-o asemenea lume, a vorbi, moralã pe care singur ºi-o dã, tatã odihnã, rãsplata unei datorii va) nu e mai prejos decât ipistaþii (Regizorul Lucian Pintilie a trans-
a spune, mai ales altceva decât Niculaie Boc va ajunge curând duse pânã la capãt. siniºtri ai lui nenea Iancu, ba dim- pus dihotomia într-un film inspi-
ceea ce þi se cere, a spune alt ade- un om singur, ocolit ºi neînþeles De la publicarea acestui text potrivã; diferenþa o dã faptul cã rat din textele lui Caragiale, ºi
vãr decât cel oficial impus de de semenii sãi, pe care îi iubeºte, ce nu se conforma nicidecum anchetatorul comunist a existat, nu-i singurul artist format în pe-
Putere, este un delict capital. Aici dar nu-i înþelege. „Crezî-mã ori ba, politicilor culturale ºi comanda- lãsând urme de neºters în litera- rioada comunistã care vede esen-
„Cine vorbeºte, vorbeºte o sin- io nu vã trezesc de joacã ori din mentelor estetice ale epocii co- tura carceralã, ca ºi în vieþile de- þa românescului în acest fel.)
gurã datã!”. Cu toate riscurile ºi prostie. Vã mai ºi spariu, dar mai muniste au trecut 50 de ani. O þinuþilor politici încãpuþi în „fa- Goma n-a pãtruns în malaxo-
urmãrile cunoscute („convocat” tare o spariu pe ea, sã fugã, sã nu viaþã de om, un timp mai mult bricaþia” lui. Instinctiv, Goma în- rul Securitãþii ceauºiste ca sã ve-
la Securitate, „reþinut”, exmatri- vã prinzã-n somn. Voi durmiþi ºi decât suficient pentru decantare cearcã sã evite ºocul „nãpastei”, rifice paradoxul caragialian, nici
culat din toate liceele din þarã, mai n-o auziþi, dar de mine ºtie de fri- ºi distanþare criticã. Este sigur cã utilizând arme ca umorul, satira, sã-l concureze literar pe clasic.
persiflarea, dar ºi autoironia, ale Dar nu þine secret faptul cã va
târziu arestat doi ani, trãind în cã...”, va explica el târziu, în în- a venit momentul ca scriitorul pune pe hârtie ceea ce vede,
cãrei valenþe proteguitoare sunt
„domiciliu obligatoriu” patru, din fruntarea cu cei care îºi apãrã Paul Goma sã fie redescoperit ºi binecunoscute. Nu foloseºte aude, pãþeºte. Reuºita politicã
nou arestat ºi apoi silit sã se exi- dreptul la viaþã, aºa cum o înþe- sã se vorbeascã/ scrie mai mult panoplia aceasta doar în scris, subsecventã gestului sãu istoric
leze), încã de la începuturile ca- leg ei. Cãci, într-adevãr, Liþã îi despre opera sa. Iar cei care tac, post-factum, ci chiar în vijelia e una ce poate fi valorizatã sau
rierei sale Paul Goma n-a încetat sperie ºi deranjeazã pe cei din jur, care aleg sã tacã, „sã-l tacã” pe anchetei. Dovada? „Mãrturia” uitatã în timp. Reuºita literarã însã
sã spunã ºi sã scrie adevãrul sãu trãgând clopotele a foc în miez de Goma, ar fi bine sã nu uite cã poa- involuntarã a ex-ministrului N. e certã ºi consistentã. Cartea se
despre lumea în care trãia. noapte sau, ca poºtaº, aducân- te „înþeleapta” lor tãcere nu e Pleºiþã, pe cât de ostentativã plaseazã în categoria non-ficþiu-
Numãrul 49 din 3 decembrie du-le intenþionat scrisorile dupã decât un semn cã sunt deja morþi. („mie nu poate sã-mi facã nimeni nii, geniul lingvistic al autorului
1966 al revistei„Luceafãrul” gãz- ce oamenii apucaserã sã se culce, Tãcerea înseamnã moarte ºi ni- nimic!”), pe atât de criminalã („da, dându-i o savoare unicã. Paul
duia debutul multîntârziat al celui sau dînd deºteptarea unui întreg meni nu o poate contesta. l-am bãtut pe Goma...”) (citate din Goma demonstreazã fãrã drept de
care insista sã devinã un scriitor cartier bucureºtean cu strigãte ca memorie), nesancþionatã penal apel cã este un scriitor uriaº, a cãrui
român liber într-o dictaturã totali- la stânã. staturã a generat atâtea adversi-
tarã. Titlul acestui primtext (aven- Nedrepta- tãþi din partea „colegilor”.
tura publicãrii lui o putem urmãri tea care i se În loc sã susþinã „Miºcarea
în romanul Bonifacia) era Când face (luat în Goma”, „colegii” au conlucrat cu
tace toba. Volumul de povestiri râs, bãtut sau, Securitatea la discreditarea celui
Camera de alãturi, apãrut doi ani mai rãu, nebã- care, în pofida evidenþei, încerca
mai târziu, în 1968, va include ºi o gat în seamã) sã-i apere chiar ºi din postura de
variantã a acelui text, dar sub ti- îi provoacã ac- anchetat, sperând cã ei nu sunt
tlul Aia. Construitã cu o ºtiinþã a cese de furie, îl „cãcaþii de la Uniunea voastrã”,
cum îi caracteriza ofiþerul (vezi p.
tehnicilor muzicale, la fel ca mai face sã ame- 341). Dosarul cu nume de cod
toate textele ce vor urma, Aia se ninþe dezlãn- „Bãrbosul” (i-)a mãturat iluzia.
face remarcatã prin forþa conturã- þuit („Pune-te Reacþia publicului românesc la
rii unui personaj, a unei existenþe tu numa rãu cu „Cutremur...” este aidoma reacþiei
ce închide în sine un naiv ºi, toto- mine, cã io la notele lui Caragiale „1907 din
datã, tragic mesaj. minteni te bag primãvarã pânã în toamnã”:
Liþucã al Jitarului, Liþã, Nicu- ºi-n mumã-ta ºi „aproape zero!” (constatarea lui
laie Boc îºi trãieºte vârstele, via- la gherlã, cã io Goma).
þa, veghind fãrã odihnã, fãrã aºè vã cunosc
somn, pândind-o pe „aia”, care pe toþi...”) ºi
nu-i decât Moartea – alungând- chiar sã-ºi îm-
o, huºãind-o, ca pe o agresivã, plineascã rãz-
obraznicã orãtanie, ori de câte ori bunãtor ame-
simte cã îi dã târcoale, lui sau se- ninþãrile („Nu
menilor adormiþi, inconºtienþi mai putea fi
(„proºti”), cu simþurile amorþite de oprit. În miez
muncã grea sau de trai prea bun- de noapte cla-
.Meseria lui Liþã, dar mai mult ros- tinã toate feri-
tul sãu – aºa cum ºi-l vede el pe cirile familiale,
pãmânt– este acela de a face zgo- nu ºtie sã le
mot, de a se þine treaz ºi de a-i tacã /.../. Liþã,
þine treji ºi pe ceilalþi oameni, slu- fãrã patimã, îi enigmele exilului
enigmele exilului
jindu-i ºi apãrându-i astfel de
somn, liniºte ºi tãcere – semne
despoaie ºi-i
mânã aºa, goi, românesc actual:
românesc actual:
violente (pentru el!) ale prezen-
þei morþii.
în vãzul lu-
mii”). Cel mai Împreunã cu Helmut Kohl, fostul Cancelar federal al Germaniei
Paul Goma
Paul Goma
, serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 5
n ANDREI ÞURCANU

hiperbola poeticã a cotidianului – un model


de percepþie a lumii în romanul „Din calidor”
T
erminat în 1983 ºi pu- ficã, bestia puterii discreþionare
blicat în 1987 în limba nu are nici o scãpare. E suficient
francezã, romanul „Din sã ne amintim de paginile care îl
calidor” are ca subtitlu „O copi- evocã pe Grabenco, ºeful de post
lãrie basarabeanã”. O copilãrie de din Vatici, viitorul ofiþer de Secu-
pretutindeni ºi dintotdeauna, o ritate din România comunistã.
vârstã umanã genericã, peste Aici „mizantropul” Goma este,
care însã se suprapune, în valuri mai degrabã, un realist necruþã-
de fluxuri-refluxuri, istoria cu în- tor de genul unui Louis-Ferdi-
crâncenãrile ei dramatice ºi impre- nand Céline. Un realism ce fixea-
vizibile ºi cu tragicele ei implica- zã totul ºi nu iartã nimic. Goma
þii. Prin amintiri, reconstituiri re- nu are nici în puºcãrie, nici în
trospective ºi inserþii istorice, marea închisoare comunistã sen-
destinul de refugiat al „fãrãdeþã- timentul transcendenþei al lui Ni-
ratului” Paul Goma este repus în colae Steinhardt ori detaºarea fi-
cauza sa primã, în intimã conso- losoficã a lui Noica. El este eter-
nanþã cu destinul acestei margini nul rãzvrãtit, maximalistul fãrã de
a românismului numitã Basarabia, astâmpãr, neîmpãcatul înverºu-
prima din provinciile româneºti nat contra sistemului totalitar,
cãzute sub opresiunea comunis- împotriva oamenilor acestuia ºi a
tã. Comunismul îi impune ceea ce oricãrei manifestãri de slãbiciu-
Ion Simuþ numeºte „o serie de ne în faþa puterii sale coercitive.
despãrþiri” (de tata, mai întâi, apoi Dincolo însã de acest Goma,
de Mana, de Basarabia ºi, în fi- cu inflexiuni de profet în voce,
nal, de România). „Orfanul de pa- care fulgerã împotriva Baalului
trie, de Basarabia, nu-ºi gãseºte comunist, regãsim în scrierile sale
o alta care sã-l mulþumeascã. Paul ºi un delicat poet al candorii, un
Goma devine succesiv antirus, evocator liric pentru care reme-
antibasarabean ºi antiromân, morãrile au efectul unui aneste-
pentru cã Rusia, Basarabia ºi Ro- zic asupra rãnilor produse de is-
mânia sunt contaminate de co- torie. Nu, istoria rãmâne intactã
munism. Anticomunismul sãu an- aºa cum este, monstruoasã ºi fe-
treneazã celelalte repulsii, pe mã- roce! Dar din strãfundurile per-
surã ce se dezvoltã ºi se clarificã. sonajului narator, prins ºi zdru-
Anticomunistul cu predispoziþie micat între teribilele ei malaxoare,
spre mizantropie se bazeazã, în dincolo de cruzimile imaginilor
subsidiar, pe o logicã vicioasã de concentraþionare ºi ura sa ne-
extensiune a vinovãþiei: dacã un cruþãtoare faþã de ele, strãbat
singur om (un rus, un basara- amintirile unei lumi mirifice, „de
bean, un român) a putut fi comu- acasã”, cu imagini de locuri ºi fi-
nist, atunci toþi oamenii (toþi ru- inþe dragi, de care el a fost rupt
ºii, basarabenii sau românii) me- cu brutalitate. În aceste pagini
ritã sã fie dispreþuiþi. Paul Goma „departele” devine un „aproape”
ne e antipatic (sau îl considerãm cald, fabulos, reconfortant. Închi-
incomod, dificil, recalcitrant) pen- soarea sau exilul îºi gãsesc anti-
tru cã ne suspecteazã pe toþi de dotul care dilueazã mizantropia,
lipsã de curaj, ca români comu- tempereazã umorile, învãluie re-
niºti (sau ca urmaºi ai acelora), acþiile de încrâncenare într-o
care i-am refuzat cândva dragos- undã de lirism tandru. În roma-
tea ºi salvarea. El este exilatul nul „Din calidor” ochiul candid,
absolut, pe care nu-l poate mul- scrutãtor al copilului de altãdatã,
þumi nicio patrie ºi niciun om. An- în care lumea se dilatã mirific, se
ticomunistul neînþeles a devenit întâlneºte cu privirea caldã, uºor
un mizantrop incurabil.”, scrie ironicã ºi îngãduitoare a bãtrânu-
acelaºi critic. lui exilat la mii de kilometri de
Cã în atitudinile lui Goma re- Mana sa natalã. Vocea naratoru- nã meserie; ºtiinþã; îndemânare rere de cap – dar nu supãrãtoare recalcitrantul Goma se înseninea-
gãsim o dozã bunã de mizantro- lui, ambiguizatã de aceastã du- – dar atâta tot, pe când Moº Ia- – biciuitã, ciocabocãnitã, lipãitã, zã, rãnile pricinuite de istorie rã-
pie, mi se pare adevãrat. Dar rã- blã privire, ºterge hotarele tem- cob… Chiar înainte de a atinge hã!-uìtã, icnitã. Dar chiar aºa, îmi mân undeva departe, distanþele
mâne, cred, de încadrat aceastã porale ale amintirii, dar ºi pe cele cu «gura de ºãrpe» vreun cerc dãdeam seama cã, de la o vreme spaþiale se anihileazã. În limba ita-
interpretare pur psihologicã ºi în spaþiale, ale multiplelor despãr- (iar cu ciocanul mânerul «gurii»), (dacã nu cumva înaintea mea) lianã titlul „Din calidor” a fost
contextul parametrilor istorico- þiri dramatice, într-o regãsire a intra în ritm – pe care-l marca din ameþea el, Moº Iacob. Ca sã nu schimbat cu o sintagmã din tex-
sociali ai totalitarismului comu- plenitudinii ºi fericirii. Basarabia tot trupul, mai ales cu tãlpile bã- se piardã, sã nu nimereascã cine tul romanului, „În somn nu sun-
nist. „Mizantropul” Goma este, nu mai este pãmântul râvnit sau tute de pãmânt. Dupã ce se în- ºtie unde ºi în ce, ca sã nu se tem refugiaþi” (Nel sonno non
zicea Ion Negoiþescu, un „poet ocupat de ruºi, ci e „Basarabia cãlzea bine, pe loc, pornea în ju- izbeascã de vreun perete ori gard siamo profughi, trad. Davide
al cruzimii”. În faþa acestui mar- raìnicã”, iar calidorul casei de la rul polobocului, ciocnind doar – sau sã dea peste polobocul- Zaffi, Keller Editore, 2010). Sunt
tor atroce care nu uitã nimic ºi Mana devine podiumul împãrã- ciocanul de coada gurii: încolo, osie – ori sã cadã la pãmânt, Moº vorbele mamei de cândva, din
care vrea sã-i „neuite” pe toþi cei tesc al admirabilelor descoperiri încoace; apoi, la patru paºi, o lo- Iacob avea o singurã – de astã 1944. Refugiaþi în Ardeal, ajunºi
ce au abuzat de puterea lor male- infantile ale vieþii. Mariana Pasin- viturã în cerc, dar ºtearsã, mai datã, adevãratã – soluþie: sã con- noaptea târziu la locul destinaþiei,
covschi observã cã, „în tradiþia mult de formã decât de bãtut cer- tinue; sã nu se opreascã. (...) Ca cazaþi într-o ºcoalã pustie, fãrã
inauguratã de Ion Creangã, au- cul acela); încolo, încoace; apoi ucenic ajutor de (ºi) butnar ºtiam luminã, ea îºi îndeamnã copilul sã
torul construieºte personaje fa- o ºtearsã tot la doi paºi; apoi la cã Moº Iacob n-ar fi avut nevoie doarmã. Somnul era un mod de a-
buloase, memorabile prin forþa fiecare pas – încolo, încoace. sã îmbuneze astfel polobocul, l-ar ºi uita condiþia de refugiaþi. Pen-
magicã de a povesti sau de a «tre- Timp de… mai mult nu se atin- fi putut cercui pe datã. Da, dar tru bãtrânul, exilatul, „fãrãdeþãra-
bãlui» prin gospodãrie.” Unul din gea de butoi, decât aºa, cã veni- Moº Iacob era Moº Iacob. Buto- tul” Paul Goma percepþia infanti-
aceste personaje este moº Iacob, se vorba, ar fi putut bate cercul iul acela n-avea mare importan- lã a lumii cu hiperbolele ei ineren-
„premarele”, vecinul de la Mana acela cu o ºtearsã ºi în genun- þã; important era, nici mãcar tan- te înseamnã o regãsire de sine ºi
al familiei Goma, un fel de bunic chiul lui – de pildã. Ai fi zis cã þul ci, pe de-o parte tãnþuitorul; o situare într-o originarã axis
adoptiv al micului Paul. Gesturi vrea sã-l, mai întâi, îmblânzeas- pe de alta, cred ºi acum cã eu, mundi, necoruptã de violenþele
ºi imagini surprinse de ochiul pur cã, farmece, ameþeascã – înainte privitorul, eram cel mai important. istoriei, de barbaria comunismu-
al copilului renasc în paginã cu o de a-l lovi cu adevãrat. Lovituri De pe lume.” lui ºi de câinoºenia oamenilor. În
enigmele exilului
enigmele exilului prospeþime ºi intensitate poeticã
de baladã:
ciocan-daltã ºi pauze ºi contra-
timpi marcaþi de strigãturi scurte,
În aceste ºi în alte pagini simi-
lare despre moº Iacob, bãtrânul
umbrele Mizantropului Paul
Goma, precum bãnuþul solar în
românesc actual:
românesc actual: „Mai vãzusem, aveam sã vãd
butnari bãtând cercuri – dar nu
mai degrabã icnete împuºcate din
familia «hã!»-ului de dimineaþã.
generic „cãzut” în mintea copilu-
lui, iluminat din interior de ace-
apele tulburi ale albuºului, lumi-
neazã mirific Candidul Pãulicã pri-
Paul Goma
Paul Goma ca Moº Iacob. Toþi ceilalþi bãteau
cercuri – cu mai multã, mai puþi-
Ameþeam eu, primul. O ame-
þealã specialã, cu o specialã du-
eaºi candoare ºi aceeaºi deschi-
dere solarã cãtre toate cele din jur,
vind cu mirare la cele din jur, din
calidorul casei de la Mana.

