Suad, Arsă de vie

- carte-document –

Focul a căzut peste mine

- 6 fete (2surori vitrege – mama Aişa, 4 fete – mama Leila – Nura, Kainat, Suad,
Hanan
- 1 băiat – Assad

,,A te naşte fată în satul nostru este un adevărat blestem. Singurul vis spre libertate
este căsătoria – a părăsi casa tatălui pentru cea a soţului şi a nu te mai întoarce nici
dacă eşti bătută.”
,,Îi voi scote încălţările şi, ţn genunchi, îi voi spăla picioarele, aşa cum face mama
mea cu tata. Îi voi aduce ceaiul, îl voi privi cum îşi fumează pipa sa lungă, aşezat
precum un rege în faţa casei.”

Memoria
- născută în Cisiordania
,,Unicul meu frate, regele casei, mergea la şcoală, dar fetele – nu. A te naşte fată la
noi era un blestem. O soţie trebuia să nască mai întâi un băiat, cel puţin unul, iar
dacă năştea numai fete, îşi băteau joc de ea. Era nevoie de maximum două sau trei
fete în casă pentru muncă, pentru lucrul câmpului sau îngrijirea animalelor. Dacă
mai veneau şi altele, asta era o mare nenorocire de care trebuia sa scapi cât mai
urgent. Şi am aflat repede cum se debarasau de ele. Am trăit aşa până în jurul vârstei
de şaptesprezece ani, fără a şti nimic în afara faptului că, fiind fată, eram ceva mai
puţin decât un animal.”
,, Mă numesc Suad, sunt o fată cisiordaniană şi împreună cu sora mea îngrijesc de oi
şi de capre, pentru că tatăl meu are o turmă şi eu trudesc mai mult decât un măgar.”
,,o bătaie cumplită cu lovituri de curea”
,,Toate fetele foloseau aceeaşi apă pentru baie, numai fratele nostru avea dreptul la o
altă apă şi bineînţeles, tatăl meu.”
,,Noaptea, eu dormeam cu surorile mele, pe pământ, sub o bană de oaie cu lână.
Când era foarte cald, dormeam pe terasă, aliniate, sub lună. Ftele stăteau una lângă
alta, într-un colţ. Părinţii şi fratele – în altul.”
,,Tatăl meu! Îl revăd aşezat în faţa casei, stând pe pământ sub un pom, cu bastonul
lângă el. E scund, are tenul foarte alb cu pete roşii, capul rotund şi ochii albaştrii,
foarte răutăcioşi. Într-o zi şi-a rupt piciorul, căzând de pe cal şi fetele erau foarte
bucuroase pentru că el nu mai putea să fugă după noi cu cureaua ca să ne bată. Dacă
ar fi murit, am fi fost şi mai bucuroare.”
,,Un bărbat îşi ia o femeie pentru a avea băieţi, ca să-i servească drept sclavă ca şi
fetele care vor veni, dacă soţia va trăi nenorocirea să le nască.”
,,În satul meu, dacă bărbaţii trebuiau să aleagă între o fiică şi o vacă, alegeau vaca.”

Hanan?
,,Este o reuniune de familie în care se decide astfel şi, în ziua fatală, părinţii nu sunt
niciodată prezenţi. Numai cel care a fost desemnat să omoare este în casă împreună
cu fata.”
Pătlăgica necoaptă
,,Fusese o greşeală foarte gravă din partea mea şi, dacă sora şi mama mea nu ar fi
fost acolo, cred că tata m-ar fi aruncat în foc înainte de a-l fi stins.”
,,Toate fetele ne-am urcat în maşină din mers. Şi şoferul care parcase pe o ulicioară,
a băgat în marşariei. Apoi a oprit brusc motorul, a coborât şi a început să strige atât
de tare, încât toate am ieşit din maşină, înnebunite.
O călcase pe una dintre fete. Capul ei era sub roată. Cum eu stăteam chiar în faţă, m-
am aplecat, i-am ridicat capul, crezâd că este încă vie. Dar ea a rămas lipită de
pământ şi eu am leşinat de groază.”

