CUVINTELE INTERZISE

1. DUMNEZEU SAU MAMMONA

Consecințele consumului de alcool (nu există niciun avantaj din consumul acestuia):

1.1. Cresc exponențial violența, crima, tălhăria etc.

1.2. Alcoolul dăuneazâă grav sănătății, este o toxină foarte periculoasă.

1.3. Alcoolul întunecâ intelectul și conștiința omului.

1.4. Nu ar fi existat bețivi și alcoolici dacă nu ar fi existat ca exemple, băutorii "moderați" din clasele superioare sau de
mijloc, care să servească drept exemplu pentru ceilalți. Cu alte cuvinte, consumul moderat de alcool este cel puțin la fel
de periculos pentru evoluția societății ca și consumul exagerat, deoarece primul îl generează pe ultimul.

2. CUM SĂ CITEȘTI EVANGHELIA

Ȋn primul rând, evangheliile (ca și Vechiul Testament), nu mai sunt in configurația inițială (a Bibliei Apostolice) și nu mai
pot fi privite pe de-antregul ca expresia Sfântului Duh. Cu toate acestea:

2.1. Se selectează tot ceea ce se înțelege și se marcheză pe margine cu creion albastru (de exemplu).

2.2. Se reiau pasajele marcate, separând cuvintele lui Hristos de cele ale evangheliștilor, marcând cuvintele lui Hristos a
doua oară, de data aceasta cu un creion, să zicem roșu.

2.3. Citește de câteva ori pasajele marcate cu roșu până le asimilează

2.4. Citește din nou cuvintele atribuite lui Hristos pe care nu le-a înțeles prima dată când a citit întreaga carte și
marcheză tot cu roșu pe cele pe care le-a înțeles acum.

2.5. Rămân nemarcate cuvintele lui Hristos și ale altor scriitori care au rămas în continuare neinteligibile pentru cititor.

2.6. Pasajele marcate cu roșu vor reprezenta pentru cititor esența învățăturilor lui Hristos, iar cele marcare cu albastru,
mesajele unora dintre autorii evengheliilor. Desigur, aceste pasaje vor fi diferite de la cititor la cititor, dar fiecare va
primi astfel ceea ce este util pentru el/ea însuși/însăși.
3. SCRISOARE CĂTRE UN HINDU (CĂTRE GANDHI DIRECT SAU PRIN INTERMEDIUL UNUI JURNALIST INDIAN)

3.1. Nu rezistați răului și nu participați la lucrările lui: în administrație, în sălile de judecată, în colectarea taxelor și cel
mai important, în problemele militare, și nimeni nu vă va putea înrobi vreodată.

3.2. Dumnezeu este Iubire, Dumnezeu este unul, noi suntem părțile (așa cum ne comportăm acum). Să nu căutăm liniște
și odihnă pe pământ, unde iluziile și dorințele sunt în pericol. Altfel, există riscul să fim atrași în dura sălbăticie a vieții,
care este departe de Dumnezeu.

3.3. Motivul pentru care o minoritate parazită controlează și exploatează o majoritate (chiar dacă ultima este superioară
din punct de vedere spiritual, cum a fost cazul indienilor față de englezi) este că cei opresați și-au uitat învățăturile
tradiționale și, prin forță și violență, încearcă să se elibereze folosind, deci, metodele opresorilor. Iubirea este singura
cale de a salva umanitatea de bolile ei și în ea de asemenea, avem toate metodele de a salva oamenii de înrobire. Nu
funcționează împreună cu rezistența prin forță, deoarece ultima o anulează (folosind-o, recunoaștem ca valabile legile
violenței și negăm pe cele ale iubirii).

