ARTA EGIPTULUI ANTIC

Una dintre cele mai complexe dintre culturile omenirii.

Trei milenii de artă – de la sfârşitul mileniului IV îdC până în sec VI îdC (525
când invazia saită pune capăt dinastiei saite şi culturii Egiptului antic.

Aşezare geografică – la nord Marea Mediterană, la est Marea Roşie, care apăra
Egiptul de multiple invazii. Nilul permitea deplasarea regelui, permitea existenţa unei
civilizaţii centralizate, cu caracter închis, constant de-a lungul a mii de ani.

332 îdC - este cucerit de Alexandru cel Mare;

- guvernare iraniană;

- ocupaţia romanilor.

641 îdC - cucerirea arabă, închiderea templelor egiptene.

PERIODIZARE

1. Sfârşitul mileniului IV – 2800 îdC – dinastiile I şi II – perioada predinastică şi

tinită

2. 2800 Î. Chr - 2400 î.Chr –IMPERIUL VECHI (dinastiile III-X)

3. 2400 î.Chr - 1600 î.Chr –IMPERIUL DE MIJLOC (dinastiile XI-XIV)

4. 1600 î.Chr - 1080 î.Chr – IMPERIUL NOU ( dinastiile XVII-XX)

5. 1080 î.Chr - 525 î. Chr - dinastiile XXI –XXV. Slăbirea şi decadenţa

imperiului.

6. 525 î.Chr - 332 î.Chr – RENAŞTEREA SAITĂ (dinastiile XXV – XXX)

332-30 î.Chr - perioada elenistică sau ptolemeică

30 – î.Chr 395 îdC perioada romană şi bizantină

641 î.Chr – este afirmată dominaţia islamică-capitala rămâne la Alexandria.

RELIGIA

- politeistă – cuprindea sute de zei, fiinţe jumătate oameni, jumătate animale;

- AMON- RA – era considerat „regele zeilor” , era soarele, realitate vizibilă pe
cer;
- HORUS –zeul – şoim ,mare zeu al cerului şi aştrilor,zeu regal prin excelenţă;
- OSIRIS – cel mai cunoscut dintre zeii egipteni. Este imaginat cu dubla existenţă-
terestră şi divină. Înviat prin puterea soţiei sale, Isis, el a triumfat asupra morţii,
aducând oamenilor asigurarea asupra vieţii veşnice;
- Cultul morţii a dominat întreaga gândire şi creaţie,obiceiuri şi sărbători ale
culturii egiptene de-a lungul a trei milenii de existenţă;
- În relaţia om-divinitate preoţimea a avut un rol de mediator.
 1. EPOCA TINITĂ (3000 – 2660 îdC)

Punct de plecare-unificarea Egiptului sub faraonul Narmer.

Capitala la Tinis, în partea sudică a Egiptului.
Statul se consolidează (faraon şi administraţie), organizarea irigaţiilor, fixarea
calendarului zodiacal şi dezvoltarea scrierii.
ARHITECTURA - are loc fondarea Zidului Alb la Memphis;
- construirea necropolelor regale de la Abydos şi
Sakkarah.;
SCULPTURA - materiale de lucru – lemnul, piatra şi metalul;
- în relief şi în ronde-bosse este semnalat debutul
statuarei regale;
- primele două reliefuri sunt.
Paleta lui Narmer – are ca temă pe o faţă glorificarea puterii faraonului,
autoritatea lui suverană, iar pe cealaltă faţă prezintă scene simbolice, cu caracter
mitologic, compuse în registre etajate.
Caracteristici:
 dispunerea clară a formelor;
 caracterul masiv al formelor, închise în contur continuu;
 structura logica compoziţiei;
 debutul legii frontalităţii:
o capul văzut din profil;
o ochiul văzut din faţă;
o umerii văzuţi din faţă;
o torsul şi abdomenul din trei sferturi;
o picioarele repetând acelaşi profil stâng la
o ambele membre inferioare.
Stela regelui Şarpe – considerată prima capodoperă din istoria sculpturii
egiptene.
Caracteristici :
 sinteză a organizării compoziţiei;
 excepţională capacitate expresivă;
 simplificarea formelor, transformarea lor în simbol, stilizarea şi
rigoarea geometriei;
 sinteza maximă a semnificaţiei conţinutului;
 Horus, pasărea sacră devine semnificaţie a apărării cetăţii.