6 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n NINA CORCINSCHI n ALIONA GRATI

Pãulicã – personajul Alfabecedar –


din Calidor „cuvântarul”
L fãrã limite
iteratura românã pentru desfãtare, care nu se supune ace- nativ o lume în care totul se con-
copii din Basarabia este luiaºi cod moral precum al lui topeºte, în care bucuria ºi plinã-
ilustratã de personaje Guguþã. Candoarea copilãriei lui tatea vieþii implicã laolaltã simþu-
puþine, dar memorabile. Cap de Paul se desfãºoarã sub semnul rile dezlãnþuite, frivolitatea jocu-

U
na dintre cele mai ori- Proziceri constituie un fel de
afiº este bineînþeles Guguþã, ur- feminitãþii protectoare, generoa- lui, emoþia gravã a morþii ºi trans-
ginale ºi necanonice „exerciþiu de încãlzire”, scriitorul
mat de Ciuboþel, Titiricã, Isai, se, nu neapãrat mereu materne, cendenþa. Reabilitarea corporali-
cãrþi, Alfabecedarul propunându-ne un inventar de
Trofimaº – personaje cu care au dar etern seducãtoare. Ameste- tãþii este, de fapt, reabilitarea tra- îmbinãri nãrãvaºe de cuvinte
(2004, Editura Victor Frunzã, Bu-
crescut generaþii de cititori. Seria cul diafan de reverii, frãgezimi ºi diþiilor ºi a credinþelor populare, menite sã pregãteascã cititorul
cureºti) propune un refugiu în
de copii celebri ai literaturii de la mirosuri îmbãtãtoare ale copilã- potrivit cãrora, corpul uman este limbaj, oferind o sursã esteticã de pentru o lecturã neobiºnuitã. Iatã
noi, studiatã academic ºi promo- riei se datoreazã mamei, o orbitã „vectorul unei includeri, nu mo- satisfacþii mai cu seamã amatori- doar un exemplu de asociaþie ine-
vatã în manualele ºcolare, este, iradiantã de dragoste ºi tandre- tivul unei excluderi” (David Le lor de jocuri, inovaþii lexicale, te- ditã, „trãsnitã” de vocabule: „Cu-
însã, incompletã. Din aceastã þe, întreþinut ºi îmbogãþit croma- Breton). ribilisme, calambururi, acrobaþii tia Abandorei/ AbandoNostrad-
cohortã ºi, implicit, din atenþia tic de „buchetul” reînnoit al fete- Dintre toate simþurile, pentru verbale ºi alte bijuterii lingvisti- àmic/ AbaNostradamantin/ Boul
criticii literaturii pentru copii, lip- lor cu care eroul nostru „s-a avut micul Paul prevaleazã ingenuita- ce. În 1983, Paul Goma hotãrãºte Abis/ Abonamens sana in cor-
seºte un nume important – Pãuli- bine la Mana”. Copilãria se pre- tea mirosului, necompromisã de sã-ºi organizeze în ordine alfabe- pore sano/ Absolume, lumeee…/
cã din romanul lui Paul Goma, lungeºte feeric în mit printr-un percepþia socialã. El afiºeazã can- ticã imensul inventar de vocabu- Absolubil (în alcool)/ Apsolu-
Din calidor. Chiar dacã romanul principiu feminin ºi revine în is- doarea mirosului în toatã plinã- le depozitat în „carnetul de cu- bil (fireste, în ap’)/Absorbi et
în cauzã este destinat mai cu sea- torie prin cel masculin. Modelul tatea de nuanþe ºi pãstreazã de-a vinte”. Fostele cândva cuvinte curbi/ Absorb la morb nu scoa-
mã adulþilor, pãstrând proporþii- patern faciliteazã iniþierea socia- lungul vieþii acea voluptate infan- noi, nãscocite pe marginea vreu- te Scochii/ Abstractele vorbes-
le, micul Paul este la fel ca ºi Gu- lã ºi politicã a copilului, îl maturi- tilã a adulmecãrii. Fetele au pen- nei replici romaneºti, se reorga- te!/ Abstinen’ tu!/ Asurdo-muto!/
guþã o figurã fabuloasã, de o con- zeazã prematur. Statutul de „biet tru el mirosuri inconfundabile. nizeazã, capãtã o arhitectonicã de Absurdìla/ Absurdulescu/ (de-
strucþie interioarã excepþionalã. orfãnel” determinã abordarea Bãlana „atât de bine miroase – pseudodicþionar al expresiilor li- a) Absurda/ (ultimul) aBanc al
Guguþã exprimã mirajul copilãriei „privilegiatã” a bãiatului compã- altfel decât Tecla, decât toate, terare spre deliciul consumatori- lui aBula/ Aclamassele largi de
adevãrate, în care imaginaþia ºi timit ºi bãgat în seamã de adulþi miroase bine, a cozonac de Crã- lor de prestidigitaþii verbale ºi largitori/ Acrobat-o norocul!/
libertatea spiritului nu cunosc li- („de-acum pot face orice nãzdrã- ciun, deºi a trecut demult Crãciu- nelimitate improvizaþii narative. Acrobate fierarul cât e Wald/
mite. În parametrii aceluiaºi pa- vãnie, orice drãcãrie”), dar îi ºi nul”. Despre Devuºca: „Mã uit Adaptam-nisam/ Adaptalmes-
lier de autenticitate (una mai frus- dã încrederea cã nu mai este un peste masã, la scaunul ei. ªi o balmes/ AdapTalpa Tãrii/ Ada-
tã ºi „dezgolitã” de efecte calofi- copil, ci un ditamai „bãrbat”. vãd. Nu cu ochii; nici cu ochiul- Postul Pastelui”. Felul în care
le), se configureazã ºi mitul copi- Guguþã tranziteazã cu încrede- minþii – o vãd cu ochiul nasului: scriitorul rãsuceºte cuvintele
lãriei lui Pãulicã, dar a unei copi- re zona fantasticului, modelând a rãmas în salon, ca o culoare-n- pentru a le determina sã declan-
lãrii situate într-un cadru spaþial realitatea conform propriilor re- tro apã, ca un aluat într-o covatã, ºeze o lume nouã dovedeºte o
ºi temporal precis ºi extrem de prezentãri ale imaginaþiei, hiper- mirosul de ea, amestec de sãpun deosebitã mãiestrie artisticã. Pro-
dramatic. E un detaliu ce trasea- bolizate printr-un eticism riguros, de la mama ºi încã ceva, numai al bele de inventare veselã de cu-
zã clare delimitãri ºi contradicþii rectiliniu. El viseazã o cuºmã ei, al devuºcãi, nu ceva rãu, urât, vinte recidiveazã în al treilea com-
între aceºti doi eroi. Ambii îºi mare, mare cât sã încapã tot sa- dar necunoscut, parcã a sãlbãti- partiment (Alfabecedarul pro-
construiesc imaginar un Eden tul. În aceeaºi tradiþie a inocenþei ciune, dar mie-mi plac sãlbãticiu- priu-zis, cuvânt la rândul lui deri-
propriu, în care elanul vital al vâr- sau a „castitãþii”, mai exact, Ciu- nile cum adie ’vuºca: uite-o, pe vat: Alfa, prima literã a alfabetu-
stei infantile însenineazã cadrul boþel viseazã o scarã pânã la cer. scaun, dinaintea mea, cu ochii ei lui grecesc, ºi abecedar) într-un
de viaþã cu luminile bucuriei ºi Viseazã ºi Pãulicã, însã fãrã pu- pieziºaþi ºi-nspãimântaþi (ºi cã- carusel ameþitor de termeni, care
transparenþa armoniei depline. doare. Zona lui de securitate nu tând ajutor la mine – dar eu nu i l- au definit, în toate cãrþile, „mar-
Guguþã este înconjurat de oameni se aflã sub o cuºmã imensã, ci în am dat...); o fac, fie din fum de ca” sau „stilul Goma”. Aceastã
dragi, totul în jurul lui respirã poala protectoare a mamei, în mirozne, fie din aluatul alb ºi greu, disponibilitate magicã a cuvinte-
bunãtate ºi toleranþã. „Timpul”, poalele unei fuste de femeie ºi nu ºi sãlbatic – asta-i o devuºcã; a lor l-a determinat pe criticul Ion
neutru ºi edenic, are rãbdare cu doar în poalele ei, dar ºi sub fus- doua e din goluri: scobesc eu, cu Bogdan Lefter sã-l numeascã pe
el. Libertatea interioarã a copilu- ta ei, ba chiar ºi mai departe, în – bine, mai întâi cu ochii – în aluat, Plecat în exilul parizian, Paul scriitor „vrãjitor al limbii româ-
lui respirã nestingherit ºi iniþieri- adâncurile viscerale. Mariana în afum, forma ei; ai zice gaura Goma nu a renunþat niciodatã la ne… fictive”, iar pe Tatiana Sla-
le se produc în modul cel mai fi- Pasincovschi vorbea de o esteti- cheii (...). Mama mea miroase a limba românã, scriindu-ºi toate ma-Cazacu – „cel mai mare copil-
resc. Bãiatul fantazeazã, creeazã, cã a voluptãþii cu care micul Paul devuºcã”. cãrþile doar în graiul sãu matern. creator de limbã românã”. Paul
stãpâneºte lumea prin imagina- înfruntã istoria. Libertatea interi- Nimic din ce vede, aude, mi- Mai mult, el o îmbogãþeºte ºi în Goma noteazã într-un text confe-
þie. Realitatea se flexibilizeazã, oarã a copilului îºi gãseºte expre- roase micul Paul nu este lipsit de aceastã muncã dificilã dovedeº- siv: „Materialul limbã l-am tratat
prinde contururile dorite de el, se sia (ºi) sub zodia lubricului. Ori- importanþã ºi nimic nu are doar te ingeniozitate maximã, obþinând ca pe un subiect; ºi ca pe un pre-
pliazã dupã bunul plac al imagi- ce fatã care trece pe la domnii în- valoare în sine. Din calidor, bãia- performanþe uluitoare. Alfabece- dicat – ba chiar ºi ca pe un atri-
naþiei sale. Bunãtatea lui deter- vãþãtori „aprinde” imaginaþia lui tul urmãreºte viaþa de fiecare zi, darul adunã în jur de 33 de mii de but al… complementului – peste
minã o cãciulã obiºnuitã sã-ºi eroticã, îndemnându-l la contem- mersul istoriei într-o perpetuã vocabule inventate prin deriva- tot, în toate, mai vârtos în Alfa-
mãreascã proporþiile de zeci de plare ºi vis. κi închipuie cum ar miºcare a simþurilor, gândurilor, rea cuvintelor-standard din pa- becedar”.
trimoniul limbii române. Cartea Prin aceastã carte Paul Goma
ori, pentru a încãlzi în ea cât mai „cere-o” pe o rusoaicã dacã fanteziilor. De acolo, din acel ca-
este alcãtuitã din trei comparti- se dedã celor mai radicale experi-
mulþi copii. Este un „cavaler al aceasta ar cãdea cu paraºuta lidor-maºinã, viaþa i se pare un
mente: Prevenire, Proziceri ºi mente literare, solidarizându-se în
dreptãþii” (Eliza Botezatu) ºi al drept sub nasul lui: „hai sã ne spectacol fascinant, cu actori fa- Alfabecedarul propriu-zis, înºi- acelaºi timp cu spiritul ludico-
generozitãþii fãrã de margini. luãm, fatã de rus. Sã facem ºi noi buloºi, în frunte cu moº Iacob. rând vocabule de la A la Z. Fieca- parodic al postmoderniºtilor. Car-
Spiridon Vangheli empatizea- niºte copii. Eu te cunosc oleacã Un simplu dialog matinal cu aces- re cuvânt „vechi” are un numãr navalul de expresii luxuriante,
zã, într-o totalã contopire, cu pe dinlãuntru, de la Bãlana, aºa ta se încarcã de grandoare ºi dra- de ordine, iar derivatele lui sunt anagrame ºi deformãri morfolo-
eroul sãu. Lirismul care învãluie cã o sã învãþ pe datã limba ta”. matism. Urechea copilului se des- aranjate în coloane, dupã princi- gice, tautologii ºi paradoxuri, pa-
copilãria lui Guguþã sau a lui Nicã Nimic din ce þine de organic, na- fatã în vocalele moi, mlãdiate, piul alfabetic. În Prevenire auto- rafraze ºi derivãri parasintetice,
din Amintiri din copilãrie îºi tural, firesc nu este respins de cântate, întinse, savurate cu tot rul ne oferã câteva sfaturi utile la prefixoide ºi onomatopee etc. se
pãstreazã fiorul autentic ºi în ro- simþurile copilului declanºate ce aveau ele „de pregãtire, de- lecturã. Nelipsite de umor, indi- desfãºoarã în numele libertãþii
manul lui Paul Goma. Dar asediul continuu, într-o libertate deplinã, aºteptare, de-promisiune”. Ritua- ciile trimit la ideea de literaturã ca rostirii.
neîncetat al istoriei (al unui timp la intensitate maximã. El urmãreº- lul de bineþe este executat zilnic act gratuit, fãrã altã utilitate de-
nerãbdãtor) pe care îl suportã te cu mare interes mersul fetelor de o voce de copil vibrând în plã- cât aceea de a plãcea. Cartea ofe-
cetatea copilãriei micului Pãulicã dragi, formele acestora, pe care cerea emoþiei: „Moº-iácob!; – Ce rã un construct alternativ memo-
nu a putut rãmâne fãrã consecin- le descrie cu pasiune ºi ardoare. faaaaci Moº Ia’…?”, cu un rãs- rialisticii, cu accent pe jocul lin-
þe. Filonul liric se atenueazã. Atro- Tuza, Bãlana, Duda, Tecla etc. puns pe mãsurã: „– Hã, bãi’þãlu gvistic ºi literar, care permite de-
citãþile istoriei marcheazã în mod sunt analizate, pipãite, savurate moº’lui!”. O altã delectare esteti- plasarea plãcutã, liberã, fãrã con-
dramatic intimitatea feericã a co- de imaginaþia debordând de o cã o produc, neîndoielnic, modu- strângeri în spaþiul creativitãþii.
pilãriei pitite în calidorul casei de senzorialitate precoce. Pentru laþiile vocii mamei, glasul „tãrã- De aceastã datã, nu lumea realã
la Mana. Conºtiinþa lui Paul este Pãulicã, tulburãtorul abandon în gãnat ºi cam otova” al domniºoa- este obiectul scriitorului, ci reali-
afectatã mereu de ºocurile reali- „þâþoance adiind a pãtrunjel” re- rei Tuza, râsul „lãtãreþ, proaspãt tatea cuvântului, posibilitãþile lui
tãþii: deportarea tatãlui în Sibe- cupereazã din fantasmele unui spãlat” al devuºcãi etc. interioare de exprimare succintã
ria, arderea cãrþilor româneºti, re- paradis originar inaccesibil. Ten- Tot ce se întâmplã în „Mana ºi veselã a unui fenomen com-
fugiul repetat etc. Pentru a-ºi pro- siunile cotidianului, dramele is- raìnicã” e fabulos, cuprins de plex. Însã dincolo de hedonismul
teja propriul Eden, copilul îºi des- toriei se destramã prin descãtu- magie. E zona de Paradis contra- lingvistic, vom întâlni suficiente
cãtuºeazã cele mai nebãnuite,
cele mai ascunse (ºi chiar impu-
ºarea totalã a imaginaþiei ºi a sim-
þurilor, prin abolirea oricãror in-
pusã Infernului unei istorii dra-
matice, convulsive. Iar viziunea
probe de realitate, trimiteri la si-
tuaþii culturale sau politice care
enigmele exilului
enigmele exilului
dice) reprezentãri ale imaginaþiei. terdicþii, a acelui „nu se poate” acestui Paradis nu poate aparþi- au reclamat atitudinea autorului. românesc actual:
românesc actual:
Pe un background zbuciumat, se
proiecteazã o copilãrie în plinã
impus de mama. Elanul vital al
copilului capteazã în plan imagi-
ne decât copilului.
Paul Goma
Paul Goma
, serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 7
n IONEL BUªE n BOGDAN CREÞU

Din Calidor sau provocãrile estetice


despre magia ale lui Paul Goma
oniricã I
ngrat destin scriitoricesc a disident, dar într-o manierã care urmare, Paul Goma este scriitorul
avut Paul Goma! Înscrie- perpetua, de fapt, intoxicãrile Se- care nu mai pãstreazã aparenþele
rea la „fabrica de scriitori”, curitãþii: ei, o fi fost Goma cura- ºi care are nu curajul, ci onestita-
ªcoala de Literaturã „Mihai Emi- jos ºi s-o fi opus regimului, dar tea de a-ºi asuma propriul drum.

a originilor nescu”, nu l-a putut pregãti de-


cât pentru puºcãrie ºi domiciliu
obligatoriu, pentru „agitaþie” an-
ticomunistã. Odatã cu dezgheþul
tot un scriitor netalentat rãmâne.
Intrarea lui în aºa-zisul canon a
întârziat pânã de curând, când o
nouã generaþie de critici ºi isto-
Opoziþia sa a fost în egalã mã-
surã politicã, pe cât a fost lite-
rarã. Pentru cã Paul Goma nu
este un documentarist al ororilor
„Pe mine mama nu m-a tri-
mis: m-a adus pe lume; nu m-a ideologic din anii ‘60, reintrã în rici literari (vorbesc de cei auto- comuniste, ci un scriitor care a
viaþa literarã, dar o face având cefali, nu de cei care îºi negocia- înþeles sã îºi punã literatura în
expulzat, m-a condus de mânã...
Aºadar, de mânã, din, în, spre deja statutul de persona non gra- zã opiniile dupã cum le dicteazã slujba unui ideal etic: acela al
ta, de ciumat politic, social. Este, interesele ºi mereu schimbãtoa- neuitãrii!
calidorul casei din Mana: buri-
cul pãmântului. Osia lumii.” încã de la primele manifestãri, încã rele vasalitãþi!) îi face dreptate, Scriitorul Paul Goma trebuie
înainte sã apuce sã debuteze, un recuperându-l în ipostaza sa cea salvat cumva de disidentul Paul
Orice casã natalã are în ea ceva
mai profund decât natalitatea. scriitor indezirabil. Primul sãu mai importantã, de scriitor. Cãrþi- Goma, de imaginea omului care a
volum, de proze scurte, Camera le despre literatura lui Goma au avut curajul sã se opunã unui
Substanþa oniricã. Calidorul este
în centrul lumii, fãrã îndoialã. Toa- de alãturi, din 1968 (restituit abia început sã aparã ºi am mare în- regim criminal ºi care a avut apoi
în 2015 de Flori Bãlãnescu), sin- credere în viitorul operei sale! curajul curajului sãu. La decenii
te casele copilãriei sunt în cen-
trul lumii, însã doar pentru cã gurul tipãrit în limba românã pânã Într-o carte realizatã cu peste bune dupã cãderea comunismu-
în 1990, este prompt interzis, în 10 ani în urmã de Mariana Sipoº, lui, cãrþile lui sunt puse în situa-
sunt expresia oniricã a arhetipu-
lui originilor. Nimic mai banal sã documentele din dosarul autoru- autorul Culorii curcubeului ri- þia de a face faþã unei alte provo-
lui specificându-se clar „indica- posta: „Eu nu sunt disident. Eu cãri, aceea a unei lecturi nepoliti-
vorbeºti despre copilãrie ºi de-
spre amintirile ei. Cu toate aces- þia de a fi prevenitã citirea aces- sunt scriitor. Punct”. ªi nuanþa: ce, preponderent estetice. Pen-
tuia de publicul larg”. Din 1970, „Pãi da, scriitorul cuprinde tot: ºi tru Paul Goma esteticul nu a fost
tea, banalitatea originilor ascun-
de arhetipal întreaga energie a îºi pierde ºi acest statut, deve- opozant, ºi disident, ºi…”. Pen- nici o scuzã bunã la toate, un alibi
nind, în urma unei atitudini verti- tru Paul Goma condiþia de scrii- pentru compromisuri (exemple
vieþii ºi a morþii noastre. Murim mordiale precum melcul cochilia.
ºi renaºtem de atâtea ori cât ne cale, critice faþã de regim, un scri- tor este foarte strâns legatã de sunt destule...), dar nici a cincea
Adãpostul originar al reveriei,
itor interzis. Publicarea din 1971 ideea de adevãr. Esteticul nu scu- roatã la cãruþã. Nu a fãcut caz de
îngãduie forþa reveriei primordia- care dã sens scurteinoastre exis-
le. În jurul acestei reverii ne con- a romanului Ostinato în Germa- zã ticãloºia, contrafacerea, falsi- el pentru cã a avut pretenþia (de
tenþe, este platoºa care ne prote-
nia ºi scandalul de la Târgul de ficarea istoriei. Talentul nu baga- la el însuºi în primul rând) de a se
struim visele noastre viitoare. jeazã simþirea, dar ºi creaþia. În
Pentru cã numai ea lasã sã fie carte de la Frankfurt pecetluiesc telizeazã caracterul. Scriitor este purta normal într-o lume în care
podul casei noastre onirice, sau
pentru multã vreme soarta lui acela care e capabil sã îºi asu- normalitatea devenise excepþie.
într-o modalitate magicã, ceea ce în pivniþele ei, gãsim întotdeau-
din matricea de Om inexprimabil Paul Goma în propria þarã. În fine, me responsabilitatea propriului Or, atunci când nimic nu lezeazã
na fructele regenerãrii ºi ale da-
odatã cu radicalizarea autorului scris! „Eu voi da samã de ale buna ordine a lumii (literare), es-
stã sã fie. Nostalgia ca reverie a rului pe care-l oferim celorlalþi.-
originilor este singura în mãsurã ºi notorietatea sa internaþionalã, mele, câte scriu...”. Aceasta este, teticul se subînþelege! Este o
Copilul oniric Goma vorbeºte,
Securitatea încearcã sã îi retragã cred, definiþia care i se potriveº- valoare permeabilã, care nu le
sãne dea sens. ªi ea, reveria pro- scrie, iubeºte, dã verdicte, prin
fundã,scapã banalei amintiri, sca- ºi ultimul statut: cel de scriitor. te lui Goma. E drept, cel mai con- sufocã pe celelalte. E cazul ope-
vocea ºi mintea refugiatului Paul
Din scriitor indezirabil, Paul venabil în timpul comunismului rei lui Paul Goma!
pã memoriei locurilor ºi oameni- Goma. Toate durerile ºi fericirile
lor. Scapã istoriei ºi mai cu seamã Goma devine nescriitor, „autor a fost folosirea conceptului de Prin urmare, cum îl putem sal-
bãtrânului stau în copil, în copi-
fãrã talent”. Acesta este „zvo- estetic drept scuzã pentru com- va estetic pe Paul Goma? Citin-
„terorii ei”, cum ar spune Eliade. lul magic al reveriilor din calidor.
Pentru cã memoria se dezvãluie sub nul”, cliºeul pus în circulaþie cu promis, neangajare, pasivitate. du-l. ªi mai ales citindu-l fãrã pre-
„Stau în calidorul casei ºi pri-
destul succes în breaslã, numai Or, literatura, ca discurs public, judecãþi. Paradoxal, îndepãrtarea
semnul terorii: rãzboiul, ciuma ro- vesc, tremur...”. Laimotivul privi-
ºie, exilul, deportarea... Dincolo de bun de scuzã pentru lipsa de so- nu are cum sã rãmânã impasibi- temporalã de epoca pe care a
rii... Privirea devine ochiul lumii.
lidaritate a scriitorilor... talentaþi. lã la politic. Esteticul se defineº- mãrturisit-o literar pare sã îi facã
toate troneazã ceva mai puternic Lumea se întoarce spre sine dez-
decât urgia vremilor, decât toþi mo- Dupã 1990, Goma va avea des- te, pentru perioada comunistã, bine. El este, începe sã se vadã
brãcatã de acest ochi interior, de
tule dificultãþi în a fi acceptat în ca opoziþie faþã de ideologic. din ce în ce mai bine, unul dintre
lotovii ºi ribbentropii lumii, decât care nu are unde sã se ascundã.
ciolovecii de ieri, de azi ºi dintot- calitatea sa majorã, fundamenta- Politicul existã pânã ºi în cele mai scriitorii postbelici importanþi, cu
Din calidorul casei din Mana se
lã: aceea de scriitor. De scriitor autiste texte; lirismul abstract din o operã impozantã. Locul sãu este
deauna: casa din suflet. vãd foarte bine viscereleei, oricât
Copilul oniric din calidorul mare, important, cu o identitate anii ’60 e tot condiþionat politic, în orice istorie a literaturii româ-
ar fi de dositede bolºevici, torþio-
stilisticã inconfundabilã. A fost, marcând decizia de a se feri de ne care se respectã ºi se vrea res-
casei din Mana, suspendatã în- nari, miliþieni, securiºti, activiºti,
tre pãmânt ºi cer, e copilul divin. pentru scurtã vreme, acceptat ca cotidianul expus ideologic. Prin pectatã!
comuniºti ºi postcomuniºti. Din
Zeu ºi rege, descoperind lumea calidorul casei din Mana se vãd
el devine dintr-o datã stãpânul Moº Iacob cu doagele istoriei
ei. Pleacã ºi revine la Mana în sale de lemn... ºi toatã Basarabia
calidorul casei, reveria primordia- crucificatã. ªi crucea clopotniþei
lã e aceeaºi. În structura ei arhe- cãzutã la pãmânt ºi urcatã, ºi iar
tipalã se toarnã totul, inclusiv cãzutã... ªi Mãtuºa Domnica,
judecãþile despre fapte, oameni, Duda, Tecla, Ileana, Tuza... Se vãd
evenimente, tragedii ale exilatu- copilul oniric în curtea casei din
lui Paul Goma, ros pe dinãuntru Mana ºi tata cel deportat, ºi mama,
ºi pe din afarã de istorie.Copilul întotdeauna aproape, ºi fetele cu
oniric îl þine în viaþã ºi în moarte. mirosurile lor ca viile înflorite. ªtiu
Vine pe lume întru el ºi se întoar- cum miroase Raiul: ca dealurile
ce la sfârºit la el. Cum scriitorul, Anei când înfloresc viile. Nu de-
dizidentul, omul Goma îºi poartã geaba umblã vorba cântatã cã,
crucea pe Golgota istoriei, în be- de cum înfloreºte via,/ iese la
jenie, în puºcãrie, în exil, copilul ºãzut Maria...
din calidorul casei din Mana îºi Tu ºtii cum miroase, tovarãºe
poartã cu sine casa reveriei pri- avorton, expulzat din pântec în
duhoarea Iadului?... Tu, care n-ai
avut calidor? Tu, Groza, Dej, Pau-
ker, Georgescu, Buzescu, Pazsty,
Nikolski, Drãghici, Enoiu, Pleºi-
þã..., Iliescu? Dracul singur o sã
vã pomeneascã în vecii vecilor
dimpreunã cu toate tribunalele
roºii din lume, din Rãsãrit ºi din
Apus! Nu veþi avea niciodatã
cruce pentru cã nu aþi visat nici-
odatã. Nu aþi visat pentru cã nu
aþi avut calidor. ªi nu aþi avut ca-
enigmele exilului
enigmele exilului lidor pentru cã nu aþi avut nicio-
datã o casã în suflet. Aþi fost doar
românesc actual:
românesc actual: veneticiicare aþi distrus visele
din acest colþ de lume, pentru
Paul Goma palatele voastre de pucioasã.
Vade retro Satanas!

