Era o zi caniculară de vară.

Norii se risipiseră, lăsând loc

soarelui care încingea asfaltul orașului.

Excursia la Grădina Zoologică păruse o idee bună, dar acum

mă plimbam printre cuști și copaci fără o țintă precisă. Lei, tigri, girafe
și fel de fel de animale se ascundeau cum puteau de soarele amiezii.

Deodată se aude un țipăt care îmi alertează auzul și mă

îndrept. nu fără oarece uimire, spre locul de unde auzisem acel sunet
ciudat. Un băiețel, la capătul unei alei, dădea semn că ceva rău se
întâmplase. Lângă el o femeie, probabil mama, încerca să-l
liniștească.

Ajunsă lângă el m-am interesat de cauza incidentului,

încercând să mă fac utilă. Printre lacrimi, copilul de vreo 5 ani mi-a
spus că se apropiase prea mult de cușca maimuțelor și un babuin îi
furase un măr din mână.

Cu greu mi-am stăpânit reacția de uimire care m-a cuprins

gândindu-ma cum putuse copilul să traverseze șanțul din fața cuștii
fără ca un adult să îl vadă. Am încercat să îl liniștesc și am reușit să-l
fac să înceteze plânsul.

L-am văzut după o jumătate de oră pe o altă alee, jucându-se.

Uitase incidentul care alertase atenția celor care se plimbau, ca și pe
mine, pe aleile grădinii zoologice. (205 cuvinte)