Universitatea POLITEHNICA Bucuresti

Facultatea de INGINERIE ELECTRICA

Titlul lucrarii: METALE SI ALIAJE FEROASE UTILIZATE IN INDUSTRIA

ELECTROTEHNICA

1. NOTIUNI DE BAZA

In aceasta lucrare de laborator au fost prezentate următoarele:

1. Principalele metale si aliaje feroase utilizate in industria electrotehnică.
2. Principalele propietati fizice si tehnologice ale celor mai utilizate materiale feroase.
3. Domeniul de utilizare al metalelor si aliajelor prezentate.
4. Mijloace de identificare ale materialelor si aliajelor feroase studiate.
In industria electrotehnica pentru fabricarea masinilor si aparatelor electrice se
folosesdc diferite materiale metalice si nemetalice. Materialele metalice pe scurt metalele
se folosesc pure sau sub forma de aliaje. Aliajele sunt combinatii chimice sau amestecuri
obtinute de regula prin topirea impreuna a doua sau mai multe elemente dintre care cel
putin unul este metal. Astfel otelul este un aliaj al fierului (metal) cu carbon (metaloid),
iar bronzul un aliaj al cuprului (metal) cu staniul (metal).
Un aliaj este alcatuit dintr-un component de baza care predomina din punct de
vedere cantitativ si din componenti de aliere care se introduc pentru a modifica
propietatile fizico-chimice, mecanice si tehnologice ale aliajului.

Metalele si aliajele frecvent utilizate, numite metale tehnice sunt standardizate. In

standardele referitoare la materiale se dau de regula urmatoarele date:
• Denumirea materialului
• Modul de simbolizare
• Calitatile de materiale ce fac parte din categoria respectiva (marci de
materiale).
• Compozitia chimica
• Proprietatile fizico-chimice, mecanice tehnologice
• Forma de livrare,
• Dimensiuni
• Modul de marcare.
In industria constructoare de masini si electrotehnica se foloseste o mare varietate
de materiale, foarte diferite ca proprietati si imbuna-tatiri. Aceste materiale se impart in
doua mari categorii::
1. Materiale metalice feroase;
2. Materiale metalice neferoase.
 MATERIALE METALICE FEROASE
Sunt materiale la care proportia masica a fierului este mai mare decat a orcarui alt
element al aliajului. Cele mai utilizate materiale metalice feroase sunt fontele si otelurile.
I. FONTELE sunt aliaje ale fierului cu carbonul ce contin carbon intre 2% si
6,67% si o serie de elemente insotitoare: siliciu, mangan, sulf, fosfor, etc. Principalele
tipuri de fonte utilizate in industria electrotehnica sunt:
1. Fontele brute ce pot fii aliate si nealiate. Sunt folosite ca materie prima pentru
turnarea carcaselor de electromagneti. SR EN 10001:1999 Definirea si clasificarea
fontelor brute.
2. Fonta cenusie este un aliaj de turnatorie in care carbonul este prezent sub forma
de grafit lamelar care îi da culoarea cenusie. SR EN 1561:1999 Fonta cu grafit laminar.
3. Fonta cu grafit nodular prezinta carbonul din componenta sub forma de
particule de grafit nodular. Ea se utilizeaza la piesele obtinute prin turnare continuua. SR
EN 1563:1999 Turnatorie, fonta cu grafit nodular.
4. Fonta maleabila se imparte in trei categori: SR EN 1562:199 Turnatorie. Fonta
maleabila.
• Fonta maleabila cu inima alba
• Fonta maleabila cu inima neagra
• Fonta perlitica
5. Fontele austenice sunt fonte inat aliate cu caracteristice mecanice superioare. Ea
este destinata pieselor turnate.
6. Fonta refractara rezistenta la temperaturi mari.
7. Fonta antifrictiune ce este destinata lucrului in conditii de frecare si ungere.
II. OTELURILE sunt aliaje ale fierului cu carbonului continind carbon sub 2% .
ele se caracterizeaza printr-o variatie in limite foarte mari a proprietatilor mecanice si
tehnologice. SR EN 10020: 1993 Definirea si clasificarea marcilor de otel. Ele se impart
in functie de compozitia chimica in:
1. oteluri aliate
2. oteluri nealiate
Otelurile nealiate se impart in:
• oteluri nealiate de uz general STAS 502/2 - 80
• oteluri nealiate de calitate STAS 880 -88
• oteluri nealiate speciale. STAS 1700 - 90
Oteluri nealiate de uz general sunt oteluri produse prin procedee obijnuite. Ele pot fii
utilizate in domenii foarte variate.
Oteluri nealiate de calitate sunt folosite la pene de ghidare, bucse, bolţuri,
buloane, arbori, flanşe, coroane, came, etc.
Oteluri nealiate speciale au puritate superioara, si sunt folosite la fabricarea de
scule.
Otelurile aliate se impart in:
• Oteluri aliate de calitate
• Oteluri aliate speciale (STAS 7382 – 88 Oteluri rapide pentru scule)
Oteluri aliate de calitate sunt folosite pentru recipiente si tevi dar si pentru a diminua
pierderele de la masinile electrice prin efectul histerezis.
Oteluri aliate speciale sunt caracterizate prin verificarea riguroasa a compozitiei
chimice. Se folosesc la scule (cutite, burghie, etc).

