Sunteți pe pagina 1din 208

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Cleopatra Gherbanovschi Nicolae Gherbanovschi

FIZICÃ
manual pentru clasa a XII-a

F1
l filiera teoreticã, profil real,
specializarea matematicã-informaticã ºi ºtiinþe ale naturii
l filiera vocaþionalã, profil militar MApN,
specializarea matematicã-informaticã
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 1783/1
din 16.08.2007, în urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa
analiticã aprobatã prin Ordin al Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 5959 din 22.12.2006.

Manualul este valabil ºi pentru clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera tehnologicã, ruta
progresivã de calificare prin ºcoala de arte ºi meserii + anul de completare.

Referenþi ºtiinþifici:
Conf. univ. dr. Dima N. Vasile
Prof. gr. I Mihail Curuþiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


GHERBANOVSCHI, CLEOPATRA
Fizicã: F1: manual pentru clasa a XII-a / Cleopatra Gherbanovschi,
Nicolae Gherbanovschi. – Bucureºti: Editura NICuLESCu ABC, 2007
ISBN: 978-973-8950-04-7

I. Gherbanovschi, Nicolae

53(075.35)

© Editura NICuLESCu ABC, 2008


Adresa: B-dul Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Tel: (+40)21-312.97.82
(+40)21-312.97.84
Tel/Fax: (+40)21-312.97.83
Call center: (+40)21-314.88.55
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

Redactor: Georgeta Vîrtic

Tipãrit la TIPARG - Piteºti

ISBN: 978-973-8950-04-7
 Teoria
relativitãþii restrânse

1.1. Bazele experimentale ale teoriei relativitãþii restrânse


1.1.1. Relativitatea clasicã
1.1.2. Experienþa lui Michelson ºi Morley
1.2. Postulatele teoriei relativitãþii restrânse.
Transformãrile Lorentz
1.3. Elemente de cinematicã ºi dinamicã relativistã
1.3.1. Cinematica relativistã. Consecinþele
cinematice ale transformãrilor Lorentz
1.3.2. Compunerea vitezelor
1.3.3. Principiul fundamental al dinamicii
1.3.4. Relaþia masã-energie

Unele lecþii pot fi asistate de calculator folosind site-ul:


http://science.howstuffworks.com/relativity.htm


Teoria relativitãþii restrânse
1.1. Bazele experimentale ale teoriei relativitãþii restrânse
1.1.1. Relativitatea clasicã
În teoria relativitãþii clasice toate sistemele de referinþã inerþiale (SRI) sunt
echivalente între ele în raport cu fenomenele mecanice. Dupã cum ºtim din clasa
IX-a, acest fapt se exprimã în cadrul teoriei respective prin aceea cã ecuaþiile
mecanicii clasice sunt invariante, adicã rãmân neschimbate faþã de transformãrile
Galilei (TG).
Reamintim cã prin transformãrile Galilei se înþelege grupul de relaþii de
transformare a mãrimilor cinematice (coordonate, viteze, acceleraþii), care
caracterizeazã miºcãrile particulelor, la trecerea dintr-un SRI (sistem de referinþã
inerþial) în altul1 în cadrul relativitãþii clasice.
Se considerã douã SRI (fig. 1.1) notate cu S
ºi S'. Orientarea axelor este aleasã, H spre
simplificare, astfel încât vectorul V care defi-
neºte miºcarea uniformã a lui S' în raport cu S

H fie orientat în lungul axei Ox comune,
V (V, 0, 0); atunci TG se retranscriu în urmã-
Fig. 1.1. Douã sisteme de referinþã toarele forme particulare (s-a ales ca origine a
inerþiale S ºi S'. timpului momentul când O' trece prin O):
 x = x + Vt
H H  y = y′
r = r ′ + V ⋅ t 
t = t′  z = z′ (1.1)
t = t ′
respectiv:
L x = L′x + V
H H H 
L = L′ + V L y = L′y

L z = L′z ;
H H H
1
În manualul deH clasa a IX-a, L era viteza absolutã notatã cu La, L' – viteza relativã
H H
notatã cu Lr – ºi V – viteza de transport notatã cu Lt.

4
H H
a = a′ ; ax = a'x, ay = a'y , az = a'z.

Odatã cu apariþia teoriei electromagnetismului, elaboratã de J.C. Maxwell în


anul 1863, s-a constatat cã legile de bazã ale fenomenelor electromagnetice nu


sunt invariante faþã de transformãrile Galilei, fapt susþinut prin urmãtorul argu-
ment experimental.
Sã considerãm douã H
SRI notate cu S ºi S', cu axele paralele, S' miºcându-se
faþã de S cu viteza V (V, 0, 0); ca în figura 1.1. O sursã de luminã (în electro-
magnetism numitã undã electromagneticã transversalã), aflatã în repaus în S,
emite în vid un semnal luminos care se propagã cu viteza L = c în lungul
axei Ox.
Viteza semnalului luminos faþã de S' ar trebui sã fie calculatã cu relaþia de
transformare galileeanã Lx = L'x + V având forma c' = c – V. Experienþele de tipul
celor ale lui Michelson ºi Morley, din anul 1887, au arãtat însã cã viteza
semnalului luminos faþã de S' este tot c, adicã c' = c.
Pentru a înlãtura, în termeni relativiºti clasici, contradicþia între electrodina-
micã ºi mecanicã, la sfârºitul secolului XIX au fost concepute douã teorii care
presupuneau cã:
– fenomenele electromagnetice au loc într-un mediu deosebit, numit eter uni-
versal, care umple tot spaþiul inclusiv interiorul corpurilor;
– la descrierea fenomenelor electromagnetice trebuie considerat, ca sistem de
referinþã, eterul universal.
1. Prima teorie, cea a lui Heinrich Hertz, afirma cã eterul universal este total
antrenat de corpurile în miºcare astfel cã viteza de propagare a luminii în vid
este aceeaºi faþã de orice corp, indiferent de sensul de miºcare uniformã a acestuia.
Teoria lui Hertz rãmânea însã în cadrul concepþiei clasice newtoniene despre
spaþiu ºi timp. Ca atare, Hertz a trebuit sã rescrie legile câmpului electromag-
netic într-o astfel de formã încât, aplicând transformãrile lui Galilei, formularea
lor sã fie aceeaºi în toate sistemele de referinþã inerþiale.
2. A doua teorie, formulatã de Lorentz în anul 1904, presupune cã eterul este
imobil, constituind un sistem de referinþã deosebit, preferenþial, în care legile
electromagnetismului au forma datã de Maxwell (în anul 1863). Astfel, numai în
acest sistem viteza luminii în vid are valoarea:
1
c= = 3·108 m/s,
ε 0µ 0
aceeaºi în toate direcþiile.
Fizica experimentalã trebuia sã decidã care dintre aceste douã teorii era
valabilã.
În continuare se va descrie un experiment cu un rol crucial în elaborarea
teoriei relativitãþii einsteiniene.
5
1.1.2. Experimentul Michelson ºi Morley
Pentru început este necesar sã efectuãm
câteva calcule referitoare la raþionamentele


pe care s-a bazat experienþa fizicianului
american A. A. Michelsonn (laureatul
Premiului nobel pentru fizic㠖 1907),
realizatã în anul 1881 ºi reluatã în 1887
împreunã cu E. W. Morley.
H
a Dacã viteza luminii ( u ) are o anumitã
valoare faþã de sistemul de referinþã
absolut – eterul –, atunci, faþã de Pãmânt,
sistem considerat
H cã se deplaseazã cu viteza
de translaþie V faþã de „eter”, viteza luminii
H
( u ' ) va suferi mici variaþii care depind de
sensul de deplasare a luminii ºi a
Pãmântului în spaþiul absolut, conform
relaþiei de compunere a Hvitezelor în meca-
b H H
nica clasicã1: u = u ′ + V . Sã considerãm
sistemul de referinþã S legat de eter ºi
sistemul S', HPãmântul, care se deplaseazã
cu viteza V faþã de S pe direcþia Ox
(fig. 1.2, a), în trei cazuri:
În cazul 1, lumina care se propagã pe
direcþia Ox, de la O spre x, are în sistemul
H
S viteza u de modulH c, iar în sistemul S'
c H H
viteza u ′ = u – V , de modul u' = c – V.
În cazul 2, lumina se deplaseazã pe
Fig. 1.2. Cele trei cazuri de compunere a
direcþia Ox, de la x la O, vitezaH de deplasare
vitezelor pentru înþelegerea experienþei lui H H
Michelson ºi Morley. în sistemul O' este u ′ = u – V ºi în modul
u' = c + V (fig. 1.2, b).
H H
În cazulH 3, lumina care se propagã în sistemul S' pe direcþia O'z' are viteza
u ′ = u – V ºi în modul (fig. 1.2, c):

V2
u' = c2 – V 2 = c 1 –.
c2
Pentru a pune în evidenþã aceste viteze diferite de propagare a luminii pe
direcþii diferite faþã de Pãmânt, pentru a dovedi miºcarea Pãmântului faþã de
mediul ipotetic aflat în repaus – suport material al propagãrii luminii – numit
eter, Michelson ºi Morley au folosit un interferometru. Schema instalaþiei experi-
H H H
1
S-a folosit pentru scrierea relaþiei de compunere a vitezelor a lui Galilei, L = L ' + V
H H H H
relaþia scrisã cu simbolurile folosite de Michelson, adicã u pentru L ºi u ' pentru L'.

6
mentale este redatã în figura 1.3, a.
Experienþa se face pe etape, în felul
urmãtor: se aºazã interferometrul astfel
încât braþul 1 sã aibã orientarea în
direcþia ºi sensul miºcãrii orbitale a
Pãmântului (fig. 1.3, b). Pe o porþiune 
micã de arc miºcarea se poate considera
rectilinie ºi uniformã. Lumina parcurge
braþul 1 la ducere cu viteza c – V ºi la
întoarcere cu viteza c + V, într-un timp
a
total (cazurile 1 ºi 2):
L L 2L
t1 = + = .
c –V c +V  V2 
c1 – 2 
 c 
Lumina parcurge braþul 2, având
aceeaºi lungime L, dispus perpendi-
V2
cular pe braþul 1, cu viteza c 1 – ,
c2
b
aceeaºi ºi la ducere ºi la întoarcere,
într-un timp total (cazul 3):
2L
t2 = .
V2
c 1– 2
c
Cei doi timpi nu sunt egali (t1 > t2)
ºi depind de V. Întrucât c >> V, relaþiile
de mai sus se pot aproxima:
2L 2L c
t1 = (1 – β2)–1 = (1 + β2);
c c
Fig. 1.3. Experienþa lui Michelson ºi Morley.
1
2L 2
– 2L  1 2 a. Schema instalaþiei experimentale.
t2 = (1 – β ) 2 =
1 + β  , b, c. Schemele de principiu pentru cele douã etape
c c  2  ale experimentului.
V
unde β = .
c
Diferenþa între aceºti doi timpi este:
L 2
∆t = t1 – t2 = β.
c
Acestei diferenþe de timp îi corespunde o anumitã diferenþã de fazã ºi, ca
urmare, apariþia unei figuri de interferenþã. În câmpul lunetei de observare apãrea

7
un ansamblu de franje alternativ luminate ºi întunecate. Biografii lui
A. A. Michelson aratã cã pentru a feri interferometrul, foarte sensibil, de vibraþii
mecanice sau de alte influenþe ºi pentru a-l roti uºor, acesta era montat pe o
placã de marmurã cu grosimea de 35,6 cm ºi aria de 1,5 m2, aºezat pe un inel

 din lemn de stejar. Întregul ansamblu plutea pe mercur într-o cadã construitã din
cãrãmizi (fig. 1.3, a). În timpul experienþelor a fost opritã circulaþia vehiculelor
prin oraº. Figura de interferenþã vibra chiar ºi la prezenþa numai a unei singure
persoane aflate în apropierea instalaþiei, din cauza variaþiei de temperaturã1.
Rotirea aparatului cu 90° (în sensul trigonometric – fig. 1.3, b, c) era necesarã
ºi prin faptul cã braþele interferometrului nu puteau fi fãcute absolut egale.
Lumina realiza mai multe reflexii pe cele douã direcþii rectangulare, astfel cã
lungimea drumului parcurs de ea, L, era de 11 m pentru fiecare dintre cele douã
braþe ale interferometrului, astfel încât prin rotirea cu 90° (în sens trigonometric)
ºi lungirea braþelor, diferenþa micã dintre lungimea braþelor devenea nerelevantã
ºi experimentatorului nu-i rãmânea decât sã mãsoare deplasarea figurii de
interferenþã. Rotind aparatul, sensul razelor de luminã, raze ce reprezintã direcþiile
de propagare a undelor, se schimbã faþã de reperul „eter”. În acest caz trebuie
L 2
sã considerãm un ∆t' = – ∆t, adicã ∆t' = – β . Variaþia diferenþei de timp
c
intervenitã în procesul rotirii ar fi:
2L 2
∆τ = ∆t – ∆t' = β,
c
ceea ce echivaleazã cu o deplasare a sistemului de franje. Pentru un interval de
timp egal cu o perioadã T a vibraþiei luminoase, deplasarea figurii de interferenþã
ar fi fost egalã cu lãþimea unei franje. Înseamnã cã în intervalul de timp ∆τ
trebuie ca figura de interferenþã sã se deplaseze cu x din lãþimea unei franje. Din
calculul de regulã de trei simplã, se obþine:
∆τ 2 L 2 V
x = = β , unde β = .
T λ c
Conform calculelor teoretice, deplasarea figurii de interferenþã trebuia sã fie
egalã cu 0,4 din lãþimea unei franje. În realitate deplasarea nu a fost observatã,
deºi precizia mãsurãtorilor era de o sutime de franjã.
Experienþele extrem de precise, repetate de un mare numãr de ori ºi efectuate
de Michelson ºi Morley, au arãtat cã figura de interferenþã nu se modificã dacã
se roteºte aparatul, ceea ce aratã cã timpul în care lumina parcurge cele douã
braþe nu depinde de poziþia aparatului. Înseamnã cã viteza luminii faþã de sistemul
S' nu depinde de direcþia ºi de sensul ei de propagare în acest sistem, ceea ce
contrazice concluzia gãsitã pe baza relaþiei de compunere galileeanã din mecanica
clasicã.

1
D. M. Livingstone, The Master of Light: a Biography of A. A. Michelson, Scribuer’s,
N. Y., 1937.

8
A. Einstein a arãtat cã rezultatul experienþei trebuie interpretat ca o dovadã a
falsitãþii ipotezei eterului: nu existã o miºcare absolutã a corpurilor, iar viteza
luminii în vid, în orice SRI, este o constantã. Rezultatul experienþei a putut fi
explicat folosindu-se consecinþele transformãrilor Lorentz. Aceste concluzii au
constituit premisele indirecte, deoarece A. Einstein, în lucrarea sa din 1905, nu
aminteºte de aceastã experienþã ºi se pare cã nu o cunoºtea la acea datã, deci nu
i-a folosit concluziile pentru formularea celor douã principii ale teoriei relativitãþii

restrânse (TRR).
Aceastã teorie este valabilã numai pentru sistemele de referinþã inerþiale ºi,
datoritã acestei limitãri, ea are denumirea de mai sus, TRR.

1.2. Postulatele teoriei relativitãþii restrânse.


Transformãrile Lorentz
Teoria relativitãþii restrânse (TRR) are la bazã douã principii (sau postulate),
enunþate de A. Einstein în anul 1905 în lucrarea sa intitulat㠄Asupra electro-
dinamicii corpurilor în miºcare”.
Primul postulat este o generalizare a principiului relativitãþii mecanice clasice
ºi afirmã cã:
1) Fenomenele fizice se desfãºoarã identic în toate sistemele de referinþã
inerþiale, în condiþii iniþiale identice.
Deci, ecuaþiile matematice care exprimã legile naturii sunt invariante
(neschimbate), în raport cu transformãrile de coordonate ºi de timp de la un SRI
la altul.
Cel de al doilea postulat are urmãtorul enunþ:
2) Viteza maximã de transmitere a interacþiunilor este egalã cu viteza luminii
în vid ºi este invariantã în raport cu orice sistem de referinþã inerþial ºi cu orice
direcþie de mãsurare.
Principiul invarianþei vitezei maxime de interacþiune consfinþeºte caracterul
de contiguitate, adicã propagarea din aproape în aproape al transmiterii
interacþiunilor fizice, eliminând ipoteza interacþiunilor instantanee la distanþã
împreunã cu confuziile pe care aceastã ipotezã le genereazã.
Pe baza celor douã principii – postulate ale teoriei relativitãþii restrânse – se pot
obþine relaþiile de transformare ale coordonatelor ºi timpului pentru trecerea de la
un SRI la altul, adicã aºa-numitele transformãri Lorentz1.
Alegând miºcarea pe direcþia axei Ox, coordonatele y ºi z, perpendiculare pe
aceastã direcþie, nu se modificã:
y = y' ºi z = z'.

1
(1853–1928) – laureat al Premiul Nobel pentru fizicã, 1902, pentru Teoria electro-
nicã a substanþei.

9
Sistemul de referinþã S' se deplaseazã cu distanþa Vt, astfel încât, între coordo-
natele x ºi x' existã o relaþie liniarã de forma:
x' = α(x – Vt);
analog:

 x = α'(x' + Vt' ). (1.2)


Întrucât cele douã sisteme sunt echivalente, α = α'. Relaþiile 1.2 trebuie sã fie
valabile ºi pentru punctele din planele O'y'z' ºi Oyz pentru care x' = 0, respectiv
x = 0 ºi atunci rezultã x = Vt ºi, respectiv x' = – Vt'.
Pentru a-l determina pe α, folosim al doilea postulat a lui Einstein, dupã care
viteza luminii c este aceeaºi în ambele sisteme. Punctul în care ajunge lumina
la un moment dat, în cele douã sisteme are coordonate x = ct ºi, respectiv x' = ct'.
Înlocuind în relaþiile (1.2) rezultã:
ct' = α(ct – Vt); ct = α(ct' + Vt').
Prin înmulþirea celor douã relaþii se obþine:
c2
c2t't = α2(ct – Vt)(ct' + Vt') ⇒ α2 = ,
c2 – V 2
deci:
1
α = ; (1.3)
V2
1– 2
c

V2
termenul ′ 1 – este numit radicalul Lorentz.
c2
Astfel, coordonatele în cele douã sisteme au forma:
x – Vt x′ + Vt ′
x' = ºi x = .
V2 V2
1– 2 1– 2
c c
Combinând aceste douã ecuaþii, obþinem ecuaþia de transformare a timpului.
x – Vt
+ Vt′
V2 V2
1– 2 x – Vt + Vt′ 1 – 2
x= c = c ,
2
V 2 V
1– 2 1– 2
c c

 V2  V2
sau: x 1 – 2  = x – Vt + Vt ′ 1 – 2 , de unde rezultã:
 c  c

10
V V
t– 2
x t ′ + 2 x′
t′ = c ºi t = c .
V2 V 2
1– 2 1– 2
c c
Sintetizând datele obþinute, putem scrie: 
 x′ + Vt ′
x =
 V2
1– 2
 c

 y = y ′
 z = z′ ;

 V
t ′ + 2 x′
t = c

 V2
1– 2
 c

 x – Vt
 x′ =
 V2
1– 2
 c

 y ′ = y
 z′ = z . (1.4)

ºi reciproc:  V
t– 2x
t ′ = c

 V2
1– 2
 c
Aceste relaþii sunt cunoscute sub denumirea de transformãrile Lorentz directe –
cele care dau pe x, y, z, t – ºi inverse – cele care dau pe x', y', z', t'. În aceste
relaþii V este viteza de transport a referenþialului S' faþã de S. De observat cã

V2
atunci când V/c << 1 în transformãrile Lorentz radicalul 1– ≈ 1 ºi t ≈ t'
c2
ºi transformãrile respective se reduc la transformãrile Galilei (1.1). Aceasta aratã
cã relativitatea restrânsã conþine relativitatea clasicã, aceasta din urmã fiind un
caz particular, corespunzãtor vitezelor de transport V mici în comparaþie cu
viteza luminii în vid, c. Acest ultim enunþ reprezintã teorema corespondenþei.
Transformãrile Lorentz formeazã baza TRR, fiind confirmate de nenumãrate
experienþe. Consecinþele acestei transformãri sunt deosebit de interesante, dupã
cum vom vedea în continuare.

11
1.3. Elemente de cinematicã ºi dinamicã relativistã
1.3.1. Cinematica relativistã. Consecinþele cinematice
ale transformãrilor Lorentz
 A. Contracþia relativistã a lungimilor
În mecanica clasicã, aºa cum rezultã din TG, se considerã cã dimensiunile
corpurilor nu se schimbã la trecerea de la un SRI la altul (invarianþa intervalului
spaþial).
De asemenea, în mecanica clasicã, intervalul temporal se considerã invariant
la trecerea de la un SRI la altul.
În teoria relativitãþii creatã de Einstein spaþiul (ºi timpul) nu mai pot fi con-
siderate mãrimi absolute.
Dimensiunile longitudinale ale corpurilor (în direcþia miºcãrii) se modificã prin
trecerea de la un SRI la altul.
Într-adevãr, sã considerãm un corp de formã liniarã (o riglã, de exemplu)
aflatã pe axa Ox în repaus în S, având lungimea l0 în acest sistem numit sistem
de referinþã propriu (SRP):
l0 = x2(t) – x1(t),
adicã diferenþa absciselor capetelor sale.
Sã mãsurãm lungimea riglei ºi în sistemul de referinþã inerþial – S' – care are,
faþã de SRP al riglei, o miºcare de translaþie uniformã de-a lungul axei Ox cu
viteza V. Fie x'1 ºi x'2 abscisele riglei mãsurate la acelaºi moment t'1 = t'2. Aceste
momente sunt mãsurate cu un ceas Ω' solidar cu S'. Conform relaþiilor (1.4) se
V
obþine, cu notaþia β = ,
c
x′ + Vt 2′ x′ + Vt1′ x2′ – x1′ l′
l0 = x 2 – x 1 = 2 – 1 = = .
1 – β2 1 – β2 1 – β2 1 – β2
De aici rezultã:
l' = l0 1 – β 2 ,
adicã lungimea mãsuratã în S' este mai micã decât lungimea proprie l0.
Evident, rigla a rãmas identicã cu ea însãºi,
doar rezultatul mãsurãrii lungimii diferã de
la un SRI la altul.

Problemã rezolvatã
Fie o riglã în repaus într-un SRI–S', aflat în
translaþie uniformã faþã de un SRI–S (fig. 1.4).
Sã se exprime lungimea riglei l = x2(t) – x1(t) în
Fig. 1.4. Contractarea lungimilor. Rigla referenþialul S în funcþie de lungimea l' = l0 a riglei
este solidarã cu S'. în sistemul S'.

12
x – Vt V2
Din x' = (relaþiile 1.4), rezultã: x = x' 1 – + Vt.
V2 c2

c2

Deci: l = x'2 1 –
V2
c 2
V2
+ Vt – x'1 1 – 2 – Vt, sau:
c

V2 V2
l = (x'2 – x'1) 1 – 2 = l 0 1 – 2 < l 0.
c c
Se obþine l = l', adicã aceeaºi contracþie ca în cazul analizat în paragraful teoretic anterior.

Dimensiunile transversale ale corpurilor nu se modificã, deoarece y' = y ºi z' = z.


Din acest motiv volumul corpului se contractã doar în direcþia miºcãrii.
Într-adevãr:
80 = xyz;
V2 2
V
8 ' = x'y'z' = x 1 – 2 yz = 80 1 – β , unde β = .
c c
O sferã privitã din sistemul de referinþã
faþã de care ea se miºcã apare turtitã în
direcþia miºcãrii, iar un cub se transformã
într-un paralipiped (fig. 1.5, a, b).
Modificãrile care apar în figura 1.5 a, b
nu reprezintã ceea ce vede un observator,
ci forma realã a obiectelor. Numai
localizarea tuturor punctelor obiectului Fig. 1.5. Sfera se turteºte iar cubul devine
mãsurat, în acelaºi timp, poate da imaginea un paralelipiped în sistemul S'.
sa adevãratã. Când vedem un obiect în miºcare rapidã, noi înregistrãm de fapt
cuantele de luminã emise de obiect când ele sosesc simultan pe retinã. Înseamnã
cã fotonii nu au fost emiºi simultan de toate punctele corpului ºi astfel ochiul
obþine o imagine deformatã a corpului. Acesta nu-ºi schimbã forma vizibilã,
apare doar rotit.
În cazul în care corpul s-ar miºca cu V = c, dimensiunea sa longitudinalã s-ar
reduce la zero ºi corpul ar degenera într-un plan transversal faþã de Ox.
Este vorba aici de aºa-numita „contracþie a lungimilor”. Concepþia spaþiului
absolut reprezentat prin egalitatea l' = l0 trebuie înlocuitã în teoria relativistã cu
V2
concepþia spaþiului relativ reprezentatã prin relaþia l' = l0 1 – .
c2
Nici o dimensiune sau distanþã nu poate fi cunoscutã în mãrime absolutã, ci
numai în mãrime relativã.
V2
Când V → 0, 1– → 1 ºi se regãseºte rezultatul clasic l' = l0. Pentru
c2
V > c, radicalul devine imaginar ºi noþiunea de lungime îºi pierde sensul.
13
B. Dilatarea relativistã a duratelor (a timpului)
Considerãm într-un punct de pe semiaxa abscisã Ox a lui S un eveniment
temporar care dureazã un timp:
τ0 = t2(x) – t1(x).
 Acest τ0 (care se mai numeºte timp propriu) poate fi timpul de viaþã al unei
particule elementare, timpul unei ciocniri, douã indicaþii succesive ale unui ceas,
timpul de înjumãtãþire al unui element radioactiv etc.
Durata aceluiaºi eveniment mãsuratã în S', SRI aflat în miºcare de translaþie
faþã de S, mobil va fi datã de diferenþa momentelor respective în S' luate pentru
aceeaºi abscisã x:
τ' = t'2(x) – t'1(x).
Vx Vx Vx
t– t2 – t1 – 2
c 2  rezultã: τ′ = 2
c – c = t 2 – t1 = τ0
Din t ′ = > τ0.
V2 V2 V2 V2 V2
1– 2 1– 1– 2 1– 2 1– 2
c c2 c c c
Durata unui eveniment într-un punct aflat în miºcare de translaþie faþã de un
SRI fix este mai mare decât durata aceluiaºi proces mãsuratã în sistemul de
referinþã faþã de care acel punct este în repaus, adicã τ' > τ0.
În mod reversibil: durata unui eveniment indicatã de un ceasornic este minimã
în sistemul de referinþã propriu, faþã de care ceasul este în repaus, τ0 < τ.
Aplicaþie (Experimetul Rossi)
Realitatea obiectivã, doveditã experimental, a dependenþei intervalului de timp
de sistemul de referinþã, ca ºi multe alte efecte relativiste nu se explicã în acord
cu reprezentãrile noastre intuitive bazate pe observaþia cotidianã a fenomenelor
care se petrec în regim nerelativist (V << c). Un exemplu este ºi cazul prezenþei
la nivelul solului (sau al mãrii) a particulelor elementare, miuonii, care apar în
atmosfera înaltã la altitudini de aproximativ 10 km (datoritã razelor cosmice care
pãtrund în atmosfera Pãmântului) ºi care au un timp de viaþã propriu – adicã
timpul mãsurat în sistemul de referinþã solidar legat de particul㠖 extrem de scurt,
τ0 = 2,2×10–6 s, dupã care se dezintegreazã. În acest timp propriu, cu viteza pe care
o au, V = 2,994 · 108 m/s, miuonii, dupã un calcul nerelativist, ar putea parcurge
o distanþã de numai Vτ0 = 658,7 m, fãrã a putea ajunge la nivelul solului. Pentru
calculul relativist al distanþei trebuie sã se ia în consideraþie însã intervalul de timp
τ dintre apariþia ºi dispariþia miuonului, mãsurat faþã de Pãmânt, deoarece observaþia
se face în raport cu Pãmântul. Acest timp este – dupã cum ºtim, mai mare decât
timpul de viaþã propriu τ0, adicã:
τ0 2,2 ⋅ 10 – 6
τ= = = 43,14·10–6 s.
2 2
V  2,994 
1– 1–  
c2  2,9979 
14
În timpul τ miuonul parcurge faþã de Pãmânt o distanþã D = cτ = 12,933 km,
putând deci sã fie reperat chiar ºi la nivelul mãrii.
Dacã V << c se obþine τ = τ0, ca în mecanica clasicã.
Pentru V → c dimensiunile longitudinale ale corpurilor tind cãtre zero, iar
intervalul temporal tinde cãtre infinit.
Pentru V = c corpul se reduce la un plan transversal pe direcþia miºcãrii iar

durata unui eveniment devine infinitã; secunda dureazã o eternitate!
Pentru V > c transformãrile Lorentz devin imaginare ºi îºi pierd sensul fizic,
astfel cã trebuie sã admitem cã viteza luminii în vid nu poate fi atinsã de corpuri.
Aºadar, orice eveniment se desfãºoarã mai lent pentru un observator în miºcare
faþã de locul unde s-a produs evenimentul (fenomenul), decât pentru un observator
aflat în repaus faþã de acel loc.
Simultaneitatea a douã evenimente este relativã, aceasta fiind dependentã de
sistemul de referinþã faþã de care descriem miºcarea.
Douã evenimente simultane în S nu sunt simultane în S' ºi invers. Fie douã
evenimente simultane în S în punctele x1 ºi x2 la momentul t. În sistemul mobil
S', în conformitate cu relaþiile (1.4), mãsurând cu ceasornicul Ω' solidar cu S',
vom avea timpii:
Vx1 Vx
t– 2 t – 22
t'1(x1) = c , t' (x ) = c .
2 2 2
V V2
1– 2 1– 2
c c
Se observã cã, privite din referenþialul S', evenimentele nu mai apar simultane,
decât în cazul particular când x1 = x2, adicã în cazul când cele douã evenimente
coincid.
În teoria relativitãþii existã ºi o mulþime privilegiatã de mãrimi care au
proprietatea de a rãmâne invariante la trecerea de la un referenþial la altul. Rolul
principal al teoriei relativitãþii constã tocmai în stabilirea acestor invarianþi
relativiºti. Dintre aceºtia menþionãm: constantele universale, mãrimile mãsurate
faþã de referenþialul propriu, sarcina electricã etc.

1.3.2. Compunerea vitezelor


Sã exprimãm legile relativiste de transformare a vitezelor corpurilor sau
particulelor dintr-un sistem de referinþã inerþial în alt sistem de referinþã inerþial.
Pornim de la transformãrile Lorentz deduse mai înainte (relaþiile 1.4):
Vx′
t′ +
x′ + Vt ′ c2
x = ; y = y'; z = z'; t = .
V2 V2
1– 2 1– 2
c c

15
Din relaþiile de mai sus, rezultã:
Vdx′
dt ′ +
dx′ + Vdt ′ c2
dx = ; dy = dy'; dz = dz'; dt = .
V2 V2
 1– 2
c
1– 2
c
Împãrþim primele trei ecuaþii la ultima:

V2 V2
dy ′ 1 – dz ′ 1 –
dx dx′ + Vdt ′ dy c 2 ; dz c2 ,
= ; = =
dt dt ′ + Vdx′ dt Vdx′ dt Vdx′
2
dt ′ + 2 dt ′ + 2
c c c
sau:

dx′ dy ′ V2 dz ′ V2
+ V 1– 2 1– 2
dx ′ dy dt ′ c dz dt ′ c .
= dt ; = ; =
dt V dx′ dt V dx′ dt V dx′
1+ 2 1+ 2 1+ 2
c dt ′ c dt ′ c dt ′
Se obþin astfel formulele de compunere a vitezelor în teoria relativitãþii restrânse:

V2 V2
L′y 1 – L′z 1 –
L′x + V c2 c2
Lx = ; Ly = ; Lz = .
V V V
1 + 2 L′x 1+ L′x 1+ L′x
c c2 c2
Formulele inverse se obþin din ecuaþiile de mai sus schimbând accentele ºi
schimbând pe V în –V; deci:

V2 V2
Ly 1 – 2 L z 1 –
Lx – V c c2
L'x = ; L'y = ; L'z = . (1.5)
V V V
1 – 2 Lx 1 – 2 Lx 1 – L x
c c c2
Faþã de formulele clasice de compunere deduse din TG, adicã:
Lx = L'x + V; Ly = L'y; Lz = L'z,
 VL′ 
se observã cã acum apare numitorul 1 + 2 x  la Lx, Ly ºi Lz ºi, respectiv
 c 
V2
radicalul Lorentz 1– la numãrãtorul lui Ly ºi al lui Lz.
c2
V2
Dacã V << c atunci 2 << 1 se neglijeazã ºi din transformãrile Lorentz, se
c
obþin transformãrile Galilei din fizica clasicã.
16
Expresiile relativiste de compunere a vitezelor reconfirmã principiul dupã
care viteza luminii în vid, c, este vitezã maximã ºi nu poate fi atinsã de particule
ºi corpuri (cu atât mai mult nu poate fi depãºitã). Într-adevãr, dacã V = c, atunci:
L′x + c Lx – c L –c

Lx = = c, sau invers: L'x = = x c = – c.
cL′x cL x c – Lx
1+ 2 1– 2
c c
c +V c +V
Alt exemplu: L'x = c, V = V, Lx = = c = c.
Vc c + V
1+ 2
c
Dupã formulele clasice ale lui Galilei ar trebui sã se obþinã în ultimul caz:
Lx = c + V > c.
Dacã ºi V = c, Lx = c + c = 2c, în contradicþie cu experienþele lui Michelson
ºi Morley.

Problemã rezolvatã
O navã cosmicã, îndepãrtându-se de Pãmânt cu viteza de 0,9c, lanseazã un vehicul
cosmic pe aceeaºi direcþie cu miºcarea ei. Viteza vehiculului este 0,9c faþã de navã
(c = 2,99792·108 m/s). Care este viteza vehiculului cosmic în raport cu Pãmântul?
Fie S sistemul de referinþã inerþial legat de Pãmânt ºi S' referenþialul legat de navã.
În acest caz legea de compunere relativistã a vitezelor va avea forma:
L′ + V
L = ,
VL′
1+ 2
c
unde L este viteza vehiculului faþã de Pãmânt, L' – viteza vehiculului faþã de navã, iar
V – viteza navei relativã la Pãmânt.
0,9c + 0,9c
Prin calcul numeric se obþine: L = = 0,994c = 297993 km/s.
(0,9c)(0,9c)
1+ 2
c
(Din formula de compunere nerelativistã a vitezelor (transformãrile Galilei) rezultã o
vitezã superluminicã, relativã la Pãmânt, a vehicului cosmic, de 1,8c. Imposibil!).

1.3.3. Principiul fundamental al dinamicii


Teoria relativitãþii einsteiniene implicã, prin noua concepþie despre spaþiu ºi
timp, o schimbare fundamentalã ºi în dinamicã.
În cazul mecanicii newtoniene, legea dinamicii:
H
H dL H
ma = m =F,
dt
are aceeaºi formã în orice sistem inerþial. Din aceastã relaþie rezultã ºi faptul cã
dacã se acþioneazã cu o forþã constantã asupra unui corp timp îndelungat, viteza

17
corpului poate creºte oricât de mult.
Dar, în postulatul doi al lui Einstein se afirmã cã viteza limitã a corpurilor sau
a câmpurilor electromagnetice, este viteza de propagare a luminii în vid, adicã
c = 299792458 m/s ≈ 3·108 m/s. Aceasta înseamnã cã legea dinamicii newtoniene

 nu mai este valabilã pentru viteze mari ale corpurilor.


Einstein a arãtat cã la baza dinamicii relativiste trebuie pusã legea fundamen-
talã a mecanicii enunþatã de Newton, scrisã sub forma:
H
dp H
= F.
dt
Ceea ce se modificã prin scrierea acestei relaþii este masa.
H H
În relaþia de definiþie a impulsului unui corp, p = m L , factorul masã, m, nu
mai este un factor de proporþionalitate constant între impuls ºi vitezã; masa
devine acum un factor care depinde de viteza corpului.
Sã stabilim relaþia de dependenþã a masei inerte a corpurilor în raport cu viteza
de deplasare a acestora, folosind formulele relativiste de compunere a vitezelor ºi
legea conservãrii impulsului.
Considerãm o ciocnire inelasticã a douã
corpuri ca în figura 1.6. Masa corpurilor
este aceeaºi când corpurile se aflã în
repaus faþã de referenþialul S. În referen-
þialul S' corpurile se deplaseazã, unul spre
celãlalt cu vitezele L', iar dupã ciocnire
rãmân în repaus faþã de S'. Sistemul S' se
deplaseazã cu viteza L = L' faþã de S.
Dupã ciocnire cele douã corpuri se vor
deplasa, evident, cu viteza L' faþã de S. În
Fig. 1.6. Ciocnirea inelasticã a douã corpuri
procesul ciocnirii masa m = m1 + m2 se
în raport cu sistemele de referinþã S ºi S'. conservã.
Pentru observatorul din S legea con-
servãrii impulsului se scrie sub forma:
m1L1 + m2L2 = (m1 + m2)L',
unde, conform formulelor de compunere a vitezelor (1.5), avem:
L′ + L ′ 2L′ L ′ – L′
L1 = 2 2
= 2 2
ºi L 2 = = 0,
1 + L′ / c 1 + L′ / c 1 + L′ 2 / c 2
2L′  2 
deci: m1 2 2
= (m1 + m2 )L′, de unde: m1  2 2
– 1 = m2 .
1 + L′ / c  1 + L′ / c 
În referenþialul aflat în repaus, masa celor douã corpuri este aceeaºi, m0, aºa
cum s-a mai menþionat; corpul cu masa m2, aflându-se în repaus faþã de S, deoarece
viteza sa faþã de acest sistem este L2 = 0, din relaþia de mai sus, avem:
1 – L′ 2 / c 2 .
m0 = m 1
1 + L′ 2 / c 2
18
Folosind egalitatea:
2
L2 1 4 L′ 2  1 – L′ 2 / c 2 
1 – 12 = 1 – 2 ⋅ =  
c c (1 + L′ 2 / c 2 ) 2  1 + L′ 2 / c 2  ,
 
se obþine:

m1 1 – L12 / c 2 = m0 , sau: m1 =
m0
.

1 – L12 / c 2
Aºadar, în cazul în care un corp cu masa de
repaus m0 se deplaseazã cu viteza L, masa sa este
funcþie de vitezã, datã de relaþia:
m0
m= .
2
L
1– 2
c
L
Când raportul → 0, m → m0, adicã, în apro-
c
ximaþia newtonianã, masa m poate fi confundatã
cu constanta m0, numitã masa de repaus a corpului
respectiv. Dependenþa m = f(L) este ilustratã în Fig. 1.7. Dependenþa m = f(L).
figura 1.7.

1.3.4. Relaþia masã-energie


H d (mLH )
Dacã principiul fundamental al mecanicii scris sub forma F = este
dt
valabil în TRR, atunci sunt valabile ºi teoremele care decurg din el, printre care
ºi teorema variaþiei energiei cinetice.
Deci:
H H H H
dEc = dL, dEc = Fdr , dr = Ldt .
În continuare:
H
d(mL) H H H
dEc = Ldt = Ld(mL) ; dEc = m LH dLH + L2dm = mLdL + L2dm.
dt
Considerând m = m(L) avem:

 2L 
– m0  – 2 
dm d  m0 
 dL =  c 
dm = dL = dL;
dL dL  1 – L 2 / c 2  L 2
 L 2

  2 1 – 2 1 – 2 
c  c 

mLdL
dm = ,
c2 – L2
de unde: mLdL = (c2 – L2)dm.
19
Deci: dEc = (c2 – L2)dm + L2dm, sau dEc = c2dm.
Integrãm de la m0 la m(L) (de la masa de repaus când Ec = 0, L0 = 0, la masa
0
de miºcare):
m

∫ dm ; E

2
Ec = c c
= mc2 – m0c2,
m0

sau Ec = E – E0, unde E = mc reprezintã energia totalã relativistã asociatã masei


2

de miºcare, iar E0 = m0c2 este energia totalã relativistã asociatã masei de repaus.
La o creºtere infinit micã a masei, îi corespunde o energie cineticã finitã
datoritã factorului c2 = 9·1016 m2/s2.
 1 
Altã formã: Ec = (m – m0)c2 =  – 1 m0c2.
 2 2 
 1–L / c 
Folosind dezvoltarea în serie Taylor:
1 1
f(x) = f(0) + fx'(0) x + f ''(0) x2 + ...,
1! 2! x
1
a funcþiei dupã puterile raportului x = L2/c2 ºi reþinând primii termeni:
1– x
1
1 –
f(x) = = (1 – x) 2
; f(0) = 1;
1– x
3 3
 1 – 1 – 1
f ′( x) =  –  (1 – x) 2 (– 1) = (1 – x) 2 , f ′(0) = ;
 2 2 2
5 5
1 3 – 3 – 3
f ′′( x) =  –  (1 – x) 2 (– 1) = (1 – x) 2 , f ′′(0) = ,
2 2 4 4
se obþine:
 1 L2 3 L4  
Ec = 1 + ⋅ 2 + ⋅ 4 + ... – 1 m0c2.
 2 c 8 c  

m0L 2
Dacã reþinem doar un termen obþinem: Ec ≈ adicã expresia clasicã a
2
energiei cinetice.
Expresia energiei totale a particulei libere:
m0 c 2
E = mc2 = ,
L2
1– 2
c

20
este celebra formulã a lui Einstein pe baza cãreia s-a dezvoltat întreaga fizicã
nuclearã de dupã anul 1905.
Este interesant de semnalat cã formula E = mc2 a fost dedusã de fizicianul
austriac Friedrich Hasenohrl în anul 1904 din consideraþii nerelativiste.
Deºi expresia E = mc2 este numitã de obicei energia totalã, trebuie subliniat
cã în ea nu este inclusã energia potenþialã a particulei situatã într-un câmp 
exterior.
Formula lui Einstein reflectã o legãturã directã, de proporþionalitate între
energie ºi masã.
Experienþe de opticã fotonicã ºi de fizicã nuclearã au arãtat cã relaþia E = mc2
este universalã, adicã este valabilã pentru orice formã de energie. Orice variaþie
de energie implicã o variaþie corespunzãtoare a masei corpului (∆E = c2∆m).
Legea conservãrii energiei este ºi legea conservãrii masei.
ªi din formula lui Einstein E = mc2 rezultã cã nu se poate atinge viteza
luminii: L = c, m → ∞, E → ∞ ceea ce nu se poate admite din punct de vedere
fizic.
Formula lui Einstein evidenþiazã imensa energie conþinutã în materia aflatã
sub formã de substanþã.
Astfel, energia unui kilogram de substanþã este:
E0 = 9·1016 J,
adicã totuna cu energia necesarã pentru a ridica 28,7 miliarde de tone de substanþã
de la sol pânã la vârful turnului Eiffel (la aproximativ 320 m).
Unii filozofi sau chiar fizicieni interpreteazã greºit formula E = mc2 considerând
cã ea exprimã transformarea materiei în energie. Întrucât energia este o proprietate
a materiei este greºit sã se afirme cã materia se transformã într-o proprietate a
sa care este energia.
Formula lui Einstein exprimã un proces de transformare, dar nu a materiei în
energie, ci a materiei dintr-o formã în alta, dintr-o formã ponderalã (substanþa)
într-o formã radiantã (câmpul) în ambele sensuri.
Energia uriaºã care apare în reacþiile nucleare (inclusiv în bombele nucleare
sau termonucleare) se datoreazã unei micºorãri a masei ponderale, adicã pe
seama defectului de masã, fenomen care va fi studiat în cadrul temei despre
reacþii nucleare.
Formula lui Einstein E = mc2 a fost strãlucit verificatã în fenomenul prin care
un foton γ absorbit de un corp se transformã în douã particule corpusculare (deci
materie ponderalã) ºi anume în electron (e–) ºi pozitron (e+).
Transformarea fotonului în perechea electron–pozitron se poate face numai
dacã energia sa este cel puþin egalã cu de douã ori energia relativistã de repaus
a electronului sau a pozitronului, adicã:
Emin = hνmin = 2m0c2 = 2·9,1·10–31·9·1016 = 1,64·10–13 J = 1,022 MeV;
hc h 6,62 ⋅ 10 –34
= 2m0c2; λmax = = = 1,21·10–12 m = 0,012 Å.
λ max 2m0 c 2 ⋅ 9,1 ⋅ 10 – 31 ⋅ 3 ⋅ 108

21
Spre comparaþie,
λverde = 5460 Å >> λmax,
deci fotonii corespunzãtori lui λ max trebuie sã aibã energii mari, adicã


fotoni γ sau fotoni neutrino, aceºtia din urmã postulaþi de fizicianul elveþian
Wolfgang Pauli (1900–1958), laureat al Premiului Nobel în anul 1930. Acesta a
emis în anul 1930 ipoteza neutrinului în acord cu legile de conservare a energiei
ºi a momentului cinetic la dezintegrarea beta (potrivit reacþiei β+: 11p → 10n + e+ + ν,
unde cu ν a fost notat neutrinul).

1.3.4.1. Relaþia dintre energia totalã, impulsul ºi masa de repaus


în teoria relativitãþii restrânse
Sã stabilim acum relaþia între energia totalã, impulsul ºi masa de repaus ale
unui corp (particulã) în cadrul teoriei relativitãþii restrânse (TRR):
H H
E = mc2; p = mL;
m0 c 2 p2 m0 c 2 m0 c 2
E = ; L2 = ; E = ; E = ;
L2 m2 p2 p 2c 2
1– 2 1– 2 2 1–
c m c (mc 2 ) 2

m0 c 2 (m0 c 2 ) 2
E = ; E = 2
; E2 – p2c2 = m02c4; E = p 2 c 2 + m02 c 4 ;
p 2c 2 p 2c 2
1– 1–
E2 E2

E = c p 2 + (m0 c) 2 ,
aceasta fiind exprimarea energiei funcþie de impuls în mecanica relativistã,
p2
analoagã relaþiei Ec = din mecanica newtonianã.
2m
Acest rezultat poate fi interpretat ca o relaþie de unificare a energiei E,
impulsului p ºi masei de repaus m0 pentru particulele relativiste.
Pentru fotoni, având m0 = 0, rezultã:
Ef hν h  c
Ef = pfc; pf = = = ; λ =  ;
c c λ  ν
(h este constanta lui Planck).
h
Deci, asemenea particule, cu m0 = 0, au impulsul p = mc = ºi se deplaseazã
λ
cu viteza c în orice sistem inerþial, oricare ar fi impulsul lor p.

22
1.3.4.2. Mãrimi normate. Definirea regimurilor dinamice:
newtonian, relativist ºi extrem relativist
În vederea tratãrii unitare a miºcãrii diferitelor particule se recurge la normarea
mãrimilor ce caracterizeazã miºcarea acestora. Prin normare se înþelege raportarea
H
(împãrþirea) vitezei particulei L la viteza luminii c în spaþiul liber ºi, respectiv a
masei, energiei, impulsului, la expresiile corespunzãtoare particulei în repaus. Astfel,

se definesc:
H LH E m E H H
p H
β= , γ = = , η = c , ξ= = γβ .
c E0 m0 E0 m0 c
Viteza luminii în spaþiul liber este o constantã
H universalã ºi Heste consideratã
aici în modul, astfel cã viteza normatã β ºi impulsul normat ξ sunt vectori.
Relaþiile de mai sus permit exprimarea acestor mãrimi în funcþie de oricare
alta (v. tabelul 1.1):
În figura 1.8 este reprezentatã varia- Tabelul 1.1
þia mãrimilor normate β, γ ºi ξ în
funcþie de energia cineticã normatã η. β (1+η)–1(η2+2η)1/2 (γ2–1)1/2γ –1 ξ(1+ξ2)–1/2
Funcþie de intervalul cinetic în care γ (1–β2)–1/2 η + 1 (ξ2+1)1/2
iau valori parametrii reduºi, cum se η 2 –1/2
(1–β ) – 1 γ – 1 (ξ +1)1/2– 1
2

mai numesc mãrimile normate, putem ξ (γ2–1)1/2 [η(η+2)]1/2 β (1–β2)–1/2


delimita trei domenii dinamice:
a) domeniul nerelativist, în care
masa particulei poate fi consideratã
aproximativ constantã ºi egalã cu masa
de repaus (γ ≈ 1, adicã β ≈ 0,4).
b) domeniul extrem relativist, în
care viteza particulei poate fi consi-
deratã constantã ºi egalã cu viteza
luminii (β ≈ 1);
c) domeniul relativist cuprins între
cele douã domenii amintite mai sus Fig. 1.8. Dependenþa vitezei, energiei ºi
(10–1 < η < 7). impulsului normate, de energia cineticã normatã
Pentru mãsurarea energiei ºi a (reprezentare semilogaritmicã, pe semiaxa
impulsului se folosesc în tehnica abscisã).
accelerãrii particulelor, în fizica ato-
micã ºi nuclearã, unitãþi care nu fac parte din SI, dar prezintã avantaje în calculele
curente. Energia unei particule este datã de obicei în electron-volþi [eV].
Electron-voltul reprezintã energia câºtigatã de un electron accelerat sub o
diferenþã de potenþial de 1 V.
Relaþia de transformare în sistemul internaþional de unitãþi (SI) este:
1 eV = 1,602·10–19 J.
E
În domeniul extrem relativist, impulsul este p ≈ mc = , ceea ce permite
c
23
 eV 
introducerea unei unitãþi arbitrare pentru impuls,   , cu relaþia de transformare
 c 
în SI:
eV
 1
c
= 5,35·10–28 N·s.

Problemã rezolvatã
Cu ajutorul relaþiilor din tabelul 1.1 toate problemele de dinamicã relativistã se rezolvã
rapid.
1. Un electron aflat într-un câmp magnetic uniform de inducþie B = 2,1·10–2 T se miºcã
H H
pe o traiectorie circularã, L ⊥ B , având raza R = 10 cm. Cunoscând cã valoarea absolutã
a sarcinii specifice a electronului este e/m0 = 1,76·1011 C/kg, sã se calculeze de câte ori
este mai mare masa de miºcare a electronului faþã de masa lui de repaus (c = 3·108 m/s).
mL 2
Din egalarea forþei centripete cu forþa lui Lorentz eLB rezultã impulsul electro-
R
nului pe orbita giromagneticã: mL = eRB. Din tabelul 1.1, relaþia dintre masa normatã γ
ºi impulsul normat ξ, γ = 1 + ξ 2 , permite un calcul rapid pentru raportul
2
m  eRB 
= γ = 1 +   = 1,59 .
m0  m0 c 
Rãspunsul este m = 1,59 m0.
2. O particulã α (m0 = 6,65·10–27 kg, q = 3,2·10–19C, E0 = 6·10–10J) are energia cineticã
Ec = 5·108 eV ºi se miºcã pe o traiectorie circularã de razã R = 75,48 cm într-un câmp
magnetic uniform. Sã se afle: a) impulsul particulei; b) de câte ori este mai mare masa
de miºcare a particulei faþã de masa sa de repaus; c) inducþia câmpului magnetic;
d) frecvenþa de rotaþie (c = 3·108 m/s).
a) Din tabelul 1.1 avem relaþia ξ = [η(η + 2)]1/2, astfel cã
1
p = [Ec(Ec + E0)]1/2 = 10–18 N·s.
c
Ec + E0 p qB
b) Din γ = η + 1= = 1,13; c) B = = 4,14 T; d) ν = = 28 MHz.
E0 qR 2πγm0

Întrebãri. Exerciþii. Probleme propuse


1. Viteza luminii în vid (mai exact în spaþiul liber, adicã în spaþiul fãrã substanþã ºi
fãrã câmpuri gravitaþionale intense) este o mãrime relativã sau o mãrime absolutã?
2. În raport cu viteza de deplasare a sursei de luminã se modificã sau nu viteza
luminii?
3. Lumina care va strãbate un mediu cu indicele de refracþie n > 1, cu o vitezã L < c,
dupã ieºirea în vid îºi recapãtã, sau nu, viteza c?
R: da.

24
4. A putut sau nu natura sã ne înzestreze cu un simþ special pentru vitezã, sau doar
referirea la un sistem de referinþã inerþial ne permite sesizarea acesteia?
5. Un cãlãtor vede din tren douã trãsnete lovind simultan solul într-un punct A dinaintea
trenului ºi într-un punct B din urma trenului, raportate la sensul de miºcare a trenului.


Care dintre trãsnete a lovit primul solul pentru un observator aflat pe Pãmânt?
6. Sã se calculeze L din ultima problemã rezolvatã.
R: 1,4·10 m/s.
8

7. În unele acceleratoare de particule cu sarcinã electricã, se impune condiþia ca


variaþia masei particulei cu viteza sã nu depãºeascã 1% din masa de repaus a particulei.
Sã se calculeze viteza pânã la care pot fi accelerate particulele.
R: 0,14c.
8. O particulã se miºcã în vid cu viteza L = 2/3c. De câte ori este mai mare energia
totalã a particulei decât energia de repaus?
R: de 1,34 ori.
H
9. Sã se demonstreze cã în dinamica relativistã acceleraþia a nu mai este direct
proporþionalã cu forþa ºi nici direcþia ei nu mai coincide cu direcþia forþei, ca în cazul
dinamicii nerelativiste.
10. Considerãm cã un corp primeºte cãldura de 1 J; cu cât creºte masa acestuia?
R: ∆m = 1,11·10–17 kg.
11. Care este masa corpului cãruia îi corespunde o energie de 500 miliarde kWh?
R: 20 kg.

Test recapitulativ
1. Douã particule care se deplaseazã pe aceeaºi direcþie ºi în acelaºi sens în referenþialul
S cu aceeaºi vitezã L = 4c/5 ciocnesc o þintã fixã la un interval de timp ∆t = 2ns mãsurat
din S. Distanþa proprie d0 dintre particule înainte de ciocnire este:
A) 8 cm; B) 2 m; C) 0,2 m; D) 0,8 m; E) 1 m.
2. Douã rachete cosmice se deplaseazã una spre cealaltã cu viteze egale 3c/4 în raport
cu un observator aflat pe Pãmânt. Viteza de apropiere a rachetelor este:
A) 0,9c; B) 0,96c; C) 0,88c; D) 0,92c; E) 1,12c.
3. O navã cosmicã se deplaseazã faþã de un observator aflat pe Pãmânt cu viteza
L = 0,99c. Durata zborului rachetei pentru observator, dacã ceasul navei indicã trecerea
unui an, este:
A) 7 ani; B) 8 ani; C) 5 ani; D) 5,2 ani; E) 7,1 ani.
1
4. Pentru ce valoare a vitezei de transport V, γ = diferã de unitate cu 1%?
V2
1– 2
c
A) c/7; B) c/7,2; C) c/6; D) c/7,1; E) c/6,8.
5. Dacã viteza de transport este 8,4·107 m/s, cât reprezintã atunci γ faþã de unitate?
A) 5%; B) 0,06; C) 5,3%; D) 4%; E) 3,8%.
6. O particulã α (nucleul atomului de heliu) are masa de repaus de patru ori mai mare

25
decât masa de repaus a unui proton. Dacã masa de miºcare a protonului devine egalã cu
masa de repaus a particulei α, viteza lui ar fi:
A) 0,96c; B) 0,9(6)c; C) 0,968c; D) 0,970c; E) 2,92·108 m/s.
7. Dacã masa de miºcare a unui proton reprezintã 180% din masa de repaus


m0 = 1,67·10–27 kg, viteza ºi energia cineticã ale protonului au valorile:
A) 2,492·108 m/s;1,2·10–10 J;
B) 2,6·108 m/s; 2,7·10–10 J;
C) 2,40·108 m/s; 2,8·10–11 J;
D) 2,3(6)·108 m/s; 1,4·10–11 J.
8. Viteza la care ajunge un electron accelerat într-un câmp electrostatic la o diferenþã
de potenþial de 0,5 MV, dacã porneºte din repaus, este:
A) 0,87c; B) 2,8·108 m/s; C) 2,78·105 km/s; D) 9,42·108 km/h; E) 0,72c.
9. De câte ori este mai mare lucrul mecanic efectuat pentru a mãri viteza unei particule
cu masa de repaus m0 de la 0,6c la 0,8c faþã de lucrul mecanic calculat nerelativist cu
aceleaºi date:
A) 3 ori; B) 3,35; C) 4; D) 2,8; E) 2,5.
10. O particulã acceleratã atinge 96% din viteza luminii în vid. Contracþia relativã a
particulei este:
a) 68%; B) 65%; C) 68,78%; D) 73%; E) 72%.

26
Elemente de fizicã
cuanticã

2.1. Efectul fotoelectric extern


2.1.1. Legile efectului fotoelectric extern
2.1.2. Interpretarea legilor efectului fotoelectric extern
2.1.3. Ipoteza lui Planck. Ipoteza lui
Einstein. Ecuaþia lui Einstein
2.1.4. Aplicaþii ale dispozitivelor optoelectronice
2.2. Efectul Compton*
2.3. Dualismul undã-corpuscul
2.4. Ipoteza de Broglie. Difracþia electronilor. Aplicaþii

* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.


Elemente de fizicã cuanticã

Lumina, fiind o radiaþie electromagneticã, posedã atât proprietãþi ondulatorii


cât ºi corpusculare.
Aspectul ondulatoriu al luminii se manifestã în fenomenele de interferenþã,
difracþie ºi polarizare.
Fenomenele fizice care implicã natura corpuscularã a radiaþiei electromagnetice
sunt efectul fotoelectric ºi efectul Compton, a cãror prezentare va fi fãcutã în
acest capitol. Se va arãta apoi cã aspectele ondulatoriu ºi corpuscular ale radiaþiei
electromagnetice nu se exclud reciproc, ci trebuie considerate ca douã caracteristici
diferite ale acesteia.
Optica fotonicã studiazã, sub aspectul corpuscular (fotonic), natura fenomenelor
luminoase ºi interacþia radiaþiilor luminoase cu substanþa.

2.1. Efectul fotoelectric extern


2.1.1. Legile efectului fotoelectric extern
Efectul fotoelectric constã în emisia de electroni (numiþi fotoelectroni) de
cãtre o substanþã sub acþiunea radiaþiei electromagnetice.
Acest fenomen a fost descoperit în anul 1887 de Heinrich Hertz, care a constatat
cã o descãrcare electricã se produce
mai uºor dacã electrozii sunt iluminaþi
cu lumina provenitã de la un arc elec-
tric, în comparaþie cu situarea
descãrcãrii în întuneric.
Un an mai târziu, fizicianul englez
Wilhelm Hallwachs a observat cã dacã
radiaþiile ultraviolete conþinute în
radiaþia arcului electric cad asupra unei
plãci de zinc încãrcate electric negativ,
aceasta îºi pierde sarcina (fig. 2.1).
Dacã lentila de cuarþ care focaliza
radiaþia pe proba de zinc era înlocuitã
cu una de sticlã, fenomenul nu mai
Fig. 2.1. Schema experienþei lui Hallwachs.
apãrea, spre deosebire de cuarþ, sticla

28
absorbind radiaþia ultravioletã. Repetând experienþa pentru diferite stãri de
încãrcare a probei de zinc, observând deviaþiile foiþelor de aur ale electrometrului
în funcþie de aceste încãrcãri, Hallwachs a tras concluzia cã sub acþiunea radia-
þiilor ultraviolete placa de zinc emite particule
încãrcate negativ, numite, ulterior, electroni.
Pentru studiul efectului fotoelectric extern se
foloseºte un dispozitiv (fig. 2.2) format dintr-un
tub de sticlã vidat (T), prevãzut cu o fereastrã
de cuarþ (Q) ºi doi electrozi interiori: catodul
(C) ºi anodul (A). Iluminarea catodului foto-
electrono-emisiv se face prin fereastra Q,
transparentã pentru radiaþiile ultraviolete.
Electrozii fotocatod ºi anod sunt conectaþi la
o sursã de curent continuu prin intermediul unui
montaj potenþiometric, folosind reostatul R.
Voltmetrul V ºi microampermetrul (galva-
nometrul) G permit determinarea relaþiei cu- Fig. 2.2. Schema montajului pentru
rent-tensiune, I = f(U), a dispozitivului. Men- studiul experimental al efectului
fotoelectric.
þinând constante frecvenþa (ν) ºi fluxul radiaþiei
electromagnetice (Φ) care cade pe catod, din
studiul caracteristicii curent-tensiune (fig. 2.3)
se observã urmãtoarele proprietãþi ale feno-
menului fotoelectric:
– pentru valori ale tensiunii U mai mari decât
o anumitã valoare Us, intensitatea curentului
atinge o anumitã valoare maximã (de saturaþie) Is;
– la anularea tensiunii, intensitatea curentului
electric este diferitã de zero (I0);
Fig. 2.3. Caracteristica I = f(U)
– pentru a anula intensitatea curentului elec- a efectului fotoelectric.
tric, este necesarã aplicarea unei tensiuni in-
verse, numitã tensiune de frânare, Uf .
Între tensiunea de frânare ºi energia cine-
ticã maximã a fotoelectronilor emiºi existã
relaþia:
ECM = eUf , (2.1)
e fiind sarcina electronului.
Modificând fluxul ºi frecvenþa radiaþiei
electromagnetice, se obþin legile efectului
fotoelectric:
I. Intensitatea curentului fotoelectronic
de saturaþie Is este direct proporþionalã cu
fluxul Φ al radiaþiilor electromagnetice
incidente, când frecvenþa ν este constantã Fig. 2.4. Ilustrarea primei legi a
(fig. 2.4). efectului fotoelectric.

29
II. Energia cineticã maximã EcM a fotoelec-
tronilor este proporþionalã cu frecvenþa radiaþiei
incidente ºi nu depinde de fluxul acesteia (fig. 2.5).
III. Efectul fotoelectric extern se produce numai
pentru radiaþii incidente a cãror frecvenþã este
mai mare decât o anumitã valoare ν 0 numitã
frecvenþã de prag, care este o caracteristicã a
Fig. 2.5. Dependenþa liniarã a
fiecãrui metal în parte (fig. 2.6).
energiei cinetice maxime a foto- Metalele au frecvenþe de prag în domeniul
electronilor de frecvenþa radiaþiei vizibil ºi în ultra-
incidente. Pragul fotoelectric: ν0. violet.
IV. Efectul fotoelectric se produce practic
instantaneu (intervalul de timp dintre cãderea
radiaþiei incidente ºi emisia fotoelectronilor fiind
de ordinul 10–10 s).
Lucrul mecanic necesar pentru extragerea unui
electron de pe suprafaþa metalului este denumit
lucru de extracþie, Le; este o mãrime caracteristicã Fig. 2.6. Dependenþa liniarã a
energiei cinetice maxime a foto-
pentru fiecare metal în parte. Are valori cuprinse electronilor de frecvenþa radiaþiilor
între 0,5 ºi 5 electron-volþi sau (0,8 ÷ 8)·10–19 J. incidente pentru fotocatozi diferiþi.

2.1.2. Interpretarea legilor efectului fotoelectric extern


Legile efectului fotoelectric extern, stabilite pe cale experimentalã, nu pot fi
explicate cu ajutorul teoriei ondulatorii.
Din figura 2.4 se observã cã, indiferent de valoarea fluxului de energie lumi-
noasã care cade pe catod, tensiunea de frânare are aceeaºi valoare. Aceasta înseamnã
cã energia cineticã a electronilor emiºi nu creºte, deci ea nu depinde de flux.
• Conform teoriei ondulatorii, unda electromagneticã ce interacþioneazã cu
substanþa ar trebui sã producã oscilaþii forþate ale electronilor ce compun substanþa.
Valoarea fluxului (Φ) este direct proporþionalã cu energia undei care, la rân-
dul ei, este direct proporþionalã cu pãtratul amplitudinii:
Φ ~ E t ~ A 2.
Prin urmare, energia electronilor extraºi ar trebui sã fie proporþionalã cu
amplitudinea undei incidente, deci cu fluxul, ceea ce este în neconcordanþã cu
legea a II-a a efectului fotoelectric extern.
• O altã neconcordanþã este relevatã de legea a III-a, conform cãreia efectul
fotoelectric se produce numai pentru o anumitã frecvenþã de prag, ori din punctul
de vedere al teoriei ondulatorii el ar trebui sã se producã pentru orice frecvenþã
a radiaþiilor incidente dacã intensitatea lor este suficient de mare.
• A IV-a lege stabileºte sã efectul fotoelectric extern se produce practic in-
stantaneu. Conform teoriei ondulatorii, între momentul punerii în oscilaþie forþatã
a electronilor ºi momentul emisiei, adicã pânã când electronii preiau energia
30
necesarã, ar trebui sã se scurgã un anumit timp (ca valoare tipicã, aproximativ
4 000 secunde).

2.1.3. Ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein.