2. ARTA IMPERIULUI VECHI – dinastia III-VI, între anii 2660 îdC – 2180 îdC.
Dinastia a IV-a celebră prin faraonii Snefru, Keops, Kefren şi Mikerinos. Va
impune titlul regal de fiul lui Ra.
Capitala este stabilită la Memphis.
ARHITECTURA
 Cele trei piramide de la Gisech – una dintre cele şapte minuni ale lumii. Este
considerată era piramidelor. Cărămida este înlocuită cu piatra, permiţând construirea
mastabalelor, a piramidelor în trepte, a porţilor templelor şi palatelor. Piramidele erau
mormintele regilor, uneori şi a reginelor.
Iniţiatorul mormântului de tip piramidă a fost arhitectul Imhotep.
Prima piramidă a faraonului Djeser, se află la Sakkarah. În şapte trepte gigantice
are o înălţime de 61m şi o bază între 109 şi 125m.
Ansamblul de la Giseh – Sfinxul şi trei piramide – morminte ale faraonilor
Keops, Kefren şi Mikerinos.
Marea piramidă a lui Keops (înălţimea de 142m şi latura 428m) are laturile
orientate perfect în cele patru puncte cardinale, era înconjurată de străzi şi de mastabale.
Templele divine
 construcţii consacrate zeilor;
 mulţimea nu intra în sanctuare;
 avea caracter simbolic, era imaginea redusă a lumii, slujitorii erau
preoţii;
 planul templului avea spaţii cu destinaţie precisă,
respectând gradual ritualul sacru;
 intrare – flancată de doi piloni;
 curte interioară mobilată cu altare şi statui de cult;
 marea sală hipostilă – multe coloane care susţineau lespezile
plafonului;
 săli succesive, care se micşorau treptat, lumină tot mai slabă, care
făceau legătura cu sanctuarul. Ele păstrau obiectele de cult, creau
ambianţa misterioasă;
 sanctuarul – la capătul şirului de săli. Avea un plan pătrat sau
dreptunghiular, cu acoperiş propriu. Acesta era spaţiul sacru care
păstra statuia zeului protector. Statuia era scoasă din templu în
timpul procesiunilor şi a sărbătorilor.
Templele funerare
 în interiorul lor se afla mormântul faraonului:
 capelă unde erau oficiate ritualurile supravieţuirii:
 aveau planul şi ordonarea spaţiilor ca la templul divin.
 METAFIZICA ŞI STATICA SACERDOTALĂ
Egiptenii considerau că sufletul omenesc este nemuritor la moartea corpului,
urmând succesiv etapele unui vast ciclu de reîncarnări.
Pentru a fi păstrat trupul, supus degradării după moarte, era îmbălsămat.
Ceremonia Deschiderii gurii – redarea de energie vitală defunctului.
Actul Psihostaziei era actul cântării sufletului defunctului, după care este admis
sau nu în paradisul lumii de dincolo.
Statica sacerdotală – îngheţarea în statica aşteptării momentului sacru al
psihostaziei, al judecăţii. Următorul moment era aşteptarea primirii energiei vitale a
vieţii eterne prin actul deschiderii gurii.
În sculptură apare:
 - legea frontalităţii
o privirea personajelor este concentrată şi aţintită înainte:
o maximă încordare;
o privirea detaşată de mediul apropiat;
o piciorul stâng proiectat înainte, pumnii strânşi;
o pasul spre viaţa eternă;
o impresia de timp oprit în loc;
o verticalitatea structurii sculpturii, frontalitatea;
o simetria – o verticală coborâtă de la baza nasului până la sol
împarte silueta umană, şezând sau în picioare, în două
jumătăţi aproape egale;
 - statica sacerdotală sau imobilismul, fixitatea formelor.
Triada lui Mikerinos – verticalitate, frontalitate, simetrie;
Prinţul Rahotep şi soţia sa Nofret – excepţia de la rigorile simetriei o constatăm
în braţul drept, adus ritualic la piept.
Scribul - mărime naturală, din calcar pictat;
- privire concentrată, atitudine încordată.
Ka –Aper - sculptură în lemn, ritm compoziţional;
 - cele două sensuri majore – verticala şi orizontala, definesc
conceptul de echilibru, static şi dinamic al ansamblului.