Sîngele miresei
,,atunci când îţi căsătoreşti o fiică, la noi, o vinzi pe aur”
,,Femeile nu au dreptul să spună nimic.”
,,Este jenant să pui întrebări.”
,,Dacă tatăl tău îţi pune o măslină într-o farfurie şi îţi spune: ,,Astăzi mănânci doar
atât”, doar atât mănânci. Este foarte dificil să ieşi din pielea asta de sclavă supusă,
pentru că te naşti cu ea, fiind fată, şi, pe tot parcursul copilăriei noastre, modul
acesta de a nu exista, de a asculta de bărbat şi de legea lui este întreţinută, în
permanenţă, de tată, de mamă, de frate, şi singura ieşire constă în a te mărita.”
,,Are brăţări, coliere şi mai ales, ceea ce contează cel mai mult pentru o mireasă,
parura! Ea este făcută dintr-o panglică de piese de aur, legată în jurul capului. Părul
ei, despletit, a fost dat cu ulei de măsline, ca să lucească. O să fie aşezată pe tronul
ei. Este o masă pe care stă un scaun, acoperit cu o faţă de masă albă. Nura trebuie
să se urce, să se aşeze şi să aştepte să fie admirată, până la venirea viitorului soţ.
Toate femeile se împing ca să intre în curte, s-o admire pe mireasă şi să ţipe
strigături.”
,,mirele nu o atinge pe soţia lui, nu o îmbrăţişează, nu-i ia mâna. Nu se întâmplă
nimic între ei, nici un gest de dragoste sau de tandreţe. Ei sunt imaginea căsătoriei şi
asta durează mult timp.”
,,nu te duci să-ţi iei nevastă de aiurea, doar din zona ta!”
,,sângele era simbolul tatălui meu”
,,Este un lucru bizar destinul femeilor arabe, cel puţin la mine în sat. Îl accepţi, în
modul cel mai firesc cu putinţă. Nici nu ne trece prin gând să ne revoltăm. Ba chiar
ignorăm ce este asta – revoltă. Ştim să plângem, să ne ascundem, să minţim dacă
trebuie ca să evităm bastonul, dar să ne revoltăm – niciodată. Pur şi simplu pentru că
nu există nici un alt loc unde să poţi trăi decât la tată sau la soţ. Este de neconceput
să trăieşti singură.”
,,poate că a fost ziua în care tatăl meu a încercat să mă sufoce cu o piele de oaie, într-
o camră de la etaj. Vrea să-i spuna devărul, să-i spun acă mama l-a înşelat sau nu.”

Assad
,,La noi, o femeie nu-şi poate lua copiiu cu ea. Fete sau băieţi, ei rămân la tatăl lor.”
,,El nu o iubea pe mama.”

Secretul
,,Sunt conştientă că âmi risc viaţa pentru această poveste de dragoste care începe cu
aproape douăzeci şi cinci de ani în urmă în satul meu natal din Cisiordania. Un sat
neînsemnat, aflat atunci în teritoriul ocupat de israelieni şi al cărui numenu pot nici
astăzi să-l pronunţ. Căci şi acum îmi risc viaţa, chiar dacă sunt la mii de kilometri
depărtare. Acolo, oficial, eu sunt moartă, existenţa mea este uitată de multă vreme,
dar dacă astăzi m-aş reîntoarce, m-ar omorî a doua oară pentru onoarea familiei.
Acesta este dreptul cutumiar.”

Ultima întâlnire
,,Un bărbat care a dezvirginat o femeie nu este vinovat, ea este aceea care a vrut-o.
Mai rpu, ea este aceea care a cerut-o!”

Focul

Pe moarte
,,Mă obligă să mă ridic. Umblu cu infirmiera aceea. Mă dor ochii. Îmi văd picioarele,
mâinile care îmi atârnă de fiecare parte, mozaicul. P urăsc pe femeia aceasta. Ea mă
conduce într-o sală şi ia un furtun ca să mă spele. Spune că miros atât de urât, că-i
vine să vomite. Eu put, plâng, stau acolo ca un deşeu imund, ca o putreziciune pe
care se aruncă apă. Ca un rahat în closet, se trage apa şi gata! Mori. Apa îmi jupoaie
pielea, eu ţip, plâng, implor, sângele îmi curge până la vârfurile degetelor. Ea mă
obligă să stau în picioare. Sub jetul de apă rece ea smulge bucăţi de carne neagră,
bucăţi din rochia mea arsă, gunoaie urât mirositoare care fac o mică grămăjoară în
fundul cabinei de duş. Miros atât de tare a putreziciune, a carne arsă şi a fum, încât
ea şi-a pus o mască şi din când în când iese din sala de baie, tuşind şi blestemându—
mă.”
,,-Bea paharul ăsta...eu sunt aceea care ţi-l dau.
Niciodată nu voi uita paharul acela mare, plin ochi cu un lichid transparent ca apa.
-Tu o să bei asta şi atunci fratele tău n-o să mai aibă probleme. E mai bine aşa, mai
bine pentru tine, mai bine pentru mine şi mai bine pentru fratele tău.”
,,Mama mea era o mamă excelentă, cea mai bună dintre mame, ea îşi făcea datoria
dăruindu-mi moartea.”
,, Nu mi-am mai revăzut niciodată familia. Ultima imagine a mamei mele este aceea
cu paharul cu otravă – cea a tatălui meu, lovind furios cu bastonul în pământ, a
fratelui meu, cu punga lui de fructe.”