Ecuaþia lui Einstein
Pentru corecta interpretare a legilor efectului fotoelectric este necesarã teoria
cuantelor, elaboratã în anul 1900 de cãtre Max Planck (Premiul Nobel, în anul
1918). Acesta a emis ipoteza, confirmatã ulterior, cã schimbul de energie între
microsistemele fizice (atomi, molecule, ioni, nucleu) prin intermediul radiaþiei
electromagnetice nu se face continuu, ci discret, energia schimbatã fiind
cuantificatã în porþii hν; ν este frecvenþa undei, iar h = 6,626075 · 10–34 J · s este
constanta lui Planck, constantã fizicã universalã, care apare în fenomenele fizice,
la scarã microscopicã. În anul 1905, Einstein a presupus cã radiaþia
electromagneticã de frecvenþã ν este alcãtuitã dintr-o mulþime de particule,
denumite ulterior fotoni, fiecare foton având energia Ef = hν. Discontinuitatea
energiei nu se refer㠖 deci – numai la procesele de emisie ºi absorbþie de
luminã, ci ºi la structura luminii, a undei electromagnetice însãºi.
Conform concepþiei cuantice, când un foton incident întâlneºte un electron,
poate ceda acestuia întreaga sa energie Ef = hν; pãrãsind metalul, electronul va
avea o anumitã energie cineticã. Bilanþul energetic conduce la cunoscuta ecuaþie
a lui Einstein:
hν = Le + EcM . (2.2)
S-a considerat energia cineticã maximã, deoarece Le reprezintã lucrul de
extracþie a unui electron de pe suprafaþa metalului. Pentru electronii aflaþi pe
straturi interioare din metal, energia de extracþie L este mai mare (L > Le), deci
energia cineticã a fotoelectronilor este mai micã decât aceea din ecuaþia lui
Einstein, astfel cã aceasta se scrie:
meL 2 . (2.3)
hν = L +
2
Deoarece eUf = EcM, ecuaþia lui Einstein se mai poate scrie ºi sub forma:
hν = Le + eUf . (2.4)
Lumina este formatã dintr-un ansamblu de fotoni. Ca orice particulã, fotonul
are energie ºi impuls.
Din teoria relativitãþii cunoaºtem relaþia dintre energie ºi masã:
E = mc 2 
cum  rezultã hν = mc ; de aici, m, masa de miºcare a fotonului este:
2

E = hν 

m= . (2.5)
c2

31
Fotonul se deplaseazã cu viteza luminii v = c. Din formula variaþiei masei cu
L2
viteza m = 1− rezultã cã masa de repaus a fotonului este zero:
c2

L2
m0 = m 1 − = 0.
c2
Impulsul este:
hν h
p = mc = = (2.6)
c λ
Mãrimile care caracterizeazã particula numitã foton sunt:
– energia hv;
– viteza L = c;

– masa de miºcare m = 2 ;
c
– masa de repaus m0 = 0;
hν h
– impulsul p = = .
c λ
Cum explicã fizica cuanticã legile efectului fotoelectric extern stabilite expe-
rimental?
• Legea I poate fi explicatã ºi pe baza teoriei ondulatorii ºi cu ajutorul fizicii
cuantice.
Curentul atinge valoarea de saturaþie când toþi electronii emiºi de catod în
unitatea de timp sunt captaþi de anod.
Cu cât fluxul radiaþiei incidente este mai mare ºi numãrul fotonilor incidenþi
este mai mare ºi, prin urmare, numãrul electronilor creºte, ceea ce duce la creºterea
valorii intensitãþii de saturaþie.
• Din relaþia 2.2 rezultã cã energia cineticã maximã a fotoelectronilor emiºi
este egalã cu:
EcM = hv – Le. (2.7)
Aceastã relaþie pune în evidenþã variaþia liniarã a energiei cinetice a electro-
nilor emiºi cu frecvenþa aºa cum rezultã ºi din legea a II-a (fig. 2.5).
• Pentru o anumitã valoare a frecvenþei, energia cineticã a fotoelectronilor
emiºi devine nulã ºi relaþia 2.2 devine:
Le = hv0. (2.8)
În acest caz energia absorbitã de la foton este folositã doar pentru a extrage
fotoelectronul aºa cum afirma legea a III-a. La frecvenþe mai mici decât frecvenþa
de prag, v0, efectul fotoelectric extern nu mai apare.
• Efectul fotoelectric extern se produce aproape instantaneu, aºa cum aratã
legea a IV-a, întrucât interacþiunea dintre foton ºi electron se produce într-un
interval de timp neglijabil.
32
Aºadar, ipoteza privind caracterul corpuscular al radiaþiei electromagnetice
explicã corect legile efectului fotoelectronic. Pe de altã parte, însã, teoria
ondulatorie a undelor electromagnetice trebuie menþinutã, deoarece legile clasice
sunt valabile în privinþa propagãrii câmpului electromagnetic (difracþia,
interferenþa etc.). Se va prezenta mai târziu cum pot fi corelate aceste douã
caracteristici diferite ale radiaþiei electromagnetice.

Probleme rezolvate
1. Sã se arate cã efectul fotoelectric nu poate sã aparã pentru un electron liber.
Considerãm un sistem izolat ca fiind format din cele douã particule care interacþioneazã,
fotonul incident ºi electronul presupus liber. Scriem pentru acest sistem legea conservãrii
energiei ºi legea conservãrii impulsului:

 mL 2
hν = 2
2 ⇒ mL = mL ⇒ L = 2c .

 hν = mL 2c
 c

Imposibil!
2. Pragul fotoelectric al fotocatodului unui dispozitiv fotoelectric este λ0 = 6·10–7 m.
a) Sã se calculeze lucrul mecanic de extracþie a unui electron, Le.
b) Fotocatodul este iluminat cu radiaþie luminoasã având lungimea de undã λ = 5·10–7 m.
Care este LM, viteza maximã cu care pãrãsesc electronii fotocatodul?
c) Care este tensiunea de frânare?
d) Dacã puterea transmisã fotocatodului de radiaþia fotonicã este P = 2·10–4 W,
intensitatea curentului de saturaþie fiind Is = 1,6 µA, sã se detrmine randamentul fotonic,
adicã procentul de fotoni care interacþioneazã cu electronii fotocatodului.

c 3 ⋅ 108
a) Le = hν0 = h = 6,62·10–34 = 3,31·10–19 J = 2,068 eV;
λ0 6 ⋅ 10 – 7

 c c 
2 h – h 
1  λ λ0 
b) hν = Le + mLM2 ; LM = = 3,83·105 m/s.
2 m
c) Intensitatea fotocurentului se anuleazã pentru
mL 2M mL 2M
eU f = , adicã: U f = = 0,41 V .
2 2e
d) Puterea primitã de fotocatod prin iluminare este P = nhν. De aici, n, numãrul de
P
fotoni primiþi de fotocatod într-o secundã este n =   fotoni/s. Din expresia intensitãþii

fotocurentului de saturaþie Is = n'e, n' fiind numãrul de electroni emiºi de fotocatod într-o
secundã, se obþine:

33
Is
n' = fotoelectroni/s.
e
n′ I s ⋅ h ⋅ c
Rezultã: = ≈ 2%.
n P⋅e⋅λ
Înseamnã cã din fiecare o sutã de fotoni care cad pe fotocatod numai doi fotoelectroni
sunt emiºi de fotocatod.

2.1.4. Aplicaþii ale dispozitivelor optoelectronice


Efectul fotoelectric stã la baza funcþionãrii celulei fotoelectrice – dispozitiv
care produce semnale electrice prin iluminare. Celula fotoelectricã se foloseºte,
de exemplu, la releul fotoelectric, la redarea sunetelor în cinematograful sonor,
în televiziune – pentru transformarea semnalelor luminoase în semnale electrice.
Releul fotoelectric este un releu electromagnetic comandat de o celulã
fotoelectricã (fig. 2.7). Acesta funcþioneazã astfel: lumina cade pe fotocatod (din
Cs, Na) ºi determinã apariþia unui fotocurent de intensitate If care, dupã
amplificare, trece prin circuitul unui electromagnet Em; câmpul magnetic al
acestuia provoacã închiderea circuitului comandat. Comanda fiind sigurã, practic
fãrã inerþie, rapidã, releul fotoelectric se foloseºte la numãrarea unor corpuri în
miºcare, la semnalizarea prezenþei umane – când un operator intrã într-o zonã
periculoas㠖, la conectarea automatã a reþelei de iluminat când se întunecã, la
comanda acþionãrii uºilor în locurile de afluenþã mare etc.

Fig. 2.7. Releu fotoelectric.


Fotomultiplicatorul este un dispozitiv care transformã semnalul luminos în
semnal electric. Este realizat din asocierea unui multiplicator cu o fotocelulã.
Radiaþiile luminoase cãzute pe fotocatod determinã emisia unui fascicul de
fotoelectroni, care este accelerat în câmpul electrostatic creat de un anod de
accelerare. Fasciculul cade succesiv pe o serie de dinode, fiind amplificat prin
efectul de emisie secundarã de pe fiecare dinodã, numãrul electronilor secundari
rezultaþi este mai mare decât cel al electronilor primari (incidenþi pe dinodã).
Curentul obþinut pe anodul final este proporþional cu fluxul luminos incident. Un
fotomultiplicator se caracterizeazã prin sensibilitate (variaþia intensitãþii curentului
la ieºire în funcþie de variaþia fluxului radiaþiilor incidente), prin curentul de
34
întuneric (intensitatea curentului de la ieºire în absenþa radiaþiilor), prin zgomot
(fluctuaþia intensitãþii curentului de ieºire, ceea ce determinã un anumit raport
semnal/zgomot), prin caracteristica spectralã (variaþia sensibilitãþii în funcþie de
lungimea de undã a radiaþiei incidente) ºi prin sensibilitatea limitatã de raportul
semnal/zgomot. În televiziune, fotomultiplicatorul se aplicã la sistemele de captare
a imaginilor. Este folosit ºi la detecþia radiaþiilor nucleare, dupã cum vom vedea
la paragraful respectiv.

2.2. Efectul Compton*


Dacã un fascicul îngust de raze X,
provenit de la o sursã S, trece printr-un
bloc de grafit G (fig. 2.8), radiaþiile
incidente sunt împrãºtiate în toate direcþiile.
Pentru diferite unghiuri de împrãºtiere
Fig. 2.8. Reprezentarea schematicã a
θ, detectorul D înregistreazã pe lângã
experimentului Compton.
radiaþia incidentã cu lungimea de undã λ0
ºi o altã radiaþie cu lungimea de undã, λ > λ0.
Din punct de vedere macroscopic, lumina ºi în general radiaþia electromagneticã
este o undã. Din punct de vedere microscopic, lumina este un ansamblu de
particule cuantice.
Fenomenul se observã pentru lungimi de undã mici (radiaþii X ºi radiaþii γ),
deci, pentru frecvenþe mari, λ = c/ν. Compton a explicat acest fenomen pe baza
naturii corpusculare a undelor electromagnetice, adicã a existenþei fotonilor.
Fenomenul de împrãºtiere elasticã a fotonilor pe electronii liberi, în urma
cãreia pe lângã radiaþia incidentã mai apare o radiaþie cu lungimea de undã
mai mare (frecvenþã mai micã), a fost numit efect Compton.
Dacã atomii substanþei pe care se produce împrãºtierea sunt uºori (Si, B, Ba),
atunci energia de legãturã a electronilor de valenþã este mult mai micã decât
energia fotonului incident hν0 ºi electronul poate fi considerat practic liber.
Se stabileºte experimental cã, indiferent de natura substanþei împrãºtietoare,
diferenþa dintre lungimile de undã ale radiaþiei împrãºtiate λ ºi ale radiaþiei
incidente λ0 este cu atât mai mare cu cât unghiul de împrãºtiere θ este mai mare.
Se poate arãta cã:
λ – λ0 = a(1 – cos θ),
unde a = 2,423·10–3 nm, aceeaºi pentru toate substanþele împrãºtietoare.
Presupunând cã electronul din substanþa împrãºtietoare era în repaus înainte
de a interacþiona cu fotonul, legea conservãrii energiei se scrie sub forma:
hν0 = hν + Ec + L,
unde: hν0 este energia fotonului incident, hν – energia fotonului împrãºtiat sub
unghiul θ, Ec fiind energia cineticã a electronului de recul ºi L, lucrul mecanic

35
de ieºire a electronului din atomul constituent al
substanþei împrãºtietoare (fig. 2.9).
Deoarece putem considera cã electronul este liber,
putem neglija L.
Interacþiunea dintre foton ºi electronul liber poate
Fig. 2.9. Fotonul împrãºtiat ºi fi tratatã ca o ciocnire elasticã în care se aplicã legea
electronul de recul în efectul conservãrii energiei ºi legea conservãrii impulsului.
Compton.
Electronul – având o masã foarte mic㠖 atinge
viteze mari ºi, prin urmare, legile de conservare ale energiei ºi impulsului se
scriu relativist.
Legea de conservare a energiei se scrie sub forma:
hν0 + m0c2 = hν + mc2, (2.9)
iar legea de conservare a impulsului (fig. 2.10):
H H H
p0 = p + pe . (2.10)
hν 0 hν
ªtiind cã: p0 = , p= ºi pe = mL,
c c
proiectând relaþiile pe cele douã axe de coordonate,
Ox ºi Oy, legea conservãrii impulsului se scrie:
hν 0 hν
pe axa Ox: = cosθ + mLcosϕ;
c c
hν Fig. 2.10. Conservarea impulsu-
pe axa Oy: 0 = sinθ – mLsinϕ, lui în cazul efectului Compton.
c
hν 0 hν hν
sau: mLcosϕ = – cosθ, mLsinϕ = sinθ.
c c c
Ridicând la pãtrat ºi adunând ultimele douã relaþii, se obþine:
m2L2c2 = h2(ν02 + ν2 – 2ν0νcosθ). (2.11)
Scriem relaþia 2.9 sub forma:
mc2 = [h(ν0 – ν) + m0c2],
ºi o ridicãm la pãtrat:
m2c4 = [h(ν0 – ν) + m0c2]2.

Efectuând calculele, obþinem:


m2c4 = h2(ν02 + ν2 – 2ν0ν) + m02c4 + 2m0c2h(ν0 – ν). (2.12)
Scãzând relaþia 2.11 din relaþia 2.12, obþinem expresia:

 L2 
m2c4 1 – 2  = – 2ν0νh2(1 – cosθ) + m02c4 + 2m0c2h(ν0 – ν). (2.13)
 c 

36
Cunoscând dependenþa masei de vitezã:
m0
m= ,
L2
1– 2
c
relaþia 2.13 devine:
ν0νh(1 – cosθ) = m0c2(ν0 – ν)
sau:
m0 c 2  1 1  m0 c
(1 – cosθ) =  – = (λ – λ0).
h  ν ν 0  h

h
Deci ∆λ = (1 – cosθ). (2.14)
m0 c

h
Mãrimea Λ = se numeºte lungime de undã Compton.
m0 c
Când particula cu care interacþioneazã fotonul este un electron, a cãrui masã
este 9,1 · 10–31 kg, valoarea lui h este de 6,626 · 10–34 J · s ºi c este 3 · 108 m/s,
lungimea de undã Compton are valoarea:
Λ = 2,427 · 10–3nm = 2,427 pm.
Rezultã cã diferenþa lungimilor de undã ale celor douã radiaþii decelate este:
θ
∆λ = Λ(1 – cosθ) = 2Λsin2 . (2.15)
2
Pentru particule cu mase mai mari decât cea a electronului, Λ ia valori foarte
mici, de cele mai multe ori neglijabile faþã de lungimea de undã a radiaþiei
incidente.

Probleme propuse
1. Pe fotocatod (Le = 4,2 eV) cade o radiaþie luminoasã cu lungimea de undã λ = 2·10–7 m.
Sã se calculeze:
a) limita superioarã a vitezei fotoelectronilor;
b) tensiunea de frânare (stopare);
c) lungimea de undã de prag.
R: a) 8,36 · 105 m/s; b) ~ 2 V; c) 2,95 · 10–7 m.
2. O radiaþie scoate electroni dintr-un metal prin efect fotoelectric. Aceºtia sunt reþinuþi
la suprafaþa metalului cu ajutorul unui potenþial de frânare Uf = 6,63 V. Sã se determine
frecvenþa acestei radiaþii cunoscând h = 6,63 · 10–34 J·s ºi ν0 = 4,78 · 1014 s–1.
R: 20,78 · 1014 s–1.

37
3. Un dispozitiv Young, cu distanþa dintre fante l = 1 mm ºi distanþa dintre fante la
ecranul de observaþie D = 3 m, lucreazã cu luminã monocromaticã. În planul de observaþie
se deplaseazã o celulã fotoelectricã având catod foarte fin, care indicã intensificãri periodice
ale fotocurentului pentru poziþii distanþate cu i = 1 mm.
Sã se determine: lungimea de undã a radiaþiei utilizate ºi potenþialul de frânare a
fotoelectronilor, dacã frecvenþa pragului fotoelectric corespunzând fotocatodului este
ν0 = 5 · 1014 Hz.
R: 333 nm; 1,65 V.
4. Sã se calculeze pragul fotoelectric al cesiului (Ce), ºtiind cã energia de extracþie
este de 1,89 eV.
R: 4,58 · 1014 Hz.
5. O radiaþie monocromaticã cu lungimea de undã λ = 560 nm cade pe fotocatodul
unei celule cu λ0 = 600 nm. Sã se determine:
a) energia cineticã (exprimatã în eV) a electronilor emiºi de fotocatod ºi lucrul mecanic
de extracþie;
b) numãrul electronilor emiºi într-o secundã, dacã intensitatea curentului fotoelectric
este I = 4,8 · 10–6 A.
Se cunosc: e = 1,6 · 10–19 C; h = 6,6·10–34 J·s; c = 3·108 m/s.
R: a) 0,147 eV; 3,3 · 10–19 J; b) 3 · 1013 electroni/s.
6. O sursã de luminã monocromaticã, având lungimea de undã λ = 0,5 µm, ilumineazã
o celulã fotoelectricã ce are fotocatoda din potasiu (K); lucrul mecanic de extracþie al
potasiului este Le = 2,299 eV. Care este energia cineticã maximã (exprimatã în J) ºi
tensiunea de frânare?
R: 0,28 · 10–19 J; 0,175 V.
7. La iluminarea unui metal cu radiaþii de frecvenþe ν1 = 9,6 · 1014 Hz ºi, respectiv
ν2 = 6,72 · 1014 Hz, se gãsesc tensiunile de frânare Uf1 = 1,96 V ºi, corespunzãtor,
Uf2 = 0,77 V. Sã se calculeze constanta lui Planck.
R: 6,6 · 10–34 J·s.
8. Catoda unei celule fotoelectrice este iluminatã cu radiaþii de lungime de undã
λ = 3500 Å ºi apoi se aplicã o diferenþã de potenþial care stopeazã electronii extraºi.
Aceeaºi fotocatodã se ilumineazã apoi cu o radiaþie a cãrei lungime de undã diferã cu
∆λ = 500 Å de cea precedentã ºi se constatã cã diferenþa de potenþial necesarã frânãrii
fotoelectronilor este cu ∆U = 0,59 V mai mare decât în primul caz. Sã se determine
sarcina electronului.
R: ≈ 1,6 · 10–19 C.
9. Densitatea energiei luminii stelare în spaþiul intergalatic este 10–15 J/m3. Care este
concentraþia corespunzãtoare în fotoni, dacã se considerã cã lungimea de undã medie a
fotonilor este de 5000 Å?
R: 2,5 · 103 fotoni/m3.
10. Densitatea fluxului de energie al radiaþiei stelei Capella care ajunge pe Terra este
de 1,2 · 10–8 J/m2 · s. Dacã ne uitãm la aceastã stea, câþi fotoni pe secundã pãtrund prin
pupilã, aceasta având 7 mm în diametru? Se considerã cã lungimea de undã a radiaþiei
este 5000 Å?
R: 1,16 · 106 fotoni/s.

38
11. Lucrul de extracþie pentru elementele K, Cr, Zn ºi W sunt, respectiv, 2,26 eV,
4,37 eV, 4,24 eV ºi 4,49 eV. Care din aceste metale vor emite fotoelectroni la iluminarea,
pe rând, cu luminã roºie (λR = 7000 Å), cu luminã albastrã (λA = 4000 Å), cu radiaþie
ultravioletã (λUV = 2800 Å)?
R: nici unul; K; K, Cr, Zn.
12. Pentru proba formatã din izotopul 40 19
K conþinut în potasiu natural în proporþie de
0,011%, energia cineticã maximã a electronilor Compton este Ec = 1,26 MeV. Sã se
calculeze:
a) de câte ori este mai mare masa de miºcare a electronului Compton în comparaþie
cu masa sa de repaus;
b) viteza electronului Compton;
c) viteza sa relativã (normatã, β).
(Indicaþie: se vor folosi relaþiile dintre mãrimile normate γ ºi η, cât ºi dintre mãrimile
normate β ºi γ – v. tabelul 1.1).
R: a) γ = 3,5; b) L = 2,875·108 m/s; c) β = 0,8593.
13. Un foton cu energia cineticã de 10 keV suferã o ciocnire directã cu un electron
liber în repaus ºi este împrãºtiat sub un unghi de π/3. Sã se calculeze energia cineticã a
electronului Compton.
R: 96,9 eV.
14. Fotonii dintr-un fascicul de radiaþii X cu λ0 = 1 Å sunt împrãºtiaþi de un bloc de
grafit.
Unghiul de împrãºtiere este θ = 90°. Care este creºterea lungimii de undã ∆λ (care se
mai numeºte deplasare Compton)?
R: 2,423 · 10–12 m.

2.3. Dualismul undã-corpuscul


Dupã cum am vãzut, fenomenele de interferenþã, difracþie ºi polarizare pun în
evidenþã proprietãþile ondulatorii ale luminii, iar efectul fotoelectric ºi efectul
Compton pun în evidenþã proprietãþile corpusculare.
Se constatã deci, caracterul dual, ondulatoriu ºi corpuscular al undelor
electromagnetice (al luminii).
Efectul fotoelectric ºi efectul Compton au fost explicate presupunând cã radiaþia
electromagneticã este un flux de particule numite fotoni care interacþioneazã cu
substanþa.
Reamintim mãrimile care caracterizeazã fotonul:
– sarcina electricã q = 0;
– masa de repaus m0 = 0;
– energia E = hν;

– masa de miºcare m= ;
c2
hν h
– impulsul p= = . (2.19)
c λ
39
Veriga de legãturã dintre aspectul ondulatoriu ºi cel corpuscular al luminii
este constanta lui Planck, h. Ea poate fi exprimatã prin produsul a douã mãrimi,
1
una ce caracterizeazã unda (frecvenþa ν, perioada T = sau lungimea de undã λ)
ν
ºi una caracteristicã particulei (energia E sau impulsul p):
h = ET = pλ.
Se observã cã dacã energia E ºi impulsul sunt mari, perioada T ºi lungimea
de undã trebuie sã fie mici. Acesta este cazul radiaþiilor X ºi γ, la care predominã
caracterul corpuscular.
În cazul undelor radio, T ºi λ fiind mari, predominã caracterul ondulatoriu.
Pentru sistemele macroscopice constanta lui Planck este atât de micã încât ea
poate fi consideratã nulã.

2.4. Ipoteza de Broglie. Difracþia electronilor.


Aplicaþii
Prin analogie cu dualismul undã-corpuscul în cazul undelor electromagnetice,
Louis de Broglie asociazã oricãrei microparticule aflate în miºcare cu energia E
ºi impulsul p o undã caracterizatã prin frecvenþa ν ºi lungimea de undã λ.
Relaþiile între aceste mãrimi sunt:
ν λ h
E = hν  p= . (2.20)
 E p  λ
Louis de Broglie a presupus cã lungimea de undã a undelor asociate
microparticulelor trebuie sã fie datã tot de relaþia
h
λ= ,
p

în care p este impulsul microparticulei.


Ipoteza de Broglie: oricãrei microparticule, care posedã un impuls p, i se
h
poate asocia în mod formal o undã cu lungime de undã λ = , numitã lungime
p
de undã de Broglie pe care o vom nota cu λB.
Undele de Broglie sunt asociate particulelor cu masã de repaus (electroni,
protoni, neutroni, particule α ºi molecule de hidrogen), aºa cum undelor
electromagnetice le sunt asociaþi fotoni care nu au masã de repaus. Deci radiaþia
electromagneticã, la fel ca ºi radiaþia corpuscularã, prezintã atât proprietãþi
ondulatorii cât ºi proprietãþi corpusculare.
Fizicienii Davisson ºi Germer au obþinut o primã confirmare experimentalã a
ipotezei lui de Broglie. Ei au demonstrat cã electronii în miºcare prezintã
40
proprietãþi ondulatorii, generând fenomene de difracþie însoþite de interferenþã,
specifice comportãrii ondulatorii.

Experimentul Davisson-Germer
Schema experimentului Davisson ºi
Germer este datã în figura 2.11.
Electronii emiºi de un filament F,
alimentat de la o sursã E1, sunt acceleraþi
într-un tun electronic. Sursa de accelerare
a electronilor este E2. Tensiunea de accele-
rare U poate fi variatã cu ajutorul reosta-
tului R ºi mãsuratã cu voltmetrul V.
Din tunul electronic iese un fascicul
monoenergetic de electroni („monocro- Fig. 2.11. Schema experimentului
matic”) cu energia: Davisson-Germer.

meL 2
= eU . (2.21)
2
Fasciculul cade pe un monocristal de nichel. Fasciculul difractat este captat
de un cilindru Faraday C colector ºi curentul de electroni este mãsurat de un
galvanometru G.
Se constatã cã intensitatea fasciculului de electroni difractaþi prezintã maxime
ºi minime care depind de U ºi de θ (unghiul dintre direcþia fasciculului incident
ºi direcþia celui reflectat).
2eU
Din relaþia 2.21: L = me .

În cazul nerelativist: p = meL = 2emeU (2.22)


ºi lungimea de undã de Broglie asociatã este:

h h h 1 12,23 ⋅ 10 –10
λB = = = = . (2.23)
p 2emeU 2eme U U
În acest caz, pentru un potenþial de accelerare V = 54 V, rezultã pentru lungimea
de undã de Broglie:
12,23 ⋅ 10 –10
λB = = 1,664·10–10 m, (2.24)
54
de acelaºi ordin de mãrime cu lungimea de undã a radiaþiei X.
Fenomenele de difracþie pot fi observate dacã unda interacþioneazã cu o „reþea
de difracþie” a cãrei constantã de reþea are dimensiuni comparabile cu lungimea
de undã (10–10 m).
41
Atomii monocristalului sunt aºezaþi ordonat, la distanþe egale unul de altul ºi
distanþa dintre doi atomi vecini este de ordinul 10–10 m. Aranjarea regulatã a
ionilor, atomilor, radicalilor moleculari, în nodurile reþelei cristaline, conferã
cristalului însuºirile unei reþele de difracþie tridimensionale.
Studiind difracþia rezelor X pe monocristale, Bragg a stabilit cã intensitatea
fasciculului difractat trece prin valori maxime când:
2dsinθ = kλ (k = 1, 2, 3, …), (2.25)
unde: θ este unghiul format de planul re-
ticular cu direcþia fasciculului in-
cident ºi cu cea a fasciculului
difractat;
d – constanta reþelei (distanþa dintre
douã plane reticulare) (fig. 2.12);
λ – lungimea de undã a radiaþiei X.
2dsinθ – diferenþa de drum dintre razele
difractate de douã plane reti- Fig. 2.12. Difracþia razelor X pe un
monocristal.
culare vecine.
Presupunând cã particulele, cãrora li s-a ataºat lungimea de undã de Broglie,
suferã o difracþie, aplicãm relaþia 2.25 ºtiind cã d = 0,91·10–10 m, considerând
k = 1 la tensiunea U = 54 V, unde se obþine primul maxim pentru θ = 65°, se
obþine:
λB = 2dsinθ = 2·0,91·10–10·0,906 = 1,65·10–10 m. (2.26)
Concordanþa celor douã valori obþinute în relaþiile 2.24 ºi 2.26, confirmã cã
electronii în miºcare au proprietãþi ondulatorii.
Pe mãsurã ce masa particulelor creºte, lungimea de undã de Broglie
corespunzãtoare are valori foarte mici.
Microparticulele sunt radical diferite de particulele clasice. Ele nu sunt nici
particule, nici unde în sensul clasic al acestor termeni, comportarea lor reflectând
dualismul corpuscul-undã. Microparticulele, numite particule cuantice, se
deosebesc calitativ de particulele clasice, supunându-se unor legi specifice.
Deºi unda de Broglie asociatã miºcãrii microparticulelor nu este o undã în
sensul clasic al cuvântului, se foloseºte noþiunea de undã de Broglie.
La nivel macroscopic, un corpuscul nu poate avea proprietãþi ondulatorii ºi
nici unda nu poate fi conceputã ca un flux de particule discrete. Dar particulele
cuantice nu aparþin nivelului macroscopic, ci nivelului cuantic. De exemplu,
particulele cuantice nu au traiectorii.
Ele sunt obiecte radical diferite ºi de unde ºi de corpusculi.
Asupra sistemelor cuantice nu putem face decât afirmaþii statistice.

Microscopul electronic
Este o aplicaþie a ipotezei lui de Broglie. Se utilizeazã un fascicul de electroni
care cade pe un preparat, îl traverseazã, iar variaþiile de grosime ale preparatului
se transformã în variaþii de intensitate a fasciculului de electroni transmiºi.
42
Utilizând câmpuri electrice sau magnetice, electronii au traiectorii asemãnãtoare
razelor de luminã dintr-un microscop optic.
Pentru a observa distinct douã puncte cu microscopul optic, trebuie ca distanþa
dintre ele sã fie mai mare decât lungimea de undã a luminii folosite, deci mai
mare de zecimi de microni (puterea de separare).
Rolul lentilelor optice îl au bobinele parcurse de curent electric – lentile
magnetice – sau electrozii încãrcaþi electric – lentile electrice – care pot focaliza
sau defocaliza un fascicul de electroni.
Schema de funcþionare a microscopului electronic este asemãnãtoare cu cea a
microscopului optic (fig. 2.13).
Puterea de separare a microscopului electronic este mult superioarã celei a

a) b)

Fig. 2.13. Schema microscopului electronic (a) ºi a microscopului optic (b): S – sursã de
electroni (a) ºi de luminã (b), C – Condensator, Ob – obiectiv, Ii – imagine intermediarã,
Lp – lentilã de proiecþie, If – imagine finalã, E – Ecran fluorescent.

43
microscopului optic, datoritã lungimii
de undã mult mai mici a undelor
asociate electronilor.
Pentru ca imaginea sã fie vizibilã,
trebuie ca ea sã fie transformatã într-una
luminoasã. În acest scop, în planul
imaginii finale se aflã un ecran fluores-
cent.
Deoarece electronii au o putere micã
Fig. 2.14. Sã fie un ºarpe încolãcit? Nicidecum. de pãtrundere, probele examinate sunt
E un fir de pãr, înnodat, mãrit de 400 de ori la prezentate sub formã de pelicule foarte
microscopul electronic. subþiri.
S-au construit ºi microscoape protonice ºi ionice, care dau mãriri de 10–15 ori
mai mari decât cele obþinute cu microscopul electronic.
În figura 2.14 este reprezentatã imaginea unui fir de pãr înnodat, mãritã de
400 de ori, obþinutã cu un microscop electronic.

Probleme rezolvate
1. Sã se calculeze energia, impulsul, masa de miºcare ºi frecvenþa unui foton care
corespunde unei radiaþii cu lungimea de undã λ = 6·10–7 m.

hc 6,6 ⋅ 10−34 ⋅ 3 ⋅ 108


E = hν = = = 3,31·10–19 J.
λ 6 ⋅ 10−7
6,6 ⋅ 10−34 hν h 6,62 ⋅ 10 –34
p= = 1,103·10 –27
kg·m/s; m = = = = 0,37·10–35 kg.
6 ⋅ 10−7 c 2 cλ 3 ⋅ 108 ⋅ 6 ⋅ 10 – 7

3 ⋅ 108
ν = = 5·1014 Hz.
6 ⋅ 10 – 7
2. Un fascicul de electroni emiºi de un tun electronic este trimis perpendicular pe un
cristal. Difracþia are loc pe un sistem de plane cristaline, paralele, distanþate cu d = 0,3 nm.
Ce tensiuni de accelerare sunt necesare pentru a pune în evidenþã comportarea ondulatorie
a electronilor prin difracþie?
Se dau: h = 6,6 · 10–34 J·s; me = 9,1·10–31 kg ºi e = –1,6·10–19 C.
h h2
2dsin θ = kλ ⇒ 2d = ; U = .
2emeU 2
4d 2eme

(6,626) 2 ⋅ 10 –68
Înlocuind numeric, se obþine: U = = 0,0419·102 ≈ 4,2 V.
4 ⋅ 9 ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 1,6 ⋅10 –19 ⋅ 9,1 ⋅ 10 – 31
– 20

44
Probleme propuse
1. Tensiunea de accelerare a electronilor într-un dispozitiv Davisson-Germer este
U = 100 V. Sã se determine:
a) lungimea de undã de Broglie asociatã electronilor care se miºcã nerelativist;
b) energia ºi impulsul unui foton care ar avea aceeaºi lungime de undã.
R: a) 1,22·10–10 m; b) 16,2·10–16 J; 5,41·10–24 kg · ms–1.
2. Electronii sunt supuºi unei tensiuni de accelerare U = 3,02·104 V. Care este lungimea
de undã de Broglie asociatã acestor electroni care se miºcã nerelativist?
R: 70 nm.
3. Sã se calculeze lungimea de undã de Broglie pentru un electron ºi pentru un atom
de hidrogen (mH = 1,008 · 1,66 · 10–27 kg), ºtiind cã energia cineticã a fiecãrei particule
este de 100 eV.
R: 1,22 Å, 0,0285 Å.
4. Sã se calculeze lungimea de undã de Broglie a unui proton, ºtiind cã energia lui
cineticã este egalã cu energia de repaus a electronului (mp = 1,66 · 10–27 kg).
R: ≈ 4·10–4 Å.
5. Sã se determine viteza ºi energia cineticã pentru un electron ºi un neutron, ºtiind
cã lungimile lor de undã de Broglie sunt egale cu 1 Å.
R: 7252 km/s; 3,94 km/s; 149 eV; 0,081 eV.

Test recapitulativ
1. Care dintre relaþii nu exprimã impulsul fotonului?
hν hν h
a) ; b) ; c) .
c λ λ
2. Dacã se exprimã energia unui foton în keV ºi lungimea de undã în Å, este înde-
plinitã relaþia Ef [keV] = 12,4/λ[Å]?
3. Ce semnificaþie are panta dreptei din reprezentarea graficã alãturatã? Diferã panta
pentru diferite metale?

4. Lucrul mecanic de extracþie pentru un metal este Le.


Dacã lungimea de undã a radiaþiei incidente pe acest metal
este λ, fotoelectronii emiºi au viteza:

me  hc  2  hc 
a)  − Le  ; b)  Le − ;
2 λ  me  λ 

2  hc 
c)  − Le  .
me  λ 

5. Ce deosebeºte efectul Compton de efectul fotoelectric?


6. Pentru ce substanþe pot fi consideraþi electronii ca fiind liberi?

45
7. Calculaþi lungimea de undã Compton, Λ, pentru un proton.
8. Calculaþi variaþia maximã a lungimilor de undã (∆λ)max (θ = 180o – fotonul incident
îºi schimbã sensul de deplasare) pentru împrãºtierea fotonilor pe electroni liberi ºi pe
protoni.
9. Un foton cu energia de 100 keV suferã o împrãºtiere Compton pe un electron liber
sub unghiul de 90°. Energia fotonului împrãºtiat este:
a) 80 keV; b) 87 keV; c) 84 keV.
10. În ce constã ipoteza lui de Broglie?
11. Expresia lungimii de undã de Broglie λB în cazul nerelativist este:
h hc h
a) ; b) ; c) .
2meU 2emeU 2emeU
12. Pe o celulã fotoelectricã se aplicã o tensiune de frânare Uf = 1,5 V. Lungimea de
undã de Broglie a fotoelectronului emis este:
a) 1 nm; b) 1,5 nm; c) 0,9 nm.
13. Ce pune în evidenþã experimentul Davisson-Germer?
14. Într-o experienþã de difracþie de electroni, un fascicul este accelerat de o tensiune
constantã U = 15 V. Distanþa dintre douã plane reticulare ale cristalului este d = 2,33 Å.
Unghiul fãcut de direcþia fasciculului difractat cu suprafaþa cristalului corespunzãtoare
maximului de ordinul întâi este:
a) 30°; b) 42°52'; c) 40°30'.

46
! Fizicã atomicã

3.1. Spectre
3.1.1. Spectroscopul cu prismã
3.2. Experimentul Rutherford.
Modelul planetar al atomului
3.2.1. Experimentul Rutherford
3.2.2. Modelul planetar al atomului
3.3. Modelul Bohr
3.3.1. Cuantificarea distanþelor electronului faþã de nucleu (rn),
a vitezelor lui pe orbita circularã (Ln), a impulsului (pn)
ºi a energiei totale (En)
3.3.2. Seriile spectrale ale hidrogenului ºi ale atomilor
hidrogenoizi
3.4. Experimentul Franck-Hertz
3.5. Atomul cu mai mulþi electroni*
3.6. Radiaþiile X
3.7. Efectul LASER*

* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.


!
!
Fizica atomicã

3.1. Spectre
! În general, prin spectru se înþelege un ansamblu discret sau continuu de valori
pe care le poate lua o anumitã mãrime, în particular – componentele monocro-
matice ale unei radiaþii electromagnetice.
Pentru studiul spectrelor se utilizeazã un instrument care descompune radiaþia
electromagneticã complexã în componentele sale monocromatice numit spec-
troscop.

3.1.1. Spectroscopul cu prismã


În componenþa unui aparat spectral trebuie sã
intre un dispozitiv care descompune radiaþia emisã
de o sursã în radiaþiile monocromatice componente.
În spectroscopul cu prismã, acest lucru este realizat
de prisma opticã, pe baza fenomenului de dispersie.
Spectroscopul cu prismã (fig. 3.1) este format
dintr-un tub numit colimator, C, prevãzut cu o
fantã F care se gãseºte în focarul unui sistem
optic convergent, L1. Razele divergente
provenite de la sursa S ºi care trec
prin fanta F vor fi transformate
de L 1 într-un fascicul
paralel.
Fig. 3.1. Spectroscopul. Radiaþiile incidente
pe prisma opticã P, vor
fi dispersate de aceasta sub diferite unghiuri. Aceste fascicule vor fi focalizate
de obiectivul L2 de la capãtul lunetei L, în planul focal al obiectivului.
În ocularul lunetei mai intrã fasciculul de luminã reflectat pe faþa prismei.
Acest fascicul provine de la un alt colimator care proiecteazã imaginea unei
riglete micrometrice s, iluminate de becul B. Imaginile fantei corespunzãtoare
diferitelor radiaþii monocromatice reprezintã liniile spectrale observate cu ajutorul
ocularului, care joacã rol de lupã.

48
Dacã în planul focal al obiectivului L2 se aºazã o placã fotograficã, aparatul
spectral se numeºte spectrograf.
În aparatele spectrale, prisma ºi lentilele sunt din sticlã pentru domeniul vizibil,
din cuarþ pentru ultraviolet iar pentru infraroºu, din materiale transparente pentru
aceste radiaþii, ca monocristalul din clorurã de sodiu.
Spectrele pot fi continue ºi discontinue.
Setul de unde electromagnetice de diferite lungimi de undã se împarte în
spectre de emisie ºi spectre de absorbþie.
Spectrele de emisie caracterizeazã substanþa emiþãtoare de luminã, iar cele de
absorbþie, substanþã absorbantã.
În funcþie de natura sursei emitente de radiaþii, spectrele de emisie pot fi:
– continue;
!
– discontinue, de: – linii;
– bandã.
În funcþie de sistemul de particule studiat, spectrele pot fi atomice ºi moleculare.

1. Spectre continue de emisie


Lumina emisã de toate corpurile solide ºi lichide incandescente (filamentul
unei lãmpi, cãrbunele dintr-un arc electric, metalul topit în cuptoarele din
metalurgie º.a.) conþine o multitudine de radiaþii spectrale suprapuse, având
lungimi de undã foarte apropiate. Deci, corpurile solide sau lichide aduse la
incandescenþã emit un spectru continuu, o succesiune continuã de culori: roºu,
portocaliu, galben, verde, albastru, indigo ºi violet (planºa I, de la sfârºitul cãrþii,
spectrul 1).
Dacã încãlzim, de exemplu, filamentul de wolfram al unui bec, putem observa
cu ochiul liber succesiunea coloritului diferit al filamentului în funcþie de
temperaturã.
Astfel, la 700°C – roºu închis, la 1000°C – roºu aprins, la 1200°C – portocaliu
aprins, la 1300°C – alb ºi la 1400°C – alb strãlucitor.
Soarele ºi celelalte stele dau un spectru continuu care depinde de temperatura
de la suprafaþa lor.
Astfel, stelele pot fi clasificate dupã temperatura suprafeþei lor, în:
– stele reci, practic invizibile, cu temperatura de 1000°C;
– stele roºii, cu temperatura de 2500°C;
– stele galbene (Soarele), cu temperatura de 6000°C;
– stele albe (Sirius), cu temperatura de 10000°C;
– stele albastre, cu temperatura cuprinsã între 25000 ºi 30000°C.
Spectrul Soarelui (planºa I, spectrul 2) are un spectru brãzdat de linii întunecate
datorate absorbþiei radiaþiilor de cãtre atmosfera solarã ºi atmosfera terestrã.

49
2. Spectre discontinue de emisie
Gazele din tuburile de descãrcare (vapori de mercur, sodiu, potasiu º.a.) emit
spectre discontinue. Aceste spectre sunt de douã feluri: spectre de linii ºi spectre
de bandã.
Spectrele de linii se prezintã sub forma unor linii strãlucitoare de diferite
culori, pe un fond negru (planºa I, spectrele 3, 4, 5).
Ele sunt emise de substanþele gazoase aflate în stare atomicã.
Spectrele de bandã sunt asemãnãtoare celor de linii, dar liniile sunt grupate
în benzi (planºa I, spectrul 6). Aceste spectre sunt emise de substanþele gazoase
aflate în stare molecularã (H2, O2, N2).
! Înmuind un fir de platinã într-o soluþie de NaCl ºi introducându-l în flacãra
unui bec Bunsen, flacãra ia aspectul caracteristic fiecãrui metal: galben pentru
Na, roºu purpuriu pentru K (spectrele 4 ºi 5 din planºa I).

3. Spectre de absorbþie
Dacã radiaþiile emise de o sursã luminoasã, care dã un spectru continuu,
traverseazã un gaz aflat la o temperaturã mai joasã decât temperatura sursei, o
soluþie lichidã sau o sticlã coloratã, se obþine un spectru de absorbþie. Un asemenea
spectru se prezintã ca un spectru continuu brãzdat de linii sau de benzi întunecate.
Culoarea unei substanþe transparente este datã de suprapunerea radiaþiilor
care nu au fost absorbite.
De exemplu, dacã se macereazã frunze de spanac în alcool sau acetonã ºi
lichidul obþinut se filtreazã, soluþia conþine clorofilã.
Spectrul de absorbþie (planºa I, spectrul 7) prezintã benzi întunecate în domeniul
roºu, albastru ºi violet. Dupã cum se observã din spectru, radiaþiile din centrul
spectrului sunt mai puþin absorbite ºi determinã culoarea verde a clorofilei.
Din studiile efectuate asupra spectrelor de emisie ºi de absorbþie, Kirchhoff a dat
o lege care îi poartã numele: fiecare substanþã absoarbe acele radiaþii pe care le
poate emite în aceleaºi condiþii de temperaturã ºi presiune.
Fiecare atom, ion sau moleculã are un spectru de emisie ºi de absorbþie care
îi este caracteristic.
Liniile întunecate din spectrul solar corespund elementelor care se gãsesc în
coroana solarã ºi care absorb radiaþiile emise din interiorul stelei.
Spectrele atomice mai pot fi împãrþite în: spectre optice ºi spectre de radiaþii X.
Spectrele optice se referã la tranziþiile electronilor de valenþã din atom. Orice
element chimic este caracterizat de un spectru de emisie format dintr-o succesiune
de linii spectrale. Fiecare linie spectralã apare ca rezultat al tranziþiei radiative
a atomului respectiv de pe un nivel energetic superior, de energie Ei, pe un nivel
energetic inferior, de energie Ef.
Spectrele optice conþin radiaþii din domeniile vizibil, ultraviolet ºi infraroºu.
Excitarea electronilor aflaþi pe pãturile interioare ale atomilor necesitã o energie
mult mai mare decât excitarea electronilor aflaþi pe pãturile exterioare. Prin

50
trecerea acestor electroni din stãrile excitate în starea fundamentalã se emit
radiaþii cu lungimi de undã foarte mici, denumite radiaþii X.

3.2. Experimentul Rutherford. Modelul planetar al


atomului
Atomul este cea mai micã particulã a unui element care pãstreazã toate caracte-
risticile elementului respectiv.
Având dimensiuni mici, nu-l putem studia direct ºi folosim „sonde” de mãrime
atomicã sau subatomicã.

3.2.1. Experimentul Rutherford


!
Fizicianul englez Ernest Rutherford (1871–1937) a constatat cã particulele
alfa (α), emise de o sursã radioactivã (poloniu), trec printr-o foiþã subþire de aur
(0,1 µm), iar radiaþia α poate fi detectatã de un ecran fluorescent sub orice
unghi. Majoritatea particulelor alfa sunt slab deviate, numãrul particulelor devi-
ate la unghiuri mari (15° ºi uneori 180°, fiind practic reflectate) este foarte mic
(o particulã din 10 000).
Pentru a interpreta rezultatele acestui experiment, trebuie sã þinem seama de
faptul cã, particulele α sunt nuclee de heliu (He), au o masã de circa 7 000 de
ori mai mare decât masa electronului ºi au sarcina pozitivã +2e.
Prin urmare, particula α nu poate fi deviatã de un electron, ci numai de o
particulã cu masã mare ºi sarcinã pozitivã.
Singura explicaþie posibilã pentru numãrul mic de particule deviate la unghiuri
mari este cã sarcina pozitivã este concentratã într-o regiune extrem de micã din
volumul atomului de aur.

Simularea experimentului
Putem folosi un generator cu bandã, încãrcat
(Van der Graaf). Se metalizeazã (se înveleºte în
staniol) o minge de ping-pong ºi se suspendã de
un fir lung de nailon (3–5 m), de plafon. În poziþia
de repaus, centrele celor douã sfere, a generatoru-
lui ºi a mingii, sunt pe aceeaºi direcþie. Printr-o
scurtã atingere cu sfera generatorului, mingea este
încãrcatã ºi respinsã de aceasta. Apoi, cu ajutorul
unei bare izolatoare, îndepãrtãm pendulul de gene-
rator ºi îl aruncãm cu vitezã mare spre el sau pe
lângã el. Mingea va fi deviatã, putând urma o
traiectorie hiperbolicã (fig. 3.2) sau – în cazul Fig. 3.2. Simularea
vitezelor mici – elipticã ori circularã. experimentului lui Rutherford.

51
În urma experimentului, Rutherford a tras
concluzia cã aproape întreaga masã a atom-
ului ºi sarcina sa pozitivã sunt concentrate
într-un nucleu al atomului, de diametru mai
mic decât 10–14–10–15m, diametrul atomului
fiind 10–9–10–10m.
Aºadar, cea mai mare parte a spaþiului
ocupat de un atom este lipsit de substanþã
Fig. 3.3. Reprezentare schematicã a sau, se mai obiºnuieºte sã se spunã, atomul
devierii particulelor α pe nucleele este mai mult „gol” decât „plin”. Dacã ne

! atomice ale unei foiþe. închipuim nucleul atomic mãrit la dimensi-


unile sferei unui generator cu bandã (30 cm), corespunzãtor, diametrul atomic
este de 30 km. Evident, particulele α pot trece pe lângã câteva mii de nuclee fãrã
a suferi devieri esenþiale (fig. 3.3).
Modelul atomic este un concept structural, constatat experimental. Se cunosc:
– modele atomice precuantice (Thomson, Rutherford);
– modele atomice cuantice (Bohr).
Modelul lui Thomson este un model static, constând dintr-o
sferã relativ mare, de sarcinã pozitivã, cu un diametru de
aproximativ 2 sau 3 · 10–10 m, în care sunt scufundaþi electronii,
ca „stafidele în cozonac” (fig. 3.3).
Acest model a fost infirmat de experimentul Rutherford.
Dacã sarcina ar fi fost distribuitã uniform în întregul volum al
Fig. 3.3. Modelul
atomului, o mulþime de particule α ar fi fost deviate. atomic al lui
Acest model, pe lângã altele, nu poate explica structura de Thomson.
linii a spectrelor atomilor.

3.2.2. Modelul planetar al atomului


Conform modelului Rutherford, atomul are o structurã asemãnãtoare sistemu-
lui solar. Întreaga masã ºi sarcinã pozitivã ale atomului sunt concentrate într-un
nucleu cu dimensiuni mult mai mici (~10–15 m), decât ale atomului (~10–10 m),
electronii rotindu-se în jurul acestuia pe orbite circulare, forþa de atracþie dintre
electroni ºi nucleu fiind de naturã electricã).
Particulele subatomice sunt:
– electronul, încãrcat negativ;
– protonul, încãrcat pozitiv;
– neutronul, neutru.
Sarcina negativã a electronului este egalã în modul cu sarcina pozitivã a
protonului. În toþi atomii, particulele subatomice sunt aºezate dupã aceeaºi reg-
ulã generalã: protonii ºi neutronii formeazã un ansamblu compact numit nucleu,

52
care are o sarcinã pozitivã. Diametrul nucleului este de aproximativ 10–14 m. În
jurul nucleului, la distanþe relativ mari faþã de el, se aflã electronii, în numãr
egal cu numãrul protonilor.
Deci atomul, ca întreg, este neutru din punct de vedre electric, adicã suma
sarcinilor pozitive ale nucleului este egalã cu suma sarcinilor negative ale elec-
tronilor.
Dacã se extrag unul sau mai mulþi electroni dintr-un atom, particula care
rãmâne se numeºte ion pozitiv. Dacã atomul câºtigã unul sau mai mulþi electroni,
particula se numeºte ion negativ. Acest proces, de pierdere sau de câºtigare de
electroni, se numeºte ionizare.
Electronii sunt reþinuþi de nucleu prin forþe de atracþie electrostatice (coulom-
biene) ce acþioneazã ca forþe centripete.
!
• Conform modelului planetar, cel mai simplu sistem
atomic este atomul de hidrogen, format dintr-un singur elec-
tron, care se miºcã în câmp coulombian, ºi un singur proton
(fig. 3.4).
Sã exprimãm energia electronului, considerând cã se
miºcã pe o orbitã circularã. Energia totalã Et este egalã cu
energia cineticã Ec plus energia potenþialã Ep:
Et = E c + E p.
Aplicãm legea II-a a lui Newton: Fig. 3.4. Miºcarea
F = ma. electronului în jurul
Forþa care imprimã electronului de masã m acceleraþia nucleului, conform
modelului planetar.
L2
1 e 2

centripetã este forþa coulombianã Fc = ,


r 4ðå 0 r 2
deci:
1 e2 mL 2
= . (3.1)
4ðå 0 r 2 r
r
Înmulþind relaþia (3.1) cu obþinem expresia energiei cinetice a electronului
2
care se miºcã pe orbita circularã de razã r:
mL 2 e2
Ec = = . (3.2)
2 8πε 0 r
Lucrul mecanic efectuat de forþa coulombianã pentru a deplasa electronul pe
o distanþã r este:
e2 e2
L = Fc · r = r = = – E p.
4πε 0 r 2 4πε 0 r

53
e2
Deci: Ep = . (3.3)
4πε 0 r
Expresia energiei totale a electronului, în modelul planetar, este:
e2
Et = – . (3.4)
8πε0 r
În acest model se considerã valabile legile mecanicii clasice ºi, prin urmare,
energia totalã poate lua orice valoare negativã cuprinsã între 0 ºi – ∞.
Ep
Se observã cã: Ep = – 2Ec; Et = – Ec = .

!
2

Deficienþele modelului planetar Rutherford


– Cea mai importantã deficienþã este cea a instabilitãþii atomului. Un purtãtor
de sarcinã în miºcare acceleratã emite radiaþie. Emisia de radiaþie micºoreazã
energia totalã a electronului; raza lui va scãdea ºi, în final, el va cãdea pe nucleu
(în 10–12 s). Ori experienþa confirmã stabilitatea în timp a atomilor.
– Imposibilitatea explicãrii spectrelor de emisie ºi absorbþie, observate experi-
mental, pe baza acestui model au condus la cãutarea unui model capabil sã
explice faptele constatate experimental.

3.3. Modelul Bohr


Ideea corectã a modelului Rutherford, adicã existenþa unui nucleu atomic în
care este concentratã aproape toatã masa atomului ºi toatã sarcina lui pozitivã,
a fost preluatã în modelele atomice propuse ulterior.
În conceptul lui Bohr, un atom este un sistem solar în miniaturã, cu forþe
electrice în loc de forþe gravitaþionale. Nucleul încãrcat pozitiv corespunde
Soarelui, iar electronii care se miºcã în jurul nucleului, sub acþiunea forþelor
electrice de atracþie dintre ei ºi nucleu, corespund planetelor care se rotesc în
jurul Soarelui sub influenþa atracþiei gravitaþionale.
Modelul atomic propus de Bohr (1913), se bazeazã pe postulatele lui Bohr.
În fizica clasicã, energia unui sistem poate varia în mod continuu, adicã poate
lua orice valori.
Electronii, având o masã mai micã decât a atomilor, nu vor pierde, practic,
energie la o ciocnire, ci vor fi doar împrãºtiaþi elastic. Dacã, însã, electronul va
suferi o ciocnire inelasticã cu un atom, atunci el va pierde energie ºi, în consecinþã,
viteza lui va scãdea. Aceastã energie se transferã atomului ciocnit care trece
într-o stare excitatã. Experimental se constatã cã atomul nu poate sã primeascã
energie de orice valoare, ci numai niºte valori bine determinate. Atomul poate sã
aibã numai anumite stãri (discrete) de energie.

54
Cuanta de radiaþie este unitatea structuralã de bazã a câmpurilor (de exem-
plu, fotonul – pentru câmpul electromagnetic), care poate fi emisã sau absor-
bitã de un sistem fizic (molecular, atomic, nuclear etc.).
Energia unei cuante de radiaþie este denumitã ºi cuantã de energie.
Cuantificare este acel procedeu al mecanicii cuantice constând în impu-
nerea condiþiei ca mãrimile fizice (de exemplu, energie, impuls, moment cinetic
etc.) care caracterizeazã sistemul de particule sã ia doar valori discrete.
Experimental s-a observat cã, pe mãsurã ce creºte energia de excitare, creºte
ºi intensitatea radiaþiei emise, iar simultan creºte ºi frecvenþa radiaþiei emise,
raportul energie–frecvenþã rãmânând constant:
E
!
= constant.
ν
Aceastã constantã se numeºte constanta lui Planck ºi se noteazã cu h (se mai
numeºte ºi cuantã de acþiune).
h = 6,626075 · 10–34 J · s.
Se poate scrie, deci, cã energia radiaþiilor emise de atomii care se dezexcitã
este proporþionalã cu frecvenþa:
E = hν. (3.5)

În conceperea modelului cuantificat, Bohr a emis douã postulate, cunoscute


sub numele de postulatele lui Bohr.
I. Atomii ºi sistemele atomice se pot gãsi timp îndelungat numai în stãri bine
determinate, numite stãri staþionare, în care nu emit ºi nu absorb energie.
Energia sistemului atomic în aceste stãri este cuantificatã, adicã ia valori care
alcãtuiesc un ºir discontinuu: E1, E2, …, En.
II. Atomii emit sau absorb radiaþie electromagneticã numai la trecerea dintr-o
stare staþionarã m, caracterizatã de energia Em, în altã stare staþionarã, n,
caracterizatã de energia En.
Frecvenþa radiaþiei emise sau absorbite într-o asemenea tranziþie este datã de
relaþia:
hνmn = Em – En,
unde h este constanta lui Planck. Acest postulat explicã spectrele de linii ale
radiaþiilor emise de atomii de hidrogen.

55
3.3.1. Cuantificarea distanþelor electronului faþã de
nucleu (rn), a vitezelor lui pe orbita circularã (Ln),
a impulsului (pn) ºi a energiei totale (En)
Aceste mãrimi pot fi obþinute considerând cã forþa coulombianã este o forþã
de naturã centripetã:
e2 mL 2
= (3.6)
4πε 0 r 2 r

!
h
ºi cã electronului i se poate asocia o undã cu lungime de undã λ B = .
p
Se admite cã pot exista numai acele orbite ale electronului în atom pentru
care este satisfãcutã condiþia existenþei undelor de Broglie staþionare. Pentru
aceasta se impune ca lungimea orbitei circulare sã cuprindã un numãr întreg de
lungimi de undã:
nh
2πr = nλB = , sau:
mL
h
mLr = n = nh–, (n = 1, 2, 3, ...), (3.7)

adicã exact condiþia de cuantificare a momentului cinetic al miºcãrii electro-
nului pe o orbitã staþionarã.
Analogul impulsului în miºcarea de rotaþie este
H
mãrimea fizicã moment cinetic, L (sau moment
al impulsului).
Momentul cinetic se defineºte ca produsul
H
vectorial dintre vectorul de poziþie r al originii
vectorului impuls, faþã de centrul de rotaþie, ºi
H H
impulsul punctului material p = m L .
H H H H H
L = r × p = r × m L. (3.8)
Momentul cinetic este un vector al cãrui mo-
Fig. 3.5. Momentul cinetic al H H
punctului material în miºcarea dul este: L = rp sin( r , m L ).
circularã.
H H
În miºcarea circularã r ⊥ m L ºi
L = rmL. (3.9)
H H
Direcþia este perpendicularã pe planul vectorilor ºi m L , iar sensul este dat de
r
sensul de rotaþie al unui burghiu rotit în sensul miºcãrii (fig. 3.5).
În SI, momentul cinetic se mãsoarã în kg · m2s–1 = J · s.
Postulatele lui Bohr nu decurg din niciun principiu al fizicii clasice, ele se
bazeazã doar pe fizicã cuanticã.

56
Conform condiþiei de cuantificare a lui Bohr, electronului i se permite sã se
miºte în jurul nucleului doar pe acele orbite pentru care momentul cinetic este
h
un multiplu întreg de .

Din relaþiile (3.6) ºi (3.7) putem deduce expresiile cuantificate ale lui rn, Ln,
pn ºi En:
e2 mL 2 e2
= → L 2
= ;
8ðå 0 r 2 r 4ðå 0 rm
h n2h2
rmL = n

→ L2 =
4ð 2 m 2 r 2
.
2
!
e mn h2 2

Din cele douã exprimãri ale mãrimii L2 obþinem: = , ceea ce


4ðå 0 r 4ðm 2 r 2
implicã:
å0 h2 2
rn = n. (3.10)
ðme 2
Din a doua exprimare a mãrimii L2 rezultã:

nh e2 1
Ln = →   Ln = (3.11)
2ðmrn 2å 0 h n

me 2 1
ºi: pn = mLn → pn = . (3.12)
2å 0 h n
Folosind relaþiile (3.4) ºi (3.10) obþinem:
e2 me 4 1
En = – ; En = – . (313)
8ðå 0 rn 8å 02 h 2 n 2
Sã aplicãm expresiile deduse atomului de hidrogen 11H.
Pentru n = 1, raza primei orbite Bohr este:
å0 h2
r1 = iar rn = r1n2 (3.14)
ðme 2
deci orbitele neradiante permise au razele r1, 4r1, 9r1 etc.
Cunoscând: ε0 = 8,85 · 10–12 C2 · N–1 · m–2, h = 6,62 · 10–34 J · s, m = 9,11 · 10–31 kg,
e = 1,60 · 10–19 C obþinem: r1 = 0,53 · 10–10 m.
Aceastã valoare este în bunã concordanþã cu diametrele atomice estimate prin
alte metode.
Conform relaþiei (3.14), distanþa dintre douã orbite consecutive creºte pe mã-
surã ce ne îndepãrtãm de nucleu.

57
Orice sistem fizic tinde spre starea de echilibru stabil, care corespunde celei
mai joase energii.
Întrucât energia sistemului nucleu-electron este negativã, starea energeticã
cea mai joasã se realizeazã când aceastã energie are valoarea absolutã cea mai
mare, adicã pentru n = 1.
Starea de energie minimã se numeºte stare fundamentalã sau normalã.
Pentru hidrogen, din relaþia (3.13) se obþine:
me 4
E1 = – 2 2 = – 13,6 eV. (3.15)
8h ε 0

! În figura 3.6, liniile orizontale reprezintã


valorile energiei totale ºi se mai numesc niveluri
de energie.
Am ales originea în E = 0, adicã energia pentru
numere cuantice foarte mari, când electronul este
depãrtat de nucleu, pierzând legãtura cu acesta –
procesul de ionizare.
Deasupra valorii E = 0, pot fi reprezentate
valorile pozitive ale energiei, care corespund
miºcãrii libere a electronului ºi care nu sunt
cuantificate, fiind posibilã orice valoare a energiei.
Energiile negative (ce descriu stãrile legate ale
electronului în atom) sunt reprezentate sub nivelul
Fig. 3.6. Schema nivelurilor de
energie ale atomului de hidrogen. E = 0. Se observã cã nivelurile cuantificate se
strâng spre valoarea E = 0.
E1
En =. (3.16)
n2
Relaþiile deduse sunt aplicabile atomului de hidrogen ºi atomilor hidrogenoizi
(cu un singur electron): heliu o datã ionizat He+, litiu de douã ori ionizat Li++,
beriliu de trei ori ionizat Be+++ º.a.m.d.
În cazul generalizat pentru atomii hidrogenoizi:
mZ 2 e 4
En = – , (3.17)
8h 2 ε 02
adicã:
Z2
En = – 13,6eV (3.18)
n2
(Z este numãrul atomic egal cu numãrul sarcinilor pozitive ale nucleului, egal ºi
cu numãrul de electroni din atomul neutru; el reprezintã numãrul de ordine din
tabelul periodic al elementelor).

58
3.3.2. Seriile spectrale ale hidrogenului ºi ale atomilor
hidrogenoizi
Prin absorbþia unui foton, electronul poate trece din starea fundamentalã într-o
stare excitatã.
Stãrile atomice excitate nu sunt stabile.
Un atom se dezexcitã în circa 10–8 s, energia înmagazinatã fiind radiatã sub
formã de energie a unei unde electromagnetice de frecvenþã bine determinatã,
acoperind întregul domeniu spectral, de la infraroºu pânã la ultraviolet. Cheia
înþelegerii spectrelor atomice este conceptul de nivel atomic de energie.
Folosind postulatul al II-lea al lui Bohr, obþinem energia fotonului emis sau
absorbit la trecerea de la o stare staþionarã la alta. !
Vom studia spectrele de emisie, adicã trecerea electronului dintr-o stare exci-
tatã în starea de energie mai joasã, când se emite un foton de energie hν (prin
dezexcitare).
De asemenea, ne vom referi la spectrul de emisie al atomului de hidrogen (H),
care este un spectru de linii.
Fie ni – numãrul cuantic al unei stãri excitate oarecare – ºi nf – numãrul
cuantic al stãrii de energie mai joasã, pe care se întoarce electronul dupã pro-
cesul de emisie.
Atunci, energia iniþialã este:
me 4 1
Ei = –
8å 02 h 2 ni2
ºi energia finalã este:
me 4 1 .
Ef = –
8å 02 h 2 n 2f
Energia fotonului emis, hν, va fi egalã cu:
me 4 1 me 4 1
Ei – Ef = hν = – + .
8å 02 h 2 ni2 8å 02 h 2 n 2f
Frecvenþa liniei emise, ν, va fi:
me 4  1 1 
ν = 2 3 
− 2 . (3.19)
8å 0 h  n f
2
ni 
Introducem notaþia:
~ν = í = 1 = 1 ,
c cT ë
unde λ este lungimea de undã (λ = cT – drumul parcurs de unda electromagne-
ticã cu viteza c într-o perioadã);
~ν se numeºte numãr de undã ºi reprezintã numãrul de lungimi de undã
cuprinse în intervalul unitate:
59
~ν = me 4  1 1 
2 3 
− 2 . (3.20)
8å 0 h c  n f
2
ni 
Mãrimea:
me 4
, (3.21)
8h 3ε 02 c
este constanta lui Rydberg (notatã de unii autori cu Ry) ºi are valoarea
R = 1,097373·107 m–1.
Cu ajutorul acestei constante, expresia energiei cuantificate a electronului pe

! un nivel energetic al atomului este:


Rch
En = – . (3.22)
n2
Grupul de linii spectrale care are acelaºi nf formeazã o serie spectralã.
Din relaþiile 3.19 ºi 3.20, rezultã cã pentru ni → ∞ numãrul de undã este
R
maxim, având valoarea , numitã limita seriei.
n2
Inversele lungimilor de undã ale liniilor spectrale emise de atomul de hidrogen
sunt date de ecuaþia:
 1 1 
~
ν = R 2 – 2  , (3.23)
 nf ni 

iar pentru atomii hidrogenoizi, având sarcina Ze ºi un singur electron, de ecuaþia:
 1 1 
~
ν = RZ 2  2 – 2  . (3.24)
 nf ni 

Tabelul 3.1.

Denumirea seriei nf ni Domeniul spectral Limita seriei


spectrale
Lyman 1 2, 3, … ultraviolet R
Balmer 2 3, 4, … vizibil R/4
Paschen 3 4, 5, … infraroºu R/9
Brackett 4 5, 6, … infraroºu R/16
Pfund 5 6, 7, … infraroºu îndepãrtat R/25

Cu mult înainte ca Bohr sã elaboreze modelul atomic pentru hidrogen, studiind


liniile din vizibil ale atomului de hidrogen, Balmer a observat cã lungimile de
undã ale liniilor spectrale emise respectã anumite regularitãþi.

60
Relaþia empiricã a lui Balmer, pentru
calculul lungimilor de undã, a fost
„rearanjat㔠de Rydberg sub forma:

~ 1  1 1 
ν = = R 2 – 2  ,
λ 2 n 
în care tot empiric a dat valoarea pentru
R care coincide cu valoarea calculatã din
modelul atomic a lui Bohr.
Seriile spectrale ale hidrogenului, dupã
numele descoperitorilor lor, sunt redate în
tabelul 3.1.
!
Aceste tranziþii sunt ilustrate în
figura 3.7. Aºa cum se vede în figurã, Fig. 3.7. Tranziþiile electronului în
tranziþia se poate face direct sau în trepte. modelul Bohr al atomului de H.
Numãrul tranziþiilor posibile este egal cu
numãrul de combinãri de câte douã niveluri între cele n niveluri.
N = (n – 1) + (n – 2) + (n + 3) + ...+ 2 + 1;
n(n + 1) (n – 1)n
1 + 2 + ... + n = ⇒ 1 + 2 + ... + n – 1 = ,
2 2
(n – 1)n
deci: N= . (3.25)
2

Aplicaþii ale spectroscopiei


– Spectroscopia constituie o metodã comodã, precisã ºi rapidã în analiza
chimicã. Datoritã analizei spectrale s-au descoperit elementele cesiu (Cs), taliu
(Tl), indiu (In) ºi galiu (Ga).
– Sursele moderne de iluminare ca tuburile cu descãrcare electricã în vapori
de sodiu sau mercur, lãmpile fluorescente s-au realizat tot pe baza studiilor
spectroscopice.
– Ceasurile atomice care au devenit etalon pentru timp. Reamintim cã
1s = 9192631770 perioade asociate tranziþiei între douã niveluri energetice ale
cesiului 133.
– Cele mai marcante succese ale spectroscopiei s-au realizat în astronomie, în
studiul temperaturii, compoziþiei, deplasãrii astrelor.

