36

CAPITOLUL 2
ALIAJE SI DIAGRAME DE ECHILIBRU

2.1. Transformari în stare solida

Transformarea de faza poate fi studiată fie cu ajutorul teoriei statice, fie cu

ajutorul teoriei termodinamice.
Teoria statică, luând ca baza structura electronică şi interacţiunea dintre atomi,
consideră ca energia liberă este o suma a energiilor libere a diferiţilor oscilatori ai
sistemului considerat. Se folosesc ipoteze şi metode de calcul specifice mecanicii
cuantice şi pentru a stabili energia liberă a fazelor şi transformărilor lor este necesar să
se găsească soluţii la funcţii de unda care conţin un număr foarte mare de variabile
(1023).
Teoria termodinamică, consideră ca energia liberă a unui sistem, respectiv
stabilitatea şi transformările de fază fiind dirijate de fenomene termice, pot fi
determinate cu ajutorul legilor termodinamicii.
Se consideră ca două faze  şi  sunt separate printr-o interfaţa mn şi la o
temperatura, considerată temperatură de echilibru, acestea coexistă (figura 2.1).
m

α β

n
F T=TE F T≠TE

Fα Fβ Fα Fβ

α β α β
STARE
Figura 2.1

Modificând energia termică a sistemului se modifică energia internă şi entropia

fazelor, iar populaţia de atomi pătrunde prin interfaţa şi ocupa noi poziţii, ţinând ca
sistemul în ansamblu să dispună de o energia liberă cât mai mică. Dacă energia liberă
a fazei β este mai mică decât a fazei α adica F β < F α la T ≠TE , atunci exista tendinţa
transformări α → β. Ca să aibă loc trecerea de la a la α → β trebuie ca :
- atomii să primească o energie suplimentară care să le permită
dispunerea de cei mai apropiaţi atomi vecini;
- deplasarea atomilor trebuie să le facă într-o anumită direcţie , care să le
favorizeze ocuparea de noi poziţii specifice noii faze
 37

Energia liberă a sistemului depinde de energia internă şi de entropia lui şi se

exprima conform legilor termodinamicii prin :

F = U-TS [2.1]

Energia internă U a sistemului reprezintă suma energiilor individuale cinetice

şi potenţiale a tuturor atomilor sistemului. Dacă sistemul primeşte o cantitate de
căldură dQ efectuează şi un lucru mecanic dL şi conform primului principiu al
termodinamicii, variaţia energiei lui interne este :

dU = dQ-dL = c p dT-pdV [2.2]

In general, procesele de transformare din metale şi aliaje au loc la

presiunea atmosferică, iar variaţia de volum este mică şi ca atare se poate
considera ca variaţia energiei interne depinde de variaţia căldurii, adică se
neglijează lucrul mecanic efectuat de sistem :

dU = CpdT [2.3]
Odată cu variaţia termică a sistemului se înregistrează şi o modificare entropiei
lui S . Entropia sistemului poate fi definită fie ca o mărime de stare , aplicând
metodele statistice particulelor elementare ( posibilitatea distribuţiei atomilor ,
moleculelor şi ocuparea anumitor poziţii ) , fie ca o legătură între căldura
absorbită de sistem şi de temperatura lui.
Prin metode statistice , luând în considerare valoarea entropiei se
determină numărul stărilor p asociate unei stări termodinamice cu ajutorul
relaţiei lui BOLTZMANN :

S = K In p [2.4]

in care K = 1.38 • 10 -16 erg / gr, este constanta lui Boltzmann .

2.2. Diagrama Fe-C

Carbonul nedizolvat fie in Fe  fie în Fe  poate să se prezinte sub două

forme elementare: starea de grafit ( carbon liber) şi de compus chimic ( Fe 3C )
numit cementită. Ca urmare vor exista două diagrame de echilibru Fe-C:
diagrama de echilibru stabilă sau Fe-grafit, trasată punctat şi diagrama de
echilibru metastabilă sau Fe-Fe3C (trasată în linii pline ).
In cazul oţelurilor forma stabilă ( Fe-C ) nu apare decât excepţional, pe
 38