Triada MIKERINOS, HATOR si o zeita purtand emblema provinciei Dispolis,

realizata in sist provenit din Gizeh. Regatul Nou, dinastia IV-a.Muzeul egiptean din
Cairo

3. ARTA IMPERIULUI DE MIJLOC

PRIMUL IMPERIU TEBAN – dinastiile XI-XIV (2060-1786 îdC)

În timpul dinastiei a XII-a - cultura atinge o strălucire maximă;
- pictura cunoaşte splendoarea şi somptuozitatea;
- redresarea echilibrului politic prin
faraonii- Mentuhotep, Amenemes, şi Sesostris.
ARHITECTURA
Monumente funerare de tip hipogeu (săpate în stâncă) ori semihipogeu - în
peisajul Tebei
 Obeliscuri – în faţa templelor, pe ele erau consemnate evenimente istorice
Tipuri de coloane arhitectonice cu elemente inspirate din flora egipteană:
 coloane lotiforme (fus fasciculat, grupează tije verticale cu capitelul
figurând un boboc de lotus închis sau înflorit);
 coloane palmiforme (fusul cilindric cu capitel din frunze de palmier);
 coloane papiriforme (fusul are nervuri verticale, capitelul închis cu abacă-
placa subţire, în partea de sus);
 coloane campaniforme (nervurile dispar, capitelul este în formă de clopot
răsturnat).

SCULPTURA
Suita portretelor exprimă pledoaria sculpturii egiptene pentru trăirea afectivă
intensă.
Sculptura din timpul dinastiei a XII-a se defineşte prin expresia dramei, suferinţei
şi incertitudinii, aspecte cu totul particulare în arta egipteană.
Sesostris III
 opera cea mai complexă din dinastia XII;
 nelinişte, pierderea sentimentului certitudinii şi stabilităţii;
 liniştea şi încrederea din Imperiul Vechi dispar;
 umanizarea expresiei faraonului;
 atitudinea suverană şi încrederea dispar;
 sinteza este înlocuită cu analiticul-formele ansamblului sunt fărâmiţate, volumele sunt
discontinue, fragmentate în detalii;
 sensurile direcţionale sunt abrupte şi descendente-ele servesc expresiei
tragice, caracterului dramatic, conflictului lăuntric.
PICTURA
În dinastia XII atinge apogeul experienţelor tehnice şi îndrăznelilor coloristice.
Compoziţiile
- desfăşurate în registre orizontale şi etajate;
- acoperă pereţii camerelor funerare;
- nu dispare legea frontalităţii;
- temele inspirate din cotidian-muncile câmpului, vânătoarea, pescuitul în
Delta
Nilului, scene din ateliere meşteşugăreşti;
- faraonul este alăturat prezenţei zeilor;
- scene de banchet cu instrumente specifice vremii;
- scene din interior care subliniază prezenţa podoabelor şi a bijuteriilor
Somptuoase;
- este pusă în valoare silueta femeilor şi spiritual rasat al egiptenilor;
- scene cu atitudini patetice ale bocitoarelor din procesiunile funerare;
- abundenţa fundalurilor exotice, cadrele decorative cu elemente
geometrice şi
Florale;
Paleta coloristică
- prezenţa culorilor primare şi binare;
- relaţii de complementaritate;
- contrast închis-deschis (negru-roz, negru-alb, negru-auriu);
- prezenţa griurilor colorate, sienelor, ocrurilor;
- delimitarea suprafeţelor se realizează prin inserţia grafică a conturului
care
are o dublă funcţie-decorativă şi cromatică;
- dovezi ale ştiinţei culorii şi compoziţiei cromatice;
- inserţia decorativă a hieroglifelor şi a cartuşelor numelor regale;
- alternanţa plinului şi golului;
4. PERIOADA IMPERIULUI NOU (SAU AL DOILEA IMPERIU TEBAN)