61
3.4. Experimentul Franck-Hertz
Acest experiment a pus în evidenþã
existenþa nivelurilor cuantificate ale
atomilor.
Schema de principiu a experimen-
tului este reprezentatã în figura 3.8, a.
Într-un balon de sticlã, din care a
a fost scos aerul, au fost introduºi vapori
de mercur. În tub se gãsesc: un catod
! C, care prin încãlzire emite electroni,
o grilã G ºi un anod A.
Între catodul C ºi grila G se aplicã
o tensiune de accelerare U a cãrei
mãrime poate fi variatã cu ajutorul unui
potenþiometru.
Între grila G ºi anodul A se aplicã o
b
tensiune de frânare Uf.
Fig. 3.8. Experimentul lui Franck ºi Hertz: La anodul A pot ajunge doar
a – schema instalaþiei; b – intensitatea
electronii care la ieºirea din grilã au
curentului în funcþie de tensiunea de
accelerare a electronilor. energia cineticã mai mare decât
eUf(Ec > eUf ).
Intensitatea acestui curent este mãsuratã de galvanometrul GV.
Odatã cu creºterea tensiunii de accelerare, creºte ºi intensitatea curentului.
Înseamnã cã, pentru aceste valori ale tensiunii de accelerare, electronii nu cedeazã
energia cineticã atomilor de mercur. Ei suferã doar ciocniri elastice cu atomii de
mercur care au o masã mult mai mare.
Când tensiunea atinge 4,9 V, se înregistreazã o scãdere bruscã a intensitãþii
curentului, fãrã ca aceasta sã devinã nulã. Înseamnã cã la anod ajung mai puþini
electroni; restul, suferind ciocniri inelastice cu atomii de mercur, îºi pierd din
energia cineticã ºi nu mai pot strãbate distanþa dintre grilã ºi anod.
Crescând în continuare tensiunea de accelerare creºte ºi intensitatea curentu-
lui, scãzând brusc când tensiunea atinge valoarea de 9,8 V. Acelaºi lucru se
observã ºi la 14,7 V (fig. 3.8, b).
Explicaþia acestor minime periodice este urmãtoarea: atunci când energia
cineticã a electronului este egalã cu 4,9 eV, electronul suferã ciocniri inelastice
cu atomii de mercur, aceºtia trecând din starea fundamentalã într-o stare excitatã.
Dacã atomul de mercur are niveluri de energie cuantificate el poate primi numai
anumite cantitãþi bine determinate de energie, corespunzãtoare diferenþelor dintre
energiile nivelurilor energetice.

62
Ca urmare, energia cineticã a electronilor în timpul ciocnirii variazã în cantitãþi
bine determinate.
Dacã experimentul se realizeazã cu vapori de sodiu se gãseºte c㠄porþia” de
energie este de 2,12 eV, iar pentru vaporii de potasiu, de 1,63 eV.
Experimentul a fost realizat înainte ca Bohr sã elaboreze teoria sa referitoare
la structura cuantificatã a atomului.

3.5. Atomul cu mai mulþi electroni*


Modelul lui Bohr nu descrie corect decât spectrul hidrogenului ºi al atomilor
hidrogenoizi (He+, Li++, Be+++). Aceºti atomi sunt mai simpli, conþinând un singur
electron.
În cazul atomilor cu mai mult de un electron, problema devine mai complexã,
!
întrucât fiecare electron interacþioneazã nu numai cu nucleul, încãrcat pozitiv, dar ºi
cu ceilalþi electroni.
În modelul lui Bohr, sistemul este format dintr-un nucleu ºi un electron care se
miºcã în jurul nucleului pe o traiectorie circularã. Aºa cum s-a discutat în capitolul 2,
pentru o particulã cuanticã, cãreia i se poate asocia o undã, nu putem vorbi despre
traiectorie. Electronul nu se miºcã pe traiectorii bine determinate ci acoperã în timp o
regiune a spaþiului din jurul nucleului.
Pe de altã parte, în spectrele metalelor alcaline se constatã abateri de la formulele
seriilor spectrale.
O extindere a modelului lui Bohr a fost introdusã de fizicianul Sommerfeld. Acest
model modificat se numeºte modelul atomic Bohr–Sommerfeld.
În acest model orbitele se considerã eliptice, nucleul gãsindu-se în unul dintre
focare.
Toþi electronii care au acelaºi numãr cuantic principal n, se aflã, în medie, la aceeaºi
distanþã de nucleu, adicã au aceeaºi energie.
Numãrul cuantic principal n cuantificã valorile energiei pe care le poate avea
electronul în atom.
Electronii care au acelaºi numãr cuantic principal ocupã o pãturã în jurul nucleului.
Numãrul cuantic principal, n, ia valori întregi pozitive: n = 1, 2, 3, 4, 5, … iar
pãturile corespunzãtoare se noteazã: K, L, M, N, O, …
În miºcarea sa pe o anumitã orbitã a pãturii, electronul posedã un moment cinetic.
Mecanica cuanticã aratã cã pentru microparticule valorile momentului cinetic sunt
cuantificate. Numãrul întreg l, care cuantificã valorile momentului cinetic, se numeºte
numãr cuantic orbital.
Electronii care fac parte din aceeaºi pãturã (au acelaºi numãr cuantic principal n)
ºi un anumit numãr cuantic orbital l, formeazã o subpãturã electronicã. Numãrul
cuantic orbital l ia valorile: l = 0, 1, 2, 3, …, (n –1) iar subpãturile corespunzãtoare
se noteazã: s, p, d, f, …
Electronii dintr-o pãturã se deosebesc prin momente cinetice diferite. Valoarea
diferitã a momentelor cinetice se reflectã în forma orbitei electronilor (fig. 3.9).
63
Electronii cu acelaºi numãr cuantic principal, dar
cu numãrul cuantic orbital diferit, se miºcã pe
orbite diferite, de aceeaºi lungime ºi care au aceeaºi
axã mare.
Pentru valoarea limitã a numãrului cuantic
orbital l = n –1, orbita devine circularã.
Fig. 3.9. Cele patru forme de orbite Toþi electronii dintr-o subpãturã au aproape
ale unui electron în stare cuanticã aceeaºi energie.
n = 4, l = 0, 1, 2, 3. H
Momentul cinetic L este un vector perpen-
dicular pe planul miºcãrii. Mecanica cuanticã

! stabileºte cã sunt cuantificate ºi mãrimea ºi


direcþia momentului cinetic, de fapt orientarea
spaþialã a momentului cinetic (adicã a orbitelor
electronului – fig. 3.10). Proiecþiile momentului
cinetic orbital pe o direcþie datã iau numai valori
discrete. Axa în raport cu care se face cuantificarea
este determinatã de condiþiile fizice externe în care
Fig. 3.10. Orientãrile posibile ale
orbitei unui electron 3d, în spaþiu. se aflã atomul.
Dacã atomul se aflã într-un câmp magnetic de
H
inducþie B , atunci proiecþiile momentului cinetic orbital vor fi cuantificate pe direcþia
H
lui B .
Numãrul întreg care cuantificã proiecþiile momentului cinetic orbital pe o axã se
numeºte numãr cuantic magnetic orbital ml.
Pentru o valoare datã a lui l, numãrul cuantic magnetic orbital ml ia valorile:
ml = – l, – (l – 1), …, 1, …, (l – 1), l,
aºa cum este ilustrat ºi în figura 3.10.
Pentru o valoare datã a lui l, ml ia (2l + 1) valori.
Cunoaºterea acestor trei numere cuantice, n, l ºi ml, a putut explica liniile spectrale
mai complicate ale metalelor alcaline care au fost observate experimental. Modelul,
însã, n-a putut explica existenþa dubleþilor din seriile spectrale, aºa-numita „structurã
fin㔠a acestor linii. De exemplu, linia galbenã emisã de sodiu este formatã din douã
linii cu lungimi de undã foarte apropiate.
În mecanica cuanticã relativistã se introduce mãrimea numitã moment cinetic de
H
spin ( S ) ca o proprietate a particulelor elementare.
Cercetãrile teoretice ºi experimentale au arãtat cã în naturã existã douã tipuri de
particule: particule cu spin semiîntreg, care se numesc fermioni (electronii, protonii,
neutronii) ºi particule cu spin întreg, care se numesc bosoni (fotonii, de exemplu).
H
Spinul S este un vector paralel sau antiparalel cu momentul cinetic orbital.
Numãrul care cuantificã proiecþia vectorului spin pe o axã se numeºte numãr
cuantic magnetic de spin, ms. Acesta ia valorile:
ms = ± 1/2.
64
Deci starea electronului în atom este caracterizatã de patru numere cuantice:
– numãrul cuantic principal n = 1, 2, 3, …;
– numãrul cuantic orbital l = 0 , 1, 2, …, (n – 1);
– numãrul cuantic magnetic orbital ml = – l, ... 0 ... l;
1
– numãrul cuantic magnetic de spin ms = ± .
2
Introducerea spinului explicã structura de multiplet, adicã de linii spectrale
descompuse în linii mai fine – structura finã a liniilor spectrale.
Pentru particulele cu spin semiîntreg existã principiul de excluziune al lui Pauli:
Într-un sistem de particule identice (de exemplu, în ansamblul electronilor unui atom)
nu pot exista douã particule care sã aibã toate cele patru numere cuantice identice.
Sã calculãm numãrul maxim de electroni dintr-un atom care au acelaºi numãr
!
cuantic principal n. Pentru o valoare datã a lui n, l ia valori (0, 1, …, n – 1). Fiecãrei
valori a lui l îi corespund (2l + 1) valori ale numãrului cuantic magnetic orbital ml
(deci unei subpãturi îi corespund 2l + 1 posibilitãþi de aranjare a electronilor ºi fiecãrui
ml îi corespund cele douã valori ale lui ms. Conform principiului lui Pauli, în fiecare
subpãturã se pot gãsi cel mult 2(2l + 1) electroni, iar numãrul maxim de electroni în
fiecare pãturã este:
n –1

N= ∑ 2(2l + 1)
i=0
= 2[1 + 3 + 5 + ... + (2n – 1) = 2n2. (3.26)

Subpãturile ºi pãturile electronice care conþin


numãrul maxim admis de electroni se numesc
complete sau ocupate ºi electronii sunt puternic legaþi.
Atomii care au numai pãturi complete nici nu atrag ºi
nici nu cedeazã uºor electroni. Aºa se explicã de ce
atomii gazelor rare, atomii de He, Ne, Ar, Kr, Xe ºi
Rn, sunt pasivi din punct de vedere chimic.
Modul de ocupare a diferitelor subpãturi din atom
se noteazã prin trei simboluri: primul simbol este o
cifrã, care indicã numãrul cuantic principal n; al doilea
simbol este o literã micã, ea indicând numãrul cuantic
orbital; al treilea este o cifrã situatã ca exponent ºi
indicã numãrul de electroni din subpãturã. De
exemplu: 2p6 (n = 2; l = 1 ºi N = 6).
Aºezarea electronilor în subpãturile electronice se
Fig. 3.11. Ordonarea energiilor
face în ordinea creºterii energiei subpãturilor electronilor într-un atom,
(fig. 3.11). Periodicitatea proprietãþilor chimice ale corespunzãtoare diferitelor stãri
elementelor este determinatã de periodicitatea caracterizate prin numerele
cuantice n ºi l. Stãrile atomice
numãrului de electroni din pãtura perifericã.
sunt ocupate cu electroni în
Din figurã se observã cã pentru n = 3, dupã ordinea crescãtoare a energiilor.

65
completarea subpãturii 3p, nu se completeazã subpãtura 3d, ci începe completarea
subpãturii 4s de energie mai micã decât 3d.
În tabelul I de la sfârºitul manualului, se dau configuraþiile electronice ale tuturor
elementelor.

3.6. Radiaþiile X1
Radiaþiile X1 sunt radiaþii de naturã electromagneticã, cu lungime de undã
micã, cuprinsã aproximativ între 10–12 ºi 10–9 m.
Energia radiaþiilor X se emite sub formã de fotoni ºi este datã de relaþia E = hν.

!
În unele condiþii se manifestã ca o undã (fenomenul de difracþie al razelor X
pe cristale) în altele, ca o particulã (procesele de ciocnire elasticã ºi inelasticã).
Radiaþiile X au fost observate prima oarã de W.K. Rõntgen ºi s-au numit
iniþial raze Rõntgen.
Radiaþiile X pot fi obþinute în tuburi
de descãrcare, ca în figura 3.12.
Catodul este un filament F încãlzit
prin trecerea unui curent produs de sursa
cu tensiunea UF. Anticatodul AC este
format dintr-o placã metalicã (de
exemplu, wolfram). Între filament ºi
anticatod se aplicã o tensiune de
accelerare de la sursa de înaltã tensiune
Fig. 3.12. Tub de raze X.
(SÎT). Tubul este vidat, pentru ca
electronii sã nu sufere ciocniri între filament ºi anticatod, pãstrându-ºi energia
obþinutã prin accelerare. Radiaþiile X se genereazã la locul de impact al
fasciculului cu anticatodul ºi sunt emise în unghiul solid 4π.
Au loc douã tipuri de interacþiuni în urma cãrora iau naºtere radiaþiile X.

Radiaþiile X de frânare. Spectrul continuu


Electronii având energie cineticã mare, strãbat înveliºul electronic al atomilor
metalului din care este fãcut anticatodul. Ajungând în câmpul nucleului, ei sunt
deviaþi de la direcþia iniþialã ºi frânaþi, plecând cu o energie mai micã ºi emiþând
un foton. Electronul este cu atât mai puternic frânat cu cât trece mai aproape de
nucleu, ceea ce face ca energia fotonului emis sã fie mai mare.
În cazul în care frânarea este instantanee (electronul este oprit) întreaga lui
energie cineticã se regãseºte în fotonul emis. Prin frânare, energia cineticã a
electronului se transformã parþial în radiaþie X ºi parþial în cãldurã, în urma
repetatelor ciocniri cu atomii anticatodului, care se încãlzeºte. Acest fapt impune
rãcirea anticatodului. Energia cineticã maximã a electronului este:
hc . (3.27)
hνmax = eU ⇒ λmin =
eU
1
Vezi ºi http://en.wikipedia.org/wiki/X-ray.

66
Din relaþia 3.27 se vede cã lungimea de undã
minimã nu depinde de natura materialului
anticatodului, ci numai de tensiunea de accele-
rare, U.
Fotonii emiºi de un ansamblu de electroni frânaþi
pot avea orice valoare a lungimii de undã între λmin
ºi o valoare λ > λmin, care depinde de tensiunea de
accelerare. Variaþia intensitãþii I a radiaþiilor X de
frânare în funcþie de lungimea de undã λ este datã
în figura 3.13. Se observã cã spectrul este continuu.

Radiaþii X caracteristice. Spectru de linii Fig. 3.13. Spectre de raze X.

La valori mari ale tensiunii de accelerare, spectrul radiaþiei X conþine maxime


!
pronunþate (v. fig. 3.13, pentru U5) pentru λ apropiat de λmin. Pentru cã aspectul
acestor maxime depinde de natura anticatodului, aceste radiaþii se numesc radiaþii
caracteristice.
Electronul incident, având energie mare, poate ioniza atomul din materialul
anticatodului scoþând un electron de pe nivelele energetice apropiate de nucleu.
Locul vacant va fi ocupat de un alt electron de pe un nivel energetic situat mai
spre exterior. Deci atomul se stabilizeazã prin emisia unui foton, ca urmare a
tranziþiei electronului de pe un nivel energetic caracterizat printr-un numãr cuantic
principal mai mare pe un nivel energetic cu numãr cuantic principal mai mic.
Spectrul radiaþiilor X caracteristice este un spectru de linii.
Numãrul de undã ~ ν al unei asemenea tranziþii este dat de legea lui Moseley:

~ 1  1 1 
ν = = R ( Z – σ) 2  2 – 2  , (3.28)
λ  n1 n2 
unde n1 este numãrul cuantic principal al nivelului
energetic pe care îl va ocupa electronul de pe nivelul
energetic cu numãrul cuantic n 2 > n 1, R este
constanta lui Rydberg, iar Z este numãrul atomic al
atomilor din materialul anticatodului; σ se numeºte
constantã de ecran ºi se determinã experimental.
Dacã electronul este expulzat de pe nivelul K
(n = 1), apar radiaþii X caracteristice prin tranziþiile
electronilor de pe nivelurile L (n = 2), M (n = 3),
N (n = 4) etc. pe nivelul K. Liniile spectrale
Fig. 3.14. Tranziþiile
electronului în modelul Bohr
corespunzãtoare acestor radiaþii formeazã seria
al atomului de H. K (Kα, Kβ, Kγ) (fig. 3.14).

Proprietãþile ºi aplicaþiile radiaþiilor X


Radiaþiile X produc fluorescenþa unor substanþe, impresioneazã placa
fotograficã, datoritã energiilor mari, trec prin straturi destul de groase de lemn

67
ºi de ebonitã, prin lame metalice de densitate micã, sunt absorbite însã de plumb –
care are densitate mare –, ionizeazã gazele prin care trec.
Radiaþiile X sunt absorbite în mod diferit de cãtre substanþe de densitãþi
diferite. Pe aceastã proprietate se bazeazã efectuarea radioscopiilor ºi radiografiilor
precum ºi metoda defectoscopiei – detectarea eventualelor porozitãþi sau defecte
ale metalelor ºi aliajelor.
Având energii mari, radiaþiile X pot distruge þesuturile vii. Pe aceastã proprietate
se bazeazã radioterapia tumorilor maligne.
Pe baza fenomenului de difracþie a radiaþiilor X pe cristale, se poate determina
constanta reþelei de difracþie.

! 3.7. Efectul LASER1*


Prin absorbþia unei cuante de energie hν, atomul trece într-o stare excitatã. Revenirea
pe un nivel energetic inferior se poate realiza prin emisie spontanã ºi prin emisie stimulatã.
Atomul rãmâne în stare excitatã un timp foarte scurt (≈10–8 s) dupã care trece
spontan pe nivelul inferior, emiþând un foton. Fenomenele sunt întâmplãtoare ºi, prin
urmare, între fazele radiaþiilor emise de electronii de pe un acelaºi nivel excitat nu
existã nici o relaþie; atomul se comportã ca o sursã necoerentã. Energia fotonului
emis este:
hν = E* – E,
unde E* este energia stãrii excitate ºi E este energia stãrii fundamentale.
Dacã asupra sistemului atomic, aflat în stare excitatã, acþioneazã un foton cu
frecvenþa egalã cu cea necesarã tranziþiei, mai apare un foton în urma tranziþiei. Fotonul
stimulator ºi cel emis vor fi „în fazã”.
Emisia unei radiaþii electromagnetice de frecvenþã proprie atomului sub influenþa
unei radiaþii de aceeaºi frecvenþã se numeºte emisie stimulatã sau indusã.
Fotonul stimulator ºi cel emis vor produce,
la rândul lor, doi noi fotoni dacã întâlnesc
alþi atomi, excitaþi º.a.m.d.
Undele asociate fotonilor sunt în fazã ºi,
ca urmare, amplitudinea radiaþiei creºte
Fig. 3.15. Emisie stimulatã. continuu, pãstrându-ºi coerenþa (fig. 3.15).
Amplificarea luminii prin emisie stimulatã de radiaþie se numeºte efect LASER
(Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation).
Intensitatea radiaþiei este proporþionalã cu numãrul atomilor aflaþi în stare excitatã.
În mod normal, într-o substanþã, numãrul de atomi din starea fundamentalã este
mult mai mare decât cel din starea excitatã: starea fundamentalã este „mai populatã”.
Pentru a se realiza amplificarea radiaþiei, trebuie ca numãrul de atomi aflaþi în
starea E* sã fie mai mare decât numãrul de atomi din starea E, adicã sã se realizeze o
inversie de populaþie între cele douã niveluri.

1
Vezi ºi http://en.wikipedia.org/wiki/laser.

68
Ansamblul de sisteme atomice pentru care s-a realizat inversia populaþiilor se
numeºte mediu activ.
Operaþia prin care se realizeazã inversia populaþiilor se numeºte pompaj optic.
Acesta depinde de natura substanþei utilizate ca mediu activ.
Pentru o substanþã solidã se foloseºte iradierea cu luminã intensã de frecvenþã
adecvatã.
Pentru un gaz se realizeazã descãrcãri electrice în gazul respectiv.
Emisia stimulatã se foloseºte în construcþia maserilor ºi a laserilor. Ei se deosebesc
prin lungimea de undã a radiaþiei emise (la maseri λ ≈ 1 cm, domeniul microundelor,
la laseri – domeniul optic) ºi prin natura mediului activ (la maser, sistem molecular,

!
iar la laser, sistem atomic).
În componenþa unui laser se deosebesc trei pãrþi esenþiale: mediul activ, care poate
fi solid (laserul cu rubin) sau gaz (laseri cu gaz atomici, He–Ne, laseri cu gaz ionici ºi
laseri cu gaz moleculari), sursa de pompaj ºi cavitatea rezonantã.
În cavitatea rezonantã se aºazã mediul activ pentru a lungi drumul undelor prin
mediu, cu scopul de a mãri intensitatea radiaþiei emise.

Laserul cu rubin
Mediul activ este un monocristal de
rubin sub forma unei bare cilindrice
care este, în acelaºi timp, cavitate
rezonantã. Capetele cristalului sunt
foarte bine ºlefuite ºi argintate, astfel
încât joacã rolul unor oglinzi, O1 ºi O2
(O2 – semitransparentã). Pompajul op-
tic se realizeazã cu un tub de descãrcare
cu Xe, înfãºurat în jurul cristalului
(fig. 3.16), care trimite impulsuri de
Fig. 3.16. Laser cu rubin.
luminã. Oglinzile amplificã emisia în
direcþia axei cristalului.

Proprietãþile ºi aplicaþiile radiaþiilor laser


1. Coerenþa – radiaþia emisã este în fazã cu radiaþia stimulatoare.
2. Monocromaticitatea este una dintre cele mai importante proprietãþi.
Ea se realizeazã datoritã faptului cã emisia este stimulatã între douã nivele înguste
bine determinate.
3. Direcþionalitatea. Lumina laser este emisã sub forma unui fascicul paralel,
deoarece sunt amplificate numai acele unde care se propagã de-a lungul axei cavitãþii.
4. Intensitatea este foarte mare, de zeci de ori mai mare decât intensitatea emisã la
suprafaþa Soarelui.
Puterile emise de laser, au valori cuprinse între câþiva mW ºi sute de GW.
Câteva exemple de aplicaþii ale radiaþiilor laser: la determinarea cea mai

69
precisã a vitezei de propagare a luminii, în telecomunicaþii, în chirurgia oftalmo-
logicã ºi în stomatologie, în realizarea imprimantelor cu laseri, a compact-dis-
curilor, în tehnica militarã, holografie º.a.m.d.
Realizarea practicã a holografiei a fost posibilã doar dupã construirea primilor
laseri.
Holograma este o imagine tridimensionalã care apare cu ajutorul unei raze
laser.
Termenul „holografie” vine din limba greacã: holos – întreg ºi grafein – a
scrie.
Prin holografie nu se înregistreazã imaginea obiectului (ca în fotografie).
! Holografia este un proces care se desfãºoarã în douã etape:
1. Înregistrarea hologramei. Fasciculul de luminã monocromaticã ºi coerentã
provenit de la un laser este divizat în douã componente cu ajutorul unei lentile
semitransparente.
Un fascicul este dirijat spre obiect, fiind transmis de acesta spre stratul fo-
tosensibil (undã obiect), iar cealaltã componentã este trimisã direct pe mediul de
înregistrare.
Cele douã unde coerente interferã, astfel încât pe emulsia fotograficã se
înregistreazã un sistem de franje de interferenþã reprezentând holograma
obiectului. Imaginea holograficã înregistreazã complet obiectul, fãrã ca aceasta
sã reprezinte imaginea lui.
2. Reproducerea imaginii obiectului. Dupã îndepãrtarea obiectului, holograma
(developatã fotografic) este iluminatã cu un fascicul paralel monocromatic identic
cu cel folosit la înregistrare. Variaþiile în înnegrire ale hologramei produc difracþia
luminii, ducând la reconstituirea imaginii tridimensionale a obiectului. Aceastã
imagine se modificã în funcþie de schimbarea direcþiei din care privim aºa cum se
întâmplã la observarea directã a unui obiect când îl privim cu ambii ochi.
Holografia este folositã în cinematografie, televiziune, microscopie, electroni-
cã holograficã. Teoria holograficã a stimulat diferite ipoteze legate de funcþionarea
memoriei.

Probleme rezolvate
1. Dacã 5% din energia furnizatã unui bec cu incandescenþã este radiatã ca luminã
vizibilã, câte cuante vizibile sunt emise pe secundã de un bec de 100 W, lungimea de
undã a radiaþiei vizibile fiind de 560 nm?
Nhν N c N 3 ⋅ 108 m/s
P= = h ºi numeric: 0,05 · 100 W = 6,62 · 10–34 J · s · ;
t t λ t 560 ⋅ 10−9 m
N
rezultã = 14,1 · 1018 s–1.
t

70
2. Care este momentul cinetic al electronului într-un atom de hidrogen aflat în stare
fundamentalã?
h h 6,62 ⋅ 10−34 J ⋅ s
rmL = n ; n = 1 ºi rezultã: rmL = = = 1,05 · 10–34 J · s.
2π 2π 2 ⋅ 3,14
3. Calculaþi lungimea de undã a liniei emise în tranziþia de la ni = 4 la nf = 2 (seria
Balmer).

1  1 1  1
= R  −  . Înlocuind valorile
1 1
= R  2 − 2  . Pentru ni = 4 ºi nf = 2 avem
λ c  nf ni  λ  4 16 
1
= 1,097373 · 107 m–1  −  , de unde: λ = 486 nm.
1 1
numerice rezultã:
λ  4 16 
4. Sã se estimeze numãrul liniilor spectrale din seriile Lyman, Balmer, Paschen, Brackett, !
Pfund, emise de atomii de hidrogen aflaþi la presiunea 666,5 N/m2 ºi temperatura T = 300 K.
Se considerã atomul de hidrogen de formã cubicã având latura l ºi, de asemenea, cã atomul
de hidrogen verificã modelul atomic a lui Bohr. Se cunosc: k = 1,38·10–23 J/K (constanta
lui Boltzmann); h = 6,62·10–34 J·s; c = 3·108 m/s; e = 1,6·10–19 C; R = 1,09·107 m–1;

1
= 9·109 N·m2/C2; m = 9,1·10–31 kg.
4πε 0

V . V
Volumul unui atom este: L = l 3 = Mãrimea lui poate fi calculatã din ecuaþia
N N
V kT , kT
termicã de stare a gazului ideal scrisã sub forma: pV = NkT ⇒ = deci: l = 3 ,
N p p
l
iar raza maximã a atomului este: rn = .
2
Din datele cunoscute, se poate calcula raza primei orbite Bohr, r1, care este egalã cu:
ε0h2
r1 = = 0,53·10–10 m. ªtim cã: rn = r1n2, de unde putem afla numãrul cuantic
πme 2
rn l 1 kT
principal maxim: n 2 = = = 3 .
r1 2r1 2r1 p
Înlocuind numeric se obþine: n2 ≈ 169, deci, numãrul cuantic principal este: n = 13.
Cunoscând numãrul cuantic principal n, numãrul liniilor spectrale N din seriile enu-
merate vor fi egale cu:
NL = n – 1 = 12 linii (Lymann)
NB = n – 2 = 11 linii (Balmer)
NP = n – 3 = 10 linii (Paschen)
NBr = n – 4 = 9 linii (Brackett)
NPf = n – 5 = 8 linii (Pfund).
5 Sã se calculeze diferenþa de potenþial necesarã pentru accelerarea unui electron
astfel ca limita spectrului continuu de raze X, pentru lungimi de undã scurte, sã fie de
0,1 nm. Se cunosc: h = 6,62·10–34 J·s, c = 3·108 m/s ºi e = 1,6·10–19 C.

71
hc hc
Din relaþia 3.27, λmin = . Rezultã cã: U = . Înlocuind numeric ºi efectuând
eU eλ min
6,62 ⋅ 10 –34 ⋅ 3 ⋅ 108
calculele se obþine: U = = 12 412,5 V.
1,6 ⋅ 10 –19 ⋅ 10 –10

å0 h2 2 e2 1 me 2 1 me 4 1 E
rn = n ; L = ; p = ; E = ; En = 1 .
ðme 2 n 2å 0 h n n
2å 0 h n n 2 2
8å 0 h n 2
n

Probleme propuse
! 1. Care este viteza liniarã a electronului în atomul de hidrogen aflat în stare funda-
mentalã?
R: 2,2 · 106 m/s.
2. Cunoscând cã forþa coulombianã care acþioneazã asupra electronului, în atomul de
hidrogen aflat în stare fundamentalã, este 8,2 · 10–8 N, sã se calculeze acceleraþia lui.
R: 9 · 1022 m/s2.
3. Energia totalã a unui electron într-un atom de hidrogen este –0,85 eV. Care este
numãrul cuantic al acestui nivel energetic?
R: 4.
4. ªtiind cã energia potenþialã coulombianã a electronului unui atom de hidrogen 11H
este egalã cu –0,5 Rhc, sã se determine numãrul cuantic principal al stãrii electronului.
R: 2.
5. Distanþa de la nucleu pânã la nivelul energetic pe care se aflã electronul în atomul
de hidrogen este 2,12 · 10–10 m. ªtiind cã raza primei orbite Bohr în atomul de hidrogen
este 0,53 · 10–10 m, ce numãr cuantic corespunde acestui nivel energetic?
R: 2.
6. Cunoscând condiþia de cuantificare a lui Bohr, sã se deducã relaþia dintre momentul
cinetic al stãrii fundamentale ºi momentul cinetic corespunzãtor celei de-a cincea stãri
permise.
R: L5 = 5L1.
7. Determinaþi energia de ionizare a electronului din atomul de hidrogen, dacã numãrul
cuantic principal al stãrii electronului este n = 2. Se cunosc: h = 6,62 · 10–34 J · s,
c = 3 · 108 m/s ºi constanta lui Rydberg, R = 1,09 · 107 m–1.
R: 5,4 · 10–19 J.
8. Energia totalã a electronului din atomul de hidrogen, pe nivelul caracterizat de numãrul
cuantic principal n, este En = –2,42 · 10–19 J. Tranziþia electronului pe nivelul caracterizat
de numãrul cuantic principal m este însoþitã de emisia unei radiaþii cu lungimea de undã
λ = 651,3 nm. Cunoscând energia de ionizare a atomului de hidrogen E1 = –13,6 eV, sã se
determine valorile numerelor cuantice n ºi m (h = 6,6 · 10–34 J · s).
R: n = 3, m = 2.

72
9. Câte linii spectrale emite un gaz format din atomi de hidrogen, excitaþi de o sursã
oarecare, pe nivelul cu numãrul cuantic principal n = 10?
R: 45 linii.
10. Care este raportul dintre frecvenþele corespunzãtoare limitelor seriilor Balmer ºi
Paschen?
R: 9/4.
11. Într-un tub de raze X, electronii emiºi de filament sunt acceleraþi de un potenþial
de accelerare U = 10 kV. Sã se calculeze lungimea de undã minimã a radiaþiei X emise.
Se considerã cunoscute: e = 1,6 · 10–19 C, c = 3 · 108 m/s ºi h = 6,62 · 10–34 J · s.
R: 0,1241 nm.
12. Cunoscând cã tensiunea între electrozii unui tub generator de raze X este de 15 kV,
cã diferenþa dintre lungimile de undã ale radiaþiei emise Kα ºi limita spectrului continuu al
radiaþiei X este 0,84 · 10–10 m ºi constanta de ecran are valoarea 1, sã se afle din ce metal
!
este alcãtuit anticatodul tubului. Se cunosc: h = 6,62 · 10–34 J · s, e = 1,6 · 10–19 C ºi
R = 1,0973 m–1.
R: Z = 28 (nichel).

Test recapitulativ
1. Cum se exprimã matematic al II-lea postulat al lui Bohr?
2. Impulsul electronului în starea energeticã permisã cu n = 3 este:
me 2 1 me 2 1 me 2
a) ; b) ; c) .
2ε 0 h 2 3 2ε0 h 3 6ε02 h
L1
3. ªtiind cã Ln = ºi rn = r1n2, sã se demonstreze cã momentul cinetic creºte liniar
n
cu n.
4. Relaþia dintre energia totalã a electronului, în câmpul coulombian într-un atom de
hidrogen, ºi energia potenþialã este:
Ep Ep
a) Et = ; b) Et = 2Ep; c) Et = .
2 4
5. Relaþia dintre energia potenþialã ºi energia cineticã într-un atom de hidrogen este:
Ec
a) Ep = 2Ec; b) Ep = ; c) Ep = – 2Ec.
2
6. Energia totalã a electronului într-un atom hidrogenoid are expresia:
mZ 2 e 4 mZ 2 e 4 mZ 2 e 4
a) ; b) – ; c) – .
8h 2 ε 02 8h 2 ε 02 8h3ε02
7. Un atom de hidrogen, aflat în stare fundamentalã, este excitat cu o radiaþie monocro-
maticã de energie Ee. Spectrul emis de gaz este format din trei linii spectrale distincte.
Folosind modelul atomic al lui Bohr, sã se determine numãrul cuantic principal al stãrii
excitate ºi energia de excitaþie Ee, cunoscând E1 = –13,6 eV.
a) 3; 11 eV; b) 3; 12 eV; c) 2; 12 eV.
8. Limita seriei spectrale Pfund este:
a) R/16; b) R/25; c) R/9.

73
9. Sã se calculeze de câte ori se va mãri raza orbitei electronului unui atom de
hidrogen care se gãseºte în starea fundamentalã ºi care este excitat cu o cuantã având
energia de 12,09 eV.
a) de 4 ori; b) de 9 ori; c) de 16 ori.
10. Ce pune în evidenþã experimentul lui Franck ºi Hertz?
11. Ce sunt radiaþiile X?
12. ªtiind cã radiaþiile corespund liniei Balmer de cea mai mare lungime de undã
λ = 656,3 nm, sã se calculeze valoarea constantei lui Rydberg.

74
" Semiconductoare.
Aplicaþii în electronicã

4.1. Conducþia electricã în metale.


Semiconductoare intrinseci ºi extrinseci
4.1.1. Semiconductoare intrinseci
4.1.2. Semiconductoare extrinseci
4.2. Dioda semiconductoare.
Redresarea curentului alternativ
4.2.1. Joncþiunea pn nepolarizatã
4.2.2. Dioda semiconductoare.
Definiþie ºi proprietãþi electrice generale
4.2.3. Fenomene fizice în dioda semiconductoare
în regim de conducþie
4.2.4. Redresarea curentului alternativ
4.2.5. Redresorul monoalternanþã
4.2.6. Redresorul dublã alternanþã
4.2.7. Redresoare cu multiplicare de tensiune
4.2.8. Stabilizator de tensiune cu diodã Zener
4.3. Tranzistorul cu efect de câmp (TEC)*
4.3.1. Tranzistorul cu efect de câmp cu joncþiuni (TEC-J)*
4.3.2. Tranzistoare cu efect de câmp (TEC) cu poartã izolatã*
4.3.3. Polarizarea pentru TEC în montaj amplificator*
4.3.4. Tranzistorul bipolar cu joncþiuni p-n*
4.4. Circuite integrate *

* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.


"
"
Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã

4.1. Conducþia electricã în metale.


Semiconductoare intrinseci ºi extrinseci
" Prin conductibilitate electricã a unei substanþe înþelegem proprietatea acesteia
de a fi parcursã de un curent electric sub acþiunea unei tensiuni electrice con-
tinue aplicate din exterior. Din punct de vedere al conductibilitãþii electrice,
corpurile solide se împart în trei categorii: conductoare (metale), izolatoare
(dielectrici) ºi semiconductoare. Conductibilitatea electricã a unui corp solid
este determinatã de existenþa în structura sa a purtãtorilor de sarcinã liberi sau
mobili, fiind cu atât mai mare cu cât concentraþia acestora (numãrul de purtãtori
de sarcinã din unitatea de volum) este mai mare. Aplicând o diferenþã de potenþial
(tensiune) între douã puncte ale suprafeþei unui corp solid, în interiorul acestuia
se stabileºte un câmp electric. Curentul electric determinat de miºcarea ordonatã
a purtãtorilor de sarcinã liberi, datoratã acþiunii unui câmp electric, poartã nu-
mele de curent de conducþie. Miºcarea ordonatã aH purtãtorilor de sarcinã pe
direcþia vectorului intensitate a câmpului electric, E, poartã numele de miºcare
de drift, iar viteza lor medie pe direcþia intensitãþii câmpului electric poartã
numele de vitezã de drift.
Pentru un conductor cilindric de secþiune S0 parcurs de un curent electric de
intensitate I se defineºte densitatea de curent j ca fiind raportul:
j = I/S0
Densitatea curentului de conducþie este o mãrime fizicã vectorialã, modulul
sãu fiind, prin definiþie, numeric egal cu sarcina electricã ce strãbate unitatea de
suprafaþã în unitatea de timp; sensul ºi direcþia sa sunt date de sensul ºi direcþia
vitezei de drift a purtãtorilor de sarcinã liberi.
Sã considerãm purtãtorii de sarcinã liberi existenþi în elementul de volum ∆V
de lungime ∆l ºi secþiune S0 care se miºcã ordonat sub acþiunea câmpului electric
extern de intensitate E. Sarcina electricã totalã existentã în elementul de volum
∆V va fi Q = nq∆V = nqS0∆l; cu n s-a notat concentraþia purtãtorilor de sarcinã
liberi adicã numãrul de purtãtori liberi de sarcinã din unitatea de volum. Mãrimea
q reprezintã sarcina electricã a unui purtãtor de sarcinã liber. În cazul corpurilor
solide, purtãtorii de sarcinã liberi sunt, în general, electronii, astfel încât qe = – e,
e = 1,602177 · 10–19 C fiind sarcina electricã elementarã. Þinând seama de definiþia
densitãþii de curent, se poate scrie, pentru conductorul metalic:
76
Q ∆l
j= = – ne = – neLd,
S0 ∆t ∆t
relaþie care poate fi scrisã vectorial
H astfel:
H
j = – ne Ld, (4.1)
unde Ld = ∆l/∆t reprezintã viteza de drift a purtãtorilor de sarcinã. Semnul minus
aratã cã sensul curentului electric este contrar sensului de deplasare al electro-
nilor liberi sub acþiunea câmpului electric extern.
• Substanþele în stare solidã pot alcãtui:
– corpuri solide amorfe, pentru care componenþii sunt dispuºi dezordonat;
– corpuri solide cristaline, pentru care componenþii (atomi, molecule sau
ioni) prezintã o dispunere periodicã în spaþiu.
Sistemul de atomi, molecule sau ioni dispuºi periodic în spaþiu formeazã
reþeaua cristalinã a corpului respectiv. Punctele din spaþiu în care sunt localizaþi
atomii, moleculele sau ionii care formeazã reþeaua cristalinã alcãtuiesc noduri
ale reþelei cristaline.
"
• În cazul metalelor, care sunt corpuri solide cristaline, electronii exteriori ai
atomilor, numiþi electroni de valenþã, sunt foarte slab legaþi de nucleu, legãturile
lor cu nucleul sunt rupte, aceºtia deplasându-se liber în spaþiul dintre atomi.
Aºadar, în nodurile reþelei cristaline ale metalelor se gãsesc ioni pozitivi (atomi
care ºi-au pierdut electronii exteriori) printre care se miºcã electronii liberi.
Datoritã agitaþiei termice, ionii pozitivi localizaþi în nodurile reþelei cristaline
executã miºcãri de vibraþie în jurul poziþiei de echilibru. Amplitudinea miºcãrii de
vibraþie a ionilor pozitivi creºte odatã cu temperatura. Electronii liberi formeazã
aºa-numitul gaz electronic, denumire care provine din compararea miºcãrii lor cu
cea a moleculelor unui gaz. În cursul miºcãrii, electronii liberi interacþioneazã (se
ciocnesc) haotic cu ionii pozitivi, schimbându-ºi direcþia de deplasare astfel încât,
în absenþa unui câmp electric extern, sarcina electricã netã transportatã de electro-
nii liberi în unitatea de timp printr-o secþiune oarecare a conductorului este nulã.
Aplicând un câmp electric extern, electronii liberi capãtã o miºcare ordonatã
pe direcþia câmpului electric determinând astfel apariþia unui curent electric.
Miºcarea ordonatã a electronilor liberi datoratã acþiunii câmpului electric extern
se suprapune peste miºcarea haoticã a acestora datoratã agitaþiei termice.
Efectul ciocnirilor dintre ionii pozitivi ºi electronii liberi poate fi echivalat cu
acþiunea forþei de frânare aplicatã electronilor liberi. În intervalul de timp dintre
douã ciocniri, a cãrui valoare medie o vom nota cu tc, datoritã prezenþei câmpu-
lui electric extern E electronii liberi se vor miºca uniform accelerat cu acceleraþia
H e H
a = – * E,
m
unde m* se numeºte masa efectivã* a electronului. Viteza de drift va fi egalã cu

8
Mãrime ce înlocuieºte masa me a electronului (definitã în afara conductorului) pentru
a face corecþia necesarã impusã de prezenþa reþelei cristaline în interacþiunea dintre ea ºi
electron. Interacþiunea se realizeazã prin intermediul câmpului electric al reþelei.

77
viteza medie a electronului în intervalul dintre douã ciocniri:
H H tc etc H
Ld = a = – E
2 2 m*
sau H
H
Ld = – µe E , (4.2)
unde factorul de proporþionalitate µe poartã numele de mobilitate a purtãtorilor
de sarcinã (în cazul nostru electronii liberi) ºi se mãsoarã în m2/(V · s). Înlocuind
H
Ld dat de relaþia (4.2) în relaþia H(4.1) rezultã:
H
j = neµe E
sau H H
j = σE , (4.3)
unde σ = neµe poartã numele de conductivitate electricã a conductorului metalic
respectiv ºi se mãsoarã în Ω–1m–1.

" Observaþie:
Conform Legii lui Ohm pentru o porþiune de conductor de lungime l, secþiune
S0, rezistenþã R, parcurs de curentul electric de intensitate I datorat tensiunii
electrice U aplicatã la capetele sale:
ρl
U = RI = S I.
0
Pe de altã parte, E = U/l ºi j = I/S0. Rezultã:
1
j = E.
ñ
• Comparând aceastã relaþie cu relaþia (4.3) rezultã legãtura dintre conductivi-
tatea electricã σ ºi rezistivitatea ρ a unui mediu liniar ºi izotrop:
1
σ= .
ñ
Deoarece în cazul metalelor, concentraþia electronilor liberi este foarte mare
(de ordinul a 1028 m–3), conductivitatea electricã este, de asemenea, foarte mare.
• Pentru metale σm∈[106, 108] Ω–1m–1. Concentraþia electronilor liberi în metale
este practic independentã de temperaturã. Rezistenþa electricã a metalelor este
determinatã de frecvenþa ciocnirilor electronilor liberi cu ionii pozitivi din no-
durile reþelei cristaline.
Rezistenþa electricã a metalelor creºte cu temperatura, adicã este cu atât mai
mare cu cât frecvenþa ciocnirilor dintre electronii liberi ºi ionii pozitivi este mai
mare.
• În cazul izolatoarelor, legãturile electronilor de valenþã cu nucleele sunt foarte
puternice, astfel încât nu existã purtãtori de sarcinã liberi. În consecinþã, conduc-
tivitatea electricã a izolatoarelor este foarte micã: σiz∈[10–12, 10–20] Ω–1m–1.
• Semiconductoarele sunt corpuri solide având conductivitatea cuprinsã între
cea a metalelor ºi cea a izolatoarelor (σs∈[104, 10–8] Ω–1m–1). Ea creºte puternic
cu temperatura.

78
4.1.1. Semiconductoare intrinseci
În cazul semiconductoarelor, electronii de valenþã sunt mai slab legaþi de
nuclee decât în cazul izolatoarelor, astfel încât aceste legãturi pot fi rupte dacã
li se comunicã din exterior energie suficientã. Proprietãþi semiconductoare pre-
zintã atât unele elemente chimice, cum ar fi germaniul (Ge), siliciul (Si), seleniul
(Se), cât ºi unii compuºi ca: GaAs, InSb etc. Energia minimã, ∆W, necesarã
pentru trecerea electronilor de valenþã din starea de electroni legaþi în starea de
electroni liberi se numeºte energie de activare.
Energia de activare pentru semiconductoare este cuprinsã în intervalul
(0,025÷3) eV, depinzând de natura acestora. Pentru metale, ∆W = 0, iar pentru
izolatoare, ∆W = (3÷10) eV. Deoarece energia de activare a substanþelor semi-
conductoare este relativ scãzutã datoritã agitaþiei termice (T > 0), electronii de
valenþã pot cãpãta suficientã energie pentru a rupe legãtura cu nucleul, devenind
astfel electroni liberi.
Specific semiconductoarelor este faptul cã la conducþie participã nu numai
"
electronii liberi, ci ºi electronii de valenþã care au rãmas legaþi de nuclee. Pentru
înþelegerea acestui fenomen sã considerãm cazul particular al cristalului de ger-
maniu. Atomul de germaniu are 4 electroni de
valenþã. La temperaturi foarte scãzute, apropi-
ate de 0 K, în reþeaua cristalinã a germaniului
fiecare atom de germaniu este înconjurat echi-
distant de alþi 4 atomi. Pentru completarea strat-
ului exterior cu 8 electroni, fiecare electron de
valenþã al unui atom formeazã o pereche cu un
electron de valenþã din atomul vecin, cei doi
electroni devenind astfel comuni ambilor atomi
(fig. 4.1). Un asemenea tip de legãturã între
atomi poartã numele de legãturã covalentã. Fig. 4.1.
La temperaturi mai ridicate, o parte dintre electronii de valenþã pãrãsesc legã-
turile covalente devenind electroni liberi. Aceºti electroni lasã în locurile pe care
le pãrãsesc legãturi nesatisfãcute, numite goluri. Procesul poartã numele de ge-
nerare termicã a unei perechi electron-gol.
Sub acþiunea unui câmp electric exterior, electronii unor legãturi covalente
vecine pot umple aceste goluri, lãsând, la rândul lor, alte goluri în legãturile
covalente pãrãsite, care, de asemenea, pot fi umplute de electroni de valenþã ai
altor legãturi vecine º.a.m.d.
Ca urmare, pe ansamblu are loc o deplasare a electronului legat (de valenþã)
într-un sens ºi al golului în sens contrar. Astfel, golurile se comportã ca niºte
particule fictive, cu sarcina electricã pozitivã e, care se deplaseazã prin cristal ºi
care contribuie, asemenea electronilor liberi, la conducþia electricã a cristalului.
• Aºadar, în semiconductoare participã la conducþie douã tipuri de purtãtori
de sarcinã: electronii (negativi) ºi golurile (pozitive). Subliniem încã o datã cã

79
„golul” nu este o particulã realã, ci numai o reprezentare a comportãrii electroni-
lor de valenþã ai semiconductoarelor în prezenþa câmpului electric extern. Într-un
semiconductor pur (fãrã impuritãþi), purtãtorii mobili apar numai în urma proce-
sului de generare termicã de perechi electron-gol, astfel încât la echilibru termic
concentraþia electronilor n0 este întotdeauna egalã cu concentraþia golurilor, p0.
Pentru un semiconductor intrinsec n0 = p0 = ni (ni înseamnã concentraþie
intrinsecã). La o temperaturã datã, concentraþia intrinsecã este o constantã care
depinde de natura semiconductorului pur. Deoarece numãrul electronilor liberi,
respectiv al golurilor, creºte odatã cu temperatura, rezistenþa electricã a semicon-
ductoarelor intrinseci scade, în general, cu creºterea temperaturii.

4.1.2. Semiconductoare extrinseci


Conductivitatea electricã a semiconductoarelor poate fi influenþatã, de aseme-
" nea, de prezenþa impuritãþilor. Efectul impuritãþilor asupra conductivitãþii elec-
trice a semiconductoarelor depinde de doi factori: natura impuritãþilor ºi
concentraþia acestora. Procesul tehnologic de impurificare a unui cristal semi-
conductor poartã numele de dopare. La nivele de dopare normale, numãrul de
atomi de impuritate raportat la numãrul de atomi ai cristalului este foarte mic,
fiind de ordinul unul la 104÷107 atomi din cristal. Cristalul semiconductor dopat
cu impuritãþi poartã numele de semiconductor extrinsec. Funcþie de natura ato-
milor de impuritate distingem douã categorii de semiconductoare extrinseci:
a) Dacã în cristalul semiconductor (de exemplu,
germaniu) se introduc atomi pentavalenþi (din grupa
a 5-a a sitemului periodic, de exemplu arseniul, As),
numai 4 dintre cei 5 electroni de valenþã se leagã
covalent cu atomii vecini de Ge, iar al 5-lea se des-
prinde de atomul de impuritate ºi devine liber (fig.
4.2). Atomul de impuritate, deºi devine ion pozitiv,
nu participã la procesul de conducþie, nefiind purtã-
tor de sarcinã mobil. Al 5-lea electron al sãu este
slab legat, fiind necesarã o energie foarte micã pen-
Fig. 4.2. tru a-l desprinde de atom. Energia necesarã este în
jur de 0,01 eV pentru Ge ºi 0,05 eV pentru Si.
La temperatura camerei, practic toþi aceºti electroni care nu formeazã legãturi
covalente devin electroni liberi, participând la procesul de conducþie electricã a
cristalului semiconductor. Impuritãþile care permit astfel de cedãri de electroni
liberi se numesc donori, iar semiconductorul impurificat cu atomi donori se
numeºte semiconductor extrinsec de tip n (negativ). Electronul liber astfel ge-
nerat nu lasã o legãturã nestisfãcutã, deci nu se creeazã simultan un gol.
Evident, datoritã agitaþiei termice peste procesul descris mai sus se suprapune
procesul de generare termicã a perechilor electron-gol întâlnit ºi în cazul semi-
conductoarelor intrinseci. Dacã notãm cu n concentraþia electronilor liberi la

80
echilibru termic, proveniþi atât de la atomii donori, cât ºi în urma procesului de
generare termicã electron-gol, iar cu p0 concentraþia golurilor în urma procesului
de generare termicã a perechilor electron-gol, se poate scrie cã n >> p0. Înseam-
nã cã, practic, la procesul de conducþie electricã a semiconductoarelor de tip n
participã numai electronii liberi (conducþie de tip n). De asemenea, datoritã
concentraþiei mult mai mari a purtãtorilor de sarcinã liberi rezultã cã, în cazul
semiconductoarelor extrinseci, conductivitatea este mult mai mare decât conduc-
tivitatea semiconductoarelor intrinseci. În semiconductoarele de tip n electronii
liberi se numesc purtãtori majoritari, în timp ce golurile se numesc purtãtori
minoritari.
b) Dacã în cristalul semiconductor (de exemplu,
Ge) se introduc atomi trivalenþi (din grupa a 3-a a
sistemului periodic, de exemplu, borul, B) numai trei
din cele 4 legãturi covalente ale atomului de impu-
ritate vor fi satisfãcute (vor fi completate cu elec-
troni) (fig. 4.3). Satisfacerea se poate face prin parti-
"
ciparea unui electron vecin, care astfel lasã astfel o
legãturã incompletã. Se creeazã deci un „gol”. Ato-
mul de impuritate devine ion negativ. În semicon-
ductor se formeazã un numãr de goluri egal cu Fig. 4.3.
numãrul atomilor de impuritate.
Astfel de impuritãþi se numesc acceptoare. Purtãtorii de sarcinã majoritari
sunt în acest caz, golurile, iar purtãtorii de sarcinã minoritari sunt electronii
proveniþi în urma procesului de generare termicã electron-gol. Aºadar, p >> n0,
fiind vorba deci de o conducþie de tip p. Un semiconductor astfel impurificat
poartã numele de semiconductor extrinsec de tip p (pozitiv).
Subliniem faptul cã semiconductoarele extrinseci, atât cele de tip n, cât ºi
cele de tip p sunt neutre din punct de vedere electric.
Aplicaþie
Rezistivitatea semiconductorului Ge intrinsec la temperatura t = 27°C este
ρ = 0,47 Ω · m. Cunoscând mobilitãþile electronilor µn = 3800 cm2 · V–1 · s–1 ºi a golurilor
µp = 1800 cm2 · V–1 · s–1 ºi sarcina elementarã e = 1,6 · 10–19 C, sã se calculeze: a)
concentraþia intrinsecã ni a purtãtorilor de sarcinã; b) raportul dintre viteza de transport
a electronilor ºi viteza de transport a golurilor.
Rezolvare:
1
a) conductivitatea electricã a semiconductorului intrinsec este σ = eni(µn + µp) = , deci
ñ
1
concentraþia intrinsecã a purtãtorilor de sarcinã va fi: ni = = 2,37 · 1019 m–3.
eñ(ì n + ì p )
b) Dacã în Ge existã un câmp electric de intensitate E, raportul dintre viteza de
transport a electronilor, Ln = µnE, ºi viteza de transport a golurilor, Lp = µpE va fi
Ln ìn E ìn
= = = 2,11.
Lp ìpE ìp
81
4.2. Dioda semiconductoare.
Redresarea curentului alternativ
4.2.1. Joncþiunea pn nepolarizatã
Douã medii semiconductoare în care purtãtorii de sarcinã majoritari care
participã la procesul de conducþie sunt electronii ºi, respectiv, golurile, aflate în
contact, poartã numele de joncþiune pn. Joncþiunea pn se obþine impurificând
acelaºi cristal semiconductor cu atomi donori într-o regiune (numitã regiune n)
ºi cu atomi acceptori în regiunea vecinã (regiune p). La distanþã suficient de
mare faþã de zona de contact, cele douã regiuni sunt neutre din punct de vedere
electric. Considerãm cazul joncþiunii pn nepolarizate, adicã atunci când nu se
aplicã un câmp electric exterior.
" Datoritã diferenþei de concentraþie, în
absenþa unui câmp electric extern electro-
nii liberi (purtãtori de sarcinã majoritari în
regiunea n) vor difuza în regiunea p tin-
zând sã uniformizeze concentraþia lor în
întreg volumul semiconductorului. Din
acelaºi motiv, golurile vor difuza în regiu-
nea n. Electronii ajunºi în regiunea p a
joncþiunii neutralizeazã printr-un proces
numit recombinare (prin care dintr-un elec-
tron liber ºi un gol se reface o legãturã
chimicã) o parte dintre golurile existente
în acea regiune. Deoarece ionii de impuri-
Fig. 4.4. tate nu migreazã, fiind fixaþi în nodurile
reþelei cristaline, în regiunea n rãmâne o
sarcinã spaþialã pozitivã (datoratã ionilor donori necompensaþi) iar în regiunea
p, o sarcinã spaþialã negativã (datoratã ionilor acceptori necompensaþi) (fig. 4.4).
Difuzia purtãtorilor de sarcinã nu continuã însã în întregul volum al cristalului.
Existenþa celor douã regiuni de sarcinã
H spaþialã determinã apariþia unui câmp
electric al cãrui vector intensitate,
H E , este orientat dinspre regiunea n spre regiu-
nea p. Câmpul electric E se opune trecerii purtãtorilor de sarcinã majoritari dintr-o
regiune în alta. Vor trece numai acei purtãtori de sarcinã care au energia necesarã
depãºirii barierei de potenþial, U0, corespunzãtoareH acestui câmp electric.
Orientarea vectorului intensitate a câmpului, E , favorizeazã în schimb tre-
cerea purtãtorilor de sarcinã minoritari dintr-o regiune în alta (golurile din regiu-
nea n în regiunea p, electronii din regiunea p în regiunea n). La echilibru,
intensitatea curentului electric total prin joncþiune, determinat de trecerea purtã-
torilor majoritari ºi minoritari dintr-o regiune în alta, este zero, astfel încât
regiunea de sarcinã spaþialã se limiteazã la o regiune extrem de îngustã (de

82
ordinul zecimilor de micrometri) din vecinãtatea zonei de contact a celor douã
regiuni impurificate diferit. Aceastã regiune poartã numele de regiune de trecere
(sau strat de baraj). Grosimea ei depinde de natura cristalului semiconductor ºi
de concentraþia atomilor de impuritate. Dacã se noteazã cu Id intensitatea curen-
tului electric determinat de miºcarea purtãtorilor de sarcinã majoritari prin regiu-
nea de trecere, numit curent de difuzie, ºi cu Ic intensitatea curentului electric
datorat deplasãrii purtãtorilor de sarcinã minoritari, numit ºi curent de câmp, de
sens invers celui dintâi, rezultã, la echilibru (adicã în lipsa polarizãrii) Id – Ic = 0,
astfel cã intensitatea curentului electric total care parcurge joncþiunea pn nepo-
larizatã este zero.
Joncþiune pn nesimetricã. Prin dotarea uniformã cu concentraþii diferite
(NA ≠ ND) a celor douã zone (regiuni) p ºi n ale unei joncþiuni, aceasta devine
nesimetricã.
Într-adevãr, pentru regiunea de trecere existã relaþia:
eNAlp = eNDln,
care exprimã egalitatea dintre sarcina negativã din porþiunea x∈(– lp, 0) ºi cea
(4.4) "
pozitivã din porþiunea x∈(0, ln) ale regiunii de trecere de lãrgime l = lp + ln,
egalitate cerutã de neutralitatea globalã a semiconductorului. Dacã, de exemplu,
NA > ND, din relaþia (4.4) rezultã cã ln > lp, adicã regiunea de trecere pãtrunde
mai mult în zona mai slab dotatã a joncþiunii, pãtrunderea fiind invers
proporþionalã cu concentraþia de impuritãþi.

4.2.2. Dioda semiconductoare.


Definiþie ºi proprietãþi electrice generale
Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic alcãtuit dintr-o joncþiune
pn, prevãzutã cu douã terminale metalice aflate în contact ohmic cu extremitãþile
celor douã regiuni neutre ale cristalului semiconductor. Prin contact ohmic me-
tal–semiconductor înþelegem faptul cã, în limite largi de valori, intensitatea curen-
tului electric care parcurge regiu-
nea de contact este proporþionalã
cu tensiunea aplicatã la capetele
sale. Pentru a asigura protecþia
cristalului semiconductor faþã de
acþiunea mediului exterior, dio-
da este introdusã într-o capsulã
ermetic închisã, din metal, sticlã
sau material plastic. Structura
fizicã a unei diode semiconduc-
toare este prezentatã în figura
4.5, a. Simbolul general utilizat
în schemele electronice pentru Fig. 4.5. a, b.
dioda semiconductoare este
83
prezentat în fig. 4.5, b. Terminalul conectat la regiunea p a cristalului semicon-
ductor poartã numele de anod, iar terminalul conectat la regiunea n a cristalului
semiconductor poartã numele de catod 1.
Experiment
Pentru determinarea experimentalã a proprietãþilor electrice ale diodei semi-
conductoare se foloseºte circuitul din figura 4.6. (a sau b), format dintr-o sursã
de tensiune continuã a cãrei t.e.m. E poate fi variatã, un rezistor R ºi o diodã
semiconductoare D, legate în serie. Rezistorul R are rolul de a limita intensitatea
curentului electric care trece prin circuit. Este necesarã o limitare a curentului
electric, deoarece în caz contrar acesta poate depãºi o valoare la care dioda
semiconductoare s-ar distruge datoritã încãlzirii excesive. Pentru mãsurarea
intensitãþii curentului electric, Id , care parcurge dioda semiconductoare ºi a ten-
siunii electrice dintre anod ºi catod, Ud, se folosesc miliampermetrul A, respectiv
" voltmetrul V. Se mãsoarã intensitatea curentului electric care parcurge dioda
semiconductoare, Id, pentru diferite valori ale tensiunii electrice aplicate între
anod ºi catod, Ud, rezultatele obþinute fiind reprezentate grafic. Graficul care
reprezintã dependenþa dintre intensitatea curentului electric care parcurge dioda
în funcþie de tensiunea electricã aplicatã la bornele diodei poartã numele de
caracteristicã curent–tensiune a diodei semiconductoare. În funcþie de polari-
tatea tensiunii electrice aplicate între cele douã terminale ale sale, dioda semi-
conductoare poate fi:
– polarizatã direct, când potenþialul electric al anodului este mai mare decât
potenþialul electric al catodului (tensiune electricã anod–
catod pozitivã) (fig. 4.6, a);
– polarizatã invers, când potenþialul electric al ano-
dului este mai mic decât potenþialul electric al catodului
(tensiune electricã anod–catod negativã) (fig. 4.6, b).
Pentru început se studiazã proprietãþile diodei semi-
a conductoare polarizate direct, adicã în cazul în care ano-
dul este conectat la polul pozitiv al sursei de tensiune
continuã iar catodul este conectat (prin rezistorul R) la
polul negativ al aceleiaºi surse. Se mãreºte t.e.m. E a
sursei de tensiune continuã începând de la 0 V ºi se trasea-
zã grafic Id = f (Ud). În acest caz, dependenþa intensitãþii
b curentului electric care parcurge dioda semiconductoare
Fig. 4.6. a, b. Id, numit curent direct, de tensiunea electricã dintre anod
ºi catod, Ud, numitã tensiune directã, este reprezentatã

1
Observaþie: existã un dispozitiv electronic având o construcþie cu totul diferitã, ce
îndeplineºte în circuitele electronice aceeaºi funcþie cu cea a diodei semiconductoare,
numit dioda cu vid. Dioda cu vid este un tub electronic cu doi electrozi. Deoarece, în
prezent, diodele cu vid se folosesc foarte rar, numai în aplicaþii speciale, în literatura
tehnicã termenul de diodã desemneazã, în general, dioda semiconductoare.
84
de regiunea I a graficului din fig. 4.7, a. Se observã cã pentru valori ale tensiunii
electrice aplicate între anod ºi catod (tensiune mãsuratã cu voltmetrul V) mai
mici decât o anumitã valoare Udesc, intensitatea curentului care parcurge dioda
semiconductoare este foarte micã ºi creºte odatã cu tensiunea electricã dintre
anod ºi catod. Mãrind în continuare tensiunea E se constatã cã intensitatea curen-
tului electric care parcurge dioda semiconductoare prezintã o creºtere exponenþialã
cu tensiunea electricã dintre anod ºi catod, în timp ce aceasta din urmã creºte
foarte lent, practic rãmânând egalã cu Udesc. Tensiunea Udesc poartã numele de
tensiune de deschidere a diodei semiconductoare, valoarea sa depinzând de natura
cristalului semiconductor din care este confecþionatã dioda.

"

a b
Fig. 7. a, b.

Se considerã cazul diodei semiconductoare polarizate invers (fig. 4.6, b).


Pentru aceasta, anodul diodei semiconductoare se conecteazã la polul negativ al
sursei de tensiune continuã, iar catodul se conecteazã (prin rezistorul R) la polul
pozitiv al aceleiaºi surse. Se procedeazã în continuare la fel ca în cazul polari-
zãrii directe, adicã se mãreºte t.e.m. E a sursei de tensiune continuã începând de
la 0 V ºi se traseazã grafic Id = f (Ud). Se constatã cã pentru valori absolute ale
tensiunii electrice Ud, numitã acum tensiune inversã, mai mici decât o anumitã
valoare US, numitã tensiune de strãpungere, intensitatea curentului electric care
parcurge dioda semiconductoare este foarte redusã (regiunea II a graficului din
fig. 4.7, a).
Curentul electric care parcurge dioda semiconductoare atunci când aceasta
este polarizatã invers poartã numele de curent invers. Ordinul sãu de mãrime
depinde de natura cristalului semiconductor din care este confecþionatã dioda
semiconductoare, de structura acesteia, precum ºi de temperaturã. Dacã tensiu-
nea inversã aplicatã la bornele unei diode semiconductoare nu depãºeºte tensi-
unea de strãpungere, intensitatea curentului electric care parcurge dioda poate fi
neglijatã. (În acest caz circuitul din figura 4.6, b devine, practic, un circuit
deschis, joncþiunea pn comportându-se ca un izolator electric. Structura fizicã a
diodei semiconductoare va consta din douã suprafeþe conductoare separate de un
dielectric, devenind, deci, echivalentã cu cea a unui condensator electric.)
Teoria joncþiunii pn, confirmatã experimental, aratã cã dioda semiconductoare
85
polarizatã invers este caracterizatã de o capacitate care depinde de tensiunea
electricã aplicatã între anod ºi catod. Capacitatea respectivã este maximã (de
ordinul (10÷40) pF atunci când tensiunea inversã aplicatã diodei este zero, scãzând
pe mãsurã ce aceastã tensiune creºte, putând ajunge pânã la (2÷3) pF. Aceastã
proprietate este folositã în cazul diodelor varicap sau varactor, special constru-
ite pentru a servi în circuitele radio drept condensatoare variabile controlate în
tensiune.
Dacã tensiunea electricã inversã aplicatã unei diode semiconductoare depãºeºte
o anumitã valoare, US, numitã tensiune de strãpungere, se constatã o creºtere
bruscã a intensitãþii care parcurge dioda (regiunea III a graficului din figura 4.7, a).
Strãpungerea diodei este însoþitã de efecte termice care pot altera ireversibil
structura fizicã a diodei semiconductoare. Din acest motiv elementele circuitelor
electronice care conþin diode semiconductoare de uz general sunt calculate astfel
încât tensiunile inverse sã nu depãºeascã niciodatã tensiunile de strãpungere.
" Existã, însã, diode speciale, numite diode stabilizatoare de tensiune sau diode
Zener pentru care procesele implicate în strãpungerea joncþiunii pn au un caracter
reversibil. Polarizate direct, diodele Zener se comportã ca o diodã obiºnuitã. În
regiunea de strãpungere însã, tensiunea dintre anod ºi catod rãmâne constantã
pentru un interval destul de mare al intensitãþii curentului electric care parcurge
dioda. Valoarea acestei tensiuni (numitã ºi tensiune Zener) depinde, practic, numai
de parametrii constructivi ai diodei Zener. Alegând tipul corespunzãtor de diodã
Zener se poate realiza, cu ajutorul unui circuit simplu, o sursã de tensiune stabili-
zatã. Deci diodele Zener se conecteazã în circuit polarizate invers.
Þinând seama de faptul cã, practic, curentul invers este foarte mic, fiind
neglijabil, rezultã cã dioda semiconductoare poate fi parcursã de curentul elec-
tric într-un singur sens: de la anod spre catod. Sãgeata care intrã în compunerea
simbolului convenþional pentru dioda semiconductoare aratã sensul curentului
electric care poate parcurge dioda. Aceastã proprietate permite utilizarea diodei
semiconductoare în circuitele de redresare a curentului electric alternativ.
Examinând caracteristica curent–tensiune a unei diode semiconductoare, ob-
servãm cã relaþia dintre intensitatea curentului electric care parcurge dioda ºi
tensiunea electricã de la bornele sale nu poate fi descrisã printr-o relaþie simplã
de proporþionalitate asemãnãtoare legii lui Ohm. Dioda semiconductoare este,
deci, un element neliniar de circuit. Pentru valori ale tensiunii Ud pozitive sau
negative, aplicate între anod ºi catod, la care nu apare fenomenul de strãpungere
(regiune I ºi II ale graficului din figura 4.7) se poate arãta cã:
 eU d 
Id = Isat  e kT − 1 (4.4)
 
unde mãrimea Isat, numitã intensitate a curentului de saturaþie, depinde de tem-
peratura T a joncþiunii pn, precum ºi de parametrii constructivi ai diodei, e este
sarcina elementarã (e = 1,602177 · 10–19 C), iar k este constanta lui Boltzmann
k = 1,380658 · 10–23 J/K).