8 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
D
acã ai o bombã atomi- paºi în faþã. Lumina farurilor par-
cã – ºi cine nu are azi n VIOREL ILIªOI cã se dizolva în oceanul vertical.
o bombã atomicã? – e ªi peste toate, cerul se rupea în

adevãrata putere
foarte uºor s-o treci din România douã la fiecare tunet. Flori tresã-
în Republica Moldova. Te înþe- rea, eu îmi fãceam cruce cu limba
legi cu vameºul, îi dai ceva. Mai în gurã, ºoferul stãtea cu nasul
greu e sã introduci niºte cãrþi. lipit de parbriz încercând sã dis-
Când le vãd, vameºii moldoveni
încep sã tremure, ochii li se um-
flã, le curg sudorile. Cãrþi? De ce
tocmai cãrþi? Îþi gãsesc un motiv
a lui Paul Goma tingã drumul, Dumitru bombã-
nea:
– Ãla a fãcut miºto de noi cu
facilitãþile lui. O sã ne ia dracul
sã nu te lase cu ele. Lui Gelu To- pe aici.
fan, când a vrut sã ducã la Chiºi- – E un aranjament între ei, l-am
nãu o maºinã cu cãrþi de Paul susþinut eu. Nu te lasã sã-þi cum-
Goma, i-au cerut aviz epidemio- peri vinietã ca sã aibã miliþienii
logic.Poate autorul a pus în car- motiv sã se ia de tine. ªi nici nu-s
te, pe lângã mesajele lui incomo- miliþieni, sunt rackeþi deghizaþi.
de, ºi niscai viruºi.A adus omul Miticã, þie o sã-þi aia aparatul
avizul. Vameºii au cerut unul ºi foto, mie camera video, lui Paul îi
de la Ministerul Culturii. Pe urmã iau maºina, de Flori nici nu mai
ºi de la editurã. ªi de la pompieri. spun ce i se poate întâmpla...
ªi de la abator. ªi acordul soþiei. N-am spus-o în glumã. Auzi-
Stãtea bietul Goma în portbagaj, sem multe poveºti cu tâlhãrii la
tiraj masiv, rãsfoit numai de gãr- drumul mare prin Basarabia. În
gãriþe. Pânã s-a enervat Tofan, a bezna din maºinã a zbârnâit, clar,
aranjat cu niºte traficanþi de þi- fiorul fricii.
gãri ºi ãia i-au trecut repede cãr- – Bãi, nu cobi, cã...
þile peste Prut cum ºtiau ei. Cul- Nici n-a terminat Flori de zis,
turã de contrabandã, pe ºest, cã în lumina bleagã a farurilor s-a
dacã altfel nu se poate! ivit un poliþist cu pelerina în cap,
De câte ori am dus cãrþi în Ba- plin de peticuþe reflectorizante.
sarabia, vameºii m-au blestemat. Ne-a tras pe dreapta. Flori, pe
Dacã apucau sã ia întâi ºpaga, în- bancheta din spate, a amuþit.
cepeau sã plângã: ce ai cu noi, ce Degetele i s-au încleºtat cu o for-
rãu þi-am fãcut de vrei sã bagi cãrþi þã nefireascã în umãrul meu.
în republicã prin vama noastrã? – Ahaaa, sunteþi din România!
Ultima oarã am fost, nu de mult, – a exclamat cu satisfacþie diabo-
cu Flori Bãlãnescu ºi Dumitru licã poliþistul bãgându-ºi capul pe
Ungureanu. Mergeam la Mana, în geam ca un peºte din apa de-afa-
satul lui Paul Goma, cu portbaga- rã. Ia sã vã juchesc eu pe dum-
jul plin de cãrþi, numai Flori ºtie de neavoastrã amu ia. Sã vã gãsesc
pe unde adunate. Vameºii noºtri un motiv de amendã. Gata! N-aþi
din Albiþa n-au zis nimic – obiº- plãtit taxa de drum.
nuiþi probabil de acasã cu biblio- – Pãi... a murmurat ºoferul.
tecile. Însã dincolo, la Leuºeni, mi s-a mai întâmplat, ori sã nu ne rie basarabeanã”. Deci e un scri- eu voie aºa. – Niciun pãi! Cine vã credeþi?
funcþionarul s-a îngãlbenit când permitã sã trecem. itor basarabean, e de-al locului. – Dumneavoastrã ne daþi voie, Aici nu-i ograda voastrã. Veniþi
a deschis portbagajul. – Sunt cãrþi de Paul Goma, Iatã, cartea astalaltã chiar aºa se dar dacã ne opreºte poliþia pe ca niºte stãpâniºi vã bãtéþi joc
– Cãããrþi! Au cãrþi! m-am bãgat ºi eu în vorbã. Un cheamã: „Basarabia”. drum ºi n-avem vinieta în parbriz... de legile noastre, umblaþi fãrã tim-
A dat alarma. mare scriitor român nãscut aici, Intervenþia mea l-a enervat ºi –Dacã vã opreºte cineva, îi zi- bru în geam...
Comandantul grãnicerilor, un în Basarabia. mai tare. Mi-a smuls cartea din ceþi cã aveþi facilitãþi de la mine ºi – Dar noi am vrut sã...
tip solid, cu stele de polcovnic, a – Da’ poa’ sã fie el nãscut ºi la mânã ºi a început s-o rãsfoiascã. nu vã face nimic. – Gura, cã vã iau ºi permisul!
ieºit valv-vârtej din ghereta lui, Moscova, problema e ce cãutaþi Nu ºtiu dacã citea pe sãrite sau – Ce avem? Ia, jos amu ia! Toþi.
trãgîndu-ºi uniforma din fugã. voi cu cãrþile astea aici. cãuta bacterii printre file. Deoda- – Facilitãþi. Strigãtul ameninþãtor al poliþis-
– De ce vreþi sã bãgaþi cãrþi la – Pãi v-am zis... tã colonelul a rãmas cu ochii pi- – Adicã ce? tului a fãcut în maºinã o liniºte
noi? Altceva n-aþi gãsit? – Ca sã ne faceþi nouã proble- roniþi pe o paginã. Citea atent ºi – Adicã eu – ºi arãta cu mâini- grea, parcã se lãsau pe noi toþi
– Vrem sã le donãm unor ºcoli me, da? de la rând la rând faþa cruntã i se le amândouã spre el – v-am dat norii ãia atârnând ca niºte ugere
din Basarabia, a îndrãznit Flori. – Domnule comandant, cãrþi- schimba, inundatã câte puþin de vouã facilitãþi. Vouã. Facilitãþi. din cer. Ne uitam unii la alþii în-
– Pãi aºa multe? le astea aici trebuie sã ajungã. o luminã nouã, prietenoasã. Ne uitam unii la alþii nedume- spãimîntaþi, ne foiam neîndrãznind
– Nu-s multe, doar o mie ºi Vedeþi, i-am zis arãtându-i „Din – Dar iacãtã câtã dreptate riþi. Ce naiba or fi fiind facilitãþile sã coborâm. M-am fãcut mic în
ceva. Nu înseamnã nimic la ce Calidor”, aici Goma povesteºte aveþi, chiar scrie despre noi! – astea? ªi ce-o fi vrând ãsta de la scaun, lângã ºofer, ºi am împins
crizã de cãrþi româneºti e pe aici... despre copilãria lui din Basara- aproape a strigat el surprins, cu noi? uºor camera video dedesubt. Mort
Colonelul a mormãit ceva ºi a bia… despre rãzboi... încã mai trã- buzele tremurând emoþie. Scrie Colonelul ne tot zorea sã ple- de fricã, am îndrãznit totuºi sã
început sã scotoceascã prin port- iesc oameni despre care a scris, despre „afgani”. ªtiþi voi ce sunt cãm. spun cu jumãtate de glas:
bagaj. Mã aºteptam sã dea jos poate ei ar vrea sã citeascã. Ve- „afganii”? – ªi de la cine sã spunem cã – ªtiþi, noi avem facilitãþi...
cãrþile, sã ne mai lase câteva, cum deþi, se subintituleazã „O copilã- ªtiam. Am sãrit repede cu rãs- avem facilitãþile astea? Poliþistul s-a dat instantaneu
punsul, înaintea prietenilor mei: – De la mine. un pas în spate.
– Sunt basarabenii luaþi cu sila – Adicã de la domnul... – A, pãi de ce nu spuneþi aºa?
în armata sovieticã ºi duºi sã lup- – Fãrã domnul. Lasã cã ºtiu ei Mã scuzaþi!
te la mama dracului, în Afganis- de la cine. Doar ziceþi cã v-am dat. ªi a plecat.
tan. Sunt bieþii veterani pe care – ªi avem o hârtie la mânã, o Din beznã am vãzut licãrind
acum nu-i mai bagã nimeni în sea- dovadã ceva? – a insistat Paul, bastonul care ne fãcea semn sã
mã... ºoferul. pornim.
Rãspunsul meu l-a înmuiat – Îîîra, cã nimica nu pricepéþi! – Drum bun! – l-am mai auzit
dintr-o datã. Nu v-am explicat o datã? Nu tre- strigând înainte de a închide gea-
– ªi eu sunt „afgan”, domni- buie nimic. Dacã eu v-am dat fa- mul.
lor ºi frumoasã doamnã. Am lup- cilitãþi... Hai, chiºcaþi-o de-aici! Mi-ar plãcea sã afle Paul Goma
tat acolo. De flãcãu m-au luat… Ne-a împins în maºinã ºi a trân- ce putere are în Basarabia.
Eu m-am întors, dar mulþi bãieþi tit portierele dupã noi. Ne-a ur-
au murit acolo... alþii s-au întors mãrit din priviri pânã la intrarea
schilozi… Carevasãzicã Goma în Leuºeni.
aista scrie despre noi, despre „af- Eram pe jumãtate bucuroºi cã
gani”... am scãpat de procedurile vama-
– ªi încã ce frumos! le, de ºpãgi ºi de tracasãri, pe ju-
– Îmi daþi mie cartea aiasta? mãtate speriaþi de ce putea sã ni
Vã rog! se întâmple în lipsa acelei viniete
– Cum sã nu? Luaþi douã! obligatorii.
A pus cãrþile sub braþ ºi a în- – Opresc la prima benzinãrie
chis portbagajul fãrã sã termine ºi cumpãr timbrul ãla, a zis ºofe-
controlul. De emoþie nici nu mai rul.
avea glas. Ne-a mulþumit din pri- – Dacã o fi vreo benzinãrie
vire ºi ne-a fãcut semn cu mâna pânã la Chiºinãu ºi dacã o s-o
cã putem pleca fãrã restul de for- vedem pe ploaia asta.
malitãþi. Se pornise, de cum am pãrãsit
vama, o ploaie cu gãleata. ªter-
enigmele exilului
enigmele exilului
– Nu putem pleca, n-am plãtit
taxa de drum. De unde cumpã- gãtoarele se îndoiau sub ºuvoa- românesc actual:
românesc actual:
rãm vinieta aia?
– Nu vã trebuie, lãsaþi, vã dau
ie. Cerul era negru, prin zidul viu
de apã nu vedeam nici la zece Paul Goma
Paul Goma
, serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 9
n DAN ANGHELESCU