când în cazul fontelor, cele două forme se întâlnesc curent. Diagrama

metastabilă Fe-Fe3C scoate în evidenţa existenţa unei transformări peritectice (
punctul J ), o transformare eutectică ( punctul C ), şi o transformare eutectoidă
(punctul S).
Linia ABCD este lichidus, AHJECFD - solidus, GS - punctele A3 , linia
SE - punctele Acem , linia GPQ - limita domeniului solubilităţii soluţiei solide Fe  (
C), linia PS - punctele A1 , linia SK - punctele A13 , linia MO - punctele A2 şi
linia NN' - punctele Ao .
Se precizează ca deasupra liniei MO ( punctele A 2 ) , oţelul nu mai este
feromagnetic, iar deasupra liniei NN' ( punctele A 0 ), cementită îşi mentine
proprietăţi magnetice. Aceste linii, MO şi NN' nu reprezintă linii de echilibru (
figura 2.2).
Aliajele cu conţinut în C până la 2,06 % se numesc oţeluri, iar cele
cu conţinut în carbon mai mare se numesc fonte.
Pina la 0,8 %C avem oteluri hipoeutectoide iar intre 0,8%C si 2,06
%C avem oteluri hipereutectoide.
Fontele cu continut de carbon intre 2,06 %C si 4,3 %C se numesc
hipoeutectice iar cele cu continut peste 4,3 %C, pina la 6, 67 %C se
numesc fonte hipereutectice.
Oţelurile pentru structuri sudate, în general cu un conţinut de carbon
inferior valorii de 0,22 %C si posedă structuri şi proprietăţi ce derivă din
proprietatea numită polimorfismul fierului.
Fierul α, stabil pana la temperatura de 727 (Ac1) se transforma în fier γ iar
peste 14000 C în fier δ.
Prezenţa carbonului în aceste faze determină formarea de soluţii solide de
înlocuire sau substituţie şi anume :
 Ferita – soluţie solidă de carbon în fier α (CVC), notata F
 Austenita - soluţie solidă de carbon în fier γ (CFC), notata A
 Ferita δ - soluţie solida de carbon în fier α (CVC), notata δ, dar cu un
parametru al reţelei cristaline mai mare.
 39

T in K, t in°C
I II III IV V VI D’
1873 1600
1A 1 L+δ D
L
δ 2H 2 B 1 1
3 J
3
1673 1400
N 4 2 2 1
δ+A
L+A 1 L+CeI
C’
1473 1200
E’ F’
A 2
E 1 C 2 F
m2 n2
1273 1000

G A+CeII+Le Le+CeI
A+F A+CeII
5 3
6 4 3
1073 800 M O S’
P’
1043 770 P 4 5 3 S 4 3 2 3 K
7
873 600
Le
F

673 400
m6 n6
F+P P+CeII
P m5 n5
N
473 200
m4 n4
m3 n3 Le +CeI
P+CeII+Le
m1 n1
R 6 4 R1 5 4 3 4 L
Q
Fe 0,15 0,3 0,5 0,8 1 2 3 4 4,3 5 6 6,67
→C,in %
0 25 → Fe3C, in % 75 100

Figura 2.2. Diagrama Fe – C respectiv Fe – Fe3C

 40

Tab.2.1. Punctele principale ale diagramei de echilibru Fe – C/ Fe – Fe3C

Temperatura Concentratie
Notatie Punctul cararcteristic 0 0
C K %C
0 1 2 3 4
A Punctul de topire al fierului pur 1539 1812 0
B Punctual de tranzitie 1493 1766 0,51
J Punctual peritetic 1493 1766 0,15
Punctual de transformare alotropica
N 1400 1673 0
Fe   Fe 

Punctul de solubilitate maxima in carbon

H 1493 1766 0,1
a Fe 
Punctul de tranzitie( saturarea Fe  in
E 1147 1420 2,06
carbon), sistem metastabil
Punctul de tranzitie (saturarea Fe  in
E’ 1153 1426 2,03
carbon), sistem stabil
C Punctul eutectic, sistem metastabil 1147 1420 4,3
C’ Punctul eutectic, sistem stabil 1153 1426 4,25
D Punctul de topire al cementitei (Fe3C) 1600 1873 6,67
F Punctul de tranzitie ( lichid +Ce) 1147 1420 6,67
0 1 2 3 4
G Punctul de transformare Fe   Fe  910 1183 0

S Punctul eutectoid, sistemul metastabil 723 996 0,81

S’ Punctul eutectoid, sistemul stabil 738 1011 0,69

P Punctul de tranzitie corespuzator 723 996 0,02
continutului mazim de carbon Fe 
K Punctulde tranzitie 723 996 6,67
Q Punctul corespunzator saturatiei maxime 20 293 0,006
in carbn a Fe 
L Punctul de tranzitie 20 293 6,67

Utilizarea diagramei de echilibru fazic a sistemului fier – carbon a creat o

terminologie specială pentru descrierea fazelor şi constituenţilor acestei diagrame.
Astfel diagrama metastabila Fe – cementita ( Fe3C) din fig.2.2,
evidenţiază următorii constituenţi :
 41

 Cementita (Ce): carbura de fier ortorombică;

 Perlita (P): eutectoidul constituit din ferita şi cementita;
 Ledeburita ( Le ): eutecticul constituit din cementita şi perlita
rezultata din descompunerea austenitei;
 Martensita : soluţie solidă suprasaturată de carbon în fier α;
 Ferita (F);
 Austenita (A);
 Ferita δ ( δ).
Pe diagrama din figura 2.2, s-au figurat cu I, II, III, IV, V, VI, mai multe
aliaje ale Fierului cu Carbonul, pentru diferite concentratii de carbon, care din
stare lichida racindu-se la temperatura ambianta tocmai din cauza continutului
diferit de carbon vor prezenta structuri diferite.
Trebuie mentionat ca odata cu cresterea continutului procentual de carbon,
se manifesta o crestere a duritatii, dar totodata si o scadere a tenacitatii (implicit
a rezilientei) si sudabilitatii otelului respectiv.
Punctele principale ale diagramei de echilibru Fe – C, sunt caracterizate
prin concentraţiile şi temperaturile prezentate în tabelul 2.1 de mai sus.