86
Se numeºte rezistenþã internã Ri a diodei semiconductoare mãrimea fizicã
definitã astfel:
∆U d
Ri = .
∆ Id
Rezistenþa internã a diodei semiconductoare nu este o mãrime constantã,
valoarea sa depinzând de punctul (Ud, Id) de pe caracteristica curent–tensiune
(numit ºi punct de funcþionare) în care este calculatã. Aceasta este o caracte-
risticã specificã elementelor neliniare de circuit. Rezistenþa internã are o valoare
foarte mare (105÷106 Ω) când dioda semiconductoare este polarizatã invers ºi o
valoare mult mai micã (~ 10 Ω) atunci când este polarizatã direct.
Caracteristica curent–tensiune a diodei semiconductoare din figura 4.7, a poate
fi aproximatã de graficul din figura 4.7, b, aproximaþie suficient de precisã în
majoritatea aplicaþiilor practice. Valorile pozitive ale tensiunii, Ud, ºi ale intensitãþii
curentului Id corespund cazului în care dioda semiconductoare este polarizatã
direct, cele negative corespunzând cazului în care dioda semiconductoare este "
polarizatã invers.
Considerând circuitul din figura 4.6, a ºi b, distingem în aceastã aproximaþie
3 cazuri posibile:
a) dacã dioda semicon-
ductoare este polarizatã di-
rect ºi t.e.m. E a sursei de
alimentare este mai mare
decât tensiunea de des-
chidere U desc (E > U desc),
atunci:
– tensiunea dintre anodul Fig. 4.8.
ºi catodul diodei:
Ud = Udesc;
– tensiunea dintre cape-
tele rezistorului R:
UR = E – Ud = E – Udesc,
deci conform legii lui Ohm,
intensitatea curentului prin
circuit va fi: Fig. 4.9.
UR E − U desc
Id = =
R R
b) dacã dioda semiconductoare este polarizatã direct ºi E < Udesc sau dacã
dioda semiconductoare este polarizatã invers ºi E < US atunci dioda nu permite
trecerea curentului electric, intensitatea curentului electric prin circuit fiind egalã
cu zero: Id = 0 ºi Ud = E – IdR = E;
c) dacã dioda semiconductoare este polarizatã invers, iar E > US, atunci:
– tensiunea dintre anodul ºi catodul diodei: Ud = US;

87
– tensiunea dintre capetele rezistorului R: UR = E – Ud = E – Us deci conform
legii lui Ohm, intensitatea curentului prin circuit va fi:
UR E − US
Id = = .
R R

4.2.3. Fenomene fizice în dioda semiconductoare


în regim de conducþie
Pentru înþelegerea proprietãþilor diodei semiconductoare, atunci când aceasta
face parte dintr-un circuit electric de curent continuu, trebuie sã analizãm ce se
întâmplã atunci când la capetele unei joncþiuni pn se aplicã din exterior o ten-
siune electricã (joncþiune pn polarizatã).
Atunci când joncþiunea pn este polarizatã direct (polul pozitiv al sursei de

" alimentare este conectat la capãtul p al joncþiunii, în timp ce polul negativ al


sursei de alimentare este conectat la capãtul n al joncþiunii) (fig. 4.8) diferenþa
de potenþial dintre regiunile p ºi n scade de la U0 la U0 – Ua, Ua fiind tensiunea
externã aplicatã.
Corespunzãtor, câmpul electric în stratul de baraj îºi micºoreazã intensitatea.
În aceste condiþii electronii din regiunea n ºi golurile din regiunea p, adicã
purtãtorii majoritari, înainteazã spre zona de separaþie ºi pãtrund în zona vecinã
la o distanþã de aproximativ 10–2 cm, numitã lungime de difuzie L; o parte se
recombinã conducând la micºorarea grosimii stratului de baraj, restul ajungând
la electrozii sursei de tensiune. Sursa externã de tensiune întreþine în continuare
curentul electric în circuit, alimentând în permanenþã regiunea n cu electroni ºi
regiunea p cu goluri.
Atunci când tensiunea externã aplicatã este suficient de mare, astfel încât
câmpul electric datorat acesteia compenseazã complet câmpul electric intern din
stratul de baraj, regiunea de sarcinã spaþialã dispare, conductivitatea electricã în
zona respectivã devenind egalã cu cea a restului cristalului semiconductor. În
aceastã situaþie, rezistenþa semiconductorului ºi rezistenþa circuitului extern vor
determina valoarea intensitãþii curentului electric prin circuit.
Aºadar, când creºte tensiunea aplicatã, Ua, creºte ºi numãrul purtãtorilor ma-
joritari care traverseazã joncþiunea, deci ºi intensitatea curentului electric prin
circuit. Atunci când joncþiunea pn este polarizatã invers (polul negativ al sursei
de alimentare este conectat la capãtul p al joncþiunii, în timp ce polul pozitiv al
sursei de alimentare este conectat la capãtul n al joncþiunii) (fig. 4.9), diferenþa
de potenþial dintre regiunile p ºi n creºte de la U0 la U0 + Ua. Câmpul electric
intern din stratul de baraj fiind mai intens, micºoreazã foarte mult numãrul
purtãtorilor de sarcinã majoritari care traverseazã acestã regiune. Intensitatea
curentului electric datorat purtãtorilor majoritari devine neglijabilã faþã de inten-
sitatea curentului electric datorat purtãtorilor minoritari generaþi termic în regiu-
nile neutre. Astfel, curentul electric prin circuit rezultat (curentul invers) va avea
intensitatea mult mai micã decât în cazul polarizãrii directe.
88
La tensiuni inverse mari se constatã o creºtere foarte pronunþatã a intensitãþii
curentului prin dioda semiconductoare. La o tensiune inversã egalã cu tensiunea
de strãpungere, US, intensitatea curentului creºte abrupt, fiind necesarã prezenþa
unui rezistor în circuitul exterior pentru a împiedica distrugerea diodei datoritã
încãlzirii sale excesive. Mecanismele care pot provoca o strãpungere abruptã, cu
saturaþie în tensiune, sunt efectul Zener ºi efectul de multiplicare în avalanºã a
purtãtorilor mobili de sarcinã. Ambele efecte au drept cauzã creºterea intensitãþii
câmpului electric în joncþiunea pn polarizatã invers.
Efectul Zener constã în ruperea unor legãturi covalente dintre atomii reþelei
din cauza câmpului electric foarte intens, generându-se astfel perechi electron-gol,
fenomen ce conduce la strãpungerea diodei.
În marea majoritate a cazurilor strãpungerea diodei semiconductoare se dato-
reazã celuilalt efect, al multiplicãrii purtãtorilor de sarcinã mobili în avalanºã.
Sub acþiunea câmpului electric intens, purtãtorii de sarcinã mobili sunt acceleraþi
pânã la valori ale energiei cinetice suficient de mari pentru a rupe legãturi
covalente, ceea ce genereazã noi purtãtori mobili. Aceºtia dau un curent numit
"
curent de generare, IG, care se adaugã curentului invers, astfel încât curentul
total prin diodã este:
I = – M(I0 + IG).
• Mãrimea M se numeºte factor de multiplicare ºi este datã de relaþia empiricã:
1
M = 2 ,
U 
1− d 
 US 
unde exponentul n este cuprins între 3 ºi 7, funcþie de tipul constructiv ala
diodei. Atunci când Ud → US, M → ∞ (condiþia de strãpungere).
Aºa cum am arãtat ºi mai înainte, fenomenul de strãpungere a diodei semicon-
ductoare devine util în acele circuite în care se cere pãstrarea unei tensiuni
constante la variaþii în limite largi ale intensitãþii curentului (stabilizatoare de
tensiune). Ca diode stabilizatoare de tensiune, numite ºi diode Zener, se folosesc
diodele la care strãpungerea se datoreazã efectului de multiplicare în avalanºã.
Creºterea intensitãþii curentului în preajma tensiunii de strãpungere datoritã
multiplicãrii în avalanºã se face mult mai abrupt decât în cazul unei strãpungeri
prin efect Zener.
Trebuie subliniat cã, atât timp cât nu intervin efecte termice distructive, ca-
racteristicile curent–tensiune ale diodelor stabilizatoare de tensiune sunt rever-
sibile ºi reproductibile.

Tipuri de diode semiconductoare


Diodele semiconductoare se folosesc pe scarã largã în construcþia diverselor
circuite electronice unde îndeplinesc funcþii variate. Diodele pot îndeplini funcþia
de detecþie a semnalelor de înaltã frecvenþã, de redresare, pot fi folosite drept

89
condensatoare variabile controlate în tensiune, ca stabilizatoare de tensiune, ca
dispozitive de semnalizare opticã, ca generatoare sau detectoare în circuitele cu
microunde, ca senzori de radiaþie luminoasã etc. Deºi toate diodele semiconduc-
toare au unele proprietãþi asemãnãtoare, pentru fiecare funcþie în parte este
necesarã folosirea unei categorii diferite de diode, care prezintã anumite carac-
teristici electrice particulare. Chiar în cadrul aceleiaºi categorii pot exista di-
verse tipuri de diode semiconductoare ale cãror caracteristici electrice, deºi au
trãsãturi comune, diferã de la un tip la altul. Caracteristicile electrice ale diode-
lor semiconductoare depind de natura ºi de dimensiunile cristalului semiconduc-
tor, de natura ºi de concentraþia atomilor de impuritate, precum ºi de distribuþia
acestora în cristalul semiconductor. Prin combinarea acestor parametri în cursul
procesului tehnologic de
fabricaþie se obþin diverse Categorie Funcþia îndeplinitã
tipuri de diode, care pre-
"
Diode de detecþie Detecþia semnalelor de înaltã
zintã caracteristicile elec- frecvenþã (obþinerea unei tensiu-
ni continue sau de joasã frecvenþã
trice necesare aplicaþiilor proporþionalã cu amplitudinea
pentru care sunt desti- unei tensiuni de înaltã frecvenþã)
nate. În schemele elec- Diode redresoare Redresarea tensiunilor alternative
tronice, anumite categorii
Diode Zener Stabilizatoare de tensiune
de diode semiconduc-
toare sunt reprezentate Diode varicap Condensatoare variabile contro-
late în tensiune
printr-un simbol special.
În tabelul alãturat sunt Diode de comutaþie Prelucrarea impulsurilor
prezentate câteva tipuri Diode electroluminiscente Semnalizare opticã
(LED)
de diode semiconduc-
toare, clasificate dupã Diode tunel Generatoare de microunde
funcþia îndeplinitã în cir- Fotodiode Senzori de radiaþie luminoasã
cuitele electronice.

4.2.4. Redresarea curentului alternativ


Majoritatea circuitelor electronice care intrã în compunerea diferitelor instalaþii,
echipamente, aparate de uz industrial sau casnic sunt alimentate în curent con-
tinuu. Pe de altã parte, energia electricã se produce, se transportã ºi se distribuie
sub formã de curent alternativ. Transformarea energiei electrice de curent alter-
nativ în energie electricã de curent continuu se face cu ajutorul unor circuite
electronice numite circuite de redresare sau, mai pe scurt, redresoare. Tensiunea
continuã obþinutã la ieºirea redresorului trebuie sã aibã o anumitã valoare cerutã
de caracteristicile circuitului electronic alimentat.
Pentru a furniza la ieºire o tensiune continuã de o anumitã valoare este nece-
sar ca tensiunea alternativã de la intrarea redresorului sã aibã, de asemenea, o
valoare determinatã, care poate sã difere de tensiunea reþelei electrice. În acest
scop se utilizeazã, în cele mai multe cazuri, un transformator electric.

90
În literatura tehnicã, acest transformator este numit uneori transformator de
reþea. Primarul transformatorului se conecteazã la reþeaua de curent alternativ, în
timp ce tensiunea electricã alternativã care apare în secundar se aplicã la intrarea
redresorului.
Circuitul de redresare are în compunerea sa douã elemente principale: ele-
mentul redresor ºi filtrul de netezire. Elementul redresor permite trecerea curen-
tului electric într-un singur sens. Deoarece dioda semiconductoare permite tre-
cerea curentului electric într-un singur sens, aceasta este utilizatã pe scarã largã
ca element redresor. Utilizarea diodei semiconductoare ca element redresor pre-
zintã urmãtoarele avantaje: cãdere de tensiune în conducþie directã micã, duratã
de funcþionare fãrã întreþinere, gabarit redus ºi cost scãzut.
Aºa cum vom vedea în continuare, filtrul de netezire are rolul de a reduce
ondulaþiile tensiunii redresate (tensiunea de la ieºirea redresorului).

4.2.5. Redresorul monoalternanþã "


Sã considerãm circuitul din figura 4.10, a, format din transformatorul TR, al
cãrui primar este conectat la reþeaua de curent alternativ, dioda semiconductoare
D (conectatã în circuit cu anodul spre secundarul transformatorului) ºi rezistorul
RS. Rezistorul RS constituie sarcina sau consumatorul care trebuie alimentat cu
tensiune continuã. Notãm cu U1 ºi ν0, valoarea efectivã a tensiunii electrice
alternative ºi, respectiv, frecvenþa acesteia, existente la bornele secundarului
transformatorului TR.
Atunci când polaritatea tensiunii electrice din secundarul transformatorului
TR este cea indicatã în figurã între paranteze, dioda D – fiind polarizatã direct –
permite trecerea curentului electric care se închide prin rezistorul RS. Tensiunea
electricã aplicatã între capetele rezistorului RS, a cãrui variaþie este prezentatã în
fig. 4.10, b, are valoarea maximã 2 U1 – Udesc, Udesc fiind tensiunea de de-
schidere a diodei D. În majoritatea aplicaþiilor, U1 >> Udesc, astfel cã Udesc poate
fi neglijatã. Când polaritatea tensiunii electrice din secundarul transformatorului
TR se schimbã, dioda D – fiind polarizatã invers – blocheazã trecerea curentului
electric. În acest caz, tensiunea electricã între capetele rezistorului RS este zero.
Deºi curentul electric IS care parcurge rezistorul RS nu-ºi schimbã niciodatã
sensul, tensiunea electricã aplicatã între capetele rezistorului RS (care constituie
consumatorul) nu poate fi consideratã tensiune continuã, deoarece variazã în

a b
Fig. 4.10, a, b.

91
timp. Variaþiile tensiunii electrice aplicate rezistorului RS sunt periodice în timp,
având perioada T = 1/ν, egalã cu aceea a reþelei de curent alternativ. O astfel de
tensiune nu poate fi folositã ca tensiune continuã pentru alimentarea circuitelor
electronice. Dacã s-ar alimenta în acest mod un radioreceptor, de exemplu, în
locul programului dorit în difuzor s-ar auzi un zgomot puternic cu frecvenþa de
50 Hz (numit uneori brum).
Pentru a constitui un circuit de redresare propriu-zis, care sã furnizeze la
ieºire o tensiune continuã, este necesar ca montajului din fig. 4.10, a, sã i se
adauge un element care sã elimine variaþiile în timp ale tensiunii redresate.
Acest element (filtru de netezire) constã în majoritatea cazurilor dintr-un con-
densator C (numit uneori condensator de filtrare) (fig. 4.11, a). Atunci când
polaritatea tensiunii alternative din secundarul transformatorului TR este cea
indicatã în paranteze, dioda D – fiind polarizatã direct – permite trecerea curen-
tului electric. În timpul în care dioda conduce, datoritã faptului cã circuitul de
" încãrcare format din secundarul transformatorului ºi diodã are o rezistenþã micã,
condensatorul se încarcã rapid pânã la valoarea u = 2 U1 – Udesc ~ 2 U1 a
tensiunii electrice dintre cele douã armãturi ale sale. Dioda D nu permite descãr-
carea condensatorului prin spirele înfãºurãrii secundare a transformatorului TR,
curentul electric trebuind sã circule în acest caz în sens invers celui permis de
diodã. În cazul în care lipseºte consumatorul (RS → ∞) ºi este condensatorul de
filtrare ideal, fãrã pierderi, tensiunea u dintre armãturile condensatorului C, care
este totodatã ºi tensiunea de ieºire a redresorului, este constantã în timp ºi are
valoarea 2 U1 ºi polaritatea indicatã în figura 4.11, a. Dacã dorim sã obþinem
la ieºire o tensiune continuã cu polaritatea inversã celei indicate în figurã trebuie
sã conectãm invers dioda D în circuit (cu catodul spre înfãºurarea secundarã a
transformatorului).
Atunci când la ieºirea redresorului (între punctele c ºi c') este conectat un
consumator, presupus aici a fi rezistorul RS, în intervalul de timp în care tensi-
unea electricã de la bornele secundarului transformatorului TR este mai micã
decât tensiunea dintre armãturile condensatorului (u1 < u), dioda D nu conduce,
fiind polarizatã invers, iar condensatorul C se descarcã pe rezistorul RS. Rezistenþa
acestuia fiind mult mai mare decât rezistenþa circuitului de încãrcare, descãrca-
rea se produce mai lent, astfel cã tensiunea u pe condensator scade relativ puþin
pânã în momentul în care începe o nouã încãrcare a acestuia (fig. 4.11, b).

a b
Fig. 4.11, a, b.

92
Deoarece redreseazã o singurã alternanþã a tensiunii electrice alternative de la
intrarea sa sau, cu alte cuvinte, energia transferatã consumatorului este preluatã
de la sursa de curent alternativ pe timpul unei singure alternanþe (a unei semi-
perioade), acest tip de redresor poartã numele de redresor monoalternanþã.
Dacã la ieºirea redresorului este conectat un rezistor de sarcinã (un consuma-
tor) se observã cã tensiunea de ieºire nu este, riguros vorbind, constantã în timp.
Aceastã tensiune are o componentã continuã U0 ºi o componentã alternativã de
amplitudine ∆u/2 cu frecvenþa ν. Se defineºte factorul de ondulaþie γ ca fiind
raportul γ = ∆u/U0.
Aºadar filtrul de netezire (în cazul montajului din figura 4.11, a, constituit din
condensatorul C) nu eliminã complet variaþiile în timp ale tensiunii de la ieºirea
redresorului. În practicã se cautã sã se obþinã un factor de ondulaþie γ suficient
de mic astfel încât variaþiile ± γU0/2 ale tensiunii de alimentare sã nu afecteze
funcþionarea normalã a circuitului electronic alimentat de redresorul respectiv.
Valoarea amplitudinii componentei alternative, ∆u/2, se poate evalua cu uºurinþã
folosind legea conservãrii sarcinii electrice: la echilibru, sarcina electricã acu-
mulatã de condensator, atunci când dioda D conduce, ∆q = C · ∆u, trebuie sã fie
"
egalã cu sarcina electricã transferatã consumatorului în timpul descãrcãrii sale:
∆q ≈ I0T, unde T = 1/ν reprezintã perioada tensiunii electrice alternative aplicate
la intrarea redresorului, iar I0 intensitatea medie a curentului electric prin sarcinã.
Rezultã cã:
I0 U0
∆u = = íR C .
íC S

Pentru un consumator dat, U0 ºi RS (sau I0) sunt fixate, astfel cã pentru a


obþine o valoare cât mai micã a factorului de ondulaþie este necesar sã mãrim fie
frecvenþa tensiunii de alimentare, fie capacitatea condensatorului de filtrare.
Pentru redresorul din fig. 4.11, a, nu este posibilã decât a doua cale, frecvenþa
reþelei electrice neputând fi schimbatã. Pentru acest tip de redresor, pentru un
consumator dat, amplitudinea componentei alternative a tensiunii redresate va
avea valoarea maximã impusã de proiectant ∆umax/2, atunci când capacitatea C
a condensatorului de filtrare va avea valoarea:
I0 U0
C≥ sau C ≥ .
í∆umax íRS ∆umax

4.2.6. Redresorul dublã alternanþã


Sã considerãm circuitul din fig. 4.12, a, format din transformatorul TR, al
cãrui primar este conectat la reþeaua de curent alternativ, 4 diode semiconduc-
toare D1 – D4 montate în punte presupuse identice ºi rezistorul RS. Notãm cu U1
ºi ν, valoarea efectivã a tensiunii electrice alternative ºi respectiv frecvenþa
acesteia existentã la bornele secundarului transformatorului TR. Atunci când
polaritatea tensiunii electrice din secundarul transformatorului TR este cea indi-
catã în figurã între paranteze, diodele D1 ºi D3 sunt polarizate direct, în timp ce
93
diodele D2 ºi D4 sunt polarizate invers. În acest caz în circuitul secundarului
transformatorului se stabileºte un curent electric, care circulã pe urmãtorul tra-
seu: capãtul A al secundarului transformatorului TR, dioda D3, rezistorul RS,
dioda D1, capãtul B al secundarului transformatorului TR.
Când tensiunea electricã
din secundarul transforma-
torului TR îºi schimbã polar-
itatea, diodele D2 ºi D4 sunt
polarizate direct, în timp ce
diodele D1 ºi D3 sunt pola-
rizate invers. În acest caz, în
a b circuitul secundarului trans-
Fig. 4.12, a, b. formatorului se stabileºte un
curent electric care circulã pe umãtorul traseu: capãtul B al secundarului transfor-
" matorului TR, dioda D4, rezistorul RS, dioda D2, capãtul A al secundarului trans-
formatorului TR.
Tensiunea electricã aplicatã între capetele rezistorului RS a cãrei variaþie este
prezentatã în figura 4.12, b are valoarea maximã 2 U1 – 2Udesc, Udesc fiind
tensiunea de deschidere a diodelor D1–D4. S-a luat 2Udesc deoarece pentru fiecare
alternanþã a tensiunii alternative circuitul parcurs de curentul redresat conþine
douã diode. Examinând graficul din figurã constatãm cã, spre deosebire de cazul
redresorului monoalternanþã curentul electric circulã prin sarcinã în ambele semi-
perioade ale tensiunii alternative. Din acest motiv montajul respectiv poartã
numele de redresor dublã alternanþã. De asemenea, observãm cã tensiunea apli-
catã la bornele rezistorului RS variazã periodic, frecvenþa sa fiind de douã ori
mai mare decât frecvenþa tensiunii alternative din secundarul transformatorului TR.
Ca ºi în cazul redresorului monoalternanþã, pentru a obþine o tensiune con-
tinuã este necesar sã adãugãm circuitului un filtru de netezire, ca în figura
4.13, a). În acel montaj filtrul de netezire constã în condensatorul C. Fenome-
nele fizice legate de prezenþa condensatorului C sunt identice cu cele descrise în
cazul redresorului monoalternanþã. Pentru redresorul dublã alternanþã, compo-

a b
Fig. 4.13, a, b.

94
nenta alternativã a tensiunii redresate are frecvenþa 2ν. Relaþiile obþinute în
cazul redresorului monoalternanþã rãmân valabile ºi în cazul redresorului dublã
alternanþã dacã se înlocuieºte ν cu 2ν. Compararea rezultatelor duce la concluzia
cã, pentru aceeaºi rezistenþã de sarcinã ºi aceeaºi valoare a capacitãþii conden-
satorului de filtrare, amplitudinea componentei alternative a tensiunii redresate
este de douã ori mai micã în cazul redresorului dublã alternanþã decât în cazul
redresorului monoalternanþã. Acesta este un avantaj al redresorului dublã
alternanþã. Un alt avantaj este acela cã tensiunea inversã maximã aplicatã fiecãrei
diode din punte este de douã ori mai micã decât în cazul redresorului
monoalternanþã. În figura 4.13, b, este prezentatã o altã variantã a redresorului
dublã alternanþã.
Secundarul transformatorului TR este prevãzut cu o prizã medianã. Prin prizã
medianã înþelegem o conexiune electricã efectuatã la jumãtatea numãrului de
spire al înfãºurãrii.
Tensiunile electrice din fiecare dintre capetele secundarului (A sau B) ºi priza
medianã (O) sunt în orice moment egale ca amplitudine ºi în opoziþie de fazã.
"
În funcþie de polaritatea tensiunii electrice din secundarul transformatorului,
diodele D1 ºi D2 conduc, pe rând, câte o semiperioadã.

4.2.7. Redresoare cu multiplicare de tensiune


Alimentarea unor circuite electronice necesitã tensiuni continue mari care nu
pot fi obþinute cu montajele obiºnuite de redresare. Una dintre soluþii este folo-
sirea unor redresoare cu multiplicare de tensiune (dublare, triplare etc.). Avan-
tajul acestei metode constã în faptul
cã se utilizeazã un transformator cu
tensiune micã în secundar, deci care
nu necesitã o izolaþie specialã. Una
dintre schemele cele mai simple de re-
dresor cu dublare de tensiune este
prezentatã în figura 4.14. Montajul
constã, de fapt, din douã redresoare
monoalternanþã cu intrãrile legate în
paralel ºi ieºirile legate în serie. Primul
redresor constã din dioda D1 ºi con-
densatorul C1. La ieºirea sa (între punc- Fig. 4.14.
tele x ºi 0) se obþine o tensiune con-
tinuã pozitivã U. Al doilea redresor constã din dioda D2 ºi condensatorul C2.
Datoritã sensului în care este orientatã dioda D2 în circuit, la ieºirea acestui
redresor (între punctele x' ºi 0) se obþine o tensiune continuã negativ㠖 U. În
cazul în care capacitãþile condensatoarelor de filtrare C1 ºi C2 sunt suficient de
mari, atunci, practic U ≈ 2 U1, unde prin U1 s-a notat valoarea efectivã a
tensiunii din secundarul transformatorului de reþea TR. Tensiunea continuã du-

95
blatã se culege între punctele x ºi
x'. Valoarea sa va fi U – (– U) =
= 2U ≈ 2 2 U1, ceea ce înseamnã
dublul amplitudinii tensiunii alter-
native din secundarul transforma-
torului de reþea. În figura 4.15 este
prezentatã o altã variantã de re-
Fig. 4.15. dresor cu dublare de tensiune.
Aceastã schemã prezintã avantajul cã rezistorul de sarcinã ºi transformatorul au
un punct comun numit masã1 care poate fi legat la pãmânt. Condensatorul C1
este încãrcat prin dioda D1 într-o alternanþã la valoarea de vârf (amplitudinea)
2 U1 a tensiunii u1 din secundar. În alternanþa urmãtoare, tensiunea de pe C1
însumatã cu tensiunea u1 încarcã C2 la o tensiune egalã cu 2 U1. Prin conectarea
în serie (în „cascadã”) a n circuite (celule) ca cel din figura 4.16 se obþine o

" multiplicare de 2n ori a tensiunii de ieºire a unei celule, adicã o tensiune finalã
egalã cu 2n 2 U1.

Fig. 4.16.

Asemenea redresoare cu multiplicare 2n a tensiunii sunt folosite într-o gamã


foarte largã de aplicaþii, ca surse de înaltã tensiune. Tensiunea de ieºire poate fi
pozitivã sau negativã, în funcþie de modul în care sunt orientate diodele din
circuit. În figura 4.16 este prezentatã schema practicã a unui astfel de multipli-
cator, la ieºirea cãruia s-au mãsurat faþã de mas㠖965 V pe un rezistor de
sarcinã de 1 MΩ. Raportul de transformare al transformatorului de reþea este 1:1.
Toate diodele sunt de tipul 1N4007. Pe schemã au fost notate tensiunile continue
mãsurate în punctele respective.

4.2.8. Stabilizator de tensiune cu diodã Zener


Stabilizatorul de tensiune este un circuit ce asigurã la ieºire o tensiune con-
stantã în condiþiile în care tensiunea de intrare sau intensitatea curentului prin
sarcinã variazã între anumite limite. Unul dintre cele mai simple stabilizatoare
de tensiune continuã este stabilizatorul cu diodã Zener.

1
În montajele electronice exist㠖 de regul㠖 o bornã comunã (punct) a circuitelor din montaj,
punct comun numit masa. Tensiunile din montajele electronice sunt întotdeauna raportate la
potenþialul masei, considerat potenþial de referinþã, adicã egal cu zero. În unele cazuri (fig. 4.16)
punctul de masã este legat la pãmânt pentru evitarea apariþiei unor supratensiuni între anumite
puncte ale circuitelor.

96
Diodele Zener sunt diode speciale, a cãror carac-
teristicã curent-tensiune este extrem de abruptã în
regiunea de strãpungere. În regiunea de strãpungere,
tensiunea dintre anodul ºi catodul diodei Zener po-
larizatã invers rãmâne constantã pentru un interval
destul de larg de valori ale intensitãþii curentului
electric prin diodã. Aceastã tensiune se numeºte
tensiune Zener, UZ, valoarea sa depinzând de para-
metrii constructivi ai diodei.
Fiecare tip de diodã Zener este caracterizat de o
anumitã tensiune Zener. În figura 4.17 este prezen-
Fig. 4.17.
tatã schema unui stabilizator de tensiune cu diodã
Zener DZ. În schemele electronice, pentru dioda Zener se utilizeazã un simbol
special. Tensiunea de intrare Uin se aplicã între punctele b ºi a, în timp ce
tensiunea de ieºire stabilizatã se culege între punctele c ºi a ale circuitului.
Evident, montajul funcþioneazã ca stabilizator numai dacã tensiunea de intrare
"
este mai mare decât tensiunea Zener: Uin > UZ.
Pentru cazul particular al schemei din figurã tensiunea de ieºire stabilizatã
este de cca. 5,1 V.
Rezistorul R are rolul de a limita intensitatea curentului electric prin diodã.
Valoarea sa trebuie calculatã astfel încât, în orice condiþii, intensitatea curentului
electric prin dioda Zener sã nu depãºeascã valoarea maximã admisibilã indicatã
în catalog. Pentru dioda PL5V1, folositã ca exemplu, acest curent IZ are valoarea
max
de 180 mA. Intesitatea curentului prin dioda Zener este maximã atunci când
stabilizatorul lucreazã în gol (când lipseºte sarcina sau RS → ∞).
U in max − U Z
Aºadar, R > .
I Z max
R nu poate fi ales oricât de mare, deoarece regimul de funcþionare al diodei
Zener iese din regiunea de strãpungere la curenþi mici. Tensiunea stabilizatã, obþinutã
cu ajutorul circuitului din figurã, nu poate fi modificatã sau ajustatã. Schimbarea
valorii tensiunii stabilizate se face schimbând tipul de diodã folosit în montaj.
Dacã, de exemplu, dorim ca la ieºirea montajului sã avem o tensiune stabi-
lizatã de cca. 4 V trebuie sã înlocuim dioda Zener existentã cu o diodã Zener de
tip PL3V9. Se pot folosi diode Zener legate în serie. În acest caz tensiunea Zener
echivalentã este egalã cu suma tensiunilor Zener caracteristice diodelor înseriate.

Exerciþii. Probleme
1. Printr-un fir de cupru de grosime 5 mm trece un curent de intensitate 0,5 A.
Cunoscând rezistivitatea cuprului (1,72 · 10–8 Ω · m) ºi sarcina electricã elementarã
(1,6 · 10–19 C), sã se calculeze forþa medie rezultantã care acþioneazã asupra electronului
de conducþie.
R: F = 3,1 · 10–20 N.

97
2. Dacã un material semiconductor prezintã o dopare omogenã cu donori ºi acceptori
în concentraþii egale, ce tip de conducþie posedã?
3. Este posibil sã se obþinã o joncþiune pn prin aducerea în contact mecanic a unui
semiconductor p cu un semiconductor n?
4. Sã se calculeze intensitatea cîmpului electric într-o joncþiune pn avînd lãrgimea de
0,05 µm, iar tensiunea corespunzãtoare barierei de potenþial de 0,2 V.
R: 4 · 106 V/m.
5. Sã se calculeze densitatea de curent pentru dioda semiconductoare avînd aria secþiunii
de 10–2 mm2, strãbãtutã de un curent avînd intensitatea de 100 mA.
R: 107 A/m2.
6. La oricare dintre montajele de redresare examinate, tensiunea redresatã (pulsatorie)
are douã componente: o componentã continuã ºi una alternativã (pulsaþia sau ondulaþia,
cum se mai spune). Dacã frecvenþa reþelei este 50 Hz, care este frecvenþa componentei

"
alternative la redresarea monoalternanþã ºi la redresarea bialternanþã?
R: 50 Hz; 100 Hz.
7. O diodã din Si are intensitatea curentului invers de saturaþie 2,5 µA. Sã se deter-
mine: a) intensitatea curentului care trece prin diodã când aceasta este polarizatã direct
cu tensiunea 0,3 V. (UT = kT/e = 25 mV); b) temperatura mediului în care se aflã dioda
semiconductoare.
R: 406,9 mA; 26,7°C.
8. La oricare dintre montajele de redresare examinate, tensiunea redresatã (pulsatorie)
are douã componente: o componentã continuã ºi una alternativã. Dacã frecvenþa reþelei
este 50 Hz, care este frecvenþa componentei alternative la redresarea monoalternanþã ºi
la redresarea bialternanþã?
R: 50 Hz; 100 Hz.
9. Sã se reprezinte grafic, în funcþie
de timp, tensiunea la bornele rezis-
torului cu rezistenþa R = 10 Ω din
figura P. 9, a. Caracteristica curent–
tensiune a diodei redresoare este datã
a în figura P. 9, b. Tensiunea aplicatã la
b
bornele de intrare este u = Usinωt cu
Fig. P.9, a, b.
U = 20 V.
10. Cutia închisã din figura P. 10, a conþine surse de tensiune continuã (de rezistenþã
internã neglijabilã), rezistoare ºi diode ideale. (Prin diodã idealã se înþelege dioda a cãrei
conductivitate este infinitã în conducþie directã ºi zero în tensiune inversã; în momentul
atingerii tensiunii zero la bornele ei, dioda idealã se consider㠄deschisã”).
În figura P. 10, b este reprezentat graficul variaþiei intensitãþii curentului prin reþeaua
din cutie în funcþie de tensiunea continuã U aplicatã la borne.
a) Sã se completeze schema de alimentare în tensiune a cutiei, astfel încât tensiunea
U sã capete valori pozitive sau negative prin deplasarea cursorului C într-una sau –
respectiv – în cealaltã jumãtate a reostatului divizor de tensiune. Numãrul acumulatoare-
lor care alcãtuiesc bateria este par. Tensiunea U se mãsoarã cu un voltmetru electronic
(adicã un voltmetru având rezistenþã internã foarte mare).

98
b) Sã se stabileascã douã variante ale schemei reþelei din cutie compatibile cu carac-
teristica curent–tensiune I, U ºi valorile mãrimilor ce caracterizeazã componentele ei.

a b
Fig. P.10. a, b.
11. Montajul din figura P.11, a este alimentat
la o tensiune maximã 220 V ºi frecvenþã 50 Hz.
T.e.m. a bateriei este 200 V. Sã se determine:
a) valoarea maximã a tensiunii la bornele
rezistorului;
"
b) intervalul de timp pentru care dioda este
deschisã.
Se va aproxima caracteristica curent–tensi- a b
une a diodei cu linia frântã din figura b. Se dã
arcsin(20,8/22) ≈ 71°. Fig. P.11. a, b
R: b) 2,1 ms.
12. O diodã semiconductoare este legatã în
serie cu un rezistor R, un condensator C ºi o
sursã E de curent continuu (figura P. 12, a).
Caracteristica curent–tensiune idealizatã a dio-
dei este prezentatã in figura P. 12, b. Se închide
întrerupãtorul K.
Care este cãldura disipatã în rezistor? R
a b însumeazã rezistenþa rezistorului, a sursei, a
Fig. P.12, a, b. diodei în regim de conducþie ºi a conductorilor
(sârmelor) de legãturã.
R: 4,8 mJ.

4.3. Tranzistorul cu efect de câmp (TEC)*


Tranzistorul este un dispozitiv semiconductor realizat, în general, din douã
joncþiuni pn, având trei terminale de legãturã. Dupã modul de realizare, existã
mai multe tipuri de tranzistoare, cum ar fi: tranzistoare cu efect de câmp, tran-
zistoare bipolare, tranzistoare unijoncþiune etc.
Tranzistoarele cu efect de câmp (TEC) se bazeazã pe controlul efectuat de un
câmp electric asupra curentului electric ce trece prin dispozitiv. Curentul electric
 1 S 
trece printr-un canal conductor a cãrui conductanþã Gc  = = ó 0  depinde de
 Rc L
99
H
intensitatea E a unui câmp
H electric de control, perpendicular pe canal, de lun-
–
gime L ºi secþiune S0( E ⊥ L ). Curentul electric este format de un singur tip de
purtãtori de sarcinã mobili, care se deplaseazã, de la un capãt al canalului numit
sursã (S) cãtre celãlalt capãt numit drenã (D). Deplasarea purtãtorilor are loc
datoritã diferenþei de potenþial (tensiunii) aplicate între drenã si sursã, UDS. Câmpul
electric care modificã conductanþa canalului provine din tensiunea aplicatã pe un
al treilea electrod, UGS, electrodul de control numit grilã (G) („gate”, în limba
englezã).
Tranzistoarele cu efect de câmp se mai numesc ºi tranzistoare unipolare,
deoarece la conducþia curentului electric participã un singur tip de purtãtori
mobili ºi anume purtãtorii majoritari din canal.
• Dupã tipul de purtãtori care formeazã curentul, tranzistoarele cu efect de
câmp se împart în douã categorii: TEC cu canal n, în care purtãtorii sunt elec-
troni ºi TEC cu canal p, în care purtãtorii sunt goluri.
" • Dupã modul de realizare a controlului conductanþei canalului, TEC se îm-
part în:
– TEC cu joncþiuni (TEC-J);
– TEC cu grilã (poartã) izolatã, având la bazã structura metal-oxid-semicon-
ductor (MOS), numite prescurtat TEC-MOS (sau MOSFET, în englezã).

4.3.1. Tranzistorul cu efect de câmp cu joncþiuni (TEC-J)*


Modificarea conductanþei canalului într-un TEC-J are la bazã urmãtoarele
proprietãþi ale unei joncþiuni (subcapitolul 4.2.1):
– regiunea de trecere (de sarcinã spaþialã, sãracã în purtãtori liberi) se com-
portã ca un mediu izolator;
– adâncimea de pãtrundere a regiunii de trecere într-o zonã a unei joncþiuni
este cu atât mai mare, cu cât concentraþia impuritãþilor, în zona respectivã, este
mai micã decât în cealaltã zonã;
– lãþimea regiunii de trecere creºte odatã cu tensiunea inversã aplicatã
joncþiunii.
În figura 4.18. se ilustreazã structura ºi
funcþionarea TEC-J cu canal n. Canalul este
realizat în volumul substratului p+. Grila G este
o joncþiune obþinutã prin difuzia unei regiuni
p+ în zona de la suprafaþã a canalului. Astfel,
canalul propriu-zis, a cãrui conductanþã este
modificatã prin „efect de câmp”, este consti-
tuit din porþiunea centralã a regiunii n, de lun-
gime L, cuprinsã între cele douã joncþiuni p+n.
Fig. 4.18.
Substratul p+ constituie cea de-a douã grilã,
terminalul sãu G’ fiind conectat la G. Deci, tensiunea UGS se aplicã simultan
ambelor joncþiuni (JP+N), polarizate invers.

100
În figura 4.19. se
reprezintã caracteristi-
cile curent-tensiune:
ID = f(UDS), pentru UGS
parametru.
Comanda privind in-
tensitatea curentului de
drenã ID se obþine vari-
ind secþiunea canalului,
deci conductanþa lui,
prin modificarea extin-
Fig. 4.19.
derii regiunilor golite
(suprafeþele haºurate orizontal) ale celor douã JP+N corespunzãtor tensiunii de
polarizare inverse UGS < 0.
În descrierea funcþionãrii TEC-J existã o anumitã valoare a tensiunii de grilã
UGS = VP, numit㠄tensiune de prag” (sau penetraþie). Tensiunea de prag VP este
"
acea tensiune de grilã începând de la care cele douã regiuni golite de purtãtori
liberi se separã, apãrând canalul n ºi, totodatã, curentul de drenã (UD ≈ 0, ID ≠ 0).
Pentru caracteristicile din figura 4.19, VP = –5 V. Dacã se mãreºte treptat ten-
siunea de drenã UDS menþinând o tensiune de grilã constantã, de exemplu
UGS = –1 V (>VP), se constatã cã la valori mici pentru UDS caracteristica curent-
tensiune este liniarã, tranzistorul comportându-se ca un rezistor a cãrui rezistenþã
este comandatã prin tensiunea de grilã. Acest tip de rezistor este folosit în
electronicã. La tensiuni de drenã mai mari, creºterea intensitãþii ID a curentului
de drenã este din ce în ce mai micã. Când UDS, ia valoarea
UD sat = UGS – VP, (4.5)
intensitatea curentului de drenã atinge o valoare ID sat ºi rãmâne (cvasi)constantã.
Aceasta este „regiunea de saturaþie” a caracteristicilor, delimitatã la stânga de
curba cu ecuaþia scrisã mai sus.
Þinând seama de cele anterior prezentate, explicaþia comportãrii tranzistorului
TEC-J rezultã din figurile 4.18. ºi 4.19. Dacã la UDS ≈ 0 (ºi UGS = – 1V = const.)
regiunile golite sunt cele haºurate oblic, la UDS = UD sat ele s-au extins cu
suprafeþele haºurate orizontal. Extinderea este neuniformã, mai largã spre drenã,
fiindcã acolo polarizarea inversã este cea mai ridicatã. Acest lucru se întâmplã
pentru cã în regiunea drenei potenþialul este mai ridicat datoritã cãderii de ten-
siune din interior, creatã de curentul de drenã, la care se adaugã ºi tensiunea
aplicatã din exterior UGS. Prin urmare, canalul devine obturat (penetrat) în acel
punct, P, unde tensiunea de polarizare inversã pe fiecare joncþiune atinge valoa-
rea UGS – UD sat, adicã tensiunea de prag VP conform relaþiei 4.5. VP este de ordinul
unitãþilor de volþi iar ID sat are valorile cuprinse între unitãþi ºi zeci de mA.
De precizat cã nu se obþine o tãiere completã a curentului de drenã, ci o
(cvasi)saturare a sa, intensitatea curentului, ID rãmânând, practic, constantã, ceea
ce indicã faptul cã nu se realizeazã o obturare completã a canalului, pentru
UDS ≥ UD sat existând, de fapt, o secþiune foarte micã, dar finitã a acestuia, un
„canal rezidual”, în vecinãtatea drenei.

101
În unele lucrãri se considerã însã cã, dupã contopirea regiunilor de trecere,
purtãtorii majoritari intrã în regiunea de sarcinã spaþialã fiind colectaþi de drenã,
la fel cum se întâmpl㠖 se va vedea – în regiunea de sarcinã spaþialã de la
colectorul unui tranzistor bipolar.
Exerciþiu: sã se verifice numeric formula (4.5) pentru UGS = – 1 V, folosind
figura 4.19.

4.3.2. Tranzistoare cu efect de câmp (TEC) cu poartã izolatã*


Tranzistoarele cu efect de câmp cu poartã izolatã au o structurã de tip metal-izo-
lator-semiconductor (MIS). Electrodul metalic poartã (grilã) G al acestor tranzis-
tori este separat de semiconductor printr-un strat izolator foarte subþire (tipic,
sub 2,5 mm). În cazul în care stratul izolator este realizat din oxid (SiO2) tran-
zistorii poartã numele de TEC-MOS (MOSFET, în englezã). Dupã modul de
" formare a canalului de conducþie al curentului electric, tranzistorii TEC-MOS se
clasificã în douã categorii:
a) TEC cu canal indus sau cu strat de inversiune sau îmbogãþit;
b) TEC cu canal iniþial sau cu strat sãrãcit.
Canalele pot fi de tip n sau de tip p.
Circuitele integrate actuale au ridicat tranzistorul TEC-MOS la rangul de
dispozitiv reprezentativ al electronicii. Aceste tranzistoare sunt frecvent utilizate
în realizarea rezistoarelor de sarcinã cu rezistenþã comandatã prin tensiune ºi în
realizarea circuitelor logice.
Din punct de vedere istoric, primul tranzistor propus spre realizare a fost
tocmai cel de tip TEC-MOS (1960). Necesitând o tehnologie pretenþioasã, reali-
zarea lui a început abia în anul 1960.
În acest paragraf, TEC-MOS va fi prezentat în varianta canal n indus.

4.3.2.1. TEC-MOS cu canal indus tip n*


Elemente constructive – Tranzistorul MOS este o componentã electronicã
activã cu patru terminale: sursa (S), poarta (G), drena (D) ºi substratul (B). Al
patrulea terminal (B) conectat la substratul p se numeºte bazã ºi se leagã electric,
de obicei, la sursã (S), acesta fiind
ºi referinþã de potenþial (VS = 0).
În figura 4.20 se prezintã o struc-
turã de tranzistor MOS cu canal
n, ale cãrui date geometrice sunt:
L – lungimea canalului, Z –
lãþimea canalului, tox – grosimea
oxidului de sub poartã, h – gro-
simea canalului.
Drena se defineºte ca fiind
Fig. 4.20. acel capãt al canalului care are

102
un potenþial (VD) mai mare decât al celuilalt capãt (VS), care devine, astfel, sursã
(VD ≥ VS, cu VS = 0 potenþial de referinþã).
Prin aplicarea unei tensiuni pozitive (UGS > 0), electronii liberi din interiorul
semiconductorului vor fi atraºi în numãr tot mai mare; în mãsura în care UG
creºte spre interfaþa oxid-semiconductor, se vor acumula în numãr mare în regiu-
nea superficialã a stratului p – semiconductor între sursã ºi drenã. Ca urmare,
pentru o anumitã valoare VP a tensiunii de grilã (UGS = VP), numitã tensiune de
prag, între sursã ºi drenã va lua naºtere un strat de inversiune numit canal de
conducþie de tip n, de lungime L. Distanþa L dintre sursã ºi drenã este de apro-
ximativ (0,5÷4) mm pentru tranzistoarele amplificate ºi de cca. (20÷40) mm
pentru TECMOS folosiþi ca rezistoare de sarcinã.
Tensiunea de prag, VP, la care apare canalul se considerã ca fiind tensiunea
UGS pentru care concentraþia electronilor din canal devine egalã cu concentraþia
golurilor din restul semiconductorului (p-Si).
Odatã cu formarea stratului de inversiune, în apropierea acestuia va avea loc
o sãrãcire de electroni, iar golurile lor vor fi îndepãrtate spre interiorul semicon-
"
ductorului, lãsând în loc ioni negativi (ai atomilor de impurificare) care formea-
zã o sarcinã negativã, fixã.
Aceastã sarcinã spaþialã existã atât în regiunea canalului de grosime micã, h,
cât – în continuare – ºi în afara lui sub sursã ºi drenã prin regiunile golite ale
joncþiunilor sursã-substrat ºi drenã-substrat în volumul semiconductorului, întin-
zându-se, cu atât mai mult, cu cât UGS(> VP) este mai mare. Aplicând o tensiune
între drenã ºi sursã UDS > 0 pentru
o tensiune UGS > VP prin canal va
curge curentul electronic de inten-
sitate ID ≠ 0. Dependenþa curent-ten-
siune ID = f(UDS), cu tensiunea UGS
parametru, va fi la fel ca la tranzis-
torii TEC-J, dupã cum se observã
pe figura 4.21.
Pentru tensiuni UDS mici, canalul
este practic echipotenþial ºi carac-
teristica curent-tensiune ID – UDS
poate fi consideratã liniarã. Acest
regim liniar este caracterizat de o
rezistenþã a canalului (RC) contro- Fig. 4.21.
latã prin tensiunea de poartã UGS.
Prin creºterea tensiunii UGS se obþine îmbogãþirea cu electroni a canalului, adicã
creºterea sarcinii de inversiune | QI | ºi, corespunzãtor, scãderea rezistenþei cana-
lului. Regiunea liniarã extrapolatã este datã de tangentele la curbele ID(UDS)|U
GS=const.
în punctul UDS = 0 (fig. 4.22).
Pantele acestor tangente (Rc–1) sunt cu atât mai mari cu cât creºte tensiunea UGS.

103
U >V
GS P

a b
U >V U U >V U >U
GS P DS sat GS p DS D sat

"
c d
Fig. 4.22. a, b, c, d.

Creºterea tensiunii UDS determinã creºterea în continuare a intensitãþii curentului


de drenã ID, dar mai slab decât în variaþia liniarã. Acest fapt se explicã prin
aceea cã potenþialul canalului Vc variazã crescãtor de la sursã la drenã, întrucât
creºte cãderea de tensiune IDRc pe canal, care devine semnificativã (ID a crescut).
Atunci, tensiunea pe oxid Uox = UGS – VS scade pe aceeaºi direcþie (Oy), ducând
la scãderea sarcinii | QI | din canal. Sãrãcirea de electroni cãtre drenã determinã
creºterea rezistenþei canalului ºi, implicit, limitarea creºterii intensitãþii curentu-
lui de drenã, ID. Mãrind tensiunea UDs la o anumitã valoare UDS sat pentru un UGS
dat, canalul se stranguleazã (tensiunea pe oxid lângã drenã Uox = UGS – Vc,
devenind insuficientã pentru menþinerea stratului de inversiune), instalându-se
saturaþia curentului de drenã, ID sat ≈ const. (figurile 4.22, b, c) canalul luând
forma unei pene.
Pentru tensiuni de drenã UDS > UDS sat are loc efectul de scurtare a canalului
(fig. 4.22, d) iar intensitatea curentului de drenã rãmâne aproximativ constantã
ºi egalã cu ID sat.
Lungimea efectivã a porþiunii deschise a canalului devine Lef = L – l, iar
cãderea de tensiune pe aceastã porþiune este egalã cu UDS sat. Restul tensiunii,
Ul = UDS – UDS sat, cade pe porþiunea golitã de purtãtorii canalului. Câmpul elec-
tric intens asociat tensiunii Ul antreneazã spre drenã electronii existenþi la capãtul
stratului de inversie, curentul de drenã trecând astfel în continuare prin dispozi-
tiv, cu intensitatea constantã, ID = const.
La tensiuni de drenã UDS ºi mai mari poate avea loc strãpungerea tranzistoru-
lui TECMOS (zona III din fig. 4.21) unde are loc o creºtere abruptã a intensitãþii

104
curentului de drenã ID. Strãpungerea este determinatã de strãpungerea atât a
joncþiunii pn drenã-substrat, cât ºi a izolatorului de sub poartã.
În cazul tranzistoarelor TEC-MOS, majoritatea fabricate din siliciu, strãpun-
gerea joncþiunii drenã-substrat este determinatã de fenomenul de multiplicare în
avalanºã a purtãtorilor de sarcinã (v. pag. 89), determinând creºterea abruptã
(bruscã) a lui ID cu UDS.
Stratul oxidului izolator se strãpunge la tensiuni de poartã relativ mici
(UGS ≈ 50 V) datoritã grosimii mici a oxidului (tox < 0,1 mm). Strãpungerea poate
avea loc chiar prin simpla atingere a electrodului poartã, deoarece dielectricul
conservã capacitiv sarcinile ºi le acumuleazã, determinând creºterea rapidã a
tensiunii pânã la valoarea de strãpungere. Pentru evitarea strãpungerii, unele
tranzistoare sunt prevãzute, prin construcþie, cu o diodã Zener de protecþie încor-
poratã în dispozitiv ºi conectatã între G ºi S.
Astfel, tensiunea UGS este limitatã la valoarea tensiunii Zener, UZ.

4.3.2.2. TEC-MOS cu canal iniþial tip n*


"
Tehnologia TEC-MOS cu canal iniþial diferã de cea a tranzistoarelor cu strat
de inversiune în sensul cã între sursã ºi drenã se realizeazã fizic un canal iniþial,
aºa cum se observã în figura 4.23, a.

a b
Fig. 4.23, a, b.

Datoritã existenþei canalului iniþial, în cazul de faþã de tip n, rezistenþa circui-


tului sursã-drenã este scãzutã, între sursã ºi drenã putând curge curent în cazul
aplicãrii unei tensiuni UDS > 0, chiar dacã UGS = 0.
La aplicarea unei tensiuni de poartã negative, UGS < 0 (fig. 4.23, b) electrodul
negativ poartã respinge electronii liberi din canalul n, astfel încât la interfaþa
oxid-canal apare o zonã fãrã purtãtori mobili (sarcina zonei fiind pozitivã da-
toritã ionilor donori imobili).
Sãrãcirea canalului în purtãtori mobili majoritari, care sunt electronii, mãreºte
rezistenþa acestuia. La mãrirea în continuare a negativãrii porþii, canalul se în-
gusteazã tot mai mult pânã la strangularea completã, când se instaleazã regimul
de saturaþie al curentului, ID sat ≈ const. (fig. 4.24).
La aplicarea unei tensiuni pozitive, UGS > 0, vor fi atraºi din substratul p-Si
un numãr suplimentar de electroni liberi, fapt echivalent cu descreºterea rezistenþei
ºi cu creºterea intensitãþii ID a curentului din canal. Se spune cã tranzistorul
funcþioneazã în „regim de îmbogãþire”, conductanþa canalului crescând.
105
Din cele spuse reiese cã TEC-MOS-ul,
ca ºi TEC-J, funcþioneazã ca un rezistor cu
rezistenþa comandatã de tensiunea porþii,
UGS, pentru intervalul de variaþie liniarã a
caracteristicilor ID(UDS)|U . Din aceste
GS=const.
caracteristici rezultã cã funcþionarea lor, în
principiu, este asemãnãtoare: „acþiunea de
comand㔠a intensitãþii curentului de drenã
prin efectul de câmp creat de tensiunea de
poartã, UGS, singura deosebire constând în
faptul cã TEC-MOS poate funcþiona ºi cu
Fig. 4.24. tensiune de poartã pozitivã, U GS > 0
(fig. 4.24).

" Datoritã rezistenþei foarte mari a stratului subþire izolator, rezistenþa de intrare
a tranzistorului MOS este foarte ridicatã (1012÷1015) Ω. Ca atare, comanda curen-
tului de drenã se realizeazã cu o cheltuiala foarte micã de putere, ceea ce con-
stituie un principal avantaj al TEC-MOS-urilor. Rezistenþa ridicatã de intrare
permite utilizarea lor ºi într-o serie de aplicaþii speciale în tehnicã: traductoarele
de pH, picoampermetre º.a.

4.3.3. Polarizarea pentru TEC în montaj amplificator*


De obicei, alimentarea întregului circuit
al tranzistorului se face de la o singurã
sursã. Aceastã sursã, ED, se pune în circui-
tul de drenã ºi va trebui sã asigure pola-
rizarea corespunzãtoare drenei unui TEC.
În ceea ce priveºte polaritatea necesarã
alimentãrii porþii distingem douã situaþii.
Prima situaþie este cea a tranzistoarelor
care lucreazã într-un regim de golire a
canalului existent la UGS = 0; TEC-J lu-
creazã întotdeauna într-un astfel de regim,
iar un TECMOS cu canal iniþial lucreazã
astfel dacã UGS este cuprins între 0 ºi VP.
Tensiunea de poartã necesarã acestui regim
Fig. 4.25. Negativarea automatã a porþii este de semn opus tensiunii de alimentare
unui TEC-J cu canal n în montaj de drenã.
amplificator. Soluþia negativãrii automate pentru ne-
gativarea grilei pentru un TEC se exempli-
ficã în schema de alimentare pe un TEC-J cu canal n în figura 4.25. Tensiunea
pozitivã de drenã se obþine de la sursa ED. Curentul de drenã ID trece ºi prin

106
rezistorul RS, pe care apare o cãdere de tensiune cu polaritatea figuratã; prin Rg
necirculând curent deoarece curentul de poartã este nul, iar condensatorul de
blocare Cg împiedicã trecerea curentului continuu din circuitul exterior, cãderea
de tensiune pe Rg este zero ºi, prin urmare:
UGS = RSID.
Rezistorul Rg este necesar pentru a asigura o legãturã galvanicã la poartã ºi
are valori de MΩ. Condensatorul CS decupleazã în curent alternativ rezistorul RS
în regim dinamic de funcþionare.
În general, se poate afirma cã rezistorii RS din circuitele de poartã realizeazã
o polaritate automatã a TEC respective.
A douã situaþie ce poate surveni în ali-
mentarea porþii unui TEC este cea a tranzis-
toarelor care lucreazã într-un regim în care
UGS creºte conductanþa canalului faþã de
valoarea de la UGS = 0; TECMOS cu canal
"
indus lucreazã întotdeauna într-un astfel de
regim, iar TECMOS cu canal iniþial lucreazã
astfel dacã UGS este de semn opus tensiunii
prag VP.
Tensiunea de poartã necesarã acestui
regim este de acelaºi semn cu tensiunea de
alimentare a drenei ºi se poate obþine din
aceasta printr-un divizor de tensiune (fig. Fig. 4.26. Polarizarea prin divizor a
4.26). De remarcat cã este în general nece- porþii unui TECMOS cu canal indus n
sar un divizor pentru a obþine tensiunea de într-un montaj amplificator.
poartã la valoarea doritã; legarea porþii la
sursa de alimentare printr-un rezistor determinã o tensiune de poartã egalã cu
tensiunea de alimentare deoarece curentul de poartã este nul. Pentru tranzistorul
cu canal n din figura 4.26 rezultã:
Rg 2
UGS = E . (4.6)
Rg1 + Rg 2 D
În tabelul 4.1 sunt prezentate schematic simbolurile utilizate pentru TEC.
Existenþa canalului la UGS = 0 este simbolizatã printr-o linie plinã ºi absenþa
lui printr-o linie întreruptã. Sensul sãgeþii de la borna de substrat indicã joncþiunea
p-n canal-substrat. Linia de poartã (grilã) este reprezentatã despãrþit de cea de
canal, iar terminalul de grilã, G, este scos printr-o linie perpendicularã pe linia
de poartã la mijlocul ei, sau la capãtul dinspre sursã.

107
Tabelul 4.1.

CANAL TIP p CANAL TIP n


U >0 U > 0
TEC CU POARTÃ

DS DS
U >0 I > 0 U <0 I > 0
JONCÞIUNE

GS D GS D

U <0 U > 0
DS
U >< 0 I < 0 DS
U >< 0 I > 0
CANAL INIÞIAL

GS D GS D

"
TEC CU POARTÃ IZOLATÃ

U <0 U >0
DS DS
U <0 I <0 U >0 I > 0
CANAL INDUS

GS D GS D

4.3.4. Tranzistorul bipolar cu joncþiuni p-n*


Tranzistorul bipolar a fost inventat de J. Bardeen, W.H. Brattain (1948) ºi
modificat ºi explicat de W. Shockley (1949). Tranzistorul bipolar are trei borne
ºi este mult utilizat în circuite de amplificare, separat, sau în circuite integrate.
Este numit bipolar pentru cã în procesele fizice din acest tranzistor un rol im-
portant îl joacã atât purtãtorii majoritari cât ºi purtãtorii minoritari. În comparaþie
cu tranzistorul cu efect de câmp (TEC), tranzistorul bipolar are o amplificare
mare ºi o impedanþã de intrare mult mai micã.
Construcþie ºi funcþionare – tranzistorul ambipolar este un dispozitiv elec-
tronic, alcãtuit dintr-un monocristal semiconductor, având trei regiuni al cãror
tip de conducþie alterneazã. Existã tranzistori pnp ºi tranzistori npn (fig. 4.27, a
ºi b). În figura 4.27, c ºi d se aratã simbolurile respective.
Regiunea semiconductoare mijlocie contribuie simultan la formarea unei regiuni

108
de trecere cu fiecare dintre regiunile semi-
conductoare marginale. Regiunile extreme c
cu acelaºi tip de conducþie se numesc
a
emitor, E, ºi respectiv colector, C, iar
regiunea centralã cu conducþie de tip con-
trar se numeºte bazã B.
Considerãm un tranzistor pnp. b d
Pentru funcþionarea tranzistorului,
Fig. 4.27, a, b, c. Construcþia tranzistoarelor
regiunea de trecere emitor-bazã (numitã pnp ºi npn (a ºi b); simbolurile de
ºi regiune de trecere emitor) se polarizea- reprezentare ale acestora (c ºi d).
zã în sens direct, iar regiunea de trecere Bazã
colector-bazã (numitã regiunea de trecere colector) se polarizeazã în sens invers
(fig. 4.28, a).

"

a b
Fig. 4.28. Tranzistorul ambipolar: a) alimentarea tranzistorului pnp în conexiunea bazã comunã
(sãgeata indicã sensul curentului prin tranzistor, curent de goluri); b) secþiune longitudinalã prin
tranzistor; sunt indicaþi curenþii de purtãtori, unde s-a figurat ºi cantitatea micã de electroni ce trec
din colector în bazã; reiese clar rolul esenþial diferit pe care-l joacã cele douã componente ale
curentului de emitor: componenta de goluri reprezintã componenta utilã, care determinã intensitatea
curentului din circuitul colectorului; componenta electronicã se închide prin circuitul bazei, fapt
ce duce la mãrirea consumului de energie pe circuitul emitor (circuit de intrare); cercurile indicã
regiunile unde au loc recombinãrile.
Pentru obþinerea unor performanþe superioare, concentraþiile impuritãþilor în
tranzistoare diferã mult în cele trei regiuni: emitorul este puternic dopat, în bazã
concentraþia impuritãþilor donoare are o valoare medie iar în colector concentraþia
acceptorilor este micã (structurã de dopare p++n+p).
Regiunea de trecere emitor va fi strãbãtutã de un curent intens, IE, determinat
de deplasarea dintr-o regiune în alta a purtãtorilor de sarcinã majoritari. Deoarece,
prin construcþie, concentraþia impuritãþilor în bazã este mai micã decât în emitor,
curentul în regiunea de trecere emitor, IE, se datoreazã în special golurilor care
trec din emitor în bazã, numãrul electronilor care trec din bazã în emitor fiind
mult mai mic.
Datoritã grosimii foarte mici a bazei (10¸25 mm), mult mai micã decât lungimea
de difuzie a golurilor (10–2cm), golurile injectate de emitor în bazã nu au timp
sã se recombine cu electronii din bazã ºi difuzeazã în cea de-a doua regiune de
trecere cu excepþia unei pãrþi infime (douã procente din IE) care se recombinã în

109
bazã. Electronii din bazã (ca purtãtori majoritari), care se recombinã cu o parte din
golurile injectate din emitor, vor fi completaþi de electronii primiþi de la sursa de
alimentare prin borna bazei, care vor determina, la rândul lor, curentul de bazã IB
(fig. 4.9, a), sensul acestuia fiind invers sensului de miºcare a electronilor.
În regiunea de trecere a colectorului, polarizatã în sens invers, câmpul electric
favorizeazã numai trecerea purtãtorilor minoritari dintr-o regiune în alta, deci a
golurilor din regiunea n (injectate de emitor) în regiunea colectorului ºi a elec-
tronilor din colector în bazã. Deoarece numãrul purtãtorilor minoritari din colec-
tor (electroni) este redus, aceºtia dau prin joncþiunea colector un curent de in-
tensitate foarte micã (câþiva microamperi1). Rezultã I0 = IE – IB ≈ IE, deci
IC = αIE, (4.3)
unde α se numeºte factor de amplificare în curent. La tranzistoarele folosite azi,
α are valori cuprinse între 0,98 ºi 0,995.
" Deci, curentul în circuitul colectorului este comandat de curentul din circuitul
emitorului acesta fiind determinat de tensiunea aplicatã între emitor ºi bazã UEB.
Din modul de circulaþie al purtãtorilor de sarcinã rezultã cã rolul determinant
în funcþionarea tranzistorului pnp îl au golurile.
Montajul analizat se numeºte montaj cu bazã comunã, deoarece circuitul
emitorului ºi circuitul colectorului au o porþiune comun㠖 baza. În circuitele cu
tranzistoare se folosesc în mare mãsurã ºi montaje cu emitorul comun.
Amplificarea datoratã tranzistorului apare pentru cã un curent (cel de emitor)
a fost transferat cu foarte mici pierderi dintr-un circuit de rezistenþã micã într-un
circuit de rezistenþã mare; de aici termenul „transfer-rezistor”, de la care pro-
vine denumirea de tranzistor.
Puterea suplimentarã, deci ºi amplificarea în putere a semnalului obþinutã în
circuitul de colector, este luatã sub formã de putere de curent continuu de la
sursa din circuitul de colector ºi transformatã în putere de curent alternativ.
Schema unui etaj de amplificare cu un tranzistor pnp în conexiunea EC este
datã în figura 4.29, a. Deoarece electrodul comun (emitorul) circuitelor de in-
trare ºi de ieºire este legat la masã, conexiunea EC se mai numeºte ºi conexiunea
cu emitorul la masã. Golurile sunt emise de emitor (emisie controlatã de tensi-
unea aplicatã bazei) ºi colectate de colector.
În figura 4.29, a se aratã o schemã simplã de polarizare a etajului cu emitorul
de masã folosind o singurã sursã, S, cu t.e.m. continuã, ES.
Circuitul EBDE este al bazei, iar circuitul ECSE este al colectorului.
Bornele circuitului de intrare (circuitul bazei) sunt 1 ºi 1'. Condensatorul C1
lasã sã treacã numai componentele alternative. Tensiunea amplificatã Uieº. se
obþine între bornele 2 ºi 2'. Condensatorul C2 lasã, de asemenea, sã treacã numai
componentele alternative. În schemele complexe, tensiunea alternativã amplifi-
catã se transmite unui circuit. Raportul

1
La siliciu mult sub aceastã valoare, adicã sub 1 nA.

110
U ieº
AU =
U intr
determinã amplificarea în tensiune realizatã la etaj.
Conexiunea (EC) este cea mai frecvent folositã în amplificatoare.

Figura 4.29. a) Etaj amplificator cu tranzistor


EFT 342; valori posibile: C 1 = C 2 = 10 µF;
R 1  = 80 kΩ; R 2 = 15 kΩ; R S  = 5kΩ. Frecvenþa
semnalului amplificat este cuprinsã între 50 ºi
15 000 Hz. b) Vizualizarea tensiunilor uintr. ºi uieº..

b
"

4.4. Circuite integrate *


Circuitul integrat (CI) (fig. 4.30) este un microcircuit în care dispozitivele
semiconductoare constitutive (rezistoare, diode, tranzistoare etc.) sunt asociate
inseparabil ºi pot fi utilizate numai ca atare ºi nu ca piese separate. Circuitele
integrate semiconductoare pot fi peliculare (elementele sale sunt pelicule for-
mate pe suprafaþa unui material dielectric) sau monolitice (elementele sunt rea-

a b c

Fig. 4.30, a, b, c.

