J.

Randy Tarabotrelli
Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie
The Secret Life of Marilyn Monroe

CUPRINS:
Prefa 11
Prolog 15
I. Începutul 19
Mama adoptiv a lui Jeane, Ida 19
Bunica Normei Jeane, Delia 21
Gladys, mama lui Marilyn 24
Naşterea Normei Jeane 28
Soarta nefast a Dellei 30
Via a al turi de familia Ţolender 32
O întâlnire înfricoş toare cu Gladys 36
Ida vrea s o adopte pe Norma Jeane 38 „A sosit momentul s î i cunoşti
mama.” 39
Temporar, o nou via 43
Vocile revin 47
Grace devine tutorele Normei Jeane 50
Vizita tulbur toare a lui Gladys 53
Norma Jeane într-un orfelinat 54
Grace versus Ida 58
Norma Jeane afl c are o sor vitreg 61
Norma Jeane se c s toreşte 63
II. Perioada de tranzi ie 69
Nebunie? 69
Planul inteligent al lui Gladys 71
Probleme în paradis 73
Succes peste noapte 76
Gladys este externat 78
Rug mintea lui Gladys pentru Norma Jeane 79
Jim are parte de o surpriz : Gladys 81
Cum şi-a pierdut Gladys copiii 82
Cea dintâi Norma Jeane 86
Ultimatumul lui Jim 87
ţonfruntarea final 88
Norma Jeane semneaz contractul cu 20th ţentury-Fox 90
III. Marilyn 93
Marilyn încearc s o în eleag pe Gladys 93
Revenirea lui Gladys? 97
Sfatul p rintesc al lui Wayne Ţolender 99
Renun area ta suflet 100
Natasha 104
Dezam gire 106
Johnny Hyde 107
Gladys se c s toreşte 110
Poze nud pentru cincizeci de dolari? 112
IV. Celebritatea 115
Musafirii nepofti i; 115
Jungla de asfalt 117
Totul despre Eva 118
Proast ca o „vulpe” blond 120
Sinucidere din cauza lui Johnny? 123
Marilyn încearc s îşi cunoasc „tat l” 125
Primele filme 128
Decesul lui Jasper 130
Nu e nevoie s bati la uş 132
Joe DiMaggio 134
Scandalul calendarului cu poze nud 138
Gladys: „Mi-ar pl cea s m pot bucura de dragostea copilului meu.” 140
Marilyn şi Joe: deja o rela ie tumultuoas ? 144
Vi/ila surpriza a lui Gladys 146
Niagara 148
/) i)/1 II iu/treier blondele 149
Gladys o amenin pe Grace 152
Noua casa a lui Gladys 155
ţum sa te m ri i cu un milionar 157
Fluviul f r întoarcere 159
V. Vremuri grele 161
Secretul sup r tor al lui Grace 161
Grace afl problemele lui Marilyn 163
O ieşire gra ioas din scen 165
O descoperire şocant despre Grace 166
R zvr tirea lui Marilyn 168
Natasha |oac în continuare dublu 170
Doamna DiMaggio 171
Spectacolul – cea mai bun afacere 175
Şapte ani de c snicie 177
Marilyn divor eaz de Joe 180
Sinatra 183
Razia de la uşa greşit 186
Marilyn la New York 190
Arthur Miller 197
De ce a fost investigat Marilyn de c tre FŢI 200
Sta ia de autobuz 201
Natasha non grata 203
VI. Vocile 207
Nefericirea lui Arthur Miller 207
ţ s toria lui Marilyn cu Arthur 208
Prin ul şi dansatoarea 210
Jurnalul blestemat al lui Arthur Miller 214
Liniştea dinaintea furtunii 216
Depresia lui Marilyn 219
Unora le place jazzul 222
Un semn de la Dumnezeu? 227
VII. Moarte lent 229
Dând glas vocilor 229
Marilyn şi Pat 233
Inadapta ii 239
Nici o sc pare 244
Marilyn s-a hot rât 248
„Eşti foarte, foarte bolnav .” 250
„Sunt închis cu nişte bie i nebuni.” 252
„ţum ai îndr znit s m tr dezi?” 254
Cearşafurile lui Gladys, pline de sânge 255
Întoarcerea în bra ele lui Sinatra 257
Reîntâlnirea cu Berniece 262
Diagnosticul lui Greenson 265
A doua p rere 268
Medicamentele preferate ale lui Marilyn 269
Dr Greenson preia controlul 274
Eunice Murray 277
VIII. Familia Kennedy 281 în stilul familiei Kennedy 281
Marilyn şi Bobby 284
JFK: „în sfârşit, ai ajuns!” 288
Juc tori r u-fama i 290
Weekendul lui Marilyn cu preşedintele 292
Something's Got to Give 294
Fascina ia lui Marilyn pentru preşedinte 296
Vizita neaşteptat a lui Marilyn la Pat 299
Supradoz din cauza lui JFK? 300
S fi fost Marilyn şi Ţobby „ultima bârf ”? 301
Ţobby: „Preşedintele vrea asta şi eu vreau asta” 305
„La Mul i Ani. D-le preşedinte” 308
IX. Sfârşituri triste 313
Concedierea lui Marilyn 313
Gladys: „Nu spun ia revedere” 317
Pat: „Este prietena mea pe moarte?” 323
Weekendul pierdut 325 „Poate” 329
 ţ derea cortinei 331
Dup moartea lui Marilyn 338
Via a lui Gladys dup moartea lui Marilyn 339
Perspectiv : Marilyn şi fra ii Kennedy 342
Dosarele FBI despre Marilyn 345
Stenogramele lui John Miner 347
Mul umiri 351
Echipa care m-a sus inut 351
Adev ra ii exper i 352
Documentarea general 354
Surse şi alte note 357
Partea întâi: începuturile 357
Partea a ll-a: Perioada de tranzi ie 359
Partea a lll-a: Marilyn 360
Partea a IV-a: Celebritatea 361
Partea a V-a: Vremuri grele 362
Partea a Vl-a: Vocile 363
Partea a VII-a: Moarte lent 364
Partea a Vlll-a: Fra ii Kennedy 369
Partea a IX-a: Sfârşituri triste 372
Mul umiri din partea autorului 375
Filmografia lui Marilyn Monroe 377
Index 390

Prefa
MARILYN MONROE. Numele în sine suscit imagini diferite, în min ile
oamenilor. Pentru unii, este simbolul senzualit ii feminine, al frumuse ii, al
gra iei şi al rafinamentului. Pentru al ii, este un nume asociat cu nesiguran a,
cu necazurile şi cu tragedia. ţu toate acestea, ca s în elegem via a complicat
şi fascinant a acestei vedete enigmatice, trebuie s l s m deoparte toate
prejudec ile despre ea, iar acest lucru nu e uşor, dat fiind statutul ei de
vedet .
Primul pas c tre a în elege cu adev rat cine a fost Marilyn este s
accept m c toate imaginile pe care le naşte amintirea ei sunt adev rate: de la
cele bune, la cele rele, de la cele glorioase, la cele tragice. Într-adev r, a fost o
femeie care a trecut prin nenum rate experien e, pl cute sau mai pu in
pl cute; multe dintre ele sunt binecunoscute, iar câteva – dup cum ve i vedea,
în paginile acestei c r i – au r mas necunoscute pân în acest moment. ţu
toate acestea, admiratorii ei înfoca i au sim it, întotdeauna, c o cunosc bine.
ţei care o admir f r rezerve înc se emo ioneaz pân la lacrimi datorit unei
anumite secven e, poate obsedante, dintr-un film în care a jucat ea. Aceştia se
încadreaz într-un grup de admiratori ce ar sacrifica aproape totul ca s o
readuc la via pe Marilyn, numai c , de data asta, s fie s n toas şi fericit .
Pentru ei, Marilyn merit s fie adorat şi urcat pe un piedestal, de preferat
într-o postur care s se potriveasc statutului ei de vedet . Al ii sunt ceva mai
circumspec i şi o consider o celebritate r sf at de la Hollywood, spunând c
via a ei este o poveste care avertizeaz în leg tur cu pericolele unei existen e
marcate de excesele celebrit ii, în opinia lor, Marilyn merita s fie
comp timit , dar şi iubit . Repet, deşi toate judec ile şi gândurile pe marginea
sor ii ei au un element de adev r, vreau s v invit s v al tura i unui grup,
când ve i citi aceast biografie: grupul select de persoane care doresc un singur
lucru – adev rul.
E un eufemism s spunem c s-a scris aproape totul despre Marilyn
Monroe, dac s-a pus vreodat problema în felul sta. În timpul document rii
pentru aceast carte, am fost surprins cât de încurcate şi de contradictorii au
fost m rturiile anterioare despre via a ei, de-a lungul anilor. De asemenea, mi-
am dat seama c exist câteva motive interesante, datorit c rora multe
istorisiri despre Marilyn par s nu fi fost despre ea, ca şi cum via a ei ar fi fost
v zut printr-un filtru de difuzie. În primul rând, nu pu ine dintre poveştile
fantastice despre ea au fost considerate adev rate. Prin urmare, e greu s
separi adev rul de fic iune, mai ales c multe dintre acestea au fost n scocite
de Marilyn îns şi! În al doilea rând, înc supravie uiesc unele dintre vechile
obiceiuri de la Hollywood, cu privire la rela iile cu publicul. Unii dintre cei care
au fost implica i în via a lui Marilyn s-au n scut într-o epoc total diferit de
cea în care tr im azi. Odinioar , la Hollywood exista o politic a discre iei cu
privire la imaginea celebrit ilor; chiar şi în ziua de azi, în rândul
supravie uitorilor acelei perioade, persist un sentiment de respect pentru felul
în care studiourile doreau s promoveze imaginea vedetelor: s par
inaccesibile.
Cu toate acestea, prezen a lui Marilyn, atât pe ecran, cât şi în via a
cotidian , aducea cu sine promisiunea a ceva diferit. Deseori, p rea deschis şi
disponibil , ca şi când r spunsurile la tot ce ai fi vrut s afli despre ea erau
doar la o întrebare distan . Îns asta era o iluzie. Pentru c Marilyn Monroe
avea o rela ie de dragoste şi ur cu adev rul şi, uneori, cu realitatea îns şi. Nu
mai e nici un mister în ceea ce priveşte motivul pentru care încerca cu atâta
disperare s evite adev rul. Deseori, acesta era chinuitor, de nesuportat şi,
spera ea, poate ar fi putut s scape de el. De ce? Pentru c Marilyn – imaginea
str lucirii şi a încrederii, pentru restul lumii – era o femeie cu mult mai multe
probleme decât p rea. Deşi încerca s ascund adev rul de lumea din jur, cu
ajutorul imaginii pline de elegan şi inteligen , cei care-i erau foarte apropia i
îi cunoşteau cel mai ascuns şi mai întunecat secret: se temea s nu
înnebuneasc . Pentru c mama şi bunica ei erau internate în spitale de
psihiatrie, Marilyn tr ia în permanen cu teama c o va lua razna. R zboiul
dureros pe care-1 purta cu mintea ei nu a mai fost examinat şi prezentat aşa
cum ar trebui, pân acum. Din fericire pentru aceast biografie, mul i dintre
contemporanii lui Marilyn au fost convinşi s ia atitudine şi s vorbeasc
despre am nuntele acestui r zboi secret. ţei pe care i-am intervievat, mul i
dintre ei afla i la sfârşitul vie ii, au avut un rol crucial în terminarea acestei
c r i. În parte, consider c sprijinul lor a venit odat cu în elegerea faptului c
anumite detalii din via a lui Marilyn nu au fost prezentate corespunz tor, iar
adev rul în ceea ce priveşte str daniile ei va muri odat cu aceştia.
Majoritatea întâmpl rilor din via a lui Marilyn Monroe au fost surse de
inspira ie pentru ceilal i. La urma urmei, este vorba despre o femeie care a
dep şit obstacole aparent insurmontabile, ca s devin iubit şi respectat , o
femeie care ar putea fi considerat cea mai mare vedet de cinema din lume.
Deşi o mare parte din via şi-a petrecut-o construindu-şi şi ap rându-şi
cariera, în via a privat , Marilyn îşi dorea cu disperare s aib o familie. ţ uta
stabilitatea pe care o promitea familia. Din p cate, rareori a avut parte de asta.
Netulburat , Marilyn a continuat s in leg tura cu mama ei, care era
internat în permanen , şi cu sora vitreg , despre a c rei existen lumea nu
avea habar. În paginile acestei c r i, ve i citi pentru prima oar despre aceste
rela ii fascinante şi despre multe altele care, în trecut, au fost greşit în elese. De
asemenea, Marilyn s-a str duit s afle cine era tat l ei şi s -1 cunoasc . Într-
adev r, toat via a a c utat s aib rela ii autentice şi pline de însemn tate.
Este posibil ca adev rata poveste a acestei femei s se învârt în jurul unui
lucru pe care, în momentele ei cele mai bune, îl avea din plin: speran . De-a
lungul vie ii, Marilyn a crezut întotdeauna c orice e posibil şi deseori a
demonstrat, chiar ea, acest lucru. Pân şi cei c rora li se va p rea greu s
citeasc detaliile neliniştitoare ale vie ii ei, subliniate în aceast carte, ar trebui
s -şi aminteasc faptul c , inclusiv spre sfârşitul vie ii, Marilyn avea momente
în care credea c marea fericire se afla la doi paşi de ca. De fapt, dac exista
ceva care s-o deosebeasc de majoritatea oamenilor, aceasta era capacitatea ei
de a se concentra pe momentul prezent. Ea credea c „acum” era mai important
decât „ieri” şi „mâine”. Din p cate, în timp ce încerca s r mân în prezent,
trecutul o urm rea aproape la fel de tare pe cât îi era de team de viitor.
Marilyn Monroe însemna mult mai mult decât o vedet de cinema. Era un
suflet vulnerabil, un spirit generos şi un soldat curajos, angajat în lupta
devastatoare pe care o purta cu mintea ei. Provocarea pe care mi-am asumat-o,
scriind aceast carte, este încercarea de a explica povestea ei complicat . Astfel,
am descoperit cu totul alt fa a lui Marilyn, o femeie mult mai complex , mai
serioas şi poate chiar mai tragic decât cea pe care credeam c o cunosc.
Prolog
SALA ÎNTUNEţAT ESTE PLIN DE AGITA IE, iar pere ii ei vibreaz
când din cauza aplauzelor, când din cauza hohotelor de râs. Cu toate acestea,
la cap tul unuia dintre holurile sale lungi, în spatele unei uşi închise, se afl o
femeie care trece printr-o experien numai a ei. ţu câteva minute mai
devreme, a str b tut o mare de spectatori şi de tehnicieni de culise, arborând
un zâmbet triumf tor şi o inut str lucitoare. Îns acum, în timp ce aşteapt
paharul de ap pe care i 1-a cerut unui asistent, pare s tremure din cauza
neliniştii. „Râd de mine”, îi spune ea tân rului care-i ofer un pahar de ap de
la robinet. „Ascult .” îns tân rul nu poate s o urm reasc , pentru c este
prea fascinat de felul în care ochii ei sunt a inti i pe. Lui, de felul cum ea îi
vorbeşte lui. Şi de tot ce înseamn ea. Marilyn Monroe. Într-adev r, chiar dac
tân rul a dat mâna cu preşedintele SUA în urm cu mai pu in de o or , acesta
este momentul pe care-1 va pre ui toat via a.
 ţu câteva clipe înainte, femeia fusese o epav din punct de vedere
emo ional, cuprins de panic şi confuz , când şi-a scos capul afar din cabin
şi 1-a rugat s -i aduc ceva de b ut. Îns acum îl priveşte într-un scop cu totul
diferit. Perspectiv . Încurajare. Poate chiar în elepciune. Dup ce devine clar c
tân rul este aproape imobilizat de prezen a ei, Marilyn renun la mina ei
îngrijorat şi zâmbeşte cu subîn eles. Pân la urm , tân rul este unul dintre
milioanele de b rba i care o iubesc, iar ea ştie asta. Cu toate astea, ce nu ştie el
şi ar putea s -1 uimeasc , este c şi ea îl iubeşte.
Pe 19 mai 1962, Marilyn Monroe îşi redusese deja cercul de prieteni la
câ iva foarte dragi sau, poate, circumstan ele vie ii ei o for aser s fac , asta.
De-a lungul vie ii, mul i apropia i încercaser s o ajute s treac peste
accesele sale de nelinişte şi de paranoia. Îns eforturile lor au fost aproape
întotdeauna inutile. Marilyn era convins c ea ştie mai bine. Afla i într-o
sfâşietoare situa ie f r ieşire, cei mai dragi oameni din via a lui Marilyn au
renun at la lupt în fa a nevoii ei de-a avea dreptate, chiar dac singurul aspect
pe care îl judeca în mod corect era legat de necazurile ei. Din cauz c nu mai
avea pe nimeni capabil s-o scoat din st rile ei cele mai proaste, avea s -şi
petreac majoritatea timpului singur . Gândindu-se; desigur, chiar faptul c se
gândea aşa de mult era pricina disper rii ei profunde. Prin urmare, deseori în
momente trec toare precum acesta – momente petrecute în compania unui
str in fascinat de prezen a ei – i se aducea aminte cine era şi ce se aştepta de la
ea.
Marilyn se îndep rteaz de peretele de care se sprijinea şi se apropie de
tân r. ţând ajunge lâng el, se apleac înainte, îi ia capul între palme şi-1
s rut pe creştet. „Mul umesc”, spune ea cu o voce dulce. „Acum trebuie s m
preg tesc.”
ţând d s ias din camer , tân rul observ c Marilyn se mut în fa a
unei oglinzi mari şi suspin adânc. ţând tân rul apas pe clan , Marilyn
începe s râd , iar apoi, dup ce se închide uşa, se aşterne din nou t cerea.
Acest comportament ciudat îl face s se gândeasc la acelaşi lucru ca
majoritatea celor prezen i în seara respectiv : ţe se întâmpl cu ea? Nu numai
în cabin , ci şi în capul acela minunat al ei.
Prietena ei, Susan Strasberg, explic : „Marilyn a exersat atât de mult
pentru seara aceea. Mult prea mult, dup p rerea mea. Era prea important
pentru ea. Tot ce trebuia s fac era s cânte „La Mul i Ani„. Majoritatea celor
care au cântat ar fi putut s-o fac cu ochii închişi.”
Desigur, Marilyn nu era „ca majoritatea”. De fapt, nu era nici m car „ca
to i oamenii”. Mai degrab era o femeie care ducea zilnic o anumit lupt , ca
mul i al ii: cu nebunia. Schimb rile ei de dispozi ie şi comportamentul
imprevizibil erau considerate de publicul ei nişte excentricit i f r importan .
Cu toate acestea, lupta care i-a marcat via a, ignorat de aproape toat lumea,
este posibil s fi fost cea mai definitorie caracteristic a ei.
Îns , în aceast noapte, Marilyn, recunoscut la nivel interna ional ca o
vedet de prim mân , de ce-ar fi crezut c oamenii râd de ea? Deşi în trecut se
înşelase când crezuse c lumea gândea şi spunea cele mai rele lucruri despre
ea, în aceast sear avea dreptate. Lumea chiar râdea de ea. Pân în acea zi, 19
mai 1962, curseser deja râuri de cerneal , în articole care explicau cine era
Marilyn Monroe; nu era nici o noutate. ţu toate acestea, în s pt mânile de
dinaintea spectacolului de la Madison Square Garden din New York,
majoritatea articolelor ap rute insistau pe faptul c , mai presus de orice, era
iresponsabil , întârziase tot timpul sau uneori nu se prezentase deloc pe
platourile de filmare ale ultimului film în care juca, o produc ie din distribu ia
c reia avea s fie concediat , pân la urm . Lumea cunoştea acest aspect şi
nu-i p sa. Pân la urm , era vorba de Marilyn Monroe. Din perspectiva
publicului, ea se bucura de deplin libertate de ac iune. ţei care o admiraser
în ultimii 10 ani, cel pu in, considerau c imprevizibilitatea ei din ce în ce mai
pronun at era un r u necesar, unul dintre lucrurile care o f ceau pe Marilyn.
S fie Marilyn. Îns adev rul este c purtarea ei tot mai ciudat era mult mai
mult decât ifose de vedet despre care s se fac glume la cocktailuri. Era un
semn c i se întâmpla ceva foarte grav.
În acea sear , pe scen s-au adunat mul i interpre i renumi i, pentru a
s rb tori ziua preşedintelui John F. Kennedy. Erau prezen i Frank Sinatra,
Diahann Carroll, Jack Benny, Henry Fonda, Leontyne Price şi multe alte
celebrit i. Fiecare a cântat dup ce a fost prezentat într-un mod respectabil.
Cu toate acestea, Marilyn a avut parte de o prezentare foarte diferit .
„D-le preşedinte, Marilyn Monroe”, a anun at, de mai multe ori, pe
parcursul ceremoniei, distinsul actor britanic Peter Lawford. „Poanta” acestor
prezent ri a fost c , atunci când Marilyn era anun at , reflectorul se muta într-
un col al scenei şi. Nu se întâmpla nimic. Nu ap rea. Ţineîn eles, toat lumea
râdea. Pân la urm , devenise de notorietate faptul c nu te puteai baza pe
Marilyn Monroe. Oare era amuzant? Nu chiar, mai ales dac s-ar fi gândit un
pic de ce devenise ea atât de nedemn de încredere.
Marilyn fusese pus la curent cu aceast glum şi chiar p ruse încântat
de faptul c prezen a ei avea s fie anun at de atâtea ori în timpul ceremoniei
de patru ore. Într-adev r, aşa cum fusese deseori cazul, de-a lungul vie ii sale,
Marilyn ştia c aştept rile publicului în ceea ce o priveşte aveau leg tur mai
degrab cu ce-i lipsea decât cu ce avea. „Majoritatea oamenilor nu se gândeau
la talent, când era vorba de Marilyn”, a punctat Dean Martin la un moment
dat., yedeau o fiin care, din întâmplare, fusese binecuvântat cu o frumuse e
ieşit din comun şi cu un creier de g in .„ îns Marilyn nu era o blond
prostu ; era mult mai inteligent decât credeau majoritatea oamenilor. Ani de
zile îşi folosise inteligen a ca s -şi ascund problemele. Înc o dat , avea s -şi
mobilizeze întreaga voin ca s treac de aceast sear , pentru ca muritoarea
s se transforme în zei a pe care lumea o cunoştea şi o iubea. Când Marilyn a
urcat în sfârşit pe scen , sala a izbucnit în aplauze furtunoase. Era
carismatic , plin de încredere şi, desigur, minunat de frumoas . Peter Lawford
a privit-o cum se îndreapt c tre el cu paşi mici, din cauza croielii foarte
strâmte a rochiei. Dup ce a spus poanta glumei pe care o tot repetase în seara
aceea – „D-le preşedinte, tot timpul în întârziere. Marilyn Monroe” – Lawford s-a
apropiat de decolteul generos al lui Marilyn şi i-a luat haina de hermin . Şi iat-
o, stând aproape goal , înf şurat numai în frumuse ea ei ireal , str lucind în
rochia plin de strasuri şi m rgele, sub o lumin orbitoare.