MATERIALE METALICE NEFEROASE

I. Cuprul si aliaje pe baza de cupru STAS 270/3 – 80 Cuprul pentru ELTH si electronica
puritate 99,95 -99,99% SR ISO 1090-1:1993 Curpu si aliaje de cupru
- rezistivitatea
- densitatea 8.9 g/cm3
- conductivitatea termica
- temperature de topire, caldura specifica
Aliajele cuprului:
- alama (Cu + Zn)
- alame deformabile
- alame turnate in blocuri
- tombacu
- bronzu
- bronz + Al
- Cu + Ni + Zn
- Cu + Zn
II. Aluminiu SR EN 515:1995
- rezistivitate 70% > Cu
- densitatea 4 < Cu
Aluminiul se sudeaza si se lipeste greu
Aliajele aluminiului:
- siliminiul (Si 12-13%)
- Duraluminiu (2.5-5% Cu)
- Hidraliu (3.9% Magneziu)
- Staniu (plumb pt Fludor)
- Zinc
III. Plumb
IV. Metale nobile: argint, aur, platina.

2. ACTIVITATE INDEPENDENTA – propietatile aluminiului, cuprului si otelului.

Proprietatile metalelor si aliajelor se clasifica in patru mari grupe: fizice, chimice,

mecanice, tehnologice:
1) Proprietati fizice:
- densitate
- temperatura de topire
- dilatare terminca
- conductibilitate termica
- conductibilitate electrica
- permeabilitate magnetica
2) Proprietatile chimice exprima capacitatea aliajelor de a rezista la actiunea
diferitilor agenti chimici:
- rezistenta de coroziune
- refractaritatea
 3) Proprietatile mecanice exprima modul de comportare a aliajelor la actiunea
fortelor externe:
- elasticitatea
- plasticitatea
- duritatea
- fragilitatea
- rezistenta la oboseala
4) Proprietati tehnologice:
- maleabilitatea
- ductibilitatea
- prelucrabilitatea
- sudabilitatea
- forjabilitatea

I. ALUMINIUL

O mare parte din productia de aluminiu se regaseste in piese turnate, aluminiul si

aliajele sale avand proprietati de turnare deosebite. Aluminiul este un metal ce
cristalizeaza cu celula cristalina elementara de cub cu fete centrate.

Densitatea aluminiului variaza in functie de puritate si temperatura. Pentru a calcula

densitatea aluminiului lichid se poate folosi formula: dt = 2,382 - 0,000273 ( t - 660 ),in
care t este temperatura , in grade celsius.

Caldura masica creste cu temperatura conform formulei:Ct = 0,2220 + 0,0000772 t

Conductibilitatea termica scade cu puritatea si creste cu temperatura, iar dilatarea lineara

creste cu temperatura prin acelasi grad de puritate.

Rezistivitatea electrica scade pe masura cresterii puritatii si creste cu gradul de ecruisare.

Coeficientul de temperatura al rezistivitatii electrice este 0,0042.

Puterea de reflexie a aluminiului in ultraviolet este intre 20 - 85 %, in lumina alba 75 - 90

% iar in infra-rosu 90 - 98 %.