111
lizate toate în acelaºi monocristal de material semiconductor). În continuare va
fi prezentatã tehnologia CI monolitice, cele mai folosite actual.
Procesele utilizate în fabricarea CI monolitice trebuie controlate geometric pe
distanþe de ordinul 1 µm, iar din punct de vedere fizico-chimic ºi termic, cu o
precizie ce depãºeºte cu ordine de mãrime tehnologiile clasice.
Dintre materialele semiconductoare, siliciul este cel care s-a impus pentru
realizarea CI monolitice. Un prim avantaj pe care-l reprezintã siliciul: spre deo-
sebire de rivalul sãu, germaniul, pelicula de oxid (SiO2) care se formeazã la
suprafaþa plãcuþei monocristaline (diametru 8 cm, grosime 0,2 mm) într-un cup-
tor cu atmosferã oxidantã, este suficient de compactã pentru a putea fi folositã
drept mascã în procesul de introducere a impuritãþilor.
Mãºtile utilizate în tehnologia CI conþin imaginea multiplicatã de mii de ori
a regiunii de prelucrat; datoritã repetãrii motivului de mai multe ori, într-un
singur proces tehnologic se pot obþine mii de circuite integrate.
" Structura de circuit integrat se realizeazã prin introducerea controlatã canti-
tativ ºi selectiv-geometric a dopanþilor. Metodele de introducere a dopanþilor în
monocristal sunt prin difuzie sau prin implantare de ioni. Pentru oricare dintre
metode este necesar un procedeu care sã le asigure selectivitatea spaþialã, mas-
carea – în principal – fotograficã. Astfel, prin fotolitografie, desenul (tiparul)
fiecãrui strat al structurii dispozitivului ce urmeazã a fi realizat în plãcuþã este
transferat de pe o fotomascã (cliºeu fotografic) în stratul de oxid. Acest transfer
are loc prin folosirea unui material fotosensibil numit fotorezist, care are propri-
etatea cã prin expunere la raze ultraviolete îºi pierde, datoritã polimerizãrii,
solubilitatea în anumiþi solvenþi.
Procesul are mai multe etape: întâi se depune pe plãcuþã, dintr-o soluþie de
solvent volatil, o peliculã de fotorezist, adeziunea la oxid fiind întãritã prin
încãlzire, dupã care se face expunerea foto prin masca fotograficã ºi apoi spãla-
rea în solvent selectiv (developarea). Pelicula rãmâne doar în porþiunile unde
masca a fost transparentã. Plãcuþa este apoi introdusã într-o soluþie de acid
fluorhidric; aceasta dizolvã stratul de oxid neprotejat, fãrã sã atace fotorezistorul
ºi nici siliciul. Restul de fotorezist se îndepãr-
teazã cu alþi reactivi chimici. Astfel rãmâne
stratul de oxid gravat. Operaþia descrisã se
repetã de câte ori este necesar, în diferite vari-
ante. De exemplu, o soluþie caldã de acid fos-
foric atacã selectiv aluminiul utilizat într-o
Fig. 4.31. etapã finalã pentru conexiuni între diferitele
elemente de circuit (fig. 4.31).
Precizia de poziþionare a fotomãºtilor este de ordinul 1 µm.
Stratul de oxid gravat constituie masca pentru introducerea, selectivã, a
dopanþilor în monocristal. Difuzia atomilor dopanþi din atmosfera gazoasã
conþinând, de exemplu, fosfor (într-un cuptor încãlzit la 1000°C), dinspre suprafaþã
spre interiorul cristalului se face numai prin porþiunile suprafeþei de siliciu neprote-

112
jate de SiO2 (oxidul se comportã ca un strat opac). Adâncimea de pãtrundere este
determinatã de durata de expunere ºi de temperaturã; se obþine, de exemplu, un
strat de 1 mm adâncime într-o orã, la 1000°C – în cazul fosforului. Controlul
difuziei constituie un proces complex, deoarece este realizat cu dopanþi succe-
sivi, în etape. La fiecare încãlzire are loc ºi deplasarea atomilor de dopanþi
introduºi în interior.
Pentru tranzistoarele MOS, stratul subþire de oxid are rolul izolatorului între
electrodul de comandã (poarta) tranzistorului ºi canalul de conducþie. Este al
doilea avantaj major pe care îl prezintã tehnologia siliciului, derivând din
proprietãþile SiO2 fiind de data aceasta de naturã funcþionalã. Adicã, bioxidul de
siliciu este un foarte bun izolator, proprietate intens exploatatã în tehnologia
circuitelor integrate cu tranzistoare MOS.
Formarea electrozilor metalici se face în vid, prin evaporarea aluminului din-
tr-un creuzet, obþinutã prin bombardarea aluminiului cu un fascicul de electroni

"
de mare energie. Grosimea electrozilor este de 1 mm.
Dupã fazele procesului tehnologic de
fabricaþie propriu-zisã urmeazã testarea cir-
cuitelor integrate de pe plãcuþã (fig. 4.32).
Testarea se face bucatã cu bucatã, cu palpa-
toare microscopice, operaþie asistatã (contro-
latã) de un calculator. Circuitele defecte sunt
însemnate, iar apoi la „spargerea” plãcuþei în
cipuri separate (chip = ciob, în englezã) aces-
tea se înlãturã. Cele bune sunt ambalate în Fig. 4.32.
capsule standard, care conþin terminalele (pi-
nii) exterioare (fig. 4.30). Legãturile de la pini la „pad”-urile corespunzãtoare de
pe cip (pad = perniþã, suprafaþã microscopicã prevãzutã special pentru conexi-
une) se realizeazã din fire de aur cu diametrul de 0,02 mm. Circuitul încapsulat
este supus testãrii finale ºi mãsurãtorilor.
Defectele în fabricarea CI se diminueazã prin îmbunãtãþirea în cele mai felu-
rite moduri a tehnologiilor. Este suficientã o particulã de praf de câþiva mm sau
modificarea aderenþei unei fotomãºti la plãcuþã pentru ca un traseu electric sã fie
întrerupt sau dimensiunea unei arii în gravura de oxid sã se modifice inaccepta-
bil. Numãrul de particule de praf într-o salã de fabricaþie de CI nu trebuie sã
depãºeascã 3000 pe m3. Creºterea preciziei pentru fiecare etapã a procesului de
fabricaþie a condus la formarea a milioane de elemente pe cip.
Dacã în actuala tehnologie a CI se folosesc unul sau douã straturi active
suprapuse, de la trei-patru straturi active suprapuse (în sandwich) ºi intercone-
ctate între ele prin ferestre realizate în straturile de izolare, se poate vorbi de
circuite integrate în trei dimensiuni (3D–CI). Noua concepþie conduce la creºterea
numãrului de componente. Într-o asemenea structurã se poate obþine, spre exem-
plu, un procesor de imagine inteligent.
Aplicaþiile la tehnologia 3D-CI sunt extrem de multifuncþionale.
Prin continua perfecþionare a micro(nano)electronicii vor apãrea noi generaþii
de calculatoare ºi aparate electronice cu funcþii complexe ºi cu o fiabilitate
nebãnuite astãzi.
113
Aplicaþiile dipozitivelor cu semiconductoare
Aplicativitatea ºi funcþionalitatea montajelor ºi etajelor cu dispozitive elec-
tronice, precum ºi a circuitului integrat prezentate în capitolul 4 pot fi clar
evidenþiate ºi prin analiza schemei unui radioreceptor, cu aplificare direct㠖
spre exemplu.
Studiul receptorului de radio. Radioreceptoarele pot fi clasificate în diferite
moduri, în conformitate cu diverse criterii. Astfel, din punctul de vedere al
principiului schemei folosite, se pot întîlni radioreceptoare cu detecþie directã
(cu cristal), cu amplificare directã, radioreceptoare tip superheterodinã ºi ra-
dioreceptoare digitale. Din punctul de vedere al semnalelor recepþionate, existã
radioreceptoare pentru semnale cu modulaþie de amplitudine (MA), pentru sem-
nale cu modulaþie de frecvenþã (MF) ºi radioreceptoare ce pot recepþiona atât
semnalele MA cât ºi cele MF.

" În figura 4.33 este prezentatã schema-bloc a radioreceptorului cu amplificare


directã ce conþine amplificatorul de radiofrecvenþã ARF, detectorul D ºi ampli-
ficatorul de audio-frecvenþã AAF cu unul sau mai multe etaje. Antena A capteazã
undele electromagnetice ºi le transformã
în oscilaþii electrice. Circuitul oscilant
existent în amplificatorul de radio-
frecvenþã are rolul de a selecta din mulþi-
Fig. 4.33. Schema-bloc a radioreceptorului cu mea acestor oscilaþii pe cele dorite.
amplificare directã: A – antenã; M – masã; Aceste oscilaþii au o frecvenþã egalã cu
ARF – amplificator de radiofrecvenþã; D – de- frecvenþa proprie a circuitului oscilant
tector; AAF – amplificator de audio-frecvenþã;
Df – difuzor. f0 = 1/ L ⋅ Cv , unde Cv este capacitatea
condensatorului variabil, iar L este
inductanþa bobinei ce intrã în componenþa acestui circuit. În afarã de circuitul
oscilant, amplificatorul de radiofrecvenþã mai conþine ºi un tranzistor, care are
rolul de a amplifica aceste oscilaþii. Oscilaþiile de radiofrecvenþã amplificate
sunt transmise etajului detector D.
Cel mai simplu demodulator pentru semnale MA (numit detector) se realizea-
zã cu montajul de redresare arãtat în figura 4.15. Prin redresarea oscilaþiei mo-
dulate aplicate la intrare, tensiunea la bornele grupului Rs, C2 este aproximativ
egalã cu valoarea maximã a tensiunii modulate. Într-adevãr, ca ºi în cazul re-
dresãrii, condensatorul C2 se încarcã rapid prin diodã, pînã la valori ale tensiunii
care corespund vîrfurilor pozitive ale tensiunii de intrare ºi se descarcã lent prin
rezistorul de valoare mare Rs. Acest proces este ilustrat în figura 4.34, a. Se
observã cã tensiunea de ieºire urmãreºte aproximativ înfãºurarea (anvelopa) sem-
nalului modulat aplicat la intrare, reproducînd cu aproximaþie semnalul modula-
tor. Demodularea semnalelor MF se face cu circuite mai complicate care, de
obicei, transformã modulaþia de frecvenþã în modulaþie de amplitudine ºi apoi
realizeazã procesul de detecþie.
La ieºirea etajului detector se obþine un semnal demodulat. Acesta conþine o
componentã de audiofrecvenþã care este amplificatã de etajul urmãtor (AAF).

114
Semnalul de audio-frecvenþã (AF) amplificat este transformat în vibraþii sonore
de cãtre difuzor.
În figura 4.34, b este arãtatã schema de principiu a unui radioreceptor cu
amplificare directã alcãtuit din blocurile funcþionale menþionate. Acest radiore-
ceptor funcþioneazã în gama undelor medii (500÷1600) kHz. Se observã cã antena
exterioarã a fost înlocuitã cu o barã de feritã pe care s-au pus bobinele L ºi L’.
Bobina L împreunã cu condensatorul variabil Cv formeazã circuitul oscilant necesar
acordului. Bobina L', cuplatã inductiv cu prima, are rolul de a transmite oscilaþiile
electrice selectate pe baza tranzistorului T1 prin intermediul condensatorului de
cuplaj C1. Tranzistorul T1, funcþioneazã ca amplificator. Polarizarea acestui tran-
zistor se realizeazã cu ajutorul rezistorului R2. Acest mod foarte simplu de po-
larizare oferã stabilitate în funcþionare în raport cu variaþia de temperaturã atîta
timp cât sarcina R1 este un rezistor ohmic. (Montajul prezintã ºi un dezavantaj,
anume cã prin rezistorul R2 astfel plasat se
creeazã un cuplaj direct între ieºire ºi in-
trare, cuplaj care determinã micºorarea am-
"
plificãrii.)
Etajul detector D este format din diodele
D1 ºi D2, condensatoarele C3 ºi C2 ºi rezis-
torul R 4. Întrucât tensiunea obþinutã la
bornele rezistorului de sarcinã R4 este apro-
ximativ de douã ori mai mare decât cea apli-
catã la intrarea etajului, acest detector se a
numeºte cu dublare de tensiune. Semnalul

Fig. 4.34. a) Variaþia tensiunilor în detectorul cu diodã; 1 — semnalul MA; 2 — semnalul demodulat;
b) schema de principiu a unui radioreceptor cu amplificare directã; ARF — amplificator de
radiofrecvenþã; D — detector; AAF — amplificator de audiofrecvenþã; PAA — preamplificator de
audiofrecvenþã; RV — reglaj volum; AP — amplificator de putere. Valori posibile: C1 = C2 = C4
= C5 = 50 nF; C3 = 4,7 nF; C6 = 220 µF/16V; C7 = 0,1 µF; C8 = 100 µF/12 V; C9 = 10 nF;
C10 = 1,5 nF; C11 = 680 µF/16 V; R1 = R5 = 6,8 kΩ; R2 = R6 = 620 kΩ; R8 = R7 = 47 kΩ;
R4 = 10 kΩ; R8 = 100 kΩ; R9 = R11 = 1 kΩ; R10 = 100 kΩ; R12 = 100 kΩ; T1 = BC171; T2 =
EFT323; (tranzistoare bipolare pnp).

115
demodulat, obþinut la ieºirea detectorului, este aplicat prin condensatorul C4
amplificatorului de audiofrecvenþã. Acesta este alcãtuit dintr-un etaj preampli-
ficator realizat cu tranzistorul T2 ºi un etaj amplificator de putere echipat cu
circuitul integrat TBA 790 K. Polarizarea bazei tranzistorului T2 este realizatã cu
ajutorul rezistorului R6. Semnalul de audiofrecvenþã util, existent la bornele
rezistorului de sarcinã R 5, este aplicat prin condensatorul de cuplaj C 5
potenþiometrului R8. Prin deplasarea cursorului acestui potenþiometru, se poate
varia nivelul sonor în difuzor. Condensatorul C7 aplicã semnalul la intrarea cir-
cuitului integrat (pinul 7). Ca sarcinã pentru circuitul integrat serveºte bobina
mobilã a difuzorului Df în serie cu condensatorul C11. Difuzorul are rolul unui
traductor electroacustic.
Aparatul este alimentat de la o sursã de curent continuu având tensiunea
cuprinsã între 6 ºi 9 V. Rezistorul R9, ºi condensatorul C6 servesc la filtrarea
suplimentarã a tensiunii de alimentare. Rezistoarele R3 ºi R7 sunt folosite pentru

"
termostabilizarea regimului de funcþionare a tranzistoarelor T1 ºi T2. Bara de
feritã are dimensiunile 55 mm/14 mm/4 mm ºi este de tipul celor folosite la
radioreceptoarele portabile. Bobina L se realizeazã pe o carcasã izolatoare ce
poate culisa pe bara de feritã ºi are 105 spire din sârmã de cupru emailat cu
diametrul de 0,1 mm. Bobina L' are 5 spire din aceeaºi sârmã ºi este dispusã la
(1,5÷2) mm depãrtare de L.
Circuitul integrat liniar românesc TBA 790 K este folosit ca amplificator
audio de putere. Acest circuit este capabil sã asigure o putere de 2 W pe o
sarcinã de (4÷8) Ω când este alimentat la o tensiune de 9 V. În figura 4.30, a
este arãtatã numerotarea terminalelor (pinilor) la acest circuit integrat.
Radioreceptoarele cu amplificare directã prezintã avantajul unei simplitãþi
constructive. Radioreceptoarele moderne, care pot satisface cele mai înalte
exigenþe, sunt – evident – cele de tip digital.

Test recapitulativ
1. Ce se înþelege prin masa efectivã a unui purtãtor de sarcinã mobil?
2. Ce semnificã mãrimea µ în conducþia electricã?
3. Pentru un semiconductor (intrinsec, sau extrinsec?) cu ce este egal produsul mul-
tiplu ρnie(µn + µp)?
4. În cazul unei joncþiuni p+n, în ce relaþie de inegalitate sunt concentraþiile NA ºi ND?
Dar pãtrunderile ln ºi lp ale regiunii de trecere în, respectiv, cele douã zone n ºi p ale
joncþiunii?
5. Ce relaþie formeazã pentru un semiconductor cu impuritãþi mãrimile σ, e, n, p, µn, µp?
6. În regiunea de trecere a unei joncþiuni, sarcina spaþialã fixatã în reþeaua cristalinã
este formatã din ioni de impuritãþi ............. în zona p ºi din ioni de impuritãþi .............
în zona n.
7. Identitatea UT = kT/e se numeºte tensiune termicã. Sã se scrie ecuaþia diodei
Id = f(Ud) folosind UT .
8. Care este valoarea tensiunii termice pentru 27°C?
9. Care este tensiunea maximã la bornele de ieºire ale redresorului în punte?
10. Ce se înþelege prin redresare dublã alternanþã?

116
# Fizicã nuclearã

5.1. Proprietãþi generale ale nucleului


5.2. Energia de legãturã a nucleului.
Stabilitatea nucleului
5.2.1. Forþe nucleare. Energia de legãturã a nucleului
5.2.2. Stabilitatea nucleului
5.2.3. Modelarea structurii nucleului
5.3. Radioactivitatea. Legile dezintegrãrii radioactive
5.3.1. Radioactivitatea naturalã
5.3.2. Legile dezintegrãrii radioactive
5.3.3. Reacþii nucleare
5.3.4. Legi de conservare în reacþiile nucleare
5.4. Interacþia radiaþiei nucleare cu substanþa.
Detecþia radiaþiilor nucleare. Dozimetrie
5.4.1. Radiaþii formate din particule
încãrcate electric
5.4.2. Interacþia radiaþiilor formate din
particule neutre cu substanþa
5.4.3. Detecþia radiaþiilor nucleare
5.4.4. Dozimetrie
5.4.5. Iradierea naturalã ºi iradierea artificialã
5.5. Fisiunea nuclearã. Reactorul nuclear
5.5.1. Fisiunea
5.5.2. Reacþia în lanþ. Masa criticã
5.5.3. Reactorul nuclear
5.6. Fuziunea nuclearã
5.6.1. Fuziunea
5.6.2. Reactorul cu fuziune
5.7. Acceleratoare de particule*
5.7.1. Acceleratorul liniar cu electroni de accelerare (LINAC)
5.7.2. Betatronul
5.7.3. Ciclotronul
5.8. Particule elementare*
5.8.1. Interacþiile fundamentale
5.8.2. Caracteristicile comune aleparticulelor elementare
5.8.3. Scurt istoric
5.8.4. Radiaþia cosmicã
5.8.5. Radiaþia cosmicã de fond
* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.
#
Fizicã nuclearã
5.1. Proprietãþi generale ale nucleului

Structura nucleului
Experimentul lui Rutherford pune în evidenþã faptul cã nucleul are dimensi-
uni foarte mici (≈10–15 m), în care este concentratã aproape toatã masa atomului
ºi care are sarcina electricã pozitivã.
Modelul protono-neutronic, conform cãruia nucleul se compune din protoni –
# având sarcinã electricã pozitiv㠖, ºi neutroni – fãrã sarcinã electric㠖 a fost
confirmat de cercetãrile experimentale.
În nucleu, neutronul ºi protonul au proprietãþi asemãnãtoare ºi sunt denumiþi
nucleoni.
Atomii sunt caracterizaþi prin numãrul de protoni Z, numit numãr atomic, care
este numãrul de ordine din tabelul periodic al elementelor ºi numãrul de masã, A,
reprezentând numãrul de nucleoni din nucleu ºi este egal cu valoarea rotunjitã
la un numãr întreg a masei nucleului. Numãrul de neutroni, N, este dat de
diferenþa A – Z.
Simbolul elementului chimic X are ca indici numãrul atomic ºi numãrul de
masã: AZX (vezi tabelul periodic al elementelor de la pagina 184).
Modul simbolic de scriere se extinde ºi la nucleoni. Astfel, vom nota protonul
cu 11p ºi neutronul cu 01n.
Elementele care au acelaºi Z ºi A diferit se numesc izotopi: 11H (hidrogen), 21H
(deuteriu), 31H (tritiu).
Elementele care au acelaºi A ºi Z diferit se numesc izobari: 7632
Ge ºi 76
34
Se; 54
24
Cr
ºi 26Fe.
54

S-a constatat cã atomii care nu se disting din punct de vedere chimic (adicã
aparþin aceluiaºi element, având aceeaºi structurã electronicã), formeazã un
amestec de atomi diferiþi. În acest amestec, toþi atomii au acelaºi numãr de
protoni, dar numãrul de neutroni diferã de la nucleu la nucleu.
De exemplu, în naturã, oxigenul se compune din atomi de oxigen cu numãrul
de masã 16 (168O) în proporþie de 99,759%, cu numãrul de masã 17 (178O) în
proporþie de 0,0374% ºi cu numãrul de masã 18 (188O) în proporþie de 0,2036%.

118
Dimensiunile nucleului
Suprafaþa nucleului ºi dimensiunile sale
sunt perfect determinate. Considerând nucleul
sferic (fig. 5.1), raza nucleului se calculeazã
din relaþia empiricã:
R = R0A1/3. (5.1)
Pentru un numãr mare de nuclee, constanta
R0 = 1,45·10–15 m ºi reprezintã raza unui nucleu
de 11H.
Deci, volumul nucleului este: Fig. 5.1. Structura câtorva nuclee
atomice (protonii – roºii, neutronii –
4 3
V = πR . (5.2) cenuºii).
3
Se observã cã volumul este direct proporþional cu numãrul de nucleoni
Sarcina nucleului
În atom trebuie sã se gãseascã Z protoni care sã compenseze sarcina a Z
electroni. Deci, sarcina nucleului este pozitivã ºi egalã cu + Ze.
Masa nucleului, mN
#
Aceastã masã este datã de diferenþa dintre masa atomului ºi masa electronilor
din atom.
Ca unitate de mãsurã s-a ales unitatea atomicã de masã:
1 u = 1,6605·10–27 kg,
adicã masa egalã cu a 12-a parte din masa izotopului 126C.
Astfel, masele de repaus ale protonului ºi neutronului sunt:
mp = 1,67262·10–27 kg = 1,007299 u;
mn = 1,67493·10–27 kg = 1,008690 u.
Pe baza relaþiei dintre masã ºi energie, datã de Einstein, ∆E = c2∆m, masa se
poate exprima ºi în unitãþi echivalente de energie.
ªtiind cã c = 2,9979246·108 m/s ºi 1 eV = 1,602177·10–19 J,
1 u·c2 = 14,92383 J = 931,5 MeV.
Obþinem, deci: mp = 938,3 MeV/c2 ºi mn = 939,5 MeV/c2.
Se vede cã: mp = mn ≈ 1u iar mp = 1836 me.
Valoarea densitãþii nucleare este foarte mare.
mp A mp A mp
ρ= = = 17 3
V 4 3 4 3 = 10 kg/m .
πR0 A πR0
3 3
Experimental se constatã cã, la suprafaþa nucleului, densitatea scade treptat ºi
nu se anuleazã brusc.

119
5.2. Energia de legãturã a nucleului.
Stabilitatea nucleului

5.2.1. Forþe nucleare. Energia de legãturã a nucleului


Tot din experimentul lui Rutherford s-a tras concluzia cã la distanþe mai mici
de 10–14 m acþioneazã forþe mult mai intense decât cele coulombiene.
Se poate analiza experimental cum se manifestã interacþiunea dintre un proton
ºi un neutron în funcþie de distanþa dintre cele douã particule.
dE p
ªtim cã: dL = – dEp; Fdr = – dEp ⇒ F = –
dr
Aºa cum se vede în figura 5.2, a, pentru distanþe r > R nu acþioneazã nicio
forþã. Pentru r < R, cele douã particule se atrag puternic ºi ca urmare energia
potenþialã scade brusc. În regiunea r ≤ R existã o „groapã de potenþial”.
În cazul interacþiunii dintre doi protoni (fig. 5.2, b), la distanþe mai mari de
# R, protonii se resping datoritã forþei electrostatice coulombiene.
La distanþa r ≤ R, potenþialul scade brusc, datoritã faptului cã forþele atractive
sunt mult mai intense.
Curba energiei potenþiale are un maxim numit „barierã de potenþial”. Pentru
o particulã având sarcina Z1e, „înãlþimea” barierei de potenþial este datã de
relaþia:
Z Ze 2
Ep = 1 , (5.3)
4πε 0 R
în care +Ze este sarcina nucleului.

a b

Fig. 5.2. a – variaþia forþei nucleare neutron-proton cu distanþa r dintre cele douã particule;
b – variaþia forþei nucleare proton-proton cu distanþa r dintre cei doi protoni.

120
Forþele care menþin protonii ºi neutronii în nucleu sunt forþe nucleare. Aceste
forþe au urmãtoarele proprietãþi:
– sunt mult mai intense decât forþele electrostatice coulombiene (de 100 ori
mai mari);
– au razã micã de acþiune (≈ 10–15 m);
– nu depind de sarcina particulelor;
– au aceeaºi valoare pentru doi protoni, doi neutroni sau pentru un proton ºi
un neutron;
– un nucleon interacþioneazã numai cu nucleonii aflaþi în imediata apropiere.
Prin metodele spectrometriei de masã, pot fi mãsurate cu precizie mare masele
atomilor. Forþele nucleare sunt atât de mari, încât masa unui sistem nuclear legat
este mai micã decât suma maselor nucleonilor componenþi.
În acest fel, se poate obþine energia de legãturã a unei configuraþii nucleare
direct din compararea maselor. S-a observat cã masa unui izotop este mai micã
decât suma maselor particulelor constituente în stare liberã (nucleoni ºi electroni).
Pentru un nucleu format din Z protoni ºi (A – Z) neutroni, diferenþa dintre
suma maselor nucleonilor liberi aflaþi în repaus ºi masa nucleului legat aflat în
repaus (mN) este egalã cu: Zmp + (A – Z)mn – mN = ∆m.
Conform formulei lui Einstein, care stabileºte relaþia între masã ºi energie: #
E = c2∆m, (5.4)
energia care se elibereazã la formarea nucleului din nucleoni sau energia necesarã
desfacerii nucleului în nucleonii componenþi se numeºte energia de legãturã a
nucleului (Eleg).
Pe baza relaþiei 5.4, energia de legãturã a nucleului are expresia:
Eleg = c2[Zmp + (A – Z)mn – mN]. (5.5)
Întrucât în tabele sunt date masele atomilor (mA) ºi nu masele nucleelor, vom
exprima relaþia 5.5 astfel încât sã aparã masa atomului.
Eleg = c2[Zmp + (A – Z)mn + Zme – Zme – mN].
unde me este masa electronului.
Masa atomului diferã de masa nucleului:
el
Eleg
mA = mN + Zme – .
c2
Energia de legãturã a electronilor în atom Eleleg (10 eV) poate fi neglijatã, ea
fiind mult mai micã decât energia de legãturã a nucleului, deci:
Eleg = c2[ZmH + (A – Z)mn – mA], (5.6)
unde:
mH = m p + m e
este masa atomului de hidrogen 11H.
Definim energia de legãturã pe nucleon ca fiind energia de legãturã a nucleului
Eleg
împãrþitã la numãrul nucleonilor din nucleu: .
A
121
Sã calculãm, de exemplu, energia de legãturã a nucleului de heliu 24He. Numãrul
de protoni este Z = 2 ºi numãrul de neutroni A – Z = 2.
Masa atomului de 42He este: m2He = 4,00260 u = 3728 MeV,
4
iar masa atomului de hidrogen 11H:
m1H = 1,00815u = 938,7 MeV.
1

Eleg = 2·938,7 + 2·939,5 – 3728 = 28,4 MeV.


Putem calcula în continuare energia de legãturã pe nucleu:
Eleg 28,4
= = 7,1 MeV.
A 4

5.2.2. Stabilitatea nucleului


Stabilitatea nucleelor este caracterizatã de:
N
# – raportul dintre numãrul de neutroni N ºi numãrul de protoni Z:
– energia de legãturã pe nucleon:
Z
;

Eleg
.
A
Urmãrind experimental proprietãþile nucleelor elementelor, s-a constatat cã
anumite proprietãþi suferã modificãri în salturi la un numãr de protoni sau de
neutroni egal cu: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126, aºa-numitele „numere magice”.
Elementele ale cãror nuclee conþin un numãr magic ºi de protoni ºi de neutroni,
se numesc „dublu magice” (42He, 168O, 40 20
Ca, 48
20
Ca ºi 208
82
Pb).
O valoare mare a energiei de legãturã pe nucleon indicã faptul cã nucleonii
sunt puternic legaþi între ei, ceea ce înseamnã cã nucleul este stabil.
În graficul din figura 5.3 este reprezentatã dependenþa energiei de legãturã pe
Eleg
nucleon în funcþie de numãrul de masã A.
A
Din grafic se observã cã energia de legãturã pe nucleon creºte rapid cu numãrul
de masã pentru valori mici ale lui A, prezentând ºi maxime pronunþate pentru
4
2
He, 126Ca, 168O. Pentru A cuprins între 40 ºi 140, energia de legãturã pe nucleon
este maximã (≈ 8,5 MeV) ºi aproape constantã. Pentru A > 140 (nuclee grele)
energia de legãturã pe nucleon scade lent ajungând la aproximativ 7,5 MeV.
Maximele mãrimii Eleg/A pentru nucleele uºoare cu A < 28 ºi Z = N sugereazã
formarea unor grupãri stabile de 4 nucleoni. Existã, deci, tendinþa ca douã perechi
proton-neutron sã se lege astfel încât sã formeze un nucleu de 42He – o particulã
α, care este foarte stabilã.

122
Fig. 5.3. Variaþia energiei de legãturã pe nucleon în funcþie de numãrul de masã A.
#
5.2.3. Modelarea structurii nucleului
În elaborarea modelelor nucleare principala piedicã constã în faptul cã nu se
cunoaºte natura forþelor nucleare.
Pe baza modelelor nucleare se încearcã explicarea stabilitãþii nucleelor, a
proprietãþilor lor radioactive, precum ºi probabilitãþile de tranziþie.
Modelul picãturii
Acest model propus de Bohr în anul 1931 se bazeazã pe analogia dintre
interacþiunea care are loc între nucleoni ºi cea dintre moleculele dintr-o picãturã
de lichid:
– nucleonul interacþioneazã numai cu nucleonii vecini;
– miºcarea nucleonilor este comparatã cu miºcarea de agitaþie termicã a
moleculelor lichidului, nucleonii din „picãtura nuclear㔠se miºcã continuu,
schimbând energie între ei în urma ciocnirilor;
– picãtura de substanþã nuclearã este încãrcatã electric ºi este incompresibilã;
– nucleonii de la suprafaþã sunt atraºi spre interiorul picãturii exercitând o
forþã de „tensiune superficial㔠care determinã forma sfericã a picãturii.
Cu ajutorul acestui model se pot explica:
– evaluarea razei nucleului pe baza faptului cã volumul nucleului este apro-
ximat cu volumul unei sfere de razã R, proporþional cu numãrul de nucleoni A:
4 3
V= πR = kA;
3
– procesul de fisiune nuclearã, asemuit cu vibraþia unei molecule în jurul unei
poziþii momentane de echilibru;
123
– emisia de nucleoni în cazul reacþiilor nucleare poate fi descrisã ca un proces
de „evaporare”.
Modelul nu explicã:
– forþele nucleare;
– o parte dintre proprietãþile nucleului;
– stabilitatea nucleelor formate din grupãri de 2 neutroni ºi 2 protoni;
– stãrile excitate ale nucleelor;
– reacþiile nucleare care au loc cu particule proiectil de mare energie;
Modelul pãturilor nucleare
Acest model a fost propus de Heisenberg în anul 1935.
Asemãnãtor distribuþiei electronilor dintr-un atom pe anumite pãturi energe-
tice se distribuie ºi nucleonii pe anumite nivele de energie. Fiecare nucleon se
miºcã independent în câmpul creat de ceilalþi nucleoni.
Ca ºi orbitele electronice, orbitele nucleare sunt caracterizate de cele patru
numere cuantice pentru care este valabil principiul de excluziune a lui Pauli; pe
o pãturã de energie nu pot sta decât cel mult doi nucleoni identici cu momentele
de spin orientate antiparalel.
Nucleul este cel mai stabil când pãturile sunt ocupate.
# Dacã se introduce încã un nucleon, acesta ocupã un alt nivel de energie, fiind
mai slab legat (o energie de legãturã mai micã). Înseamnã cã energia de legãturã
pe nucleon a unui nucleu cu pãturi incomplete este mai micã decât a unui nucleu
cu pãturi complete.
Modelul explicã existenþa „numerelor magice”, descrie comportarea nucleelor
uºoare, clarificã izomeria (acelaºi A, acelaºi Z ºi diferã prin însuºirile lor radio-
active), emisia radiaþiei γ prin tranziþiile între anumite nivele energetice nucle-
are, stabilitatea nucleelor formate din grupuri de 2 neutroni ºi 2 protoni.
Modelul unificat dintre modelul picãturii ºi modelul în pãturi este cunoscut
ca modelul generalizat.

Probleme propuse
1. Pe baza relaþiei 5.6, sã se calculeze energia de legãturã a nucleului de deuteriu 21H.
Se cunosc: mH = 1,007299 u; mn = 1,008690 u ºi m2H = 2,014102u.
1
R: 1,76 MeV.
2. Sã se calculeze energia de legãturã pe nucleon, pentru nucleul de 235
92
U.
Se dau: m235 U = 235,04393u; mH = 1,007299 u ºi mn = 1,008690 u.
92
R: 7,4 MeV.
3. Sã se calculeze energia de legãturã a unui nucleu care are un numãr egal de protoni ºi
de neutroni cu al nucleului de 27Al ºi raza de 1,5 ori mai micã. Energia de legãturã a nucleului
de aluminiu este egalã cu 216 MeV.
R: 64 MeV.
4. Calculaþi masa nucleului izotopului 168O, cunoscând cã: masa atomului m16O = 15,9949
8
u ºi masa electronului me = 5,6067·10–4 u.
R: 15,9904 u.

124
5.3. Radioactivitatea1. Legile dezintegrãrii radioactive
Nucleele multor elemente chimice sunt stabile, adicã îºi menþin structura un
timp infinit de lung (miliarde de ani).
Nucleele instabile au o existenþã limitatã în timp.
Nucleele instabile se numesc radioactive, deoarece dezintegrarea nucleului stabil
se face cu emiterea din nucleu a unor radiaþii corpusculare ºi electromagnetice.
Instabilitatea nuclearã se deosebeºte de instabilitatea atomului prin:
– durata medie a instabilitãþii; la un sistem atomic durata unei stãri excitate
este cam de 10–8 s, pe când la un nucleu instabil este cuprinsã între 10–14 s ºi 1011
ani.
– dezexcitarea sistemelor atomice se face prin emisie de fotoni; nucleele
atomice se dezexcitã atât prin emisie de fotoni cât ºi de particule β sau α.
Transformãrile nucleare pot fi:
• spontane: – dezintegrare radioactivã (α, β);
– dezexcitare nuclearã (γ);
• induse: – reacþii nucleare;
– excitãri nucleare.
În toate transformãrile nucleare se respectã legile de conservare a energiei, #
impulsului, momentului cinetic, sarcinii ºi numãrului de nucleoni.

5.3.1. Radioactivitatea naturalã


Procesul de emisie spontanã a radiaþiilor
îl numim radioactivitate naturalã.
Modelul protono-neutronic al nucleului
explicã ºi radioactivitatea nucleelor.
Pentru a stabili natura radiaþiilor emise
de nucleul unui element radioactiv, preparatul
radioactiv se introduce într-o micã cavitate
cilindricã practicatã într-un bloc de plumb.
Perpendicular pe direcþia fasciculului de
radiaþii, se aplicã un câmp magnetic uniform.
Se deceleazã trei tipuri de radiaþii (fig. 5.4). Fig. 5.4. Separarea radiaþiilor radioac-
Ele au fost numite radiaþii α, β ºi γ. tive în câmp magnetic.
Dupã modul în care sunt deviate, s-a stabilit cã:
– Radiaþiile α sunt formate din particule cu sarcinã pozitivã ºi masã mare
(sunt mai puþin deviate). Particulele α sunt nuclee de heliu ºi au energii cuprinse
între 3 ºi 6 MeV. În aer, au un parcurs2 de 3 pânã la 10 cm ºi pot fi oprite de
un strat de substanþã de o fracþiune de milimetru. Ionizeazã puternic gazele prin
care trec.

1
Vezi ºi http://www.andrad.ro/ro/?id=10039&lang=ro.
2
Parcurs – drumul mediu strãbãtut de particule într-o substanþã pânã la oprire.

125
– Radiaþiile β– sunt fascicule de electroni, cu sarcina egalã cu sarcina electricã
elementarã, 1,6·10–19C. La aceeaºi energie, au putere de ionizare aproximativ de
100 de ori mai micã decât particulele α ºi un parcurs de câþiva metri în aer ºi
2–3 mm în aluminiu.
Existã ºi radiaþii β+, fascicule de particule numite pozitroni, având proprietãþi
asemãnãtoare cu radiaþiile β–, dar ele se anihileazã rapid. Într-un proces de
anihilare pozitron-electron iau naºtere douã cuante γ.
– Radiaþiile γ nu sunt deviate de câmpul magnetic ºi electric. Ele sunt unde
electromagnetice cu lungimi de undã foarte mici, de ordinul 1/100 din lungimea
de undã pentru razele X. Sunt mult mai penetrante decât radiaþiile α ºi β, parcursul
lor, la aceeaºi energie, fiind de câteva zeci de metri.
Sunt radiaþii de naturã electromagneticã având energii mai mari decât radiaþiile
X. Ca urmare, înnegresc placa fotograficã, ionizeazã gazele ºi substanþele prin
care trec, dar mult mai slab decât radiaþiile X.
Un acelaºi nucleu nu emite concomitent toate cele trei tipuri de radiaþii; doar
un amestec de elemente radioactive le poate da.

# În urma emisiei radioactive, nucleul emitent se transformã într-un alt nucleu.


Dezintegrarea α . În urma emisiei unei particule α, nucleul elementului
radioactiv ZAX se transformã dupã ecuaþia:
A
Z
X → 42α + AZ –– 42Y, (5.7)
adicã, numãrul de masã al atomului se micºoreazã cu 4 unitãþi ºi numãrul
atomic Z cu 2 unitãþi. Specia atomicã X se transformã în Y, deplasat cu douã
cãsuþe la stânga în tabelul periodic al elementelor.
Particulele α emise de nucleu, se formeazã în interiorul nucleului prin unirea
a 2 protoni cu 2 neutroni.
Din punctul de vedere al fizicii clasice, pentru ca particula α sã poatã pãrãsi
nucleul, ar trebui sã primeascã o energie pentru a ieºi din „groapa de potenþial”
ºi a trece peste „bariera de potenþial”. Dar nucleele se dezintegreazã spontan,
fãrã transfer de energie din afarã.
În mecanica cuanticã, dezintegrarea α este tratatã ca o trecere a acestor particule
prin bariera de potenþial, proces numit efect tunel.
Dezintegrarea β. Prin emisia unui electron, noul element are acelaºi numãr
de masã A, iar numãrul atomic Z este mãrit cu o unitate:
A
Z
X→ 0
–1
β+ A
Y.
Z+ 1
(5.8)
Locul elementului se deplaseazã cu o cãsuþã la dreapta în tabelul periodic al
elementelor.
În cazul emisiei unui pozitron:
A
Z
X→ 0
+1
β+ A
Z–1
Y. (5.9)
Elementul radioactiv se transformã într-un element nou, situat cu un loc mai
la stânga în tabelul periodic al elementelor.

126
Deoarece în nucleu nu existã electroni sau pozitroni, se admite cã emisia β– are
loc ca urmare a transformãrii unui neutron într-un proton ºi un electron, iar emisia
β+, prin transformarea unui proton într-un neutron ºi un pozitron. Pentru a se
respecta legea conservãrii energiei, se emite ipoteza cã în dezintegrarea β– ºi β+,
pe lângã neutron ºi proton, apare o particulã nouã, neutrã electric, cu masã foarte
~ ).
micã, care se deplaseazã cu viteza luminii, denumitã neutrino (ν) ºi antineutrino (ν
Deci: 1p → 1n + 0e + ν ºi 1n → 1p + 0e + ~
1 0 +1 0 1 –1
ν.
Dezintegrarea γ. Radiaþia γ este emisã atunci când un nucleu trece dintr-o
stare cu energie mai mare într-o stare cu energie mai micã. Nucleul emitent îºi
pãstreazã masa ºi sarcina.
Radiaþia γ însoþeºte emisia de particule α sau β, în cazul în care nucleul
elementului rezultat nu este stabil ci este la rândul lui radioactiv, deci este în
stare excitatã ºi se noteazã cu Y*.

5.3.2. Legile dezintegrãrii radioactive


Dezintegrarea este un proces spontan care se produce întâmplãtor, deci stabilirea
unei legi de dezintegrare trebuie abordatã din punct de vedere statistic. Nu se poate
prevedea care anume atom se va dezintegra la un moment dat, dar se poate cunoaºte
#
numãrul de atomi care se vor dezintegra într-un anumit interval de timp.
S-a constatat experimental cã, pentru un nucleu instabil, în unitatea de timp,
se dezintegreazã totdeauna aceeaºi fracþiune din numãrul de nuclee prezente la
un moment dat.
Constanta care reprezintã fracþiunea din numãrul nucleelor prezente ce se
dezintegreazã în unitatea de timp se numeºte constantã radioactivã (sau constantã
de dezintegrare) λ:
dN 1
λ=– ; [λ]SI = s–1. (5.10)
N dt
Ea este independentã de presiune, temperaturã º.a., este aceeaºi pentru toate
nucleele aceleiaºi specii, adicã este o constantã de material.
Semnul minus aratã cã numãrul de nuclee care se dezintegreazã dN creºte ºi
numãrul de nuclee rãmase nedezintegrate, N, scade.
Separãm variabilele ºi integrãm relaþia 5.10, de la N0 (numãrul de nuclee
nedezintegrate prezente la momentul t = 0) pânã la N (numãrul de nuclee
N t
dN
nedezintegrate la momentul t): ∫
N0
N 0

= – λ dt .

N
Se obþine: lnN – lnN0 = – λt ⇒ ln = – λt .
N0
Legea dezintegrãrii radioactive se poate scrie:
N = N0e–λt. (5.11)

127
Deci, numãrul nucleelor nedezintegrate N scade exponenþial în timp (fig. 5.5).
Pentru caracterizarea radioactivitãþii unui element se foloseºte o altã constantã,
timpul de înjumãtãþire T1/2. Este timpul dupã care jumãtate dintre nucleele iniþiale
N0
se dezintegreazã, adicã N = (fig. 5.5).
2
N0
Înlocuind în relaþia 5.11, se obþine: = N0e–λT1/2 ⇒ 1 = 2e–λT1/2.
2
Logaritmând ºi ºtiind cã ln2 = 0,693, expresia timpului de înjumãtãþire este
datã de formula:
ln 2 0,693 . (5.12)
T1/ 2 =
=
λ λ
Relaþia 5.11 poate fi exprimatã ºi în funcþie de timpul de înjumãtãþire T1/2. De
altfel, în probleme, aceastã mãrime este mai des folositã decât constanta
radioactivã λ.
Întrucât din relaþia 5.12:

# λ=
0,693 ,
T1/ 2
rezultã cã:
t
– 0 , 693
T1 / 2
N = N 0e .
În tabelul 5.1 sunt daþi timpii de înjumãtãþire pentru unele elemente radioactive.
Numãrul nucleelor dezintegrate este:
N0 – N = N0 – N0e–λt = N0(1 – e–λt). (5.13)
Se utilizeazã aproximaþia:
e–x ≈ 1 – x pentru x << 1.
În acest caz, ecuaþia 5.13 devine:
N0 – N ≈ N0λt. (5.14)

Tabelul 5.1

Timpul de înjumãtãþire pentru unele


elemente radioactive
Elementul radioactiv T1/2
238
92
U 4,55·109 ani
232
90
Th 1,39·1010 ani
226
Ra 1620 ani
Fig. 5.5. Scãderea în timp a numãrului de 88
222
nuclee instabile N. Dupã t = T1/2, numãrul 86
Rn 3.825 zile
de nuclee instabile N0, prezente la t = 0, se 212
Po 10–8 s
84
reduce la N0/2.

128
Stabilitatea elementelor radioactive se defineºte prin viaþa medie τ, egalã cu
inversul lui λ:
1
τ= .
λ
Înlocuind în 5.11, se obþine:
1
– λ N0
N = N 0e λ ⇒ N = = 0,37 N0. (5.15)
e
adicã, viaþa medie τ este egalã cu timpul dupã care numãrul de nuclee N0 se
micºoreazã de e ori (e fiind baza logaritmilor naturali: e = 2,7).
O sursã radioactivã se caracterizeazã printr-o mãrime numitã activitate, notatã
cu Λ.
Λ reprezintã numãrul de particule pe care le emite sursa în unitatea de timp:
dN . (5.16)
Λ=
dt
Unitatea de mãsurã în S.I. pentru activitate este becquerel (Bq):
1 Bq = 1 dez/s.
În mod curent, se foloseºte unitatea denumitã curie (Ci): #
1 Ci = 3,7·1010 dez/s = 3,7 · 1010 Bq.
Relaþia dintre activitate ºi constanta radioactivã este:
Λ = λN, (5.17)
iar:
Λ = Λ0e–λt. (5.18)
Dacã înmulþim relaþia 5.11 cu masa unui atom, m:
mN = mN0e–λt,
rezultã: M = M0e–λt. (5.19)
Dacã împãrþim relaþia 5.11 la volumul ocupat de substanþa radioactivã, obþinem:
N N 0 –λt
= e ⇒ n = n0e–λt, (5.20)
V V
unde n este concentraþia substanþei radioactive.
În stabilirea legii de dezintegrare am considerat cã elementul rezultat este
stabil. De cele mai multe ori, însã, produºii de dezintegrare sunt ºi ei radioactivi.
Aceºtia la rândul lor se pot dezintegra pânã când se ajunge la un element stabil.
Ansamblul elementelor radioactive care derivã prin dezintegrare unul din altul,
pânã la elementul stabil, formeazã o serie radioactivã.
În naturã se cunosc trei serii radioactive:
– seria uraniului 238
92
U → 206
82
Pb;
– seria thoriului 90Th → 208
232
82
Pb;
– seria actiniului 92U → 82Pb.
235 207

129
Probleme rezolvate
1. Sã se determine „vârsta” unui obiect de lemn, ºtiind cã activitatea izotopului 146C
pentru acest obiect este 3/5 din activitatea unui copac tãiat recent. Timpul de înjumãtãþire
al izotopului este T1/2 = 5730 ani.
Activitatea copacului tãiat recent este Λ0. Conform enunþului, Λ = 3/5Λ0.
Înlocuind în relaþia 5.18, obþinem: Λ0 = Λ0e–λt ⇒ 3 = 5e–λt
5
5, ln
Logaritmând, rezultã: ln3 = ln5 – λt ⇒ λt = ln de unde t = 3 .
3 λ
5 5
ln ln
0,693 t = 3 T = 3 5730 = 4223 ani.
Însã: λ = , deci: 1/ 2
T1/ 2 0 , 693 0 , 693
2. Produsul stabil final al dezintegrãrii izotopului de uraniu 238 92
U, având timpul de
înjumãtãþire T1/2 = 4,5·109 ani, este izotopul plumbului 206 82
Pb. Sã se calculeze cât este
masa plumbului produs prin dezintegrare în timpul t = 2,25·109 ani a unei cantitãþi
m = 1 kg de uraniu pur.

# Numãrul de nuclee dezintegrate de uraniu este egal cu numãrul de nuclee de plumb

la momentul t: Ndez = NPb = N0U(1 – e– λt); NPb =


mPb N A m N
ºi N0U = U A , deci:
APb AU
mPb mU
= (1 – e–λt) ⇒ m = m APb (1 – e–λt).
APb AU Pb U
AU
ln 2 T1 / 2 ln 2
T A T 2 APb –
Din enunþ: t = 1/ 2 , deci: mPb = mU Pb (1 – e 1 / 2 ) = mU (1 – e 2 )
.
2 AU AU
206  1  206
Înlocuind numeric se obþine: mPb = 1· 1 – 0,35  = (1 – 0,707) .
238  e  238
Efectuând calculele rezultã cã: mPb ≈ 0,253 kg.

5.3.3. Reacþii nucleare


Reacþiile nucleare sunt procesele de interacþiune dintre nuclee ºi diferite particule
(protoni, neutroni, particule α, ioni grei, electroni, radiaþii γ), care au ca efect fie
transformarea nucleelor iniþiale, fie modificarea stãrii lor energetice.
Nucleele care rezultã în urma unei reacþii nucleare pot fi stabile sau instabile.
Dacã nucleele care rezultã sunt instabile, ele se dezintegreazã dupã aceleaºi legi
ca în cazul radioactivitãþii naturale.
Ecuaþia unei reacþii nucleare poate fi scrisã sub forma:
X + x → Y + y sau X(x, y)Y, (5.21)
în care X reprezintã nucleul-þintã, x particula proiectil, Y nucleul rezultat ºi y
particula emergentã. Paranteza (x, y) indicã tipul reacþiei nucleare.
Reacþiile nucleare descrise de ecuaþia 5.21 reprezintã diferite procese.

130
1) Dacã X = Y ºi x = y are loc o împrãºtiere.
Împrãºtierea este procesul în urma cãruia particula y care pleacã din þintã este
identicã cu particula incidentã ºi nucleul X nu-ºi schimbã starea internã (specia).
Împrãºtierea poate fi elasticã ºi neelasticã.
– Un exemplu de împrãºtiere elasticã este experimentul lui Rutherford de
împrãºtiere a particulelor α pe o foiþã de aur. Nucleul X nu-ºi schimbã starea
internã.
– În împrãºtierea neelasticã se schimbã starea internã a nucleelor care se
ciocnesc. Dacã particulele incidente nu sunt complexe, se schimbã doar starea
internã a nucleului þintã care trece din starea fundamentalã într-o stare excitatã.
2) Dacã X ≠ Y ºi x ≠ y, are loc o transmutaþie nuclearã. Nucleul Y care ia
naºtere poate fi stabil sau instabil.
Prima transmutaþie nuclearã a fost realizatã de Rutherford.
El a bombardat o þintã de azot cu particule α emise de o sursã naturalã de
poloniu. În urma reacþiei iau naºtere nuclee de oxigen ºi sunt emiºi protoni.
Reacþia este descrisã de relaþia:
N + 42α → O + 11p. (5.22)
#
14 17
7 8

O altã reacþie cunoscutã, care a pus în evidenþã neutronul (prin experimentul


realizat de J. Chadwick), are loc la bombardarea unei þinte de beriliu cu particule
α produse de o sursã radioactivã. Ea se scrie:
9
4
Be + 42α → 12
6
C + 10n. (5.23)
Reacþiile nucleare pot fi declanºate ºi de particule accelerate. Prima reacþie
realizatã în acest mod s-a obþinut cu protoni incidenþi pe o þintã de nuclee de litiu.
Reacþia se scrie:
7
3
Li + 11p → 42He + 42He.
Se obþin, deci, douã particule α.
Dupã tipul particulelor incidente, reacþiile nucleare pot fi clasificate în:
1) Reacþii produse de particule încãrcate:
(α, p); (d, p); (p, n); (α, n); (d, n); (p, α).
În acest caz, energia particulelor trebuie sã fie mai mare pentru a învinge
forþele de respingere coulombiene.
Dãm câteva exemple: pentru 168O, bariera de potenþial a nucleului în cazul
bombardãrii cu protoni este de aproximativ 3MeV, iar în câmpul nucleului de
238
92
U are valoarea de 14,3 MeV.
Pentru aceleaºi nuclee, în cazul bombardãrii cu particule α, înãlþimea barierei
este dublã, având valorile de ≈ 6MeV, respectiv ≈ 28,6 MeV.
Reacþiile, însã, se pot produce ºi la energii mai mici, ca urmare a pãtrunderii
particulelor în nucleu prin efect tunel.
2) Reacþiile cu neutroni: (n, p); (n, α); (n, γ), au loc ºi la energii foarte mici,
deoarece neutronul neavând sarcinã, poate pãtrunde cu uºurinþã în nucleu.

131
Aceste reacþii produc, însã, ºi particule emergente care au sarcinã ºi care
trebuie sã învingã bariera de potenþial pentru a ieºi din nucleu.
3) Dacã x = γ prin (γ, p) ºi (γ, n) se produce o reacþie fotonuclearã.
Pentru ca reacþia sã aibã loc, trebuie ca radiaþia γ sã aibã o energie mai mare
ca energia de legãturã a nucleonului (p sau n) în nucleu.
Ca reacþie de acest tip, este foarte cunoscutã fotodezintegrarea deuteriului:
2
1
D(γ, n)11H.

5.3.4. Legi de conservare în reacþiile nucleare


1) Legea conservãrii sarcinii electrice
Suma sarcinilor electrice ale particulelor intrate în reacþie este egalã cu suma
sarcinilor electrice ale particulelor rezultate din reacþie:
ZX + Z x = Z Y + Z y . (5.24)

# 2) Legea conservãrii numãrului de nucleoni


Numãrul total al nucleonilor (egal cu numãrul de masã A) care intrã în reacþie
este egal cu numãrul de nucleoni rezultaþi din reacþie:
AX + A x = A Y + A y. (5.25)
De exemplu, pentru reacþia Li ( p, α) He, cele douã legi se scriu:
7
3
1
1
4
2
4
2
ZX + Zx = 3 + 1 = 4; AX + Ax = 7 + 1 = 8;
ºi ZY + Zy = 2 + 2 = 4; AY + Ay = 4 + 4 = 8.

3) Legea conservãrii energiei


În orice reacþie nuclearã energia totalã relativistã se conservã.
ªtim cã aceastã energie este egalã cu:
E = m 0 c 2 + E c.
În studiul energiei de legãturã a nucleului am considerat nucleul în repaus ºi
nucleonii izolaþi în repaus. În reacþiile nucleare, particulele au ºi energii cinetice.
În consecinþã, legea conservãrii energiei totale relativiste se scrie:
EX + E x = E Y + Ey , (5.26)
adicã:
mXc2 + EcX + mxc2 + Ecx = mYc2 + EcY + myc2 + Ecy , (5.27)
unde mX, mx, mY ºi my sunt masele de repaus ale particulelor.
Ecuaþia 5.27 mai poate fi scrisã sub forma:
EcY + Ecy – EcX – Ecx = (mX + mx – mY – my)c2. (5.28)
Relaþia 5.28 aratã cã variaþia energiei cinetice este echivalentã cu variaþia
energiei de repaus.

132
Numim energie de reacþie diferenþa dintre suma energiilor cinetice ale
particulelor rezultate din reacþie ºi suma energiilor particulelor intrate în reacþie
sau diferenþa dintre energia de repaus a particulelor înainte de reacþie ºi ca de
dupã reacþie. Energia de reacþie se noteazã cu Q ºi este egalã cu:
Q = (EcY + Ecy) – (EcX + Ecx), (5.29)
sau:
Q = [(mX + mx) – (mY + my)]c2. (5.29')
Pentru Q > 0 reacþia se numeºte exoenergeticã, iar pentru Q < 0 reacþia se
numeºte endoenergeticã.
În reacþiile exoenergetice se elibereazã energie, întrucât energia cineticã a
particulelor rezultate din reacþie este mai mare decât energia cineticã a particulelor
intrate în reacþie.
ªi în cazul reacþiilor nucleare, se folosesc masele atomilor ºi nu a nucleelor,
deoarece eroarea care se face neglijând masele electronilor ºi a energiei de
legãturã a electronilor în atom este micã.

4) Legea conservãrii impulsului


Ca în orice sistem mecanic izolat, impulsul total al sistemului înainte de
#
ciocnire este egal cu impulsul total al sistemului dupã ciocnire.
În sistemul de referinþã legat de laborator, sistemul laboratorului, nucleul þintã
este în repaus, deci EcX = 0 ºi pX = 0.
Legea conservãrii impulsului se scrie:
H H H
p x = pY + p y. (5.30)
Interacþiunea care are loc este ilustratã în
figura 5.6.
Din figura 5.6 se vede cã:
p2Y = p2x + p2y – 2pxpycosθ. (5.31)
În reacþiile nucleare, energiile cinetice sunt mici
în comparaþie cu energiile de repaus, putând fi
exprimate nerelativist sub forma:

Fig. 5.6. Conservarea pY2 p x2 p 2y


impulsului în reacþia nuclearã. EcY = ; Ecx = ºi Ecy = . (5.32)
2mY 2m x 2m y
Înlocuind în relaþia 5.31, rezultã:
2mYEcY = 2mxEcx + 2myEcy – 4 m x m y Ecx Ecy cosθ. (5.33)
Relaþia 5.29 care defineºte energia de reacþie Q, þinând seama cã energia
cineticã a nucleului þintã este EcX = 0, devine:
Q = (EcY + Ecy) – Ecx. (5.34)
Dar, din relaþia 5.33, rezultã cã:

133
mx my 2 m x m y Ecx Ecy
EcY = Ecx + Ecy – cos θ ,
mY mY mY
mx my 2 m x m y Ecx Ecy
deci: Q = Ecx + Ecy – cos θ + Ecy – Ecx.
mY mY mY
În final:
 my   m  2 m x m y Ecx Ecy
Q = Ecy 1 +  – Ecx 1 – x  – – cos θ , (5.35)
 mY   mY  mY
relaþie care dã o altã metodã de mãsurare a energiei de reacþie.

Probleme rezolvate
1. O þintã de 73Li este bombardatã cu protoni având energia de 2MeV. Se deceleazã
particule α sub un unghi de 90° faþã de direcþia protonilor incidenþi. Sã se scrie reacþia
nuclearã care are loc. Sã se calculeze energia de reacþie ºi energia particulelor α emise

#
sub unghiul de π/2. Care este unghiul ºi energia celeilalte particule rezultate din reacþie?
Se cunosc masele de repaus: mLi = 7,01545 u; mp = 1,007299 u; mHe = 4,0026 u;
uc2 = 931,5 MeV.
Reacþia se scrie: 73Li + 11p → 42α + 42He, conform legii de conservare a sarcinii ºi a
numãrului de nucleoni.
În concordanþã cu definiþia energiei de reacþie (5.29), putem scrie:
Q = (mLi + mp – mHe – mα)c2 = 931,5(mLi + mp – mHe – mα).
Înlocuind numeric cu valorile cunoscute se obþine:
Q = 931,5(7,01545 + 1,007299 – 4,0026 – 4,0026) = 16,35 MeV.
Þinând cont de relaþia 5.35, în care cosθ = 0, rezultã:
 mp 
Q + E p 1 – 
 mα   m   m He 
Q = 1 +  Eα – 1 – p  E p , de unde: Eα =  
=
mHe  mHe  m
  1 + α 
 mHe 
 1,007299 
16,35 + 1 −
 4,0026  16,35 + 2(1 − 0, 252) 16,35 + 1, 496
4,0026 = = = 8,92 MeV.
1+ 2 2
4,0026
Din figura 5.7 se vede cã:
pα 2mα Eα mα Eα 4,0026 ⋅ 8,92 .
tg θ = = = =
pp 2m p E p mp Ep 1,007299 ⋅ 2
Fig. 5.7.
θ = 76°43'.
2. Masa nucleului de 212
84
Po este 211,9888 u, cea a nucleului de 208
82
Pb este 207,976650 u.
ªtiind cã masa particulei 2α este 4,0026 u, sã se calculeze energia cineticã a unei particule
4

α emise de poloniu.

134
Reacþia se poate scrie sub forma: 21284Po → 42α + 208
82
Pb.
Energia eliberatã în reacþie se poate calcula din relaþia: Q = (mPo – mPb – mα)c2.
Înlocuind numeric, se obþine:
Q = (211,9888 –207,976650 – 4,0026) · 931,5 = 8,89 MeV.
Aceastã energie este împãrþitã între particula α emisã ºi nucleul de Pb care suferã un
recul. Deci: Q = EcPb + Ecα.
Înainte de dezintegrare nucleul de Po era în repaus. Legea de conservare a impulsului
H H
se scrie: pα + pPb = 0 ; mαLα – mPbLPb = 0 ⇒ mαLα = mPbLPb; (mαLα)2 = (mPbLPb)2.
2
pPb (m L ) 2 m L2 m m
EcPb = = α α = α α ⋅ α = Ecα α .
2mPb 2mPb 2 mPb mPb
Rezultã cã:
mα m  Q mPb
Q = Ecα + Ecα = Ecα  α + 1 , de unde: Ecα = = Q.
mPb m m + m
 mPb  1+ α Pb α
mPb
207,976650
Înlocuind numeric, se obþine: Ecα = 8,89 = 8,72 MeV.
207,976650 + 4,0026

3. Care este distanþa minimã la care o particulã α cu energia cineticã de 5,3 MeV se
apropie de un nucleu de cupru (Z = 29)? #
La distanþa minimã, toatã energia cineticã a particulei se transformã în energie potenþialã:
mαL α2 1 Z α Z Cu e 2 2
= , deci: r = 1 Z α Z Cu e .
2 4πε0 rmin min
4πε0 Ecα
2 ⋅ 29 ⋅ (1,6 ⋅ 10 –19 ) 2
Înlocuind numeric, se obþine: rmin = 9·109 = 157·10–16 m.
5,3 ⋅1,6 ⋅10 –13

Probleme propuse
1. Seria radioactivã uraniu-radiu începe cu 238
92
U ºi se terminã cu izotopul stabil 20682Pb.
Determinaþi numãrul de dezintegrãri α ºi β din aceastã serie.
R: 8α ºi 6β.
2. Câte nuclee se dezintegreazã în 2 ore din 4 mg de 222
86
Rn al cãrui timp de înjumãtãþire
este de 3,825 zile?
R: 1,6·1017.
3. Izotopul radioactiv de 60
27
Co, folosit pe scarã largã în medicinã, are timpul de
înjumãtãþire de aproximativ 5,3 ani. Ce cantitate este necesarã pentru o activitate de
1 mCi?
R: 8,9·10–10 kg.
4. Un preparat de poloniu cu activitatea de 0,5 Ci este pus într-un calorimetru cu
capacitatea caloricã de 4,18 J/K. Poloniul emite particule α cu energia cineticã de 5,3 MeV.
Cu cât creºte temperatura calorimetrului într-o orã? Timpul de înjumãtãþire al poloniului
este de 3·10–7 s.
R: 13,5°C.

135
5. Izotopul de 238
92
U are timpul de înjumãtãþire de 4,5·109 ani ºi se dezintegreazã prin
emisie de particule α. Ce valoare are constanta de dezintegrare?
R: 4,88·10–18 s–1.
6. O sare de radiu 226
88
Ra cu masa de 1 g se dezintegreazã α astfel încât rezultã 1010 dez/
zi. Sã se calculeze constanta radioactivã.
R: 4,3·10–17 s–1
7. În precipitaþiile care cad pe sol existã o cantitate oarecare din izotopul radioactiv
de 210
82
Pb. Dacã în momentul cãderii zãpezii la Polul Sud, aceasta are o anumitã activitate,
ea va scãdea în decursul anilor conform legii de dezintegrare radioactivã. Astfel, recoltând
zãpada de la diferite adâncimi, se poate determina anul în care a cãzut ea.
Presupunem cã mãsurãtorile efectuate la o staþiune de la Polul Sud, în anul 1979, au
dat urmãtoarele valori pentru activitatea specificã a zãpezii: Λ0/m = 48 imp/min·kg pentru
zãpada de la suprafaþã ºi Λ/m = 3 imp/min·kg, pentru zãpada recoltatã de la adâncimea
h = 840 cm.
Sã se determine anul în care a cãzut zãpada aflatã la adâncimea h ºi viteza medie de
acumulare anualã a zãpezii. Timpul de înjumãtãþire a 210 82
Pb este T1/2 = 21 ani.
R: 1895; 10 cm/an.

# 8. Considerând dezintegrarea α a nucleului de poloniu:


212
Po → 42α + 208
Pb,
84 82
sã se calculeze viteza nucleului de Pb, ºtiind cã nucleul de poloniu era în repaus. Se
cunosc masele de repaus ale nucleelor de Pb ºi de Po ºi a particulei α:
mPo = 211,9888 u; mPb = 207,97665 u; mα = 4,002603 u.
Reamintim cã: 1 u = 1,66·10–27 kg. 1 eV = 1,6·10–19 J ºi uc2 = 931,5 MeV.
R: 3,96·105 m/s.
9. Determinaþi numãrul atomic ºi numãrul de masã pentru particulele notate cu x în
urmãtoarele reacþii nucleare:
55
25
Mn(x, n)55
26
Fe, 147N(n, x)146N ºi 126C(α, x)158O.
10. Prin bombardarea nucleului de 24
12
Mg cu nuclee x are loc reacþia nuclearã:
24
12
Mg + x → p +
1
1
27
13
Al.
Determinaþi numãrul atomic ºi numãrul de masã pentru nucleul x, calculaþi energia de
reacþie ºi precizaþi dacã reacþia este exoenergeticã sau endoenergeticã. Se cunosc masele
de repaus:
mMg = 23,985044 u, mx = 4,002604 u, mp = 1,007299 u, mAl = 26,981535 u; de
asemenea, uc2 = 1,5·10–10 J.
R: – 1,779 · 10–13 J (reacþie endoenergeticã).
11. Sã se determine energia degajatã într-o bombã cu hidrogen prin formarea (sinteza)
unui kilogram de heliu.
Se cunoaºte reacþia:
2
1
D + 31T → 42He + 10n,
iar energia eliberatã într-un singur act este egalã cu 28,3·10–13 J.
mD = 2,01410222 u; mT = 3,01604971 u; mHe = 4,0026 u; mn = 1,00869 u.
R: 4,245 · 1014 J.

136
5.4. Interacþia radiaþiei nucleare cu substanþa.
Detecþia radiaþiilor nucleare. Dozimetrie
Definiþie. Prin radiaþii nucleare se înþeleg toate radiaþiile de naturã corpuscularã
sau de naturã electromagneticã (fotonicã) emise spontan de nucleele radioactive,
rezultate în urma interacþiunilor nucleare sau provenite din radiaþia cosmicã.
Cunoaºterea unei serii de fenomene care însoþesc trecerea acestor radiaþii prin
substanþã este importantã pentru gãsirea proprietãþilor caracteristice ale radiaþiilor
respective, precum ºi pentru stabilirea mijloacelor de detectare ºi de protecþie
împotriva lor. Modul de interacþiune depinde atât de proprietãþile radiaþiei res-
pective (energie, masã, sarcinã electricã), cât ºi de proprietãþile substanþei
traversate (densitate, numãr atomic, energie de ionizare). Radiaþia interacþioneazã
cu electronii atomilor mediului, producând excitarea sau ionizarea atomilor, sau
cu nucleele respective (difuzie elasticã, reacþie nuclearã, formarea de fotoni sau
de perechi).
Radiaþiile nucleare se împart în categorii dupã cum particulele pe care le
formeazã sunt încãrcate electric sau sunt neutre. #
5.4.1. Radiaþii formate din particule încãrcate electric
Aceste particule pot avea masã de repaus mare ºi pot fi nuclee sau fragmente
nucleare (protoni, particule α, fragmente de fisiune) (cazul A) sau pot avea masã
de repaus micã (electroni, pozitroni) (cazul B).