receptarea actualã a
scriitorilor români din exil (II)
D
e un tratament similar, cãutãrii, a cererii, a revendicã- tuatã (în diferite forme) pânã toare universuri alternative. þe! Ceea ce pare a se constitui,
superficial ºi obtuz, rii identitãþii. Cunoaºtem, aver- acum. Un exemplu îl oferã în- (Ion Negoiþescu, Istoria litera- implicit, ºi ca un mesaj comple-
are parte ºi creaþia po- tizeazã el, câteva dintre simpto- suºi criticul Alex. Stefãnescu: turii române, Bucureºti, Miner- mentar, desigur, indirect, dar to-
eticã a lui Virgil Ierunca. Excepþi- mele neliniºtitoare ale derivelor pretinzând a da seamã de valo- va, 1991, p.12.) tuºi „de-ne-ocolit” al discursului
onalele lui înzestrãri intelectuale, ce rezultã de aici: prea multã rile literaturii noastre de dupã ªi la Nicolae Manolescu e vi- secund, ori (dacã vrem!) al unui
consecvenþa ºi modul prin care memorie într-o anumitã zonã a anii patruzeci (unde o lãsase G. zibilã marginalizarea total nejus- supra-discurs care, pentru mo-
s-a ilustrat în slujirea unor cauze lumii, deci abuz de memorie, nu Cãlinescu) pânã în zilele noas- tificatã a unor scriitori ºi opere ment, ca ºi în cazul întregului fe-
ºi a unor proiecte dintre cele mai destulã memorie în altã parte, deci tre, în Istoria… sa recent apã- de importanþã majorã, care ar pu- nomen literar al exilului (literatu-
dificile (mai ales în condiþiile do- abuz de uitare. De unde rezultã rutã, el exclude mai toatã lite- tea schimba cu adevãrat canonul rã ºi revuisticã) întârzie sã devi-
minate de adversitãþi ale exilului) cã, tocmai în „problematica iden- ratura exilului românesc de literaturii române: Leonid Arca- nã un obiect predilect al analize-
au pus, cumva, într-un plan se- titãþii trebuie sã cãutãm acum dupã 1944.” (http://www.isabe- de, Alexandru Vona, Pavel Chi- lor, evaluãrii, percepþiilor, ºi re-
cund imaginea poetului. Oricine cauza fragilitãþii memoriei ast- lavs.go.ro/Articole/varlam3.htm) haia, Alexandru Ciorãnescu. Sunt flecþiilor noastre.
se va apleaca asupra creaþiilor fel manipulate. Aceastã fragili- Într-adevãr, lacunara Istorie incluºi însã, ca ºi la Alex. ªtefã- Mutatis mutandis, într-un ase-
sale va descoperi harurile unui tate se adaugã la aceea propriu- semnatã de Alex ªtefãnescu ofe- nescu, scriitori ºi critici literari menea periplu se impune, ca o
poet autentic. ªi asupra lui se or- zis cognitivã...” (Paul Ricoeur, rã doar dimensiunile obtuzitãþii ºi care, având ºansa sã trãiascã ºi conditie sine qua non, acea pri-
ganizeazã o nedreaptã tãcere. Memoria, Istoria, Uitarea, Timi- ignoranþei celui ce a întocmit-o. dupã 1990, au reluat legãtura cu vire fenomenologicã – privirea
Astfel, în sensibilã rezonanþã cu ºoara, Amarcord, 2001, p. 103.) Iatã-l vorbind despre un poet de þara – Bujor Nedelcovici, Dumi- cu totul specialã – în focalizarea
un ªtefan Baciu sau Vintilã Ho- Reflectând asupra acestor situa- talia lui Horia Stamatu. Gafa este tru Þepeneag, Dorin Tudoran, cãreia obiectul analizat dobân-
ria, dar nu numai, în rostirile poe- þii suntem îndrituiþi sã constatãm de proporþii dacã reamintim cã, Sorin Alexandrescu, Matei Viº- deºte relief ºi pregnanþã, iar – din
tului Virgil Ierunca, exilul devine cã un ameninþãtor semn de între- autoritate de înalt ºi incontesta- niec º.a. perspectiva cuprinderii ºi înþele-
obsedantul leitmotiv. Tulburãtoa- bare planeazã astãzi asupra unuia bil prestigiu, Eugen Ionesco, îl O replicã la un asemenea mod gerii sale – un anume gen (evi-
rele lui exprimãri se plaseazã sub dintre cele mai importante edificii considerase pe cel amintit drept de a gândi ºi înþelege istoria o dent filosofic) de cãlãuzire cãtre
elocventa ºi rezumativa sintag- ale culturii naþionale: Instituþia un „mare poet, poate cel mai dau criticii literari care au trãit ei determinaþiile, structurarea ºi fi-
mã de Poezie a Exilului. Toate istoriei literaturii române. mare al României actuale”. înºiºi o parte din viaþã în exil – inþarea lui specificã. Deºi ar fi di-
acestea, pentru contemporanei- O simplã privire asupra isto- (Aceastã apreciere o fãcuse Eu- Marian Popa ºi Ion Negoiþescu. ficilã o lansare pe tãrâmurile ade-
tate, nu mai înseamnã nimic. riilor literare apãrute dupã 1989 gen Ionescu în Cuvântul înain- Acesta din urmã, într-o proiecta- sea alunecoase ale speculaþiei fi-
În percepþia culturalã (cât de lasã în urmã numeroase intero- te, intitulat „Scrieþi româneºte!”, tã Istorie a literaturii române losofice, ca principiu metodic,
culturalã?), poetul Ierunca rãmâ- gaþii fãrã de rãspuns. Pentru unii publicat în revista Agora, nr. 1/ (nefinalizatã), va analiza, fãrã abordãrile ar trebui situate, totuºi,
ne (alãturi de ceilalþi mari scriitori dintre autorii acestora, scriitorii 1978. Ea era reluatã în necrologul nicio departajare geograficã, în proximitatea cunoscutului slo-
ai exilului), unul dintre marii ne- de mare prestigiu ºi notorietate apãrut în revista Lupta din 13 iu- „scriitori contemporani”, inclu- gan fenomenologic lansat în vea-
cunoscuþi ai literaturii române. europeanã care au creat atât în lie 1989 de la Paris, unde tot Eu- zând firesc opere scrise în þarã ºi cul trecut de Edmund Husserl:
Despre autorul Poemelor de exil perioada cât au trãit în þarã, cât ºi gen Ionescu scria: „Era un mare în afara þãrii. Oprindu-se – ºi el – „Cãtre lucrurile însele”. Cu alte
unii comentatori (cu pretenþii) au în perioada de exil sunt, în cele poet. Poate cel mai mare al Ro- asupra unor „scriitori de prim- cuvinte, s-ar impune o apropiere
considerat cã a lãsat în urmã prea mai fericite cazuri, abia amintiþi. mâniei actuale. La Stamatu, ver- plan valoric ai exilului românesc” de ceea ce fenomenologii numesc
puþinã literaturã! Mai sunt ºi alþii Iar când lucrurile, totuºi, se bul poetic este demers spiritual. (Vintilã Horia, ªtefan Baciu, Ale- amprenta actelor categoriale
care nu se sfiesc sã afirme cã n-a mai întâmplã, aceºtia, practic, Poezia lui, ca orice adevãratã xandru Ciorãnescu, Horia Stama- sau intuiþia categorialã. Faptul
fãcut deloc literaturã!... ªi iatã, sunt expediaþi cu câteva consi- poezie, ºtie cã sacrul ºi profa- tu). Ion Simuþ se întreba „cine se poate traduce ºi prin aceea cã,
în mod prea puþin explicabil, scri- deraþii superficiale ºi – în sub- nul au drumuri diferite ºi cã nu- poate judeca sau aprecia perso- în profunzimea apropierilor de
itorul ºi cãrþile care – ºi câte – i stanþa lor – depreciative. Reexa- mai aceastã deosebire rostuieº- nalitatea în ansamblu ºi sã vadã obiectele studiate, devenim mai
s-au publicat în þarã dupã 1990 minate Istoriile literare recente, te fiinþarea noastrã aici… O po- rupturile, dramele, reconstrucþii- capabili de ceea ce s-ar putea
tind sã cadã în uitare. Parafrazând par sã ilustreze continuitatea de ezie misticã. Deloc întâmplãtor, le ºi reconfigurãrile de teme ºi lim- denumi a „vedea sensuri”, a
o afirmaþie ce îi aparþine, s-ar spu- atitudine ºi orientãri cu perioa- Stamatu a tãlmãcit în româneº- baj. Evident, în actualitatea nos- opera deschideri ºi a cãpãta po-
ne cã tocmai scrisul sãu ar avea dele de tristã amintire când linia te pe Sfântul Ioan al Crucii: trã (culturalã?) nu apar ºi nu se sibilitatea ºi intuiþia unor sinteze
darul nedorit de a organiza tã- politicii culturale era trasatã de „Les biens imenses de Dieu ne întrevãd posibilitãþile unor ediþii de un anume gen. Evident, este
cerea!!! (Cu o excepþie, totuºi, politruci ca Leonte Rãutu. Rea- peuvent être contenues que dans definitive, complete, fie ale aces- vorba de a se realiza, desigur în
notabilã: Jurnalul Literar al re- mintim cã în 1959, la un simpo- un coeur vide et solitaire.” Sã tora, sau ale altora de plan se- timp – dat fiind dimensiunea can-
gretatului Nicolae Florescu.) zion internaþional, Tudor Vianu, mai amintim aici ºi cã, în Canada, cund. ªi astfel, operele lor plu- titativã a materialelor destinate
Dar, ca ºi în alte cazuri, în pofi- la o întrebare ce semnala apariþia în Câmpul românesc de la Ha- tesc, aºa cum am spus la înce- studiului – o aducere în vizibil, o
da strãlucitelor afirmãri din inte- ºi existenþa literaturii exilului ro- milton, poetului Horia Stamatu i put, în aproximaþii, sunt restitui- cuprindere, o captare a încãrcã-
riorul marii culturii europene de- mânesc, rãspundea, nãucitor: s-a ridicat, spre neuitare, un bust te la întâmplare, fãrã un program turilor ºi iradiaþiilor de sens, pe
vine tot mai vizibil aberantul spec- „Nu existã literaturã românã în al cãrui autor este sculptorul, ori- sistematic. Ele au nevoie de în- acest teritoriu totul, dar absolut
tacol al abuzurilor de uitare afarã de aceea care se scrie în- ginar din Brãila, Nicã Petre, el în- tregire, adicã de reunirea etapei totul, devenind obiect impreg-
despre care vorbea Paul Ricoeur. lãuntrul graniþelor Republicii suºi una dintre celebrele perso- româneºti cu opera din exil. Alt- nat de sens, de expresie lingvis-
În termenii lui, realitãþile noas- Populare Române.” (N. I. Heres- nalitãþi artistice ale românilor din fel, vom continua sã glosãm de- ticã ºi nu numai! Vorbind despre
tre culturale oferã, în toatã goli- cu, Literaturã ºi Geografie, Ma- diasporã.) spre pãrþi disparate de opere, fenomenologie, Martin Heideg-
ciunea lor, tentativele de „mani- drid, revista Destin, Caietul nr. 12/ Alex. ªtefãnescu era la curent despre jumãtãþi sau sferturi bio- ger spunea cã ceea ce trebuie ca
pulare concertatã a memoriei ºi 1962, p. 36.) Afirmaþia a fost, la cu aceste aprecieri. Le ºi citeazã. grafice. /.../ Rãmâne o singurã aceastã ºtiinþã „sã facã sã se
a uitãrii de cãtre deþinãtorii vremea aceea, îndelung comen- Însã, ca istoric literar (!?), chinuit, soluþie: realizarea unor ediþii cri- vadã” este „tocmai ceea ce în
puterii”. Identificãm astfel simp- tatã în exil; în þarã, nici mãcar se vede, de o jalnicã nevoie de tice integrale din opera scriitori- primã instanþã ºi cel mai ade-
tomele unei memorii instrumen- acum nu este cunoscutã de prea originalitate, nu rezistã tentaþiei lor noºtri din exil, recuperând ºi sea, nu se aratã”. Cu alte cuvin-
talizate. Paul Ricoeur subliniazã mulþi. Avea sã fie totuºi amenda- de a-l contrazice pe unul dintre partea româneascã, eclipsatã ºi te, este vorba de o extragere din
cã astfel îºi gãseºte locul potrivit tã, ceva mai târziu, de Isabela membrii Academiei Franceze! ignoratã. Nu e ciudat cã nu le „periferia vederii”, o „punere în
categoria weberianã a raþionali- Vasiliu-Scraba. Pornind de la o Aºa se face cã, în valoroasele ºi avem? Nu e ciudat cã lucrãm cu luminã” (Aufweisung), o „legiti-
tãþii conform unui scop (Zwec- serie de consideraþii ce vizau subtilele eseuri filosofice ale lui secvenþe foarte limitate de ope- mare” (Ausweisung). Un aseme-
krationalität) opusã celei de raþi- democraþia actualã, comenta- Horia Stamatu, Alex. ªtefãnescu rã, cã nu avem ediþii de referinþã nea demers de punere în luminã
onalitate conform unei valori toarea, nu numai cã re-amintea nu reuºeºte sã vadã decât o „ar- care sã ne dea o imagine globalã ar fi în mãsurã sã „legitimeze”
(Wertrationalität) ºi la fel catego- întristãtoarea afirmaþie a lui Tu- gumentaþie tautologicã” ºi o a operei scriitorilor noºtri din exil, discursul asupra fenomenului
ria utilizatã de Habermas ca raþi- dor Vianu, ci gãsea oportun sã „erudiþie etalatã fãrã graþie.” pe care tocmai i-am acceptat ca cercetat.
une strategicã opusã celei de ra- opereze o semnificativã trimitere Comentariile sunt de prisos. Din alternative viabile ale culturii ro- Pornind de la convingerea cã
þiune comunicaþionalã. la o altã Istorie a literaturii ro- fericire mai existã ºi alþii, verita- mâne?” (Ion Simuþ, Un român la istoria literaturii române nu va fi
Dar, în condiþiile efectelor ga- mâne ºi la o pretinsã autoritate bili istorici literari, cum a fost Ion Madrid / Bucureºti: România li- nici adevãratã ºi nici nu-ºi va
lopante – ºi imposibil de contro- ale cãrei pãreri se vãdeau, tocmai Negoiþescu, cel ce afirmã cã poe- terarã, nr. 25/ 2006) dobândi altitudinea moralã, ºtiin-
lat – ale globalizãrii, semnul grav, în prezent (!?), cu mult mai amen- mele lui Stamatu transfigureazã þificã ºi educativã cât timp jumã-
ameninþãtor pentru noi, provine dabile, dat fiind cã prin ele se o veritabilã theodicee venind tatea din umbrã nu va reintra în
din acel joc de situaþii care (po- continua gândirea exprimatã de dinspre sacralitate, respirând circuitul curent al valorilor naþio-
trivit autorului citat) se nasc toc- profesorul Vianu. Intervenþia Isa- puritatea de începuturi ale lumii Concluzii nale, articolul nostru a încearcat
mai la „întretãierea problemati- belei Vasiliu-Scraba nu lãsa loc ºi lãsând impresia de minune a sã ilustreze situaþia adevãratã ºi
cii memoriei cu aceea a identi- de replicã: „În opinia criticului lirismului absolut. Atât ca poet În astfel de circumstanþe ide- întristãtoare a receptãrii literatu-
tãþii, atât colective cât ºi perso- agreat de oamenii Moscovei, li- – cât ºi ca eseist – se spune aco- ea privind necesitatea (re)scrie- rii exilul românesc.
nale./…/în care memoria e ridi- teratura românã s-ar restrânge lo, religia are, constitutiv, o ex- rii istoriei literaturii române –
catã la rangul de criteriu al iden- la ce s-a scris ºi la ce s-a tipãrit celenþã esteticã marcatã fiind de judecând ºi dupã neliniºtitoarele
titãþii”. Or miezul problemei, cu învoirea cenzurii comuniste. o anume ambiguitate între ima- meandre ale realitãþii culturale pe
potrivit lui Ricoeur, constã în În ciuda evidentei ei falsitãþi, nent ºi transcendent, numen ºi care o respirãm – capãtã toate
mobilizarea memoriei în slujba asemenea pãrere a fost perpe- natural instaurând convingã- caracteristicile unei mari urgen-

10 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n ION BUZERA
kov, Italo Calvino, Mircea Horia

ce-a mai rãmas Simionescu, Mircea Cãrtãrescu


º.a. Din punctul meu de vedere
(ºi nu numai al meu), Mario Var-
gas Llosa însuºi este un postmo-

din culturã? dern, unul care þine de aceastã din


urmã încrengãturã. „Recunoaºte-
rea implicitã a unei vieþi dedicate
61) sau, ºi mai „provocator”, in- literaturii” (p. 211) înseamnã, aºa-
gerarea fecalelor produse sur pla- dar, ºi participarea la o schimbare
ce de cãtre rebelul artist (p. 47). (uriaºã ºi beneficã) în scrierea ºi
interpretarea acesteia, fapte petre-

O
carte extraordinarã, de Aºa cã luarea taurului de coarne i
un patetism care nu se pare cea mai bunã variantã. Nu cute în ultimele cinci-ºase dece-
mai þine cont nici mã- neapãrat cã renunþã la rafinamen- nii, adicã tocmai acelea care sunt
car de posibilele pagube „colate- te argumentative, cãci sunt ºi din obiectul tirului dezlãnþuit al lui Llo-
rale” (acelea, bunãoarã, ale infla- acestea, ci se poziþioneazã foarte sa. Nu e totul catastrofal, dimpo-
mãrii cvasi-ridicole), oarecum „pro- polemic, e direct, tãios, lãsându- trivã. De exemplu, pentru mine,
gramaticã”, cu unele nervaturi de se chiar tractat de un fel de bruta- critica literarã, aceea despre care
tip „manifest”, dar mai ales acut- litate a aserþiunilor. spune cã „a dispãrut” (pp. 34-35),
nostalgicã ºi de o actualitate tor- Cartea de acum, apãrutã în intrând ºi într-o uºoarã contradic-
turantã este Civilizaþia spectaco- spaniolã în 2012, are o rostogoli- þie (justificatã de impetuozitatea
lului (Editura Humanitas, 2016, re dual-împletitã, sã zic aºa: pe o expunerii) cu sine, pentru cã în altã
227 p., traducere din spaniolã de faþã sunt capitolele ei propriu- parte scrie cã „a ajuns sã înlo-
Marin Mãlaicu-Hondrari) a lui zise, pe cealaltã articole publica- cuiascã opera de artã, sã devinã
Mario Vargas Llosa. Nu ºtiu cum te în El Pais începând cu 1995, raþiunea ei de a fi” (p. 84), este cea
face (de fapt, încep sã mã prind!), semn cã tema îl captase de multi- mai bunã modalitate de a asuma
dar acest scriitor are o grandoare ºor. (Se vede asta ºi în textul de rezistenþa în faþa tsunami-ului
a lui chiar ºi atunci când emite la sfârºit, din 1996, cu un titlu (deci pare incredibil poþi, da, sã i
prostioare, banalitãþi etc. Am re- autoironic-hölderlinian: Dino- te opui!) reprezentat de industria
marcat ºi altãdatã verva imparabi- zauri în vremuri grele.) Simpto- divertismentului: sã scrii cât mai
lã a dicþiunii eseistice (adicã ºi a matologia unei degenerãri cultu- corect te lasã conºtiinþa despre
acesteia!) pe care o poate el acti- rale este, de altfel, ostensibilã: ur- cãrþile pe care le citeºti, sã nu de-
va: e ca o maºinãrie greoaie ºi ex- mele ei vesele, minore, peristalti- zertezi, sã nu cocoloºeºti (stilistic
trem de sofisticatã care, o datã ce sunt, dacã vrei sã le vezi, pes- sau în alt fel) verdictul, sã nu pro-
pusã în miºcare, vine, vine, vine te tot. Aproape cã nici mãcar movezi mediocritãþile, nici mãcar
peste cititor ºi nu are cum sã-l lase aceasta nu este problema, ci cum pe cele cu „foncþii” (sunt ºi aºa
indiferent: îl hãrþuieºte ideatic, îl sã faci ca ele sã nu rãzbeascã pînã destul de urgisite!), sã eviþi emfa-
provoacã imaginativ, îl capteazã la efectivitate, dacã n-au fãcut-o za, sã argumentezi precis etc. (Vezi
sufleteºte, îl face sã-ºi punã între- deja. Rãspunsul lui Llosa e sim- ºi inubliabilul paragraf de la p. 93,
bãri (v. p. 220) pe care nu reuºise plu: sã le iei în „posesie”, sã le prea extins pentru a-l mai cita aici.)
sau nu avusese curajul sã ºi le întorci pe toate feþele, sã le „gân- Snnt de pãrere cã aceia care trã-
punã. Efectele de persuasiune în- deºti” cu toate puterile tale. Pro- noastre, iar cele dupã care eu tân- diferitele interpretãri asupra reali- deazã (ºi numai cine nu vrea nu-i
cearcã sã topeascã (aºa cum se babil cã nici n-ar mai fi scris jesc nu mai sunt altceva decât tãþii ce reies din cãrþi, folosindu-se vede) principiile acestei arte su-
întâmplã, mutatis mutandis, ºi cu aceastã carte dacã ar fi ajuns la praf ºi pulbere, imposibil de re- de aceastã materie subiectivã ºi preme sunt precum bucãþelele fra-
romanele lui), pur ºi simplu, rezis- certitudinea „absolutã” cã totul constituit.” (p. 201) Nu e sim- înºelãtoare care e mereu limbajul.” gede de lemn duse la vale de cu-
tenþele interioare mãrunte ºi sã este pierdut. În primul capitol plã apocalipsã „la purtãtor”, ci (p. 85) Aici poate cã se vede cel renþii „principali” – nu-i aºa? – ai
calibreze acea „concentrare inte- face un tur de orizont, urmãrind revelarea unui risc pe care unul mai bine resortul maniheist al gân- lumii de azi.
lectualã aproape la fel de intensã felul în care noþiunile înalte s-au dintre cele mai fine seismografe dirii lui Llosa. El nu poate accepta Se fac ºi consideraþii de acest
ca a autorilor înºiºi” (p. 33). Argu- desacralizat ºi s-au veºtejit, sub de pe planetã nu avea cum sã nu-l soluþiile de tipul ºi/ºi, deoarece e fel: „Nimic nu demoralizeazã mai
mentaþia e strânsã, exemplele co- presiunea unor factori de origini perceapã. obsedat (confiscat) de un pericol mult societatea ºi nici nu discre-
pleºitoare, ironia rãvãºitoare („fi- (foarte) diferite, apoi se referã la Pe linia acestei analitici nemi- pe care, la un moment dat, riscã diteazã într-atât instituþiile ca fap-
lozof de mucava”, p. 209, „culturã diverse teme care descriu situa- loase, lucide etc., Llosa tinde sã sã-l inventeze, nu numai sã-l sur- tul cã cei aflaþi la putere, aleºi prin
devastatã de frivolitate”, p. 165, þia de fapt ºi sunt deduse din ea. culpabilizeze ºi postmodernismul, prindã. Eu vãd postmodernismul vot mai mult sau mai mai puþin
„De fiecare datã când m-am con- În orice caz, senzaþia dominantã, mai ales ceea ce (la p. 82) numeº- ca incluziune stilisticã, perfuzie curat, profitã de putere pentru a
fruntat cu proza alambicatã ºi cu pe care autorul o contextualizea- te „civilizaþia postmodernã”. Fap- intertextualã facultativã, experi- se îmbogãþi, bãtându-ºi joc de
sufocantele analize literare ºi filo- zã insistent, aproape obositor, tul cã le incrimineazã „la pachet” ment nonostentativ, „din mers”, aºteptãrile pe care oamenii le au
zofice ale lui Derrida, am avut sen- este o „foame cumplitã de distrac- nu e prea oportun: „Dar delirantul dar cu atât mai natural, drept o de la ei.” (p. 135) Toate sunt le-
zaþia cã-mi pierd timpul.”, p. 89 þie ºi divertisment” (p. 53) Firul conþinut al unor teorii postmoder- generare de forme multistratifica- gate între ele, degenerescenþa
etc.), iar spaima care rãzbate de- narativ al indignãrii îi mai joacã ºi ne – deconstructivismul, în spe- te, prin urmare elitiste (respectând culturalã e un „ecou” ºi, simul-
seori la suprafaþa textului nu e feste, dar nu ai cum sã nu remarci cial – a fost uneori mai grav decât o cerinþã-cheie a lui T. S. Eliot ºi a tan, o cauzã. Este captat, în ulti-
deloc trucatã. Llosa nu e omul care licitarea infatigabilã a unor idei bezna ceþoasã a formei. Teza îm- lui Llosa însuºi!) ºi operând mul- mã instanþã, la modul vizionar-
sã se sperie uºor, dar Civilizaþia de mare forþã. Iatã un excerpt care pãrtãºitã de aproape toþi filozofii tidimensional, aºadar confortabil. ideatic (aºa cum o muscã e „cap-
spectacolului e rezultatul (crista- conþine în el codul irezistibilitãþii postmoderni, expusã în principal Fac o disociere netã între post- tatã” de un pãianjen) un fenomen
lizat într-un excurs crispat-feno- pe care e structuratã toatã car- de Jacques Derrida, susþinea cã e modernismul pe care l-aº numi de maximã complexitate ºi aflat în
menologic) al unei angoase teri- tea: „Aceºti elevi nu sunt ei de falsã credinþa conform cãreia lim- nihilist, respectiv „speculativ”, de continuã expansiune.
bile, rizomatice, imediate, care nu vinã pentru cã se dovedesc in- bajul exprimã realitatea. De fapt, coloraturã obscur-leftistã, la care Llosa ne spune foarte clar: dacã
este numai a lui, ci vine, cumva, ºi capabili sã citeascã Rãzboi ºi cuvintele se exprimã pe ele însele, se referã, de fapt, Llosa în aceste nu suntem extrem de atenþi, nici
din inconºtientul colectiv: „În vre- pace sau Don Quijote. Obiºnuiþi oferã doar „variante”, mãºti ºi de- pagini, ºi postmodernismul literar, mãcar unul ca el nu mai poate opri
murile noastre, toate acestea s-au sã ciuguleascã informaþii de pe ghizãri ale realitãþii, de aceea lite- „blând”, liberal, unde se regã- tãvãlugul. Existã, într-adevãr, „un
schimbat. Noþiunea de culturã s-a Internet, fãrã sã fie nevoiþi sã se ratura, în loc sã descrie lumea, se sesc Borges (citat, de alfel, de Llo- gol care trebuie umplut” (p. 220),
extins atât de mult, încât, chiar concentreze îndelung, au pier- descrie numai pe sine însãºi, e o sa ca exponent al culturii înalte!), dar sunt din ce în ce mai puþini cei
dacã nimeni nu îndrãzneºte s-o re- dut obiceiul, ba chiar ºi facul- succesiune de imagini care atestã Umberto Eco, John Barth, Nabo- care se încumetã s-o facã.
cunoascã deschis, a dispãrut cu tatea de a se concentra ºi s-au
totul. A devenit o fantasmã de trezit obligaþi sã se mulþumeas-
neatins, multitudinarã ºi denatu- cã cu aceastã fâþâialã cogniti-
ratã. Pentru cã nimeni nu mai e cult vã specificã Internetului, cu in-
atunci când toþi se cred culþi sau finitele sale conexiuni ºi trimi-
când conþinutul a ceea ce numim teri, încât au ajuns sã fie vacci-
culturã s-a vulgarizat într-atât, în- naþi împotriva atenþiei, rãbdã-
cât toþi au îndreptãþirea sã creadã rii ºi dãruirii îndelungate pe
cã sunt culþi.” (p. 63) Pe scurt, în care le cere actul cititului – sin-
Civilizaþia spectacolului, Mario gurul fel în care poþi citi, cu bu-
Vargas Llosa e adânc tulburat, în curie, marea literaturã.” (p. 209)
primul rând, poate, pentru cã el e Filonul de avertisment este foar-
cel care se decide sã „recunoascã te puternic în Civilizaþia specta-
deschis” catastrofa spre care ne colui. Romancierul-eseist se
îndreptãm, dacã nu chiar ne aflãm ipostaziazã ca un cronicar al unei
în ea, neputincioºi precum fotonii apocalipse nu iminente, ci chiar
într-o gaurã neagrã. Nu-ºi poate prezente: „Mai rãu e cã, probabil,
ascunde dezorientarea, perplexi- acest fenomen nu poate fi oprit,
tatea etc. în faþa unor forme „ine- pentru cã face deja parte dintr-un
dite” de artã, cum ar fi sculptura anume fel de a fi, de a trãi, de a
în fecale uscate de elefant (pp. 57- visa ºi de a crede specific epocii
Mircea Roman