3.4. Dintotdeauna de-a lungul istoriei omenirii, o majoritate s-a supus de bunăvoie conducerii de către o minoritate.
Ideea era de a trăi în pace, împreună. Deși această formă exterioaă a vieții a existat și există, în fiecare individ se
manifestă un element spiritual care luptă să se uneasc cu tot ceea ce are aceeași natură cu el însuși și își atinge acest țel
prin iubire. Acest gând a apărut în diverse forme de completare și claritate și a găsit expresie în diverse învățături și
religii. Faptul că acest gând a răsărit în interiorul atât de diverselor națiuni la momente diferite în timp, arată că el este
inerent în natura umană și că el conține adevărul. Adevărul a fost însă întodeauna reprimat de cei aflați la putere
deoarece le submina poziția. Acest adevăr, a cărui esență spirituală este iubirea, a trebuie să lupte nu doar cu
obscuritatea exprimată de distorsiunile intenționate sau neintenționate din jur dar și cu violența deliberată a celor aflați
la putere și a oligației impusă de către aceștia de a supune oamenii prin legi și reguli religioase care nu mai corespund
adevărului ci intereselor conducătorilor. Aceasta s-a concretizat în toate religiile și mișcările spirituale din istoria
omenirii.

3.5. Unde este iubire, este înțelegere și pace. Scopul celui fără de păcat este să acționeze fără a provoca rău altora
(inclusiv celor care i-au făcut rău), chiar dacă ar avea mai multă putere dacă nu ar face-o. Pedeapsa asupra celui care a
făcut rău este în a-l face să se rușineze răspunzându-i cu un mare bine. Este recunoscut peste tot că iubirea reprezintă
cea mai înaltă moralitate, dar oamenii recurg în continuare la violență pentru a rezolva problemele. Legea iubirii este
singurul lucru de care avem nevoie și care este singura care ne poate face fericiți atât la nivel individual cât și public.

3.6. De câte ori o autoritate religioasă sau de altă natură și-a pierdut credibilitatea, privilegiații au inventat alta, pentru
a-și păstra poziția de putere.

3.7. Ridicați-vă la adevărata voastră Ființă și nu aveți de ce a vă teme. Nu fiți proprii distrugători.

3.8. Noi justificări au venit acum să le inlocuiască pe cele vechi: Știința a venit să ia locul religiei. Dar nu adevărata
știință, ci pseudo-știința care a venit cu ideea competiției în defavoarea armoniei și colaborării, aducând cu sine ideea
coergiției ca fiind obligatorie. A pervertit astfel atât Estul cât și Vestul.

3.8. Pentru ne elibera este nevoie să scăpăm de balastul unor credințe sau de infailibilitatea unor scrieri sfinte dar și în
credința în diverse învățături știițifice din orice domeniu.

3.8. Există o Rațiune mai înaltă care transcede toate mințile umane, care este aproape și departe, care pătrunde toate
lumile și în același timp este infinit mai înaltă decât ele.
4. SEMNIFICAȚIA ARTEI ȘI ȘTIINȚEI

4.1. Sub masca diviziunii muncii se ascunde persecuția oamenilor. Ea nu poat fi corectă decât atunci când omul decide
cu rațiunea și conștiința sa ca este așa. Așa numita diviziune a muncii a rămas în contiuare principala cauză a progresului
lent al omenirii. Distribuția bogăției nu este corectă și deși acest aspect este deplâns de oamenii de artă și știință, ei
reprezintă unul dintre principalele motive pentru care acest lucru se întămplă.

4.2. Știința și arta, în marea lor măsura, cu excepția notabilă a situațiilor când într-adevăr au dus la progresul civizației
umane, și-au arogat dreptul de a lenevi și de a se bucura de munca altora, trădându-și astfel, propriile principii. Ele au
devenit activități pentru o clasă privilegiată, parazitară, plictisită și leneșă, care a pervertit ideea de artă și știință și care
și-a pierdut în mare parte propria vocație.

4.3. Accesul la educația de calitate, atât în știință cât și în artă, nu este accesibil marii majorități a populației, ci doar
celor cu posibilități financiare.

4.4. Oamenii de artă și știință ar putea spune că sunt beneficii pentru societate, doar atunci când ei și-au însușit ca
obiectiv să slujească pe cei de rând, ori ei, în majoritate, servesc autoritățile și capitalismul. Ele devin cu adevărat știință
și artă doar în momentul în care sunt acceptate de către cei cărora le sunt destinate. Cănd sunt așa, ele devin
indispensabile ca și mâncarea, băutura și îmbracămintea.
5. PRIMUL PAS

5.1 Oamenii au pierdut sensul a ceea ce însemnă să duci o viață bună. Există două viziuni privind atingerea unor virtuți
necesare realizării unei vieți drepte, cinstite (bune), ambele conducând la adevăr și bunătate:

5.1.1. Virtuțile lui Platon (păgâne?!) se obțin în următoarele etape: autocontrol-curaj-înțelepciune în justiție.

5.1.2. Virtuțile creștine se obțin în următoarele etape: auto renunțarea (auto-dăruire) - devoțiune către Voința Divină,
către iubire.