 Singur pe scen , a aşteptat ca publicul s se linişteasc , înainte s
înceap s cânte. Publicul nu s-a oprit prea curând. Aplauzele s-au diminuat,
pe m sur ce o mul ime de suspine şi de ova ii s-a f cut auzit , mai ales din
partea b rba ilor din public. De fapt, au trecut cam 30 de secunde de la
„dezvelirea” rochiei şi pân când a putut s înceap s cânte. În acest timp,
reac ia publicului s-a modificat de la ipete şi strig te la morm ieli şi, în final,
la râsete disparate. Ea îşi inea mâinile deasupra sprâncenelor ca s -şi fereasc
ochii de lumina reflectoarelor şi, poate, spera s -1 vad mai clar pe invitatul de
onoare, un b rbat care, dup cum se aştepta, avea s fie pentru ea într-o zi mai
mult decât preşedintele rii. Apoi, dup un hohot de râs foarte zgomotos, venit
de la un b rbat aflat în primele rânduri, umerii lui Marilyn au c zut şi a
suspinat adânc. Pân la urm s-a hot rât s nu mai aştepte s se fac linişte şi
a început s cânte, în timp ce publicul înc reac iona la apari ia ei.
„Mul i ani. Tr iasc ”, a gângurit Marilyn, iar vocea ei sem na cu o şoapt
senzual şi, poate, un pic fals . „La Mul i Ani. La Mul i Ani. D-le pre-şe-din-te.
La Mul i Ani.” Publicul şi-a continuat manifest rile zgomotoase, în timp ce
Marilyn f cea tot posibilul s îi ofere ceea ce dorea: o amintire foarte clar şi de
neconfundat cu Marilyn Monroe. La sfârşitul primului refren, a rugat publicul
s i se al ture: „Toat lumea! La Mul i Ani.” Mul imea a r spuns invita iei şi a
încercat s cânte dup indica iile, întrucâtva neregulate, pe care le f cea cu
mâinile.
Dup ce a terminat de cântat, un b rbat s-a apropiat de Marilyn, din
culise, în timp ce camerele de filmat s-au focalizat asupra imaginii tortului care
era adus în scen , Marilyn a fost condus în culise şi departe de momentul la
care dorise s participe: urcarea preşedintelui John F. Kennedy pe scen , care
avea s spun câteva cuvinte de mul umire. Marilyn dorise numai s -i dea un
pupic pe obraz şi apoi s se retrag în culise. Îns mult lume considerase c
era mult prea imprevizibil în seara aceea, prea necontrolat . „Da, au existat
anumite nelinişti în ceea ce priveşte apari ia ei, în acea sear ”, îşi aminteşte
Diahann Carroll. „Nu pot afirma c ştiu motivul sau c ştiam ce se întâmpl .
Îns îmi aduc aminte de o anumit . Tensiune. Unii erau destul de. Nervoşi.”
Din culise, Marilyn 1-a auzit pe preşedinte mul umindu-i pentru cântec.
„Acum m pot retrage din politic ”, spuse el, „dup ce mi s-a cântat „La Mul i
Ani„ într-un mod atât de dulce şi de cuprinz tor.” ţu câteva luni în urm ,
Marilyn îi spusese lui JFK c fostul ei so , Joe DiMaggio, dorise ca ea s se
retrag din show business ca s se m rite cu el. Acum, la auzul cuvintelor
preşedintelui, a r mas surprins . Mai târziu, avea s-o întrebe pe sora lui JFK,
Pat Kennedy Lawford, dac Kennedy f cuse aceast afirma ie pentru binele ei.
În mod sigur, r spunsul rezonabil la aceast întrebare ar fi fost nu. ţu toate
acestea, în acel moment, capacitatea lui Marilyn de a în elege se deteriorase.
Trecea prin momente definite de confuzie şi de lips de claritate. Ani de zile,
Marilyn Monroe îşi folosise talentul ca s între in o iluzie. Într-adev r,
imaginea celebrit ii pe care publicul o vedea spre sfârşitul vie ii ei nu era decât
o cochilie goal , o proiec ie meşteşugit a unei persoane care disp ruse cu
mul i ani în urm . Asta, dac ea existase vreodat cu adev rat.
PARTEA Iânceputurile
 Mama adoptiv a lui Jeane, Ida
ţUM S V-O DESţRIU PE IDA ŢOLENDER? Ochi c prui-închis, ochelari
rotunzi, fa alungit şi sever ; ar ta ca o înv toare. Ar fi putut fi atr g toare,
dac ar fi vrut. Îns nu avea timp s -şi bat capul cu m run işuri. Coafura ei
era un amestec ciudat de forme. T iat imediat sub nivelul urechilor şi în trepte
de jur-împrejur, p rul ei ar ta ca şi cum ar fi luat singur o foarfec şi s-ar fi
tuns, f r s stea s stea prea mult pe gânduri. Rezultatul era o coafur pur
întâmpl toare, de forma unei scufii negre. Hainele spuneau, de asemenea,
multe despre ea. Purta acelaşi model de rochie în fiecare zi – o rochie cu mâneci
scurte care îi atârna pe corp ca un sac de iut . Ea numea acest tip de
îmbr c minte func ional şi practic „rochia ei de cas ”. Deşi era înc o femeie
tân r , de doar treizeci şi şapte de ani, era un model de eficien şi sârguin şi
p rea mult mai în vârst – ar ta ca o femeie în jur de cincizeci de ani. Era
mereu ocupat , fie cu gospod ria, fie cu diverse activit i pe care le f cea ca
enoriaş a Ţisericii ţomunit ii1 din Hawthorne, California.2
Pentru unii, Ida era o femeie oarecum rece şi insensibil , care, în ciuda
faptului c era mam adoptiv , nu era prea ataşat de copii. Uneori p rea
distant şi retras , motiv pentru care lumea se îndoia c îşi doreşte cu adev rat
s aib grij de copii. Se gândeau c era interesat mai mult de banii pe care îi
primea pentru îngrijirea acestora – înjur de dou zeci şi cinci de dolari pe
s pt mân pentru fiecare copil, primi i fie de la familia lui, fie de la stat.3 Dar
nu aveau dreptate.
Note:
1 Community Church (n.tr.)
2 Ţiserica ţomunit ii Hawthorne avea o doctrin foarte asem n toare
cu cea baptist .
3 Trebuie în eles faptul c nu era vorba de termenul „adoptiv” în sens
strict. Ida le oferea copiilor ceea ce ast zi se cheam „îngrijire permanent a
copiilor”. Ea, împreun cu so ul ei, avea dreptul de a îngriji copii în întregul
district Los Angeles.
De fapt, Ida primise în cas copii s raci înc din perioada dificil a anilor
1920. Era o vreme în care foarte mul i copii erau da i spre adop ie, într-o
oarecare m sur din cauza economiei instabile şi a faptului c multe tinere
doreau s se angajeze, r spunzând nevoii de for de munc . ţhiar dac nu
avea nici o înclina ie c tre afaceri, Ida îşi dorea o via mai bun , o via pe
care salariul mic al so ului s u, care era poştaş, nu io putea oferi. Poate c
venitul suplimentar primit în urma îngrijirii copiilor nu era îndestul tor, îns
era de ajuns ca ea s se simt util şi s aib un oarecare nivel de
independen . În plus, dup cum ne explic una dintre fiicele sale adoptive,
Nancy Jeffrey, „unul dintre motivele pentru care Ida p rea pe alt lume erau
problemele pe care le avea cu auzul şi lipsa unui aparat auditiv. Deseori trebuia
s citeasc pe buze, mai ales dup ce a îmb trânit.” Fiind o persoan mândr ,
Ida Ţolender îi f cea pe ceilal i s cread c aude ceea ce i se spune, când, de
fapt, nu auzea nimic. Acesta era motivul pentru care p rea distant .
Fiica unor baptişti evlavioşi, Ida fusese înv at c mândria prea mare
era semnul necuratului. De aceea, îşi recunoştea rareori meritele, cum ar fi
notele bune de la şcoal sau faptul c era pl cut de ceilal i colegi. P rin ii ei
erau severi şi nu f ceau nici un compromis. Fiecare zi era o încercare dat de
Dumnezeu. Fie c trecea acest examen, fie c nu (şi de obicei nu trecea, cel
pu in dup spusele lor, mai ales ale mamei), cu siguran c procesul era unul
lung şi dificil. P rin ii îi insuflaser atât de repede un sim al responsabilit ii şi
al datoriei, încât, în mica ferm de lâng Ţuffalo, New York, Ida a l sat
tinere ea s treac pe lâng ea f r s se distreze prea mult.
În 1918, dup un început cast al vie ii de adult, Ida s-a c s torit cu un
b rbat liniştit şi blând, Albert Wayne, cunoscut mai ales dup cel de-al doilea
nume. So ul ei crescuse tot la o ferm din districtul Ţrown, Ohio. Din moment
ce fusese educat în acelaşi spirit ca Ida, avea eluri uşor de atins. De fapt, cei
doi nu şi-au pl nuit nimic atunci când s-au c s torit, decât s munceasc din
greu, s se roage mult şi s încerce s duc o via decent , conform doctrinei
religioase. S-au mutat în California, în 1919.
În afar de îngrijirea copiilor, Ida avea pu ine pasiuni în via – şi, ca s
spunem adev rul, nici îngrijirea copiilor nu o pasiona prea tare, din moment ce
era mai degrab o datorie. Îns , în calitate de membru devotat al comunit ii
religioase din care f cea parte, participa cu entuziasm la ac iunile de strângere
de fonduri. Ţiserica organiza vânz ri de pr jituri f cute în cas şi tombole, dar
ac iunile cele mai profitabile erau, în principal, mult l udatele târguri de
vechituri. Femeile veneau de departe pentru a c uta printre lucrurile uzate ale
enoriaşilor p l ria, rochia care s li se potriveasc sau alte articole de
îmbr c minte la pre uri modice. Îns nu doar bunurile enoriaşilor erau scoase
la vânzare, ci şi alte articole. Dup cum povestesc membrii familiei, pentru a
vinde mai mult, Ida f cuse o în elegere secret cu o femeie pe nume Anna
Raymond, o croitoreas de la Hollywood, care aducea, o dat pe lun , la casa
familiei Bolender, cutii pline cu haine. Lucrurile erau în mare parte articole de
vestimenta ie pe care Ida nu le-ar fi purtat niciodat , cum ar fi rochii foarte
colorate, cu volane, bijuterii cu pietre enorme care le imitau pe cele pre ioase
sau pantofi cu toc care o f ceau pe Ida s se cutremure. Presupunem, pe bun
dreptate, c aceste lucruri fuseser folosite la diverse produc ii cinematografice,
îns este imposibil de aflat, dup atâ ia ani, cum reuşea domnişoara Raymond
s intre în posesia lor.
De-a lungul timpului, Ida le vorbea adesea membrilor congrega iei sale
despre anumite femei din comunitaie, pe care le considera „fanfaroane”. In mod
inevitabil, acestea erau persoane care se bazau pe feminitatea lor pentru a
ob ine ceea ce îşi doreau, comportament v zut de Ida drept echivalent al unui
p cat de moarte. Întâmplarea a f cut ca în via a Idei s intre o femeie al c rei
comportament se încadra perfect în acea descriere, femeie pe care avea s o
cunoasc într-un loc ce poate p rea ironic: Ţiserica ţomunit ii din
Hawthorne, într-adev r, ori de câte ori Ida Ţolender avea o tarab la târgul de
vechituri, abia aştepta s vând cât mai multe din m rfurile sale ciudate celei
mai entuziaste cliente: vecina sa de peste drum, Delia Monroe.
Bunica Normei Jeane, Delia
Dup standardele din 1925, Delia Monroe, în vârst de patruzeci şi nou
de ani, nu era, cu siguran , o femeie înst rit , îns avea o dorin nest vilit
de a fi extravagant . F r s aib posibilitatea s îşi cumpere lucruri deosebite
la pre urile din magazinele care vindeau cu am nuntul, aceasta vâna tot felul
de chilipiruri ori de câte ori avea ocazia, mergând chiar şi în locurile unde nu se
sim ea binevenit . Auzise cu siguran , în timp ce cobora în subsolul Ţisericii
ţomunit ii din Hawthorne, şoaptele celor care o judecau şi cu siguran c ,
atunci când vorbeau despre bl nurile sale luate la mâna a doua şi despre
bijuteriile purtate de actri e, nu foloseau cuvântul „elegant”.
În tinere e, Delia fusese o femeie cu adev rat atr g toare. Atunci, chipul
aproape mereu zâmbitor, cu ochi verzi-alb strui uimitori, era încadrat de p rul
des şi negru. Atr gea privirile şi era plin de via . Îns timpul l sase urme pe
acest chip. Pielea, odinioar neted şi fin ca por elanul, se l sase şi îşi
pierduse str lucirea. Acum p rea neîngrijit , p rul i se sub iase, iar şuvi ele
sârmoase p reau c îi atârn f r via . Şi nu doar semnele aşteptate ale
b trâne ii o transformaser pe Delia. În trecut, avusese o fire comunicativ , cu
o inteligen vioaie şi o personalitate exuberant . Sub rujul roşu- ip tor se
aflase întotdeauna un zâmbet str lucitor. Îns , odat cu trecerea timpului,
lumina din ochii s i începuse s p leasc . Pe m sur ce îmb trânea, devenea
mai retras . Era ca şi cum o distan enorm se aşeza între lume şi via a Dellei.
To i cunoscu ii observar aceast schimbare treptat , dar nimeni nu ştia ce se
putea face. De fapt, totul începuse odat cu naşterea copiilor s i.
„Eu aşa am auzit, c a avut nişte st ri grave de depresie dup naşterea
copiilor”, şi-a amintit Louise Adams, a c rei mam era secretara p rintelui
ţharles Lewis, pastorul Ţisericii ţomunit ii din Hawthorne. „Mama îmi
povestea c Delia plângea din nimic [sic], f r s se poat controla, deşi, pân
atunci, nu fusese deloc plâng cioas . Apoi era totul bine. Îns , dup câteva
zile, începea din nou s plâng , f r vreun motiv anume, şi continua zile întregi
sau cel pu in aşa ni se p rea. Dup aia, iar era bine. Nu voia s m nânce şi
sl bise îngrozitor.
Nu ptitea s doarm . Nimeni nu şda ce se întâmpla cu ea, dar nici nu
prea aveau ce s îi fac , decât s se gândeasc la ea şi s spere c totul se va
îndrepta.”
Desigur c este posibil ca Delia Monroe s fi suferit o depresie
postpartum, îns , din cauza faptului c obstetrica modern nu a început s se
dezvolte decât la începutul anilor 1930, simptomele grave, cum erau ale Dellei,
erau adesea ignorate sau puse pe seama st rilor denumite „baby blues”1 şi nu
erau luate în serios. În cazul ei, îns , tot ceea ce i se întâmpla în urma
sarcinilor prevestea lucrurile ce aveau s urmeze. Fireşte c nimeni nu ştie
sigur, dar familia crede c sarcinile Dellei au declanşat o boal mintal , din
care ea nu şi-a mai revenit.
Totuşi, trecerea timpului nu reuşise s îi fure Dellei amintirile tinere ii
sale dezl n uite. Primise adesea cu pl cere privirile r t citoare ale
reprezentan ilor sexului opus, care îi amenin au rela ia cu prietenele şi care
îndep rtau din ce în ce mai tare posibilitatea de a se apropia de acestea. De
aceea, atunci când dorea compania cuiva, de obicei, compania era aceea a unui
b rbat. Într-adev r, în tinere e, Delia bea cu pl cere un pahar de t rie cu un
amic, de cele mai multe ori f r a-şi dori s se implice într-o rela ie amoroas .
 Era „una de-a lor” în timpul multelor ore petrecute la cârciuma din oraş,
lucru care a dus la un num r mare de întâlniri intime nocturne şi, desigur, la
bârfele inevitabile ale femeilor pentru care apuc turile sale nu erau un secret.
Trecut de prima tinere e, Delia tr ia cu un b rbat pe nume ţharles
Grainger în casa ei de pe strada East Rhode Island, din Hawthorne. Ea sus inea
insistent c sunt so şi so ie, dar nimeni nu v zuse vreodat vreun certificat de
c s torie şi nimeni nu credea c ar fi fost vreodat c s tori i.
ţhiar dac dorin a de a capta aten ia b rba ilor sc zuse, instinctul Dellei
de a se înveşmânta în ceea ce ea considera a fi haine stilate, d inuia. Aşa se
justifica vizita ei la biseric în acea zi de octombrie a anului 1925, unde avea s
o întâlneasc pe vecina de peste drum, Ida Ţolender, în vârst de treizeci şi
şapte de ani.
În mod evident, via a Dellei fusese foarte diferit de cea a Idei. În timp ce
Delia fusese întotdeauna un spirit liber şi, conform standardelor de la începutul
anilor 1900, o femeie frivol , personalitatea şi comportamentul Idei erau
constrânse de o doctrin religioas rigid . S fi ştiut Ida câteva dintre
experien ele anterioare ale Dellei, nu ar fi vrut nici m car s stea în preajma
acesteia. ţu toate acestea, între cele dou s-a stabilit o leg tur neobişnuit .
De fapt, în ceea ce-i priveşte garderoba, Delia începuse s fie dependent de
hainele ip toare şi de bijuteriile ieftine pe care le g sea tot timpul la târgul de
vechituri, doar la standul Idei. De-a lungul timpului, Ida avea s expun chiar
şi cele mai ip toare m rfuri – haine şi alte articole pe care nu s-ar fi gândit
nimeni s le cumpere vreodat – ştiind c şi cele mai ofensatoare inute vor fi
înşf cate cu entuziasm de c tre Delia.
În calitate de „furnizor” al Dellei, Ida aducea un profit substan ial bisericii
-şi probabil câştiga şi ea câte ceva. Pân la urm , i-a deschis Dellei chiar şi uşa
casei, pentru ca aceasta s poat cump ra lucruri f r s mai fie nevoie s
aştepte urm torul târg. Într-o astfel de situa ie, prin octombrie 1925, Delia avea
s observe ce bine se purtau cei doi copii adoptivi crescu i de Ida şi i-a spus
acest lucru fiicei sale, Gladys Ţaker, în vârst de dou zeci şi cinci de ani, care
era îns rcinat cu cel de-al treilea copil. Sarcina ridica destule probleme,
explic ea, pentru c Gladys nu era c s torit . Delia spunea c Gladys avea o
carier la Hollywood, lucra la ţonsolidated Studios, la t ierea filmelor. De fapt,
Delia chiar i-a oferit fiicei sale câteva haine cump rate de la Ida, dorind astfel
s -i însenineze pu in zilele, pentru c , de când fusese nevoit s renun e la
primii doi copii pe care-i purtase în pântec, era foarte schimbat . Ambii copii
erau crescu i acum de fostul ei so , împreun cu actuala sa so ie. Delia
recunoştea c , dup pierderea lor, Gladys se apucase serios de b ut.
ţhiar în acea perioad , Delia se preg tea s mearg la so ul ei, Charles,
în India, unde acesta fusese transferat de c tre compania petrolier la care
lucra. Urma s plece în decembrie. ţu toate acestea, el nu p rea prea
ner bd tor s o vad . Într-o vedere, el îi scrisese c voiajul avea s fie „prea
mult” pentru ea şi poate c ar fi mai bine „s r mâi acolo unde eşti o perioad
nedefinit de timp”. Îns Delia era deja hot rât . Totuşi, i-a spus Idei c e
îngrijorat de ce i se putea întâmpla fiicei sale, Gladys, şi bebeluşului ce avea
s se nasc . „Nu voi fi aici ca s v d dac totul e bine”, explic ea. Ida i-a spus,
„poate ar trebui s mai r mâi pu in ca s te asiguri c totul va fi în regul ”.
Delia st tu un moment pe gânduri, apoi hot rî: „Nu, nu cred.”
Note:
1 St ri de depresie ce apar dup naştere (n.tr.) în timpul acelei
conversa ii, Ida deveni din ce în ce mai îngrijorat , nu de ce i se putea întâmpla
Iui Gladys, ci de viitorul copilului acesteia. Ida în elegea foarte clar c nu doar
programul de lucru şi via a social ale lui Gladys aveau s reprezinte o
problem în ceea ce priveşte creşterea copilului, ci şi un alt adev r de
necontestat, şi anume moralitatea acesteia. Existau şi întreb ri cu privire la
tat l acestui copil. Delia spunea c nu se ştia sigur cine era tat l copilului fiicei
ei şi c la acest titlu puteau candida mai mul i b rba i. Aceast situa ie
nefericit i se p ru mai mult decât nepl cut Idei. Pentru ea, toate aceste
lucruri erau ceva de neimaginat. Din punctul ei de vedere, nici Gladys – cu
toate lucrurile pe care le aflase despre ea – şi nici Delia – cu tot ce v zuse la ea
– nu „urmau calea Domnului”.
Ida a întrebat-o pe Delia cum anume inten iona Gladys s îşi creasc
copilul, având în vedere mai ales faptul c Delia avea s fie plecat din ar .
Avea s urmeze cuvântul lui Dumnezeu? Se gândiser ce şcoal va urma
micu ul? Va reuşi Gladys s fie un model demn de urmat pentru copilul s u?
Din perspectiva Idei, era o situa ie de neconceput şi îi venea greu s cread c
discu ia era real . În mintea ei, întreaga problem era controversat , din
moment ce Gladys nici m car nu era c s torit „şi în acest caz, cu siguran
nu ar trebui l sat s aib grij de copil”, conchise ea.
„Dar tu, Delia?” a întrebat Ida cu un zâmbet tem tor. „Ştii, nici tu nu eşti
tocmai cea mai stabil femeie.”