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 11
n MIHNEA BÂLICI

poeme
weakling
e le t ris tic ă

dupã cum repeta ºi solistul de la swans pe primul lor album


obsesiv: this isn’t real
ºi cred cã am trecut cu toþii prin numeroase ºi scuzabile cu vârsta
solipsisme adolescentine
ºi-apoi am îmbrãþiºat existenþa de dupã cu o voluptate nietzscheeanã
la fel scuzabilã cu vârsta
naivã ai zice despre mitizarea asta absurdã a momentelor
prosperã ºi a cotidianului violent—
pentru cã prin lentilele astea mereu viaþa s-a simþit mai proaspãtã o copilãrie datã pe repeat de dragul dãruirii unui sens
ºi în definitiv pur ºi simplu s-a simþit ca atunci când aveai 13 ºi scriai în worduri romane fantasy)
maxilarele erau încleºtate în faþa geamurilor bãtute de ploaie ale autocarelor ºi a
dimineþilor în benzinãrii senine iar oamenii deja începeau sã vorbeascã italianã cerul se lasã uºor peste noi ca un elicopter ne fluturã tunsorile la modã
ºi parcã eram pe altã lume fumul din joint optimismul din cap
marea din la dispoli în fiecare dimineaþã în acelaºi loc ºi cu aceeaºi aromã poc ºi cheiþa de la doza de bere zboarã fix într-un coº de gunoi
de nostalgie anticipativã prepubertarã cu el ºi discuþiile noastre
(când viaþa s-a simþit mai proaspãtã ºi în definitiv pur ºi simplu s-a liniºte. o fatã de care nu sunt atras mã þine de mânã
validat liniºte. cerul se lasã uºor peste noi ca o galaxie în coliziune
brusc)
uda plajele cu religiozitate: ºi libelulele umpluserã curtea
lumea ca voinþã ºi reprezentare în toatã splendoarea ei amatoriceascã
fiindcã m-am gândit mult ca în ºirul ãsta de universuri posibile noi sã ne
aflãm într-unul chiar dezamãgitor de imperfect dar totuºi frumos ºi
chiar cred cã dumnezeu plus nimic nu face nimic dar the good times are killing me
cred în ridicarea la dumnezeu a nimicului
cred în ochelarii noºtri de cal care au fãcut litoralul italian sã parã rai am prins o ploaie în bucureºti de au scris ãºtia de la times new roman despre ea
ºi plimbãrile de mânã cu tata pe falezã sã îmi provoace o greaþã sorã cu orgasmul
vapoarele mihnea uite vapoarele iar din exterior pãrea grozav de cinematic totul
ºi vapoarele deveneau explozii de materie la orizont iar marea era cerul în iunie de la ºosetele pline de vomã cu care am urcat în patul tãu de cãmin
când ani mai târziu m-am trezit pe câmpuri în plimbãrile mele (pretext sã pânã la micile zvâcniri de durere sau nostalgie sau cum vrei tu sã le spui
fumez ºi eu o þigarã) ºi privind grânele m-a lovit sentimentul
calm al budismului care vin ºi pleacã
aº povesti ore întregi
da aº povesti ore întregi aceleaºi bazaconii arhiexplicative în serile în care taxiul mã duce prin locuri întunecate în drum spre casã
despre cât de superb ºi înduioºãtor e gândul cã vãr-miu nu se nãscuse încã mã ia de cap ºi îmi aratã tot ce ar trebui sã simt
ºi nici libidoul meu nu se nãscuse încã dar îi simþeam pe amândoi undeva sã fac prostia asta cât mai autenticã
acolo
nu ºtiu nici eu unde
ºi la urma urmei nu eram decât desene animate din exterior pãrea grozav de cinematic totul
cu muzica la îndemânã simulând o atmosferã cât de cât ok
pãcat cu schimbãri de focalizare de la picãturile de pe geam scurse pe parbriz
erau niºte gânduri chiar frumoase înapoi la background

cinematic ºi gestul în care luminile stãteau agãþate de pereþii blocurilor


intervenþie/clarificare/întrebare ºi eu sperând cã din ronduri o sã rãmânã doar dungi colorate
ultima chestie pe care vreau sã o fac în poemul ãsta e autobiografie ca-n pozele cu timpul de expunere prelungit
dar lângã patul meu tocmai se sãrutã doi poeþi contemporani: rugându-mã cã asta îmi poate produce o reacþie oricât de primitivã
imagineazã-þi un episod cotidian oarecare ºi încearcã sã-l amplifici
rezultã doar tristeþea post-pubertãþii, a atingerilor care cer lucruri, rugându-mã cã undeva în tokyo sunt supernove stradale care pâlpâie
a timpului ce se tot întâmplã insesizabil sub calea lactee
(imagine cu mucurile din scrumierã ºi sticlele de vin ºi bere
pe balcon
întâmpinând sovietic rãsãritul) dar nimic nu se întâmplã în capul meu de câteva sãptãmâni încoace
laur intrã în camerã îl întreb cu un accent de bucureºtean nici limbaj nici motivaþie nici recuzitã nici nimic
dacã nu i se pare
cã viaþa e la miºto
chiar cred cã pot sã plâng acum /am intrat în comuna cu panouri solare care înfloresc din frunziºul copacilor
trãiesc toate lucrurile care fac câmpurile electromagnetice sã funcþioneze prin niºte coapse strânse fumul ne iese din piept/
trãiesc toate episoadele astea mimetice cu vin ºi þigãri ºi vin ºi þigãri
trãiesc în lipsã de satisfacþie existenþialã în prezenþa
confortului economicsocialpolitic life and death are tearing me out
dar mi se pare ºi cretin sã ai nevoie de un context de tipul ãsta
ca sã nu te poþi sinucide din când în când apa de la chiuvetã mai scoate un dominant seventh
(cadru scurt cu kurt cobain fluturând pe un tricou) ºi ãsta este jazzul nostru
în poezie nu mai e pic de
mi-ar fi plãcut ca prostia asta sã se simtã ca muzica aeroporturilor din când în când în fundul landscapeului cu palatul industrial ºi cealaltã parte a
când ieºi din avion în stuttgart ºi totul este inundat de soare satului
azi aeroplanul zburând peste mare se prãbuºeºte în veceul camerei 102 sunt valuri de cereale
fiindcã a picat curentul în tot hotelul ºi mã chinui sã mã piº pe întuneric
jos e nuntã adineauri bassul fãcea pereþii sã se zguduie dacã muzica e doar liniºtea dintre note
ºi noaptea sã se coaguleze pe câmpurile din jurul sucevei atunci am nimerit în locul în care trebuie
pe ritmuri ce stimuleazã filmul
acum e doar greierimea dacã tot ce existã vreodatã e între nori ºi umbra lor
ce o sã încheie totul atunci am nimerit în locul în care
patetic sfârºit de zi în paturile astea de-o persoanã ºi dacã între câmpul meu perceptiv ºi lobul occipital existã oricât de puþinã
privind pe tavan umbrele perdelelor substanþã divinã
scâncind la frumuseþea vieþii particule orgasmice sau oricum ceva
care chiar conteazã
m-aº izbi cel puþin de o realitate satisfãcãtoare
mitologiile colective
/sã ai mereu pielea de gãinã sã
suntem atât de împreunã faci bãºici de dopaminã/
încât pânã ºi accentele noastre se întrepãtrund
ºi se scurg unele în altele aici
la marginea lumii
(despre ce ai vrea sã urli în zilele tale de presupusã tinereþe: cãruþele au lãsat douã dâre în iarbã

12 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n COSMIN DRAGOSTE

oraºul cu mãºtile demascãrii


dupã ce, în prealabil, fusese re- þii asupra ei ar fi nimicitor, dacã re. Incomode ºi acestea, pentru cei
marcatã ºi laureatã la diferite con- nu ar gãsi supapa de refulare în cãzuþi în rutina ucigaºã a confor-
cursuri naþionale de poezie, poe- versurile sale bine ºlefuite, care tului. În ciuda maturitãþii stilistice
mele ei apãrând în reviste de cul- lovesc adesea asemenea unor evidente, Alexandra Bodnaru îºi
turã din þarã. Pe Alexandra am cu- gloanþe. De altfel, scriitoarea ºtie pãstreazã prospeþimea, fiindcã alt-
noscut-o mai întâi prin versurile foarte bine, din instinct, cum sã fel nici nu ar fi reuºit sã loveascã
ei, acum 3 ani, versuri care, în nici felieze realul, cum sã departajeze realul în puncte considerate de
Alexandra Bodnaru, Oraºul un caz, nu permiteau intuirea vâr- nivelurile de absorbþie a acestuia susþinere, dar care se dovedesc a
cu gropi în obraz, Editura Eikon, stei biologice. A fost una dintre ºi cum sã se insereze în conglo- fi de suspensie.

ecturi
2016. cele mai frumoase surprize ºi, de merate noi, atât de individualiza- ªansa „aºchiei”, care nu sare
atunci, încoace, Alexandra Bod- te, încât straniul care se degajã departe de „trunchi”, dar care ºtie

P
aremiologia ne învaþã cã naru nu înceteazã sã mã uimeas- din ele aruncã cititorul într-o sã se despartã de el exact la mo-
aºchia nu se amplasea- cã, definindu-ºi cu mult curaj ºi transrealitate foarte vie. mentul potrivit, este aceea cã îºi
zã la mare distanþã faþã cu fermitate traseul sãu literar. Dincolo de permanentul joc cu descoperã vocea liricã proprie ºi
de trunchiul care a generat-o, fapt Oraºul cu gropi în obraz este cotidianul ºi de demascarea iluzii- calea de urmat foarte devreme.
aplicabil ºi adesea verificabil ºi un volum marcant, scris cu forþã lor acestuia, transformate în ade- Alexandra Bodnaru confirmã, de
în domeniul artistic. Alexandra ºi cu o siguranþã uimitoare pen- vãrate mecanisme de supravieþui- timpuriu, cã se aflã pe un drum
Bodnaru este fiica lui Adrian ºi a tru cei 18 ani ai autoarei. Alexan- re socialã, foarte rar interogate de propriu stabil, pe care are posibi-
Alinei, ambii scriitori, astfel încât dra Bodnaru defineºte ºi redefi- cãtre omul ostenit al realitãþii, Ale- litatea sã îl valorifice într-un mod
gena, filonul au gãsit teren fertil neºte permanent un cotidian, pe xandra Bodnaru are o preocupare cere, creionarea unor virtualitãþi care sã o impunã în establis-
de perpetuare. Predispoziþie lite- care, mascându-l, îl demascã ºi îl constantã de reconfigurare filiati- pe care, ulterior, le lasã cititorului hmentul literar românesc. Are în
rarã geneticã, am putea spune. Pe atinge în punctele insuficient su- vã, ceea ce duce la despãrþiri tran- sã le exploateze în funcþie de trãi- mânã toþi aºii, pe care singurã ºi
care tânãra poetã a preluat-o ºi o date, la îmbinãrile pe unde se pot ºante, la sancþionarea indeciziilor rile, experienþele ºi de gradul de i-a câºtigat, cu osteneala trãirii la
dezvoltã într-un mod propriu, in- zãri iluziile în toatã nuditatea lor. ºi la decantarea în stil ºi nume pro- înþelegere ale acestuia. maxim. Depinde doar de ea cum îi
teresant, viguros, abãtându-se Tânãra poetã are un talent vecin priu a unor situaþii care împiedicã De-a lungul întregului volum, va juca de aici înainte. De acum
de la linia parentalã ºi gãsindu- pe alocuri cu magia, prin care de- pertinent cantonarea într-un ne- demascarea convenþiilor se face încolo intrã în joc ºi ºtiinþa doza-
ºi, în ciuda vârstei fragede, o legãrile ºi relegãrile eului liric productiv ideal. printr-o multitudine de mijloace. jului, pentru cã instinct are Ale-
modalitate de exprimare liricã ori- transformã totul în jur. Transfigu- Încã o trãsãturã absolut remar- Loc de scãpare din marea demas- xandra. Personal, apreciez în cel
ginalã, plinã de forþã, de nuanþe rãrile au direcþii foarte diferite de cabilã a Alexandrei: feelingul cu care nu existã, orice refugiu este mai înalt grad poeþii din instinct.
remarcabile de transfigurare ºi de acþiune, imprevizibile, de cele mai care mânuieºte într-un mod foar- anihilat aprioric de un eu liric im- ªtiinþa se dobândeºte, pe când
prefigurare a realului. multe ori, nelãsând ghicirea faci- te performant nivelurile realitãþii, petuos. Unica ºansã rãmâne inte- instinctul îl ai sau nu îl ai. Nu exis-
Alexandra Bodnaru debuteazã lã a unui tipar generator. Alexan- capacitatea formidabilã de inse- rogarea situativã, care sã genere- tã cale de mijloc.
în volum în 2016, la editura Eikon, dra simte enorm, impactul realitã- rare fireascã în joncþiunile de tre- ze noi posibilitãþi de restructura-

n ELIZA VOINEA

când nevroza împinge condeiul în sân


A. Raneur, Ars Nevrotica, care denigreazã perioada comu- le primite de autor din scrierile lui fluenþele ºi temerile sale. Aminti-
Colecþia Radical din 5, Poezie. nistã. Aici apare ideea de gri ba- Ion Barbu. Aflat în situaþia ase- rea sânului tresaltã iarãºi în aces-
Herg Benet Publishing, 2016. covian, însã face trimitere ºi la alþi mãnãtoare, cea de matematician te pagini, cãci „poezia se scrie pe
poeþii, precum: Baudelaire, Emi- poet, Raneur încearcã o scriere sînii unei femei”, figurã prezentã

A
rs Nevrotica este volu- nescu, Blaga, Barbu, Verlaine, barbianã în Tãcerea matemati- ºi în alte poeme, uneori poate fi
mul de debut al lui Au- Rimbaud, personalitãþi pe care le cianului, în care dã formã unei prezentatã doar frumuseþea sa
guste Raneur, mai pe invocã ulterior în poezia Note de poezii cu ajutorul fomulelor ºi trupeascã: „acum te privesc dez-
scurt A. Raneur, pseudonim lite- Confesiuni. În aceastã creaþie, ideilor realiste. Poate, tocmai din brãcatã”, „þi-am visat sînii ºi bu-
rar al lui Rãzvan Vasile, tânãr ma- autorul se transpune cu amuza- cauza perspectivei matematice, zele”, alteori femeia este cea care
tematician care exploateazã în ment înapoi la perioada începu- are tendinþa de a fi sistematizat, îi aduce decadenþa sinelui: „mi-
volumul sãu de poezii sentimen- tului sãu literar, înrudindu-se, concis ºi tãios pe alocuri. În par- am pierdut încrederea în tine”, „nu
te contradictorii în concordanþã dupã spusele sale, cu aceºti mari tea de final a cãrþii, Note de rea- am timp de tine/ ºi de ºaradele
cu titlurile secþiunilor cãrþii sale. autori anterior menþionaþi, de la lism, sunt reluate trãrile comple- tale”. Viziunea acestuia asupra
Este uºor deductibil încã din pri- care a dobândit cunoºtiinþe în xe ºi antitetice ale scriitorului, poeziei ºi artei, idee înglobatã
mele poezii faptul cã subiectul materie de scris, dar ºi în ceea ce sinceritatea fiind uºor percepti- asemenea unui aforism, pe care îl
predominant este unul erotic. priveºte viaþa personalã. bilã, dând senzaþia de notã per- repetã: „nebunia este o artã,/ iar
Supratema este iubirea, însã ro- „Capitolul” denumit Le Silen- sonalã în care ne sunt revelate arta, o poartã spre divin” sau „po-
mantismul sãu este abundent în ce scoate la suprafaþã influenþe- gusturile muzicale, obsesiile, in- ezia nu exprimã, doar bîntuie”.
antiteze, cinism ºi inserþii umo-
ristice subtile la adresa femeilor însã dintr-un surplus emoþional,
ºi a iubirii. Freamãtul interior re- o aruncã în derizoriu, denigrând
iese din incipitul volumului, în imaginea iubitei cu ajutorul con-
care apare o notã personalã de- deiului sãu. Aparent, femeia este
dicatã Muzei I, scoþând în evi- un obiect de decor, tratat în func-
denþã trãirile exaltante provoca- þie de reuºitele sau dezamãgirile
te de iubire, ce îl afundã apoi în sale amoroase. Chiar ºi atunci
stãri nevrotice, deprimante: „În când foloseºte apelativele „iubi-
ochii tãi am cunoscut atît iubi- to” sau „zeiþa mea”, pare a fi iro-
rea, cît ºi disperarea!”. Dupã o nic, deoarece se disculpã de la-
primã lecturã, poeziile îþi creeazã bilitatea sa emoþionalã ca fiind
impresia unei supurãri a minþii ºi cauzatã de femeie. Are accese de
a sufletului. Poetul se autosures- rãzvrãtire, prin ameninþãrile adre-
citezã din stãrile contradictorii, îºi sate muzei: „la bordel, unde sã
pãstreazã sinceritatea în scriere, fiu!?”, „de azi, mã duc la curve!”,
afiºând prin creaþiile sale o cardi- însã tot singur îºi alimenteazã
ogramã a sufletului sãu mãcinat tristeþea cu trãirile sincere dintr-
de latura tenebroasã. o altã poezie: „Încã te iubesc, încã
Pe traseul acestei cãlãtorii în te iubesc!”. Aºa cum se înþelege
universul interior, paharul de din unul dintre titlurile sale, este
whiskey îi este cãlãuzã, iar moti- într-o continuã contradicþie cu
vul sânului se transformã într-un sine,dar ºi cu persoana iubitã:
laitmotiv, apoi frecvenþa întãlni- „Între da ºi nu”. În partea intitu-
Mircea Roman

rii sale contureazã o obsesie ce îl latã Ecce Homo, autorul îºi uitã
alinã ºi îl macinã, deopotrivã. momentan amãrãciunea din dra-
Autorul trece de la o iubire sub goste, primind influenþe bacovie-
influenþa dorinþei trupeºti, la una ne, atât în poezia Note de Sple-
în care femeia devine adoratã, en, cât ºi în Ars Nova Poetica, în