5.1.3. Diferența dintre învățăturile păgâne și cele creștine constă în faptul că în timp ce învățătura păgână duce la o
perfecțiune finală, învățătura creștină (cea autentică) duce la o perfecțiune infinită. Platon, spre exemplu, vede justiția
ca modelul de perfecțiune, în timp ce Hristos are ca model al perfecțiunii infinite iubirea (Fiți voi perfecți așa cum Tatăl
vostru din ceruri este perfect). Atât păgânul cât și creștinul au de parcurs pași în munca de autoperfecționare fără a sări
etape: pornind de la virtuți diferite: de la autocontrol , respectiv de la auto-devoțiune. Ȋn rest, manifestarea adevăratului
creștinism, nu poate urma decât aceiași pași ca și păgânismul.

5.2. Copiii, în marea lor majoritate, nu sunt educați în spiritul dezvoltării virtuților păgâne sau creștine ci li se inoculează
în mod deliberat apucături de efeminare (moleșire), lene fizică și lux.

5.3. Se întămplă rar ca oamenii să înțeleagă că pentru a duce o viață bună , este necesar ca mai întâi să nu ducă o viață
rea. Pentru atingerea unor astfel de virtuți înalte este necesar , înainte de toate, să obțină virtutea abstinenței sau a
auto controlului (la păgâni) sau a auto-renunțării (la creștini). Pentru a fi bun și a duce o viață bună, trebuie să dai
altora mai mult decât iei de la ei. Un om moral, ducând o viață în confort, chiar aparținând clasei mijlocii, nu mai
vorbim de bogați, care consumă zilnic bunuri de lux, altfel inutile existeței normale, dar care reprezintă rezultatul muncii
extenuante a altora mai nevoiași și care mor fără speranță după o viață nenorocită, trebuie să renunțe la acele vicii,
pentru ca acele meserii să dispară, permițând acelor oameni să se concentreze și ei pe ceea ce este important în viață și
să nu le fie puse în permanență viețile în pericol.

5.4. Prima condiție ca să ducem o viață bună este auto-controlul, iar prima condiție a auto-controlului este postul, la fel
cum este lăcomia pentru opusul. Satisfacerea nevolilor are limite primare, lăcomia nu are limite. Primul pas, auto-
controlul, este important și obligatoriu, este o etapă ce nu poate fi sărită.

5.5. Prin vegetarianism, nu mai nenorocim nicio ființă și propriul suflet ne este mai aproape de onestitate.

6. SĂ NU UCIZI

6.1. Armata nu are nimic glorios, este doar o mașină de ucis semenii.

6.2. Regii , împărații și mai nou păpușarii, au aranjat acest sistem pentru ei ca în cazul în care pier în luptă, alții exact ca
ei să le ia locul.

6.3. Ȋntreaga educație a clasei conducătoare se bazează pe un singur obiect: fostele crime, actualele crime și viitoarele
crime.

6.4. Oamenii aflați la baza societății, crescuți într-o anumită (alimentată) cultură, își cedează libertarea și sensul
demnității umane la porunca celor aflați la putere.

6.5. Soluția este nu să îi înlăturăm prin violență pe cei care ne conduc ci să nu mai sprijinim acele rănduieli ale căror
rezultat sunt acești conducători. Trebuie să li se explice că sunt niște criminali și să nu li se mai execute ordinele.
7. GÂNDURI DESPRE DUMNEZEU

1. Pentru a-l iubi pe Dumnezeu, înseamnă să dorești ceea ce El dorește și anume bunăstarea/fericirea
universală.

2. Orice străduință a imaginației de a-l cunoaște pe Dumnezeu într-un mod mai definit (spre exemplu ca și
Creator al meu, sau ca Ființă Milostivă) mă îndepărtează de El și mă împiedică să mă apropii de el.