Delia – dup cum avea s -şi aminteasc mai târziu – nu p ru c în elege
foarte bine despre ce vorbeşte Ida. Îns , într-o oarecare m sur , trebuie s -şi fi
dat seama c Ida se refer la st rile ei schimb toare şi, mai ales, la faptul c
începuse s sus in insistent c este supravegheat în secret. „Atunci când ies
din cas , ştiu c sunt urm rit ”, îi spunea adesea Idei. „Atâta timp cât ei ştiu
c eu ştiu asta, m simt în siguran . Dar nu las niciodat garda jos. Nu-s o
femeie proast .” Paranoia devenise o tem ce revenea atât de des în via a Dellei,
încât prietenii începuser s nu o mai ia în seam şi chiar s fie deranja i de
toat situa ia.
„în orice caz, dac Gladys nu poate creşte acel copil”, i-a spus Ida cu
sinceritate, „sunt sigur c nici tu nu po i.” „Oricum nu conteaz ”, a zis Delia,
„pentru c o s plec în India şi nu o s m mai întorc.”
Nimic din ce îi spunea Delia nu avea nici un sens pentru Ida. Era cu
doisprezece ani mai tân r , dar i se p rea c Delia era cea mai imatur dintre
ele. Nici m car nu reuşea s îşi imagineze cum femeia aceasta putea s plece
din ar , l sându-şi în urm fiica ce avea astfel de probleme. Şi, mai mult decât
atât, nu putea concepe cum o mam o poate l sa pe fiica sa s ajung într-o
astfel de situa ie.
„Trebuie s te gândeşti la asta”, a spus Ida. „Noi dou trebuie s mai
vorbim despre asta. Suntem mame. Ştim ce e bine.” în zilele urm toare,
încerc rile continue ale Idei de a o face pe Delia s conştientizeze gravitatea
problemei au dus la o serie de situa ii neprev zute, care aveau s schimbe
vie ile tuturor celor implica i. Aten ion rile Idei d dur totuşi rezultat. Delia
reuşi, pân la urm , s o conving pe Gladys c nu ar trebui s fie principala
persoan care s aib grij de copilul ce urma s se nasc . Mai întâi, nu putea
fi negat faptul c era o pas re de noapte – la l sarea întunericului, Gladys
revenea la via . Ţineîn eles, mai avea şi alte probleme. Cu siguran c şi
Gladys sim ea c este urm rit . S fi fost oare aceeaşi persoan care o
urm rise pe Delia? Mama şi fiica îşi în elegeau foarte bine temerile, pentru c
problemele lor erau aceleaşi.
Într-un final, Delia Monroe reuşi s îşi conving fiica, Gladys Ţaker, ca,
dup ce avea s nasc , s îşi lase bebeluşul „o perioad ” în grija femeii
credincioase şi drepte ce locuia în apropiere, Ida Bolender.
Gladys, mama lui Marilyn
La prima vedere, Gladys Pearl Monroe p rea mereu o tân r fericit ,
lucru surprinz tor având în vedere tinere ea ei tumultuoas . Fiica lui Otis şi a
Dellei Monroe s-a n scut pe 27 mai 1900, în Piedras Negras, Mexic – la vremea
aceea Porfirio Diaz, dup preşedintele Mexicului, Jose de la Cruz Porfirio Diaz
Mori.
În aceast zon , tat l ei g sise o slujb la c ile ferate Pacific Electric. La
scurt timp dup naşterea acesteia, familia s-a mutat la Los Angeles.
Toat lumea întorcea capul dup Delia, mama lui Gladys. Dar se pare c ,
pe cât era de atr g toare, pe atât era de dur . Primele fotografii ale p rin ilor
lui Gladys ne înf işeaz o femeie frumoas , oarecum robust , cu o privire
sever -aceasta era Delia – lâng un b rbat speriat de moarte – Otis.
Dac , la început, lui Otis îi era team s îi spun Dellei ce s fac , mai
târziu avea s descopere c oricum nu ar fi avut nici un rost. Delia nu era omul
care s in cont de dorin ele altcuiva. Din acest motiv, certurile dintre cei doi
începur chiar în luna de miere şi nu se mai oprir niciodat . Într-una dintre
fotografiile lor de familie, Otis avea o cicatrice adânc pe obraz şi nu avem de
unde s ştim cum a c p tat-o, îns un lucru e sigur: aceasta nu exista în
pozele dinaintea c s toriei cu Delia.
Curând, Gladys, împreun cu fratele ei, Marion Otis – n scut în 1905 –
se adaptar stilului de via nomad, familia Monroe mutându-se, între 1903 şi
1909, din aproape zece apartamente şi case închiriate în California. Otis, care
nu-şi putea p stra prea mult timp locul de munc , începu s duc o via
dezordonat şi uşuratic . Nu avea probleme numai cu b utura, ci începu s îşi
piard brusc cunoştin a şi s aib momente în care nu-şi mai amintea nimic.
Pân în 1908, când Otis avea doar patruzeci şi unu de ani, s n tatea sa
fizic şi mintal intraser într-un declin atât de rapid, încât era clar c avea o
problem grav . Devenise temperamental şi imprevizibil şi corpul s u p rea c
tremur mereu. Durerile sale de cap deveniser atât de puternice, încât abia le
mai putea suporta.
Atunci când nu se sim ea sl bit fizic, era st pânit de o mânie oarb .
Uneori, când avea crize violente de furie, Delia nu avea de ales şi îşi ducea
copiii la vecini, aşteptând s treac furtuna. Doctorii nu aveau nici o explica ie
pentru comportamentul schimb tor al lui Otis. „Otis şi-a pierdut min ile şi va
trebui pur şi simplu s m obişnuiesc cu asta”, scria Delia într-o scrisoare din
acea perioad .
În 1909, Otis a murit din cauza unor complica ii nervoase ale unui sifilis
mai vechi. Avea doar patruzeci şi trei de ani. „ţum o s le explic asta copiilor?”
îi întreba Delia pe doctori. Pentru c aceştia nu i-au putut fi de ajutor, Delia le-
a spus, pur şi simplu, lui Gladys, în vârst de nou ani, şi lui Marion, de patru
ani, c tat l lor a înnebunit şi a murit. Mai târziu, nişte rude au sus inut c nu
era nebun atunci când a murit, ci c se îmboln vise de sifilis şi murise în urma
acestei boli. Al ii spuneau c el înnebunise tocmai din cauza sifilisului. La
începutul anilor 1900, în afar de specialişti, nimeni nu f cea vreo diferen
între cele dou afec iuni.
„A luat-o razna şi a urcat la Dumnezeu”, era explica ia dat de Delia, care
spera c va pune cap t tuturor întreb rilor. Îns discu ia, cu siguran , nu s-a
încheiat aici. De fapt, teama unei nebunii ereditare avea s îi in câteva zeci de
ani pe urmaşii familiei Monroe într-o tensiune continu . Totul a început cu
afirma ia Dellei c moartea lui Otis Monroe a fost provocat în mod direct de
nebunie.
Dup moartea lui Otis, Delia – în vârst de doar treizeci şi trei de ani –
r mase singur cu doi copii mici. Era atr g toare şi o companie neaşteptat de
pl cut , îns , în timpul st rilor ei de disperare, avea momente în care putea fi
extrem de schimb toare şi chiar ursuz . În martie 1912, când avea treizeci şi
cinci de ani, s-a c s torit cu un supraveghetor de macazuri pe nume Lyle
Arthur Graves, cu şase ani mai tân r decât ea. Rela ia lor s-a terminat îns
rapid. Dup divor , Delia începu s se întâlneasc cu mai mul i b rba i, unii
respectabili, dar foarte nes ra i, care intrau şi ieşeau rapid din via a ei, nu
înainte îns de a petrece m car o noapte cu ea. De fapt, aceasta este perioada
care a urmat imediat dup sfârşitul celei de-a doua c s torii, perioad în care
Delia a avut un comportament de o moralitate ce poate fi pus sub semnul
întreb rii, nefiind preocupat de felul în care îi va afecta şi influen a pe cei doi
copii ai s i, Gladys, acum în vârst de doisprezece ani, şi Marion, de şapte.
În adolescen , Gladys Monroe îşi purta p rul castaniu – care uneori
p rea mai mult roşcat – în valuri blânde şi bucle lungi ce-i c deau elegant pe
spate. Era foarte atr g toare, cu ochii albaştri ca cerul, buze c rnoase, din i
uimitor de albi şi o piele ce emana vitalitate. Era micu de statur , supl , cu o
siluet demn de invidiat şi, la maturitate, avea doar un metru cincizeci
în l ime. Îns , datorit personalit ii sale exuberante şi captivante, era foarte
pl cut de colegi şi era sufletul oric rei petreceri.
Când Gladys avea în jur de şaisprezece ani, mama ei 1-a expediat de
acas pe Marion, de unsprezece ani. Delia nu mai ştia ce s fac cu el, pentru
c intra mereu în buclucuri la şcoal , iar acas era neascult tor. Observa iile
pe care i le f cea p reau s nu aib nici un efect. Aşa înc p ânat şi refractar
cum era, îi punea tot timpul r bdarea la încercare. Prin urmare, într-o
diminea , îi adun toate juc riile şi i le puse într-o fa de pern . Apoi plec cu
maşina la San Diego, cu Marion suspinând pe bancheta din spate şi cu Gladys
pe scaunul din dreapta, privind t cut înainte. Îşi l s b iatul acolo, în grija
unei verişoare, şi aceasta fu ultima oar când se mai auzi ceva de Marion.
 Cam în aceeaşi perioad , în 1916, Gladys întâlni un tân r afacerist pe
nume John Newton Ţaker, c ruia i se spunea Jasper. Acesta tocmai terminase
armata şi se mutase din Kentucky în Los Angeles. Jasper era înalt şi slab, tras
la fa şi col uros, cu p rul drept şi închis la culoare, piept nat cu mare grij
într-o parte. P rea interesat cu adev rat de Gladys înc de la început, o asculta
atunci când îşi povestea numeroasele probleme şi chiar o ajuta s g seasc
solu ii rezonabile. ţu doisprezece ani mai în vârst decât ea, avea mai mult
experien şi p rea dornic s o in departe de via a aceea grea şi chiar s o
protejeze de orice suferin . De aceea, atunci când o ceru în c s torie, Gladys
accept imediat. Delia nu numai c era de acord cu aceast leg tur dintre
tân ra ei fiic şi Jasper, ci o şi încuraja din toat inima.
Gladys Monroe, atunci în vârst de şaisprezece ani, s-a c s torit cu John
Newton Baker la data de 17 mai 1917. Înainte ca rela ia lor s înceap s se
destrame, se n scur doi copii: Robert Kermit, poreclit Jack, şi Berniece.
Jasper s-a dovedit a fi un alcoolic violent. (.) b tea pe Gladys. Şi îi f cea via a
un coşmar, lovind-o deseori în cap, provocându-i, în dou rânduri, r ni grave.
Dup divor , Jasper lu ambii copii şi se mut în Kentucky, hot rând c Gladys
nu era o mam bun . Ea nu avusese mare lucru de spus în leg tur cu aceast
decizie şi, cu siguran , nu putuse s îşi pl teasc un avocat.
În 1924, Gladys, în vârst de dou zeci şi patru de ani, se c s tori a doua
oar , cu Martin Edward Mortenson – c ruia i se spunea Edward. În vârst de
dou zeci şi şapte de ani, fiu al unor imigran i norvegieni, Mortenson nu se
încadra în tiparele clasice de frumuse e, dar era f r îndoial un b rbat ar tos,
cu fruntea lat , pome i proeminen i şi un zâmbet larg. Înalt şi solid, p rea
genul de b rbat stabil şi prietenos, gata s îi fac pe plac so iei sale şi s aib
grij de ea. Dar nu a fost s fie astfel, pentru c , atunci când Gladys avea în jur
de dou zeci şi cinci de ani, îşi d du seama c ceva nu e în regul cu ea. La fel
ca mama ei, Gladys începu s aib schimb ri bruşte de dispozi ie şi crize de
plâns. Edward Mortenson divor a dup doar câteva luni de c snicie.
Imediat dup ce se sim i eliberat de constrângerile matrimoniale, chiar
dac divor ul înc nu se pronun ase, Gladys Ţaker lu exemplul mamei sale şi
deveni o femeie de o promiscuitate notorie. Avu mul i aman i, c p t o
reputa ie proast la locul de munc de la ţonsolidated Studios, unde lucra la
t ierea şi montarea filmelor. În scurt timp începu o rela ie cu un b rbat pe
nume ţharles Stanley Gifford, director de vânz ri în cadrul companiei.
Stanley Gifford se n scuse la Newport, Rhode Island, în 1898. ţând avea
dou zeci şi şapte de ani, se mutase la Los Angeles, dup un mariaj nereuşit din
care rezultaser doi copii. Se angajase la ţonsolidated, ca şef de echip în tura
de zi. Gladys se îndr gosti de el imediat ce îl cunoscu. Un b rbat ar tos, cu
musta a sub ire, ochii negri şi p rul negru ondulat, era elegant şi ieşea în
eviden în orice situa ie. Bine crescut şi chipeş, f cea ravagii în rândul
femeilor. Era inteligent şi cu sim ul umorului şi, ca orice persoan care f cea
parte dintr-o familie cu ceva bani, lua parte din când în când la meciuri de
polo. Familia sa se îmbog ise din afaceri în domeniul construc iilor de vapoare
şi Gifford era acum destul de înst rit pentru a-şi permite dou case în Los
Angeles, în timpul Marii ţrize, perioad grea pentru majoritatea oamenilor, care
aveau numai una.
„Avea o slujb decent ”, spune fiul s u, ţharles Stanley Gifford, în vârst
de optzeci şi şase de ani. „Ducea o via bun . În afar de jocul de polo, mai
mergea la vân toare şi la pescuit. Eu m-am n scut în 1922 şi p rin ii mei au
divor at în 1926. Îns a reuşit s fie un tat minunat pentru mine şi pentru
sora mea. Le-am cunoscut pe singurele femei cu care tata a avut o rela ie
serioas de-a lungul anilor. ţu dou dintre ele s-a c s torit, respectiv mama
mea şi, apoi, cea de-a doua so ie, Mary. Gladys nu a fost una dintre cele trei
femei. ţealalt era o Ic meie catolic , foarte dr gu , cu care îns nu s-a
c s torit din motive personali nu este vorba de Gladys. Nu cred c a avut
vreodat inten ii serioase cu pentru c altfel mi-ar fi spus şi mic ceva, la un
moment dat. Mi-a spus D. Ui ui a cunoscut-o, c au ieşit în oraş de câteva ori
şi cam atât. Adev rul este c Gladys era o femeie foarte atr g toare, care se
întâlnea cu mul i b rba i la vremea aceea.”
Spre sfârşitul anului 1925, Gladys r mase îns rcinat . Dar cine era
tat l? De-a lungul anilor, s-a tot scris c Gladys nu ar li avut nici un r spuns
la aceast întrebare, c nu ştia exact cu cine se culca, ci doar se distra. Îns nu
este chiar aşa. De fapt, ea a insistat întotdeauna c Stanley Gifford era tat l
copilului şi nu a sus inut niciodat altceva. Ţiografii şi al i autori pur şi simplu
nu au vrut s o cread , aducând mereu în discu ie, ca motive de îndoial ,
instabilitatea ei mintal şi promiscuitatea în care tr ia. Nu este îns corect s
tragem concluzia c , doar pentru c Gladys avea probleme serioase, a trebuit
s se renun e complet la identificarea tat lui fiicei ei, mai ales c Gladys a
sus inut mereu acelaşi lucru.
În 1925, când Gladys i-a spus lui Stanley Gifford c e tat l copilului ei,
acesta refuz s îşi asume aceast responsabilitate, spunând c ştie c , în
aceast perioad , ea mai fusese şi cu al i b rba i. Cu cât insista mai mult, cu
atât el se enerva mai tare, pentru ca, în sfârşit, s o p r seasc definitiv. Mai
avea s îl vad de câteva ori, dar el nu a crezut-o niciodat . Ea îşi d du atunci
seama c va trebui s creasc copilul de una singur şi era gata s fac acest
lucru – sau cel pu in aşa credea pe atunci.
În anii 1940, dup cum vom vedea mai târziu, Gladys va continua s
sus in c Gifford este tat l copilului ei. La fel, şi în anii 1960. De fapt, în 1962,
imediat dup moartea lui Marilyn Monroe, Gladys a discutat despre
paternitatea actri ei cu Rose Anne ţooper, o tân r asistent medical de la
Rock Haven Sanitarium din La Crescenta. În acea vreme, Cooper avea doar
dou zeci de ani. Gladys avea şaizeci şi doi. „Mi-a povestit totul foarte clar”, şi-a
amintit ţooper. „Spunea c avusese rela ii intime cu câ iva b rba i şi vorbea
despre trecutul ei într-un mod deschis, spunând c tinere ea ei fusese, şi aici o
citez, „foarte s lbatic „. Îns era sigur c tipul de intimitate care putea duce la
o sarcin era cel pe care 1-a avut cu b rbatul pe nume „Stan Gifford„. Povestea
c a deranjat-o mereu faptul c nimeni nu p rea s o cread , dar acesta era
adev rul. Spunea c nici m car mama ei nu a crezut-o. „Toat lumea credea c
mint„, a spus ea, „sau c pur şi simplu nu ştiu. Ştiam. Întotdeauna am ştiut.„„
 Naşterea Normei Jeane în diminea a zilei de 1 iunie 1926, fiica Dellei
Monroe, Gladys Ţaker, d du naştere unei feti e, în salonul destinat celor f r
posibilit i financiare, al Spitalului General din Los Angeles (cunoscut acum
sub denumirea de Los Angeles County USC Medical Center, situat pe strada
North State, la num rul 1200). ţolegii de serviciu ai lui Gladys strânseser
bani ca s-o ajute s se descurce pân se întorcea la serviciu şi, de asemenea,
pentru cheltuielile medicale care nu aveau s fie acoperite de spital. În timp ce
aceasta se odihnea la recuperare, obosit dup orele de travaliu, în sala de
aşteptare nu se afla nici un t tic agitat, aşteptând naşterea copilului. Nici
m car mama ei nu se afla pe-acolo, fiind plecat , din luna decembrie, în India.
Trebuie s ne amintim c , în acea perioad , mamele singure erau foarte
blamate de societate. Gladys sim ea, f r îndoial , faptul c pân şi asistentele
medicale din Spitalul General o judecau. Actele pe care a trebuit s le
completeze înainte de a intra în spital o ajutaser prea pu in s treac peste
situa ia delicat în care se afla. De exemplu, unul dintre primele lucruri pe care
a trebuit s le completeze era numele tat lui. Gladys scrise c tat l copilului
era un b rbat pe nume Edward Mortenson, chiar dac se desp r ise de el de
ceva timp. Din greşeal , scrisese numele de familie „Mortensen”, schimbând o
liter . Faptul c ea şi tat l copilului nu aveau acelaşi nume de familie era deja
un subiect de discu ii, dar r spunsul la urm toarea întrebare – domiciliul
tat lui – a dat naştere unor bârfe teribile. Dac ne uit m la formularele
completate de Gladys în acea zi, cuvântul „necunoscut” apare mâzg lit mai
ap sat. ţu siguran c nu i-a fost uşor s completeze acele hârtii. Îşi d du
propria adres , f r probleme. Apoi, la întrebarea câ i copii n scuse pân
atunci, r spunsul a fost „trei” – lucru ciudat, având în vedere c înc nu îl
n scuse pe cel de-al treilea. La urm toarea întrebare – „Num rul de copii în
via ” – a r spuns greşit fie dinadins, fie pentru c nu în elesese întrebarea. A
r spuns c în via mai era doar „1” dintre cei trei copii. Realitatea era c mai
n scuse doi copii, dar aceştia erau crescu i în prezent de c tre fostul ei so ,
Jasper. Într-adev r, Gladys avea un trecut tumultuos. Poate c min ise special
ca s capete pu in simpatie din partea asistentei medicale.
Poate c se gândea c , dac primii copii îi muriser , avea o justificare
pentru naşterea celui de-al treilea copil în afara c s toriei. Oricare ar fi fost
motivele ei, întreb rile respective şi felul în care a r spuns la ele ne arat c
acea zi a fost una grea pentru ea. Câ iva ani mai târziu, i-a spus unei prietene:
„înc mai visez spitalul la. Totul p rea atât de luminos, prea luminos şi
asistentele îmi p reau ca nişte m icu e, nişte m icu e groaznic de rele.”
La fel ca multe alte femei, Gladys avu o c dere emo ional imediat dup
naştere. Este posibil ca o cauz a acestor st ri s fi fost depresia postpartum.
Cu siguran c multe persoane din familia ei se gândeau c şi mama ei, Delia,
suferise de acest tip de depresie, din care probabil c nu-şi revenise niciodat ,
în orice caz, Gladys p ru dezorientat multe zile dup naştere. Atunci când
asistenta medical îi aduse bebeluşul în salonul de recuperare, micu a fu
aşezat pe pieptul mamei sale. „O inu aşa, cu ochii închişi”, scrise Delia unei
rude, descriindu-i acel moment, chiar dac ea nu fusese acolo. „M simt
groaznic. Ştiu c nu poate p stra copilul. Nu se simte bine acum. Mai întâi
trebuie s se adune.”
Gladys petrecu dou s pt mâni cu feti a ei înainte de a face ce
promisese: înainte ca mama ei s p r seasc oraşul, Gladys c zuse de acord s
îşi lase feti a unei str ine, pe nume Ida Ţolender. În acele dou s pt mâni, se
întâmpl un lucru groaznic ce dovedi c aranjamentul dintre Delia şi Ida era
întemeiat. O prieten şi coleg de serviciu a lui Gladys, de la ţonsolidated
Studios, pe nume Grace
McKee, a venit la ea acas pentru a avea grija de bebeluş într-o dup -
amiaz în care Gladys plecase la cump r turi (Grace avea s joace un rol
important în vie ile lui Gladys şi Normei Jeane în anii urmai ori). Când Gladys
se întoarse acas , intr într-o criz maniacal , f r vreun motiv anume,
acuzând-o pe Grace c i-a otr vit copilul. Dintr-una într-alta, Grace se trezi
înjunghiat de Gladys cu un cu it de buc t rie. ţhiar dac rana lui Grace nu
era grav , un lucru ap rea limpede: Gladys reprezenta un pericol pentru
bebeluşul ei. Dup acest episod violent, care a uimit şi îngrijorat pe toat
lumea, decizia de a o duce pe Norma Jeane la Ida a fost uşor de luat.