A. Interacþia particulelor grele încãrcate electric cu substanþa


Particulele grele încãrcate electric interacþioneazã cu electronii atomilor din
substanþã provocând fie excitarea, fie ionizarea acestora. Ciocnindu-se cu
electronii, particulele grele pierd din energie, dar traiectoria rãmâne liniarã dat
fiind masa micã a electronului ciocnit.
Trecerea radiaþiei nucleare formatã din particule grele prin substanþã se
caracterizeazã prin douã mãrimi fizice: (1) pierderea de energie pe unitatea de
drum ºi (2) parcursul total prin substanþã.

 dEc 
1. Pierderea de energie cineticã pe unitatea de drum  –  este puternic
 dx 
dependentã de vitezã, ea fiind cu atât mai mare cu cât particula are viteza mai
micã ºi sarcina electricã mai mare. Dupã ce energia cineticã a scãzut sub valoarea
energiei de ionizare, particula capteazã electroni ºi se opreºte în substanþã formând
un atom neutru, dacã este un proton sau o particulã α.
2. Parcursul total al particulei prin substanþã, R, se defineºte ca acea grosime
a stratului de substanþã strãbãtut de particulã pânã când valoarea energiei sale

137
cinetice devine egalã cu cea corespunzãtoare
agitaþiei termice, Ea. Este dependent de
natura substanþei, de sarcina ºi de energia
particulei.
Prin pierderea treptatã a energiei, particu-
lele rãmân în numãr constant pe o distanþã
a b oarecare, pânã când energia se reduce la cea
Fig. 5.8. a, b. Dependenþa intensitãþii de agitaþie termicã, pentru care intensitatea
fasciculului de parcursul total al fasciculului (numãrul de particule care trec
particulei. în unitatea de timp printr-o suprafaþã datã)
scade brusc (fig. 5.8, a).

B. Interacþiunea particulelor uºoare încãrcate electric cu substanþa


Pierderea de energie a electronilor în interacþiune cu substanþa se produce
prin douã mecanisme: ionizare (excitare) ºi radiaþie de frânare.
Electronul, având masa foarte micã, va fi puternic deviat la ciocnirea cu
electronii atomici. Parcursul electronilor va fi o linie frântã. Un fascicul iniþial
# de electroni monocinetic, va prezenta un spectru larg de energii dupã trecerea
prin substanþã. Pierderea de energie pe unitatea de lungime se exprimã printr-o
formulã asemãnãtoare cu formula lui Bohr.
Capacitatea de ionizare a electronului dispare când energia lui cineticã devine
egalã cu energia de ionizare a moleculelor substanþei traversate.
La energii mari intervine comportarea relativistã a electronului ºi el pierde
energie prin mecanismul radiaþiei de frânare. Electronul liber din fasciculul in-
cident pe probã este atras de nucleul prin apropierea cãruia trece, suferind astfel
o deviere, proces ce corespunde unei accelerãri. În electrodinamicã se aratã cã
orice particulã electrizatã în miºcare acceleratã sau deceleratã emite o radiaþie
electromagneticã. Se emite astfel un foton care îºi ia energia de la electronul
liber. Pierderea de energie prin radiaþie creºte cu numãrul atomic Z al atomului
constituent al substanþei traversate de fasciculul electronic ºi creºte totodatã cu
energia electronului, E, conform relaþiei:
 dE  E
–  = ,
 dx  rad l r

unde lr este o constantã numitã lungime de radiaþie. Începând de la o energie


E > 800/Z [MeV] pierderile de energie prin radiaþie întrec pierderile de energie
prin ionizare.
În privinþa drumului parcurs de electroni, traiectoria lor nefiind rectilinie,
noþiunea de parcurs R devine nedefinitã. Deosebirea dintre fasciculul de particule
grele ºi fasciculul de electroni devine evidentã dacã se reprezintã grafic variaþia
numãrului de particule N care strãbat un strat de substanþã în funcþie de grosimea
acestui strat (fig. 5.8 b).

138
• Procesele de ionizare ºi de frânare micºoreazã energia fasciculului de electroni
în timp ce ciocnirile duc la împrãºtiere. Aceste efecte fac ca atenuarea numãrului
de electroni cu distanþa parcursã în stratul de substanþã, x, sã se producã dupã
o lege exponenþialã (~e–µx, unde µ este un coeficient de atenuare) ºi, pentru cã
existã ºi procese de încetinire, se poate vorbi ºi de un parcurs maxim Rmax.

5.4.2. Interacþia radiaþiilor formate din particule neutre cu


substanþa
A. Interacþia radiaþiei gamma (γγ) cu substanþa
Radiaþiile γ interacþioneazã cu substanþa strãbãtutã prin urmãtoarele procese:
(1) efect fotoelectric (fotoni γ de energie mai micã, strãbãtând substanþe cu
numãr atomic Z mare), (2) efect Compton (energie medie a radiaþiei γ, Z mic)
ºi (3) formarea de perechi (fotoni γ cu energie foarte mare pentru cã în acest caz
radiaþia interacþioneazã cu nucleul atomic prin formarea unei perechi electron (e–) –
pozitron (e+)). Prezenþa acestor trei procese face ca mecanismul absorbþiei radiaþiei
γ sã fie total diferit de mecanismul absorbþiei altor tipuri de radiaþie în substanþã.
Deoarece fotonii nu au nici sarcinã electricã (nu sunt supuºi acþiunii forþelor
#
electrostatice), nici masã de repaus, miºcându-se cu viteza luminii, radiaþia γ nu
este încetinitã de substanþã, ci doar absorbitã sau difuzatã. La trecerea printr-un
strat de grosime dx, intensitatea fasciculului I, scade cu dI, scãdere proporþionalã
cu grosimea dx a stratului ºi cu intensitatea I(x) la intrarea în stratul respectiv,
adicã:
dI = – µIdx.
Semnul minus aratã cã intensitatea scade pe mãsurã ce grosimea stratului
creºte. Integrând, se obþine legea exponenþialã de absorbþie:
I = I0e–µx, (5.36)
unde I0 este intensitatea iniþialã a fasciculului, I – intensitatea fasciculului dupã
ce a strãbãtut în substanþã distanþa x, iar µ – coeficientul liniar de atenuare care
depinde de proprietãþile mediului ºi de energia fotonilor γ, mãsurat în m–1.
Pe baza relaþiei 5.36 se poate deduce expresia pentru distanþa dupã care in-
tensitatea radiaþiei se reduce la jumãtate, numitã grosime de înjumãtãþire d1/2:
I0
= I0e–µd1/2 → e–µd 1/2
2
Logaritmând se obþine:
ln 2 0,693
d1/2 = = . (5.37)
µ µ
Se mai definesc: grosimea masicã, xm, ca produsul dintre grosimea liniarã ºi
densitatea absorbantului
xm = ρx
139
ºi coeficientul de atenuare masic µm ca raportul dintre coeficientul liniar de
atenuare ºi densitatea absorbantului
µm = µ/ρ.
Deoarece la atenuarea (absorbþia) fasciculului de radiaþii γ contribuie toate
cele trei efecte menþionate anterior (fotoelectric, Compton ºi formare de perechi),
coeficientul total de absorbþie µ va fi dat de o sumã de coeficienþi caracteristici
fiecãrui efect:
µ = µ f + µ c + µ p.
Variaþia coeficientului de atenuare µ cu energia hν a radiaþiei γ este redatã
comparativ în figura 5.9, în cazul elementelor aluminiu, cupru ºi plumb.
La energii mai mici, corespunzãtoare
domeniului hertzian ºi infraroºu
(ν = 105–1014Hz) apare o interacþiune a
fotonilor numitã împrãºtierea fãrã modifi-
carea frecvenþei. Acest proces constã în
faptul cã radiaþia electromagneticã inter-
# acþioneazã cu un electron al unui atom ºi
îl aduce în stare de oscilaþie cu o frecvenþã
egalã cu aceea a undei incidente. Acest
lucru este posibil dacã electronul formeazã
un oscilator pentru care frecvenþa undei
incidente reprezintã o frecvenþã proprie ν0.
Fig. 5.9. Variaþia coeficientului de atenuare
Electronul oscilant reemite fotonul de
cu energia radiaþiei γ pentru diferite
elemente. aceeaºi frecvenþã într-o direcþie oarecare
din spaþiu. Acest proces de interacþiune este
un proces de împrãºtiere, pentru cã fotonul este scos din fasciculul iniþial, care
are o anumitã direcþie, ºi este reemis într-o altã direcþie. Procesul se mai numeºte
împrãºtiere Thomson; acesta se desfãºoarã, deci, fãrã modificarea frecvenþei.
La radiaþiile infraroºii se întâlneºte adesea un proces de interacþiune care
implicã absorbþia acestora. Sistemele moleculare ºi atomice sunt oscilatori ale
cãror frecvenþe proprii sunt egale cu cele ale fotonilor. O astfel de radiaþie,
incidentã pe un corp, este absorbitã fãrã a mai fi urmatã de reemisia unei alte
radiaþii; energia acesteia se transformã în energie internã, ceea ce are ca efect
ridicarea temperaturii corpului respectiv.

B. Interacþia radiaþiei neutronice cu substanþa


Neutronii, particule neutre cu masã de repaus mare, interacþioneazã mai ales cu
nucleele atomice prin (1) difuzie, (2) împrãºtiere ºi (3) capturã.
(1) Prin difuzie neutronii rapizi suferã ciocniri, îºi pierd din energia lor cineticã
pânã ajung la energii de acelaºi ordin de mãrime cu energia de agitaþie termicã
a particulelor mediului de interacþie (proces numit termalizare). Acum, ei se

140
numesc neutroni termici ºi difuzeaz㠖 adicã
se rãspândesc în mediu – la fel ca
moleculele unui fluid.
(2) La ciocnirea cu nucleul, neutronul,
pe lângã faptul cã îºi pierde din energia
cineticã, mai este ºi împrãºtiat, ceea ce duce
la scãderea intensitãþii radiaþiei neutronice.
(3) Captura neutronilor de cãtre nuclee
reprezintã partea principalã a atenuãrii.
Eficienþa procesului este caracterizatã prin
mãrimea fizicã secþiune eficace de capturã,
σa, care variazã cu energia cineticã Ec a Fig. 5.10. Variaþia secþiunii eficace de
capturã cu energia cineticã a neutronilor în
neutronilor conform graficului din figura procesul de capturã a neutronilor de cãtre
5.10. Maximele secþiunilor eficace de nuclee.
capturã caracterizeazã captura prin
absorbþie de rezonanþã. Existã elemente cu secþiune eficace de capturã foarte
mare, 105B ºi 113 Cd, de exemplu – deci buni absorbanþi ai neutronilor, folosiþi

#
48
pentru protecþia biologicã împotriva radiaþiei neutronice. Captura neutronilor
produce întotdeauna o radiaþie secundarã (proton, γ), ca de exemplu: 11H(n, γ) 21H;
14
7
N(n, p)146C.

5.4.3. Detecþia radiaþiilor nucleare


Mãsurarea efectelor specifice produse de radiaþiile nucleare la trecerea prin
substanþã permite detectarea radiaþiilor, adicã punerea în evidenþã a tipului de
particule nucleare, mãsurarea numãrului lor ºi a altor caracteristici, cum ar fi
energia ºi masa lor. Aparatele folosite pentru aceste mãsurãtori se numesc detectori.
Efectele specifice mai importante care apar la trecerea radiaþiilor nucleare
prin substanþã sunt:
– efecte electromagnetice (ionizarea, modificarea proprietãþilor electrice ºi
magnetice);
– optice (producerea de scintilaþii, adicã scânteieri în cristale);
– fotochimice (impresionarea emulsiei fotografice);
– termice ºi mecanice (modificarea densitãþii, a duritãþii) etc.
Metodele de detectare prin ionizare se bazeazã pe ionizarea unui gaz aflat
într-un detector de cãtre o radiaþie incidentã. Ionii ºi electronii produºi prin
ionizare sunt atraºi de electrozii introduºi în gaz, aflaþi sub tensiune, fac sã aparã
ceea ce se numeºte o descãrcare electricã. Curentul electric iono-electronic al
descãrcãrii este înregistrat la ieºirea detectorului sub formã de impuls de tensiune
la bornele unui rezistor de sarcinã. Reprezentarea graficã a dependenþei intensitãþii
curentului de descãrcare funcþie de tensiunea aplicatã electronilor permite
stabilirea tipurilor de detectori cu descãrcare în gaze (fig. 5.11)

141
a. Camera de ionizare funcþioneazã
corespunzãtor palierului AB al curbei, curentul
de descãrcare fiind produs numai de electronii
ºi ionii primari, deci numãrul de impulsuri
înregistrate depinde numai de natura ºi energia
particulei incidente.
b. Detectorul proporþional corespunde
porþiunii BC a graficului curent-tensiune a
unei descãrcãri electrice în gaz. Tensiunea de
accelerare U = 200–500 V este suficient de
mare pentru a apãrea ºi ionii ºi electronii
Fig. 5.11. Dependenþa intensitãþii secundari; astfel, impulsul înregistrat depinde
curentului de descãrcare de tensiunea
aplicatã electrozilor. ºi de valoarea tensiunii U aplicate electrozi-
lor din interiorul gazului aflat la o presiune
de aproximativ 100 Torr.
Proporþionalitatea care existã între intensitatea semnalului ºi numãrul de ioni
primari conduce la identificarea particulelor incidente. În cazul unui fascicul de
# radiaþii α ºi β, de exemplu, la tensiuni relativ mici vor fi înregistrate particulele
α de energii mari care produc cei mai mulþi ioni primari. Cu creºterea tensiunii
creºte factorul de amplificare, dependent de U ºi de natura gazului din detector,
el fiind cuprins între 10 ºi 106; vor fi deci înregistrate toate radiaþiile α, precum
ºi radiaþiile β care vor da un semnal suficient de intens pentru a putea fi mãsurat.
Un asemenea contor poate fi utilizat atât pentru numãrarea particulelor cât ºi
pentru determinarea energiei acestora.
c) Contorul Geiger-Müler (fig. 5.12) funcþioneazã corespunzãtor intervalului
DE a curbei curent-tensiune reprezentatã în figura 5.11.
Este constituit dintr-un anod (A) sub forma
unui fir subþire (0,01 mm) din wolfram ºi un
catod (C) de forma unui cilindru cu raza de
1 cm, coaxial cu firul, alcãtuit dintr-un strat
conductor depus pe suprafaþa interioarã a
incintei unui tub de sticlã. Tensiunea între
electrozi se stabileºte cu ajutorul unei surse
de înaltã tensiune (SÎT) în jur de 1000 V,
Fig. 5.12. Schema unui contor valoare cu ceva mai micã decât cea necesarã
Geiger-Müller. pentru a declanºa descãrcarea. Particula
ionizantã care pãtrunde în tub se ciocneºte cu moleculele gazului, formeazã ioni
care, la rândul lor, ionizeazã alte molecule. Ionii pozitivi se îndreaptã spre cilindru,
electronii spre fir, stabilindu-se curentul de descãrcare de intensitate id; acesta
dispare rapid prin scurgerea electronilor la „masã”, prin rezistorul de rezistenþã
Ri = 500 kΩ. Contorul poate înregistra o nouã particulã, dacã ea succede celei
anterioare la un interval de timp de minim 200 µs. Curentul de descãrcare produs
de contor formeazã impulsul de tensiune Ud = idRi care este cules la bornele

142
rezistorului Ri, amplificat ºi trimis într-un aparat de înregistrare N care indicã
numãrul de impulsuri primite în unitatea de timp ºi numãrul total de impulsuri
primite pe durata înregistrãrii. Condensatorul C blocheazã componenta continuã a
impulsului de tensiune. Fiind un detector robust, relativ sigur în funcþionare,
detectorul Geiger-Müller pentru radiaþii β ºi γ este larg folosit în aplicaþii industriale
ºi în cercetãri geologice de teren.
d) Contorul de particule cu
scintilaþie este alcãtuit din-
tr-un cristal de scintilaþie ºi
un fotomultiplicator (fig. 5.13).
Se bazeazã pe înregistrarea
radiaþiei de fluorescenþã care
apare sub formã de scurte
emisii de luminã datoritã
interacþiei radiaþiei nucleare
incidente cu atomii cristalului
de scintilaþie CS. Cristalele
scintilatoare sunt: ZnS(Ag),
adicã sulfurã de zinc activatã
#
cu argint sau ZnS(Cu) pentru
detecþia radiaþiei nucleare α,
cristale de NaI (Tl), pentru Fig. 5.13. Contorul de particule cu scintilaþie.
particulele β ºi radiaþia fotonicã durã γ etc. Scintilaþiile emise cad pe fotocatodul
din cesiu ºi antimoniu al unui fotomultiplicator. Fotoelectronii emiºi de acesta
sunt acceleraþi în câmpul primului electrod-dinodã D1 ºi, cãzând pe dinodã, scot
din ea un numãr mai mare de electroni prin efect de emisie electronicã secundarã.
Procesul de multiplicare electronicã se repetã la fiecare dinodã. Are loc o
amplificare de ordinul 108 a electronilor iniþiali primari. Cu dinode formate
dintr-un aliaj argint-magneziu, se obþin la ieºire curenþi de 60 µA/lumen.
Contoarele de acest tip permit înregistrarea particulelor ce se succed la intervale
de 10–9 s. Amplitudinea semnalului fiind proporþionalã cu energia cineticã a
particulei incidente, permite calculul acestei energii.
e) Detectorul Cerenkov are ca principiu de funcþionare efectul cu acelaºi
nume.
Când o particulã cu sarcinã electricã de energie mare pãtrunde într-un mediu
de indice de refracþie n cu o vitezã Lp mai mare decât viteza luminii L în mediul
respectiv, ea va emite o luminã alb-albãstruie care se propagã într-un con limitat
1  L 
de unghiul lui Mach, ϕ =  β – p  , axa conului fiind tangentã la traiectoria
βn  c 
particulei.
Radiaþia este detectatã de un fotomultiplicator. Viteza particulei se determinã
din unghiul ϕ al conului de radiaþie. Este folosit atât pentru detectarea particulelor
143
cu viteze extrem relativiste, cum ar fi protonii ºi mezonii din radiaþia cosmicã, cât
ºi pentru selectarea particulelor de o anumitã vitezã.
f) Emulsia nuclearã. Efectul chimic al radiaþiilor nucleare este folosit ºi în
cazul emulsiei nucleare, emulsie fotograficã groasã pânã la 2 mm, care pune în
evidenþã particule încãrcate, acestea reducând AgBr la argint metalic. Traiectoriile
particulelor prin emulsie sunt marcate de dârele negre care apar dupã developare,
observabile la microscop. Efectul chimic al radiaþiilor este folosit ºi la unele
tipuri de dozimetre profesionale pentru controlul dozei de iradiere a celor care
lucreazã în câmp de radiaþii nucleare.
g) Detectorii cu cristale semiconductoare. Funcþionarea detectorilor cu cristale
semiconductoare se bazeazã pe fenomenul de formare de perechi electron-gol în
cristalele semiconductoare atunci când acestea sunt penetrate de radiaþii nucleare.
Purtãtorii de sarcinã colectaþi prin aplicarea unei tensiuni formeazã un puls de
tensiune a cãrui amplitudine este proporþionalã cu energia particulelor nucleare
înregistrate. Datoritã sensibilitãþii ºi rezoluþiei energetice foarte bune a aparaturii
electronice de înregistrare, detectorii cu semiconductoare sunt folosiþi în cercetãrile
de fizicã nuclearã.
h) Camera cu ceaþã (construitã în anul 1912 de fizicianul scoþian C.T.R.
# Wilson) este folositã pentru detectarea particulelor elementare. Principiul de
funcþionare se bazeazã pe proprietatea ionilor de a constitui centre de condensare
pentru vaporii de apã sau de alcool suprasaturaþi. Este formatã dintr-un cilindru
de sticlã, doi electrozi care atrag ionii de impuritãþi ºi un piston. În cilindrul
izolat adiabatic existã aer, vapori de apã ºi o cantitate de apã, astfel ca vaporii
sã fie saturaþi. La o destindere a gazului vaporii se rãcesc, trec în stare de vapori
suprasaturaþi, cu o presiune mai mare ca presiunea de vapori ai apei, care este
o stare de neechilibru. Când o particulã cu sarcinã electricã pãtrunde în detector,
ionizeazã atomii cu care se întâlneºte ºi, pe traiectoria sa, se formeazã nuclee de
condensare, atomii ionizaþi în jurul cãrora are loc condensarea vaporilor în picãturi
microscopice. Traiectoria devine vizibilã ºi poate fi fotografiatã stereoscopic,
furnizând detalii importante despre natura particulei. Acþionând asupra camerei
cu un câmp magnetic deflector ºi mãsurând raza de curburã, lungimea traiectoriei
ºi sensul deviaþiei se pot determina sarcina, masa ºi energia cineticã a particulei,
pornind de la relaþia mL = qRB.
i) În camera cu bule, particulele ionizante aflate într-un lichid supraîncãlzit,
adicã la temperaturã mai mare decât temperatura de fierbere la presiunea datã,
sunt puse în evidenþã prin bulele microscopice de vapori care se formeazã în jurul
atomilor ionizaþi. Faþã de camera cu ceaþã, are avantajul unei probabilitãþi
(posibilitãþi) mai mare de ionizare datoritã distanþelor intermoleculare mai mici în
lichid ºi, ca atare, sensibilitatea ºi precizia mãrite. Dezavantajul constã în numãrul
mic de particule care pot fi studiate simultan.

5.4.4. Dozimetrie
Dozimetria este un domeniu al fizicii, care se ocupã cu mãsurarea, studierea
ºi calcularea caracteristicilor radiaþiilor ionizante ºi a interacþiunii lor cu mediul.

144
Iniþial, dozimetria se ocupa cu protecþia la iradierea cu radiaþii Röntgen ºi
gamma. Datoritã apariþiei reactoarelor nucleare, a acceleratoarelor de particule ºi
a radionuclizilor, au apãrut noi surse de iradiere: fluxuri de neutroni, de electroni,
de pozitroni ºi de ioni rapizi. A apãrut astfel necesitatea cunoaºterii energiei
absorbite nu numai de apa ºi þesuturile biologice, dar ºi de alte materiale.

Mãrimi folosite în dozimetrie


Intensitatea radiaþiei ionizante este egalã cu energia radiaþiei care strãbate
unitatea de arie în unitatea de timp. Se mãsoarã în röntgeni (R).
Un röntgen este intensitatea radiaþiei care produce într-un kilogram de aer, în
urma ionizãrii, o sarcinã egalã cu 2,58 · 10–4 C.
Doza de ionizare, J, este egalã cu numãrul de ioni produºi (sarcina electricã)
în unitatea de masã:
∆Q
J= ; [J]SI = C/kg; 1 R (röntgen) = 10–4 C/kg.
∆m
Efectele produse de radiaþii nu constau numai în ionizarea mediului strãbãtut.
Intensitatea efectelor este cu atât mai mare cu cât transferul de energie pe uni-
tatea de masã a corpului iradiat este mai mare.
Mãrimea care caracterizeazã transferul de energie pe unitatea de masã se
#
numeºte dozã absorbitã Dabs:
∆E
Dabs = ; [Dabs] = J/kg = Gy (gray)
∆m
Numele unitãþii de mãsurã a fost dat în onoarea fizicianului britanic L.H.
Gray care a adus însemnate contribuþii în utilizarea radiaþiilor pentru tratarea
cancerului.
În sistem tolerat se foloseºte unitatea numitã rad (Radiation Absorbed Dose).
1 rad = 10–2 Gy.
Ne intereseazã efectele biologice ale radiaþiilor. Aceste efecte depind nu numai
de energia acestora dar ºi de tipul radiaþiilor, de doza administratã în unitatea de
timp, de natura þesutului iradiat. Radiaþiile sunt nocive ºi prin durabilitatea efec-
telor lor.
Þesuturile cele mai radiosensibile sunt cele ale cãror celule se înmulþesc cel
mai rapid: sângele, organele hematopoetice, mucoasele, organele interne (plã-
mâni, rinichi etc.), þesuturi musculare, þesuturi osoase ºi þesutul nervos.
Între mãrimea fizicã (Dabs) ºi cea biofizicã (Dechiv) existã o directã proporþio-
nalitate caracterizatã prin factorul de proporþionalitate fR numit factor pondere al
radiaþiei.
Cu cât acest factor este mai mare, efectele dozei absorbite vor fi mai pronunþate.
În tabelul 5.2 sunt date valorile lui Tabelul 5.2
fR pentru câteva tipuri de radiaþii.
Prin urmare, doza echivalentã Dechiv Tipul α neutroni potoni β γ, X
radiaþiei
sau doza biologicã este datã de
expresia: fR 20 10–20 10 1 1

145
Dechiv = fRDabs; [Dechiv]SI = Sv (sievert). (5.39)
Unitatea de mãsurã pentru doza echivalentã este tot J/kg, dar se numeºte
sievert (cu simbolul Sv), în onoarea fizicianului suedez Rolf Sievert, care a adus
contribuþii la mãsurarea ºi standardizarea dozelor de radiaþii utilizate în terapia
cancerului.
În sistem tolerat se utilizeazã unitatea de mãsurã numitã rem (röntgen equiv-
alent for man). Dechiv caracterizeazã efectele biologice ale radiaþiilor:
1 rem = 10–2 Sv.
Þesuturile ºi organele corpului uman sunt afectate în mod diferit, chiar ºi la
aceeaºi dozã echivalentã primitã. Ca atare, fiecãrui þesut sau organ i se atribuie
un factor de ponderare al þesutului, fT. Cu cât acest factor este mai mare, cu atât
acþiunea dozei efective va fi mai evidentã.
Produsul dintre doza echivalentã ºi factorul de ponderare al þesutului iradiat
se numeºte dozã efectivã, Def:
Def = fT Dechiv.
Tabelul 5.3

# Unitatea de mãsurã pentru doza efectivã


este tot J/kg ºi se numeºte tot sievert. þesutul sau organul fT
În tabelul 5.3. sunt date valorile pentru fT. testicole sau ovare 0,20
Când corpul uman este iradiat în întregul mãduva osoasã, plãmân,
sãu, doza efectivã pentru întregul organism stomac, colon 0,12
este suma dozelor efective absorbite de la tiroidã, esofag, sân, ficat vezica
câmpul de radiaþii nucleare. Boala provocatã urinarã 0,05
prin iradiere cu doze mari se numeºte boalã piele 0,01
actinicã.
Menþionãm cã: unitatea toleratã rad este pentru doza absorbitã de orice corp,
iar rem este unitate pentru doza absorbitã de þesuturile vii.
Sievertul este echivalentul de dozã pentru þesutul viu iradiat cu radiaþii având
factorul fR = 1 când doza absorbitã de þesut este egalã cu 1 gray.
1 Sv = FT · 1 Gy.
Se mai definesc: – debitul dozei absorbite d = Dabs/t;
– debitul dozei biologice b = Dechiv/t. (5.40)

5.4.5. Iradierea naturalã ºi iradierea artificialã


O persoanã care locuieºte în România primeºte, în medie, datoritã surselor de
radiaþii, o dozã efectivã de 2,3 mSv/an care se compune din:
– radiaþia cosmicã 0,28 mSv/an;
– radiaþia gamma terestrã 0,46 mSv/an;
– radionuclizii din organism: 0,23 mSv/an (fãrã radon);
– radonul ºi produºii sãi 1,30 mSv/an.
TOTAL (rotunjit) 2,3 mSv/an.

146
Aceastã dozã variazã de la zonã la zonã, depinzând ºi de alþi factori cum ar
fi: altitudinea ºi acumulãrile locale de radon.
La iradierea naturalã se adaugã iradierea medicalã pentru diagnosticare ºi
tratament, care reprezintã cea mai importantã sursã de iradiere artificialã pentru
populaþie ºi care poate fi bine controlatã. De asemenea, individul poate încasa
radiaþii de la undele radio, radar, televizor sau de la cuptoare cu microunde.
Doza de radiaþii încasatã depinde de Tabelul 5.4
intensitatea sursei, distanþa faþã de sursã Doze efective de iradiere
ºi timpul de expunere.
Specialiºtii susþin cã, datoritã efec- Radiaþie naturalã Def
telor biologice, pentru un individ din raze cosmice: 0,28 mSv/an
populaþie (nu pentru cei expuºi profesio- radiaþii existente în materiale
nal), ar trebui sã se admitã o iradiere de construcþie 0,4 mSv/an
cãlãtorie cu avionul: 0,04 mSv/h
artificialã medie, în doze efective, de
numai 1 mSv/an peste iradierea natu- Radiaþie artificialã
ralã medie de 2,3 mSv/an.
În reactoarele nucleare se produc cele radiografie X: 0,4 mSv
mai însemnate cantitãþi de materiale ra-
dioactive. În funcþionare normalã,
analize medicale cu bariu:
televizor:
8,75 mSv
0,02 mSv/h #
reactoarele energetice au o influenþã micã asupra mediului datoritã mãsurilor de
protecþie ºi control care se aplicã în cazul acestora. În schimb, în cazul unui
accident grav influenþa asupra mediului ºi populaþiei poate fi nefastã. De aceea, se
iau cele mai eficiente mãsuri pentru creºterea siguranþei în funcþionarea centralelor
nucleare.
În Marea Britanie, þarã cu o industrie nuclearã (civilã ºi militarã) foarte
dezvoltatã, emisiile radioactive din instalaþiile nucleare au o contribuþie de 0,1%
din doza totalã.
În conformitate cu normele naþionale ºi internaþionale, pentru populaþie se
admite încasarea anualã a unei doze efective limitã de 5 mSv (0,5 rem), iar
pentru personalul de exploatare din centralele nucleare de 50 mSv (5 rem).
Existã anumite zone în India, China, Japonia sau Brazilia unde grupuri mari
de oameni primesc doze de radiaþie naturalã de 3–4 ori mai mare decât doza
medie pe glob, fãrã sã se fi constatat o incidenþã crescutã a cancerului la populaþie.
Se constatã, deci, cã dozele maxime permise pentru populaþia care locuieºte în
apropierea centralelor nucleare (5 mSv/an) este mult mai micã decât doza primitã
de populaþiile din zonele amintite mai sus (7–10 mSv/an).
Rapoartele de la mai multe centrale nucleare electrice în funcþiune au indicat
cã dozele efective individuale de expunere anualã a celor mai afectate categorii
de personal de exploatare din centralã sunt cuprinse între 1 ºi 10 mSv,
constatându-se deci încasarea unor doze profesionale mult sub cele maxim
permise.
Efectele radiaþiilor. Interacþia radiaþiilor cu substanþa nu diferã, în faza iniþialã,
dacã materia este vie sau fãrã viaþã, constând dintr-un transfer de energie.
147
Utilizarea radiaþiilor în condiþii controlate poate avea efecte benefice asupra
omului. Este cunoscutã utilizarea radiaþiilor în tratamentele medicale (distrugerea
celulelor canceroase), diagnosticãri (radiografii), în industria alimentarã (conser-
varea alimentelor) ºi în industria farmaceuticã (sterilizarea instrumentelor
chirurgicale) etc.
Pe de altã parte, însã, radiaþiile pot produce importante distrugeri celulare.
Efectele biologice ale radiaþiilor pot fi grupate în:
– efecte care apar la nivelul celulelor ºi acþioneazã asupra fiziologiei individului
expus, provocând unele distrugeri care ar putea conduce la moarte sau la reducerea
speranþei de viaþã;
– efecte genetice, care apar în celulele germinale, conducând astfel, la mutaþii
genetice la descendenþi.
• O boalã actinicã gravã (iradiere în doze mari) se manifestã prin urmãtoarea
succesiune cumulativã de afecþiuni: accentuatã leucopenie (scãderea progresivã
a numãrului de globule albe din sânge), cãderea pãrului, sterilitate completã,
hemoragii interne ºi deces.
În accidente nucleare, la o dozã efectivã încasatã de 1000 Sv: moarte în minutele
# urmãtoare; la 7 Sv: 90% moarte în lunile urmãtoare. Pentru doze efective cuprinse
între 2,5–4 Sv: anxietate, senzaþie de vomã, modificarea compoziþiei sangvine,
infecþii cu risc letal, peste 10% mortalitate în lunile urmãtoare.

Radioprotecþia
În locurile în care apar doze de radiaþii mai mari decât cele maxime admise,
se impune luarea unor mãsuri de protecþie prin ecranarea surselor radioactive,
diferenþiat, în funcþie de natura radiaþiei, dupã cum urmeazã:
– reducerea timpului de expunere la radiaþii;
– mãrirea distanþei faþã de sursa de radiaþii, deoarece doza absorbitã scade
direct proporþional cu pãtratul distanþei faþã de sursã;
– împotriva fluxurilor de radiaþii γ se folosesc ecrane din materiale cu Z mare
(plumb) care absorb puternic radiaþia γ;
– radiaþiile α sunt oprite cu ecrane de grosime potrivitã din materiale cu Z mic;
– ca materiale de ecranare pentru fluxurile de neutroni se foloseºte un mo-
derator (apa grea sau grafitul) ºi un absorbant (cadmiu sau bor);
– pentru radiaþia β, plexiglasul oferã o foarte bunã protecþie; un strat cu
grosimea de 1 cm este suficient pentru a absorbi complet radiaþia β;
– purtarea unui echipament de protecþie;
– administrarea unor substanþe chimice (cistaminã, de exemplu) înainte sau
dupã posibila iradiere.
Doza de radiaþie absorbitã se mãsoarã cu dozimetre. Existã dozimetre indivi-
duale – stilodozimetre ºi fotodozimetre ºi dozimetre instalate în încãperi – dozi-
metre colective.
Dozimetrele conþin: un traductor – care transformã energia radiaþiilor detec-
tate în energie de curent electric – ºi un aparat de mãsurã etalonat direct în
unitãþi de dozã de radiaþii.

148
Problemã rezolvatã
Grosimea de înjumãtãþire pentru un fascicul de radiaþii γ care trece prin plumb este
de 0,539 cm. Sã se calculeze:
a) grosimea ºi grosimea masicã a absorbantului pentru care intensitatea scade de 10 ori.
b) coeficienþii de atenuare liniari ºi masici (ρPb = 11,34 · 103 kg/m3).
0,693
I0 − x
0,693
a) I = I0e–µx dar µ = deci: = I0 e 1/ 2 logaritmând se obþine:
d

d1/ 2 10
0,693 d1/ 2
– ln 10 = – x → x = ln 10 = 1,79 cm.
d1/ 2 0,693
xm = ρx = 11,34 · 1,79 = 20,3 g/cm2.
0,693
b) µ = = 1,286 cm–1 ºi µm = µ/ρ = 0,1134 cm2/g.
d1/ 2

Probleme propuse
1. Câte ionizãri poate face în parcursul sãu o particulã având energia de 4,2 MeV,
dacã pentru fiecare act de ionizare se transferã energia de 20 eV? #
R: 2,1·105.
2. Radiaþia γ cu energia 662 keV are coeficientul de atenuare în plumb de 1,16 cm–1. Ce
grosime trebuie sã aibã un strat de plumb pentru a micºora de opt ori intensitatea radiaþiei γ?
I ( x) 1
R: 1,79 cm. [Indicaþie: = e–µx = ]
I (0) 8

3. Câte grosimi de strat de plumb de înjumãtãþire a radiaþiei γ sunt necesare pentru a


atenua intensitatea radiaþiei de opt ori?
R: 3 d1/2.
4. Cât trebuie sã fie grosimea unui perete de beton care sã realizeze aceeaºi ecranare
a radiaþiilor γ ca ºi un perete de plumb gros de 10 cm? Se ºtie cã plumbul este de cinci
ori mai dens decât betonul.
R: 0,5 m.
5. Care este relaþia dintre unitãþile sievert ºi gray?

149
5.5. Fisiunea nuclearã. Reactorul nuclear1
5.5.1. Fisiunea
Fisiunea reprezintã un proces spontan sau
provocat prin bombardare cu particule (n,
p, d, α, γ) a nucleelor elementelor grele,
care se divid în douã sau în mai multe
fragmente (nuclee) de mase comparabile.
În anul 1938, O. Hahn ºi F. Strassman
emit ipoteza cã la bombardarea nucleelor de
uraniu cu neutroni lenþi, acestea se
fragmenteazã în nuclee mai uºoare, prin
proces de „fisiune”. Termenul de fisiune a
fost introdus de Lise Meitner ºi O. Frish, în
anul 1939. Aceºtia au dat ºi prima interpretare

# calitativã a fisiunii prin asimilarea nucleului


cu o picãturã de lichid nuclear. În aceastã
reprezentare, în urma energiei primite de la
Fig. 5.14. Mecanismul de fisiuni binare neutronul absorbit, nucleul începe sã vibreze
a uraniului 235 U.
92
în jurul formei sferice de echilibru. Dacã
amplitudinea acestor oscilaþii este suficient de mare, nucleul nu mai poate reveni
la forma sfericã, producându-se o „gâtuire” (fig. 5.14.), accentuatã ºi de repulsia
coulombianã a protonilor din nucleu. Distanþa r dintre centrele de masã a celor
douã pãrþi ale nucleului se mãreºte ºi pentru r ≈ 10–13 m, aºa cum ulterior a
stabilit teoria, nucleul se divide. Nucleele apãrute prin rupere se resping puternic
coulombian, energia potenþialã de interacþie a celor douã nuclee separate transfor-
mându-se în energia lor cineticã. În figura 5.15 se
pot observa, într-o camerã Wilson, traiectoriile a
douã nuclee rezultate din fisiunea nucleului de uraniu
235
92
U. Viteza nucleelor la separarea lor este de ordinul
a 10 7 m/s. Nucleele cu o energie cineticã care
totalizeazã aproximativ 168 MeV, miºcându-se în
mediu, pierd energia prin ionizãri. Finalmente,
aceastã energie se transferã în energie termicã a
mediului în care are loc frânarea nucleelor. Nucleele
Fig. 5.15. Traiectoriile, într-o
obþinute la sciziune au ºi o energie de excitaþie
camerã cu ceaþã, a douã nuclee suficient de mare încât emisia de neutroni sã fie
rezultate din fisiunea nucleului foarte probabilã. Aceºtia sunt emiºi atunci când
235
92
U. distanþa de separare dintre nuclee este în jur de

1
Vezi ºi http://en.wikipedia.org/wiki/nuclear-power.htm.

150
10–10 m, fiecare fragment nuclear emiþând unul sau doi neutroni. Se emit în
medie 2–3 neutroni, fiecare de energie medie aproximativ 2 MeV. Procesul emisiv
este continuat de radiaþia γ care totalizeazã cam 7 MeV pentru cele douã
fragmente. Radiaþiile neutronicã ºi fotonicã γ astfel emise se numesc radiaþii
prompte. Într-un interval de timp de 10–12 s se emit neutroni întârziaþi. Aceºtia
reprezintã abia 0,75% din numãrul total de neutroni produºi în cadrul procesului
de fisiune. Dacã neutronii prompþi rapizi pãtrund în substanþa moderatoare a
unui reactor nuclear, aceºtia îºi pierd rapid energia cineticã, termalizându-se; în
final energia lor cineticã se transformã în energie termicã a mediului în care sunt
frânaþi. Distribuþia procentualã a nucleelor –
fragmente nucleare, în funcþie de numãrul de
masã A pentru uraniu 235 92
U este prezentatã în
figura 5.16. Numerele de masã ale fragmentelor
obþinute sunt cuprinse între A = 72 ºi A = 162.
Cei mai probabili produºi de fisiune corespund
celor douã maxime ale curbei ºi au, respectiv,
numerele de masã în jur de 95 ºi 140, ca de
exemplu 90Sr, 91Y, 95Zr ºi 137Cs, 139Xe, 142Ba, 144Ce. #
În cazul 235
92
U, o fisiune de probabilitate de
realizare apropiatã de cea maximã este urmã-
toarea:
235
92
U + 01n → 95
38
Sr + 139
54
Xe
↓β– ↓β– Fig. 5.16. Distribuþia procentualã a
95
Mo 139 La nucleelor – fragmente nucleare, în
42 57 funcþie de numãrul de masã A.
nuclee stabile
Nucleele obþinute prin fisiune sunt neutrono-excedentare ºi, ca urmare, sunt
β radioactive, tinzând prin dezintegrãri β– succesive a unor nuclee intermediare

spre starea de stabilitate β.


Energia degajatã în dezintegrarea β– ºi energia radiaþiilor γ întârziate ce însoþesc
dezintegrarea β– (Eβ–+γ = 13 MeV) se transformã tot în cãldurã.

5.5.2. Reacþia în lanþ. Masa criticã


Reacþia de fisiune stimulatã pentru nucleele izotopului 235
92
U, a cãrei energie de
reacþie este considerabilã (≈ 200 MeV), prezintã o mare importanþã energeticã.
Una dintre condiþiile de funcþionare pentru reactorul energetic, având drept
combustibil 23592
U, este ca reacþia de fisiune sã se autoîntreþinã. Ea poate fi
îndeplinitã dacã se utilizeazã neutronii proveniþi din procesele de fisiune ca
iniþiatori ai unor noi procese de fisiune, adicã sã aibã loc o „reacþie în lanþ”.
Pentru aceasta este necesarã încetinirea (termalizarea) neutronilor, deoarece
probabilitatea de capturã a neutronilor de cãtre nucleele de 235
92
U este cu atât mai
151
mare cu cât viteza lor e mai micã. Pentru termalizarea neutronilor se utilizeazã
un material moderator format din nuclee uºoare care preiau prin ciocniri elastice
o parte din energia cineticã a neutronilor ºi care – practic – nu absorb neutroni.
Ca moderatori se utilizeazã apa grea (D2O), apa, grafitul sau beriliul. Pentru ca
reacþia în lanþ sã poatã continua este necesar ca neutronii sã nu se piardã prin
procese de capturã fãrã fisiune cum ar fi reacþia:
1
0
n + 238
92
U → 239
92
U + γ,
238
U fiind component majoritar în reactoarele cu uraniu natural, 235U fiind prezent
0,7%. Neutronii pot fi captaþi ºi de alte nuclee. Ca atare, întreþinerea reacþiei în
lanþ se poate face numai când cantitatea combustibilului de uraniu fisionabil 23592
U
este suficient de mare. Cantitatea de material fisionabil la care reacþia de fisiune
se autoîntreþine se numeºte masã criticã. Când cantitatea de material fisionabil
este mai micã decât masa criticã, neutronii se pot pierde în procese de absorbþie
sau ies din zona combustibilului înainte de a întâlni ºi deci fisiona un alt nucleu
de 235U. Îndeplinirea condiþiei de masã criticã pentru autoîntreþinerea unei reacþii

# în lanþ stabilizatã la un nivel de putere optimã în mediul fisionabil înseamn㠖


deci – cã numãrul de neutroni generaþi depãºeºte, cu o valoare controlatã, pe cei
pierduþi pentru actul de fisiune. La reactoarele nucleare barele de control for-
mate din materiale neutro-absorbabile (Cd, B) introduse mai mult sau mai puþin
în zona activã (cu masã criticã) controleazã reacþia în lanþ, staþionarã, adicã de
aceeaºi intensitate, corespunzãtoare unui nivel optim a puterii disipate. Când
cantitatea de combustibil nuclear este mai mare decât masa criticã, reacþia în lanþ
este divergentã, putând atinge un caracter explozibil, ca în cazul bombei atomice
(sau nucleare).
Înainte de explozie, bomba atomicã are încãrcãtura de combustibil împãrþitã
în douã sau mai multe pãrþi, fiecare în cantitate mai micã decât masa criticã. Un
detonator le aduce brusc în contact, ansamblul de combustibil depãºeºte masa
criticã ºi – în regim supracritic – în câteva microsecunde se ajunge la explozie.
Bomba nuclearã echivalentã cu 20000 t trinitrotoluen este denumitã bombã
convenþionalã cu fisiune.
Energia nuclearã produsã prin fisiune mai poate fi folositã pentru desalinizarea
apei de mare, pentru dezvoltarea de noi tehnologii în procesele chimice, pentru
o exploatare mai eficientã a unor lucrãri de excavaþie de mare volum, folosind
caracteristica explozivã a reacþiei de fisiune.
În stadiul actual al tehnologiei, înþeleasã ca ºtiinþã aplicatã, þinând seama de
necesitatea mereu crescândã de energie, nucleul atomic este singura sursã care
sã înlocuiascã combustibilii fosili (de exemplu, în Franþa, 90% din energia
utilizabilã în circuitul economic este furnizatã de centralele nucleare-electrice).

152
5.5.3. Reactorul nuclear
Pentru a putea descrie reactorul nuclear trebuie, înainte de toate, sã definim
sistemul din care acesta face parte ºi care sunt particularitãþile lui comparativ cu
sistemele clasice de producere a energiei electrice. Astfel, centrala nuclearã
electricã (CNE) se defineºte ca un ansamblu de instalaþii ºi construcþii reunite
în scopul producerii de energie electricã sau, simultan, de energie electricã ºi
cãldurã prin utilizarea energiei nucleare. Clasificarea CNE se poate face dupã:
– Modul cum transformã energia nuclearã în energie electricã:
a) în trei faze succesive: energia nuclearã în cãldurã în reactorul nuclear;
cãldura în energie mecanicã în turbinele cu abur sau cu gaze; energia mecanicã
în energie electricã în generatorul electric.
b) În douã faze: energia nuclearã în cãldurã în reactorul nuclear; cãldura în
energie electricã în generatoare magnetohidrodinamice ºi termoelemente.
c) Transformarea directã a energiei nucleare în energie electricã cu ajutorul
bateriilor nucleare.
– Energia livratã consumatorilor:
a) CNE ce furnizeazã numai energie electricã, echipate cu turbine cu abur în
condensaþie sau turbine cu gaze.
b) CNE de termoficare, ce livreazã simultan energie electricã ºi agent termic.
#
– Caracteristicile reactorului:
a) felul reacþiei nucleare din reactor: CNE cu reactoare de fisiune ºi CNE cu
reactoare de fuziune (aflate în studiu);
b) energia neutronilor care provoacã fisiunile: CNE cu reactoare rapide
(neutronii cu energii în apropierea valorii de 0,1 MeV); CNE cu reactoare termice
(neutronii cu energii în apropierea valorii de 0,0256 eV);
c) structura zonei active: CNE cu reactoare eterogene, în care combustibilul
este dispus separat de mo-
derator, sub forma de ele-
mente combustibile, sau
omogene, în care combus-
tibilul este amestecat intim
ºi uniform sub formã de
soluþie sau suspensie cu
moderatorul, care poate
avea ºi el un rol de agent
termic (fig. 5.17).
Reactorul nuclear1 re-
Fig. 5.17. Schema unei centrale nucleare.
prezintã un ansamblu de
instalaþii din CNE în care se desfãºoarã controlat procesul de fisiune în lanþ, ca
urmare a existenþei combustibilului nuclear având o anumitã masã criticã, precum
ºi a altor materiale.

1
Primul reactor nuclear experimental a fost construit de Enrico Fermi (Premiul Nobel,
1938) în anul 1942, sub tribunele stadionului Universitãþii din Chicago.
153
Reactorul este termic, când neutronii rapizi produºi la fisiunea nucleelor sunt
încetiniþi de cãtre moderatorul format din elementele uºoare, sau rapid, când, în
absenþa moderatorului, neutronii nu mai sunt încetiniþi.
Pentru reducerea scãpãrii de neutroni în afara reactorului acesta este prevãzut
cu un strat periferic protector-reflector.
Neutronii proveniþi din fisiuni se modereazã de la energia de 2 MeV la energii
termice fãrã a se produce în acest proces de termalizare fisiuni adiþionale apreciabile.
Cãldura produsã în reactorul nuclear este evacuatã cu ajutorul agentului de
rãcire ºi transferatã ciclului energetic fie direct, fie prin intermediul generatorului
de abur.

Producerea cãldurii în reactorul nuclear


Cãldura se produce în principal în combustibilul nuclear, iar o parte mai
redusã în elementele de structurã ale zonei active, în moderator, în reflector, în
elementele de protecþie – datoritã neutronilor ºi fotonilor γ, ultimii producând
cãldurã ºi în elementele din afara vasului reactorului. Se apreciazã cã energia

# produsã la fisiunea unui nucleu de uraniu se localizeazã astfel: 90% în


combustibilul nuclear, 4% în moderator, 5% aferentã particulelor neutrino, 1%
în celelalte materiale ale reactorului.

Combustibilul nuclear
Sub denumirea de combustibil nuclear se înþeleg materialele care conþin izotopi
fisionabili – cum sunt 233
92
U, 239
94
Pu ºi 235
92
U, folosite în reactoarele nucleare pentru
producerea reacþiilor de fisiune în lanþ, deci a cãldurii.
Izotopii fisionabili 233
92
U ºi 23994
Pu se pot obþine în procesul de iradiere din
reactorul nuclear, din izotopi ca 90Th respectiv 238
232
92
U, denumite materiale fertile.
Întrucât elementele care conþin izotopi fisionabili sau fertili nu au, în stare de
metal pur, proprietãþi corespunzãtoare condiþiilor din reactorul nuclear, aceste
elemente se folosesc în combinaþie cu alte elemente (zircon, titan, molibden,
aluminiu), care permit sã se asigure îmbunãtãþirea caracteristicilor mecanice,
termice ºi de rezistenþã la coroziune ºi la iradieri.
Pentru o înþelegere mai bunã ºi completã a celor prezentate mai sus se
analizeazã, spre exemplificare, conceptul CANDU 600–PHWR prezent în þara
noastrã prin CNE Cernavodã.

Conceptul CANDU
Prima centralã nuclearã electricã din România, în funcþiune la Cernavodã,
este realizatã dupã conceptul CANDU 600–PHWR (CANadian Deutrium
Uranium 600 – Pressurized Heavy Water Reactor), are putere electricã de
700 MW ºi asigurã 10% din necesarul de energie la nivel naþional.
Trãsãturile definitorii ale acestui concept sunt date de reactorul cu tuburi sub
presiune având drept combustibil uraniu natural ºi moderator apa grea (D2O),
154
încãrcarea combustibilului fãcându-se semicontinuu, în sarcinã, fãrã oprirea
reactorului nuclear.
Faþã de alte tipuri de CNE, conceptul CANDU prezintã o serie de avantaje,
printre cele mai importante fiind folosirea uraniului natural (al cãrui preþ este
scãzut), încãrcarea în sarcinã ºi asigurarea unei securitãþi nucleare sporite.
Prin securitatea nuclearã se înþelege ansamblul de mãsuri tehnice ºi organi-
zatorice destinate sã asigure funcþionarea instalaþiilor nucleare în condiþii de
siguranþã, sã previnã ºi sã limiteze deteriorarea echipamentelor ºi sã ofere protecþie
personalului ocupat profesional, populaþiei, mediului înconjurãtor ºi bunurilor
materiale împotriva iradierii sau contaminãrii radioactive.
Conceptul CANDU are la bazã strategia de „apãrare în adâncime”, care
constã din conceperea unui sistem de bariere fizice în calea emisiunilor radio-
active. Pentru fiecare dintre acestea existã mai multe niveluri de apãrare împotriva
evenimentelor care ar putea afecta integritatea fiecãrei bariere fizice ºi anume:
1) pastila de dioxid de uraniu – reþine cea mai mare parte a produºilor
radioactivi de fisiune solizi, chiar la temperaturi înalte (factorul de reþinere este
99%);
2) teaca elementului combustibil – reþine produºi de fisiune volatili, gazele #
nobile ºi izotopii iodului ce difuzeazã din pastilele de combustibil;
3) sistemul primar de transport al cãldurii – reþine produºii de fisiune care ar
putea scãpa ca urmare a defectãrii tecii;
4) anvelopa – reþine produºii radioactivi în cazul avarierii tecii ºi sistemului
primar;
5) „zona de excludere”, zona cu razã de circa 1 km în jurul reactorului unde
nu sunt permise activitãþi umane permanente nelegate de exploatarea CNE –
asigurã o diluþie atmosfericã a oricãror eliberãri de radioactivitate evitându-se,
astfel, expuneri nepermise ale populaþiei.
În componenþa unei CNE tip CANDU 600-PHWR intrã un numãr de circuite
majore, care, împreunã cu circuitele auxiliare aferente, realizeazã transformarea
energiei nucleare în energie electricã.
Circuitele majore ale CNE CANDU 600-PHWR sunt:
– circuitul primar de transport al cãldurii;
– circuitul de abur ºi apã de alimentare;
– circuitul de apã de rãcire la condensator;
– circuitul moderatorului;
– circuitul de combustibil.
Prin circuitul primar de transport al cãldurii circulã apã grea sub presiune
(agentul primar), care trece prin canalele de combustibil din reactorul nuclear
preluând cãldura degajatã în urma fisiunii nucleare de tipul:
1
0
n + 235
92
U → 236
92
U* → 144
56
Ba + 80
36
Kr + 301n
a uraniului natural 235U. Cãldura primitã de agentul primar este apoi cedatã în cei
155
4 generatori de abur apei de alimentare (agentul secundar) care se transformã în
abur saturat. Circulaþia agentului secundar se face cu ajutorul celor 4 pompe
primare.
Aburul saturat din generatorii de abur se destinde în turbinã, care pune în
funcþiune generatorul de curent.
Condensarea aburului destins se face folosind apã de rãcire din Canalul
Dunãre-Marea Neagrã, aceasta constituind agentul celui de-al treilea circuit major
al centralei.
Prin circuitul moderatorului circulã apã grea cu presiune ºi temperaturã scãzutã,
rolul acesteia fiind de a asigura agentul moderator, necesar întreþinerii reacþiei
de fisiune din reactorul nuclear, la parametrii corespunzãtori. Echipamentele
majore ale acestui circuit sunt douã schimbãtoare de cãldurã ºi douã pompe de
circulaþie.
Amplasarea acestor circuite ºi a celor auxiliare se prezintã schematic în figura
5.18, care cuprinde ºi traseul energetic reactor nuclear, schimbãtor de cãldurã
(generator de abur), turbinã cu abur, alternator (generator electric) → consumator.

# Principalii parametri ai reactorului CNE CANDU 600-PHWR de la Cernavodã


sunt:
– reactor orizontal cu 380 tuburi de presiune; combustibil:
– pastile sinterizate de UO2 fabricate la Piteºti, grupate în fascicule de
combustibil de câte 37 elemente;
– cantitate combustibil: 93 t UO2;
– circuitul primar
– temperaturã intrare/ieºire reactor: 266°C / 310°C;
– presiune intrare/ieºire reactor: 11,13 MPa / 9,89 MPa;

1 17

2 3
4
10 11
6

14
5 15 12
13 16
7 8

Fig. 5.18. CNE – Cernavodã: Schema centralei nucleare electrice: 1. Conducte de abur; 2. Presurizor;
3. Generator de abur (GA); 4. Pompe de circuit primar; 5. MID (maºina încãrcat-descãrcat
combustibil); 6. Reactor; 7. Combustibil; 8. Pompe circuit moderator; 9. Schimbãtor de cãldurã;
10. Turbogenerator; 11. Generator electric; 12. Pompe rãcire condensator; 13. Condensator;
14. Pompe apã de alimentare; 15. Preîncãlzitor; 16. Transformator; 17. Anvelopa reactorului.

156
– circuit secundar
– fluid: abur;
– presiune/temperaturã la intrarea în CIP: 4,5 MPa/260°C;
– debit: 3758,152 t/h;
– debit apã circulaþie la condensator: 46 m3/s;
– vid la condensator: 4 kPa.
Sistemul de transport al cãldurii
Sistemul primar de transport al cãldurii realizeazã circulaþia sub presiune a
apei grele (agentul primar de rãcire) prin canalele de combustibil, în scopul
evacuãrii cãldurii rezultate din fisiunea atomilor de uraniu 235U. Cãldura
transportatã de agentul de rãcire este transferatã apei (agentul secundar) în
generatorii de abur, aceasta transformându-se în aburul saturat care pune în
miºcare turbina.
Pe lângã acest rol major, sistemul primar de transport al cãldurii mai asigurã:
– rãcirea reactorului nuclear în orice condiþii, chiar ºi în cazul pierderii surselor
de alimentare cu energie electricã;
– protecþia la suprapresiune a sistemului ºi a componentelor acestuia;
– reducerea la minimum a pierderilor de apã grea.
#
Din motive de securitate – pentru a nu se pierde întreg inventarul de agent
primar de rãcire –, sistemul primar de transport al cãldurii a fost conceput sub
forma a douã bucle independente, fiecare buclã asigurând rãcirea a 190 canale
de combustibil din reactorul nuclear (deci jumãtate din numãrul total de canale
de combustibil), realizându-se astfel ºi o curgere bidirecþionalã în interiorul
reactorului nuclear.

Sistemul moderator
Pentru reactorul CANDU, moderatorul este apa grea (D2O).
Sistemul moderatorului are urmãtoarele funcþii:
– modereazã (încetineºte) neutronii rapizi de fisiune;
– evacueazã cãldura degajatã în cadrul procesului de moderare;
– serveºte ca mediu de dispersie a substanþelor chimice introduse pentru
reglarea reactivitãþii în zona activã;
– evacueazã cãldura degajatã de combustibil în cazul LOCA (Loss of Coolant
Accident – pierderea agentului de rãcire), concomitent cu indisponibilitatea
sistemului de rãcire la avarie a zonei active;
– menþine o temperaturã constantã de 60÷80°C a moderatorului reactor.

Instrumente de mãsurã
Aceste instrumente permit controlul continuu al mãrimilor fizice care
caracterizeazã comportamentul unui reactor nuclear (temperatura, concentraþia
neutronilor, radioactivitatea, presiunea ºi debitul moderatorului lichid etc.)
ºi a CNE.

157
5.6. Fuziunea nuclearã
5.6.1. Fuziunea
Fuziunea nuclearã reprezintã reacþia nuclearã de sintezã a unui nucleu mai
greu ºi mai stabil, din douã nuclee uºoare (A < 20). Reacþia este însoþitã de
eliberarea de energie, egalã cu diferenþa dintre energia de legãturã a nucleului
rezultat ºi cea a nucleelor uºoare, de ordinul MeV-ilor. A fost descoperitã între
anii 1920–1925 la bombardarea gheþii grele (D2O) cu un fascicul de deuteroni
(21D) acceleraþi. Nucleele uºoare care pot fuziona sunt cele ale izotopilor
hidrogenului – protonul (11H), deuteronul (21D) ºi tritiul (31T), precum ºi ale unor
izotopi instabili ai heliului (32He), carbonului, azotului. Câteva exemple de reacþii
de fuziune:
D + 21D → 13T + 11H + 4 MeV;
2
1
2
1
D + 21D → 32He + 10n + 3,25 MeV;
2
D + 13T → 42He + 10n + 17,6 MeV;
#
1
2
1
D + 32He → 42He + 11H + 18,3 MeV.
Pentru producerea unei reacþii de fuziune, nucleele, fiind încãrcate pozitiv,
trebuie sã învingã forþele de respingere electrostatic㠖 care sunt cu atât mai
mari cu cât numãrul lor atomic A este mai mare – ºi sã pãtrundã în raza de acþiune
(10–15 m) a forþelor nucleare de atracþie care menþin nucleonii nucleului în cadrul
acestuia. Pentru aceasta, nucleele trebuie sã aibã o energie cineticã iniþialã mare,
care poate fi obþinutã prin creºterea temperaturii la valori mari, T ≈ 5 · 109 K –
la care substanþa se aflã în starea de plasmã, adicã de ionizare, de unde ºi
numele de reacþii termonucleare. Temperatura de amorsare a reacþiei 21D – 21D
este 4 · 108 K, iar pentru reacþia 21D – 13T este de 4,5 · 107 K.
Reacþiile de fuziune constituie sursa energeticã a stelelor de tipul Soarelui. În
cazul Soarelui, în care hidrogenul este în proporþie de 70%, heliul 29% ºi alte
elemente 1%, reacþia generalã de fuziune este: 411H → 42He + 2e+ + 2ν. Existã mai
multe cicluri de reacþie care pot duce la formarea unui nucleu de 42He din patru
protoni, în funcþie de temperatura plasmei. În interiorul stelelor mai reci cum
este, de exemplu, Soarele, se produce ciclul proton-proton, propus în anul 1938
de fizicianul american de origine germanã H. A. Bethe:
211H + 211H → 221D + 2e+ + 2ν,
221D + 211H → 232He + γ,
3
2
He + 32He → 211H + 42He.
În acest ciclu, la formarea unui nucleu de heliu din patru protoni se degajã
energia de 26,75 MeV, astfel cã la sinteza corespunzãtoare a 1 g de nuclee de
hidrogen se obþin 175 MWh, în comparaþie cu 22,78 MWh la fisiunea unui gram
de uraniu 235
92
U; de 7,68 ori este mai mare energia de fuziune decât cea eliberatã
la fisiune, combustibilii fiind diferiþi.

158
Deºi procesele de fuziune dureazã în Soare de cel puþin douã miliarde de ani,
în fiecare secundã consumându-se 10 milioane tone de hidrogen, pânã în prezent
s-a transformat în heliu numai 2% dim masa Soarelui, ceea ce aratã cã acesta va
mai radia cu aceeaºi intensitate încã 100 de miliarde de ani.
Existenþa pe Pãmânt a anumitor izotopi cum ar fi 21D, 32He, 53Li, 84Be º.a. este
atribuitã unor procese termonucleare petrecute, în condiþii fizice adecvate, cu
mult timp în urmã.
Astfel, deuteriul ar fi apãrut în urma reacþiei: 11H + 11H → 21D + e+ + ν; 53Li ca
urmare a reacþiei: 42He + 11H → 53Li + ν; 48Be din reacþia 42He + X → Y + γ
(completaþi ca exerciþiu, necunoscutele reacþiei).

5.6.2. Reactorul cu fuziune1


Reactorul cu fuziune, considerat cel mai realizabil, foloseºte drept combustibil
tritiul ºi deuteriul conform reacþiei:
2
1
D + 31T → 42He + 10n + 17,6 MeV.
Probabilitatea de producere a reacþiilor nucleare în urma ciocnirii atomilor
este prea micã, de aceea se foloseºte o plasmã fierbinte stabilizatã, complet
ionizatã, formatã din atomi de deuteriu ºi tritiu. Pentru producerea fuziunii #
nucleelor D–D ºi D–T într-un reactor cu funcþionare în regim optim este necesarã
îndeplinirea a trei condiþii fundamentale: confinarea plasmei, randamentul reacþiilor
de fuziune ºi a criteriului Lawson. Deoarece la un eventual contact cu pereþii
incintei plasma topeºte pereþii, se impurificã ºi se rãceºte rapid, se impune
izolarea (confinarea) de pereþii instalaþiei în care se formeazã. În acest scop,
cea mai folositã este metoda capcanelor magnetice externe. Câmpul magnetic al
cãrui spectru de linii este format tangenþial cu plasma determinã o compresie a
B2
plasmei, exercitând o presiune magneticã p = ; B este inducþia câmpului
2µ 0
magnetic, de ordinul 1–2T; µ0 –: este permeabilitatea vidului. În regim de echilibru,
reactorul trebuie sã injecteze acelaºi numãr de particule, iar energia degajatã în
unitatea de timp trebuie sã fie mai mare decât energia fluxului de particule
pierdute în unitatea de timp. Raportul:
Pr + Pp
η= , (5.41)
P0 + Pr + Pp
unde P0, Pr + Pp sunt puterea energiei nucleare eliberate, a fluxului de radiaþie
ºi, respectiv, a fluxului de particule pierdute, defineºte randamentul η al reacþiilor
nucleare de fuziune. Dacã prin n definim concentraþia particulelor, iar prin τ –
timpul mediu de menþinere a particulelor deuteriu ºi tritiu în reactor ºi dacã
produsul nτ este mai mare decât valoarea unei funcþii critice de temperaturã
f(T) pentru ca reactorul sã fie un generator de energie ºi când randamentul este
η = 1/3, reactorul funcþioneazã în regim optimal (criteriul lui Lawson).

1
Vezi ºi http://science.howstuffworks.com/fusion-reactor.htm.

159
Astfel, în condiþiile de reactor de laborator:
– pentru reacþia D–D: nτ ≥ 1015 cm–3s, T ≈ 2·109 K;
– pentru reacþia D–T: nτ ≥ 1014 cm–3s,
T ≈ 2 · 108 K.
Aºadar, pentru obþinerea fuziunii este necesarã formarea unei plasme, în sistem
gaz total ionizat, confinatã, cât mai densã, stabilã un timp cât mai îndelungat ºi
la o temperaturã cât mai înaltã.
În figura 5.19 se prezintã schematic alcãtuirea unui posibil reactor de fuziune
D+T. Mantaua de litiu lichid are rol ºi de fabricare a tritiului, conform reacþiei
1
0
n + 73Li → 42He + 31H ºi de moderator. Neutronii reacþiei cu litiu sunt neutroni
de mare energie proveniþi din reacþia 21D + 31T → 42He + 01n + 17,6 MeV care are
loc în plasma (D+T) provocatã prin evaporarea (microexplozia) picãturii (D+T)
cu raza de 5 mm realizatã prin acþiunea focalizatã a radiaþiilor laser de foarte
mare putere. Litiul preia energia rezultatã din reacþiile de fuziune, transportând
cãldura la sistemele clasice de conversie a energiei termice în energie electricã.
Curentul din bobinajul exterior participã la producerea câmpului capcanei
magnetice care, împreunã cu radiaþia laser, contribuie la confinarea plasmei din
# reactor.
Litiul ºi tritiul se gãsesc – însã – în cantitãþi foarte mici în naturã.
Din punct de vedere al rezervelor de combustibil termonuclear, realizarea unui
reactor (d + d) ar fi o soluþie idealã. În acest caz un metru cub de apã ar constitui
echivalentul în energie a 300 tone de cãrbune sau 2,08 · 105 l de petrol. Problema
energiei ar fi rezolvatã, dar, aºa cum s-a arãtat mai înainte, parametrii de realizare
a reacþiei termonucleare 21D + 21D sunt prea mari: nτ ≥ 1015 cm–3s, T > 2 · 109 K1.

Fig. 5.12. Un tip de reactor de fuziune.

1
Una dintre valorile cele mai ridicate de temperaturã creatã de om este cea de 520
milioane grade Celsius, adicã de 30 de ori mai mare decât în centrul Soarelui. Ea a fost
realizatã în anul 1994 în reactorul de testare pentru fuziune nuclearã, tip Tokamak, de la
laboratorul de Fizicã a Plasmei a Universitãþii Princeton (N.Y. SUA).