3. Diferența dintre Vechiul și Noul Testament ca definire al lui Dumnezeu:

3.1. Vechiul Testament: Dumnezeu este infinit, etern, nu noi înșine, care face totul în mod drept.

3.2. Noul Testament: Dumnezeu este Iubire, Iubirea Iubirii și puternicul sentiment de bunătate, simpatie și
bucurie de viață care constituie viața naturală, fericită și adevărată a omului, viață care nu cunoaște moarte.

4. Bucuria vieții este "Fiul Omului" în om.

5. Ȋnțeleg prin "Dumnezeu" procesul prin care cunoașterea unei justiții înalte - bunătate, blândețe către o altă
ființă și adevăr - intră in sufletul meu.

6. Cred în Hristos și înțeleg cu perfecă claritate ce spune El despre Tatăl și îi recunosc Filiația lui cu Tatăl.
Dumnezeu Tatăl este începutul: spirit, conștiință, iubire, gând, viață, tot ceea ce este etern; cea care este
pentru întregul univers, așa cum conștiința este pentru om. Dacă există o legătură între mine și întregul
univers al animalelor și plantelor, acesta este motivul. Și tot ceea ce împlinește voința Lui și primește
binecuvântarea. Omul, când nu împlinește voința Lui, este conștient de aceasta și piere în conformitate cu
legea neschimbată pentru întreaga lume și știe aceasta chiar în momentul în care piere.

7. Viața în mine este conștiință. Conștiința nu este a mea și nu depinde de voința mea. Mai degrabă vine și
pleacă după voie, dar când este în mine, atunci nu sunt mai puțin decât ea. Sunt perfect conștient de
conștiința mea. Conștiința este cea mai mare certitudine dintre toate lucrurile care există. Conștiința nu are
timp sau spațiu, nu are nimic personal, nu este bună sau rea. Sunt viu doar când sunt conștient și când este în
mine. Nu pot fi inconștient cu privire la existența ei. Știu doar când este în mine. Știu de asemenea, că eu și
conștiința nu suntem una ci două lucruri, deoarece conștiința poate fi durere sau fericire, în conformitate cu
modul în care eu o tratez.

8. Mă poziționez pe mine astfel: Locuința temporară a vieții în mine este un tunel. Conștiința este lumina.
Rațiunea este o lampă, adaptată la tunel. Când am ieșit din tunel, nu mai am nevoie de lampă, dar când sunt
în tunel, lampa este prețioasă atâta timp cât lumina se adpatează la tunel. Adaptarea conștiinței pentru mine
este să iubești, să îți servești semenii, să nu consideri ordinele conștiinței, deși îmi otrăvesc confortul, ca pe o
nefericire, ba dimpotrivă, ca o salvare, într-un cuvânt, această adaptare este de asemenea rațiune.

9. Ȋn Dumnezeu nu există nici bine și nici rău, adică în conștiința din afara mea nu există nici bine și nici rău,
binele și răul există doar pentru mine și le pot face doar pentru mine. Binele este serviciul față de conștiință,
răul este revolta împotriva conștiinței; dar din moment ce conștiința reprezintă viața în om, tot așa, binele
este viața și serviciul pentru viață, în timp ce răul este eșecul în a înțelege viața în cineva.

10. Oricine îl înțelege pe Dumnezeu nu atât prin gânduri, nici măcar prin inima sa; dar prin sentimentul său
de completă dependență față de El, asemănător cu sentimentul pe care îl experimentează un copil neînțărcat
în brațele mamei sale. Nu știe cine îl ține în brațe, îl încălzește sau îl hrănește; dar știe că există acel cineva și
mai multe decât pur și simplu știe, copilul iubește aceea ființă.
11. Ulterior am înțeles că tot ceea ce văd este rezultatul luminii, care reprezintă înțelegerea. Dar am înțeles
și că această lumină ajunge la mine printr-o sticlă opacă. Văd lumina dar nu pot vedea sursa. Totuși, știu că
sursa există. Această sursă de lumină care mă luminează, este o sursă pe care nu o cunosc; dar de existența
căreia am cunoștiință că este Dumnezeu.