Momentul, cu o mare înc rc tur emo ional , s-a petrecut la data de 13
iunie 1926, când Gladys Ţaker se înf iş la uşa Idei Bolender cu bebeluşul ei,
în vârst de dou s pt mâni. Dup o desp r ire lung şi grea, p r si casa Idei
f r feti a ei, pe nume Norma Jeane Mortensen.1 Norma Jeane era un copil
neajutorat, care venise pe lume f r s fie întâmpinat de cineva. Nu o aştepta o
camer nou , special amenajat pentru ea, nici un dul pior micu cu haine,
pentru c , de fapt, nu era nimeni pe lume pentru care naşterea ei s însemne o
schimbare a vie ii, în primele zile, Norma Jeane a fost inut în via , nu
îngrijit . Era o povar , una de care mama ei trebuia s scape rapid. Nimeni nu
poate şti sigur, dar se pare c aceasta şi-a dat seama de la o vârst destul de
fraged c , în lumea ei, ceva nu e în regul – c nu i se d dea destul aten ie.
Într-adev r, avea s petreac o mare parte a vie ii ei încercând s schimbe
acest aspect, dar, pentru asta, a trebuit ca, într-o bun zi, s devin . Marilyn
Monroe.
Soarta nefast a Dellei
La doar câteva zile dup ce o d duse pe Norma Jeane Idei şi lui Albert
Wayne Ţolender, Gladys Ţaker a început s regrete hot rârea luat . „ţred c se
gândea c ar fi putut face pentru acest copil ce nu f cuse mama ei pentru ea –
s o iubeasc şi s îi fie al turi”, ne-a povestit o rud a ei. A fost de acord s
pl teasc familiei Ţolender dou zeci şi cinci de dolari pe s pt mân pentru
creşterea Normei Jeane, lucru pe care 1-a f cut în perioada în care micu a s-a
aflat în grija acestora. La început, le-a dat câ iva dolari în plus s pt mânal,
pentru a putea sta câteva weekenduri la ei, împreun cu feti a. Acest obicei nu
a durat îns prea mult. „Adev rul este c lui Gladys îi era greu s o vad pe Ida
crescându-i copilul”, a spus Mary Thomas-Strong, a c rei mam era o prieten
apropiat a Idei. „Ida era sever şi controla totul. Ştia ce trebuie f cut. Era o
mam de profesie, în adev ratul sens al cuvântului. Voia s fac ce credea ea
de cuviin cu Norma Jeane şi lui Gladys îi venea greu s stea deoparte. De
aceea, se mut înapoi la Hollywood, hot rât s îşi viziteze copilul în fiecare
weekend. F cea
Note:
1 (Not pentru cititor: din acest moment, câini ne referim la Edward, vom
spune Mortenson. Când ne vom referi la Norma Jeane, numele ei va fi
Mortensen.) mult pe drum pentru a-şi vedea feti a.” într-un recens mânt din
anii 1930, s-a consemnat c Gladys locuia împreun cu so ii Bolender.
Nu mic fu uimirea lui Gladys când mama ei se întoarse, în aceast
perioad , din India, suferind de malarie. „So ul” ei, Charles Grainger, se
hot râse s nu revin cu ea în Statele Unite, f cându-i pe to i s cread c
rela ia lor se încheiase. Delia era într-o stare grav , de câteva s pt mâni; avea
febr şi delira.
În vara anului 1927, Delia trecu strada pentru a o vedea pe Norma
Jeane, în casa familiei Ţolender. Ţ tu la uş , dar Ida nu o l s s intre. Nu se
ştie de ce luase aceast hot râre, dar este posibil s se fi gândit c Delia nu e
st pân pe sine şi poate reprezenta un pericol pentru copil. Şi chiar aşa a fost.
Delia a spart geamul uşii de la intrare şi a p truns în cas . Afl m de la membrii
familiei c Delia a f cut-o r spunz toare pe Ida pentru c avea impresia c
Norma Jeane a murit şi nimeni nu o anun ase nici pe ea, nici pe Gladys. În
stare de panic , neştiind cum s fac fa situa iei, Ida a l sat-o pe Delia s îşi
vad nepoata care dormea în p tu . Plec s îi aduc Dellei un pahar cu ap şi,
când s-a întors, a g sit-o pe Delia sufocând-o pe feti cu o pern . „Ida aproape
c îşi pierdu cump tul”, povesteşte o prieten a lui Gladys. „înşfac feti a. Delia
i-a spus c perna c zuse şi ea o punea la loC. Îns Ida era foarte nervoas şi îi
ceru Dellei s plece.” De-a lungul anilor, Marilyn Monroe – şi chiar familia
Bolender – aveau s povesteasc diverse variante ale acestei întâmpl ri.
„Ida şi Wayne au chemat poli ia”, ne spune Mary Thomas-Strong. „ţând
au venit, poli iştii au g sit-o pe Delia bolborosind incoerent. Scena respectiv
era foarte derutant pentru poli ie; Norma Jeane plângea în dormitor şi Ida
ipa, acuzând-o pe Delia. Au înso it-o pe Delia înapoi la ea acas şi au l sat-o
acolo, în mod normal, ar fi trebuit s o duc la spital.”
Mult timp dup aceea, Delia fu copleşit de o triste e dureroas .
Suferin a ei nu numai c era foarte mare, ci se şi transformase într-o furie
abject , îndreptat spre oricine se întâmpla s fie în aceeaşi camer cu ea. Din
p cate, de obicei, acolo se afla Gladys, care se mutase de pu in timp cu mama
ei pentru a avea grij de ea. Dup o serie de analize, medicii hot râr c Delia
avea inima sl bit , suferind probabil şi de o boal de inim . Desigur c acest
diagnostic nu justific numeroşii ani de comportament imprevizibil, care
începuse odat cu naşterea copiilor. Dup începerea tratamentului
medicamentos, situa ia s-a înr ut it. St rile ei aminteau unor membri ai
familiei de nebunia brusc a fostului so al Dellei, Otis. Gladys se aştepta la ce
e mai r u. Lucrurile groaznice de care suferise tat l ei îi afectau acum mama.
La câteva nop i dup ce Gladys se mutase la Delia, aceasta veni alergând
din dormitor strigând c ţharles Grainger venise peste ea şi o violase. Nu a fost
nevoie nici m car ca Gladys s verifice toat casa ca s se conving c Grainger
nu era acolo – ştia c el nu era acolo. În noaptea aceea, nu avu cum s o
calmeze pe Delia. Peste câteva zile, a început s se plâng c m celarul îi
pusese cioburi în carnea tocat . Peste o s pt mân , pe 1 august, starea Dellei
se înr ut i atât de mult, încât Gladys şi Grace au fost nevoite s o duc la
doctor. „Acesta le-a spus c Delia trebuia, f r îndoial , internat ”, povesteşte
Mary Thomas-Strong. „Lui Gladys nu-i venea s cread . Nu avea s permit ca
aşa ceva s se întâmple, îns un lucru foarte ciudat avea s se petreac .”
Membrii familiei povestesc, aşa cum au auzit de la p rin ii şi de la rudele lor,
c , pe 3 august, mama şi fiica luau liniştite masa în buc t rie. Probabil c
Gladys încerca s îşi pun gândurile în ordine, dorind, poate, s îşi dea seama
ce ar trebui s fac cu mama ei. ţu trecerea anilor, Delia devenise cel mai loial
confident al lui Gladys. Pân la urm , mama şi fiica sufereau de acelaşi tip de
probleme mintale şi deseori trebuiau s se conving una pe alta c vocile
„auzite” nu erau reale şi c oamenii care le „urm reau” erau imaginari. Cum îşi
putea lua Gladys r mas-bun de la Delia? În lipsa ei, cine urma s aib grij de
ea? Îşi pierduse deja cei trei copii şi acum şi mama, aceast femeie care îi
st tea al turi cu o privire goal ? Gladys nu putea accepta asta, mai ales pentru
c ştia c tat l ei fusese trimis într-un loc asem n tor şi nu se mai întorsese de
acolo. Se gândise mereu la soarta lui, mai ales în ultimele s pt mâni.
Dintr-odat , într-un moment de o luciditate surprinz toare, Delia îşi
ridic privirea din farfurie şi o privi pe fiica ei cu ochii trişti. „Trebuie s renun i
la mine, Gladys”, a spus ea cu sinceritate. „A venit momentul s plec. Vreau s
plec.” Mama şi fiica se privir intens o lung perioad de timp, infinit de
dureroas . Apoi, când lacrimile începur s curg pe chipul lui Gladys, Delia
începu din nou s m nânce. Pe 4 august 1927, Delia Monroe a fost internat la
Spitalul de Stat Norwalk. A murit dou sprezece zile mai târziu, pe 23 august. A
fost îngropat în cimitirul Rose Hill din ţalifornia, al turi de primul ei so , Otis.
Avea doar cincizeci şi unu de ani.
Via a al turi de familia Ţolender în 1929, când înc nu împlinise trei ani,
Norma Jeane Mortensen era o feti extraordinar de frumoas , cu bucle blonde
ca mierea şi ochi albaştri. ţhipul ei palid p rea perfect, ca sculptat în
marmur . Era imposibil s treci pe lâng ea şi s n-o observi. Un lucru
interesant este faptul c , în ciuda agita iei stârnite în jurul ei, în tot acest timp,
micu a reuşise s se adapteze la via a din sânul familiei Bolender. Nu era
nefericit . „Ne purtam cu ea la fel cum ne-am fi purtat cu propriul nostru
copil”, spune Ida Ţolender, în 1966, „pentru c o iubeam.” îns , în anii ce vor
urma, diferi i autori aveau s redea o imagine foarte sumbr a acestei perioade
din via a lui Marilyn.
„ţred c aici este vorba şi de un efort de ad ugare de elemente
senza ionale”, spune Nancy Jeffrey, singurul copil înc în via dintre cei
îngriji i de familia adoptiv Ţolender. „Din cauza destinului lui Norma Jeane,
to i biografii ei au vrut s fac publicul s cread c acas la noi era groaznic,
dar eu am r mas ultima în via şi v pot spune c nu a fost aşa. Norma Jeane
a fost fericit în casa asta. Era o familie iubitoare, un c min fericit şi plin de
copii. Mama era foarte gospodin . Ne f cea singur toate hainele. Ne iubea mai
presus de orice şi era foarte ataşat de noi. Nu voia s ni se întâmple nimic r u.
Ori de câte ori plecam de acas , oriunde ne-am fi dus, ne zicea: „Stai o clip !„ şi
atunci ne spunea câte o rug ciune scurt pentru ca noi s fim în siguran .”
Desigur, o explica ie a acestei situa ii este faptul c , atunci când a
devenit faimoas , Marilyn f cea mereu referiri la mediul s rac din care
provenea şi lucrurile pe care le povestea din vremurile acelea erau modificate
pentru a p rea mult mai grave decât fuseser în realitate. Jeffrey a povestit c ,
atunci când Ida era înc în via , era „foarte sup rat ” de descrierile negative
f cute perioadei petrecute de Norma Jeane în casa familiei Ţolender. Pe terenul
agricol de un hectar al Idei şi al lui Wayne Bolender, din Hawthorne, aceştia
creşteau p s ri şi capre şi cultivau legume. „Am crescut cu roşii proaspete, cu
porumb, pepene, fasole verde şi dovleac”, îşi aminteşte Nancy Jeffrey. „Pomii
erau plini de prune, mere şi l mâi. Mai era şi un smochin enorm în care Norma
Jeane şi Lester – fratele nostru vitreg, singurul copil adoptat cu adev rat de
mami şi tati – se urcau mereu. Îşi urcau p turile în copac şi cu ele construiau o
fort rea . Aveam şi pui şi iepuri, iar tati ne-a cump rat şi o capr , pentru c
unii dintre noi, atunci când eram mici, aveam alergie la laptele de vac . Nu era
nevoie s mergem la magazin prea des, dar, atunci când ne duceam, tati ne lua
cu Fordul s u model T şi ne punea s aştept m în maşin cât timp mama
mergea la cump r turi. Inventam tot felul de ghicitori, aveam cântecelele
noastre preferate şi tati ne spunea poveşti. Un alt lucru pe care mi-1 amintesc
din copil rie este c , în zilele ploioase, st team acas şi ne f ceam o fort rea
sub masa din sufragerie, cu scaunele care delimitau fiecare înc pere în parte.
Apoi acopeream masa cu p turi. Uneori mama ne l sa s mânc m tot acolo.
Normei Jeane îi pl cea mult asta.” ţasa în sine, aflat pe strada East Rhode
Island, num rul 459,1 era mic şi înghesuit , o d r p n tur aflat într-un loc
ce copiilor le p rea a fi. T râmul de nic ieri. În to i cei şapte ani petrecu i de
Norma Jeane în aceast cas , un num r destul de mare de copii s-au perindat
pe acolo, îns doar cinci aveau s stea tot timpul: Lester, pe care l-am
men ionat mai devreme, Mumsy, Alvina, Noel şi Nancy. „în perioada Marii ţrize,
mul i p rin i nu aveau cu ce s îşi creasc copiii”, îşi aminteşte Nancy Jeffrey,
„şi, de aceea, îi l sau la orfelinate sau la familii adoptive pân când puteau s
aib din nou grij de ei. Era un lucru obişnuit atunci.” Din ce ni s-a povestit,
Norma Jeane se în elegea bine cu to i fr iorii ei vitregi, mai ales cu Lester, care
era cu dou luni mai mic ca ea. Wayne Ţolender era un b rbat prietenos şi cu
inima deschis , pl cut de toat lumea, care primise cu entuziasm ideea de a
creşte copiii altora. Era slab, cu ochii gri deschis. Purta ochelari cu lentile
foarte groase. Tr s tura cea mai
Note:
1 Reîmp r irea districtelor a avut loc în Hawthorne în anii 1940 şi adresa
s-a schimbat în acel moment la num rul 4201, de pe West 134th Street. ţasa
lor este înc în picioare.
Proeminent a fe ei sale era nasul foarte mare. Avea un aer foarte jovial.
Dârz şi demn de încredere, lucra de treizeci şi cinci de ani pe acelaşi traseu
(strada 48 şi bulevardul Vermont din Los Angeles), ca poştaş în cadrul
Serviciului Poştal al Statelor Unite.
 „îi pl cea la nebunie s stea în preajma copiilor”, afl m de la o persoan
care îi cunoştea pe membrii familiei Ţolender, „şi copiii îl iubeau. Era foarte
credincios, la fel ca Ida. Avea în cas o mic maşin de tip rit, cu care f cea
c rticele de rug ciuni pentru biseric .”
ţhiar dac erau membrii aceleiaşi comunit i religioase şi respectau în
linii mari aceleaşi valori, Wayne şi Ida nu aveau o rela ie foarte apropiat . Îşi
vorbeau rareori şi, atunci când o f ceau, era de obicei când Ida îl pedepsea
pentru ceva ce ei i se p rea a fi o greşeal sau atunci când insista ca el s fac
ceva şi el nu dorea. Cu siguran era intimidat de ea şi, dup p rerea unora,
poate chiar se temea de so ia lui. Într-adev r, Ida îşi organiza casa dup reguli
stricte şi dup regulamente demne de un orfelinat din Evul Mediu, luând foarte
în serios responsabilit ile pe care le avea fa de copiii de care îngrijea.
De-a lungul anilor, s-au spus multe despre ideile religioase habotnice ale
Idei şi ale lui Wayne. S-a scris c erau fanatici în privin a religiei protestante.
„în primul rând, eram baptişti”, spune Nancy Jeffrey. „ţhiar dac am impresia,
de fapt, c mama f cea parte dintr-o biseric penticostal unit . În dimine ile
de duminic mergeam la şcoala de duminic , iar miercurea mergeam la slujba
de sear . Nu cred c era un lucru exagerat. Uneori, mama g tea pentru mesele
organizate de biseric – biserica d dea mese mari pentru congrega ie – şi,
uneori, membrii bisericii veneau pe la noi. Nu îmi dau seama cum s-a ajuns s
se spun c p rin ii mei erau fanatici. Poate c lucrul sta este doar o parte din
mitul creat în jurul Normei Jeane atunci când a devenit Marilyn Monroe. Mama
ne-a înv at s îl iubim pe Dumnezeu şi, astfel, s ne iubim aproapele. De fapt,
acesta a fost singurul punct de sprijin din via a Normei Jeane şi cred c a
influen at-o într-un mod pozitiv. Oricum, ştiu c asta a fost inten ia mamei.”
Se spune, cel pu in în c r ile despre perioada de maturitate a lui Marilyn
Monroe, c aceasta a fost obligat , atunci când avea în jur de patru ani, s
înve e urm toarea rug ciune pe de rost – şi c era deseori ascultat , pentru a
vedea dac a reuşit s o re in : „Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, s nu
cump r, s nu beau şi s nu vând b uturi alcoolice toat via a mea; m voi
ab ine de la tutun şi nu voi lua niciodat numele lui Dumnezeu în deşert.” Sora
ei vitreg , Nancy Jeffrey, râde de aceast idee. „Nu am auzit în via a mea
rug ciunea asta. Şi, oricum, nu mi s-ar p rea în neregul dac mama ne-ar fi
pus s spunem aşa ceva. Dar nu ne-a pus niciodat .”
O alt poveste ne spune c mersul la cinema era strict interzis, pentru c
cine ştie ce ar fi putut vedea Norma Jeane acolo. De fapt, Marilyn avea s îşi
aminteasc odat cum Ida îi spunea: „Dac ar veni sfârşitul lumii în timp ce tu
stai şi te ui i la filme, ştii ce s-ar întâmpla? Ai arde împreun cu to i oamenii
r i. Noi suntem oameni de biseric , nu de cinematograf.” Câ iva ani mai târziu,
Marilyn avea s spun : „Nu cred c e corect s te foloseşti de Dumnezeu ca s
sperii un copil în halul sta. Dup p rerea mea, e un lucru urât.”
Din nou, Nancy Jeffrey nu este de acord cu acest episod. „Adev rul este
c nu ni se d dea voie s mergem la film duminica. De fapt, noi oricum nu prea
ne duceam la film. Eram copii mici. Câte filme puteam vedea între vârsta de
unu şi şapte ani? Chiar nu cred ca mama ar fi speriat-o pe Norma Jeane în
halul sta. Poate c i-a spus ceva de genul, „Noi suntem oameni de biseric , nu
de cinematograf„. sta e genul de lucru pe care îmi imaginez c l-ar fi spus. Dar
restul, cu oamenii r i care vor arde? Nu o recunosc deloc pe mama în cuvintele
astea.”
Fie c mergea sau nu la film – şi bineîn eles c nu avea cum s mearg
f r s o înso easc un adult – uneori, Norma Jeane sim ea c nu prea avea ce
s fac pentru a intra în gra iile Idei. Oricât de tare ar fi încercat, nu s-a putut
ridica niciodat la standardele comportamentale şi de cur enie ale mamei
dominatoare din familia Ţolender. „S raca Norma Jeane intra mereu în
bucluc”, spune Mary Thomas-Strong. „îi pl cea s se joace pe p mânt, ca mul i
al i copii. Ida se sup ra din cauza asta. Ida o îmbr ca în haine frumoase şi
Norma Jeane pleca la joac şi se întorcea, dup jum tate de or , murdar din
nou. Asta o înnebunea pe Ida. Voia ca Norma Jeane s fac ce i se spune.
Uneori, era foarte sever .” într-adev r, Ida Ţolender putea fi foarte dificil – se
pare c nimeni nu a sus inut vreodat contrariul. Era dur şi rezistent , o
femeie înc p ânat . „îns cred, pân în ziua de azi, c a fost una dintre
influen ele majore care au dat stabilitate vie ii Normei Jeane şi, de fapt, prima
femeie puternic cu care avea s intre în contact”, spune fiica ei adoptiv ,
Nancy Jeffrey. Poate c Ida sim ise c în lumea Normei Jeane exista lipsa unei
stabilit i date de o persoan adult şi se hot râse ca ea s fie acea persoan –
indiferent ce ar fi putut crede fiica ei adoptiv sau oricine altcineva despre ea.
„Eram dur cu ea, spre binele ei”, îi explicase ea odat lui Jeffrey. Apoi
ad ugase, foarte optimist : „îns ştiu c am crescut-o cum trebuie. Inima mea
îmi spune c am dreptate.”
Multe dintre tr s turile pozitive de caracter ale Idei Ţolender aveau s se
întip reasc în mintea Normei Jeane Mortensen în timpul celor şapte ani
petrecu i în casa familiei Ţolender. Poate c , din cauza faptului c mama care o
n scuse era într-o stare deplorabil , din punct de vedere emo ional, a fost bine
pentru tân ra fat s o aib drept model pe mama ei adoptiv , o persoan ferm'
şi echilibrat . Într-adev r, for a şi dârzenia Idei au fost dou elemente au
ajutat-o pe Norma Jeane s supravie uiasc în lumea showbizuF tr s turile lui
Gladys, vulnerabilitatea extrem şi instabilitatea emc reprezentat, de asemenea,
o parte foarte important din comporta'„
Jeane. De exemplu, era foarte bine preg tit pentru a face far„ y'w via a
profesional , la fel cum ar fi f cut şi Ida. Îns aplicare' ne personal s-a dovedit
foarte dificil , exact ca în cazul1 (', a „Tot ce şi-a dorit a fost ca Norma Jeane s
fie la fr' ^ cerc a spus Nancy Jeffrey despre mama ei adoptiv . „întOL pânz de
faptul c [Norma Jeane] urma s aib o via grea. Îşi c^ i dureze familial nu
avea s îi fie de vreun ajutor, c acesta putea chiar s o trag în jos. De aceea,
nu avea s o r sfe e. Ida spunea: „Fata asta va întâlni duşmani mai puternici
ca mine, asta î i spun sigur. Trebuie s se poat ine pe picioarele ei. Nu
conteaz dac acum m ur şte, pentru c mai încolo va fi puternic . Va avea o
via bun .„„.
O întâlnire înfricoş toare cu Gladys în toamna lui 1929, la doi ani de la
moartea Dellei Monroe, Gladys se obişnuise s îşi duc traiul f r a depinde în
totalitate de cineva. Niciuna dintre rela iile ei amoroase nu durase prea mult şi
copiii fie îi fuseser lua i, fie îi d duse chiar ea. Slujba pe care o avea la
Consolidated Studios nu îi oferea prea des şansa de a-şi face prieteni. De fapt,
în calitate de t ietor1 de film, rolul ei era unul de slug . I se spunea unde şi
cum s taie buc ile de film pentru a putea fi montate şi vizionate ca un întreg.