1552 – 1070 î.Chr

Dinastia XVIII cu faraonii – Amenophis
Tutmosis
Hatşepsut
Akhnaton (Ignaton)
Tutankamon
Dinastiile XIX şi XX (dinastii rameside) cu faraonii - Seti I. Ramses II
…….Ramses XI
Este ultima epocă glorioasă a Egiptului.
Este înregistrat al treilea apogeu in artă – epoca anunţând totodată crepusculul
civilizaţiei şi artei egiptene.
Dinastia VIII – duce luxul strălucitor până la delir
rafinament maxim al artei
îşi fac apariţia oboseala şi epuizarea geniului creator egiptean
ARHITECTURA

Templul funerar al reginei Hatşepsut de la Deir-el-Bahri.

-semihipogeu – din nevoia de securitate
- este centrul necropolei tebane
- înălţat pe terase legate de o rampa centrală
- porticuri decorative şi basoreliefuri sculptate,avansează in faleza stâncoasă a
muntelui
- ritmul coloanelor albe , orizontalele generoase ale teraselor şi planurile
inclinate ale rampei mediane pe fundalul roşu al stâncii – fac un spectacol
grandios al arhitecturii.
Mormântul lui Ramses al II – lea de la Abu – Simbel
- mormant hipogeu cu statui de dimensiuni grandioase – coloşi, tâiaţi direct în
munte
- construit în gresia muntelui pe malul de apus al Nilului
- calculate arhitectural şi îmbinate cu măiestria sculptorului,pentru a obţine
supradimensionarea fizionomiei
- impresionează puternic prin cele patru statui modul,repetate simetric,două în
dreapta şi două în stânga,faţă de intrarea în marea sală hipostilă
STILUL AMARNIAN- REFORMA RELIGIOASĂ ATONIANĂ
- realizată de Amenophis IV – Aknaton
- înlocuieşte religia politeistă cu cea monoteistă
- schimbă capitala de la Teba la Amarna, oraşul fiind închinat lui Aton,zeul
personal al faraonului
SCULPTURA
 - portrete pline de graţie,eleganţă ,rafinament accente de tandreţe- neobişnuite
pentru severitatea artei egiptene
- stilizarea evoluează catre reprezentarea malformaţiilor anatomice
- transa metafizică este înlocuită cu transa evaziunii poetice, a visării
meditative
- scene de armonie şi tandreţe ale familiei faraonului anunţă lirismul ca noutate
excepţională în arta egipteană
Discul divin al soarelui
- unul din reliefurile care prezintă familia regală Akhnaton şi soţia sa Nefertitti
- prognatism accentuat,calota craniană hipertrofiată
- gracilitatea membrelor,a articulaţiilor
- subţierea şi alungirea gâtului
- proeminenţa abdomenului
- atrofierea toracelui – toate caracteristicile sugerează fragilitatea
Sarcofagul lui Tutankamon – mormântul cel mai modest ,dar totodată cel mai celebru
PICTURA
- cromatica tonalităţilor subtile,transparenţe nuanţate,stilizări uşor
morbide,constituie o nouă etapă în evoluţia picturii
- pata decorativă ,bidimensională,este înlocuită cu vibrarea suprafeţei , cu
nuanţe ,pete picturale
- auriurile şi bronzurile,rozurile şi sidefurile se ţes,se suprapun ,se interferează
ARTELE DECORATIVE
- conceptul de util şi frumos au impus virtuozităţi tehnice impresionante
- sunt expresia unui foarte elevat gust estetic
- vestimentaţia şi moda, coafura şi cosmetica, bijuteriile, ţesăturile, cutiile de
fard, obiecte de mobilier,jucării pentru copii – exprim o colaborare perfectă
între artzan şi artst
5. PERIOADA SAITĂ (664 – 525 î.d.C)
- scurta perioadă saită,a dinastiei XXVI,din epoca târzie a înregistrat o aparentă
înviorare
- dispariţia capodoperelor
- pierderea fanteziei artistice
- bronzuri numeroase, turnate în serie ,nu depăşesc condiţia artizanală