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 13
n OVIDIU GHIDIRMIC
T
ermenul de „poeticã”
este polisemantic. Din-
tre multiplele lui semni-
ficaþii ne oprim la aceea de „ars
poetica”, de concepþie asupra
romanului, primul aspect care ne
poetica romanului
atrage atenþia în Taina, început existenþialiste. De la început, pu- confesiune, un jurnal autobio- torie, cu Valetin, om cult ºi rafi-
de poveste (Editura Mircea cel tem spune, fãrã echivoc, cã Tai- graphic. Taina i se confeseazã nat, dar superficial, lipsit de pro-
Bãtrân, 2016), roman semnat de na, început de poveste este, îna- prietenei sale celei mai bune, Car- funzim, Taina are sentimentul de
Cristina Mihaela Barbu, profesor inte de toate, un roman existenþi- men, plecatã în Statele Unite ale gol existenþial, de lipsã de sens a
de disciplinele mediului la Uni- alist. Autoarea are perspective Americii, care este un alter-ego existenþei, specific eroilor litera-
versitatea „Spiru Haret”, care ne Neantului ºi a relativizãrii lucru- al personajului principal, un du- turii existenþialiste.
oferã o plãcutã surprizã. De mul- rilor, deschizând spre infinit, arun- blu romantic al conºtiinþei (Dop- Eroina este cercetãtoare la un
tã vreme n-am mai citit un roman când punþi în abis: „În acest infi- pelgänger). Trebuie sã obser- Institut de cercetãri agricole, în
atât de profund ºi de bine scris, nit, mã simt pãrþi ca un fir de ni- vãm, numaidecât, ingeniozitatea grãdina cãruia îºi are un Macon-
din care se desprinde o concep- sip pe o plajã imensã ºi pustie. construcþiei narative. do al ei, un loc tãinuit, ascuns, o Aceastã ultimã parte a roma-
ecturi

þie clarã ºi bine articulatã despre Doar vântul mã mai ridicã uneori, Dacã la Camil Petrescu, poeti- bancã sub un tei, care este ºi un nului este o cascadã de versete
aceastã specie literarã, cea mai soarele mã încãlzeºte, valul mã ca romanului se baza mai mult pe punct de observaþie. Aluzie la ºi de refrene lirice memorabile, din
cititã dintre toate, „genul cel mai mângâie. Printre milioane alte fire consideraþii anticalofile, la proza- celebrul roman: Un veac de sin- care nu ºtii ce sã reþii mai întâi.
democratic”, dupã Thomas de nisip. ªi, în lumea asta mare, toarea noastrã predominante gurãtate al marelui scriitor co- Din aceastã suitã de poeme în
Mann. Iar cele mai captivante ºi cu zeci de planete, stele ºi uni- sunt mai ales reflecþiile despre lumbian Gabriel Garcia Marquez, prozã, o alegem pe cea mai im-
atractive romane sunt cele în versuri, eu sunt Taina ºi port în terapeutica scrisului. Trimiterea la care critica a vorbit despre un portantã, ce priveºte destinul li-
care autorii profeseazã o poeticã mine o tainã care mã sfãrâmã”. la Patul lui Procust, cel mai so- val de macondologie, de învãlui- terar al autoarei: „Îþi mulþumesc,
a romanului, au – cu alte cuvin- Titlul acestui roman este cum nu fisticat roman al lui Camil Petres- re în mister. Iubirea platonicã, Doamne, cã mi-ai dat scrisul. Te
te – o concepþie esteticã, aºa cum se poate mai semnificativ. Celã- cu, nu este deloc întâmplãtoare, spiritualã, pentru profesorul iubesc, Doamne, pentru evada-
este cel de faþã. Cristina Mihaela lalt concept frundamental, în deºi autoarea susþine cã nu exis- Ineu, pe care îl admirã ca valoare rea aceasta, pentru lumea pe care
Barbu este o prozatoare din stir- acest volum filosofic ºi analitic tã nicio asemãnare între Doamna intelectualã ºi ºtiinþificã nu-i o creez, lumea mea, doar a mea ºi
pea lui Camil Petrescu, cel mai in- este cel de Tainã, de Mister. Nu- T. ºi unul dintre personajele sale. zdruncinã echilibrul cãsniciei cu a Ta, pentru cerneala poveºtilor
telectualizat dintre scriitorii noºtri mai cã la Cristina Mihaela Barbu Aceastã trimitere în sine dezvã- Andrei, în care îºi gãseºte liniº- mele, cerneala care vine din
interbelici, pe care l-am plasat sub acest concept este personificat, luie unele afinitãþi cu autorul Pa- tea ºi stabilitatea. Foarte realiza- adânc. Îþi mulþumesc cã mi-ai dat
semnul „patosului luciditãþii”. devine numele personajului prin- tului lui Procust, pe care l-am te sunt paginile despre copilãria puterea sã caut în adânc ºi sã
Camil Petrescu avea obiceiul de cipal, care – în limbaj naratologic sesizat de la bun început. petrecutã în Gorj, pe malul Gilor- gãsesc cernealã pentru fiecare
a-ºi însoþi romanele de o indis- – este ºi o voce auctorialã. Viaþa Pe de altã parte, Cristina Mi- tului, la bunici, unde ºi-a regãsit poveste. Îþi mulþumesc pentru cã
pensabilã teorie a romanului. De omului este un mister, o tainã. Nu haela Barbu profeseazã una din- seva ºi înþelepciunea moralã a tra- mi-ai dat cuvintele ºi pot sã le
altfel, aºa procedeazã ºi proza- ºtim de unde venim ºi încotro ne tre cele mai patetice ºi mai emoþi- diþiei într-o lume modernã debu- mângâi, sã le modelez, sã le sculp-
toarea noastrã, romanul sãu de- ducem. Aºa cã ºi personajul Tai- onante pledoarii despre valoarea solatã. De o imprescriptibilã ºi ire- tez”. Memorabile, admirabile cu-
butând spectaculos cu o pateti- na, vocea auctorialã a romanului terapeuticã a scrisului din câte le- zistibilã poezie este evocarea vinte cum nu s-au mai scris de
cã profesiune de credinþã: „Când îºi are taina ei. Romanul conþine am întâlnit vreodatã. Scrisul te vacanþelor petrecute la þãrmul mult, un elogiu al vieþii ºi al crea-
scriam nu aveam pe nimeni altci- povestea vieþii Tainei, mai precis vindecã, te salveazã. Din acest mãrii. Eroina, suspectatã de o þiei. Taina, început de poveste de
neva, în mintea ºi inima mea, nu numai o parte din ea, începutul roman se contureazã o doctrinã boalã necruþãtoare, aºteaptã re- Cristina Mihaela Barbu este un
am scris pentru oameni, nu am poveºtii, neterminate, care va a salvãrii prin literaturã, cum ne- zultatul analizelor care îi este fa- roman complex, filosofic, analitic
scris nici pentru tine, am scris continua. „Totul fãrã dialog, fãrã a fost dat sã vedem la un om de vorabil. Încrederea în viaþã îi re- ºi liric, care nu reprezintã numai
pentru neant” – i se adreseazã acþiune, doar pagini reunite într- formaþie ºtiinþificã. vine total. Povestea vieþii eroinei un debut cu totul remarcabil, ci
eroina prietenei sale! Cuvântul un fel de jurnal” – cum spune Neantul ºi Taina sunt cei doi continuã. Romanul Cristinei Mi- este echivalent cu o consacrare
Neant trebuie scris cu majuscu- personajul principal. Prin urma- poli ai existenþei umane, în medi- haela Barbu este un roman exis- a unei scriitoare adevãrate, per-
lã, pentru cã este un concept ºi re, accentul nu cade pe epicitate, taþia filosoficã ºi liricã a autoarei. tenþialist, dar mistic ºi se încheie fect stãpânã pe forþa expresivã a
încã unul de bazã al filosofiei ci pe reflecþie. Tot romanul este o În urma eºecului din prima cãsã- cu o Scrisoare cãtre Dumnezeu. cuvintelor.

o incursiune în camera de refugiu a poeziei


P
oezia este ultimul refu- Însã cuvintele sunt din fire Nu putem sã nu remarcãm cã bolicã, de ornamentare barocã a
giu al ideii, un bastion îndãrãtnice ºi îºi dezvãluie toate poezia evident postmodernã a lui versului, de metaforizare cvasi-
inexpugnabil în care ramificaþiile semantice, cu o laºi- Angi Cristea ni se relevã ºi ca o ubicuã. Ceea ce ne duce la con-
aceasta se retrage atunci când se tate dezirabilã, abia atunci când liricã „palimpsesticã”, dupã cum cluzia cã, într-o lume care cultivã
vede hãituitã pe strãzi lãturalni- sunt „crestate sub limbã cu lama”, ar spune Dumitru Radu Popes- ºi chiar glorificã formele de ex-
ce de batalioanele dezlãnþuite ale o dulce torturã la care poeta su- cu, pentru cã tot îi este invocatã presie minimaliste, Angi Cristea
ignoranþei. Iar Angi Cristea reu- pune verbul pentru a subjuga fi- duios a sa Anastasie în chiar po- oferã ºi ea, alãturi de alþi câþiva
ºeºte sã construiascã din nou un nalmente sensul, o torquemadã emul prim al cãrþii, o liricã în care incurabili idealiºti, un punct de
adãpost solid în care ideea ºi cu- semioticã în urma cãreia se recu- straturile succesive de creaþie pot sprijin pentru profunzimile irever-
vântul sã poatã fugi din calea pereazã expresivitatea ºi se con- fi mai mereu identificate, sau mã- sibile ale unei poezii care se rea-
hoardelor abrutizate, cele care au cep implacabil faptele de limbã, car intuite, la fel ºi cele ce cap- zemã fãrã ezitare de temele imua-
transformat realitatea imediatã apelând la sintaxe afective ºi psi- teazã trãirile consecutive care au bile ale acelui act artistic menit
într-un purgatoriu nivelant, într- hologice: „sunt laºe cuvintele/ fost resimþite la momente tempo- sã reziste cântecului de sirenã al
o mult prea fiabilã maºinãrie de pãrãsesc stârvul mirosind a tã- rale disparate ºi care se îmbrãþi- timpului ºi dansului de salomee
zdrobit spirite ºi idealuri. ªi, ca ceri/ au sensurile lor/ pluriseman- ºeazã într-un tangou metaforic, al uitãrii: viaþa, iubirea, moartea.
reacþie fireascã la cele constata- tizate/ ochii le sticlesc ca în hai- acum evanescent, mai apoi pul- Plus/minus toate celelalte.
te împrejur, poezia îºi ia ºi ea mã- tã/ devorând tipare sintactice sator. Iar irizaþiile complementare
suri suplimentare de autoapãra- (sp)arte/ mâini diafane de poeþi/ astfel aranjate creeazã senzaþia n Davian Vlad
re, recurgând la o ermetizare in- cu minuþie, chirurgical, pânã la coli nude lumi imunde” palpabilã de supra-încãrcare sim-
transigentã, astfel cã, atunci când osatura lor impenetrabilã, numi-
pericolul este iminent, trage ur- tã sens, pentru a le reface apoi,
gent obloanele, împinge cu pu- ca într-un puzzle, ºi a le reda hâr-
tere zãvoarele ºi se baricadeazã tiei în forma lor recristalizatã. Asis-
rapid în camera de refugiu. Toc- tãm aºadar la un proces decon-
mai de aceea lirica din prezentul structivist prin care dezarticula-
volum nu se adreseazã nicidecum rea este un prim pas spre o rein-
oriºicui, nu este programatic ac- ventare semanticã prin care pãr-
cesibilã ºi comodã, ea este dedi- þile, chiar ºi cele mai vulnerabile,
catã doar acelei caste, acelui grup silabe, vocale, consoane, supun
reacþionar, acelei miºcãri de rezis- întregul ºi invers, într-o sinecdo-
tenþã care se opune procesului de cã a defulãrii lingvistice ºi/sau
rãzuire a conºtiinþelor artistice. sentimentale, dupã cum reiese
Angi Cristea se lanseazã ast- chiar din poezia ce dã titlul volu-
fel într-o aventurã pe cât de „es- mului ºi care funcþioneazã ima-
capistã”, pe atât de reparatorie, nent ca o ars poetica a autoarei:
construind cu migalã un ambient „dintre o stea în fibrilaþii/ sau un
în care cuvintele îºi cautã febril cuvânt dezlegat de silabe/ aleg
sensurile risipite ºi în care ideea sã deschid liniºtea/ cu gura ta /
îºi leapãdã costumul de camuflaj plus minus sentimente// […] vo-
Mircea Roman

ºi ni se etaleazã din nou în þinutã calele fistichii colindã somnam-


de galã. Procesul de regenerare bulic/ pe bulevardele goale ama-
ideaticã nu este însã deloc sim- re sãrate// […] am ochii încinºi
plu. Autoarea pune sub micro- de consoane caline/ mi te scriu
scop cuvintele ºi le disecã apoi pe un cer strâns în palmele reci”.

14 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n SILVIU GONGONEA

pânza de pãianjen sau


despre reþeaua semioticã
a lui Petriºor Militaru
autoreferenþialã ºi anume „(R)e- chide cu „Eminescu reloaded“, ca vorbi despre lucrurile esenþiale

ecturi
minesciana“ ce gãzduieºte stu- sã se încheie cu „Pânza de pã- fãrã a provoca greaþã ºi plictis, ci

S
crisul lui Petriºor Milita- diile despre Mihai Eminescu scri- ianjen – metaforã, simbol ºi ma- doar sete de pohezie.“ (p. 20), ca
ru provoacã întotdeau- se cu ocazia Colocviului Naþio- trice compoziþionalã în Sãrmanul în altã parte sã gãsim: „Sarane
na surpriza. E în pasta nal Studenþesc care poartã nu- Dionis de Mihai Eminescu“, Alexandrian este considerat ulti-
textelor sale o mixturã din mai mele autorului Cezarei. De aici unde gãsim nucleul organizãrii mul filosof al suprarealismului, cel
multe discipline ºi domenii ce se înainte se desfac celelalte „no- demersului sãu critic: „O persoa- puþin dacã ne raportãm la cei care
compune într-o reþea conceptua- duri“ tematice, vizibile în studiul nã, dupã Sebeok, construieºte au fãcut parte din cercul lui André
lã pe care autorul ne-o dezvãluie despre îngeri, Prezenþe angelice ‘pânze interpretative’ care se ex- Breton, ºi va rãmâne, în istoria
într-un loc sub forma pânzei de în poezia românã, ºi, mai ales, în tind în afara ºi în lãuntrul sferei artei ºi literaturii, unul din autorii
pãianjen care aminteºte de re- ªtiinþa modernã, muza neºtiutã noastre imediate de influenþã sau fundamentali pentru înþelegerea
centa teorie a reþelelor a lui Al- a suprarealiºtilor, lucrare cu ca- chiar în afara ºi în lãuntrul sferei ºi aprofundarea miºcãrii“ (p. 185)
bert-Láslo Barabási. O atare in- racter transdisciplinar care, dupã noastre de înþelegere.“ (p. 156). Sau, când se vorbeºte despre
terconectare textualã prezintã ºi o un capitol teoretic ce vorbeº- Este acesta un fel de a explica pla- Fernando Pessoa: „Calea ªarpe-
Portretul poemului la tinereþe... te despre ‘noua ºtiinþã’ prin in- sarea digresiunilor pe marginea lui nu este numai un tratat de ini-
(Ed. Herg Benet, 2016) ce reuneº- termediul cãreia se cautã rãspun- unor scriitori contemporani ca þiere; este singurul mijloc de a
te articole ºi studii reprezentati- suri filosofice adecvate pornind Iulian Tãnase sau ªtefan Mana- evita capcanele raþiunii sau ale
ve scrise începând undeva cu de la ultimele descoperiri ºtiinþi- sia, din prima parte, alãturi de al- credinþei. Ne gândim la Le grand
debutul generaþiei douãmii, apa- fice, propune analize inedite ale tele pornite dinspre cei consacraþi Courbe din Peer Gynt a lui Ibsen.
riþie deloc anodinã, dacã ne gân- operei lui André Breton, Salva- þile unor scriitori diferiþi ca vârstã precum Virgil Mazilescu, Ilarie ‘Calea ªarpelui’ este evadarea în
dim cã aici gãsim prima þesãturã dor Dalí, Max Ernst, René Ma- ºi preocupãri literare, de la Felix Voronca, Saran Alexandrian sau afara cãilor.“ (205)
a posibilitãþilor de semnificare din gritte ºi Gellu Naum. Este eviden- Nicolau, Iulian Tãnase, Gabriel Gellu Naum, din „Bonus Track“. Petriºor Militaru este unul din-
textele autorului. tã preocuparea autorului pentru Nedelea, ªtefan Bolea, Daniela Astfel, „Fundamental pentru po- tre tinerii scriitori care ºi-a con-
Petriºor Militaru a încurcat diferitele faþete pe care le-a îm- Micu, Ion Buzu, Sorin-Mihai ezia lui Iulian Tãnase rãmâne ex- struit deja un sistem de gândire.
voit cronologia celor trei pãrþi ale brãcat estetica romanticã ºi cea Grad, V. Leac, Adina Dabija, Cor- tragerea sevei poemului din reali- Întocmai „arhitectului“ cãrtãres-
Portretului..., „Potretul poemu- avangardistã – în special cea su- nel Mihai Ungureanu º.a. ºi pânã tate, capacitatea esenþialã a unui cian, el îºi coboarã pânzele în in-
lui la tinereþe“, „(R)eminesciana“ prarealistã – astfel încât Potre- la Nicolae Turtureanu, George suprarealist autentic de a þine în conºtientul colectiv construind
ºi „Bonus Track“, pentru a le da tul… trãdeazã afinitãþile elective Popescu, Aurelian Zisu, Ion echilibru gândirea poeticã tare ºi o realitate sui-generis ºi devine
o dispunere arborescentã, în cen- ºi ne prezintã tot atâtea ipostaze Munteanu sau Marin Beºteliu. gândirea poeticã slabã, interiorul- pãstrãtorul unor precepte con-
tru afându-se secþiunea cu cel ale eului creator. Cea de a douã parte îi este dedi- exteriorul (cum ar fi spus Gellu form cãrora literatura înseamnã
mai mare grad de transparenþã Prima secþiune analizeazã cãr- catã lui Mihai Eminescu ºi se des- Naum), asumarea faptului de a un mod de a fi.