Probabil c Gladys nu şi-a dat seama niciodat de ironia acestei voca ii, care
poate fi privit ca o interesant metafor ce ilustra cea mai important
provocare a st rii ei mintale: alipirea p r ilor lips din via a ei. Este adev rat c
avea o prietenie strâns cu Grace McKee. Îns , dup moartea Dellei, Grace nu
mai reuşise s se apropie de Gladys. Era ca şi cum ceva din Gladys se stinsese
şi ea pur şi simplu nu mai era interesat de rela iile cu ceilal i. Poate, pentru c
Gladys nu reuşise s linişteasc vocile care îi strigau în minte.
Pân la urm , se pare c mama ei fusese singura care reuşise s îi aduc
gândurile pe un f gaş normal. De una singur , nu avea abilitatea s priveasc
lucrurile detaşat. F r acea perspectiv , fiecare moment era pentru ea ceva
nou. Îi era imposibil s -şi stabileasc un el şi imposibil s calculeze care ar
putea fi consecin ele. Se afla într-o stare de dezechilibru şi toate persoanele din
via a ei vedeau asta, dar nu ştiau ce s fac .
ţhiar dac dezechilibrul emo ional cu care se confrunta era chinuitor,
Gladys reuşea s îşi duc sarcinile la bun sfârşit. De exemplu, venea la lucru la
timp, f cea cump r turi, îşi aducea aminte s ude florile. De aceea, dac ar fi
s o judec m doar dup programul ei zilnic, Gladys Ţaker p rea a fi un om
obişnuit, îns felul în care tr ia şi în care reac iona la ceea ce i se întâmpla ne
dovedeşte faptul c era diferit .
Chiar şi spre sfârşitul vie ii sale, Delia reprezentase un oarecare factor de
stabilitate pentru fiica ei. Probabil c acest lucru se datora şi faptului c Gladys
se ocupa de s n tatea fizic şi mintal a mamei sale. Aceast datorie a ajutat-o
s nu îşi mai îndrepte aten ia asupra propriilor sale halucina ii paranoice. Îns
paranoia începea acum s se manifeste – şi, în momentele în care era singur ,
lui Gladys îi era din ce în ce mai greu s aib un comportament ra ional.
Note:
1 Film cutter, în limba englez (n.tr.)
Bineîn eles c primul s u plan viza g sirea unui b rbat, pe care îl alegea
dintre cei ce îi erau în apropiere şi cu care putea vorbi orice. Dar aceste rela ii
nu durau mai mult de o noapte sau dou . De asemenea, îi era din ce în ce mai
greu s atrag reprezentan i ai sexului opus şi nu neap rat din cauza reputa iei
sale de femeie cu moravuri uşoare, cât din cauza faptului c ceva p rea pu in
„aiurea” la ea. Având în vedere toate acestea, Gladys a sim it c avea dreptul s
aib m car o persoan care s -i fie al turi mereu: Norma Jeane. Pân la urm ,
era fiica ei, nu? Atunci când i-a dat-o Idei, a f cut-o sperând c , într-o zi, va fi
capabil s aib grij singur de copilul ei.
Într-o dup -amiaz , în timpul unei crize de paranoia, Gladys b tu cu
putere la uşa familiei Bolender. Fiicele unei prietene care mergea la aceeaşi
biseric cu Ida (ambele au fost intervievate în aceast carte) au explicat pentru
prima dat ce s-a petrecut atunci, aşa cum le povestise mama lor: „Unde e
Norma Jeane?” a întrebat Gladys, împingând-o pe Ida la o parte.
„ţe este, Gladys? A spus Ida privind-o cu aten ie. „Ce s-a întâmplat?”
 Gladys a spus c Norma Jeane nu mai putea sta la familia Bolender. A
insistat c venise s o ia. Ochii, ca nişte s ge i, scrutau camera. Nu te puteai
în elege cu ea. Ida i-a spus c nimic din ce îi spune nu are sens şi a sf tuit-o s
ia loc pentru a sta de vorb . ţhiar şi aşa, Gladys era de neclintit. Cu ochii ieşi i
din orbite, a strigat din nou c Norma Jeane era fiica ei şi c vrea s o ia înapoi,
acas . Ida a apucat-o de bra pe Gladys, inând-o un moment în loc. „Asta este
casa ei”, i-a spus. „înc nu este un lucru oficial. Dar, odat ce actele de adop ie
vor fi gata.” Gladys a insistat atunci c nu va avea loc nici o adop ie. Norma
Jeane era a ei şi nu a Idei. Spunând asta, s-a smuls din strânsoarea Idei şi a
fugit în curtea din spatele casei, unde micu a, în vârst de trei ani, se juca cu
un c el care îl urmase într-o zi pe Wayne pân acas şi pe care ea îl botezase
Tippy.
Ida a urmat-o pe Gladys în curte, rugând-o s îşi vin în fire. Îns Gladys
a insistat c ia pur şi simplu ceea ce îi apar ine de drept. Apoi a ridicat-o pe
Norma Jeane, care începuse s plâng , şi i-a spus: „O s mergi cu mami,
scumpa mea.”
Povestea, transmis în familie de la o genera ie la alta, spune c acolo
fusese un haos total – câinele l tra, copilul plângea şi Ida tr gea de Gladys,
încercând s scape feti a din mâinile unei femei derutate şi poate chiar
periculoase. Lupta a continuat pân au ajuns în buc t rie, când Gladys a
reuşit s o împing pe Ida afar , încuindu-se pe interior.
Ida b tu înnebunit în uş . Apoi încerc , cu toate puterile, s d râme
uşa. Dup câteva momente de efort inutil, d du ocol casei şi intr pe uşa din
fa , gâfâind. Ascult o clip . Nimic. Ida ieşi iar în curte pentru a vedea dac nu
cumva fugise. Se uit în dreapta şi în stânga – dar nu v zu nimic. Neştiind ce
s mai fac , era cât pe aci s izbucneasc în lacrimi, când uşa se deschise
brusc. Era Gladys. Ida se f cu roşie la fa .
Apoi Ida auzi ipetele înn buşite ale Normei Jeane. Fu îngrozit când
v zu c Gladys reuşise s îl îndese pe copil într-o rani milit reasc în care
Wayne Bolender îşi inea de obicei uneltele. inea geanta pe um r şi fermoarul
era închis complet. Gladys, care se mişca greoi din cauza ciudatului bagaj,
încerc s traverseze gr dina. Ida apuc de unul din mânerele sacului de pânz
încercând s -1 smulg din mâinile lui Gladys. Ţizara înc ierare avea s dureze
doar câteva momente, sfârşind cu deschiderea brusc a sacului şi cu Norma
Jeane c zând la p mânt. Plânsul Normei Jeane se opri o clip şi dup aceea
strig : „Mami!”. Ambele femei se întoarser spre feti a care st tea acum cu
mâinile întinse – în direc ia Idei. Ida lu copilul în bra e şi fugi în cas , încuind
uşa în urma ei.
Aflat acum în untru, extrem de agitat , Ida Ţolender st tea în uşa de la
buc t rie. inând-o pe micu a Norma Jeane, ca pe bunul ei cel mai de pre , se
uita fix la uşa din fa , fiind preg tit în acelaşi moment s fug în spate dac
Gladys ar fi încercat s intre pe acolo. Nu auzea decât scâncetele copilului, în
timp ce privea clan a care se mişca. Gladys nu reuşi s intre în cas . Ida
petrecu urm toarele câteva minute spionând-o pe la ferestre pe Gladys, care
d dea ocoluri casei în încercarea de a deschide o fereastr sau o uş . Într-un
final, Ida îşi f cu pu in curaj şi strig printr-o fereastr închis : „Am chemat
poli ia! O s vin curând!”.
ţu Norma Jeane, care st tea liniştit în bra ele ei, Ida Bolender asculta.
Era linişte. Gladys Ţaker disp ruse la fel de brusc cum ap ruse.
Ida vrea s o adopte pe Norma Jeane în decursul ultimilor trei ani, Ida
Bolender se ataşase de micu a Norma Jeane şi începuse s in la ea ca la
propriul ei copil. Şi Norma Jeane se ataşase de ea şi acum o numea „m tuşa
Ida”. Inten ia ei fusese întotdeauna s aib grij ca micu a s fie crescut cu un
sentiment de independen , chiar de la vârsta aceasta fraged . Ştia c via a îi
va fi grea şi luase deja hot rârea de a o preg ti pentru ceea ce avea s se
întâmple. Privea acest lucru ca pe o misiune, ca pe un plan al lui Dumnezeu nu
doar pentru Norma Jeane, ci şi pentru ea.
Inten iile ei erau serioase – cum erau majoritatea hot rârilor pe care le
lua. Îns , se spune c Ida f cea adesea contrariul a ceea ce-şi propunea, pentru
c , ori de câte ori feti a pe care o avea în grij afişa un oarecare grad de voin -
şi se dovedea a fi înc p ânat – Ida i-1 în buşea, aducând-o la ordine, ca s
nu devin şi mai neascult toare. Ida considera c exist o grani foarte fin
între independen şi neascultare şi cu Norma Jeane avea probleme în leg tur
cu aceast delimitare. ţu toate acestea, o iubea din tot sufletul şi s-a hot rât s-
o adopte în mod legal.
Dup cum îşi aduc aminte membrii familiei – Monroe şi Bolender – Ida a
invitat-o pe Gladys s o viziteze pe Norma Jeane, s ia cina la ea şi s discute
despre posibilit ile unei adop ii. Grace McKee îi explicase Idei c purtarea lui
Gladys din ziua în care încercase s o ia pe Norma Jeane se datora faptului c
nu îşi luase pastilele. ţunoscând acest motiv, Ida încerca s dea uit rii
groaznica întâmplare. Îns nu avea s îi fie uşor. Ea a r mas toat via a cu
amintirea acelei zile, nereuşind s ajung vreodat la o în elegere cu Gladys,
dup acele evenimente traumatizante. Îns era genul de femeie care g sea
întotdeauna o modalitate de a se concentra asupra priorit ilor. Trebuia s se
întâlneasc cu Gladys – nu avea cum s evite acest lucru – şi ştia c Wayne era
acas , în camera al turat , putând s îi sar în ajutor în caz c se întâmpla
ceva.
Dup ce terminar de mâncat, Gladys începu s se joace cu fiica ei. Ida
s-a dus şi a luat copilul în bra e. Atunci, Norma Jeane se apuc strâns de ea.
Ida se aşez pe canapea lâng Gladys. Având copilaşul în bra e, Ida îi aminti lui
Gladys c trecuser trei ani de când l sase copilul în grija ei şi a so ului ei. Ii
explic faptul c ambii o iubeau foarte mult pe Norma Jeane şi se gândeau c
cel mai bine ar fi dac ea le-ar permite s o adopte pe micu . Pe când spunea
acestea, copilaşul adormi cuib rit în bra ele Idei, fericit.
Dup ce o ascult pe Ida, Gladys începu s plâng încetişor. I-a spus Idei
c nu poate suporta s piard înc un copil. Pierduse deja doi copii. Ţineîn eles
c Ida în elegea. Îns , în timp ce o mângâia pe Norma Jeane pe spate, era uşor
de v zut c feti a era fericit al turi de ea. ţu siguran , i-a spus lui Gladys:
„Vrei s fie fericit tot restul vie ii, nu-i aşa?” „Desigur.” „Atunci, te rog, ia
decizia corect ”, a spus Ida, aşa cum avea s îşi aminteasc mai târziu. „Ofer -i
micu ei via a pe care o merit . Aşa e cel mai bine pentru ea. O s ocupe
întotdeauna un loc important în inima ta, draga mea.”
Gladys se ridic de pe canapea. „Niciodat !”, a spus ea cu hot râre. Apoi
se întinse s îşi ia copilul de la Ida. Îns , imediat ce o atinse, Norma Jeane
începu s plâng . Lacrimile i-au curs f r oprire timp de un minut. ţhiar dac
feti a se afla înc în bra ele Idei, aceasta st tea nemişcat , aşteptând-o pe
Gladys s întind mâinile dup ea. A fost un moment straniu, sentimentele
celor dou femei care priveau copilul erau puternice şi niciuna nu îndr znea s
fac ceva. În sfârşit, Ida a preluat ini iativa şi a început s o linişteasc pe
feti . ţând nu mai putu face fa momentului, Gladys, înl crimat , a p r sit
camera şi a ieşit din cas .
„A sosit momentul s î i cunoşti mama.”
Anii trecur repede.
Când Norma Jeane împlinise doar şapte ani, în iunie 1933, îi venea greu
s -şi fac prieteni. Nu se în elegea bine nici cu cei de vârsta ei, la şcoala
Washington Street din Hawthorne, la care mergea. Cu siguran , Lester,
copilaşul ce fusese adoptat de familia Bolender, îi era aliat. Cât despre ceilal i,
se p rea c îi este team s îi cunoasc şi nu voia s se joace cu ei. Avea o
triste e profund , care era îns de în eles. Se spune şi c se f cuse neobişnuit
de frumoas , odat cu trecerea timpului. Avea un chip curat şi luminos şi p rul
blond-str lucitor – Ida îl sp la cu suc de l mâie pentru a-i da acest efect, lucru
care ne demonstreaz c şi ea era fascinat de frumuse ea copilului: micu a
Norma Jeane era cu adev rat minunat .
În anii ce au urmat, Norma Jeane începuse s cread c Ida Ţolender era
mama ei. Îns Ida o l murea mereu în acea privin . Odat ce se stabilise
faptul c nu urma s aib loc nici o adop ie legal , micu ei i se f cea observa ie
ori de câte ori se referea la Ida ca fiind mama ei. „Nu sunt mama ta adev rat ”,
îi spunea Ida scurt, „şi nu vreau s îi faci pe oameni s cread asta.” în
autobiografia lui Marilyn Monroe, aceasta o citeaz pe Ida, care i-ar fi spus:
„Eşti destul de mare ca s ştii asta. Noi nu suntem rude. Mama ta vine s te
vad mâine. Ei po i s îi spui mam .” Din punctul de vedere al Idei, adev rul
era unul singur. Pur şi simplu nu era ea mama fetei. Cu cât Norma Jeane se
obişnuia cu acest adev r, cu atât mai bine. Ida era o femeie pragmatic , f r
multe sentimentalisme, într-adev r, s-ar fi putut comporta cu mai mult
diploma ie, dar era cine era şi nu avea s îşi cear vreodat scuze pentru asta.
S-a afirmat (de fapt, Marilyn a f cut-o) c Norma Jeane nu avea voie s
spun c Wayne Ţolender ar fi fost tat l ei. Lucrul acesta nu era adev rat. De
fapt, aceasta îi spunea „tati” şi aşa avea s îl strige toat via a. ţu chipul b tut
de vreme din cauza muncii în aer liber, Wayne avea un zâmbet iubitor şi ochi
blânzi, plini de bun dispozi ie. Era ca şi cum Norma Jeane sim ise empatia
care exista între ei, ataşându-se imediat de el. Din moment ce feti a credea cu
adev rat c situa ia ei era una nefericit , f cea tot ce-i st tea în putere s fie
un copil cuminte. Nancy Jeffrey îşi aduce aminte: „Mama era, f r îndoial ,
elementul ce aducea disciplina în aceast familie, în timp ce tata era foarte
liniştit şi reprezenta o alinare pentru noi. Sunt sigur c acesta este motivul
pentru care Norma Jeane gravita mereu în jurul lui. Era foarte curioas . Lâng
cad era un taburet şi îmi aduc aminte c se aşeza acolo când el se b rbierea şi
îi punea tot felul de întreb ri.” Şi Marilyn avea s îşi aduc aminte odat : „In ce
parte e estul şi în ce parte sudul? Câ i oameni sunt acum pe lume? De ce cresc
florile? Aveam atâtea întreb ri şi tata ştia mereu ce s îmi r spund .”„
Din p cate, Wayne nu îi putea fi de mare ajutor Normei Jeane atunci
când Ida era sup rat pe ea. Intimidat de so ia sa, men inea o atmosfer
liniştit în familie, t când pur şi simplu. Nu îi convenea atunci când vedea c
fata era nedrept it , dar nici atunci nu f cea nimic. Mai mult, Ida se sup ra
foarte tare dac acesta îi d dea mai mult aten ie Normei Jeane decât oric rui
alt copil venit în casa lor. ţu ochii ei negri sc p r tori, îl mustra, acuzându-1
c îi cocoloşeşte prea tare, îngreunându-i ei sarcina de a-i creşte. Bineîn eles c
apoi îi p rea r u c îşi pierduse cump tul şi îşi cerea iertare, câteva ore mai
târziu.
În iunie 1933, curând dup ce Norma Jeane împlinise şapte ani, via a ei
c p tase anumit stabilitate – cât de stabil putea fi în situa ia dat . Da,
existau probleme în familia Bolender, dar aceasta era singura familie pe care o
cunoştea şi îi era bine acolo. Se în elegea bine cu fra ii ei vitregi şi avea un
prieten loial care îi era mereu al turi şi care nu îi aducea decât bucurie:
c eluşul ei, Tippy.
Din p cate, un eveniment nefericit în care avea s fie implicat Tippy a
reprezentat elementul ce a gr bit plecarea Normei Jeane din casa familiei
Bolender. Povestea spune – şi a fost istorisit de-a lungul anilor de num rate
ori, în diverse variante – c un vecin al familiei Ţolender s-a enervat din cauz
c Tippy l tra mereu. În memoriile sale, Marilyn a scris c vecinul, ajuns la
limita r bd rii şi aflat într-un moment de furie, a atacat câinele cu o sap ,
t indu-1 cu s lb ticie pe Tippy în dou .
Un membru al familiei Ţolender a explicat c , de fapt, Tippy fusese c lcat
de o maşin . Ida, care asistase la întâmplare, a intervenit pentru ca animalul
s nu r mân pe strad şi s fie zdrobit de maşini. De aceea, a luat o sap şi a
dus animalul în curte. Nu mai voia s aib nimic de-a face cu problema asta şi
de aceea hot rî s îl aştepte pe Wayne s se întoarc acas şi s fac ceva cu
câinele, îns Norma Jeane avea s se întoarc de la joac înaintea lui Wayne.
Cum era de aşteptat, feti a a fost distrus atunci când şi-a v zut cel mai bun
prieten mort, mutilat şi întins pe iarb lâng o unealt de gr din rit care p rea
c face parte din întreaga scen macabr . Scoase un ip t, izbucni în lacrimi şi
fugi în cas . Timp de câteva ore, a fost imposibil ca Ida s o opreasc din plâns.
În încercarea de a face durerea mor ii c elului mai suportabil în fa a
Normei Jeane, îi explic acesteia c un necunoscut îl împuşcase pe Tippy în
cap şi c acesta murise imediat. Se gândise c , dac fata credea c Tippy nu
suferise mult, avea s se simt mult mai bine. Îns Norma Jeane refuz s o
cread pe Ida şi invent propria poveste. „Tippy a fost t iat cu o sap ”, insista
Norma Jeane printre lacrimi. „Vecinii au reuşit pân la urm s îl omoare!”.
Ida a încercat tot ce i-a stat în putin pentru a scoate acest scenariu din
mintea Normei Jeane, spunându-i, la un moment dat, chiar adev rul.
Încerc rile nu au avut nici un rezultat. Fata era absolut convins c vecinii
complotau de ceva timp s îi omoare c elul şi pân la urm reuşiser . Idei i se
p rea o idee foarte enervant – poate chiar paranoic . „Ida se întreba dac
Norma Jeane nu cumva începe s aib halucina ii, ca mama ei, Gladys”,
explic o rud , „pentru c , pur şi simplu, nu renun a la ideea c vecinii îi
omorâser c elul. ţred c , la un moment dat, Ida s-a temut întotdeauna de
Gladys. Şi acum începea s îşi pun întreb ri în leg tur cu fiica ei. Problema o
neliniştea din ce în ce mai mult.”
Starea de surescitare a Normei Jeane s-a men inut şi în ziua urm toare,
familia bucurându-se de linişte doar când aceasta dormea. Ida avea o mare
problem cu acest tip de exprimare a sentimentelor. De fapt, de ceva timp,
începuse s se întrebe dac era cu adev rat menirea ei s aib grij de un copil
atât de sensibil. Cu siguran c episodul din ziua precedent nu fusese prima
situa ie în care Norma Jeane se sup rase atunci când ceva din micul ei univers
mergea anapoda. Ida a început s se întrebe dac nu cumva influen a ei d dea
rezultate greşite. Scopul ei fusese mereu s o înt reasc pe Norma Jeane, îns
poate c mâna ei ferm şi atitudinea distant avuseser un efect negativ
asupra fetei. Crescuse oare un copil care îşi pierdea controlul atunci când era
supus unei traume emo ionale?
Acum este limpede c Ida era tulburat şi i se p rea c via a ei şi a fiicei
ei adoptive se afl într-un moment hot râtor. În trecut, crezuse c o va adopta
împreun cu Wayne. Îns Gladys îi spusese clar c acest lucru iese din
discu ie.
De fapt, în ultimele luni, Gladys începuse s spun c o vrea pe Norma
Jeane înapoi. Ida tr gea de timp şi g sea mereu o scuz pentru care feti a nu
putea fi luat înapoi – era la şcoal , îşi f cuse prieteni, nu se sim ea bine. Într-
un final, Ida hot rî c sosise momentul. Norma Jeane era deja derutat , i-a
spus Ida lui Wayne. De ce s nu l s m amintirea traumatizant a mor ii
c elului ei s se amestece cu greut ile pe care le-ar avea de suferit odat cu
schimbarea familiei? În dup -amiaza zilei urm toare, îi telefona lui Gladys.
„ţred c ar fi bine dac ai veni s o iei pe Norma Jeane acum”, i-a spus
acesteia. „E foarte sup rat . ţred c are nevoie de mama ei.”
Nu i-a fost uşor Idei s ia aceast hot râre. „O iubea”, povesteşte una
dintre rudele ei, „dar cred c începuse s cread c a dat greş cu Norma Jeane.
A considerat fragilitatea copilului o dovad c nu reuşise s fac pentru ea ce
îşi propusese, adic s o fac mai puternic . Dar Norma Jeane era puternic .
Era doar o feti foarte sensibil , foarte vulnerabil . Şi cred c asta a f cut-o pe
Ida s renun e la ea.”
A doua zi, i-a spus Normei Jeane c mama ei e pe drum şi c o va lua
acas cu ea. Acest lucru era foarte derutant. „Dar sunt acas ”, a spus Norma
Jeane. „Da, eşti”, îi r spunse Ida, „şi te po i întoarce aici oricând vrei.”