Puterea de emisie scade pe masura cresterii gradului de polarizare si creste cu temperatura

 II. CUPRUL

Proprietăţi fizice
Cuprul metallic are culoarea roşie caracteristică; în foiţe extreme de subţiri
apare, prin transparenţă, albastru-verzui. Cristalizează in reţea cubică cu feţe centrate şi
nu prezintă polimorfism. Proprietăţile fizice ale cuprului metalic sunt mult influenţate de
impurităţi şi, în special caracteristicile mecanice, de procedeele de prelucrare.
Cuprul pur este un metal moale (duritate 3 în scara Mohs), destul de rezistent la
rupere şi foarte ductil; se lucrează bine cu ciocanul, la rece, şi se modelează la presiuni
mari. Conductibilitatea calorică a cuprului este tot atât de mare ca a argintului ( 0,93 faţă
de a argintului, considerată egală cu 1) şi mult mai mare decît a altor metale uzuale. De
aceea se utilizează cupru ori de câte ori este nevoie să se transmită uşor de căldura ( ţevi
fierbătoare la locomotive, cazane de distilare etc.). De asemenea conductibilitatea
electrică a cuprului, apropiată de a argintului, întrece mult pe a celorlalte metale.
Conductibilitatea scade însă considerabil,când cuprul este impurificat,chiar cu cantităţi
mici de P, As, Si sau Fe. ( Cantităţi sub 0,1% din aceste elemente reduce valoarea
conductibilităţii electrice cu 20% sau chiar mai mult ). Din cauza aceasta, în
electrotehnică se utilizează pe scară mare cuprul cel mai pur, electrolitic.

Proprietăţi chimice
La temperatura camerei, cuprul nu se combină cu oxigenul din aer (formeză însă
încet, cu bioxidul de carbon şi apa din atmosferă, un carbonat basic verzui ). Încălzit în
aer sau oxigen, se oxidează dînd CuO sau, la temperatură mai înaltă, Cu 2O. Cuprul se
combină, chiar la rece, cu clorul (umed) şi cu ceilalţi halogeni; de asemenea are o mare
afinitate pentru sulf şi seleniu. Nu se combină direct cu azotul, hidrogenul şi carbonul;
formeză însă indirect combinaţii cu aceste elemente.
Potenţialul de oxidare al cuprului fiind negativ, cuprul nu se dizolvă în acizi diluaţi, ci
numai în acizii oxidanţi concentraţi, cum sunt H2SO4 şi HNO3.
De aceea este surprinzătoare, la prima vedere, dizolvarea cuprului, cu degajare de H 2,
în acid clorhidric concentrat. În realitate, în această reacţie nu se formează ionul Cu+, ci
un ion complex [CuCl2]-. Prin formarea complexului, concentraţia ionilor cuproşi este
atât de mult micşorată, încât potenţialul cuprului creşte peste acela al hidrogenului.Tot aşa
se explică dizolvarea cuprului metalic, cu degajare de hidrogen, într-o soluţie concentrată
de cianură de sodiu:
Cu + 2CN + HOH –> [Cu(CN)2] + HO + ½ H2
Dizolvarea are loc mai uşor în prezenţa oxigenului. Cu amoniacul ( de asemenea în
prezenţa oxigenului) cuprul metalic reacşionează formând amino-complecşi.
Cuprul formează doua serii de compuşi stabili, în care poate fi în starea de oxidare +1
( combinaţii cuproase ) sau +2 ( combinaţii cuprice ).
Se cunosc de asemenea.dar în număr mic, compuşi ai cuprului (III). Aceştia sunt însă
mult mai puţn stabili.
 3. ACTIVITATE DE LABORATOR

Consultarea standardului STAS 201/1-89 „Aliaje de aluminiu turnate in blocuri”

4. CONCLUZII
In industria electrotehnica la constructia de masini electrice si aparate electrice
datorita proprietatilor lor fizice,chimice,mecanice si tehnologice mai sus mentionate se
folosesc diferite materiale metalice feroase si neferoase (cupru, aluminiul,fonte si oteluiri
sub diferite forme ).

5. BIBLIOGRAFIE
1) Biblioteca Facultatii de INGINERIE ELECTRICA din cadrul
Universitatii POLITEHNICA Bucuresti
2) Laboratorul “Tehno 2” la Metode si procedee tehnologice – Dl.prof.
dr.ing.Tiberiu Tudorache
3) Internet–site: www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/tehnica_mil/iacobescu