L
ucrarea profesorului
Ioan Lascu, Diversita-
tea literaturilor, diver-
sitatea traducerilor (editura
aventuri de traducãtor rei complete din Shakespeare,
realizatã de George Volceanov,
ediþie interesantã pentru cititorul
ducere în francezã, pe lângã cel în urma filozofului au rãmas trei- modern mãcar prin prisma faptu-
Scrisul Românesc, 2015) oferã dat de volumul impresionant de zeci de caiete manuscrise ce iºi lui cã ea reprezintã varianta ne-
cititorilor o perspectivã culturalã pagini, adicã peste o mie, câte aºteaptã editorii ºi traducãtorii cenzuratã, atât din punct de ve-
mai puþin abordatã, aceea a tra- numãrã celebra lucrare Declinul din posteritate. dere ideologic, cât ºi din punctul
ducerilor ºi a experienþei de tra- Occidentului, precum ºi despre O abordare similarã ni-l aduce de vedere al termenilor obscen-
ducãtor, pe care, dacã avem cu- emoþia de a fi primul traducãtor în prim-plan pe Albert Camus, argotici, „o ediþie în care termenii
riozitatea sã le observãm, desco- în limba românã, cu limitele deja scriitor remarcabil prin umanismul fãrã perdea folosiþi de Shake-
perim de multe ori poveºti spec- amintite. sãu, despre a cãrui moarte sunt speare pentru organele genitale
taculoase. Începând cu partea a doua a relatate amãnunte ciudate, într- sau actele sexuale (în conformi-
Premisa nu este însã, cum am lucrãrii, sunt prezentate diferite un suspect accident de maºinã, tate cu spiritul eliberat de falsã
putea crede, una pur descripti- contexte în care au fost traduºi ca ºi cum cineva (sau Destinul) pudoare al Renaºterii)” ºi, am
vã, ci conþine ideea polemicã de- anumiþi scriitori, precum ºi deta- ar fi vrut sã se scape de fostul putea spune, o traducere bine-
spre prea puþina cunoaºtere a lii prea puþin cunoscute despre ziarist care milita, incomod, pen- venitã pentru cititorul zilelor
muncii asidue pe care o depune unii dintre aceºtia. Spre exemplu, tru drepturile locuitorilor din nor- noastre. Volumul conþine, desi-
un traducãtor („Antrepriza tradu- din cele douã capitole dedicate dul Algeriei. Ultima parte a volu- gur, multe alte exemple de idei ºi
cerii, deºi complexã ca orice acti- lui Mircea Eliade (În ce limbã mului este dedicatã, printre alþii, fapte culturale incitante, dar prea
vitate derulatã în acest mod ºi scria Eliade?, Discontinuitatea suprarealiºtilor, cu al lor vârf de puþin cunoscute, pe care vã in-
dupã un atare model organizato- în timp ºi spaþiu. La þigãnci), lance în persoana poetului Ro- vitãm sã le descoperiþi prin lec-
ric, rãmâne, nu de puþine ori, pe rului au ºi ele o pondere impor- aflãm despre faptul cã autorul nu bert Desnos, tradus la noi de cã- tura acestor pagini despre aven-
un plan secund faþã de celelalte tantã, cu atât mai mult cu cât, a scris doar opera beletristicã în tre Vasile Nicolescu— dar ºi ce- tura traducerilor.
prestaþii literare”); mai mult, pune moºtenitã din comunism, o mo- limba românã, ci ºi pe cea ºtiinþi- lei mai recente traduceri ale ope-
degetul pe o ranã deschisã a cul- dalitate de cenzurã era interdic- ficã, întrucât aceasta a fost o n Eleanor Mircea
turii române, aceea de a-ºi datora þia de a fi tradus, fiindcã, se ºtie, modalitate de a surmonta exilul
marginalitatea ºi faptului cã nu a nu eºti tradus, nu exiºti („Azi scri- ºi de a se menþine aproape de þara
beneficiat de un efort închegat itorul român este dispreþuit de natalã din punct de vedere cul-
de a fi tradusã în cele mai impor- aproape toatã lumea. (...) Scriito- tural, dar ºi sentimental. Într-un
tante limbi ale lumii, deºi aceasta rul? Un cârtitor, un opozant bez- mod similar, printr-un mise en
a fost o problemã-cheie, veche metic al tuturor regimurilor poli- abîme despre opiniile negative
de peste un secol, a literaturii ro- tice, un lãtrãtor la lunã ºi la stele. din jurnalul lui Adrian Marino
mâne: „La o primã ocheadã, ob- Un spin în coastã”.) Sunt aminti- referitoare la autori celebri din
servãm cã vreo trei sferturi din te, prin contrast, ºi iniþiativele de cultura românã, precum Eliade,
populaþia globului este vorbitoa- traducere de succes, precum pro- Noica, Cioran, Liiceanu sau Ple-
re sau cunoscãtoare a nu mai iectul Les belles étrangères sau ºu – profesorul Ioan Lascu în-
puþin de zece limbi, toate repre- cercul de traducãtori INTER- cearcã sã îi facã dreptate lui Emil
zentând cel puþin câte o culturã CULTURA, precum ºi traduceri- Cioran, cel care „s-a încãpãþânat
majorã, dominantã. E un prim as- le fãcute de Marin Sorescu ori sã înveþe de unul singur, la per-
pect, probabil cel mai important, Irina Mavrodin. Însã autorul vor- fecþie, limba francezã (...), îi citeº-
hotãrâtor. În raport cu el, limba ºi beºte ºi despre propriile experi- te asiduu pe clasicii francezi ºi
cultura românã par marginale, enþe de traducãtor, deloc facile, deprinde o limbã literarã cu nimic
minore ºi drept urmare, puþin sau al filozofilor Oswald Spengler ºi mai prejos decât a acelora” ajun-
Mircea Roman

deloc cunoscute.” Auguste Compte, adevãrate pie- gând sã fie numit cel mai de sea-
Brodate pe angrenajul de ele- tre de încercare pentru orice tra- mã stilist al limbii franceze con-
mente nefaste care îngreuneazã ducãtor serios. În cazul lui Os- temporane – amintind elemente
iniþiativa traducerilor, prejudecã- wald Spengler, aflãm despre efor- prea puþin cunoscute din biogra-
þile cu privire la statutul scriito- tul dublu de a traduce dintr-o tra- fia lui Cioran, precum faptul cã

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 15
cronica stagiunii Europa (V)
– concertele 17, 18, 19, 20 –
Î
n concertul dedicat Bul- condiþii de performanþã. A fost o
gariei, ne-am reîntâlnit cu searã magnificã!
Plamen Djouroff care, nu Derek Gleeson, o personali-
cu mult timp în urmã, a evoluat tate covârºitoare a artei dirijora-
pe scena Filarmonicii „Oltenia” le mondiale, a fost invitatul Fi-
alãturi de orchestra sa de came- larmonicii „Oltenia” în concertul
rã, Soliºtii din Sofia, oferindu-ne dedicat Irlandei, poate, unul din-
o veritabilã lecþie de performan- tre concertele cele mai „costisi-
þã interpretativã în ceea ce pri- toare” din întreaga Stagiune Eu-
veºte rafinamentul puritãþii sti- ropa sub aspectul efortului de-
lului virtuozic ºi de reliefare a pus de ansamblul craiovean în
plentitudinii sonore. asimilarea, într-un timp foarte
De aceastã datã, ca invitat al scurt, a unei partituri extrem de
r te

Simfonicului craiovean, Plamen pretenþioase ºi dificile din punct


Djouroff ni s-a înfãþiºat în dublã de vedere metro-ritmic: „River-
ipostazã: dirijor ºi compozitor. Ca dance”, suitã simfonicã datora-
ºef de orchestrã, posedã o ex- tã lui Bill Whelan, inspiratã de
traordinarã forþã de a capacita binecunoscutul stepdance tradi-
ansamblul pe care-l dirijeazã; þional irlandez de virtuozitate. Nu
este sobru, spectaculozitatea în întâmplãtor, lucrarea s-a bucurat
sine îi repugnã, manifestã o vi- de un mare succes în rândul pu-
talitate ºi precizie în asigurarea blicului care a ºtiut sã aprecieze
exactitãþii execuþiei ca ºi o mo- la cote înalte fantezia, originali- Saxofonistul Boris Petrov ºi dirijorul Plamen Djouroff
dalitate expresivã de înaltã cali- tatea ºi forþa expresiei, bucuria
tate. Simfonia italianã a lui Felix ºi mãiestria pe care artiºtii craio-
Mendelssohn-Bartholdy a bene- veni ºi dirijorul oaspete le-au pus
ficiat de o interpretare plinã de la temelia unui demers de factu-
reflief ºi fascinaþie, dirijorul ºi rã senzaþionalã. Instrumentiºtii
ansamblul aflându-se pe acelaºi au fãcut un efort deosebit în ac-
plan, antrenând sonoritãþi de un þiunea lor de a se ridica la nivelul
echilibru superb, creind, totoda- pretenþiilor exigentului maestru.
tã, subtile gradãri dinamice între În acest spirit, meritã toate lau-
diferitele „combinãri” coloristice. dele! Nu simplã a fost ºi cealaltã
Suita din baletul „Dansul ritual lucrare prezentatã în primã audi-
al focului” de Marin Goleminov þie: Rapsodia irlandezã nr. 1 de
ºi, mai ales, Concertul pentru Sir Charles Villiers Standford.
saxofon alto ºi orchestrã, intitu- Partea solisticã a serii a fost „aco-
lat „Saxophonia”, purtând sem- peritã” de violonista Héloïse
nãtura de compozitor a lui Pla- Geoghegan care, în Concertul nr.
men Djouroff, având-ul drept 3 mozartian, s-a dovedit o bunã
solist pe conaþionalul sãu Boris mânuitoare a arcuºului, interpre-
Petrov, ne-au creat prilejul în a tând lucrarea cu evidentã perso-
descoperi la Sofia o temeinicã nalitate, sensibilitate ºi admira-
ºcoalã componisticã ce poate fi bilã „vrajã”, câºtigând simpatia
„curtatã” mai des în deplinã cu- publicului. Concertul dedicat Ir-
noºtinþã de cauzã. landei: de referinþã, de neuitat!
Din Slovenia a fost invitat la Grecia a fost reprezentatã, în Jure Gradišnik ºi dirijorul Simon Dvoršak
Craiova un tânãr reprezentant al cadrul periplului european al
ºcolii dirijorale din aceastã þarã: Craiovei muzicale, de cãtre diri-
Simon Dvoršak care, la pupitrul joarea Eugenia Manolides ºi so-
orchestrei craiovene s-a simþit prana Evdokia Moisidou. Con-
„ca acasã”, în sensul cã a conlu- certul a debutat cu o lucrarea a
crat cu ansamblul ca ºi cum s-ar compozitorului elen Nikos Skal-
fi cunoscut de mai mult timp; ca kottas, „Cinci dansuri greceºti”
urmare, demersul sãu artistic s-a pentru orchestrã de coarde (o
bucurat de o largã „acceptare”: muzicã bine scrisã ce pune în
orchestra l-a urmat fãrã nicio ezi- valoare într-o exemplarã înveº-
tare, punându-ºi la dispoziþie în- mântare sonoritãþile corzilor).
treaga capacitate artisticã. Lucra- Eugenia Manolides, în a doua
rea „de rezistenþã” a serii a piesã a serii, ni s-a înfãþiºat ca
constat din Simfonia nr. 4 ceai- fãuritoare de muzicã, propunân-
kovskianã, un opus de succes du-ne o partiturã a sa pentru
pentru orice dirijor ºi orice an- voce solisticã, cor ºi orchestrã,
samblu. Întreaga încãrcãturã un fel de suitã de lieduri inspira-
emoþionalã a partiturii a fost re- te din lirica lui Rainer Maria Ril-
datã cu evidentã forþã expresi- ke, intitulatã „Un templu în auz”;
vã, prilej de realã ºi justificatã ascultând aceastã muzicã, des- Dirijorul Derek Gleeson
bucurie spiritualã pentru publi- tul de meºteºugit compusã, am
cul meloman. Din creaþia compo- remarcat calitãþile vocale ale so-
zitorilor sloveni am ascultat pranei, evoluþia ei plinã de cãl-
douã lucrãri semnate de Rok durã sufleteascã, ºi nivelul deo-
Golob („Alkiona”) ºi Alojz Ajdiè sebit al prestaþiei coralei acade-
(Rapsodia pentru trompetã ºi mice a Filarmonicii (dirjor de cor
orchestrã – în posturã solisticã Manuela Enache). Fãrã îndoia-
Jure Gradišnik, un virtuoz de înal- lã, punctul forte al serii a constat
tã clasã al trompetei). Dirijorul din interpretarea Simfoniei nr. 1
sloven denotã certe calitaþi: ges- de Brahms, într-o tãlmãcire de
tica sa este clarã, situându-se profundã vibraþie emoþionalã: o
mult dincolo de o tactare inex- sonoritate adecvatã a planurilor
presivã; posedã o viziune despre orchestrale, o frazare sensibilã ºi
muzicã ce trece de „obiºnuitul” un cuceritor rafinament dinamic.
altor baghete, nu abuzeazã de Cu certitudine, a fost o searã
intensitãþi paroxistice; creeazã dedicatã femeii-interprete; cele
tensiuni artistice, urmãreºte douã protagoniste din Grecia ºi-
sublimul, frumosul artistic. Si- au etalat cu dezinvolturã virtuþi-
mon Dvoršak ne-a produs o fru- le artistice, „stârnind” ropote de
moasã impresie într-un program aplauze.
dificil din punct de vedere teh-
nico-interpretativ, redat însã în n Geo Fabian
Soprana Evdokia Moisidou ºi dirijoarea Eugenia Manolides

16 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
impresionismul siberian
impresionismul pe calea
siberian pe calea
sufletului spre desãvârºire
sufletului spre desãvârºire
„Calea sufletului” este gene- vârºire”, spre împlinire, spre in- originalitate, unitate ºi spirit cre-
ricul sub care, artista de origine tâlnirea cu destinul ºi contopi- ativ dar ºi prin frumuseþea fiecã-
rusã Svetlana Borisova îºi expu- rea în înaltare ºi luminã. ªi acest rei lucrãri, expoziþia aduce o lume
ne pictura la Galeria de artã „Vol- simbol - perechea - îl intâlnim atât specialã, unicã, în care regãsim
lard” din Craiova. Stabilitã la în sentimentul iubirii din îmbra- talentul ºi viziunea invitatei, pic-
Roma de mulþi ani, Svetlana Bo- tiºarea tandrã a doi oameni, în toriþa Svetlana Borisova.
risova încearcã sã abordeze, într- jocul sirenelor sau în intimitatea
o facturã psihointuitivã eternul surorilor gemene, dar ºi în trãi- n Magda Buce Rãduþ
feminin, fãcând o incursiune în rea simbioticã dintre real ºi ima-
propria lume interioarã, pânã în ginar, între mental ºi emoþional.
„lãcaºul sufletului”, gãsindu-ºi Aceeaºi „pereche” o întâlnim
identitatea prin întoarcere în în mesajul ºi în limbajul plastic al

r te
sine, legând amintirile ºi impre- tablourilor. Formele sinuoase,
siile siberiene cu existenþa sola- elegante ale corpurilor umane
rã a unei Italii în care arta, poe- sunt susþinute de raporturi com-
zia, armonia ºi lumina sunt imi- plementare de cald ºi rece, echi-
nente. librând spaþiul compoziþional al
Expoziþia „Calea sufletului” suprafeþelor. Grafismul liniilor, al
este un poem de iubire, o decla- contururilor, traieºte în frenezia
raþie generoasã de dragoste pen- ºi vibraþia petelor cromatice.
tru frumuseþea lumii, pentru re- Culorile calde cheamã pe retinã
laþiile umane ºi valorile eterne. culori reci într-o armonie origi-
Svetlana picteazã imaginea arhe- nalã, ineditã. Lumina creeazã
tipalã ºi universalã a femeii, a umbre. Iar frumuseþea elemente-
idealului de afectivitate, sensi- lor vegetale paradiziace comple-
bilitate ºi feminitate. Acea Venus teazã prezenþa umanã. Expoziþia
– zeiþã a dragostei ºi a fertilitãþii, Svetlanei Borisova se constitu-
divinitatea protectoare a Romei ie într-o patã de culoare, o co-
– zeiþa perfectã, iubirea, care tra- municare simbolicã între artist ºi
ieºte în sufletul oricãrei femei. public. Transmite frumuseþe ºi
Este laitmotivul, simbolul regã- emoþie. Completeazã spaþiul spi-
sit în tablourile expuse, înconju- ritual al oraºului nostru cu me-
rat de petele cromatice reci ale sajul iubirii, al prieteniei, în afara
vegetaþiei edenice în armonie cu oricãror hotare ºi delimitãri geo-
stralucirea soarelui, misterul lu- grafice, prin limbajul universal al
nii ºi cãldura infinitã a cerului. adevãratelor valori artistice din
Compoziþiile picturale reprezin- picturile expuse pe simezele Ga-
tã „calea sufletului” spre „desã- leriei „Vollard”. Prin valoare ºi

Svetlana
Borisova

ocheanul întors
de Vasile Iftimie, Dana Konya-Petriºor, Doina Popa.
În continuare, remarcãm eseul Simonei Modreanu,
Incertitudini paradigmatice, despre bazele episte-
mologice ale transdisciplinaritãþii ºi receptarea unor
scriitori din aceastã perspectivã. Aceeaºi autoare tra-
duce la rubrica Literatura lumii poeme de Hélène
Cardona din S.U.A. Rubrica se continuã cu traduce-
rea prozei Iubita de la capãtul lumii a lui Kim Yeon-
su din Coreea de Sud, de cãtre Iolanda Prodan. La

N
umãrul 3-4/ martie-aprilie 2016 al revis- secþiunea de cronici ºi recenzii ne atrage atenþia cea
tei Scriptor se deschide cu poemul a Mariei Pilchin despre cartea lui Alexandru Cistele-
hotel camberi de Angela Baciu, înso- can, Ardelencele sau textul lui Constantin Cuble-
þit de grafica lui Vasilian Doboº ºi continuat de ºan, dedicat antologiei Poeme de Ion Pop. Numãrul
alte poeme semnate de ªtefan Amariþei, Simona- este ilustrat cu picturi ale artistului Mihai Chiuaru.
Grazia Dima, Vasile Mihãescu, Passionaria Stoi- (Maria Dinu)
cescu. Paginile de prozã sunt reprezentate de texte