Plângând în linişte tot restul zilei, micu a a r mas cu ochii pironi i pe
fereastr , aşteptând-o pe femeia aceea misterioas – şi uneori înfricoş toare -
care venea uneori în vizit şi îi promitea c „într-o bun zi” îi va putea oferi o
via mai bun .
Liniştit şi concentrat doar s duc lucrurile la bun sfârşit într-o
manier eficient , Ida a strâns câteva lucruri ale Normei Jeane într-o valijoar .
Apoi a chemat-o în buc t rie pentru a sta pu in de vorb cu ea., yreau s ştii
c noi vom fi mereu al turi de tine„, i-a spus ea, dup cum avea s îşi
aminteasc mai târziu. Vorbea foarte rar pentru a da o anumit greutate
cuvintelor sale. „Te vom iubi mereu„, o linişti. „Dar, pur şi simplu, credem c a
venit momentul s î i cunoşti mama. Mama ta adev rat . În elegi?”.
În timp ce Ida st tea de vorb cu Norma Jeane, to i ceilal i copii se
adunaser în sufragerie, plângând. Probabil c zgomotul o scosese pe Ida din
s rite. Era limpede c nimeni nu voia ca Norma Jeane s plece, chiar dac
sosise momentul. Ida începu s se gândeasc mai bine. Oare luase hot rârea
corect ? Sau poate se gr bise? Oare s o sune pe Gladys şi s îi spun c s-a
r zgândit? Nu. Fusese întotdeauna o persoan hot rât şi nu era acesta
momentul în care s -şi schimbe decizia.
În sfârşit, Gladys opri maşina în fa a casei familiei Bolender şi claxona.
Nu a ieşit din maşin .
În cas , Ida îi puse h inu a Normei Jeane şi o încheie la nasturi.
Aplecân-du-se, îi puse mâinile sale puternice pe umeri. Ochii i se umplur de
c ldur când v zu chipul trist al feti ei pe care o cunoştea şi pe care o iubea de
când era mic . O îmbr işa strâns. „O s -mi fie dor de tine, Norma Jeane”, a
spus ea. Apoi îi d du valijoar şi o l s s plece.
ţu o privire încurcat , Norma Jeane ieşi în strad şi intr în maşina unei
str ine. Nu se aşez pe scaunul din fa , al turi de ea. Deschise portiera şi se
aşez pe bancheta din spate. Apoi, privind pe fereastr în timp ce maşina se
îndep rta, o v zu disp rând încet-încet pe singura mam pe care o cunoscuse
vreodat . Norma Jeane Mortensen nu avea habar încotro mergea. Spera doar c
oriunde ar ajunge, va fi. Acas .
Temporar, o nou via
Când Gladys Baker şi-a luat fiica de la familia Ţolender, nu era singur .
Era cu prietena ei apropiat , care avusese grij o perioad scurt de micu a
Norma Jeane, o femeie care avea s devin o figur marcant în via a tinerei,
Grace Atchinson McKee. Locuise o vreme cu Gladys şi lucra împreun cu ea la
ţonsolidated Studios, ca „t ietor” de negative de film.
Consolidated era atât laborator de film, cât şi companie de procesare,
lider în domeniul s u de activitate în Los Angeles timp de câteva zeci de ani.
Pân la urm , Gladys avea un salariu bun acolo, reuşind s duc o via relativ
stabil . Munca era îns anost . În principiu, şase zile pe s pt mân verifica
role nesfârşite de negative de film şi t ia zonele marcate anterior de c tre
editori. Apoi trimitea materialul c tre un alt departament pentru montajul final.
Pere ii cl dirii în care lucra erau din ciment gros şi nu existau prea multe
ferestre. Nu aveau aer condi ionat şi uneori în untru era sufocant. Îns era o
slujb stabil şi asta e tot ce conta. Acolo îşi f cuse şi o prieten bun , Grace.
N scut în Montana, ţlara Grace Atchinson avea, în 1933, treizeci şi
şapte de ani. Grace – care la vremea aceea divor ase deja de dou ori – era o
femeie micu , la fel ca Gladys, doar de un metru cincizeci.1 De fapt, acestea
f ceau deseori schimb de haine. Grace era o prezen pl cut şi o persoan
popular . Atunci când Grace era într-o înc pere, era greu s nu î i atrag
aten ia prin prezen a ei puternic . ţhiar dac nu era o femeie frumoas , în
sensul general acceptat al cuvântului, era atât de carismatic , încât era v zut
de ceilal i ca o adev rat frumuse e. P rul ei ondulat era de obicei vopsit blond,
cu peroxid, dar uneori îl l sa de culoarea sa natural , şaten. Avea ochii c prui
şi buzele sub iri, arcuite de obicei într-un zâmbet. Grace voia s devin actri ,
îns , chiar dac avea mult ambi ie şi poate şi pu in talent, nu şi-a atins
niciodat elul. Îi scria odat unei verişoare: „ce bine ar fi fost dac aş fi avut
via a lui Jean Harlow. ţred c visul meu este s devin actri . Nu ştiu dac
lucrul sta o s se poat întâmpla. Dar nu m opreşte nimeni s visez, nu?”
Grace şi Gladys se în elegeau de minune, chiar dac , din când în când,
mai aveau probleme. Dovada cea mai gr itoare a loialit ii lui Grace fa de
Gladys este faptul c aceasta a reuşit s treac peste incidentul cu
înjunghierea, imediat dup naşterea Normei Jeane. În s lbaticii ani 1920,
amândou erau puse pe distrac ie. Nu au avut niciodat probleme când era
vorba s g seasc b utur sau b rba i. Dac am spune pur şi simplu c se
distrau bine pe vremea aceea, ar însemna s le subestim m mult stilul de via .
„Ne DISTR M”, îi scria Grace verişoarei sale, având grij s scrie acest cuvânt
cu majuscule, pentru a se face în eleas .
Mai mult, Gladys începuse s fie aproape dependent de sfaturile şi de
indica iile lui Grace, aproape în toate aspectele vie ii sale.
Note:
1 S-a spus mai demult c în 1933 ar fi fost c s torit deja de trei ori. Nu
este adev rat. Pân în acel moment, avusese doar doi so i: Reginald Evans şi
Wallace McKee.
Dup dispari ia Dellei, avea nevoie de un sprijin şi, pentru moment,
acesta era Grace. Începuser s se comporte ca o echip , luând decizii comune
cu privire la vie ile lor. Grace era inteligent şi încrez toare şi credea c are
solu ii pentru orice fel de problem -nu doar pentru problemele ei, ci pentru ale
tuturor. Sim ea c e de datoria ei s le dea sfaturi oamenilor, chiar şi celor care
nu le cereau. Acesta era unul dintre motivele pentru care niciuna din c sniciile
ei nu mersese bine. De exemplu, avea obiceiul de a începe o conversa ie cu
urm toarea întrebare: „Ştii care e, de fapt, problema ta?” Apoi continua s
explice „problema” respectiv , chiar dac nu i se ceruse sfatul. Gladys, care nu
sim ise niciodat influen a matern în via a ei, gravita în jurul lui Grace şi
aprecia faptul c prietena ei cea mai bun inea îndeajuns de mult la ea pentru
a-i da sfaturi.
„în multe feluri, Grace îşi tr ia via a prin al ii”, observa, în 1976, Bea
Thomas, care o cunoştea pe Grace. „Unele persoane spuneau c nu e foarte
atr g toare şi c încearc s fac pentru al ii ceea ce nu putea face pentru ea
în materie de farmec. Îns avea o frumuse e interioar şi acest lucru se vede
chiar şi în fotografii. Grace a avut o mare influen asupra înf iş rii lui Gladys.
Când i-a spus c p rul negru îi d dea un aspect de „şoricel„ şi c i-ar sta mult
mai bine cu un roşu aprins, Gladys s-a vopsit imediat. Când i-a spus lui Gladys
c se îmbr ca într-un mod prea conservator, sugerându-i s fie mai
provocatoare, Gladys a fost de acord. ţele dou mergeau la cump r turi şi
Grace – nu Gladys – era cea care alegea fiecare hain în parte. Grace era de
p rere c vocabularul lui Gladys avea nevoie de îmbun t iri şi îi corecta
adesea greşelile de gramatic , atunci când se aflau în compania prietenilor.
Grace nu putea avea copii, de aceea o încuraja pe Gladys s îşi asume
responsabilitatea de mam fa de Norma Jeane.” în aceast perioad , Gladys
şi Grace locuiau într-un apartament foarte mic din Hollywood. Norma Jeane
mai fusese acolo. Uneori, Gladys o lua de la familia Bolender şi o aducea la ea
acas , în vizit sau ca s r mân acolo peste noapte, evenimente ciudate
pentru micu a Norma Jeane. Mai târziu, Marilyn avea s povesteasc cum,
mare parte din timpul petrecut cu mama sa, st tea „închis în dulap, ascuns
printre haine. Îmi adresa foarte pu ine cuvinte şi, atunci când o f cea, acestea
erau: „Nu face prea mult zgomot, Norma.„„. Spunea asta chiar şi seara când
st team în pat şi citeam o carte. Nu suporta s aud nici m car când d deam o
pagin .”
Acum, deodat , era de aşteptat ca între Gladys şi Norma Jeane s se
închege o rela ie fericit . Nu avea s fie uşor. Şi, ca s spunem drept, nici
m car nu se cunoşteau prea bine. Odat ce Norma Jeane a venit s locuiasc
la ea, Gladys s-a convins c fata era nefericit . „A locuit timp de şapte ani într-o
ferm spa ioas şi acum vrei s stea aici? Îi spunea lui Grace. „Sunt sigur c e
groaznic de nefericit aici.„ De fapt, Gladys avea dreptate. Normei Jeane îi era
tare dor de m tuşa Ida şi de fr iorii ei vitregi. Era o feti dezr d cinat din
singurul mod de via pe care îl cunoscuse pân atunci, separat de singurii
oameni pe care îi iubise. Probabil c totul i se p rea tare nedrept. Şi, cu
siguran , nu îşi putea ascunde p rerea referitoare la asta, chiar cu riscul de a
o sup ra pe mama ei. „ţând mergem s o vizit m pe m tuşa Ida?” întreba ea
mereu.
Îns Gladys şi Grace hot râser c ar fi de preferat ca Norma Jeane s
nu mai mearg deloc la familia Ţolender. Se gândeau c s-ar adapta şi mai
greu la noua ei via .
„între timp, Gladys se adâncea din ce în ce mai mult în starea de depresie
şi p rea mai derutat ca oricând”, dup cum povestea Ester Thompson, a c rei
mam , Ruth, lucrase cu Grace la ţonsolidated. ţele dou erau prietene foarte
apropiate. „Spunea c are nevoie de mai mult timp ca s fac unele schimb ri.
Voia s fie pe picioarele ei şi s se mute într-o cas şi, dup aceea, s îşi ia fiica
şi s aib grij de ea. Apoi, Grace, care credea c totul este posibil, a încurajat-
o, spunându-i c pentru asta era nevoie doar s îşi pun amândou mintea la
contribu ie.”
Este interesant faptul c Grace McKee era atât de sigur c ar fi putut
cump ra o cas împreun cu Gladys, în ciuda faptului c America se
confrunta, în preajma anului 1933, cu o criz economic grav . Aproape
cincisprezece milioane de americani erau şomeri. Dintre aceştia, dou milioane
umblau pribegi prin ar , în c utarea unei slujbe. Sute de mii de oameni nu
aveau un acoperiş deasupra capului, locuiau în corturi sau în locuin e
d r p nate. În treizeci şi opt de state b ncile fuseser închise pentru c
investitorii îşi retr seser to i banii. Este aproape imposibil s ne imagin m
aceast ar într-o asemenea situa ie, dar Marea ţriz a fost cu adev rat o
perioad devastatoare. Înc de la început, noul preşedinte al Americii, Franklin
Delano Roosevelt, în vârst de cincizeci şi unu de ani, a încercat s
reconstruiasc încrederea poporului american. „Singurul lucru de care trebuie
s ne temem”, a spus el în primul s u discurs din martie 1933, „este îns şi
teama – teroarea, f r nume, f r ra iune şi f r motiv.” Un lucru e sigur
despre Grace McKee: nu se temea de nimic. Încrederea c va g si o solu ie o
f cea pe Gladys s cread c poate avea şi ea un viitor mai luminos, în ciuda
tuturor întâmpl rilor din jur.
Într-un final, cele dou femei hot râr s îi mai ofere Normei Jeane o
familie adoptiv – familia Atkinson – îns temporar.
George şi Maud Atkinson, ambii englezi, aveau amândoi slujbe m runte
în show business, interpretând roluri mici în filme. George lucrase şi ca
dublur a apreciatului actor britanic George Arliss, primul englez care câştigase
premiul Academiei pentru Cel mai bun actor. Atkinson şi Maud aveau o feti
pe nume Nellie, cam de aceeaşi vârst cu Norma. S-a hot rât c Norma Jeane
avea s fie mai fericit al turi de aceştia, în timp ce Gladys şi Grace îşi puneau
la punct strategia.
Roosevelt promisese c nu va sta cu mâinile în sân în timpul agrav rii
crizei. Dorea s recl deasc încrederea public în guvern şi, pentru aceasta,
elaborase o serie de programe în toate domeniile de activitate, ce urmau s fie
aplicate între 1933 şi 1938, reunite în aşa-zisul program New Deal. Aceast
solu ie le putea oferi americanilor linişte şi reform în vremuri incredibil de
grele. Într-adev r, pentru ca americanii cu venituri mici s îşi poat cump ra
case cu credite ipotecare ale c ror rate s aib valori mici, a pus bazele Home
Owners' Loan Corporation (Casei de împrumut pentru proprietarii de case). În
iulie 1933, Grace a strâns toate informa iile necesare şi a g sit o modalitate
prin care Gladys s poat profita de planul lui Roosevelt. S-a ocupat de toate
actele şi s-a fofilat printre toate formalit ile pentru a o ajuta pe Gladys s îşi
achizi ioneze o cas . Îns tot Grace se r zgândi în ultimul moment, spunând c
nu era înc timpul s fac un asemenea angajament financiar, pentru c auzise
c studioul la care lucrau urma s intre în grev şi asta nu avea cum s fie un
lucru bun pentru ele.
În august, Gladys cump r o cas cu dou etaje şi trei dormitoare pe
Arbol Drive, lâng Hollywood Ţowl. Gladys d du un acont de 5 000 de dolari,
dup ce ob inuse un credit de la Compania de Garan ii Ipotecare din California.
Un lucru interesant este faptul c în formularul de aplicare a declarat fals c
era „Gladys Ţaker, femeie c s torit ”.
Odat mutat în noua cas , Gladys înc avea rezerve c o va putea creşte
pe Norma Jeane acolo. Pur şi simplu nu putea trece de ideea – sau de scuza –
c Norma Jeane avea s fie nefericit , oricât de mult ar fi încercat Grace s o
conving c nu era cazul s aib asemenea temeri. De fapt, Gladys era
îngrijorat c o avea pe Norma Jeane în grij şi c va trebui s r spund de ea.
Este de în eles. Pân la urm , în adâncul inimii, îşi d dea seama c e o
persoan instabil şi c nu se putea şti cum urma s reac ioneze în situa iile de
zi cu zi. Din când în când, mai auzea voci, glasuri care o însp imântau, o
nec jeau şi o avertizau c ceva iminent se va produce – de fapt, ceva inexistent
– tot ce intervenea era realitatea.
Grace a avut ideea ca familia Atkinson s se mute împreun cu Gladys şi
cu Norma Jeane, pentru ca Gladys s nu fie presat de o responsabilitate prea
mare. Familia Atkinson tocmai trecea printr-o perioad dificil din punct de
vedere financiar; de aceea, mutarea li se p ru o solu ie bun . ţhiar dac
lucrurile luaser o întors tur ciudat , Gladys era mai în largul ei aşa.
În timp ce familia Ţolender era credincioas şi, dac e s ne gândim doar
la Ida, destul de sever , familia Atkinson era mult mai nep s toare. „Le pl cea
s bea câte ceva, s fumeze, s danseze, s cânte şi s joace c r i, toate
lucrurile despre care eu ştiam c sunt p cate”, şi-a amintit Marilyn Monroe,
mul i ani mai târziu. „Şi totuşi, mi se p reau nişte oameni foarte dr gu i.” într-
o zi, George Atkinson i-a ar tat Normei Jeane o revist pe coperta c reia era
actri a Joan Bennett şi i-a spus c ea arat ca o variant în miniatur a acestei
actri e. Normei Jeane nu i se p rea c seam n deloc cu Ţennett, dar, dup
cum a spus mai târziu: „Pentru mine a fost un moment interesant. Mi-a dat de
gândit.”. Într-adev r, în lunile petrecute al turi de familia Atkinson, Normei
Jeane au început s îi plac filmele şi prinse s se întrebe cum ar fi s
apar ea îns şi pe ecran.
Începutul anilor 1930 avea s fie o perioad interesant din istoria show
businessului. ţuvintele de îndemn din piesa muzical a campaniei lui
Roosevelt, „Zilele fericite s-au reîntors”, înc mai r sunau în urechile
americanilor în 1933, dar materialele produse la Hollywood nu reflectau aceeaşi
euforie şi aceeaşi stare jovial . ţel pu in nu acum. Produsele din capitala
filmului erau dominate, în 1932, de filme de ac iune oferite de Warner Bros.
(Scarface, Sunt un evadat, ambele cu actorul Paul Muni); filme de groaz
{Freaks, Crimele din Rue Morgue, White Zombie, The Old Dark House, Mumia);
filmul Grand Hotel, în care jucau multe vedete, şi Tarzan, omul-maimu ,
ambele de la MGM; precum şi filmul de pe coasta de est, ce reflect stilul
str lucitor al Marlenei Dietrich, Shanghai Express. Lista primelor zece staruri
din Almanahul lui Quigley din 1932-33 o avea pe primul loc pe actri a Marie
Dressier, în vârst de şaizeci şi patru de ani.
Peste doi ani, Dressier a murit de cancer, locul fiindu-i luat, în scurt
timp, de cel mai renumit copil-vedet din toate timpurile, Shirley Temple. În
anul urm tor, 1933, situa ia s-a schimbat, în Top Ten intrând trei filme
muzicale de la Warner Bros.: 42nd Street, Footlight Parade şi Parada aurului
din 1933. Grace ştia cam tot ce se putea şti despre aceste filme – cine juca în
ele, cine era regizorul, cine era produc torul. Îi pl cea foarte mult s o duc pe
Norma Jeane s vad astfel de filme şi, împreun cu familia Atkinson, o
încuraja pe micu spunându-i c , poate, într-o zi, va fi şi ea pe marile ecrane.
ţhiar dac Gladys nu ştia cum s reac ioneze la interesul subit al fiicei ei
fa de o carier artistic , uneori o ducea pe Norma Jeane la Grauman's
ţhinese Theater, ca s vad cele mai noi filme. La fel ca multe genera ii viitoare
de cinefili, Norma Jeane Mortensen avea s îşi m soare palmele şi t lpile cu
cele imprimate de vedetele vremii, entuziasmat de posibilitatea de a fi atât de
„aproape” de actorii şi de actri ele pe care ajunsese s îi iubeasc pentru c
jucau în filmele ei preferate. Trebuie re inut faptul c , în aceast perioad ,
Norma Jeane înc resim ea şi influen a familiei Bolender asupra vie ii sale.
Avea s îşi aminteasc c se sim ea vinovat c se bucura de un stil de via
f r griji, la fel ca Gladys, familia Atkinson şi chiar şi Grace. Din acest motiv,
noaptea se ruga în genunchi pentru to i aceştia – aşa cum ar fi insistat Ida
Bolender, în speran a c le vor fi iertate p catele.
Vocile revin
Doar câteva luni – din august pân în octombrie – Norma Jeane
Mortensen a dus o via destul de liniştit . Începuse s se obişnuiasc s
tr iasc al turi de Gladys şi de familia Atkinson.
În 1933, Norma Jeane intra în clasa a doua, la şcoala primar de pe
bulevardul Selma, şi p rea c se obişnuieşte cu noii colegi de clas şi cu
profesorii. Sim ea c Gladys îşi d dea toat silin a pentru ca lucrurile s
mearg bine între ele, lucru care îi d dea, f r îndoial , un sentiment de
siguran . Oare cerea prea mult dac îşi dorea ca acest sentiment s dureze
mai mult de dou luni?
Din p cate, în octombrie, totul se termin când Gladys primi o scrisoare
de la fostul ei cumnat, Audrey. Nu mai avea nici o veste de la el de ani de zile,
iar acum acesta îi transmitea vestea groaznic c fiul ei, Jackie, în vârst de
treisprezece ani, murise de tuberculoz la rinichi. Gladys sperase întotdeauna
c micu ii ei erau ferici i în grija tat lui lor şi a so iei acestuia. Nu ştia c
Jasper f cuse multe greşeli în creşterea lui Jackie. De exemplu, îl luase din
centrul de reabilitare, neluând în seam sfaturile medicului. Apoi, b ie elul îşi
pierduse un ochi în urma unui accident cu o petard . La pu in timp dup
aceea, începuse s aib probleme grave la rinichi. „Tata ar fi trebuit s îl duc
la spital”, şi-a amintit Ţerniece, fiica lui Gladys. „Pân la urm , rinichii lui
Jackie au cedat.”
Trebuie s inem cont de faptul c Jackie şi Ţerniece fuseser crescu i
într-un c min relativ stabil. În primii lor ani de via , Gladys voia s îi creasc
chiar ea. Dup ce i-au fost lua i de Jasper, Gladys se împ case cu pierderea lor
şi începuse s aştepte sosirea unei noi perioade în via a sa, una în care avea s
fie preg tit emo ional pentru a fi o mam bun pentru cei doi copii ai s i.
ţredea c ziua aceea va veni când copiii aveau s fie deja adul i.
Spre deosebire de cei doi copii, Norma Jeane se n scuse în circumstan e
total diferite: era copilul nelegitim al unei mame singure, ce ducea o lupt deja
pierdut cu propriile probleme psihice. Gladys ştia c urma s renun e la acest
copil -nu înc pea îndoial . În mintea ei, Norma Jeane era copilul care valora cel
mai pu in pentru ea. Şi, bineîn eles, Norma Jeane a sim it asta. Îns acea zi
avea s îi dezv luie, în cel mai crud fel posibil, situa ia în care se afla. În
disperarea ei, Gladys îi strigase: „De ce nu ai fost tu în locul lui? De ce nu ai
fost tu?”. Gladys sim ea c ar putea trece mai uşor peste moartea Normei
Jeane, dar nu şi peste cea a lui Jackie.