160
Importantã este ºi ideea de „reactor hibrid”, adicã un reactor de fuziune
înconjurat cu o manta de combustibil care sã constituie un reactor de fisiune iar
energia rezultatã în mantaua reactorului sã poatã fi folositã pentru menþinerea
reacþiilor termonucleare controlate. Elementul de control al acestui proces este
câmpul magnetic confinator. Se pare – afirmã specialiºtii – cã reactorul hibrid
are cele mai multe ºanse sã devinã un reactor de fuziune comercial, criteriul
Lawson fiind favorabil acestei variante.
Reacþii de fuziune pe Pãmânt au fost realizate ºi în cadrul exploziei bombelor
termonucleare.
Utilizând o bombã atomicã obiºnuitã cu 235 92
U, prin fisiunea nucleelor com-
bustibilului, la locul exploziei temperatura se ridicã în câteva zeci de secunde la
sute de miliarde de grade ºi face posibilã reacþia de fuziune cu eliberarea unei
energii ºi mai mari. Încãrcãtura unei bombe cu hidrogen, denumitã ºi bombã
termonuclearã, este formatã din deuterurã de litiu (DLi) solidã, care la temperatura
exploziei nucleare de fisiune, produce reacþiile:
6
3
Li + 21D → 242He,
6
Li + 10n → 42He + 31T;
#
3
6
3
Li + 31T → 242He + 10n,
cu o degajare de energie cu trei patru ordine de mãrime mai mare decât aceea
a unei bombe convenþionale cu fisiune!
*
Se sperã cã în viitorul apropiat omul va fi beneficiarul energiei reacþiilor
termonucleare controlate (ultimul tip de instalaþie pentru plasma termonuclearã
are produsul nτ ≈ 3 · 1013 cm–3s, T ≈ 107 K). Printre aplicaþiile potenþiale ale
reacþiilor de fuziune pot fi menþionate obþinerea de energie electricã, obþinerea
de combustibili nucleari, desalinizarea apelor mãrilor pentru þinuturi deºertice,
încãlzirea industrialã ºi urbanã, purificarea aerului etc.

5.7. Acceleratoare de particule*


Prin acceleratoare de particule se înþeleg instalaþiile complexe destinate
accelerãrii unor particule cu sarcinã electricã (e, p, α, d … ioni grei) sub acþiunea
unor câmpuri electrice ºi magnetice, pânã la energii cinetice foarte mari. Sunt
utilizate la studiul particulelor elementare ºi al structurii nucleului atomic, în
alte domenii ale fizicii ºi tehnologiilor actuale, precum ºi în medicinã.
Acceleratoarele se pot clasifica ºi dupã forma traiectoriei, rectilinie sau
curbilinie, descrise de particule în procesul de accelerare.

5.7.1. Acceleratorul liniar cu electroni de accelerare (LINAC)*


Acest tip de accelerator constã dintr-un ºir de electrozi metalici de forma unor
cãmãºi cilindrice, coaxiali, situaþi într-un tub vidat, conectaþi la un generator de

161
înaltã frecvenþã, ca în figura 5.20. În
intervalul spaþial d ce separã doi cilindri
consecutivi (interval accelerator) apare
un câmp electric de înaltã frecvenþã a
Fig. 5.20. Schemã simplificatã a unui
U
accelerator liniar. cãrui intensitate este E z = 0 cos ωt , unde
d
U0cosωt reprezintã tensiunea dintre cilindri. Particulele emise de sursa S intrã în
cilindrul 1 deplasându-se mai departe ºi sunt accelerate între cilindrii 1 ºi 2.
Frecvenþa generatorului, f, este astfel aleasã astfel încât, în timp ce ionii parcurg
cilindrul 2, tensiunea între cilindri sã-ºi schimbe semnul. În acest fel, între
cilindrii 2 ºi 3 ionii sunt din nou acceleraþi. Timpul ∆t în care particulele parcurg
T 1
fiecare cilindru trebuie sã fie ∆t == ºi se numeºte condiþia de sincronism.
2 2f
Crescând viteza particulei prin accelerare, creºte ºi lungimea parcursã de
aceasta în timpul T/2. Lungimea cilindrilor trebuie sã fie din ce în ce mai mare.
mL 2n

#
ªtiind cã = neU0, lungimea cilindrului Ln parcursã într-o jumãtate de perioadã
2
este egalã cu:

T 1 1 neU 0
Ln = L n
= Ln = , (5.42)
2 2f f 2m
în ipoteza cã sarcina particulei este egalã cu sarcina elementarã e. Dar
1 eU 0
L1 = , de unde Ln = n L1, relaþie ce limiteazã realizarea unui numãr n
f 2m
mare de intervale de accelerare ºi, ca atare, ºi a energiei cinetice finale nerelativiste
n∆Ec, ∆Ec fiind creºterea de energie pentru fiecare interval de accelerare. Acest
tip de accelerator poate accelera protonii ºi ionii grei pânã la circa 70 MeV ºi
se foloseºte ca injector pentru acceleratoarele de energie foarte mare.
Pentru accelerarea electronilor, care ajung rapid la viteze comparabile cu
viteza luminii în vid, sunt necesare frecvenþe foarte mari (3 GHz) ale tensiunii
de accelerare. De aceea, pentru accelerarea lor se folosesc acceleratoarele cu
undã progresivã. Accelerarea electronilor se realizeazã continuu, H prin acþiunea
componentei longitudinale a vectorului intensitate electricã E a unui câmp elec-
tromagnetic ce se propagã într-un ghid de undã de construcþie specialã. Viteza
particulelor (nu numai electroni) este egalã cu viteza de fazã a undei, foarte
apropiatã de viteza luminii în vid.
Acceleratorul de la Universitatea din Stanford (SLAC1) accelereazã fasci-
culele de electroni pânã la energia cineticã de 40 GeV. Aceºtia nu pot fi acceleraþi
în aceeaºi mãsurã în acceleratoarele ciclice (unde la 500 MeV pierderea de
energie prin radiaþie devine egalã cu energia primitã în procesul de accelerare).

1
Stanford Linear Accelerator Center.

162
5.7.2. Betatronul*
Este un accelerator ciclic de inducþie
(electromagneticã) pentru electroni.
Este utilizat pentru studiul reacþiilor a
nucleare, al obþinerii de radiaþii γ ºi X,
în radioterapie ºi defectoscopie
nedestructivã. A fost construit în anul
1940 de fizicianul american
D. W. Kerst. Betatronul poate fi
considerat drept un transformator al
cãrui curent alternativ, pentru t∈[0, T/
b
4] din circuitul primar, produce variaþia
fluxului magnetic, deci apariþia unui poli c
injector þintã magnetici
curent electronic în circuitul secundar,
care se deplaseazã sub acþiunea
câmpului electric indus în interiorul
unui tub toroidal (inelar) vidat
(fig. 5.21 a, b, c).
#
Camera toroidalã este prevãzutã cu
o sursã de electroni ºi o fereastrã de
camera de orbita bobine
fascicul de
foiþã de micã, pentru extragerea accelerare
radiaþii γ electronului primare
electronilor acceleraþi. Din legea
Fig. 5.21. a – Secþiune printr-un betatron.
inducþiei electromagnetice: b – variaþia sinusoidalã a inducþiei câmpului mag-
dΦ netic într-un betatron. c – Secþiune prin piesele
ei = – , polare ale electromagnetului unui betatron.
dt
unde t.e.m. indusã este, prin definiþie,
H

ei = Ei dl = 2πr0 Ei , iar Φ = Bm · πr02. Din relaþiile de mai sus, unde am notat cu
Ei intensitatea pe orbita electronicã a câmpului electric indus (Ei este analogul
intensitãþii câmpului imprimat din sursele cu câmp imprimatH – cele galvanice, de
exemplu), r0 – raza orbitei stabile, de echilibru –, iar Bm inducþia medie a
câmpului magnetic normalã pe suprafaþa de arie πr02 a fluxului magnetic Φ, cu

vitezã de variaþie constantã, se obþine:
dt
1 dΦ πr 2 dBm r dBm
Ei = – =– 0 = – 0 .
2πr0 dt 2πr0 dt 2 dt
La o singurã rotaþie pe orbita de lungime 2πr0 electronul îºi mãreºte energia
cineticã cu ∆Ec = 2πr0eEi.
Pentru accelerarea electronului pânã la energii mari este necesar ca miºcarea
acestuia sã fie stabilã pe orbita de razã r0. Condiþia de stabilitate se obþine cu
un calcul relativ simplu, dupã cum urmeazã.

163
Ecuaþia de miºcare a electronului pe orbita de accelerare este:
dp e dΦ
= – eEi = .
dt 2πr0 dt
Prin integrare, considerând cã la momentul iniþial t = 0 avem L = 0 ºi B = 0,
e
se obþine: p = Φ . Din expresia impulsului particulei pe orbita giromagneticã,
2πr0
p = er0B, se poate scrie expresia pentru raza orbitei sub forma:
p 1 Φ
r0 = = ⋅ = const.
eB 2π r0 B
Cum Φ = πr0Bm, se ajunge la relaþia de stabilitate (r0 = const.) a orbitei de
accelerare giromagneticã ºi poartã numele de condiþia lui Wideröe (se pronunþã
aºa cum se scrie):
1
Br0 (t ) =Bm (t ) ,

#
2
adicã: inducþia câmpului magnetic în punctele orbitei trebuie sã fie, în fiecare
moment, numai jumãtate din inducþia magneticã medie pe aria orbitei.
Aceasta impune o anumitã distribuþie a spectrului liniilor de câmp ºi, ca atare,
o construcþie (formã) specialã a profilului polilor electromagnetului betatronic
(terminaþiile „tronic”, „on”, se referã, în general, la aparatele ºi dispozitivele în
care fenomenul specific al funcþionãrii acestora este de naturã electronicã: tun
electronic, orticon, vidicon (videocaptoare), supertrinitron – tub cinescop Sony,
etc.).
Prin respectarea condiþiei Wideröe, în betatron, un singur câmp magnetic,
variabil în timp realizeazã atât accelerarea fasciculului de electroni cât ºi
menþinerea lui pe o orbitã circularã stabilã. Vectorul inducþie a câmpului mag-
netic este perpendicular pe orbita de accelerare ºi – reamintim – variazã de la
valoarea zero la o valoare maximã atinsã dupã primul sfert de perioadã de la
cuplare, B∈(0, B0), unde B0 = 0,5 ÷ 0,6T.
Pentru a calcula energia cineticã maximã se foloseºte expresia relativistã a
1
energiei cinetice normate η funcþie de impulsul normat ξ, η = (1 + ξ 2 ) 2 – 1 ,
adicã
 2 
 er B 
Ec = m0 c 2  1 +  0 0  – 1 . (5.43)
  m0 c  
 
Întrucât impulsul electronului betatronic accelerat este mult mai mare decât
impulsul de repaus al electronului, rezultã expresia energiei cinetice maxime sub
forma:

164
Ec = er0B0c. (5.44)
În scopul obþinerii unei radiaþii γ foarte „dure”, adicã de mare energie, fasciculul
pulsatoriu de electroni este îndreptat, dupã accelerare, asupra unei þinte metalice,
situatã în interiorul unei camere vidate, în care este frânat brusc.
Aºadar, betatronul poate fi comparat cu un transformator obiºnuit, cu secundarul
înlocuit de electronii din tubul toroidal vidat. Electronii sunt acceleraþi de câmpul
electric indus, produs de câmpul magnetic variabil, ºi în acelaºi timp sunt obligaþi
sã se miºte pe o orbitã circularã, datoritã existenþei câmpului magnetic.

Problemã rezolvatã
Într-un betatron de 200 MeV, electronii sunt acceleraþi pe o orbitã de echilibru de razã
r0 = 1,5 m. Energia de injecþie este Eci = 1 MeV.
a) Care este valoarea inducþiei magnetice la începutul ºi la sfârºitul procesului de
accelerare?
b) Considerând cã variaþia inducþiei magnetice se face liniar în 0,15 s, ce energie
primeºte particula la fiecare rotaþie?
c) Câte rotaþii face particula ºi care este lungimea drumului parcurs?
d) Sã se calculeze impulsul electronului la sfârºitul accelerãrii, exprimat în unitatea
toleratã MeV/c.
#
mL p
a) r0 = = , adicã p = eBr0. Din tabelul 1.1 impulsul normat ξ în funcþie de energia
eB eB

eBr0 Ec2 + 2 E0 Ec
cineticã normatã η este ξ = (η2 + 2η)1/2; = , unde E0 = m0c2.
m0 c m0 c 2

Ec2 + 2 E0 Ec
B= , de unde Bi = = 0,0031T (existã o magnetizare remanentã a miezului
er0 c
feromagnetic al electromagnetului) ºi Bf = 0,44T.
b) În ipoteza variaþiei liniare a inducþiei câmpului magnetic, la fiecare rotaþie electronii
extrag din câmpul electric indus energia:
dB B f – Bi
∆Ei rot = 2πr0eei = πr0 e = πr0 e = 20,8 eV/rot.
dt ∆t
Ecf − Eci
c) Numãrul de rotaþii este: n = ≈ 9,55 · 106 rot, iar lungimea drumului
∆Ei rot
parcurs L = 2πr0n ≈ 90.000 km.
d) p = eBr0 = 10–19 N· s = 186,9 MeV/c. În extrem relativist, impulsul unei particule
este p ≈ mc = E/c, ceea ce permite introducerea unei unitãþi arbitrare pentru impuls
1 eV/c = 5,35 · 10–28 N · s. Aceastã unitate ºi electron-voltul sunt folosite în tehnica
accelerãrii particulelor, unitãþi care nu fac parte din SI, dar prezintã avantaje în calculele
directe.

165
5.7.3. Ciclotronul*
Ciclotronul a fost inventat în anul
1932, de cãtre fizicianul american Ernest
Orlando Lawrence (1901–1958), laureat
al premiului Nobel în anul 1939. Se
compune (fig. 5.22) dintr-un sistem de
doi electrozi cavitari în formã de jumã-
tãþi de cilindru plate, numite duanþi.
Sistemul este alimentat de un generator
de tensiune alternativã, care permite
alternarea polaritãþii tensiunii U0(104–
105 V) dintre cei doi electrozi duanþi.
Incinta vidatã în care se aflã sistemul
Fig. 5.22. Schema simplificatã a ciclotronului. duant se aflã într-un câmp magnetic
H
uniform cu inducþia B (B = 1,5 ÷ 2T)
perpendicularã pe suprafaþa duanþilor. În ciclotron se accelereazã ioni pozitivi.
# Se pot obþine fascicule cu o intensitate de curent de 1 mA. Un ion din fascicul
emis de sursa aflatã în centru, între duanþi, este accelerat în câmpul electric
dintre duanþi, traiectoria sa în interiorul duanþilor fiind circularã (datoritã câmpului
magnetic) ºi de razã din ce în ce mai mare.
Forþa Lorentz, care determinã traiectoria circularã, este o forþã centripetã,
deci:
mL 2
= qLB, (5.45)
R
de unde rezultã cã raza traiectoriei este:
mL p
R = qB = qB , (5.46)

Variaþia cu viteza a masei m a ionului putând fi neglijatã, energia cineticã Ec


cãpãtatã de acesta la sfârºitul unui ciclu de accelerare este datã de relaþia:
p2
Ec = . (5.47)
2m
Din relaþia 5.46 ºi 5.47 se obþine explicit energia cineticã finalã:
q 2 B 2 R02
Ec = , (5.48)
2m
unde R0 este raza maximã a traiectoriei.
T
Dupã un interval de timp ∆t egal cu o jumãtate de perioadã, , ionul de masã
2
m ºi sarcinã q ajunge din nou în spaþiul de accelerare.

166
T ðR ðm
∆t = = = . (5.49)
2 L qB
Deoarece perioada de rotaþie T a ionului nu depinde de viteza cu care se
miºcã, în fiecare duant ionul accelerat rãmâne acelaºi interval de timp ∆t. Dacã
polaritatea electricã pe duanþi se inverseazã tot în ∆t, adicã perioada de rotaþie
T a ionului coincide cu perioada Tg a tensiunii U0 generate de generatorul de
alimentare, ionul va fi din nou accelerat. Astfel, condiþia de rezonanþã a
ciclotronului este:
2πm 1
T = Tg = = . (5.50)
qB f
Extracþia particulelor se realizeazã prin deflexie electrostaticã, cu ajutorul
unui condensator plasat la capãtul ultimei orbite, care produce un câmp radial de
deviere.
E. O. Lawrence, împreunã cu fratele sãu, John Lawrence, a dezvoltat aplicaþii
ale radioizotopilor (izotopi care emit radiaþii de tip alfa (α), beta (β) sau gamma
(γ) produse prin bombardarea unor substanþe cu particule accelerate în ciclotron).
A fãcut astfel posibilã radioterapia cancerului ºi hipertiroidismului. A construit
#
ciclotroane din ce în ce mai puternice, cu ajutorul cãrora, în anul 1941, au fost
generate artificial particule cosmice (mezoni), iar, mai târziu, antiparticule.
Ciclotronul lui Lawrence este precursorul sincrotronului modern, care poate
accelera protoni pânã la energii de milioane de MeV. În timpul rãzboiului a
realizat separarea uraniului 235, folosit la bomba atomicã.
Energia cineticã a particulelor cu sarcinã electricã accelerate în ciclotron nu
poate atinge însã orice valoare, fiind limitatã de efectele relativiste care fac ca
sincronismul dintre trecerea particulei printre duanþi ºi schimbarea polaritãþii
acestora sã nu mai fie respectat. Într-adevãr, la vitezele mari, comparabile cu
viteza luminii, obþinute în urma accelerãrii, masa particulelor nu mai rãmâne
constantã ºi condiþia de sincronism nu mai este îndeplinitã.
Condiþia de sincronism poate fi realizatã, totuºi, ºi pentru particule grele ce
trebuie accelerate pânã la viteze destul de mari. Au fost astfel create noi instalaþii
de accelerare – sincrociclotroanele sau fazotroanele – în care, pentru compensarea
efectelor creºterii relativiste a masei particulelor, se procedeazã la variaþia
periodicã a frecvenþei tensiunii de alimentare a duanþilor. S-au realizat, de
asemenea, sincrotroanele, care funcþioneazã pe baza variaþiei periodice a câmpului
magnetic în scopul compensãrii creºterii relativiste a masei, precum ºi
sincrofazotroanele în care condiþia de sincronism este realizatã prin ambele
metode.

167
Problemã rezolvatã
În cazul unui ciclotron care accelereazã deuteroni ºi care are inducþia magneticã
B = 1T, raza de extracþie R0 = 0,5 m ºi amplitudinea tensiunii alternative U0 = 40 kV, sã se
calculeze care este (a) frecvenþa f a tensiunii alternative aplicate, (b) energia cineticã
Ec(R0) a deuteronilor la ieºirea din ciclotron, (c) drumul L parcurs de deuteroni pânã la
atingerea energiei cinetice maxime (considerând cã energia lor la injectarea în ciclotron
poate fi, evident, neglijatã)? (q = e = 1,6 · 10–19C, m = 3,3 · 10–27kg).
eB e 2 B 2 R02
a) f = = 7,7 MHz.; b) Ec ( R0 ) = = 6,06 MeV.
2πm 2m
Ec (r ) eB 2 r 2 eB 2 rdr
c) Λ(r) = = ; dA(r) = ;
2eU 0 4mU 0 2mU 0
R0
πeB 2 r 2 πeB 2 R03 2πR0 Ec ( R0 )

L = 2πrddN = ∫
0
mU 0
dr =
3mU 0
=
3eU 0
= 158,58 m.

Probleme propuse
# 1. Dacã masa criticã m pentru uraniu 235 este aproximatã la 1 kg ºi, presupunând cã
întreaga cantitate de 235 U fisioneazã ºi cunoscând cã energia degajatã Ef la fisiunea unui
92
nucleu este în jur de 200 MeV, sã se calculeze energia eliberatã E.
m
R: 8,2 · 1013J (indicaþie: E = NA E f ).
A
2. Care este temperatura cineticã corespunzãtoare pentru ca douã nuclee de deuteriu
sã se poatã apropia pânã la o distanþã r = 3 · 10–15 m pentru a forma un nucleu de heliu?
1 3 e2
(Indicaþie: E p = kT , E p = )
2 2 4πε0 r 2
R: T = 1,85 · 109 K.
3. Care este viteza protonilor la ieºirea din acceleratorul liniar, dacã intervalele de
accelerare au fost în numãr de 30 ºi tensiunea de accelerare a fost de 1 kV
(mp = 1,67 · 10–27 kg, e = 1,6 · 10–19 C)? Dar energia lor cineticã?
R: 2,4 · 106 m/s; 30 keV.
4. La betatron, variaþia inducþiei magnetice B se alege în aºa fel încât sã aibã valoarea
maximã la punctul de extrem a sinusoidei intensitãþii curentului de alimentare a bobinelor
primare. Este momentul când electronii fasciculului au atins energia maximã proiectatã
ºi trebuie extraºi. Procesul de accelerare dureaz㠖 deci – maximum un sfert de perioadã.
Care este intervalul de succedare a pulsurilor de accelerare, dacã alimentarea se face de
la reþeaua de 50 Hz?
R: 20 ms.
5. Dacã D+ se accelereazã la 20 MeV, care va fi energia corespunzãtoare N3+?
R: 160 MeV.
6. Care va fi viteza finalã a ionului He2+ accelerat la 40 MeV?
R: 4,38 · 107 m/s.

168
7. Un ciclotron care accelereazã deuteroni (nucleele atomului de deuteriu, izotop al
hidrogenului) are inducþia de 1 T, raza duanþilor de 0,5 m ºi tensiunea de accelerare de 40 kV.
Sã se calculeze: a) frecvenþa tensiunii aplicate;
b) energia deuteronilor la ieºirea din ciclon.
R: a) 7,7 MHz; b) 5,06 MeV.
8. Care este energia în MeV/nucleon pentru un fascicul de protoni accelerat la 10 MeV?
Dar în cazul unui fascicul de particule α accelerat la 40 MeV?
R: 10 MeV/nucleon.
9. Douã particule nucleare, un proton ºi o particulã α, sunt accelerate sub aceeaºi
tensiune U, viteza lor iniþialã fiind neglijabilã. Dupã procesul de accelerare, particulele
pãtrund perpendicular într-un câmp magnetic uniform. Sã se calculeze raportul razelor
traiectoriilor circulare a particulelor Rα/R p, (qp = e, q α = 2e, mp = 1,67·10–27 kg,
mα = 6,65·10–27 kg).
R: 1,41.

5.8. Particule elementare*


Fizica particulelor elementare se ocupã cu particulele de bazã din care se
presupune a fi formatã întreaga materie din Univers. În sens mai larg, în prezent, #
particule elementare sunt considerate toate particulele care nu sunt atomi sau
nuclee (cu excepþia protonului, care formeazã nucleul de hidrogen). De aceea,
acestea mai sunt numite ºi particule subnucleare.

5.8.1. Interacþiile fundamentale*


Particulele elementare pot sã interacþioneze atât între ele cât ºi cu nucleele
atomice ale mediului în care se aflã, ºi cu electronii ce graviteazã în jurul lor.
Pânã în prezent se cunosc patru tipuri de interacþii care intervin direct sau
indirect în fenomenele din naturã: tari, electromagnetice, slabe ºi gravitaþionale.
• Interacþiile tari sau nucleare asigurã stabilitatea nucleului atomic. Aceste
forþe nucleare acþioneazã pe distanþe foarte mici, de ordinul a 10–15 m. Sunt cele
mai intense din câte se cunosc în naturã, de unde ºi denumirea. Fiecare nucleon
al unui nucleu interacþioneazã numai cu nucleonii din imediata sa vecinãtate.
Particulele care interacþioneazã tare, vom reveni asupra lor, se numesc hadroni,
sunt formate din quarcuri1 ºi se împart în douã mari subclase: (1.) mezonii
–
formaþi din douã quarcuri (qq ), de exemplu pionii, kaonii ºi (2.) barionii formaþi
din 3 quarcuri (protonul, neutronul, hiperonii) (qqq).
Intensitatea forþei tari de legãturã care se exercitã între quarcuri trebuie sã fie
extraordinar de mare, astfel cã între protonii ºi neutronii strâns uniþi în nucleu
ar putea sã acþioneze o forþã rezidualã, numitã forþã tare nuclearã, o rãmãºiþã, de
intensitate mare, de fapt, a forþei de atracþie între quarcuri. Acceptatã de lumea

1
Ipoteza quarcurilor a fost introdusã în anul 1964 de Gell-Mann ºi S. Zweig (premii
Nobel, 1969), independent unul de altul.
169
ºtiinþificã, forþa tare a putut fi uºor modelatã matematic, încadrându-se uºor în
modelul actual al structurii materiei, numit modelul standard. Acest model
precizeazã ºi natura particulelor care sunt constituenþii elementari ai materiei.
• Interacþiile electromagnetice, de razã de acþiune practic infinitã, se exercitã
între particulele încãrcate electric, forþa de interacþie fiind datã de legea lui
Coulomb. Comparativ cu interacþiile nucleare sunt de la 100 pânã la 1000 de ori
mai mici.
Forþa electromagneticã leagã electronii ºi nucleele pentru a forma atomi. Atomii,
deºi sunt neutri electric, interacþioneazã printr-o forþã electromagneticã rezidualã,
pentru a forma molecule.
• Interacþiile slabe. Mãsurãtorile fãcute asupra dezintegrãrii neutronului au
arãtat cã forþa implicatã în eveniment era extraordinar de slabã, de 1013 ori mai
micã decât intensitatea forþelor nucleare – dacã se ia ca unitate forþa tare (la
distanþa de 10–13 m). Raza de acþiune a interacþiilor slabe este de ordinul 10–24 m.
Ea se manifest㠖 deci – la transmutarea (dezintegrarea) particulelor elementare
ºi a nucleelor, deseori propulsând produsele rezultate la viteze foarte mari. Unele
asemãnãri între interacþiunile electromagnetice ºi cele slabe, au condus la schema
# unei unificãri a celor douã forþe, rezultând forþa electro-slabã. Aceastã unificare
se explicã ºi prin faptul cã la distanþe foarte mici, adicã la energii foarte mari,
forþa slabã este egalã cu forþa electromagneticã. Aparenta manifestare slabã în
experimentele realizate la energii joase ar reflecta doar raza sa scurtã a zonei
sferice de acþiune. În anul 1979, S. Weinberg, A. Salam ºi G. Glashorow au
primit Premiul Nobel pentru elaborarea teoriei unificate a interacþiilor electro-
magnetice ºi slabe.
• Interacþiile gravitaþionale sunt cele mai slabe interacþiuni care se pot exercita.
Pentru particulele izolate nici nu se iau în consideraþie, fiind cu totul neglijabile
faþã de celelalte interacþiuni.
Ele devin notabile pentru corpurile masive ºi, mai ales, în cazul corpurilor
cereºti.
În cazul particulelor elementare intensitatea acestor forþe este de 1038 de ori
mai slabã pentru r = 10–13 m decât intensitatea forþelor tari. Au o razã de acþiune
teoretic infinitã.
Clasificarea fiind primul stadiu în înþelegere, tabelul 5.4 prezintã, în completare,
valorile tipice ale constantelor de interacþie ºi ale razelor de acþiune pentru
interacþiile fundamentale cunoscute în prezent. Raza de acþiune este exprimatã în
metri. În tabel sunt date, de asemenea, probabilitãþile tipice de interacþie internã
(duratã) ºi de interacþie între sisteme (secþiune eficace) corespunzând celor patru
interacþii. Aceastã clasificare conduce, aºa cum vom vedea mai departe, la una
dintre modalitãþile de sistematizare a particulelor elementare.
• Particulele elementare, ca atare, fãrã structurã, care fac parte din modelul
standard, se împart în:
1. Particule-mesager (cuante de câmp), care transmit interacþiunile
fundamentale: fotonul transmite interacþiunile electromagnetice, bosonii vectoriali

170
Interacþiile fundamentale ºi mãrimile lor caracteristice
Tabelul 5.4

Interacþia Constanta de Raza de Secþiune Duratã


interacþie acþiune [m] eficace [m2] tipicã [s]
tare ≈ 1 10–15 10–32 ≥ 10–22
electromagneticã ≈10–2–10–3 ∞ 10–36 ≥ 10–20
slabã ≈10–5 10–18 10–42 ≥ 10–14
gravitaþionalã ≈10–39 ∞ – ≥ 10–8

intermediari W ± ºi Z 0 intermediazã interacþiunile slabe, gluonii transmit


interacþiunile tari ºi gravitonul intermediazã interacþiunile gravitaþionale.
2. Particulele-sursã a câmpurilor de interacþiune:
2a. Quarcurile: u(up), d(down), c(charm), s(strange), t(top), b(beauty).
2b. Leptonii, care nu participã la interacþiunile tari: electronul, miuonul, tauonul,
ºi neutrinul electronic, miuonic ºi neutrinul tau; intereacþioneazã slab ºi elec-
tromagnetic.
Nucleonii proton ºi neutron, deºi sunt considerate particule elementare, nu
#
mai sunt simple particule ci sisteme de quarcuri cu o structurã internã complexã:
p(uud), n(udd).
Particulele elementare care interacþioneazã tare, electromagnetic ºi slab, se
numesc hadroni ºi se împart în douã subclase: mezonii formaþi din 2 quarcuri (de
exemplu, pionii, kaonii) ºi barionii, formaþi din 3 quarcuri (de exemplu, protonul,
neutronul, hiperonii).
Principalii hiperoni sunt: lambda (Λ), omega (Ω–1), sigma (Σ±, Σ0).

5.8.2. Caracteristicile comune ale particulelor elementare*


Particulele elementare se caracterizeazã prin urmãtoarele mãrimi:
– Masa (m).
– Timpul de viaþã (τ). Particule stabile sunt electronul, protonul, fotonul;
restul de particule
H sunt instabile.
– Spinul ( S ). Una dintre cele mai importante caracteristici ale particulelor
elementare este mãrimea fizicã moment cinetic propriu (de spin).
Aceastã proprietate intrinsecã a particulei care apare în cadrul mecanicii
cuantice a fost interpretatã, în mod intuitiv, ca definind starea de rotaþie a particulei
în jurul axei proprii. Spinul particulelor elementare este caracterizat prin aceea
cã modulul proiecþiei sale pe o axã arbitrarã este egal cu sh– , unde
h– = h/2π (h fiind constanta lui Planck), iar s este numãrul cuantic de spin. Acesta
are, una dintre valorile: 0, 1/2, – 1/2 sau 1 (fotonul) ºi 3/2 (hiperonii ∆, Ω–).
Toate particulele elementare au spin.

171
Din punct de vedere al spinului, particulele elementare se împart în douã
categorii:
a) Particule cu numãr cuantic de spin s întreg (0; 1; 2; …), denumite bosoni,
dupã numele fizicianului indian S. T. Bose. Bosonii nu se supun principiului de
excluziune a lui Pauli; pe acelaºi nivel energetic, cu aceleaºi numere cuantice,
pot exista un numãr nelimitat de particule.
b) Particule cu numãrul cuantic de spin semiîntreg (1/2; 3/2; 5/2; ...), numite
fermioni, dupã numele fizicianului italian Enrico Fermi. Fermionii se supun
principiului de excluziune al lui Pauli, astfel cã într-o stare cuanticã nu se poate
gãsi mai mult de un fermion.
Fermionii sunt particulele-sursã a câmpurilor de interacþiune (quarcurile ºi
leptonii). Stãrile legate formate dintr-un numãr impar de fermioni sunt, de
asemenea, fermioni (de exemplu, barionii, adicã nucleonii ºi hiperonii, care sunt
formaþi din trei quarcuri).
Bosonii sunt particule de interacþie (particulele-mesager, adicã particule-
le-cuante ale câmpului de interacþiune).
– Sarcina electricã (Q), unde Q este cuantificatã: Q = ne, n = 0, ±1, ±2, sau
# n este 1/3 sau – 2/3 pentru quarcuri; e este sarcina electricã elementarã, adicã
valoarea absolutã a sarcinii electronului sau (altfel spus), sarcina electricã a
protonului.
Hadronii, care cuprind barionii ºi mezonii, sunt formaþi din quarcuri pentru
care s-au definit (în stil american, neprotocolar) douã caracteristici (numere
cuantice): culoarea: fiecãrui tip de quarc i s-au ataºat trei culori diferite roºu,
albastru, ºi verde – ºi aroma – u, d, s, c, b, t. Hadronii sunt incolori (albi)
conform regulei care afirmã c㠄sistemul format din quarcuri colorate, trebuie în
final sã fie fãrã culoare”.
Nu se pot pune în evidenþã quarcuri liberi. Se presupune cã forþele de culoare
care menþin quarcurile împreunã sunt dependente de un potenþial care creºte cu
distanþa, caz asemãnãtor acelui resort care þine legate împreunã douã bile. Cu cât
se încearcã separarea mai mare a bilelor, se întâmpinã o rezistenþã ºi mai mare.
Într-o reacþie nuclearã se conservã sarcina electricã ºi numãrul de nucleoni
(protoni ºi neutroni). Pentru explicarea conservãrii numãrului de nucleoni s-a
introdus o mãrime nouã, sarcina barionicã (B) (sau numãrul cuantic barionic).
Fiecare particulã este caracterizatã ºi prin sarcinã electricã ºi sarcinã barionicã.
Astfel, neutronul are sarcina electricã 0 ºi sarcina barionicã +1; protonul are
sarcina electricã (elementarã) +1 ºi sarcina barionicã +1 (v. tabelul 5.5).
Aplicaþie. Sã se verifice legea de conservare a sarcinii electrice ºi legea de
conservare a sarcinii barionice pentru urmãtoarea reacþie nuclearã:
p + 105B → 115B + π+.
Rezolvare: Q = +1 + 5 + 5 – 5 + 1 = 0; B = +1 + 10 – 11 + 0 = 0.
Întrucât în reacþiile nucleare la energii mici nu se genereazã particule, conser-
varea sarcinii barionice este echivalentã conservãrii numãrului de nucleoni.
– Spinul izotopic (T), Din punct de vedere al interacþiunilor nucleare, neu-
172
Particule elementare ale modelului standard
Tabelul 5.5
Familia Leptoni Quarcuri
sau Particula ºi anul Masa de Sarcina Particula ºi anul Aroma Masa de Sarcina
gene- descoperirii Simbol repaus electri- descoperirii Simbol repaus electricã
raþia [MeV/c2] cã [e] [MeV/c2] [e]
I Neutrinul 20 eV/c2
electronului νe ≠0 0 Up (sus) u 2–8 +2/3
(1954)
Electronul (1898) e 0,511 –1 Down (jos) d 5–15 –1/3
II Neutrinul miu-
onului (1962) νµ ≠0 0 Charm (farmec) (1974) c 1500 +2/3
Miuonul (1936) µ 105,658 –1 Strange (straniu) (1974) s 300 –1/3
III Neutrinul Top/Truth
taonului ντ < 164 0 (vârf/adevãr) (1995) t 175·103 +2/3
Taonul (1975) τ 1784,3 –1 Bottom/Beauty b 4500 –1/3
(bazã/frumuseþe) (1977)
1. Modelul standard include 6 leptoni ºi 18 quarcuri, adicã fiecãrui quarc din tabel îi sunt asociate
ºi cele trei sarcini color. În plus, fiecãrei particule din tabel îi corespunde câte o antiparticulã
(cu sarcina de semn opus).
2. În anul 1998 s-a descoperit, cã neutrinii au masã de repaus.
#
Principalii barioni cu spinul 1/2
Tabelul 5.6

Barioni Conþinutul Sarcina Masa Timpul de Principalele


în quarcuri electricã [MeV/c2] viaþã dezintegrãri
[în unitãþi de e] [s]
Nucleoni
p uud +1 938,272 ∞ –
n udd 0 939,565 886,7 peνe
Hiperoni
Λ uds 0 1115,683 2,63×10–10 pπ–, nπ0
Σ+ uus +1 1189,37 0,80×10–10 pπ0, nπ+
Σ0 uds 0 1192,642 7,4×10–20 Λγ
Σ– dds –1 1197,449 1,48×10–10 nπ–
Ξ0 uss 0 1314,83 2,90×10–10 Λπ0
Ξ– dss –1 1321,31 1,64×10–10 Λπ–

tronul ºi protonul au proprietãþi identice, fiind stãri ale aceleiaºi particule, nu-
cleonul. Deosebirile care apar între neutron ºi proton, mase puþin diferite, sarcini
diferite (zero sau e) etc., sunt atribuite interacþiunilor electromagnetice. Se con-
siderã cã nucleonul are un spin izotopic T = 1/2, iar neutronul ºi protonul se
deosebesc prin proiecþia spinului izotopic Tz = ±1/2 (formeazã un dublet). De-
numirea de spin izotopic provine de la faptul cã neutronul ºi protonul ar fi
„tipuri izotopice” ale nucleonului, la fel cum izotopii sunt diverse tipuri ale unui
element chimic.
173
Interacþiunea nuclearã este transmisã de pioni ºi s-a presupus cã aceºtia formea-
zã un multiplet faþã de spinul izotopic T = 1, deosebindu-se prin proiecþia spinu-
lui izotopic Tz = +1, 0, –1 (formeazã tripletul p+, p–, p0).
– Stranietatea (S). În reacþiile nucleare la energii înalte s-a observat cã sunt
particule elementare care se genereazã numai în perechi; de exemplu, un hiperon
Λ apare însoþit de un mezon K0 ºi niciodatã singur. Aceast㠄stranietate” a condus
la ideea cã ar exista un numãr cuantic nou, S, care se conservã, numit stranietate.
Sã considerãm douã reacþii:
π– + p → K0S=1 + ΛS=–1 ºi ΛS=–1 → π– + p .
În prima reacþie, stranietatea se conservã, dezintegrarea produselor reacþiei se
efectueazã prin intermediul interacþiunilor tari ºi timpul de dezintegrare este
scurt. În a doua reacþie, stranietatea nu se conservã, dezintegrarea se efectueazã
prin interacþii slabe ºi timpul de dezintegrare este relativ lung. Stranietatea se
poate calcula cu ajutorul relaþiei S = 2 <Q> – B, unde B este sarcina barionicã,
iar <Q> = Q – Tz (unde Q este sarcina electricã, Tz proiecþia spinului izotopic)
este sarcina electricã medie a unui multiplet. Verificare (v. tabelul 5). Dacã <Q>

#
(Λ) = 0, rezultã pentru Λ, S = –1.

5.8.3. Scurt istoric


Prima particulã elementarã descoperitã a fost electronul, în 1897, de cãtre
J. J. Thomson (Premiul Nobel, 1906). Denumirea de electron a fost datã de
C. J. Stoney, fizician ºi astronom irlandez. În anul 1919, E. Rutherford (Premiul
Nobel, 1908), elev a lui J. J. Thomson, a descoperit protonul (qp = e, mp = 1836me),
particulã care era expulzatã din nucleul atomic la bombardarea acestuia cu
particule α. În anul 1932 J. Chadwick, elevul lui Rutherford, a descoperit neutronul
cu masa puþin diferitã de cea a protonului ºi neutru din punct de vedere electric,
constituind cealaltã componentã a nucleului atomic.
Fotonul a fost introdus de M. Planck în anul 1900, ca o cuantã a câmpului
electromagnetic pe care atomii o emit sau o absorb. Primele experimente reuºite
pentru detectarea fotonului au fost fãcute în anul 1921 de H. Bothe.
Neutrinul a fost prezis de W. Pauli în anul 1930; neutrinul electronic a fost
descoperit abia în anul 1953. În anul 1962 s-a constatat experimental existenþa
a douã tipuri de neutrini, electronic ºi miuonic.
Mediatorii interacþiilor fundamentale
Tabelul 5.7
Mediator Sarcina Masa Interacþia
electricã [e] [GeV/c2]
gluon 0 0 tare (culoare)
foton 0 el-mag. electroslabã
W± ±1 80,33 slabã (încãrcatã)
Z0 0 91,187 slabã (neutrã)

174
În anul 1936, C. D. Anderson (Premiul Nobel, 1936) descoperã în radiaþia
cosmicã miuonul cu masa mµ = 211me. În anul 1977 a fost detectat leptonul tau,
adicã tauonul, care împreunã cu electronul ºi miuonul au practic aceleaºi
proprietãþi, diferind doar prin masa lor.
În anul 1935 H. Yukava, a prezis existenþa mezonilor. În anul 1947 au fost
descoperiþi experimental în radiaþia cosmicã primii mezoni, pionii (π±), care
intermediazã interacþiunea dintre nucleoni.
Între anii 1940–1950 s-au observat particulele care conþineau quarcul s: kaonii
ºi hiperonii. Între anii 1950–1960 s-a constatat experimental cã nucleonii sunt
formaþi din quarcuri. În anul 1974 colectivele conduse de B. Richter ºi S. Ting
(laureaþi ai Premiului Nobel, 1976) au descoperit independent un mezon cu masa
3–4 mp. Au urmat o serie de particule cu charm, care conþin quarcul c: mezonii
D, F, Λ+c. În anul 1977 s-a descoperit o particulã cu masa 10 mp – starea legatã

bb ºi în 1981 particulele cu beauty, care conþin quarcul b. În anul 1995, la
-
Fermilab (Batavia, SUA) s-a descoperit starea legatã tt , care conþine quarcul
top t.
În anul 1983, colectivul lui Carlo Rubbia (Premiul Nobel, în anul 1984, cu S.
van der Meer.) de la CERN (Centrul european de cercetãri nucleare, Geneva – #
Elveþia) a descoperit bosonii vectoriali intermediari W±, Z°, preziºi de teoria
electroslabã.
Prima antiparticulã prezisã de P. A. M. Dirac (1928), pozitronul, a fost
descoperitã în radiaþia cosmicã în anul 1932 de C. D. Anderson. Au urmat
antiprotonul în anul 1955, antineutronul în anul 1960 ºi alte particule.
În anul 1950 marele fizician Enrico Fermi (Premiul Nobel, în 1938) ºi
colaboratorii sãi descoperã prima particulã numitã rezonanþã, la împrãºtierea
mezonilor π+ pe protoni. Rezonanþele sunt hadroni în stãri excitate. Datoritã
dezintegrãrii prin interacþiuni tari, rezonanþele au timp de viaþã foarte scurt, de
ordinul 10–23–10–24s.
Interacþiunile – dupã constantele lor
de cuplaj – se clasificã în raportul
1:10 –2 :10 –10 :10 –38 pentru cele tari,
electromagnetice, slabe ºi gravifice.
Constantele de cuplaj depind de
energie. Existã o valoare a energiei
pentru care interacþiunile electromag-
netice, slabe ºi tari, nu se mai
deosebesc prin valoarea constantei de
cuplaj. Potrivit estimãrilor, cele trei
tipuri de interacþiuni converg la o Fig. 5.23. Diagrama convergenþelor tipurilor
distanþã extraordinar de micã de 10–31 de interacþiuni.
m (corespunzând la o energie de
≈ 1015 GeV) numitã scara de unificare (fig. 5.23).

175
La energii mai joase sunt unificate, aºa
cum am mai afirmat, doar interacþiunile
electromagnetice ºi slabe în teoria unificatã
electro-slabã propusã la începutul anilor
1970. Aceastã teorie prezice existenþa
bosonului Higgs (care genereazã masele
celorlalte particule), recent pus în evidenþã
(5 septembrie 2000) la CERN (Geneva).
Metoda folositã la giganticul accelerator LEP
(circumferinþã de 27 km) este aceea a
fasciculelor încruciºate în care se ciocnesc
electroni cu pozitroni la energii extrem de
mari. Aceastã particulã (Higsson), datã fiind
importanþa ei pentru teoria interacþiilor
fundamentale, este denumitã în lumea specia-
liºtilor „particula lui Dumnezeu”. Pentru
cercetãrile asupra acestei particule s-au
# Fig. 5.24. Un eveniment de interacþie
cheltuit peste 10 miliarde de dolari, necesari
creãrii acceleratorului supersofisticat LEP
în camera cu bule. menit sã permitã confirmarea (sau nu) a
ipotezei lui Higss, avansatã încã din anul 1964.
Un impact extrem de profund în descoperirea de noi particule ºi rezonanþe l-a
avut tehnica de detecþie în sistemul camerelor cu bule, dezvoltat în principal de
Luis Alvarez (Premiul Nobel, în anul 1968). Pentru exemplificare, în figura 5.24
este reprodusã fotografia unui eveniment de interacþie înregistrat prin aceastã
tehnicã. În fotografie apare interacþia unui mezon π– având impulsul de 1 GeV/c
cu un proton în camera cu bule cu hidrogen lichid. Reacþia observatã este:
π– + p → K0 + Λ,
urmatã de dezintegrãrile:
K0 → π+ + π– ºi Λ → π– + p.
Vizualizarea directã a unor interacþii care au loc la nivel cuantic a avut un
impact excepþional ºi a dat strãlucire acestei metode în fizica particulelor
elementare.

5.8.4. Radiaþia cosmicã*


În urma experimentelor cu camera Wilson, fotoemulsiilor nucleare etc. s-a
dedus cã radiaþia cosmicã este formatã dintr-un flux de particule elementare care
ajung la suprafaþa Pãmântului. Existã radiaþia cosmicã primarã ºi cea secundarã,
creatã în atmosfera terestrã de interacþiunea radiaþiei cosmice primare cu nucleele
atomice ale gazelor care compun aerul atmosferic periterestru. Existenþa radiaþiei
cosmice a fost stabilitã în anul 1912 de fizicianul austriac Victor Hess (Premiul
Nobel, 1936), prin observarea ionizãrii aerului. Prin studiul proprietãþilor radiaþiei

176
cosmice s-au descoperit pozitronul, miuonul, hiperonul lambda, kaonii K, piuonul
π–. Radiaþia primarã este formatã în proporþie de 90% de protoni, 7,5% de
particule α ºi diferite nuclee ale elementelor uºoare (Z ≤ 41). Radiaþia cosmicã
secundarã, formatã sub acþiunea celei primare, este constituitã ºi din particule cu
viaþã scurtã (mezonii π) care nu ajung departe de locul formãrii, dezintegrându-se.
Procesul de formare în cascadã a cuantelor γ ºi a perechilor e± determinã
componenta moale a radiaþiei secundare: π0 → 2γ → e±. Pe mãsura pãtrunderii
în atmosfera joasã (≤ 10 km), componenta moale este absorbitã mai puternic,
astfel încât componenta durã, mai penetrantã, este la nivelul mãrii în proporþie
de 2/3. Particulele elementare cu sarcinã electricã a cãror energie cineticã este,
la incidenþã normalã, sub o anumitã limitã nu ajung la suprafaþa Pãmântului, ci
urmeazã liniile de câmp magnetic, fiind deviate spre poli. Deci, cu creºterea
latitudinii, intensitatea radiaþiei cosmice secundare (ϕ) trebuie sã fie mai mare la
poli (efect geomagnetic de latitudine). Intensitatea radiaþiei cosmice este mai mare
spre vest ºi mai micã spre est („anomalia est-vest”), ceea ce aratã cã în radiaþia
cosmicã primarã numãrul de particule elementare încãrcate pozitiv este mai mare
decât numãrul de particule încãrcate negativ. Radiaþia cosmicã este în principal
produsã de exploziile supernovelor (stele explozive, la care cea mai mare parte a
stelei este expulzatã în spaþiul interstelar).
#
5.8.5. Radiaþia cosmicã de fond*
Radiaþia cosmicã de fond1 este una din componentele radiaþiei electromagnetice
cosmice, numitã ºi radiaþia de 3 kelvini. A fost descoperitã de R. Wilson ºi A.
Penzias, de la Bell Telephone Laboratories (SUA), în anul 1965, folosind o
antenã parabolicã de microunde.
Aceastã radiaþie determinã densitatea de energie electromagneticã ºi concen-
traþia de fotoni din Univers. Corespunzãtor modelului Marii Explozii (Big-Bang),
în fazele timpurii ale expansiunii Universului, radiaþia electromagneticã ºi plasma
gazoasã au avut o densitate ºi o temperaturã ridicate. În timpul expansiunii,
temperatura a scãzut ºi, înainte de ~ 3·105 ani, la aproximativ 3000 K, se asociazã
electronii cu protonii ºi cu nucleele de heliu formând atomii de hidrogen ºi de
heliu. În urma acestor combinãri, echilibrul dintre materia formatã ºi radiaþie s-a
distrus. Din aceastã cauzã, temperatura radiaþiei a continuat sã scadã ºi a atins
3K. Aceastã radiaþie confirmã modelul Bing-Bang-ului, o parte a lui fiind descris
mai sus, cât ºi etapa formãrii atomilor neutri de hidrogen ºi heliu.
Principalele faze de posibilã participare a particulelor elementare în primele
3 minute ale Universului sunt conþinute în tabelul 5.8.
Uniformitatea radiaþiei indicã faptul cã în etapa combinãrii în atomi de H ºi

1
Responsabilii programului COBE, John C. Mather (NASA) ºi George F. Smoot
(Univ. Berkeley, California, USA) au primit Premiul Nobel în anul 2006, pentru „desco-
perirea formãrii corpurilor negre ºi a anizotropiei radiaþiei cosmice de fond”.

177
He nu existau neomogenitãþi ale densitãþii capabile sã determine ulterior formarea
galaxiilor.
Înainte de formarea atomilor, presiunea radiaþiei electromagnetice era enormã
(în esenþã, datoritã interacþiunii fotonilor cu electronii liberi). În schimb, dupã
formarea atomilor, deci odatã cu dispariþia electronilor liberi, prin legarea lor în
atomi, Universul devine „transparent” la radiaþia fotonicã ºi, datoritã acestui
fapt, presiunea radiaþiei devine ineficientã, nemaiafectând distribuþia substanþei.
Pe mãsurã ce confinarea substanþei concentrate într-o zonã spaþialã oarecare
creºte, creºte ºi temperatura miezului. Când aceastã temperaturã ajunge la aproxi-
mativ 105 K, atomii din miezul stelei astfel apãrute sunt total ionizaþi, formându-se
astfel o plasmã de protoni, de particule α ºi de electroni. Încep sã fie posibile
reacþiile de fuziune constând în ciclul proton-proton, adicã sinteza a patru protoni
într-un nucleu de heliu cu eliberarea unei energii de 26,7 MeV pentru fiecare
ciclu. Plasma se încãlzeºte, evoluþia stelei depinzând decisiv de masa acesteia.
Dacã masa stelei este mai micã decât 0,7 mase solare, m < 0,7 ms, are loc o ardere
lentã a protonilor în ciclul proton-proton. Dupã ce se epuizeazã combustibilul
protonic, steaua intrã în agonie ºi devine (în final) o „stea moart㔠aºa cum este

# Terra. Dacã masa m a stelei analizate îndeplineºte condiþia 0,7 ms < m < 1,4 ms,
unde ms = 1,991·1030 kg este masa Soarelui (de 740 de ori mai mare decât masa
planetelor la un loc), atunci evoluþia ei foarte probabilã este spre cea de gaurã
neagrã1, adicã produs final al colapsului gravitaþional. Denumirea vine din faptul

Tabelul 5.8

Timpul Faza Procesul ρ(kg/m3) T(K)


cosmic dominant

0 Singularitate Marea Explozie


spaþio-temporalã
10–43 s Faza particulelor Crearea de particule 4,5·1094 4,7·1031
elementare ºi antiparticule
10–6 s ................. .................... 4,5·1020 1,5·1013
Faza hadronicã Anihilare barion-
antibarion
1 s ................. ..................... 4,5·108 1,5·1010
Faza leptonicã Anihilare e––e+
3 ani ................. ..................... 1,4·104 1,1·109
Faza reacþiilor Sinteza nucleelor de
de sintezã deuteriu ºi de heliu
3·105 ani Posibile „aglomerãri” de substanþã 9,2·10–19 3000(?)
Era substanþei. Începe formarea Universului

1
Fizicianul american J. A. Wheeler a creat termenul de gaurã neagrã, în anul 1969.

178
cã acest obiect ceresc nu trimite nicio radiaþie fotonicã sau corpuscularã, din
cauza câmpului gravitaþional intens de pe suprafaþa lui, care necesitã viteze
superluminice pentru ca o particulã sã îl poatã pãrãsi.
Prin intermediul fenomenului de acreþie de materie, adicã de captare
gravitaþionalã de cãtre gaura neagrã a corpurilor cereºti
mici, se obþine totuºi, o radiaþie X intensã a acesteia,
dupã urmãtorul mecanism. Captarea de materie face
sã aparã un „disc de acreþie” în vecinãtatea gãurii
negre format din particule care se rotesc în timpul
cãderii gravitaþionale (fig. 5.25). Frecarea dintre
diferitele straturi dense ale discului este atât de intensã
încât aceasta conduce la supraîncãlzirea materiei ºi ca
atare, la apariþia unei radiaþii termice Röntgen. Numitã Fig. 5.25. În cazul gãurii
radiaþie X (sau Röntgen, dupã numele celui care a negre („black hole”) se
descoperit-o în anul 1895 – primul Premiu Nobel, în formeazã jeturi gazoase având
viteze apropiate de viteze
anul 1901), a fost detectatã în câteva zeci de galaxii luminii în vid, c. 1 – gaurã
ºi, de asemenea, în centrul galaxiei noastre, calea neagrã masivã; 2 – discul de
Lactee. În nucleele active ale galaxiilor existã gãuri acreþie; 3 – jet de gaze.
supermasive cu masele cuprinse între 106–108 ms.
#
În anul 1994, satelitul american COBE (Cosmic Background Explorer) a
transmis imaginea unor semnale termice captate care reprezentau douã regiuni
pe bolta cereascã, având temperatura puþin diferitã de cea de fond. Acest fenomen
ne aratã cã sistemul solar se deplaseazã cu viteza de 390±60 km/s în direcþia
constelaþiei Leului. Înregistrarea acestor semnale termice reprezintã totodatã o
imagine, provenitã de la o distanþã de o sutã cincizeci de mii de miliarde de
miliarde de km de Pãmânt, a ceea ce era Universul acum cincisprezece miliarde
de ani, deci 300 000 de ani de la Big-Bang. Interpretarea datelor transmise de
cãtre acest satelit, indicã faptul cã, în cel mai vechi moment al existenþei
Universului „vãzut” de cãtre om, galaxiile erau deja în formare sau chiar for-
mate, dupã unii astrofizicieni.
Data de naºtere a Universului, considerat în expansiune, stabilitã mai sus, este
ultima, pânã în prezent, calculatã de astrofizicieni.
Cercetãrile concertate asupra Universului vor face poate, în urma concluzionãrii
lor, ca definiþia, precum ºi teoria apariþiei Universului, sã difere faþã de cele
admise în prezent: Universul reprezintã întreaga lume nemãrginitã în timp ºi
spaþiu, caracterizatã printr-o multitudine de alcãtuiri ale materiei (substanþã sau
fotonicã), aflate în diferite stadii de dezvoltare, lume care existã în mod obiectiv,
independent de creaþia omului; creaþie care, privitã ºi prin prisma particulelor
elementare, va da omenirii în urmãtoarele câteva decenii centralele de fuziune
nuclearã, iar tehnologiile industriale vor deveni fotonice. Creaþia, la modul gene-
ral, înseamnã acþiunea de descifrare a Universului spre binele civilizaþiei, iar aici
ºtiinþa deþine rolul principal.

179
Lecturã
De la scenarii S.F., la realitate.
Paradoxul gãurilor negre a fost elucidat?
Timp de aproape 30 de ani, celebrul
astrofizician englez Stephen Hawking a
argumentat cã nimic din ceea ce intrã în
câmpul gravitaþional al unei gãuri negre
nu mai poate ieºi din aceasta.
Nu demult, însã, autorul faimoasei
cãrþi „O scurtã istorie a timpului” a
declarat c㠖 atât el, cât ºi alþi importanþi
oameni de ºtiinþ㠖 au greºit în privinþa
teoriilor referitoare la „paradoxul”
gãurilor negre, precizând cã, potrivit unor ultime cercetãri, capcanele galactice
ar putea permite informaþiilor (u.e.m.) sã scape din câmpul lor gravitaþional.

# „M-am gândit la aceastã problemã în toþi aceºti ultimi 30 de ani ºi cred cã acum
deþin rãspunsul ei. O gaurã neagrã doar pare sã se formeze, însã mai târziu ea
se deschide ºi elibereazã informaþiile atrase în ea” a menþionat Stephen Hawking.
Procesul care are loc într-o gaurã neagr㠖 o regiune din spaþiu unde materia
este comprimatã la un asemenea nivel încât nici lumina nu poate scãpa din
câmpul gravitaþional imens al acesteia – a reprezentat o enigmã pentru mai toþi
oamenii de ºtiinþã. ªtiinþific vorbind, gravitaþia este o manifestare a curburii
spaþiu-timp. Obiectele masive distorsioneazã spaþiul ºi timpul, astfel încât regu-
lile uzuale ale geometriei nu se mai aplicã. Iar lângã o gaurã neagrã, distorsiunea
spaþiu-timp este foarte severã ºi, din aceastã cauzã, gãurile negre au proprietãþi
dintre cele mai ciudate.
Pânã în prezent s-a considerat cã o gaurã neagrã are ceva ce se cheamã
„orizontul evenimentului”. Conform teoriilor, acesta este o suprafaþã sfericã, ce
marcheazã graniþa gãurii negre, iar prin acest „orizont” se poate „intra”, dar nu
se mai poate ieºi niciodatã. Stephen Hawking argumenteazã însã cã aceste gãuri
negre permit informaþiilor sã pãrãseascã câmpul lor gravitaþional. Ideea unei
concentrãri de masã atât de densã încât nici lumina nu poate scãpa dateazã din
secolul al XVIII-lea, de pe timpul lui Laplace.

Probleme rezolvate
1. O particulã are impulsul p = 0,13 GeV/c ºi energia cineticã Ec = 50 MeV. Sã se
calculeze: a) masa de miºcare exprimatã în unitãþi atomice de masã; b) viteza particulei.
c) Sã se identifice particula elementarã folosind tabelul III din Anexe.
1  p 2 Ec 
a) Din relaþiile: mc2 = c p 2 + m02 c 2 ºi Ec = (m – m0)c2 se obþine: m =  + 2 .
2  Ec c 
Înlocuind numeric, rezultã: m = 0,2075 u.

180
η2 + 2η Ec L
b) Cum β = iar η = E ºi β = rezultã
1+ η 0 c

0,347 2 + 2 ⋅ 0,347
L =c = 2 · 108 m/s.
1,347
c) E0 = m0c2 = Ec – mc2 ≈ 193,75 MeV. Particula identificatã este Kaomul (K+) cu
numãrul de sarcinã + 1 (E0 = 194 MeV).
2. La ce valoare a energiei cinetice a protonilor perioada de rotaþie se modificã cu 1%
faþã de perioada de rotaþie în cazul nerelativist?
2πm 2π( Ec + m0 c 2 ) 2πEc ∆T Ec
T0 = qB , T = ; T – T0 = ∆T = c 2 qB , = = 0,01, de
Ec + m0 c 2
2
c qB T
unde rezultã Ec = 0,0101 mpc2 = 9,489 MeV ≈ 9,5 Mev.
3. Sã se verifice legile de conservare a sarcinii electrice ºi a sarcinii barionice în
urmãtoarele reacþii:
p + 12H → 32He + π0; p + 105B → 115B + π+; p + π– → Σ – + K +.
Pentru reacþia: p + 1H → 2He + π
p
2
2
1
H 3
3

2
He π0
0
#
Q + 1 + 1 + 2 0 Q= 1 + 1 – 2 = 0
B + 1 + 2 + 3 0 B= 1 + 2 – 3 = 0

Probleme propuse
1. Barionii se împart în dou㠄subgrupe”. Una este cea a nucleonilor (n, p), cealaltã a …?
2. Dacã într-o posibilã aglomerare de 1031 protoni s-ar observa o dezintegrare a
protonului, care ar fi vârsta protonului?
R: 1031 ani.
3. Miuonii sunt particule instabile, viaþa lor medie fiind de ordinul microsecundelor.
Miuonul µ– se dezintegreazã dupã schema µ– → e– + –νe + νµ. Analog, care va fi schema
de dezintegrare pentru µ+? Subzistã particulele dezintegrãrii în miuoni?
4. Care particule constituie agregate formate din douã quarcuri ºi care din trei quarcuri?
Ce tip de particule sunt acestea, din punct de vedere al numãrului cuantic s?
5. Sã se scrie schema de dezintegrare a neutronului cunoscând cã unul dintre quarcurile
d ale neutronului se transformã într-un quarc u ºi cã al treilea termen al dezintegrãrii îl
reprezintã un antineutrin (de tip?).
6. Într-o reacþie nuclearã în care particulele care interacþioneazã au substructura formatã
din quarcuri, se pot considera quarcurile ca fiind în stare liberã pe durata reacþiei nucleare?
7. Termenii de hadron, lepton, fermion sunt utilizaþi în clasificarea particulelor. Care
dintre aceºtia pot fi aplicaþi quarcurilor?
8. Hiperonul Σ*0 dezintegreazã în urmãtoarele canale (moduri): Σ+ + π–, Σ– + π+, Σ0 + ? ºi
Λ + ?. Înlocuiþi corespunzãtor semnele de întrebare.

181
9. Sunt posibile structuri hadronice formate numai din cuplajul a doi sau trei gluoni?
10. Se dezintegreazã, sau nu, toþi hiperonii? Indicaþie: v. tab. III din Anexe.
11. Pentru masa de repaus a neutrinului electronic, s-a constatat experimental cã
aceasta trebuie sã fie < 20 eV/c2. Sã se exprime inegalitatea în kilograme.
20 ⋅ 1,6 ⋅ 10−19
R: m0 ν < = ?.
e 9 ⋅ 108

Test recapitulativ
1. Elementele 76
32
Ge ºi 76
34
Se sunt izotopi sau izobari?
2. „Înãlþime” barierei de potenþial este datã de relaþia:
Z1Ze Ze 2 Z Ze2
a) ; b) ; c) 1 .
4πε 0 R 4πε0 R 4πε 0 R
3. În legea dezintegrãrii radioactive N = N0e–λt, N reprezintã:
a) numãrul de nuclee dezintegrate;
b) numãrul de nuclee nedezintegrate;

# c) numãrul total de nuclee.


4. Relaþia dintre activitatea Λ ºi constanta radioactivã λ este:
a) Λ = λN; b) Λ = λ/N; c) λ = ΛN.
5. Calculaþi de câte ori este mai mare decât timpul de înjumãtãþire intervalul de timp
în care activitatea sursei scade de 16 ori.
6. Câte nuclee se dezintegreazã din douã grame de radiocobalt 60
27
Co în timp de 5,3
ore? (T1/2 = 5,3 ani).
7. Sã se calculeze energia de legãturã pe nucleon, pentru nucleul de 235
92
U cu masa de
repaus de 235,04393 u. Se cunosc: mp = 1,007299 u ºi mn = 1,008690 u.
8. Sã se indice care dintre nuclee sunt izotopi ºi care sunt izobari: 146C, 147N, 168O, 148O.
9. Identificaþi relaþia energiei de legãturã a nucleului:
a) a = Ampc2 + Zmnc2 – mAc2; b) ZmHc2 + (A – Z)mnc2 – mAc2; c) ZmHc2 + Amnc2 – mAc2.
10. Prin bombardarea nucleului de 24
12
Mg cu nuclee X are loc reacþia:
Mg + X → 11p + 23
24
12 13
Al
Precizaþi numãrul atomului ºi numãrul de masã al nucleului X ºi identificaþi-l din
tabloul lui Mendeleev.