12. Ce este Dumnezeu? Pentru ce motiv este Dumezeu? Dumnezeu este acel tot nelimitat , pe care îl știu în
mine însumi într-o formă limitată. Eu sunt limitat, Dumnezeu este infinit. Eu trăiesc o perioadă, Dumnezeu
este etern. Sunt o ființă care gândește în limitele înțelegerii sale. Dumnezeu gândește fără limită. Sunt o ființă
care iubște puțin câteodată, Dumnezeu iubește în mod infinit. El este totul. Nu mă pot înțelege pe mine
decât ca pe o parte din El.

13. Diavolul m-a ademenit și mi-a băgat în cap că este posibil și în special de dorit, ca în cazul uniunii cu
confuciansimul, budismul sau ai noștri ateiști sau agostici să mi se răspundă la întrebări de genul: Ȋn ce constă
viața? Care este scopul ei? Ce este iubirea? etc. Am crezut că este posibil ca cineva să se restrângă doar
conceperea și cunoașterea doar a acelui Dumnezeu care este în mine fără cunoașterea niciunui Dumnezeu
care este separată de aceasta; fără cunoașterea Acelui Unic care a introdus în mine o particulă din El Ȋnsuși.
Și, ciudat să spun, am început dintr-o dată să mă simt insensibil, prost, depresiv și alarmat. Nu am știut cauza
acestei stări, dar am simțit că dintr-o dată am suferit o groaznică cădere spirituală; am pierdut toată bucuria
și energia spirituală. Am înțeles că s-a întâmplata aceasta pentru că l-am părăsit pe Dumnezeu. Și am început
să mă gândesc dacă există Dumnezeu sau nu; și l-am găsit așa cum era, din nou. Și m-am umplut cu o bucurie
și cu o asigurare așa de fermă pe care am câștigat-o de la El. Și așa a apărut posibilitatea și datoria comuniunii
cu El pe care am experimentat-o și care m-a ajutat să Ȋl recunosc. Ȋl recunoaștem pe Dumnezeu când ni se
dezvăluie din nou, nouă.

14. Este de o sută de ori mai bine să fi împotriva diavolului, decât să continu să rămâi la răscruce de drumuri,
sau să te îndrepți în mod nesincer către Dumnezeu.

15. Există două teorii distincte și mutual contradictorii privind universul, care pot fi reprezentate astfel:
1. Agnosticii spun: La întrebarea de unde a început acest univers , de ce există și de ce exist în el - o las fără
răspuns, deoarece nu văd posibilitatea de a răspunde la aceste întrebări atât de clar și convingător cum
răspund la întrebări privind condiția lucrurilor din univers. Răspuns afirmativ privind existența lui Dumnezeu
nu pot accepta deoarece nu conține claritatea și demonstrabilitatea posedată de un răspuns fundamentat
științific. Și nu admit posibilitatea oricărei alte cunoașteri. Admit că sunt animale care se reduc la lumea
simțurilor. Totul în univers este rațional, științific și logic, nu există altceva în afara acestui concept.

2. Creștinii, pe de altă parte au cunoștiință de existența lui Dumnezeu și spun: "Am cunoștiință că exist, doar
pentru că mă simt o ființă rațională. Și simțindu-mă așa, nu pot decât să recunosc că viața mea și tot ceea ce
există poate fi în mod egal rațional. Și pentru aceasta trebuie să fie un scop. Scopul din viața mea este în
afara mea, în acea ființă în care, atât eu, cât și tot ce există, servim ca instrumente pentru a atinge acel scop
al vieții. Ființa există și eu trebuie, în viața mea, să îi implinesc legea sau voința. Ȋntrebările cu privire la
Dumnezeu le las fără răspuns deoarece știu dinainte că în regiunea lor de observare și analiză, nu voi putea
veni cu un răspuns sigur, căci toate vor dispărea în infinitatea spațiului și timpului. Admit că există ființe ale
rațiunii și că acceptă doar ceea ce corespunde cerințelor rațiunii și nu a ceea ce transcede aceste experiențe.
Viața omului și a întregului univers are un înțeles definit, rațional care are cea mai directă, simplă, rațională și
univesal accesibilă adaptablitate pentru viață, neexcluzând în același timp, posibilitatea investigațiilor
științifice, care, în acest caz, sunt puse acolo unde le este locul.