Începând din acea groaznic zi, Norma Jeane nu a avut de ales şi a
devenit martora deterior rii treptate a st rii mamei sale.
La scurt timp dup vestea mor ii lui Jackie, Gladys primi un telefon de la
o rud : murise bunicul ei. În timpul acestei convorbiri, ruda i-a povestit şi
despre Tilford Marion Hogan, care se pare c înnebunise din aceast cauz . De
asemenea, se pare c moartea nu survenise din cauze naturale – bunicul ei se
spânzurase. Gladys deja credea c ambii ei p rin i înnebuniser şi acum se
întreba dac acelaşi lucru se întâmplase şi cu bunicul ei. Mai r u, avusese
întotdeauna îndoieli cu privire la propria s n tate mintal . Dup acel telefon,
întrebarea pe care şi-o punea de mult timp se transformase într-una ce putea
avea consecin e şi mai grave: oare ea urma?
Ani de zile, Gladys încercase s fac abstrac ie de vocile din capul ei. Dar,
din cauza tragediilor din jurul ei, acestea deveniser mai insistente, imposibil
de ignorat. Încercând s fac fa celor dou pierderi, începu s aib
halucina ii; spunea c îl auzea pe b ie elul ei strigând-o, rugând-o s vin afar
s se joace cu el. Mai spunea c îl vede pe bunicul s u în diferite înc peri din
cas . Familia Atkinson s-a alarmat atât de tare din cauza acestei situa ii, încât
nu a mai dorit s fie în preajma ei. Şi Grace era însp imântat şi nu mai ştia ce
s fac în aceast situa ie disperat – un lucru neobişnuit pentru ea, o femeie
formidabil , capabil s rezolve aproape orice problem . Îns , în cazul acesta,
p rea c nu exista nici o solu ie. Gladys se pierdea. „Era ca şi cum în ea s-ar fi
stins o lumin ”, avea s spun Grace. „De atunci înainte, avea s se afle într-o
bezn complet .”
Ca şi cum soarta nu i-ar fi adus lui Gladys destul dezam gire şi
suferin , necazurile ei nu erau nici pe departe aproape de sfârşit. La câteva
s pt mâni dup ce a aflat de sinuciderea bunicului ei, studioul la care lucrau,
atât ea cât şi Grace, a fost afectat de mişc rile sindicale. „P rea c toate veneau
odat , tocmai pentru a-i îngreuna situa ia”, avea s îi spun Grace lui Ţerniece,
subestimând oarecum problema.
Primele luni ale lui 1934 au fost groaznice. Norma Jeane a stat mai tot
timpul urm rind-o pe mama ei cum înnebuneşte. „în primele şase luni ale
acelui an, s rmanul copil a fost martor al unor experien e atât de sinistre, încât
e greu s ne gândim în ce fel acestea i-au modelat via a”, a spus Mary Thomas-
Strong. „Atunci când membrii familiei vorbesc despre aceast perioad , au
tendin a de a r st lm ci o mare parte din întâmpl ri. Probabil pentru c toat
lumea ştie c Norma Jeane a suferit foarte mult şi c nimeni nu avea ce s fac
în aceast privin . Locuia într-o cas al turi de mama ei care înnebunea. Cine
ştie la ce scene de groaz asista fata în fiecare zi? Tot ce pot spune cu siguran
este c Grace era îndeajuns de îngrijorat de situa ie, încât a rugat-o pe Ida s
vorbeasc cu Norma Jeane.” într-adev r, în aceast perioad , Ida o sun pe
Norma Jeane., Vrei s te întorci s locuieşti cu noi, draga mea?„ a întrebat-o ea
cu o voce îngrijorat . „Pentru c , dac î i doreşti asta, tati o s vin s te ia. De
fapt, cred c aşa ar fi cel mai bine.„ Norma Jeane i-a spus c va trebui s cear
voie de la m tuşa Grace. (Norma Jeane ştia c Grace nu era m tuşa ei, dar îi
pl cea s îi spun aşa.) ţând îi ceru voie, Grace se enerv foarte tare şi îi
telefona imediat Idei. „Te-am rugat S o suni ca s îi spui c înc o mai
iubeşti„, i-a spus Grace furioas (conversa ie relatat de rude). „Nici pe departe
nu m gândeam c o s încerci s o iei iar de la noi.„ Iar? Ida se sim i imediat
jignit . „Tot ce mi-am dorit vreodat a fost ca feti a asta s se simt iubit „, i-a
spus ea lui Grace. „ţum îndr zneşti s îmi vorbeşti pe tonul sta! Şi eu o
iubesc. Am avut grij de ea timp de şapte ani! Sau ai uitat asta?” Grace închise
telefonul. Probabil c , în momentul acesta, îi era deja greu s îşi mai controleze
nervii.
 În vara anului 1934, era limpede faptul c Gladys trebuia neap rat
ajutat . Grace se hot rî în cele din urm s o duc la un neurolog, unde lui
Gladys i se f cur o zi întreag o mul ime de teste. Îns nu i s-a pus nici un
diagnostic clar, pentru c , f r îndoial , testele din anii 1930 nu erau prea
sofisticate. S-a ajuns pur şi simplu la concluzia c aceasta îşi pierdea min ile şi
c nu aveau ce s îi fac .
Într-o zi, Grace veni acas şi o g si pe Gladys întins pe canapea. P rea
s aib un fel de convulsii. „A început s dea din picioare şi s strige”, şi-a
amintit Grace mai târziu. „Era întins pe spate, se uita fix la sc ri şi urla:
„ţoboar cineva s m omoare!„„
Ce s-a întâmplat ulterior avea s fie povestit de mai multe persoane, în
multe versiuni diferite. Unii spun c Gladys ar fi învârtit în aer un cu it pe care
îl avea preg tit pentru lupta cu „atacatorii” imaginari. Marilyn avea s p streze
în memorie agita ia care a înso it acest moment.
Marilyn lua micul dejun al turi de „cuplul englez” (familia Atkinson) când
auzi pe cineva c zând pe sc ri. Era mama ei. ţhiar dac i s-a spus s r mân
în buc t rie, feti a a tras cu ochiul şi a reuşit s o vad pe Gladys care ipa,
râdea şi se purta într-o manier complet necontrolat . Norma Jeane era perfect
conştient de ce se întâmpl şi, f r s dea nici un semn c i-ar fi fost team ,
se p rea c îşi d seama c acest moment era unul definitoriu în ceea ce o
priveşte pe mama ei. Într-adev r, Gladys Ţaker trecea printr-o criz grav de
psihoz . Pentru c acum p rea un pericol atât pentru ea, cât şi pentru ceilal i,
a fost chemat poli ia şi Gladys a fost trimis la o evaluare psihiatric .
La spital, un num r mare de doctori ajunser la aceeaşi concluzie.
Gladys a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoid . Trebuia, f r îndoial ,
internat , o perioad nedefinit , în spitalul pentru boli mintale Norwalk. Totul
se petrecea atât de repede – sau poate doar aşa p rea? De fapt, lucrurile
evoluaser de ani de zile. Schizofrenia este o afec iune a creierului adesea greşit
în eleas , care afecteaz aproximativ 1% din popula ia adult a Statelor Unite.
Aici, anual, sunt diagnostica i cu schizofrenie mai mult de o sut de mii de
pacien i. Unul din patru va încerca cel pu in o dat în via s se sinucid , iar
unul din zece reuşeşte. Schizofrenia paranoid – o form grav a acestei boli –
are simptome înfricoş toare, majoritatea persoanelor bolnave aud voci, cred c
ceilal i le pot citi gândurile şi c pl nuiesc s le fac r u. Adesea, schizofrenicii
nu prezint nici un semn al bolii pân la o anumit perioad din adolescen ,
când are loc o modificare, în timp ce, la b rba i, aceast schimbare survine mai
devreme (spre sfârşitul adolescen ei sau în jurul vârstei de dou zeci de ani),
femeile sunt afectate de aceast schimbare cu consecin e majore ceva mai
târziu, de obicei între dou zeci şi treizeci de ani.
Trebuie men ionat şi faptul c teribilul diagnostic i-a adus lui Gladys şi
celorlal i şi o oarecare uşurare. Dup ani întregi în care se temuser de o criz ,
teama era acum de domeniul trecutului. La vârsta de treizeci şi doi de ani,
Gladys Baker petrecuse o mare parte din via a sa luptându-se cu vocile din
mintea ei. Acum nu mai înc pea îndoial – vocile câştigaser .
Grace devine tutorele Normei Jeane
 ţu Gladys internat la azil pe o perioad nedeterminat , se punea mereu
întrebarea: ce e de f cut cu Norma Jeane?
La maturitate, Marilyn Monroe îşi va aduce aminte o conversa ie dintre
Grace şi câ iva prieteni ai ei, în care aceştia din urm încercau s o conving s
nu îşi asume responsabilitatea creşterii unul copil. Spuneau c şi ea are
„probleme mintale”. Marilyn a povestit c st tea în pat „tremurând” pentru c ,
deşi nu ştia ce erau acelea problemele mintale, era convins c nu erau un
lucru bun. Într-adev r, prietenii lui Grace discutau despre to i membrii familiei
Normei Jeane care avuseser astfel de probleme şi erau convinşi c micu a
urma s aib aceeaşi soart . Îns Grace se hot rî s aib grij într-un fel sau
altul de fiica prietenei ei şi depuse curând actele pentru a deveni tutorele ei.
Totuşi, o perioad de timp, Grace a considerat c era mai bine dac
Norma Jeane continua s locuiasc cu familia Atkinson. De aceea, feti a
r mase la ei, în casa de pe Arbol Drive, pân la sfârşitul anului 1934. Dup ce
abia se obişnuise s fie în preajma mamei sale, acum trebuia s se obişnuiasc
s tr iasc f r ea. În s pt mânile care urmar , Norma Jeane întreba mereu
unde e Gladys şi când se întoarce. ţhiar dac trecuse şi prin momentul
groaznic în care mama ei îi spusese c ar fi dorit ca ea s moar în locul lui
Jackie, Norma Jeane sim ea c , în ultimele luni, se apropiase mai mult de
mama ei. Era, în sfârşit, fericit . Acum totul p rea c se termin şi voia s ştie
de ce. ţa întotdeauna, Grace avu foarte mult r bdare cu ea. „M mica ta a
plecat, draga mea”, i-a spus ea, „şi nu o s se întoarc prea curând. Dar acum
m ai pe mine.”
Dup greva sindicatului de la ţonsolidated Studios, Grace s-a angajat la
arhiva de film a companiei ţolumbia Pictures. Datorit faptului c lucrase în
show business, Grace cunoştea numeroase persoane din industria filmului şi
discuta deseori despre genera ia actual de staruri de cinema şi despre
carierele lor de la ţolumbia. Îns , în acea perioad , ţolumbia Pictures era
v zut ca o firm „s rac ”: nimeni nu îşi imagina succesul pe care urma s îl
aib în viitor.
La începutul anilor 1930, Columbia era o companie care de abia se lansa,
dar care se putea mândri cu cel mai renumit trio de comedie din acea perioad ,
Three Stooges (Trei bufoni), ale c ror peripe ii pline de umor ieftin erau
prezentate în 190 de filme scurte, realizate între 1934 şi 1957. Studioul se axa
în primul rând pe comedii cu buget redus, westernuri, seriale de duminic
dup -amiaz şi orice poveste ce putea fi filmat într-o s pt mân , urmând s
apar în cinematografe o s pt mân mai târziu. Viteza şi economia erau
punctele forte ale companiei, Columbia fiind cel mai bun studio din Hollywood
pentru materiale de acest fel. Astfel, Grace începu s se întrebe dac nu cumva
se putea implica în industria filmului şi în alt fel decât în calitate de t ietor de
film. Pe m sur ce Grace avea s o cunoasc mai bine pe Norma Jeane, aceasta
începea s cread c fata avea un oarecare poten ial pentru show business,
putând deveni chiar actri . Nu numai c era frumoas , dar avea şi alte calit i.
Avea ochii mari şi inteligen i. Avea tr s turi interesante şi o carism
neobişnuit pentru un copil atât de mic. Dac ne gândim la aspectul fizic al lui
Marilyn, desigur c e uşor s - i dai seama c tot ce s-a spus despre felul cum
ar ta micu a Norma Jeane e adev rat. Grace le-a spus tuturor c sim ea cu
toat t ria c „s-ar putea ca feti a asta s aib ceva special”. Ast zi, s-ar spune
c ceea ce Grace v zuse în Norma Jeane era factorul X – o calitate ce nu poate
fi descris , dar care se pare c asigur succesul. „Mama mi-a povestit c Grace
o îmbr ca cu cele mai frumoase rochi e şi o aducea cu ea la serviciu”, îşi
aminteşte Dia Nanouris, a c rei mam era asistent editor la ţolumbia. „Se
mândrea cu ea şi se p rea c o iubeşte foarte mult, ca şi cum ar fi fost propriul
ei copil. De fapt, majoritatea oamenilor credeau c sunt mam şi fiic . Grace
era un mare fan al actri ei Jean Harlow şi mama mea credea c Grace visa la
aceeaşi carier pentru Norma Jeane. Un lucru era sigur: Grace hot râse c
Norma Jeane va intra în show business şi, din ce se ştia despre Grace, odat ce
îşi punea ceva în gând, în majoritatea cazurilor acest lucru chiar se întâmpla. A
dus-o pe Norma Jeane s vad câteva filme cu Jean Harlow şi îi vorbea micu ei
foarte des despre aceasta.” Ajuns la Hollywood în timpul ultimilor ani ai epocii
filmelor mute, Jean Harlow (n scut Harlean ţarpenter) a str b tut drumul
obişnuit urmat de starlete, ap rând în filmele scurte ale lui Hal Roach şi jucând
roluri mici în filme repede date uit rii. S-a lansat în 1930, când a fost
distribuit în rolul feminin principal din filmul îngerii iadului al legendarului
Howard Hughes. Subiectul filmului era legat de avia ia din Primul R zboi
Mondial, iar filmul a avut un succes interna ional. În anul urm tor, Jean
Harlow ap rea în cinci filme, produse de cinci studiouri diferite, inclusiv în
Inamicul public, un impresionant film cu gangsteri, care 1-a consacrat pe
James Cagney şi care a f cut din Warner Ţros. ţel mai mare studio specializat
în filme de acest gen. 1931 avea s fie şi anul în care directorul Columbia
Pictures, Frank Capra, a distribuit-o în Platinum blonde, film care a consacrat-
o. Probabil c Grace McKee nici nu-şi imagina cât dreptate avusese în leg tur
cu viitorul Normei Jeane. Saratoga, ultimul film al lui Jean Harlow, chiar dac
a r mas neterminat, îl avea în rolurile principale şi pe Clark Gabie şi ne este
dificil s ignor m ironia sor ii: ultimul film complet al lui Marilyn a fost
Inadapta ii, în care juca, de asemenea, al turi de Gabie (unii biografi ai lui
Monroe spun c ultimul ei film ar fi Something's Got to Give, dar filmul nu a
fost nici terminat şi nici lansat în cinematografe).1
Note:
1 în afar de rolurile în care erau partenerele lui ţlark Gabie şi care
aveau s reprezinte pentru ele cântecul de leb d , carierele celor dou actri e,
Harlow şi Monroe, mai au în comun şi alte coinciden e. La fel cum avea s fac
şi Marilyn peste câ iva ani, Jean Harlow va poza nud (în Griffith Park în 1928,
fotografiat de Edward Ţower). De asemenea, Harlow a fost prima actri de
cinema care a ap rut pe coperta revistei Life (edi ia din 3 mai 1937). La fel ca
ea, Marilyn a ap rut pe coperta primului num r din Playboy, în august 1954.
Marilyn a primit un scenariu şi propunerea s joace într-un film biografic
despre via a lui Harlow, dar, dup ce 1-a citit, a refuzat, spunându-i
impresarului ei: „Sper s nu îmi fac şi mie asta dup ce o s mor.” Bineîn eles
c , dup dispari ia ei, aşa s-a şi întâmplat – şi chiat de mai multe ori. Fostul ei
so , Arthur Miller, a fost printre primii care au f cut asta. Personajul din After
the Fall este inspirat de Marilyn şi ne prezint o imagine deloc flatant a
acesteia.
„Era ceva pu in neobişnuit în interesul intens al lui Grace fa de Jean
Harlow”, îşi aminteşte Dia Nanouris. „Mama îmi spunea t , de fiecare dat când
o aducea pe feti la serviciu, era ca şi cum ar fi adus-o s dea o prob . O
punea s op ie, s pozeze şi s se strâmbe.” Spunea: „Arat -le ce dr gu eşti,
Norma. Exact ca Jean Harlow! Sau arat -le cum zâmbeşti. Exact ca Jean
Harlow. Arat -le.” Mamei i se p rea cam ciudat. Pân la urm , Norma Jeane
avea doar opt ani. Feti a era pu in machiat , Grace îi punea p rul pe bigudiuri
şi se gândea s îi „ajusteze” pu in nasul! Grace îi d dea s poarte o p l rie cu
boruri enorme ca s îi apere fa a de soare. „Nu-i aşa c e stilat ?” întreba ea.
Dar Grace a fost întotdeauna pu in excentric . Dac ne uit m la pozele ei de pe
vremea aceea, avea p rul blond, decolorat cu peroxid, şi se machia foarte mult,
deşi o f cea bine. Era foarte îngrijit şi pus la punct. Avea ceva teatral în
atitudine. ţând m uit la fotografiile din albumele de familie, nu pot s nu v d
c a exercitat o mare influen asupra aspectului lui Marilyn Monroe.”
Marilyn a fost cea care a descris cel mai bine rela ia dintre ele. „M tuşa
Grace îmi spunea lucruri pe care nimeni nu mi le-ar fi spus. St team una lâng
alta, îmi povestea tot felul de lucruri şi m inea de mân . Era totul foarte nou.
Creştea inima în mine.”
Vizita tulbur toare a lui Gladys
Spre sfârşitul lui 1934, medicii au hot rât c Gladys Ţaker va putea
p r si I sanatoriul din când în când, pentru a petrece unele weekenduri acas .
Datorit faptului c medicamentele pe care le lua p reau s dea rezultate,
doctorii au fost de p rere c ar fi bine pentru ea s poat ieşi din sanatoriu,
atâta timp cât putea fi supravegheat de o persoan responsabil . Desigur c
Grace era ner bd toare ca prietena ei s reintre oarecum în normalitate şi s-a
declarat foarte dornic s 0 aib în grij în timpul perioadelor petrecute în afara
sanatoriului.
Aceste weekenduri petrecute în compania lui Gladys, o dat pe lun sau
mai des şi care au început în luna septembrie, s-au dovedit îns destul de
dificile. Gladys, deşi era ceva mai bine decât în momentul în care fusese
internat , tot nu se ref cuse complet.
Cu ocazia unui astfel de weekend pe la sfârşitul lui noiembrie 1934,
Grace le duse pe Gladys şi pe Norma Jeane la hotelul Ambassador, unde spera
s ia împreun un prânz pl cut, într-un loc elegant. Ambassador era un hotel
foarte I popular, de pe bulevardul Wilshire din Los Angeles, şi cuprindea, în
acea peri-* oad , şi clubul de noapte Coconut Grove, frecventat de cele mai
mari vedete de la Hollywood. De fapt, ştiind c cea de-a şasea decernare anual
a Premiilor Academiei avuseser loc în Fiesta Room cu opt luni înainte, Grace
era sigur c masa într-un loc atât de sofisticat va fi o delectare pentru toate
trei. Mai mult, Grace era mândr de transform rile fizice care avuseser loc în
ultimul an, cât timp o avusese în grij pe feti , şi voia ca Gladys s vad toate
acestea cu ochii ei.
Norma Jeane avea acum p rul lung şi blond, aranjat în bucle care îi
c deau pe umeri. Ochişorii ei erau albaştri ca florile de câmp, iar pe buze avea
o nuan mai aprins de roşu. ţopila p rea mult mai matur decât data
trecut când o v zuse Gladys. De fapt, unele persoane din cercul de prieteni ai
lui Grace considerau c aceste schimb ri erau pu in cam îngrijor toare. Norma
Jeane p rea mult mai matur decât ar fi fost normal la vârsta de opt ani, fiind
parc for at s treac la stadiul de adult – şi nici copil ria ei nu fusese pân
atunci una demn de invidiat. Îns Grace avea o anumit concep ie cu privire
la felul în care Norma Jeane trebuia s arate şi s se comporte în public şi
petrecea mult timp înv ând-o ce trebuie s fac pentru a se ridica la acele
standarde. De exemplu, o înv ase cum s fac o plec ciune, s fie politicoas ,
s îşi priveasc interlocutorii în ochi, s vorbeasc clar şi s pronun e fiecare
silab în parte. Era ca şi cum Grace conducea o şcoal de bune maniere la care
avea înscris un singur elev.
ţonform unei relat ri ulterioare, Gladys nu p ru impresionat în vreun
fel atunci când d du ochii cu aceast nou imagine a fiicei sale. „ţred c am fi
putut lua masa la cafeneaua de jos şi ar fi fost mult mai bine decât aici”, i-a
spus ea lui Grace, ignorând-o pe Norma Jeane. P rea nervoas . De fapt, cât
timp luar masa, Gladys nu avea s îşi schimbe expresia de severitate de pe
chip. „Nu ar trebui s m in în locul la”, insista mereu, vorbind bineîn eles
despre sanatoriu. „Vreau s ies de acolo.”
Norma Jeane, ascult toare şi foarte liniştit , ciugulea f r chef din
farfurie, în timp ce Grace se chinuia s lege o conversa ie cu Gladys.
De fapt, Gladys era prea preocupat în acest moment de tot ceea ce inea
de boala ei, încât nu mai avea timp s îi pese de Norma Jeane sau de oricine
altcineva. Era atât de cufundat în boala ei mintal şi în dorin a de a se elibera,
încât nu conta faptul c o avea în fa chiar pe fiica ei. Scenele de acest fel se
vor repeta în anii urm tori, ori de câte ori Norma Jeane avea de petrecut un
weekend al turi de mama ei. „De fapt, nici nu prea cred c m pl cea prea tare,
darmite s m iubeasc !” îşi va aminti Marilyn. Desigur, existau o mul ime de
motive pentru distan a emo ional ce se aşezase între Gladys şi fiica sa, atât de
multe, încât devenise imposibil s fie explicate celorlal i – spre exemplu, lui
Grace – pentru ca aceştia s poat m car încerca s în eleag ce se întâmpla în
mintea lui Gladys.