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 17
A
vând în mânã volumul mai de care. Public interesat, dor-
de peste 1500 de pa- n FLORIN COLONAª nic de a afla multe amãnunte. Au
gini, elegant ºi cu un loc ºi discuþii. Atmosferã creatoa-
titlu de o mare generozitate Avan-
garda românã, l-am deschis, aºa
cum fac de obicei, la o paginã oa-
cale liberã! re. Petre Rãileanu, percutant în
comunicarea sa, Serge Fauche-
reau, care ne-a vorbit despre co-
recare, unde-mi place sã citesc, (foileton Dada) nexiunea cu artele plastice. Ioan
dupã o prealabilã panoramare a Cristescu, directorul M.N.L.R.,
respectivei pagini, câteva rân- au colaborat Maxy, Victor Brau- anunþã o nouã rundã de comuni-
duri. În fragmentul de cronolo- ner, Hans Mattis-Teutsch, în to- cãri în semestrul al doilea al anu-
gie citesc despre evenimentul de tal fiind 28 de piese, pe care ne lui acesta ºi chiar ºi o alta în prima
la Zürich, în care s-a nãscut miº- dorim sã le vindem ºi într-o expo- jumãtate a anului viitor. Entuziasm
carea Dada, data de 8 februarie. ziþie bucureºteanã, preambul la general!
Mai parcurg câteva rânduri ºi mã cea din 2024, centenar al Expo Arhivele Naþionale ale Elveþiei
reîntorc. Sinapsele corticale acti- Contemporanului. Manifestãri anunþã deschiderea unei expozi-
ve lucreazã. Mai citesc încã o organizate în centrele fierbinþi þii cu materiale Dada, în care pro-
datã, îmi frec pleoapele. Totuºi, privind promoterii miºcãrii sunt babil vioara întâi va fi Hugo Ball.
am citit corect... o datare incorec- urmãrite cu viu interes, aºa cum Cine ºtie câte conexiuni cu româ-
tã... 8 februarie în loc de 5 al lui a fost conferinþa, cu un amfitea- nii vor ieºi la ivealã?
Fãurar. Memorabil desenul, în tru plin, la Gabroveni, a universi- Am auzit cã Muzeul Naþional
creion gros negru, al lui Marcel tarului de la Goteberg, america- de Artã Contemporanã pregãteº-
Iancu, în care Tristan Tzara aºe- nului bãnãþean Marius Hentea, te ºi el ceva; iar între 5 ºi 15 mai,
zat pe scena de la Cabaretul Vol- despre Tzara. E adevãrat, însã, Art Safari dã la ivealã o manifes-
taire cu o carte pe genunchiul cam ºcolãreºte prezentatã. Sur- tare cu expoziþii, conferinþe, mese
drept, într-o atmosferã exuberan- prinzãtoare este, însã, expoziþia rotunde, lansãri de carte. E de
tã redatã în planul al doilea, ne berlinezã unde Dada a fost sin- bine!
transmite peste veac un mesaj al tactic prezentatã ca, de altfel, pe Târgul Bookfest va fi plin de
unei trãiri intense, dar mai curând întreg teritoriul german. noutãþi. La fel ºi Gaudeamus. La
victorioase. Desenul lui Marcel În afara celor amintite, la expo- fiecare apare un alt numãr din
Iancu se integreazã structural ziþia din galeria Günter Linke sunt Caietele Avangardei. Credeþi cã
într-o explozivã expunere berline- prezentate o serie de exponate la Moineºti, Vasile Rupciuc nu
zã, a cãrei panglicã s-a tãiat joi, 5
februarie 2016, adicã exact la o
sutã de ani de la evenimentul
petrecut în Þara Cantoanelor.
Pãcat cã uleiul pe pânzã al acelu-
iaºi Iancu, intitulat Cabaret Vol-
taire, cu acea atmosferã conta-
gioasã cu Hugo Ball cântând la
pian ºi cei de pe scenã, fluieraþi
de cei din salã, este dat dispãrut,
dupã marea expoziþie din 1924 a Afiº Dada (1918)
Contemporanului.
Petarda Dada, nãscutã în El- dintr-o iniþiativã particularã, un lansat sloganul: «Pãzea, vine
veþia, continuatã în Franþa se va colecþionar autohton punându- Dada!» Spectacolul, intitulat
stinge în Germania, dupã ce se ºi la dispoziþie materialele legate Triunghiular epistolar, s-a bu-
va rãspândi în mai toatã Europa, de miºcare ºi de oamenii ei. A curat de regia Cãtãlinei Buzeianu
reverberaþiile ei cuprinzând ºi alte apelat la sprijinul a doi oameni ºi de interpretarea actorului Vlad
continente. Tocmai la capãtul tra- experimentaþi, Erwin Kessler ºi Ivanov.
seului, la Berlin, într-o galerie Cãtãlin Davidescu, pentru a se În efervescenþa care se anun-
particularã s-a vernisat o expozi- ocupa de organizarea ºi editarea þã pe întreg parcursul anului
þie centenar – omagialã închina- unei tipãrituri-ghid, care va fi un 2016, expoziþii, conferinþe, simpo-
tã dadaismului. În galeria respec- preþios material documentar, cu zioane, dramaturgie ºi coregrafie,
tivã din cartierul berlinez Char- toatã întârzierea. De fapt, la Ber- concerte, filme document, având
lottenburg, în 2003, domnul lin s-a editat de asemenea un ca- o arie geograficã extrem de rãs-
Günter Linke a organizat o expo- talog. Fiecare dintre cele douã ma- pânditã, va demonstra încã o datã
ziþie M.H. Maxy, expunând câte- teriale tipografice având peste o marea influenþã pe care miºcarea
va elemente de creaþie artistului sutã de pagini ºi o bogãþie de ima- de la Zürich a avut-o în lumea
român. Sã nu uitãm de acea parti- gini, dintre care multe inedite. artei. Nu este de mirare cã în epi-
cipare la cea de-a 118-a expoziþie a Personal, am o mare satisfac- centru, la Zürich, se va desfãºu-
celebrei galerii Sturm ºi a intere- þie când mã gândesc cã în urmã ra o grandioasã manifestare sub
sului de care opera lui Maxy s-a cu un deceniu am scris câteva titulul Dada Globe sau cã Biblio-
bucurat din partea marelui anima- pagini despre aceºti doi, Tzara ºi teca Academiei Române va trans-
tor care a fost Herwarth Walden. Iancu, care îmi oferã astãzi satis- fera în luna februarie pe simezele
Este un motiv de bucurie fap- facþii estetice de cel mai înalt grad. Centrului Cultural Român de la
tul cã în aceeaºi zi la Bucureºti se Mã consider a fi fost inspirat Madrid, o serie de remarcabile
vernisa o expoziþie dedicatã fe- atunci când în 2007, cu prilejul mãsuri avangardiste ale artiºtilor
nomenului Dada, la sala ARCUB unui spectacol realizat la teatrul de la Contemporanul, revista
de pe Lipscani din vechiul han Metropolis, bazat pe corespon- editatã în 102 numere de cãtre Francis Picabia - Portretul lui Tristan Tzara (1919-1920)
al Gabrovenilor. Expoziþia pleacã deþa Tzara-Iancu-Meriano am dadaistul Marcel Iancu ºi la care
necunoscute. În general, sunt scoate vreun catastif de vreo
cunoscute relaþiile noastre cu cei cinci-ºase sute de pagini despre
din avangarda de limbã francezã Tzara?
ºi, iatã cã, în derularea exponate- Maestrul coregraf, Gigi Cãciu-
lor de la Berlin aflãm un aspect leanu, pregãteºte ºi el ceva: Dada
nou, relaþia cu avangardiºtii ita- este rudã bunã cu dansul. Sã nu
lieni. Piesele tipãrite încântã prin uitãm: Emmy Hennings, mai târ-
originalitatea creaþiei, anunþându- ziu Lizica Codreanu, ºi multe alte
se în viitor o serie de elemente noi cucoane. Dar Tzone, dinamicul
asupra acestei colaborãri, prea Tzone, cu al sãu Institut de Cer-
puþin studiatã pânã în prezent. În cetare a Avangardei Româneºti
26-27 februarie, exilatul Muzeul ºi Europene, nu plãnuieºte ºi el
Naþional al Literaturii Române, ceva aniversar? E centenar Dada,
împreunã cu Biblioteca Acade- nu poate trece neobservat!
miei, I.C.R. ºi F.N.S.A. au organi- La Cluj, sub regia academicia-
zat timp de douã zile un Colocviu nului Ion Pop, a avut loc ceva
Internaþional Dada – Reverberaþii care are valenþe cu teatrul: Tzara
în secolul XX, la care participã arde ºi Dada se piaptãnã. Arde-
Eugen Simion, Serge Fauchereau, lenii nu prea au umor, dar titlul e
Timothy Shipe, Michel Carassou, haios ºi dadaist. Poate aflãm
Ion Pop, Mãdãlina Lascu, Marius ceva!
Hentea, Giovani Rotiroti ºi mulþi În condiþiile în care sunt atâtea
alþii cu un numãr impresionant de ºi multe altele, ungeþi osia ºi turaþi
titluri, extrem de variate. Organi- motorul. Daþi cale liberã pentru
zatorii au uitat un nume cu greu- Dada! Dada pe toate cãile!
tate: Geo ªerban. Comunicãri care
Cinema Calendrier du Coeur Abstrait

18 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016
n IOANA REPCIUC

de la festinul antic la postul ortodox.


etno-gastronomia grecilor
sã ca spaþiu social prin excelen- compuse din ºase persoane, fiind-
þã, aºa cum aratã Athanassios cã fiecare membru s-ar fi sãturat
Blessios ºi Sophia Felopolou în cu un pumn de mãsline sau o bu-
textele lor. catã de peºte sãrat. Documentele
Jean-Pierre Poulain sugera în de istorie socialã aratã cã bucãtã-
a sa Sociologie a alimentaþiei ria otomanã, care reprezenta în
cã acþiunea propriu-zisã de asi- fapt o îmbinare perfectã între sim-
milare corporalã a hranei este un plitatea anticã a grecilor, fastul
proces prin care aceasta se inte- împãraþilor bizantini ºi gustul ori-
greazã fiinþei umane ºi participã ental adus de ocupatorii turci, ºi
la crearea identitãþii acesteia. care a consacrat feluri ca pilav,
Coparticiparea rezultatã astfel dolma (cunoscutã de turci ca sar-
este însã menitã sã conducã spre ma), musakka, pastirama ºi kus-
moarte, cãci nevoia de hranã este kus, nu era o realitate general îm-
una dintre caracteristicile impor- pãrtãºitã de clasele sociale.
tante care-i separã pe muritori de Textul lui Maro Kalantzopou-
nemuritori. Antropofagia, ca temã lou demonstreazã cã aceastã dis-
popularã în miturile greceºti an- tanþã între categorii sociale este
tice, dar rar întâlnitã în literatura uneori exacerbatã de aspectul

C
olocviul din 2015 al ele- neogreacã deoarece acest com- regimului alimentar. Nefiind vor-
niºtilor de expresie portament ar fi incompatibil cu ba de o situaþie limitatã la univer-
francezã, desfãºurat la societãþile civilizate, devine în sul elen, ci de una specificã þãra-
Universitatea din Strasbourg, s-a câteva romane analizate în acest nimii sud-est europene, autoarea
materializat anul acesta într-un volum de Isavella Stamatiadou îºi construieºte argumentaþia cu
volum consistent, publicat ca su- calea magicã a transformãrii în fi- ajutorul unei comparaþii între ro-
pliment al revistei „Cahiers balka- inþa mâncatã. O „antropofagie” mane de secol al XIX-lea ºi al XX-
niques”. Având titlul „Manger en mai subtilã se regãseºte în dis- lea din acest spaþiu cultural apar- Un alt autor prezent în acest sãnãtoasã, sau de bio-tehnolo-
Grèce”, acesta trateazã practici cursul suprarealist elen, în care þinând autorilor de limbi diferite volum, Ekkehard W. Bornträger, giile asigurate de originea lor þã-
culturale ºi sociale alimentare din erotismul de nuanþã metafizicã (români, sârbi, greci). Demn de se foloseºte de comparaþia gre- rãneascã.
literatura, limba ºi tradiþia popula- transfigureazã corpul feminin menþionat este cã una dintre na- cilor cu românii pentru a sugera O secþiune semnificativã a
rã a grecilor medievali ºi moderni. într-un fruct, aºa cum indicã Dia- raþiunile discutate aici este Pã- asemãnarea celor douã naþiuni în volumului este dedicatã ºi tradi-
Antropologia alimentaþiei a deve- manti Anagnostopolou în Repre- dureanca lui Ion Slavici, tradusã privinþa penuriei alimentare me- þiilor populare care înconjoarã
nit de câteva decenii un domeniu zentãri gustative ale femeii în în francezã în 1955. Kalantzopou- dievale. El deconstruieºte discur- servitul mesei ºi componenþa ei.
serios de analizã culturalã a rituri- câmpul suprarealist grec. lou urmãreºte cum Slavici creio- sul etnic al hranei naþionale, care George Kostakiotis se opreºte
lor ºi normelor legate de modurile Partea cea mai consistentã ºi neazã imaginea unei Transilvanii a impus ideea cã aceasta ar fi tra- asupra modului în care restricþia
de a mânca ºi de alegerile culinare interesantã a suplimentului la „Ca- rurale în care poziþia subalternã a versat neschimbatã mileniile. alimentarã motivatã religios de-
ale unui grup, corelate, de pildã, hiers balkaniques” este însã cea þãranilor faþã de marii proprietari Bornträger ironizeazã tendinþa vine o marcã identitarã a naþiunii
cu insecuritatea socio-economicã dedicatã studiilor de istorie socio- de pãmânt din feudalismul târziu românilor de a-ºi vedea mãmãli- greceºti. Postul generat de apar-
a societãþilor preindustriale sau cu culturalã ºi etnografie a universu- lasã amprente puternice asupra ga drept aliment etnic, când tenenþa majoritarã a elenilor la
stilul de viaþã al contemporanilor lui culinar. Autorii pornesc de la contrastului între pãdurenii sãnã- aceasta nu se gãsea nici mãcar creºtinismul de tip ortodox se
occidentali. investigarea ipostazei materiale a toºi ºi viciile agricultorilor de la pe masa lui ªtefan cel Mare pen- transformã, într-un spaþiu în care
Cunoscuþi de cãtre romani acestuia, ºi anume de la inventa- câmpie. tru simplul motiv cã porumbul vecinii provin din alte confesiuni,
drept „mâncãtori de orz”, dar de rierea ustensilelor folosite în bu- Dincolo de schema sa evolu- sud-american ajunge în Moldo- într-o etichetã etnicã. Acest ac-
cãtre contemporani mai degrabã cãtaria grecilor veneþieni din se- þionistã ºi contrastivã uneori exa- va abia în secolul al XVII-lea. cent pune însã în umbrã motiva-
ca cei care au populat lumea cu colulul al XIX-lea, aºa cum rezul- geratã, cercetãtoarea de la Sor- Clamata continuitate ºi auten- þiile eclesiastice originare uitate
feta, tzatziki ºi gyros, grecii de tã din arhivele personale consul- bona are dreptate sã observe ten- ticitate etno-alimentarã, oricât ar frecvent de cei care-l practicã.
astãzi au realizat sinteza între tate de Irini Apostolou. Ne întoar- dinþa populaþiilor din spaþiul bal- fi de artificialã, îºi gãseºte însã În contrast cu abþinerea vine
moderaþia strãmoºilor lor antici, cem apoi câteva secole mai de- canic-mediteranean de a-ºi nega pe deplin un scop comercial în însã ºi excesul permis ºi încura-
limitaþi la câteva cereale ºi pãrþi vreme, pe la 1600, pentru a afla trãsãturile orientale sau balcani- timpurile apropiate, aºa cum ara- jat de timpul fast al sãrbãtorii.
din animalele sacrificate zeilor ºi ce cumpãra vãduva din aristro- ce încãrcate peiorativ de istoria tã o cercetare etnograficã asupra Concentrându-se asupra festinu-
puternica influenþã bizantino-tur- craþia cretanã Pantoussa Mezeri diplomaticã a relaþiei cu Vestul, restaurantelor ºi produselor cu lui pascal, Katerina Melissinou
cã ºi mediteraneanã a zonei. Însã pentru a organiza îmbelºugatele aºa cum au demonstrat pe larg în specific grecesc din Bruxelles în descrie cum felul special pregãtit
ar fi greºit sã punem pe seama petreceri nupþiale pentru cele ultimele decenii autori ca Maria ultimul deceniu. Autoarea Kate- de bãrbaþii din Grecia continen-
grecilor conºtiinþa dieteticã, nãs- cinci fiice ale sale. Se pare cã in- Todorova. Faptul interesant este rina Seraidari reface parcursul is- talã, ºi anume mielul la proþap,
cutã abia în Renaºtere; modera- vitaþii erau serviþi, de exemplu, cu cã aceastã atitudine refractarã toric al introducerii mâncãrurilor este completat în insule de capra
þia lor proverbialã era determina- vânat umplut cu prune uscate ºi pare sã disparã atunci când vine greceºti în metropola belgianã în umplutã ale cãrei secrete sunt
tã îndeobºte de locuirea într-un orez, dar ºi cu numeroase dulciuri vorba de apartenenþa neamurilor anii ’60, când acestea rãspun- cunoscute doar de cãtre grecoai-
spaþiu geografic refractar practi- având la bazã dulceaþã de tran- de aici la o bucãtarie comunã a deau nevoii de exotic a occiden- ce. A face din mac un ingredient
cilor agricole. Volumul de faþã ex- dafiri ºi miere de albine. zonei. Sugestia este valabilã ºi în talilor ºi erau promovate de po- nelipsit din complicatul amestec
plicã ºi schimbãrile profunde de- Dar luxul culinar al nobilitãþii cazul românilor, dacã e sã ne re- pularitatea filmului despre Zorba de orez ºi ierburi aromate cu care
terminate de lungul periplu de la medievale contrasta cu frugalita- ferim doar la felul tradiþional ro- Grecul, spartul de farfurii ºi kitch- este umplutã capra pascalã rãs-
Antichitate la statul grec modern tea dietei clasei de jos, ale cãrei mânesc numit „sarma”, termen pe ul coloanelor dorice improvizate punde unei logici rituale. O legen-
din perspectiva obiceiurile ali- obiceiuri alimentare erau deplân- care l-am împrumutat de la turci în orice tavernã. Astãzi, popula- dã popularã greceascã spune cã
mentare. se de cãlãtorii strãini în Grecia de odatã cu reþeta. Sarmaua apare ritatea unor feluri greceºti este sub crucea lui Iisus rãstignit sân-
La o primã vedere, grecii ac- la începuturile modernitãþii. Ed- sub denumiri diverse, dar forme menþinutã în mediul occidental de gele sãu s-a transformat în florile
tuali par sã pãstreze puþin din mond About observa la 1863 cã puþin modificate pe întreg area- alte trãsãturi ale acestei bucãtã- roºii de mac, astfel cã a mânca
ceea ce unii cercetãtori au vãzut un muncitor englez ar fi avut ne- lul balcanic-oriental. rii, cum ar fi avantajele aduse de aceste seminþe la masa de Paºti
ca fiind tendinþele vegetariene voie de hrana unei familii greceºti simplitate, echivalatã cu dieta are o semnificaþie de sacrificiu ºi
conºtiente ale lui Platon, aºa cum de recunoºtinþã.
probabil au renunþat la a-ºi coor- Despre darurile rituale oferite
dona existenþa urmând concep- zeilor sau fiinþelor supranaturale
þiile lui politice sau filosofice. de cãtre grecii tradiþionali vorbeº-
Totuºi, în afarã de inevitabila te ºi lucrarea lui Stamatis Zo-
schimbare a regimului de hranã chios. Cercetãtorul de la Stras-
de la vin, mãsline ºi peºte la ofer- bourg analizeazã în amãnunt o
ta mai diversificatã a modernitã- reþetã magicã ilustratã din seco-
þii, ceea ce pare neschimbat în lul al XV-lea, care instruieºte cu
spiritul grec legat de aceastã ne- privire la pregãtirea unei mese
cesitate umanã este aspectul co- pentru atragerea unei divinitãþi
munitar, convivialitatea ºi spiri- feminine a muntelui. Astfel, în ciu-
tul de familie care se creeazã în da distanþei enorme care-i sepa-
tavernã sau la masa de Paºte. rã pe grecii antici de urmaºii lor
Este o componentã intens exploa- moderni, corespondenþele subtile
tatã de autorii dramatici locali, dintre masa zeilor ºi cea a oame-
care manipuleazã artistic ataºa- nilor, refracþie a raporturilor amia-
mentul grecilor pentru comen- bile dintre cele douã lumi conform
sualitate ºi pentru masa înþelea- imaginarului antic, nu au dispã-
rut fãrã urme.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016 19
n TRISTAN TZARA

poeme
BIFURCARE tinereþe pierdutã în mustrãrile ipocriziei!
Gata cu suflurile terne ale inimilor împleti-
nu vreau sã te pãrãsesc te în coºuri curate! Grãbeºte-te cãtre bu-
zâmbetul meu e devotat trupului tãu curia umanã ce îþi este scrisã pe frunte ca
ºi sãrutul algãi pietrei o îndatorire de neºters!
în interiorul vârstei port un copil vesel ºi O nouã formã de cruditate vãraticã este
gãlãgios pe punctul de a se aºterne peste ceaþa
numai tu ºtii sã-l faci sã iasã din cochilii lumii în fulgi de iarbã domoalã ºi de a o
ca melcul cu voci fine acoperi cu un strat subþire de veselie, pre-
vãzutã de un glorios viitor prezis în oþel.
din iarbã Grãbeºte-te, bucuria umanã ºi strãlucitoa-
mâinile proaspete ale florilor se întind re te aºteaptã la cotitura acestei lumi dez-
spre mine membratã, unde se vorbeºte în limba as-
însã doar vocea ta e finã faltului! Existã reversuri, surse pecetluite,
precum mâna ta e finã precum seara e buze pe tamburine ºi ochi fãrã nepãsare.
impalpabilã Sarea ºi focul te aºteaptã pe colina mine-
precum odihna ralã a incandescenþei de a trãi.

Tristan Tzara

CUMINTE DANSEAZÃ IES DIN


MARTIE APARTAMENTUL MEU
gheaþa sparge o lampã fruct ºi trompeta SOMPTUOS
galbenã este iarna ne devoreazã
plãmânul tãu ºi pãtrat dinþii stelei þigaretã din pulbere de aur
timbru poºtã salutul de giocondã
al lui isus-floare-cãmaºã ceasul dã bunã-ziua la toatã lumea
rotiþi rotiþi pietre ale întunericului
în sufletul rece sunt singur ºi ºtiu cã sfârºeala animalelor sunã
sunt singur ºi pe sacii de sare ºi fluturii de aer ºi de
danseazã domnul tu ºtii cã îmi durere
place verde ºi firav fiindcã însã lumina carnivorã
îl iubesc roþi mari mãcinând aur ºi salutul de giocondã
puternic iatã-l pe acela e frig e frig
care îngheaþã mereu dau mereu bunã-ziua la toatã lumea
calcã-mã pe vârfurile picioarelor
goleºte-þi ochii ºi muºcã steaua
pe care þi-am pus-o-ntre dinþi ne balansãm cu ochii deschiºi pe coarda
fluierã în echilibru
prinþ vioarã fluierã alb de pãsãri ochii deschiºi danseazã pe vârful
picioarelor
e frig frig în sticla vocii închise
e frig tare frig pe drum
ºi vântul împinge lumina în stradã
salutul de giocondã fluierã de-a lungul
drumului
aidoma celorlalte auto velo aero moto pe
ºosea

iarna ne devoreazã
noi fãrâmele de aur ale þigaretelor din
pulbere de aur
oamenii distinºi

Traducere din limba francezã de


Angela-Ramona Dumitru

TREZIRE
Grãbeºte-te cãtre bucuria imensã ºi te-
luricã, este cupa pleoapelor cea care se ILUSTRAÞII
izbeºte dansând cu spatele la zidul nopþii. Sonia Delaunay, Untitled gouache din
Destul cu moartea desluºitã, sprintenã volumul Le fruit permis (1956) de
moarte întrebuinþatã pânã la lacul unghiei, Tristan Tzara

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 4 ((210
210 ), 20
210), 16
2016

S-ar putea să vă placă și