Jacqueline
,,Mă numesc Jacqueline. La acea vreme, mă aflam în Orientul Mijlociu unde lucrez
pentru o organizaţie umanitară, Terre des Hommes.”

Suad va muri
,,Ei vor mai şti că mai sunt şi alte femei, moarte sau muribunde în toate ţările în care
legea bărbaţilor a instituit crima de onoare. În Cisiordania, dar şi în Iordania, în
Turcia, în Iran, în Irak, în Zemen, ăn India, în Pakistan, dar până şi în Israel, ba
chiar în Europa.”

Elveţia
,,Carnea era la vedere, cântăream treizeci şi patru de kilograme de arsuri şi de oase,
iar piele – deloc.”
,,(Edmond Kaiser) El era tatăl meu adevărat, îmi dau seama acum, cel care hotărâse
viaţa mea, care mi-a trimis-o pe Jacqueline.”
,, De altfel, toată viaţa o să mă simt arsă. Toată viaţa va trebui să mă ascund, să port
mânei lungi, eu care visez mâneci scurte ca femeile celelate, să port cămăşi cu
gulerul închis, eu care visez la decolteuri ca femeile celelalte. Ele au această libertat.
Eu sunt prizonieră în pielea mea, chiar dacă umblu liberă, în acelaşi oraş.”
,,Douăzeci şi patru de operaţii cu totul.”
,,În acel moment anome am părăsit Elveţia. Îngrijirile medicale erau terminate,
puteam deci să merg să trăiesc în altă parte. Jacqueline a găsit o familie undeva, în
Europa. Părinţi adoptivi pe care i-am iubit mult şi pe care îi numeam ,,tată” şi
,,mamă”, ca şi Maruan. Acest cuplu primea mulţi copii trimişi de Terre des Hommes.
Unii rămâneau la ei multă vreme, alţii erau adoptaţi. Familia era tot timpul
numeroasă.”

Maruan
,,Maruan avea cinci ani când am semnat actele care permiteau familiei noastre de
primire să îl adopte.”
,,Acum, după mulţi ani, mă simt vinovată că am făcut această alegere.”
,,El era născut aici, în cele din urmă ca şi mine, într-un 20 decembrie. Iar părinţii lui
erau şi ai mei. Era puţin straniu, ca situaţie, şi atunci când am părăsit acest cămin
familial după patru ani de viaţă în comun, mă consideream mai mult ca o soră mai
mare a lui Maruan. Aveam douazeci şi patru de ani.”

- se căsătoreşte cu Antonio – două fete: Laetiţia şi Nadia

Tot ceea ce lipseşte

- e Balanţă
,,Lâna sunt evreii, mătasea sunt musulmanii.”
,,Doream atât de mult să trăiesc în pace, să nu mai am coşmaruri! Dar sentimentele
mele nu sunt niciodată calme: emoţii, angoasă, incertitudine, gelozie, nelinişte
permanentă. Ceva s-a rupt în sufletul meu şi de cele mai multe ori oamenii nu-şi dau
seama, pentru că eu zâmbesc întotdeauna din politeţe, din respect faţă de ceilalţi.”

Martor supravieţuitor
,,N-am întâlnit o femeie arsă ca mine: ele nu au supravieţuit. Iar eu mă ascund şi
acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arăta chipul. Nu pot decât să vorbesc, este
singura armă care îmi mai rămâne.”

Jacqueline
,,Se anunţă că sunt înregistrate peste şase mii de cazuri de crimă de onoare pe an şi
îndărătul acestei cifrei seascund toate sinuciderile, accidentele care nu sunt
contabilizate...”

Fiul meu

A construi o casă
,, Mi-e teamă îndeosebi ca nu cumva copiii mei, şi în special Maruan, să triască
având în suflet spinul răzbunării. Ca nu cumva această violenţă, care se transmite
între generaţii de bărbaţi, să fi lăsat o urmă, fie chiar foarte mică, în sufletul lui. Şi el
trebuie să-şi construiască o casă, cărămidă cu cărămidă. O carte – este ceva bun
pentru a construi o casă.”

,,Mulţumesc,
Suad
Undeva, în Europa
31 decembrie 2002”