182
Anexe
Sistemul periodic al elementelor

1 2

1 1(I ) a
2(II ) a
H He
1,008 1 4,003 2

3 4

2 LI Be
1 2
6,941 2 9,012 2

11 12

3 Na 1 Mg 2 3(IIIa) 4(IVa) 5(Vb) 6(VIb) 7(VIIb) 8(VIIIb) 9(VIIIb)


8 8
22,99 2 24,31 2

19 20 21 22 23 24 25 26 27

4 K 1
8 Ca 2
8 Sc 2
9 Ti 2
10 V 2
11 Cr 1
13 Mn 2
13 Fe 2
14 Co 2
15
8 8 8 8 8 8 8 8 8
39,10 2 40,08 2 44,96 2 47,88 2 50,94 2 52,00 2 54,94 2 55,85 2 58,93 2

37 38 39 40 41 42 43 44 45

)
1 2 2 2 1 1 2 1 1
5 Rb 8
18 Sr 8
18 Y 9
18 Zr 10
18 Nb 12
18 Mo 13
18 Tc 13
18 Ru 15
18 Rh 16
18
8 8 8 8 8 8 8 8 8
85,47 2 87,62 2 88,91 2 91,22 2 92,21 2 95,94 2 98,91 2 101,1 2 102,9 2

55 1 56 2 57 2 72 2 73 2 74 2 75 2 76 2 77 2
8 8 9 10 11 12 13 14 15
6 Cs Ba La Hf Ta W Re Os Ir
58–71

18 18 18 32 32 32 32 32 32
18 18 18 18 18 18 18 18 18
8 8 8 8 8 8 8 8 8
132,9 2 137,3 2 138,9 2 178,5 2 180,9 2 183,9 2 186,2 2 190,2 2 192,2 2
1 2 2 2 2
87 8 88 8 89 9 104 10 105 11
18 18 18 32 32
7 Fr Ra Ac Ku/Rf Ns/Ha
93–103

32 32 32 32 32
18 18 18 18 18
8 8 8 8 8
(223,0) 2 (226,0) 2 (227,0) 2 (261,0) 2 (262,0) 2

s1 s2 d1 d2 d3 d4 d5 d6 d7

LANTANIDE
58 2 59 2 60 2 61 2 62 2
8 8 8 8 8
Ce 20
18 Pr 21
18 Nd 22
18 Pm 23
18 Sm 24
18
8 8 8 8 8
140,1 2 140,9 2 144,2 2 144,9 2 150,4 2

ACTINIDE
2 2 2 2 2
90 10 91 9 92 9 93 8 94 8
18 20 21 23 24
Th 32
18 Pa 32
18 U 32
18 Np 32
18 Pu 32
18
8 8 8 8 8
232,0 2 (231,0) 2 238,0 2 (237,0) 2 (239,1) 2

f1 f2 f3 f4 f5

184
13(IIIa) 14(IVa) 15(Va) 16(VIa) 17(VIIa) 18(VIIIa)
K

5 6 7 8 9 10

B C N O F Ne
3 4 5 6 7 8 L
10,81 2 12,01 2 14,01 2 16,00 2 19,00 2 20,18 2 K

13 14 15 16 17 18

10(VIIIb) 11(I ) 12(II ) Al Si P S Cl Ar


b b
3 4 5 6 7 8 M
8 8 8 8 8 8 L
26,98 2 28,09 2 30,97 2 32,07 2 35,45 2 38,95 2 K

28 29 30 31 32 33 34 35 36

Ni 2
16 Cu 1
18 Zn 2
18 Ga 3
18 Ge 3
18 As 5
18 Se 6
18 Br 7
18 Kr 8
18
N
M
8 8 8 8 8 8 8 8 8 L
58,69 2 63,55 2 65,39 2 69,72 2 72,59 2 74,92 2 78,96 2 79,90 2 83,80 2 K

46 47 48 49 50 51 52 53 54

)
1 2 3 4 5 6 7 8 O
Pd 18
18 Ag 16
18 Cd 18
18 In 18
18 Sn 18
18 Sb 18
18 Te 18
18 I 18
18 Xe 18
18
N
M
8 8 8 8 8 8 8 8 8 L
106,4 2 107,9 2 112,44 2 114,8 2 118,7 2 121,8 2 127,6 2 126,9 2 131,3 2 K

78 1 79 1 80 2 81 3 82 4 83 5 84 6 85 7 86 8 P
17 18 18 18 18 18 18 18 18 O
Pt 32
18 Au 32
18 Hg 32
18 Tl 32
18 Pb 32
18 Bi 32
18 Po 32
18 At 32
18 Rn 32
18
N
M
8 8 8 8 8 8 8 8 8 L
195,1 2 197,0 2 200,6 2 204,4 2 207,2 2 209,0 2 (210,0) 2 (210,0) 2 (222,0) 2 K
Q
P
O
N
M
L
K

d8 d9 d 10 p1 p2 p3 p4 p5 p6

63 2 64 2 65 2 66 2 67 2 68 2 69 2 70 2 71 2 P
8 9 8 8 8 8 8 8 9 O
Eu 25
18 Gd 25
18 Tb 27
18 Dy 28
18 Ho 29
18 Er 30
18 Tm 31
18 Yb 32
18 Lu 32
18
N
M
8 8 8 8 8 8 8 8 8 L
152,0 2 157,3 2 158,9 2 162,5 2 164,9 2 167,3 2 168,9 2 173,0 2 175,0 2 K

2 2 2 2 2 2 2 2 2 Q
95 8 96 9 97 8 98 8 99 8 100 8 101 8 102 8 103 9 P
25 25 27 28 29 30 31 32 32 O
Am 32
18 Cm 32
18 Bk 32
18 Cf 32
18 Es 32
18 Fm 32
18 Md 32
18 No 32
18 Lr 32
18
N
M
8 8 8 8 8 8 8 8 8 L
(243,1) 2 (247,1) 2 (247,1) 2 (252,1) 2 (252,1) 2 (257,1) 2 (256,1) 2 (259,1) 2 (260,1) 2 K

f6 f7 f8 f9 f 10 f 11 f 12 f 13 f 14

185
Tabelul I
Configuraþiile electronice ale elementelor

Elemen-
tul
chimic K L M N O P Q
1s 2s 2p 3s 3p 3d 4s 4p 4d 4f 5s 5p 5d 5f 6s 6p 6d 7s
1 2 3 4 5 6 7 8
1
H 1
2
He 2
3
Li 2 1
4
Be 2 2
5
B 2 2 1
6
C 2 2 2
7
N 2 2 3
8
O 2 2 4
9
F 2 2 5
10
Ne 2 2 6
11
Na 2 2 6 1
12
Mg 2 2 6 2

)
13
Al 2 2 6 2 1
14
Si 2 2 6 2 2
15
P 2 2 6 2 3
16
S 2 2 6 2 4
17
Cl 2 2 6 2 5
18
Ar 2 2 6 2 6
19
K 2 2 6 2 6 1
20
Ca 2 2 6 2 6 2
21
Sc 2 2 6 2 6 1 2
22
Ti 2 2 6 2 6 2 2
23
V 2 2 6 2 6 3 2
24
Cr 2 2 6 2 6 4 2
25
Mn 2 2 6 2 6 5 2
26
Fe 2 2 6 2 6 6 2
27
Co 2 2 6 2 6 7 2
28
Ni 2 2 6 2 6 8 2
29
Cu 2 2 6 2 6 10 1
30
Zn 2 2 6 2 6 10 2
31
Ga 2 2 6 2 6 10 2 1
32
Ge 2 2 6 2 6 10 2 2
33
As 2 2 6 2 6 10 2 3
34
Se 2 2 6 2 6 10 2 4
35
Br 2 2 6 2 6 10 2 5
36
Kr 2 2 6 2 6 10 2 6
37
Rb 2 2 6 2 6 10 2 6 1

186
1 2 3 4 5 6 7 8
38
Sr 2 2 6 2 6 10 2 6 2
39
Y 2 2 6 2 6 10 2 6 1 2
40
Zr 2 2 6 2 6 10 2 6 2 2
41
Ni 2 2 6 2 6 10 2 6 4 1
42
Mo 2 2 6 2 6 10 2 6 5 1
43
Te 2 2 6 2 6 10 2 6 5 2
44
Ru 2 2 6 2 6 10 2 6 7 1
45
Rh 2 2 6 2 6 10 2 6 8 1
46
Pd 2 2 6 2 6 10 2 6 10
47
Ag 2 2 6 2 6 10 2 6 10 1
48
Cd 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2
49
In 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 1
50
Sn 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 2
51
Sb 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 3
52
Te 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 4
53
I 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 5
54
Xe 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6
55
Cs 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 1
56
Ba 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 2

)
57
La 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 6 1 2
58
Ce 2 2 6 2 6 10 2 6 10 2 2 6 2
59
Pr 2 2 6 2 6 10 2 6 10 3 2 6 2
60
Nd 2 2 6 2 6 10 2 6 10 4 2 6 2
61
Pm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 5 2 6 2
62
Sm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 6 2 6 2
63
Eu 2 2 6 2 6 10 2 6 10 7 2 6 2
64
Gd 2 2 6 2 6 10 2 6 10 7 2 6 1 2
65
Tb 2 2 6 2 6 10 2 6 10 9 2 6 2
66
Dy 2 2 6 2 6 10 2 6 10 10 2 6 2
67
Ho 2 2 6 2 6 10 2 6 10 11 2 6 2
68
Er 2 2 6 2 6 10 2 6 10 12 2 6 2
69
Tm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 13 2 6 2
70
Yb 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 2
71
Lu 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 1 2
72
Hf 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 2 2
73
Ta 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 3 2
74
W 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 4 2
75
Re 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 5 2
76
Os 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 6 2
77
Ir 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 7 2
78
Pt 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 9 1
79
Au 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 1
80
Hg 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2

187
1 2 3 4 5 6 7 8
81
Tl 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 1
82
Pb 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 2
83
Bi 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 3
84
Po 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 4
85
At 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 5
86
Rn 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 6
87
Fr 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 6 1
88
Ra 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 6 2
89
Ac 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 6 1 2
90
Th 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 2 6 2 2
91
Pa 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 (2) 2 6 3(1) 2
92
U 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 (3) 2 6 4(1) 2
93
Np 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 4 2 6 1 2
94
Pu 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 6(5) 2 6 (1) 2
95
Am 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 7 2 6 2
96
Cm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 7 2 6 1 2
97
Bk 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 9(8) 2 6 (1) 2
98
Cf 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 10(9) 2 6 (1) 2
99
Es 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 11(10) 2 6 (1) 2

)
100
Fm 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 12(11) 2 6 (1) 2
101
Md 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 13(12) 2 6 (1) 2
102
No 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 14 2 6 2
103
Lw 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 14 2 6 1 2
104
Ku 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 14 2 6 2 2
105
Ha 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 14 2 6 3 2

188
Tabelul II

Mase atomice

Simbol Nr. de Masã Simbol Nr. de Masã Simbol Nr. de Masã


chimic masã atomicã chimic masã atomicã chimic masã atomicã

n 1 1,008665 24 23,990967 59 58,933189


H 1 1,007825 Mg 23 22,994135 60 59,933806
2 2,014102 24 23,985044 Cu 63 62,929594
3 3,016049 25 24,985840 65 64,927786
He 3 3,016030 26 25,982591 Zn 65 64,929234
4 4,002604 27 26,984345 Br 82 81,916802
Li 6 6,015126 Al 26 25,986900 Sr 88 87,905640
7 7,016005 27 26,981535 89 88,907430
Be 7 7,016931 28 27,981908 90 89,907770
8 8,005308 Si 28 27,976927 Y 90 89,907180
9 9,012186 29 28,976491 Ag 107 106,906970
10 10,013535 30 29,973761 I 127 126,904350
B 10
11
10,012939
11,009305 P
31
30
30,975349
29,978320 Au
128
198
127,905820
197,968240 )
C 11 11,011431 31 30,973763 Tl 204 203,973890
12 12 32 31,973908 Pb 206 205,97446
13 13,003354 S 32 31,972074 207 206,97589
14 14,003242 33 32,971460 208 207,97664
N 13 13,005739 34 33,967864 Bi 209 208,98042
14 14,003074 35 34,969034 210 209,98411
15 15,000108 Cl 35 34,968854 Po 210 209,98287
O 15 15,003072 36 35,968312 Rn 222 222,01753
16 15,994915 37 36,965896 226 226,02536
17 16,999133 Ar 36 35,967548 Th 232 232,03821
18 17,999160 37 36,966772 233 233,04143
F 18 18,000950 39 38,964321 U 234 234,04090
19 18,998405 40 39,962384 235 235,04393
20 19,999985
Ne 20 19,992440 K 39 38,963714 236 236,04573
21 20,993849 42 41,962417 238 238,05076
22 21,991384 Cr 51 50,944786 239 239,05432
Na 22 21,994435 Mn 55 54,938054 Pu 238 238,04952
23 22,989773 Co 58 57,935754 239 239,05216

189
Proprietãþile particulelor elementare
Nr. de Energie
Denumirea sarcinã Numãr Numãr de Spin de repaus
(simbol) electricã barionic stranietate m0c2
Q B S s (MeV)
Foton 0 0 0 1 0
(γ)
Pion +1 0 0 0 139,6
MEZONI

(π) 0 0 0 0 135
Kaon +1 0 +1 0 194
(K) 0 0 +1 0 198
Electron
LEPTONI

(e) –1 0 0 1/2 0,511


Miuon
(µ) –1 0 0 1/2 105,6
Neutrino
≠0
)
(ν) 0 0 0 1/2
BARIONI

Proton
(p) +1 +1 0 1/2 938,3
Neutron
(n) 0 +1 0 1/2 939,6
Lambda
(Λ) 0 +1 –1 1/2 1115,6
Sigma
(Σ) +1 +1 –1 1/2 1189
HIPERONI

0 +1 –1 1/2 1192
–1 +1 –1 1/2 1197
Xi
(Ξ) 0 +1 –2 1/2 1315
–1 +1 –2 1/2 1321
Omega
(Ω) –1 +1 –3 3/2 1672

190
Tabelul III

(câteva particule mai reprezentative)


Numerele cuantice ale
Timp mediu Mod de Antiparticula antiparticulei
de viaþã dezint. corespunzãtoare
(s) Q B S s
∞ – γ (coincide cu 0 0 0 1
particula)
2,6 ⋅ 10–8 π+ → µ + + ν π– –1 0 0 0
0,8 ⋅ 10–16 π0 → γ + γ π0 (coincide cu 0 0 0 0
1,2 ⋅ 10–8 K+ →µ+ + ν K– part.) –1 0 –1 0
0,9 ⋅ 10–10 K 0 → π+ + π– K0 0 0 –1 0

∞ – e+ (pozitron) +1 0 0 1/2

2,2 ⋅ 10–6 µ–→e– + ν + ~


ν µ+ +1 0 0 1/2

∞ ~ν

)
– 0 0 0 1/2

∞ – p~ –1 –1 0 1/2

917 n → p + e– + ~
ν n~ 0 –1 0 1/2

~
2,6⋅ 10–10 Λ → p + n– Λ 0 –1 +1 1/2
~–
0,8 ⋅ 10–10 Σ+ → p + π0 Σ –1 –1 +1 1/2
~0
5,8 ⋅ 10–20 Σ0 → Λ + γ Σ 0 –1 +1 1/2
~+
1,5 ⋅ 10–10 Σ– → n + π– Σ +1 –1 +1 1/2

2,9 ⋅ 10–10 Ξ → Λ + π0 Ξ0 0 –1 +2 1/2


~+
1,6 ⋅ 10–10 Ξ – → Λ + π– Ξ +1 –1 +2 1/2
~+
0,8 ⋅ 10–10 Ω → Λ + K– + K0 Ω +1 –1 +3 3/2

191
CONSTANTE ATOMICE UZUALE*

Sarcina electronului qe = – 1,6021733·10–19 C


Masa de repaus a electronului me = 9,10938·10–31 kg
Sarcina specificã a electronului (valoare absolutã) e/me = 1,758819·1011 C·kg–1
Masa de repaus a protonului mp = 1,67262·10–27 kg
Masa de repaus a neutronului mn = 1,67492·10–27 kg
Raportul dintre masa protonului ºi a electronului mp/mn = 1836,1527
Viteza luminii în vid c = 2,99792458·108 m·s–1
Numãrul lui Avogadro NA = 6,02136·1023 mol–1
Constanta lui Planck h = 6,626075·10–34 J·s
) Constanta lui Faraday
Constanta lui Boltzmann
F = 9,64853·104 C·mol–1
k = 1,38065·10–23 J·K–1
Constanta gazelor R = 8,31434 J· K–1·mol–1
Constanta lui Rydberg R∞ = 1,097373·107 m–1
Factori de transformare 1 eV = 1,60210·10–19 J
1 u = 1,66054·10–27 kg
1 uc2 = 931,194 MeV
Prima razã Bohr r1 = 5,2973·10–11 m
Ångstrõmul 1 Å = 10–10 m
Permitivitatea vidului ε0 = 8,8548·10–12 F·m–1
Permeabilitatea vidului µ0 = 4π·10–7 H·m–1

192
Prezentare biograficã a unor fizicieni laureaþi
ai Premiului Nobel, menþionaþi în manual

Prezentarea se face în maniera dicþionarului de personalitãþi Who’s Who, adicã data ºi


locul naºterii/decesului, naþionalitatea, educaþia laureatului. Opera, descoperirile efectiv pre-
miate sunt date, în general, prin extrase selectate din lecþiile Nobel þinute de laureaþi ºi/sau
din prezentãrile lor cu ocazia ceremoniei premierii. Limbajul folosit este cât mai larg ac-
cesibil.
De câte ori a fost posibil au fost menþionate ºi atribuþiile fizicienilor români, folosindu-se
indicativul Ro. O sursã importantã de informare în alcãtuirea descrierii activitãþii ºtiinþifice
a acestor iluºtri fizicieni a fost lucrarea „Premiile Nobel pentru Fizicã (1901–1998)” publicatã
de academicianul Ioan-Ioviþ Popescu ºi regretatul Profesor Ion Dima, Editura Academiei
Române, Bucureºti 1998.

Röntgen, Wilhelm Conrad


Nobel 1901 „Ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remar-
cabilelor raze, numite subsecvent dupã acesta”
N: 27 martie 1845, Lennep, Germania; copilãria ºi adolescenþa la Apeldoorn, Olanda.
D: 10 februarie 1923, München, Germania; înmormântat la Alter Friedhof din Giessen,
Germania. Nat: germanã. Rel: protestantã luteranã. Inginer în construcþii de maºini (1868),
)
doctor în fizicã la Univ. Zürich cu teza Studien über Gase (1869). Educ: Univ. Strasbourg,
examen de docenþã ºi docent universitar (1872–75); Car: Univ. Strasbourg, profesor (1976–
79); Univ. Giessen, profesor (1879–88); Univ. Würzburg, profesor (1888–1900) ºi rector
(1894); Univ. München, profesor (1900–23). Opera: Descoperirea razelor X (Würzburg,
8 noiembrie 1895), denumite ulterior raze Röntgen. Descoperirea razelor X a deschis drumul
fizicii moderne ºi radiologiei. Ro: Este remarcabil faptul cã, încã în ianuarie 1896, imediat
dupã prima comunicare a lui Röntgen (Würzburg, decembrie 1895), fizicianul român Dragomir
Hurmuzescu a început la Sorbona o serie de cercetãri privind proprietãþile razelor X. La
sfârºitul lui ianuarie 1896, D. Hurmuzescu ºi colegul sãu L. Benoist au descoperit proprietatea
razelor X de a descãrca corpurile electrizate. Tot în 1896, un alt fizician român, Dimitrie
Bungeþianu, a comunicat radiografii.
Röntgen a fost condus la descoperirea sa norocoasã cu ocazia cercetãrilor sale privind
fenomenele care au loc la trecerea curentului electric prin gaze rarefiate. Cercetãri anterioare
în acest domeniu mai fuseserã efectuate de W. Hittorf (1824–1914), C. F. Varley (1828–
1883), Sir William Crookes (1832–1919), H. Hertz (1857–1894) ºi P. von Lenard (1862–
1947), cu deosebire asupra razelor catodice, denumite astfel de cãtre E. Goldstein, raze care
provocau fluorescenþa pereþilor de sticlã ai tuburilor de descãrcare în gaze la presiune foarte
joasã ºi tensiune foarte înaltã, generatã cu ajutorul bobinei de inducþie inventatã de H. D.
Ruhmkorff. Mulþi fizicieni fãceau experienþe cu razele catodice produse cu tuburi Crookes.
În particular, Röntgen urmãrea prezenþa în razele catodice (considerate atunci de ºcoala
germanã a fi unde de eter) a unei radiaþii invizibile de înaltã frecvenþã prezisã de Helmholtz
din teoria electromagneticã a lui Maxwell. În dupã-amiaza zilei de vineri 8 noiembrie 1895,
el a constatat prezenþa unui nou fel de radiaþie, foarte penetrantã, care cauza fluorescenþa

193
unei plãci acoperite cu platinocianurã de bariu plasatã pânã la câþiva metri de tubul de
descãrcare, deºi acesta din urmã fusese în prealabil înfãºurat într-o foaie de carton negru,
complet opac pentru radiaþia vizibilã ºi ultravioletã. Ulterior constatã cã aceste radiaþii
impresioneazã ºi placa fotograficã ºi cã diversele obiecte interpuse între tubul de descãrcare
ºi placa fotograficã manifestã transparenþã, însã în grade diferite. Are chiar inspiraþia sã
plaseze în faþa plãcii fotografice mâna soþiei ºi obþine astfel prima röntgenogramã din lume
a unei porþiuni dintr-un corp uman viu. Röntgen stabileºte de asemenea faptul cã razele se
produc la impactul razelor catodice cu pereþii tubului de descãrcare sau cu orice alt corp ºi
cã, spre deosebire de razele catodice, nu sunt deflectate de câmpul magnetic. El a dedus de
aici cã fluorescenþa observatã este cauzatã de un nou tip de raze, pe care el le-a numit raze
X, adicã raze de naturã necunoscutã. Toate aceste rezultate privind descoperirea sa au fost
comunicate de Röntgen în faþa Societãþii Fizico-Medicale din Würzburg la 28 decembrie
1895. În martie 1896 comunicã despre influenþa razelor X asupra descãrcãrii corpurilor
electrizate. El a descris aproape toate proprietãþile razelor X cunoscute acum, inclusiv faptul
cã nu produceau efecte de reflexie, refracþie sau interferenþã în aparatele optice obiºnuite
(fapte explicate ulterior prin natura lor electromagneticã ondulatorie de lungime de undã
extrem de micã). Este interesant de amintit cã foarte aproape de descoperirea razelor X au
fost marii fizicieni ca Heinrich Hertz sau Philipp Lenard; fizicianul englez Frederick Smith
a observat chiar cã plãcile fotografice, deºi aflate în cutii, se voalau dacã erau puse în
apropierea unui tub Crookes, astfel cã el a spus asistentului sãu sã þinã cutiile cu plãci
fotografice în alt loc. Descoperirea lui Röntgen a stimulat o avalanºe de cercetãri ºi desco-
periri care au deschis calea fizicii moderne ºi a aplicaþiilor ei în chimie, biologie ºi medicinã.
) Amintim numai câteva momente din aceste dezvoltãri: descoperirea radioactivitãþii naturale
(H. Becquerel, 1896); efectul fotoelectric produs de razele X (P. Curie, G. Sagnac, 1900);
teoria cuantei de luminã (A. Einstein, 1905), polarizarea razelor X ºi natura lor ondulatorie
transversalã (C. G. Barkla, 1905); radiaþia X caracteristicã (C. G. Barkla, C. A. Sadler,
1909); teoria radiaþiei de frânare (A. Sommerfeld, 1990); interferenþa la reflexia razelor X
pe cristale (M. von Laue, W. Friedrich, P. Knipping, 1912); natura ºi teoria ondulatorie
electromagneticã a razelor X (A. Sommerfeld, M. von Laue, 1912); realizarea tuburilor de
raze X cu vid ºi emisie termoelectronicã (J. E. Lilienfeld, W. D. Coolidge, 1912–13); difracþia
razelor X pe cristale ºi mãsurãtori absolute ale lungimii lor de undã ºi ale constantelor
reþelelor cristaline (W. H. Bragg, W. L. Bragg, 1913); descoperirea seriilor de linii spectrale
K ºi L ale elementelor (H. G. J. Moseley, 1913); teoria atomului a lui N. Bohr (1913);
analiza structuralã prin metoda pulberii cristaline (P. Debye, P. Scherrer, A. W. Hull, 1915–
17); descoperirea seriilor de linii spectrale M ºi N (M. Siegbahn, 1920–21); teoria spectrelor
discrete de raze X (W. Kossel, A. Sommerfeld, 1916–1921); teoria lui N. Bohr a sistemului
periodic al elementelor (1921); descoperirea efectului Compton (A. H. Compton, 1922),
ipoteza cuantei de radiaþie X (A. H. Compton, P. Debye, 1923) ºi experienþa Bothe-Geiger
(1925); aplicaþii ale razelor X în geneticã (H. J. Müller, 1927) ºi diagnosticã medicalã
(A. C. Moniz Egas, 1927; W. G. Forßmann, 1929); acceleratorul circular (R. Wideröe, D.
Kerst, et al., 1928), betatronul (R. Wideröe, J. Slepian, D. Kerst, K. Gund, M. Steenbeck,
1942); descoperirea (D. Ivanenko, I. Pomeranchuk, 1944) ºi teoria (J. Schwinger, 1949)
radiaþiei sincrotron; cercetãri structurale ale moleculelor mari (Kathleen Lonsdale, 1929),
structura insulinei (Dorothy Crowfoot-Hodgkin, 1935), structura hemoglobinei (M. Perutz,
1937) ºi a mioglobinei (J. Kendrew, 1937), structura DNA (F. Crick, Rosalind Franklin,
J. D. Watson, M. H. Wilkins, 1951). Aproape toate realizãrile amintite au fost onorate cu
Premiul Nobel pentru Fizicã, Chimie sau Medicinã, dintre cele mai recente fiind Premiul

194
Nobel pentru Medicinã în 1979 pentru dezvoltarea tomografiei asistatã de calculator (A. M.
Cormack ºi G. N. Housfield) ºi Premiul Nobel pentru Chimie în 1985 (H. Hauptman ºi J.
Karle) ºi în 1988 (J. Deisenhofer, R. Huber ºi H. Michel) pentru cercetãri structurale. De
fapt, nici o descoperire din fizicã nu a condus la atât de multe premii ca aceea a razelor X
ºi a aplicaþiilor lor.

Lorentz, Hendrik Antoon


Nobel 1902 (împreunã cu P. Zeeman) „Ca apreciere pentru serviciul extraordinar oferit
prin studiile lor în influenþa magnetismului asupra fenomenului radiaþiei” (Teoria electro-
nilor ºi efectul Zeeman)
N: 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda. D: 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda. Fam: cea mai
mare dintre cele douã fete ale lui Lorentz, Dr. Geertruida Luberta Lorentz, a fost fizicianã
ºi s-a cãsãtorit cu profesorul W. J. de Haas, directorul Laboratorului Criogenic Kamerlingh
Onnes al universitãþii din Leiden. Nat: olandezã. Rel: creºtinã protestantã. Educ: Univ.
Leiden, B. Sc. (1871), Ph. D. (1875). Car: Univ. Leiden, profesor (1878–1923); Laboratorul
Teyler, Haarlem, Director (1912–23). Opera: Teoria electronicã ºi prezicerea efectului Zeeman
(1895). În teza sa de doctorat Over de theorie der tarugkaasting en der breking van het licht
(1875), consideratã ulterior ca o piatrã de hotar în evoluþia teoriilor fizice, se ocupã de
reflexia ºi refracþia luminii, propunându-ºi o extindere a teoriei electricitãþii ºi luminii a lui
Maxwell. În 1878 publicã lucrarea în care stabileºte relaþia dintre viteza luminii ºi densitatea
ºi compoziþia mediului (la aceeaºi relaþie ajunge, în mod independent, ºi fizicianul L. Lorenz
din Copenhaga, astfel cã aceasta a rãmas cu numele de relaþia Lorenz-Lorentz). De numele
)
lui Lorentz este legatã concepþia ºi teoria electronicã a materiei ºi a propagãrii undelor
electromagnetice ºi, în particular, a luminii prin mediile transparente. De asemenea, în
domeniul electrolizei ºi al conducþiei metalice Lorentz accentueazã natura corpuscularã a
electricitãþii folosindu-se de noþiunea de electron, introdusã în 1891 de Johnstone Stoney1.
Pe baza unei concepþii atomice sui generis, Lorentz considerã cã emisia de luminã a corpurilor
se datoreazã vibraþiilor particulelor încãrcate iar aceastã emisie poate fi influenþatã de câmpul
magnetic (1895). Elevul sãu Zeeman va duce mai departe aceastã idee ºi va ajunge curând
la descoperirea efectului Zeeman (1896). Prin teoria electronicã a substanþei (The Theory of
Electrons, 1905), Lorentz stabileºte puntea dintre teoria electromagneticã clasicã a lui Maxwell
ºi teoria cuanticã veche, ce urma sã fie elaboratã de Planck, Einstein, Bohr ºi Sommerfeld.
Urmând ipoteza lui Fresnel cu privire la existenþa eterului, Lorentz elaboreazã o teorie
generalã a fenomenelor electrice ºi optice pentru corpurile în miºcare (Théorie
électromagnetique de Maxwell et son aplication aux corps mouvants, 1892; Versuch einer
Theorie der elecktrischen und optischen Erscheinungen in bewegten Körpern, 1895). În
1904 publicã relaþiile de transformare care îi poartã numele, reintegrate apoi în teoria
relativitãþii a lui Einstein, relaþii care permit sã se prevadã contracþia corpurilor pe direcþia
miºcãrii. Acest efect, descoperit în mod independent de cãtre Fitzgerald, a rãmas cunoscut
sub numele de contracþia Lorentz-Fitzgerald. Lorentz s-a mai dedicat problemelor de gravitaþie,
termodinamicã, teorie cineticã ºi radiaþie.

1
Denumirea de „fotoni” a fost introdusã în anul 1926 de G. N. Lewis, fiind sugeratã
de termenii electron ºi proton, introdus de E. Rutherford în anul 1920.

195
Curie, Marie (Sklodowska, Maria)
Nobel Fizica 1903 (împreunã cu soþul sãu, Pierre Curie) „Ca apreciere pentru serviciile
extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiaþiei descoperit de profesorul Henri
Becquerel” (Radioactivitatea)
Nobel Chimie 1911 pentru „Radiu ºi Poloniu”
N: 7 noiembrie 1867, Varºovia, Polonia. D: 4 iulie 1934, Sancellemoz, Haute Savoie,
Franþa (dupã o scurtã suferinþã, moare de leucemie, cauzatã de supraexpunere la substanþe
radioactive); prin decret prezidenþial, François Mitterand autorizeazã transferul rãmãºiþelor
pãmânteºti ale soþilor Marie ºi Pierre Curie în Panthéon (1995). Fam: În 1894 îl întâlneºte
pe Pierre Curie (1859–1906), cu care se cãsãtoreºte la 26 iulie 1895. Soþii Curie au avut
douã fete, Irène, cãsãtoritã cu Frédéric Joliot (ambii laureaþi ai Premiului Nobel pentru
Chimie în anul 1935 pentru descoperirea radioactivitãþii artificiale), ºi Eve, cãsãtoritã cu
diplomatul american H. R. Labouisse (laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1965).
Eve este autoarea celebrei biografii a mamei sale, Madame Curie (Gallimard, Paris, 1939).
Nat: polonezã, ulterior cetãþenie francezã. Rel: de bazã catolicã, anticlericalã. Educ: Univ.
Sorbone, Paris, L. Sc. Phys. (1893), L. Sc. Math. (1894), D. Sc. (1903). Car: guvernantã
(1885–1891); École Normale Supérieure (pentru fete), Sèvres, profesor (din 1900); Univ.
Sorbonne, Paris, profesor (1906–1934), succesoare pe postul soþului sãu, prima femeie pro-
fesor titular la Sorbona; director pe viaþã (1914–1934) la Institute de Radium al Universitãþii
din Paris (fondat în 1914). Opera: Descoperirea elementelor radiu ºi poloniu (1898) ºi

)
separarea radiului metalic pur (1910). Începând cu teza sa de licenþã Recherches sur Ies
substances radioactives (1893), Marie Curie a devenit celebrã prin cercetãrile sale de radio-
activitate. Numele unitãþii Curie (cantitatea de radon în echilibru radioactiv cu 1 gram de
radiu) a fost dat în onoarea soþilor Curie. A studiat ºi mãsurat radiaþia emisã de uraniu ºi a
demonstrat cã radioactivitatea compuºilor de uraniu este proporþionalã cu cantitatea de ura-
niu pe care aceºtia o conþin; a demonstrat cã elementul greu toriu este radioactiv (1898);
împreunã cu Pierre Curie a descoperit ºi separat poloniul din pechblendã; a detectat ca
impuritate în pechblendã o substanþã ºi mai radioactivã, pe care ei au denumit-o radiu
(1898). Împreunã cu Pierre Curie a mai demonstrat cã razele ß poartã sarcinã negativã ºi a
cercetat radioactivitatea indusã. În 1902, folosind câteva tone de pechblendã, soþii Curie au
reuºit sã separe 0,1 grame de clorurã de radiu. Abia în 1910 Marie Curie, împreunã cu
Debierne, va reuºi sã separe 1 gram de radiu metalic pur, ceea ce îi aduce al doilea Premiu
Nobel, de aceastã datã pentru chimie (1911). Marie Curie a mai întreprins importante cer-
cetãri de pionierat de radioactivitate aplicatã în medicinã. Timp de câteva decenii a fost
singurul om de ºtiinþã laureat de douã ori cu Premiul Nobel. Marie Curie (1903) ºi Maria
Goeppert Mayer (1963) sunt singurele douã femei onorate cu Premiul Nobel pentru Fizicã
din cele 161 de premii acordate pânã în prezent (2002) în acest domeniu. În Franþa, Marie
Curie a fost aleasã membru al Academiei de Medicinã (1922), dar nu ºi al Academiei de
ªtiinþe (unde nominalizarea sa din 1911 a fost respinsã din cauza unui singur vot contra pe
motiv de sex!). Ro: În cercetãrile care i-au condus la descoperirea radioactivitãþii naturale
a uraniului (1896) ºi la descoperirea radiului ºi poloniului (1898), Henry Becquerel ºi soþii
Marie ºi Pierre Curie au folosit electroscopul construit de Dragomir Hurmuzescu (1894),
electrospcop care îi poartã numele, cu înveliº metalic ºi dop izolator de dielectrinã.
Vasile Bianu, dupã un stagiu (1910–14) în laboratorul Mariei Curie, ºi-a susþinut docto-
ratul în domeniul radioactivitãþii la Universitatea din Bucureºti (1919). În acelaºi domeniu,
ªtefania Mãrãcineanu a obþinut titlul de doctor la Universitatea din Paris (1924). În 1925,

196
Marie Curie îl invitã pe Alexandru Proca sã lucreze la celebrul sãu Institute de Radium. Cu
prilejul vizitei unui român, Marie Curie îi declara: „Sunt fericitã sã cunosc un compatriot ºi
un prieten al domnului Proca, fiindcã pot sã transmit acestui prieten cât de mulþumitã sunt
de aportul domnului Proca la institutul nostru. ... De fiecare datã când am o problemã
ºtiinþificã dificilã, care necesitã multã rãbdare, competenþã, abilitate experimentalã ºi meti-
culozitate, mã adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare datã, rãspunde cu soluþii care îmi
convin, mã satisfac, ºi întotdeauna furnizeazã rezultate precise. Voi românii puteþi fi mândri
de a avea un cercetãtor ºtiinþific de valoarea domnului Proca”.

Michelson, Albert Abraham


Nobel 1907 „Pentru instrumentele sale de precizie opticã ºi investigaþiile spectroscopice
ºi metrologice purtate cu ajutorul acestora” (Interferometrul Michelson)
N: 19 decembrie 1852, Lemberg (Strelno), Prusia, Germania. D: 9 mai 1931, Pasadena,
California, SUA. Dam: Familia sa emigreazã în U.S.A. (1854). Nat: germanã, ulterior cetãþenie
americanã. Rel: mozaicã. Educ: San Francisco, High School (1869); U.S. Naval Academy,
Maryland, bacalaureat (1873). Car: U.S. Naval Academy, Maryland, profesor (1875–79);
Univ. Berlin (cu Helmholtz), Univ. Heidelberg (cu Quicke), Collège de France ºi École
Polytechnique din Paris (cu Lippmann þi Cornu), studii postuniversitare (1879–82); Case
School of Applied Science, Cleveland, Ohio, profesor (1883–89); Univ. Clark, Worcester,
Massachusetts, profesor (1889–93); Univ. Chicago, Ilinois, profesor (1893–1929); se retrage
pentru a lucra la Mount Wilson Observatory, Pasadena (din 1929). Opera: Interferometrul
lui Michelson ºi experienþa Michelson-Morley (1887). Încã de la începutul carierei sale
ºtiinþifice l-a preocupat lumina ºi, în particular, viteza luminii. Modificând metoda lui Fou-
)
cault, în 1879 Michelson obþine pentru viteza luminii valoarea 299.850 km/s, iar în 1882
valoarea 299.860 km/s; mãsurãtoarea sa de maximã acurateþe, efectuatã în 1926 între douã
vârfuri de munte din California, distanþate la 22 de mile, a dat valoarea 299.796 km/s
(valoarea actualã este de 299.792,458 km/s). Considerând cã existã un mediu de propagare
a luminii, numit eter, ºi cã viteza undelor în eter se compune cu cea a sursei dupã regulile
mecanicii clasice, Michelson elaboreazã în 1880 metoda care sã permitã determinarea vitezei
Pãmântului faþã de eter. Ideea constã în urmãtoarele: mãsurând diferenþa de drum în lungul
miºcãrii pãmântului ºi perpendicular pe aceastã direcþie, se poate mãsura viteza relativã a
Pãmântului faþã de eter. Experienþa a fost efectuatã în Europa, mai întâi la Berlin, apoi la
Potsdam, dar rezultatul a fost negativ. În 1887 Michelson ºi E. W. Morley, au repetat cu
deosebitã acurateþe aceastã experienþã. Dacã ar fi existat eterul în jurul Pãmântului iar acest
eter, datoritã miºcãrii Pãmântului, ar fi influenþat propagarea luminii, atunci aranjamentul
experimental folosit de Michelson ar fi trebuit sã permitã punerea în evidenþã a deplasãrii
franjelor cu o fracþiune uºor mãsurabilã dintr-o interfranjã. Dar aceastã deplasare nu a fost
pusã în evidenþã. Interpretarea rezultatului experienþei Michelson-Morley a putut fi datã abia
o datã cu elaborarea teoriei relativitãþii de cãtre Einstein, când s-a renunþat la conceptul de
eter. În afarã de interferometrul lui Michelson, de numele sãu sunt legate ºi alte importante
realizãri, cum sunt spectrograful cu reþea etalon (1970), reþele optice de difracþie de înaltã
calitate, mãsurarea metrului în lungimi de undã ale radiaþiei cadmiului (1895), prima mã-
surãtoare (1920) a unui diametru stelar (Alfa Orion), spectroscopie astrofizica º.a. Selectãm
lucrãrile clasice Velocity of Light (1902), Light Waves and Their Uses, (1903) ºi Studies in
Optics (1927), toate editate de Univ. of Chicago Press, Chicago.

197
Einstein, Albert
Nobel 1921 „Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice ºi în special pentru descoperirea
legii efectului fotoelectric” (Efectul fotoelectric)
N: 14 martie 1879, Ulm an der Donau, Württemberg, Bavaria, Germania. D: 18 aprilie
1955, Princenton, New Jersey, SUA. Nat: germanã, ulterior cetãþenie elveþianã (1901), ger-
manã (1914) ºi apoi americanã (1904). Rel: mozaicã. Educ: Eidgenössiche Technische
Hochschule (Institutul Politehnic Federal), Zürich (1895–1900); Univ. Zürich, Ph. D. (1905).
Car: Biroul Elveþian de Patente, Berna, expert tehnic (1902–08); Univ. Zürich, profesor
(1909–11); Univ. Praga, profesor (1911–12); Eidgenössische Technische Hoschschule, Zürich,
profesor (1912–14); Univ. Berlin, profesor, ºi Institutul Kaiser Wilhelm, Berlin, director
(1914–33). Venirea la putere a fascismului în Germania îl obligã, în toamna anului 1933, sã
emigreze în Statele Unite ale Americii, unde este numit profesor pe viaþã la Institute for
Advanced Study de la Univ. Princeton, New Jersey (1933–1955). Dupã cel de-al doilea
rãzboi mondial Einstein a fost o personalitate proeminentã în The World Government Move-
ment, a colaborat cu Dr. Chain Weizmann la fondarea Universitãþii din Ierusalim, dar a
declinat postul oferit de Preºedinte al Statului Israel. Opera: Deceniul lui Einstein (1905–
1915), cei mai fructuoºi ani din viaþa lui Einstein, considerat cel mai ilustru fizician al
timpului sãu. În general, trebuie sã constatãm cã sunt puþine idei în fizica contemporanã care
sã nu fi crescut, de fapt, din operele sale. În anul 1905, în Annalen der Physik, el publicã
trei lucrãri, fiecare constituind în domeniul sãu un moment de rãscruce în dezvoltarea fizicii.

)
Una din lucrãri se referã la efectul fotoelectric, a doua la miºcarea brownianã, iar a treia la
teoria specialã a relativitãþii. Lucrarea privind efectul fotoelectric avea sã fie una din
motivaþiile acordãrii Premiului Nobel (1921). Descoperirea legii efectului fotoelectric prin
aplicarea teoriei cuantice a luminii ºi verificarea riguroasã a relaþiei lui Einstein de experienþele
lui Millikan (1914) aveau sã constituie o strãlucitã confirmare a ipotezei cuantei de luminã
elaboratã de Planck. Din acest moment lumina putea fi tratatã ºi în termeni de corpusculi,
în sensul lui Newton, dar ºi ca unde electromagnetice, cum cerea teoria lui Maxwell. Cum
se va dovedi ulterior, lumina prezenta o proprietate nouã, aceea a dualismului undã-corpus-
cul. Lucrarea referitoare la teoria specialã a relativitãþii ia în considerare miºcarea corpurilor
în sisteme de referinþã care se miºcã unul faþã de altul rectiliniu ºi uniform. Aceastã lucrare
a apãrut dupã ce în experienþele lui Michelson ºi Morley se obþinuse un rezultat negativ
referitor la viteza absolutã a corpurilor (în particular a Pãmântului) în raport cu eterul ºi
dupã ce acest rezultat nu a putut fi explicat în încercãrile teoretice ale lui Fitzgerald ºi apoi
ale lui Lorentz. Acesta din urmã obþinuse transformãrile care îi poartã numele ºi care,
inclusiv în domeniul electrodinamicii, înlocuiau transformãrile lui Galilei, valabile doar în
domeniul mecanicii newtoniene pentru viteze relative mici. Einstein nu cunoºtea rezultatele
lui Lorentz când a publicat, în 1905, lucrarea sa Despre electrodinamica corpurilor în
miºcare. Spre deosebire de Lorentz, care acorda un rol important eterului, Einstein renunþã
la acest concept ºi formuleazã, în schimb, douã postulate. Primul postuleazã valabilitatea
generalã a ecuaþiilor lui Maxwell în toate sistemele inerþiale de referinþã (postulatul
relativitãþii), iar al doilea postuleazã constanta vitezei c a luminii în vid pentru orice sistem
inerþial de referinþã (postulatul luminii). Pe baza lor, Einstein a dat o explicaþie fireascã a
insuccesului experienþelor lui Michelson ºi Morley. Unul din rezultatele cele mai remarca-
bile îl constituie însã celebra relaþie a lui Einstein E = mc2 dintre masa m ºi energia totalã
E a corpurilor, care demonstreazã cã cele douã mãrimi fundamentale din fizicã sunt de
aceeaºi naturã. În anul 1916 Einstein publicã lucrarea în care fundamenteazã teoria generalã

198
a relativitãþii. Dacã în lucrarea din 1905, referitoare la teoria relativitãþii restrânse, el a
considerat sistemele care se aflã în miºcare uniformã neacceleratã, de astã datã el considerã
problema generalã a miºcãrii sistemelor accelerate. Folosind continuul spaþio-temporal al lui
Minkowski ºi rezultatele matematicienilor Ricci ºi Levi-Civita, Einstein elaboreazã o nouã
teorie a gravitaþiei, mult mai generalã decât teoria clasicã newtonianã. Pe aceastã bazã, el
a explicat deplasarea cunoscutã a periheliului planetei Mercur, dar a prevãzut ºi noi conexi-
uni fizice, cum este devierea razelor de luminã care traverseazã un câmp gravitaþional intens.
Aceastã previziune a fost confirmatã prin observaþiile fãcute în timpul eclipsei totale de
Soare din 29 mai 1919. În anul 1917, Einstein a publicat în Physikalische Zeitschrift memo-
riul sãu intitulat Cu privire la teoria cuanticã a radiaþiei, în care a dedus legea radiaþiei
termice a lui Planck pe baza coeficienþilor de probabilitate pentru emisie ºi absorbþie
(coeficienþii lui Einstein). În aceastã lucrare el fundamenteazã teoria cuanticã a interacþiei
radiaþiei electromagnetice cu substanþa ºi introduce pentru prima datã conceptul de emisie
stimulatã, stabilind astfel principiul laserului cu 40 de ani mai înainte ca un prim astfel de
dispozitiv sã fie realizat ºi în practicã. Einstein a adus contribuþii importante ºi în alte
domenii ale fizicii, cum a fost teoria cineticã a miºcãrii browniene a suspensiilor, produsã
prin ciocnirile moleculare (1905) ºi strãlucit confirmatã experimental de Jean Perrin (1908),
prilej cu care a fost determinatã o foarte bunã valoare a numãrului lui Avogadro. De numele
lui Einstein este legatã ºi prima teorie cuanticã a cãldurii specifice a corpului solid, cu
ajutorul cãreia a explicat scãderea cãldurii specifice cu scãderea temperaturii. Cel mai mult
l-a preocupat pe Einstein, pânã la sfârºitul vieþii, elaborarea unei teorii unitare a câmpului.
Moºtenirea lãsatã de el în aceastã direcþie este dezvoltatã astãzi în cadrul teoriilor în care
se urmãreºte unificarea celor patru tipuri de interacþii cunoscute în fizicã (gravitaþionalã,
electromagneticã, slabã ºi tare). Einstein era convins de existenþa în Naturã a unei armonii )
ºi simplitãþi fundamentale. Totul despre natura cuantelor – la care, în ultimã analizã, atomii
ºi particulele elementare aparþin de asemenea – el ar fi vrut sã deducã dintr-o fizicã a
continuului, în spiritul geometrizant al teoriei sale generale a relativitãþii. Marea majoritate
a fizicienilor contemporani au continuat sã considere þelul lui Einstein de nerealizat, prefer-
ând sã rãmânã cu dualismul undã-corpuscul, pe care el însuºi l-a dezvãluit cu claritate cel
dintâi. „Doresc sã aduc argumente care mã reþin de la alinierea la opinia a aproape tuturor
fizicienilor teoreticieni contemporani – rãspunde Einstein. Eu sunt, de fapt, ferm convins cã
trãsãtura esenþial statisticã a teoriei cuantice contemporane trebuie atribuitã numai faptului
cã aceasta opereazã cu o descriere incompletã a sistemelor fizice. Mai presus de toate,
cititorul sã fie convins cã eu recunosc în întregime progresul foarte important pe care teoria
cuanticã statisticã l-a adus fizicii teoretice. ...Aceastã teorie este pânã acum singura care
uneºte caracterul dual corpuscular ºi ondulatoriu al materiei într-un mod satisfãcãtor din
punct de vedere logic; iar relaþiile (verificabile) pe care le conþine sunt, în limitele naturale
fixate de relaþiile de incertitudine, complete. Relaþiile formale care sunt date de aceastã
teorie, adicã întregul ei formalism matematic, va trebui sã fie conþinut, în forma deducþiilor
legice, în orice teorie viitoare utilã. Ceea ce nu mã satisface în aceastã teorie, din punct de
vedere principal, este atitudinea ei faþã de ceea ce îmi pare a fi þelul programatic al întregii
fizici: descrierea completã a oricãrei situaþii reale (individuale) aºa cum existã ea, indife-
rent de orice act de observare sau verificare”. Opera lui Albert Einstein a schimbat funda-
mental gândirea contemporanã ºi constituie baza fizicii moderne. Deºi, începând din 1910,
Einstein a fost nominalizat pentru Premiul Nobel în fiecare an (cu excepþia lui 1911 ºi 1919),
îi aduc lui Einstein o faimã mondialã, iar numele sãu devine sinonim cu teoria relativitãþii,
acest premiu i-a fost decernat, în 1921, în special pentru descoperirea legii efectului foto-
electric (1905).

199
Indicaþii ºi rãspunsuri
Capitolul 1. Test recapitulativ: A, B, E, A, D, C, A, A, A, E.
Capitolul 2.
2.1./2.2.
hc m L2 2  hc 
1. a) = Le + e max → Lmax =  − Le  = 8,36 · 105 m/s;
ë 2 me  ë 
meL 2max m L2
b) = eUf → Uf = e max = 1,987 V ≈ 2 V;
2 2e
hc hc hc
c) = – eUf → λ0 = = 2,95 · 10–7 m.
ë0 ë hc
− eU f
ë
eU f
2. hν = hν0 + eUf → ν = ν0 + = 20,78 · 1014 s–1.
h
3. Din definiþia interfranjei (distanþa dintre douã maxime sau douã minime de
ëD li
interferenþã) i = →λ= = 10–6/3 = 333 nm. Din ecuaþia lui Einstein hν = eUf + hν0
l D

) rezultã Uf =
h c 
 − í 0  = 1,6 V .
eë 
Le
4. Le = hν0 → ν0 = = 4,58 · 1014 Hz.
h
hc hc hc hc
5. a) = ë + Ec → Ec = (λ0 – λ) = 0,147 eV; Le = ë = 3,3 · 10–19 J;
ë 0 λλ 0 0

Ne N I
b) I = → = = 3 · 1013 electroni/s.
t t e
hc hc
6. = Le + EcM → EcM = – Le = 0,28 · 10–19 J;
ë ë
EcM
EcM = eUf → Uf = = 0,175 V.
e
hí1 = Le + eU f 1  e(U f 1 − U f 2 )
7.  ⇒ hν1 – hν2 = eUf1 – eUf2 → h = = 6,6 · 10–34 J · s.
hí 2 = Le + eU f 2  í1 − í 2

hc hc
8. = Le + eUf ºi = Le + e(Uf + ∆U) prin scãderea celor douã relaþii,
ë ë − ∆ë
hcƑ
rezultã: e = ≈ 1,6 · 10–19 C.
ë∆U (ë − ∆ë)

Nhí Nhc N 10−15 ë


9. = = 10–15 → = = 2,5 · 103 J/m3.
V Vë V hc

200
ðD 2
Φ Φ ë
10. N = S = 4 = 1,16 · 106 fotoni/s.
hí hc
hc
11. Din formula se calculeazã energiile radiaþiilor incidente pe cele patru ele-
ë
mente. Cea mai mare energie corespunde radiaþiei ultraviolete (7,07 · 10–19 J) care este
mai mare decât lucrul mecanic de extracþie a elementelor K, Cr, Zn. Energia cea mai micã
corespunde radiaþiei roºii (2,8 · 10–19 J) care este mai micã decât lucrul mecanic de
extracþie a elementelor menþionate, prin urmare niciunul nu va emite fotoelectroni. Ener-
gia corespunzãtoare radiaþiei albastre este de 4,95 · 10–19 J ºi în acest caz emite doar
elementul K.
13. Din formula 2.16 se poate scrie
è
2Λ sin 2
Ec = hν0 2 = 0,0155 · 10–15 J = 96,9 eV.
hc è
+ 2Λ sin 2
Ef 2
14. ∆λ = Λ(1 – cosθ) = 2,423 · 10–12 m.
2.3./2.4.
12, 23 ⋅ 10−10
1. Înlocuim datele în formula 2.23 λB = = 1,22 · 10–10 m;

hc h
U
)
E = ë = 16,2 · 10–16 J; p = ë = 5,41 · 10–24 kg · m · s–1.
B B

h h 6,6 ⋅ 10−34
2. λB = = 70 nm. 3. λBe = = = 1,22 Å;
2emeU 2me eU 2 ⋅ 9,1 ⋅ 10−31 ⋅ 1,6 ⋅ 10−17

h 6,6 ⋅ 10−34
λBH = = = 2,85 ·10–12 = 0,0285 Å.
2mH eU 2 ⋅ 1,673 ⋅ 10−27 ⋅ 1,6 ⋅ 10−17
h h
4. mec2 = eU → λB = = ≈ 4 · 10–4 Å.
2m p ⋅ me c 2
c 2m p ⋅ me

2eU h h
5. L = ; λB = → L = ; Le = 7252 km/s;
m 2meU ëBm

h 6,6 ⋅ 10−34 m eL e2 m nL n2
Ln = = = 3,94 km/s; = 149 eV; = 0,081 eV.
ë B mn −10
10 ⋅ 1,675 ⋅ 10 −27
2 2
Capitolul 3
h h Fc
1. r1meL = →L= = 2,2 · 106 m/s. 2. Fc = mea → a = m = 9 · 1022 m/s2.
2π 2πme r1 e

E1 E1 1 2Rhc
3. En = 2 → n =
2
= 16; n = 4. 4. Ep = 2Et → Rhc = → n2 = 4; n = 2.
n En 2 n2

201
rn h 5h Rhc
5. rn = r1n2; n2 = = 4; n = 2. 6. L1 = ; L5 = → L5 = 5L1. 7. Eion = – Et = 2
r1 2π 2π n
hc E1 E
= 5,4 · 10–19 J. 8. Em – En = hν; Em = En + = – 5,42 · 10–19 J; En = 2 → n2 = 1 ;
λ n En
E1 E1 (n − 1)n Rc Rc
n = 3; Em = 2 → m = E ; m = 2. 9. N =
2
= 45 linii. 10. νB = ; νP =
m m 2 4 9
9 hc
→ νB/νP = . 11. λmin = = 0,1241 nm. 12. λKα – λmin = 0,84 · 10–10 m →
4 eU
1 1 1 
λKα = 1,67 · 10–10 m; λ = R(Z – 1)2  2 − 2  .
Kα  1 2 
Capitolul 4
U U S0
1. Din legea lui Ohm I = ºi relaþia E = , rezultã: I = E. De unde:
R I ñ
4ñI
F = eE = e = 3,1 · 10–20 N.
ðd 2
eU T
7. a) Din relaþia (4.4) rezultã I = 406,9 mA; (b) T = = 16,7°C.
k

)
9. a) u = Usinωt, unde U = 20 V este tensiunea maximã.
U 20 U − 20
Rd = = = 10 Ω; Ri = = = 103 Ω.
Id 2 Ii − 0,02
u 20 ⋅ 10
Pentru t∈[nT, (1 + 1/2)T], uR = R= sinωt = 10 sinωt,
Rd + R 10 + 10
n = 0, 1, 2, ...
Pentru t∈[(n + 1/2)T, (n + 1)T],
u 20 ⋅ 10
uR =  R= 3 sinωt ≈ Q · 0,2sinωt;
Ri + R 10 + 10
(ω = 314 rad/s).
b) În fig. 9 se reprezintã uR = f(t).
10. a) Completarea schemei pentru ali-
mentarea în tensiune continuã U a montaju-
lui din cutie este realizatã corespunzãtor fig-
Fig. P.9.
urii 10, a, b, c, unde m reprezintã priza
medianã pentru divizorul de tensiune.
b) Variantele reþelei din cutie („black-box”), compatibile cu caracteristica curent–
tensiune sunt date în fig. b ºi c, unde R = ctgα = 20 V ºi E = 2 V (rezistenþa internã a
acumulatoarelor se neglijeazã).
11. a) Tensiunea alternativã între punctele A ºi B ale circuitului este reprezentatã prin
sinusoida trasatã cu linie continuã în fig. 11, a. Dioda se va deschide dacã tensiunea
directã la bornele ei este de 8 V. Tensiunea la bornele diodei este reprezentatã în fig. 11,
a cu linie punctatã, iar tensiunea UR la bornele rezistorului R în fig. 11, b. Valoarea
maximã a tensiunii UR este 12 V.

202
a

b c

Fig. p.10. a, b, c.
b) Dacã tensiunea între punctele A ºi C variazã sinu-

)

soidal cu timpul, UAC = 220 sin t (linia întreruptã din
T
fig. 11, a), atunci tensiunea U AB are expresia:

U AB = 220 sin t – 200. Dioda se deschide pentru
T

UAB ≥ 8 V. Adicã pentru: 220 sin t – 200 ≥ 8. Rezultã
T
cã dioda este deschisã pentru intervalul:
1 20,8 t 1 1 20,8
arcsin ≤ ≤ – arcsin , adicã în
2ð 22 T 2 2ð 22
1 1 20,8 
intervalul de timp: ∆t = T  − arcsin  . Cum
2 ð 22 
arcsin(20,8/22) ≈ 71° = 1,24 rad, rezultã:
∆t = 2,1 · 10–3 s = 2,1 ms.
12. Dupã închiderea întrerupãtorului în circuit apare Fig. P.11.
un curent a cãrui intensitate scade treptat. Dupã cum
rezultã din caracteristica curent–tensiune, tensiunea U0 este aceeaºi la bornele diodei
pentru orice valoare a intensitãþii curentului. Când tensiunea la bornele condensatorului
devine: UC = E – U0 condensatorul este încãrcat iar intensitatea curentului de încãrcare este
nulã. Sarcina transportatã de curent în procesul de încãrcare este q = CUC = C(E – U0).
Conform legii conservãrii energiei, lucrul produs de sursã pentru transportul purtãtorilor
de sarcinã prin circuit este: L = LD + LR + WC; L = Eq, lucrul efectuat de sursa
de curent continuu; LD = qU0, lucrul efectuat pentru transportul sarcinii prin diodã;
1 1
WC =  qUc = q(E – U0) este energia condensatorului încãrcat. LR este lucrul efectuat
2 2
203
pentru transportul electronilor de conducþie prin rezistorul R, regãsit în întregime în
cãldura Q disipatã în rezistor;
1 1
LR = Q sau Q = Eq – U0q – q(E – U0) = C(E – U0)2; Q = 4,8 mJ.
2 2
Capitolul 5
5.2.
1. Eleg = c2[ZmH + (A – Z)mn – mA] = 1,76 MeV.
Eleg 931,5
2. = (92 · 1,007299 + 143 · 1,008690 – 35,04393) – 7,4 MeV.
A 235
8 Eleg x Eleg Al Eleg Al
3. R = R0AAl1/3 = 1,5R0A1/3
x
→ Ax = AAl = 8; = ; Eleg x = Ax ;
27 Ax AAl AAl
Eleg x = 64 MeV.
4. mN = m16O – Zme = 15,9949 – 8 · 5,6067 · 10–4 = 15,9904 u.
8
5.3.
1. 238 – 206 = 32; 32 : 4 = 8a; 92 – 82 = 10; 82 – 10 = 6β.
2. Ndez = N0(1 – e–λt) ≈ N0λt = 1,6 · 1017 nuclee.
mN A ln 2 ΛAT1/ 2
3. Λ = Nλ = ; m = N ln 2 = 8,9 · 10–10 kg.
A T1/ 2 A

) 4. Q = C∆t = NdezEcα ≈ N0λτEcα = Λ0τEcα → ∆t =


Λ 0 ôEcá
C
= 13,5°C.
ln 2 Λ Λ
5. λ = T = 4,88 · 10–18 s–1. 6. λ = = = 4,3 · 10–17 s–1.
1/ 2 N mN A
A
7. Λ0/m = 48 imp/min · kg; Λ/m = 3 imp/min · kg;
ln 2
Λ = Λ0e–λt; 3 = 48e–λt → ln3 = ln 48 – λt; λt = 4 ln2; t = 4 ln2 →
T1/ 2
h 840
→ t = 4T1/2 = 84 ani; 1979 – 84 = 1895; L = = = 10 cm/an.
t 84
8. Din problema rezolvatã 2 rezultã: Q = 8,89 MeV ºi Ecα = 8,72 MeV.
Q = Ecα + EcPb → EcPb = Q – Ecα = 0,17 · 106 eV.

mPbL 2Pb 2 Ec Pb
= EcPb → LPb = mPb
= 3,96 · 105 m/s.
2
10. 24
12
Mg + 42x → 11p + 27
13
Al; Q = (mMg + mx – mp – mAl)c2 = 1,779 · 10–13 J.
mN A
11. Q = NQ1 = Q1 = 4,245 · 1014 J.
A
5.4.
4, 2 ⋅ 106
1. = 2,1 · 105;
20

204
I0 3ln 2
2. I = I0e–µx → = I0e–µx → x = ì = 1,79 cm.
8
I0 ln 2 ln 2
3. = I0e–µx ºi x1/2 = → 3ln2 = x → x = 3x1/2.
8 ì x1/ 2
ñ
4. ρPbXPb = ρbetXbet → Xbet = Pb XPb = 0,5 m.
ñ bet
5. 1 Sv = fT · 1 Gy; sievertul este doza echivalentã pentru þesutul iradiat cu
radiaþii având factorul fT = 1, atunci când doza absorbitã de acel þesut este egalã
cu 1 gray.

205
Bibliografie

[1] Physics, H. C. Ohanian; W. W. Norton & Company, New-York – London, 1985.


[2] An Introduction to Astronomy, Th. T. Army; Ed. Mosby (USA), 1996.
[3] Advanced Level Physics, M. Nelkon, P. Parker; H. E. B. London, 1989.
[4] Fizica, clasa XII-a, D. Ciobotaru, ªt. Levai, T. Angelescu, I. Munteanu, M. Melnic,
M. Gall; Ed. Did. Ped., Bucureºti, 2000.
[5] Optica, M. Giurgea, L. Nasta; Ed. Academiei Române, 1998.
[6] Fizicã generalã, E. Luca, C. Ciobotariu, Gh. Zet, A. Pãduraru; Ed. Did. Ped.,
Bucureºti, 1981.
[7] Fizicã generalã, vol. II, Tr. Creþu; Ed. Tehnicã, Bucureºti, 1986.
[8] Particule elementare (vol. I), I. Lazanu, A. Mihul; Ed. Univ., Bucureºti, 2001.
[9] Fizica generalã (vol. II, III), R. Þiþeica, I. Popescu; Ed. Tehnicã, Bucureºti, 1990.
[10] Elemente de fizicã nuclearã (II), G. Vlãducã; Ed. Univ., Bucureºti, 1981.
[11] Opticã, Fizica plasmei, Fizica atomicã ºi nuclear㠖 pentru perfecþionarea

) profesorilor; Ed. Did. Ped., Bucureºti, 1983.


[12] Note de curs – mecanicã, V. Dima, Fac. Fizicã, Bucureºti, 2001.
[13] Premiile Nobel pentru fizicã 1901–1998, Ioan-Ioviþ Popescu, Ion Dima,
Ed. Academiei Române, Bucureºti, 1998.
[14] Universul într-o coajã de nucã, Stephen Hawking; Ed. Humanitas, 2004.
[15] Electronicã fizicã ºi aplicaþii; N.N. Gherbanovschi, O.S. Stoican; Ed. Academiei
Române, Bucureºti, 1994.

206
Cuprins

1. Teoria relativitãþii restrânse 3.2.2. Modelul planetar al atomului ........... 52


1.1. Bazele experimentale ale teoriei relativitãþii 3.3. Modelul Bohr ................................................. 54
restrânse ............................................................ 4 3.3.1. Cuantificarea distanþelor electronului
1.1.1. Relativitatea clasicã ............................ 4 faþã de nucleu (rn), a vitezelor lui
1.1.2. Experimentul Michelson ºi Morley ... 6 pe orbita circularã (Ln), a
1.2. Postulatele teoriei relativitãþii restrânse. impulsului (pn) ºi a energiei
Transformãrile Lorentz .................................... 9 totale (En) ........................................... 56
1.3. Elemente de cinematicã ºi dinamicã 3.3.2. Seriile spectrale ale hidrogenului ºi
relativistã ........................................................ 12 ale atomilor hidrogenoizi .................. 59
1.3.1. Cinematica relativistã. Consecinþele 3.4. Experimentul Franck-Hertz ........................... 62
cinematice ale transformãrilor 3.5. Atomul cu mai mulþi electroni* ................... 63
Lorentz ............................................... 12 3.6. Radiaþiile X .................................................... 66
3.7. Efectul LASER* ............................................ 68
)
1.3.2. Compunerea vitezelor ........................ 15
1.3.3. Principiul fundamental al dinamicii 17
1.3.4. Relaþia masã-energie ......................... 19 4. Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã

4.1. Conducþia electricã în metale.


2. Elemente de fizicã cuanticã
Semiconductoare intrinseci ºi extrinseci ......... 76
2.1. Efectul fotoelectric extern ............................. 28 4.1.1. Semiconductoare intrinseci ................. 79
2.1.1. Legile efectului fotoelectric extern .. 28 4.1.2. Semiconductoare extrinseci ................ 80
2.1.2. Interpretarea legilor efectului 4.2. Dioda semiconductoare.
fotoelectric extern .............................. 30 Redresarea curentului alternativ ...................... 82
2.1.3. Ipoteza lui Planck. Ipoteza lui 4.2.1. Joncþiunea p-n nepolarizatã ................ 82
Einstein. Ecuaþia lui Einstein ........... 31 4.2.2. Dioda semiconductoare.
2.1.4. Aplicaþii ale dispozitivelor Definiþie ºi proprietãþi electrice
optoelectronice ................................... 34 generale ............................................... 83
2.2. Efectul Compton* .......................................... 35 4.2.3. Fenomene fizice în dioda
2.3. Dualismul undã-corpuscul ............................. 39 semiconductoare în regim
2.4. Ipoteza de Broglie. Difracþia electronilor. de conducþie ........................................ 88
Aplicaþii .......................................................... 40 4.2.4. Redresarea curentului alternativ ......... 90
4.2.5. Redresorul monoalternanþã ................. 91
3. Fizicã atomicã 4.2.6. Redresorul dublã alternanþã ................ 93
3.1. Spectre ............................................................ 48 4.2.7. Redresoare cu multiplicare
3.1.1. Spectroscopul cu prismã ................... 48 de tensiune .......................................... 95
3.2. Experimentul Rutherford. 4.2.8. Stabilizator de tensiune
Modelul planetar al atomului ....................... 51 cu diodã Zener .................................... 96
3.2.1. Experimentul Rutherford .................. 51 4.3. Tranzistorul cu efect de câmp (TEC)* ............. 99

* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.

207
4.3.1. Tranzistorul cu efect de câmp 5.4.3. Detecþia radiaþiilor nucleare ........... 141
cu joncþiuni (TEC-J)* ....................... 100 5.4.4. Dozimetrie ........................................ 144
4.3.2. Tranzistoare cu efect de câmp (TEC) 5.4.5. Iradierea naturalã ºi
cu poartã izolatã* .............................. 102 iradierea artificialã .......................... 146
4.3.3. Polarizarea pentru TEC 5.5. Fisiunea nuclearã. Reactorul nuclear ......... 150
în montaj amplificator* .................... 106 5.5.1. Fisiunea ............................................ 150
4.3.4. Tranzistorul bipolar cu joncþiuni p-n*108 5.5.2. Reacþia în lanþ. Masa criticã .......... 151
4.4. Circuite integrate* ......................................... 111 5.5.3. Reactorul nuclear ............................ 153
5.6. Fuziunea nuclearã ........................................ 158
5.6.1. Fuziunea ........................................... 158
5. Fizicã nuclearã
5.6.2. Reactorul cu fuziune ....................... 159
5.1. Proprietãþi generale ale nucleului ............... 118 5.7. Acceleratoare de particule* ......................... 161
5.2. Energia de legãturã a nucleului. 5.7.1. Acceleratorul liniar cu electroni
Stabilitatea nucleului ................................... 120 de accelerare (LINAC)* .................. 161
5.2.1. Forþe nucleare. Energia de legãturã 5.7.2. Betatronul* ........................................ 163
a nucleului ....................................... 120 5.7.3. Ciclotronul* ..................................... 166
5.2.2. Stabilitatea nucleului ...................... 122 5.8. Particule elementare* ................................... 169
5.2.3. Modelarea structurii nucleului ....... 123 5.8.1. Interacþiile fundamentale* ............... 169
5.8.2. Caracteristicile comune ale
5.3. Radioactivitatea. Legile dezintegrãrii
particulelor elementare* .................. 171
radioactive .................................................... 125
5.8.3. Scurt istoric* ................................... 174
5.3.1. Radioactivitatea naturalã ................. 125
5.8.4. Radiaþia cosmicã* ........................... 176
5.3.2. Legile dezintegrãrii radioactive ...... 127
5.8.5. Radiaþia cosmicã de fond* ............. 177
5.3.3. Reacþii nucleare ............................... 130
Anexe

)
5.3.4. Legi de conservare în reacþiile
Sistemul periodic al elementelor ................ 184
nucleare ............................................ 132 Proprietãþile particulelor elementare ........... 190
5.4. Interacþia radiaþiei nucleare cu substanþa. Constante atomice uzuale ............................ 192
Detecþia radiaþiilor nucleare. Dozimetrie ... 137 Prezentarea biograficã a unor fizicieni
5.4.1. Radiaþii formate din particule laureaþi ai Premiului Nobel,
încãrcate electric .............................. 137 menþionaþi în manual ................................... 193
5.4.2. Interacþia radiaþiilor formate din Indicaþii ºi rãspunsuri ......................................... 200
particule neutre cu substanþa .......... 139 Bibliografie ......................................................... 206

* Teme destinate claselor cu 3 ore pe sãptãmânã la disciplina Fizicã.

208