La un moment dat, în timpul acestui prânz tulbur tor, Grace i-a zis
Normei: „Spune-i mamei tale ce vrei s te faci când o s fii mare.” Norma Jeane,
probabil dorind s îşi impresioneze mama cu scopul ei m re , se întoarse spre
Gladys, cu ochii str lucind, şi îi spuse: „Vreau s fiu vedet de cinema.” Ca
r spuns la aceast afirma ie, Gladys îi arunc o privire rece, ca de ghea . Apoi
începu din nou s m nânce, f r s îi adreseze un cuvânt.
Norma Jeane într-un orfelinat
ţapitolul urm tor din via a Normei Jeane a fost întotdeauna unul confuz
pentru cei care au dorit s scrie despre Marilyn Monroe. În toamna anului
1935, Grace McKee s-a hot rât s o duc pe Norma Jeane la orfelinatul de pe
bulevardul El ţentro, la num rul 815, din nordul oraşului Los Angeles,
Hollywood.1 Toat lumea s-a întrebat de ce Grace, care nu avea doar instincte
materne puternice fa de Norma Jeane, ci şi visul de a o transforma într-o
vedet , a trimis-o dintr-odat la orfelinat. Unii autori care au scris despre
Marilyn au formulat ipoteza conform c reia familia Atkinson s-ar fi purtat urât
cu Marilyn chiar dac aceasta nu a dat de în eles niciodat în interviurile sale
c acest lucru s-ar fi întâmplat. Îns Grace McKee i-a povestit lui Berniece,
mul i ani mai târziu, c aflase c aceştia nu se purtau frumos cu Norma Jeane
şi de aceea i-a dat afar . Poate c e adev rat, îns familia Atkinson spune c le-
au fost oferite anumite oportunit i în Londra şi s-au hot rât s se reîntoarc
în ara lor natal . În acelaşi timp, Grace devenise custodele legal al tuturor
bunurilor şi problemelor financiare ale lui Gladys, fiind responsabil de
rezolvarea dificult ilor l sate în urm de aceasta. Printre primele decizii s-a
num rat vânzarea casei lui Gladys, pentru a-i pl ti datoriile, în mare parte
cheltuieli medicale. Urm torul punct pe lista ei de priorit i era posibilitatea
adopt rii micu ei Norma Jeane. Era doar o idee pe care avea s o discute
deschis cu prietenii ei (şi se pare c majoritatea prietenilor au fost împotriv ).
Grace deja o considera fiica ei şi ştia c Gladys nu s-ar opune. În ceea ce o
privea, Norma Jeane nu avea cu cine s stea decât cu ea sau cu m tuşa Ida. O
iubea pe „m tuşa Grace” şi sim ea c i nu avea cum s greşeasc în fa a ei. În
aceast perioad , Grace se c s torise şi divor ase deja de cel de-al treilea so şi
acum era la al patrulea. În toate mariajele anterioare, faptul c nu putea avea
copii fusese o problem . De fapt, din aceast cauz , cel pu in unul dintre so ii
ei o p r sise, iar cu ceilal i doi se certase. Cel de-al patrulea so , îns , avea deja
familie. El se numea Ervin Silliman Goddard – şi i se spunea Doc. Cu zece ani
mai tân r decât ea, era divor at şi avea custodia celor trei copii ai s i, în vârst
de nou , şapte şi cinci ani. Lui Doc îi pl cea s inventeze tot felul de lucruri –
de aici îi venea şi porecla – iar profesia lui nu era tocmai una profitabil . Grace
sim ea c mariajul acesta I trebuie s dureze. Trecuse deja de patruzeci de ani
şi îl vedea ca pe ultima şans de a fi cu adev rat fericit . Deşi era foarte
înc p ânat şi independent , înc mai dorea s aib un partener de via . „Nu
vreau s îmb trânesc singur ”, spunea ea. Şi considera c micu a Norma Jeane
s-ar fi încadrat perfect în noua ei familie. Îns , în calea ei, avea s se aşeze un
obstacol demn de luat în seam . „ Din cauza faptului c Norma Jeane se
ataşase foarte tare de Grace, i-a fost foarte greu s îşi vad tutorele
îndreptându-şi aten ia nu doar asupra unui b rbat, ci şi a fiicei acestuia, Nona,
singura dintre cei trei copii care locuia cu el în acea perioad . F r îndoial c
toate acestea au f cut-o pe Norma Jeane s se întrebe dac nu va fi
abandonat . Avusese atât de mult de suferit în cei nou
Note:
1 Acest orfelinat a fost reconstruit în 1956 şi, un an mai târziu, a primit
numele de Orfelinatul Hollygrove.
Ani de via şi acum se gândea c o poate pierde şi pe Grace.
Comportamentul feti ei s-a schimbat ca reac ie la aceste îngrijor ri: începu s
aib toane şi ieşiri emo ionale alarmante. Începu s îi cear tot felul de lucruri
imposibile lui Grace, plângând ori de câte ori aceasta nu putea fi cu ea. Uneori
se în elegea de minune cu Nona, îns , de cele mai multe ori, nu se în elegeau
deloc. Temerile Normei Jeane de a o pierde pe Grace devenir rapid realitate.
Lui Doc i se p rea c nu are destui bani nici m car pentru a creşte un singur
copil, deşi dorea s -i aduc cât mai repede şi pe ceilal i doi copii s locuiasc la
el. „ţred c ar trebui s plece”, a spus el cu privire la Norma Jeane. Grace se
temea c , dac nu va face ceva în curând, va ajunge s fie din nou singur . Şi,
cu siguran , nu dorea s îşi piard noul so . Ceea ce îşi dorea cu adev rat era
s o adopte pe Norma Jeane şi s tr iasc cu to ii pân la adânci b trâne i.
Neştiind ce s mai fac , lu o hot râre dificil . O lu pe Norma Jeane la o
plimbare scurt şi îi explic , între patru ochi, faptul c trebuia s o trimit la
un orfelinat, „dar numai o perioad , î i promit.” Bineîn eles c Norma Jeane nu
în elegea aceast decizie. „O s fiu cuminte”, a spus ea plângând. „Te rog, nu
m trimite acolo.” Grace încerc s o calmeze, dar în zadar.
Nu se ştie cum, dar Ida Ţolender a aflat c Norma Jeane urma s fie
trimis la orfelinat. „Nici s nu se gândeasc ”, a fost reac ia ei, relatat de o
rud . „A spus c nu o s permit în ruptul capului acest lucru. O sun pe
Grace şi îi spuse: „Te rog, te implor, las -ne s o adopt m. Sau cel pu in las -
ne s avem din nou grij de ea. Nu o duce la orfelinat. Gândeşte-te la binele ei.
Fratelui şi surorilor ei le e dor de ea. O iubim. Aici, cu noi, era la ea acas . Nu-i
face asta!„„.
De fapt, se ştia deja c Grace Goddard nu o pl cea pe Ida. I se p rea c
era prea posesiv atunci când venea vorba de Norma Jeane. În plus, îi
promisese lui Gladys c nu-i va permite Idei s o ia pe fat . Se pare c Gladys îi
spusese c , dac o va l sa pe Ida s o ia pe Norma Jeane, nu o vor mai vedea
niciodat pe feti . Desigur c aceast afirma ie era aceea a unui om bolnav,
îns Grace s-a l sat influen at . ţele dou femei aveau în cap ideea c Ida
Bolender le era duşman şi nimic nu putea s le schimbe aceast p rere.
În aceast perioad , Ida Ţolender îi trimise o scrisoare lui Grace Goddard
în care îi amintea câte f cuse pentru Norma Jeane. „Am iubit-o, am avut grij
de ea. ţând era bolnav , am îngrijit-o. Împreun cu so ul meu, am fost singura
ei familie şi ne-am bucura tare mult s o putem lua înapoi, în loc s o vedem
dus la un orfelinat însp imânt tor.” „î i mul umesc de ofert ”, îi r spunse
Grace Idei. „Dar am f cut deja demersurile în ceea ce o priveşte pe Norma
Jeane.”
Pe 13 septembrie 1935, Grace împacheta lucrurile Normei Jeane într-o
valiz şi o plas de cump r turi şi o duse pe micu la noua ei cas .
„ţredeam c m duce la închisoare”, îşi amintea Marilyn, mul i ani mai
târziu. „ţe le f cusem de se descotoroseau acum de mine? Mi-era fric de orice
şi mi-era chiar team s ar t cât de însp imântat sunt. Nu mai puteam face
altceva decât s plâng.”
Norma Jeane avea nou ani când a ajuns la Casa de copii din Los
Angeles. ţa adult, Marilyn Monroe avea s prezinte întotdeauna perioada
petrecut acolo – aproximativ un an şi jum tate, din 1935 pân la mijlocul lui
1937 – drept una dintre cele mai întunecate perioade din via a ei. „Şti i cum e
s te împing cineva cu for a într-o situa ie necunoscut , incert ?” a întrebat
ea odat . Ea îşi mai amintea şi c nu se sim ea ca o orfan , pentru c mama ei
tr ia şi pentru c o avea şi pe m tuşa Grace. Nu voia s mearg la orfelinat şi
st tea pe treptele cl dirii strigând în gura mare: „Dar eu nu sunt orfan . Nu
sunt orfan .” Astfel, tr i înc o întâmplare nefericit , într-un destin deja plin de
disperare şi de triste e.
 Fratele vitreg al Magdei Bernard, Tony, a locuit în Casa de copii din Los
Angeles în aceeaşi perioad ca Norma Jeane. Magda Ţernard îşi aminteşte:
„Familia mea se afla într-o situa ie dificil : a fost nevoie ca Tony s stea la
orfelinat pân când puteam s îl lu m din nou acas . Îns veneam s îl vedem
în fiecare s pt mân . Mi-o amintesc foarte bine pe Norma Jeane. Era o feti
dr gu , cu ochii albaştri şi cu un suflet bun şi tot ce îşi dorea era s fie iubit .
Era un copil frumos, dar trist.
Orfelinatul nu era un loc atât de r u precum a i crede, dac judeca i doar
dup spusele Normei [ca adult]. P rerea mea este c se purtau cum trebuie cu
copiii. La orfelinat erau aproape şaizeci de copii, dintre care dou zeci şi cinci
erau fete. În fiecare camer erau câte dou sprezece paturi. ţopiii aveau vârste
1 cuprinse între şase şi paisprezece ani. În vacan e se organizau petreceri,
excursii de o zi la plaj . Orfelinatul avea | şi o cas pe plaj în care îi duceau
destul de des pe copii ca s se poat juca în nisip şi în ap . Toat lumea primea
cadouri de ţr ciun. Li se d deau şi ceva bani de buzunar, pentru dulciuri. Îi
duceau la circ şi organizau tot felul de excursii de o zi în locuri cum ar fi
Observatorul Parcului Griffith. Erau duşi şi la studiourile RKO, unde puteau
face cunoştin cu vedete. În timpul s pt mânii, îmbr ca i în uniformele lor de
pânz , mergeau la şcoala Vine Street. Duminica Se îmbr cau frumos şi
mergeau la slujba ce avea loc la biserica metodist Vine Street. ţred c situa ia
copiilor era destul de bun .
Ştiu c , în anii ce au urmat, Marilyn s-a plâns de sarcinile pe care le avea
de îndeplinit la orfelinat. in minte c a povestit c avea de sp lat sute de
farfurii şi uneori st tea ore întregi şi sp la rufe. Spunea c trebuia s cure e
toaletele ' şi s spele pe jos. Exagera!”
Dup ce Marilyn a devenit faimoas , doamna Ingraham, reprezentant a
orfelinatului, a declarat: „ţhiar nu ştiu de ce povesteşte domnişoara Monroe
lucrurile astea groaznice. Şi de ce ziarele îi public tot timpul declara iile,
oricare ar fi ele. Povestea asta cum c Marilyn trebuia s spele vasele e chiar
stupid . ' Niciodat nu a trebuit s spele vasele. Niciodat nu a cur at
toaletele. Trebuia s ştearg vasele o or pe s pt mân . Asta-i tot. Trebuia s
îşi fac singur patul şi s îşi fac ordine în locul în care se juca, atât doar.”
„Uneori, m trezeam şi aveam impresia c am murit”, i-a povestit odat Marilyn
unui prieten pe nume Ralph Roberts, despre aceast perioad . „Era ca şi cum
murisem în somn şi nu m mai aflam în corpul meu. Nu mai sim eam nimic şi
aveam impresia c lumea din jurul meu se sfârşise. Totul p rea atât de departe
şi era ca şi cum nimic nu m mai putea afecta vreodat .”
Probabil c cele mai interesante lucruri care pot fi spuse despre aceste
zile groaznice ale copil riei lui Marilyn sunt relat rile sale despre petrecerea
timpului liber. Se retr gea în lumea ei imaginar şi visa s fie aleas din
mul imea de copii pentru c era special . „Visam s m fac atât de frumoas ,
încât lumea s întoarc capul dup mine”, îşi amintea aceasta. Visam s m
plimb cu mândrie în haine frumoase şi s m admire toat lumea – b rba i şi
femei – şi s aud numai cuvinte de laud . Inventam singur cuvintele frumoase
pe care mi-ar fi pl cut s le aud şi le repetam cu voce tare, ca şi cum altcineva
le-ar fi spus.”1
 Grace versus Ida
Grace Goddard crezuse c nu mai are nici o alt posibilitate decât s o
duc pe Norma Jeane Mortensen la orfelinat, îns îi era, în continuare,
devotat . În via , lucrurile nu îi ieşiser chiar aşa cum sperase, dar era
hot rât s o aduc , într-o zi, pe Norma Jeane înapoi, în casa familiei Goddard.
Între timp, o vizita pe Norma Jeane s pt mânal, aducându-i cadouri şi haine
noi. Uneori, o lua de acolo şi mergea cu ea la film. „Se sim ea foarte vinovat ”,
spune Ţea Thomas. „Pleca de fiecare dat plângând de acolo. Dar, cât era cu
ea, discutau despre filme şi Grace îi spunea Normei Jeane: „într-o bun zi, o s
fii exact ca Shirley Temple. Ai r bdare şi o s vezi.„ Nu renun ase la ideea c
Norma Jeane va fi actri de cinema, dar trecuse de la idealul reprezentat de
Jean Harlow la Shirley Temple.”
Activit ile zilnice de la orfelinat ale Normei Jeane se schimbaser
considerabil când au început s o viziteze Ida şi Wayne Bolender. Având în
vedere cât de mult ineau la ea, nu e de mirare c voiau s o vad . Norma
Jeane s-a bucurat enorm atunci când i-a v zut. Îi considera în continuare
p rin ii ei şi, dac
Note:
1 Şi, bineîn eles, dorin a i s-a împlinit – b rba i şi femei. O poveste
interesant spus de James Haspiel, care a scris despre via a lui Marilyn
Monroe: „Avea un fel de „Vineri”, pe nume Peter Leonardi, care o ducea cu
maşina peste tot prin oraş. Într-o zi, Marilyn a mers la cump r turi la Saks pe
Fifth Avenue cu sora acestuia, Marie. Dup ce s-au întors în apartamentul lui
Marilyn din Waldorf Towers, voiau s probeze câteva din haine. Dar Marilyn a
spus c vrea s fac o baie înainte de a îmbr ca hainele cele noi. S-a dus în
baie, a intrat în cad şi cele dou femei au continuat s discute, Marie fiind în
sufragerie.
Pân la urm , Marilyn a spus: „Vino încoace, s te aud mai bine.”
Marie, aceast femeie cu orient ri 100% hetero-sexuale, a intrat în baie şi
avea s îmi povesteasc mai târziu: „Jimmy, tn-am uitat în cad şi, când am
v zut ce frumoas era, mi s-a t iat respira ia. Nu mi-a venit s cred. Chiar şi
degetele de la picioare erau frumoase. M-am sim it atras lâng ea şi i-am
spus: „Marilyn, trebuie s plec. ţhiar acum!„ Dac nu plecam, m-aş fi apropiat
de ea şi m-aş fi f cut de râs!”„ lucrurile ar fi depins de ea, cu siguran ar fi
locuit şi acum cu ei şi cu fra ii ei Vitregi şi nu împreun cu nişte str ini, într-
un orfelinat. De fiecare dat , Ida venea la orfelinat cu pr jiturele calde cu
ciocolat şi cu h inu e de la surorile vitrege ale Normei Jeane, iar feti a îi
povestea cum ea avea s fie urm toarea Shirley Temple. ţurând, chiar şi Ida
începu s o încurajeze s viseze Ia o carier asem n toare lui Shirley Temple.
Când Norma Jeane i-a spus lucrurile acestea lui Grace, aceasta deveni
suspicioas . I se p rea ciudat c o femeie credincioas şi adesea habotnic ,
precum Ida Ţolender, începuse s încurajeze visele de vedet ale Normei Jeane.
Rudele Iui Grace îşi amintesc c aceasta, cu cât se gândea mai mult la acest
lucru, cu atât se întrista din ce în ce mai tare. Pân la urm , vremurile erau
grele. Wayne Bolender era poştaş şi bugetarii erau în pericol pe timpul crizei.
Oare Ida se gândea c ar putea profita de pe urma Normei Jeane? Fata era
neobişnuit de frumoas şi poate chiar talentat . Grace se gândea c , dac ea
era convins c acest lucru se va întâmpla – c fata va fi renumit – de ce s nu
gândeasc şi Ida la fel?
„ţând Grace o întreba pe Norma Jeane despre ce discutase cu Ida,
r spunsul era întotdeauna: „Shirley Temple, Shirley Temple, Shirley Temple.„„,
povesteşte Ţea Thomas. „Lui Grace nu îi pl cea asta. Şi aşa nu o pl cea pe Ida
şi, acum, c se ar ta brusc interesat de aspira iile de vedet de cinema ale
Normei Jeane, era deja prea ciudat. Nu-mi permit s spun c Grace ar fi dorit
s o exploateze, dar. ţe pot s spun cu siguran este c nu voia ca Norma
Jeane s mai fie vizitat de Ida.” într-adev r, pe 5 decembrie 1935, Grace i-a
scris o scrisoare furioas direc-I toarei orfelinatului, Sula Dewey – o femeie în
vârst , cumsecade, cu un aspect obişnuit de bunic – spunându-i c nimeni nu
mai avea voie „s o vad sau s vorbeasc cu micu a Norma Jeane f r
permisiunea mea scris ”. Uneori, Normei Jeane i se spunea Baker, dar nimeni
nu folosea cu consecven un nume de I familie, nici m car Grace. Mai mult,
Grace a subliniat foarte clar în scrisoarea „„ ei c o anumit persoan nu
trebuia l sat s o viziteze pe fat , orice s-ar întâmpla. Era vorba de Ida
Bolender. A scris şi c Norma Jeane era foarte sup rat de fiecare dat când
primea o vizit din partea Idei. Directoarea nu avea cum s ştie c lucrurile
scrise de aceasta nu sunt adev rate. Doamna Dewey îi scrise lui Grace,
confirmând: „Norma nu e aceeaşi dup ce o viziteaz doamna Ţ. Nu pare la fel
de fericit .” în final, directoarea trase concluzia: „Voi face aşa cum mi-a i cerut.”
îns , într-o scrisoare ulterioar , se pare c doamna Dewey îşi schimbase
p rerea: „Probabil c nu e o idee prea bun s evalu m st rile Normei Jeane în
func ie de vizitatorii pe care îi are. Am observat c feti a aceasta e uneori trist
f r vreun motiv anume. Dac m gândesc bine, nu cred c e de preferat s o
inem departe de doamna B. Ieri am purtat o conversa ie îndelungat la telefon
cu dânsa. Sunt convins c problemele nu apar din cauza ei. Aş dori s ne
întâlnim ca s discut m despre vizitele viitoare ale domnului şi doamnei B.”
Grace r spunse imediat printr-o scrisoare foarte succint : „V rog s proceda i
cum v-am rugat. Am motive bine întemeiate s v cer asta. V-aş fi
recunosc toare dac mi-a i respecta dorin a.” „ţred c toate astea spun mult
mai multe despre Grace decât despre Ida”, declar Ţea Thomas. „S fim serioşi,
Ida nu avea nici un gând s o introduc pe Norma Jeane în cinematografie ca
s o exploateze. ţum ar fi putut s fac asta? Nu avea nici o leg tur cu
domeniul. Grace era cea care avea rela ii. Dup mine, asta este o dovad a
paranoiei lui Grace.
Rela ia dintre cele dou femei a devenit extrem de tensionat , mai ales
când Ida a aflat c nu mai are voie s o viziteze pe Norma Jeane. V imagina i
ce reac ie a avut când s-a dus într-o zi la orfelinat şi doamna Dewey i-a explicat
în termeni foarte neclari c nu mai avea dreptul s o viziteze pe micu . Trebuie
s spunem îns c , dup aceea, Ida nu a disp rut pur şi simplu de pe fa a
p mântului.„ în sfârşit, pe 26 iunie 1937, Norma Jeane p r sea ţasa de copii
din Los Angeles pentru a locui din nou cu Grace şi cu Doc Goddard. ţu o lun
în urm , tân ra actri , modelul dup care Grace spera s o croiasc pe Norma
Jeane -Jean Harlow – murise, la numai dou zecişişase de ani. Cu o înclina ie
aparte pentru declara iile teatrale, Marilyn Monroe şi-a amintit mul i ani mai
târziu c a avut „un sentiment ciudat de eliberare într-o lume în care Jean
Harlow nu mai era în via .”1
Grace spera c , dac Norma Jeane se va muta înapoi la ei acas , ea îl va
putea convinge pe so ul ei c acolo îi e locul. Îns nu a fost s fie. Norma Jeane
era pentru a doua oar în casa familiei Goddard şi din nou agita ia produs în
via a de familie avea s o conving pe Grace c mariajul îi putea fi afectat. E
greu de crezut c o feti ar fi putut cauza un asemenea haos şi, dac analiz m
bine situa ia, vom descoperi c problemele dintre Grace şi Doc, probabil, nu
aveau nimic de-a face cu Norma Jeane. În perioada aceea, Doc bea foarte mult
şi Marilyn şi-a amintit, mul i ani mai târziu, c acest lucru o f cea s nu se
simt deloc în largul ei. „De câteva ori mi-a spus: „Nu vrei s m s ru i?„
Atunci fugeam repede din camer . M speria.”
Dup şase luni de şedere la familia Goddard, lui Norma Jeane i se f cea
din nou bagajul. „Dar vreau s stau aici”, i-a spus lui Grace. „Ştiu”, îi r spunse
aceasta. „Dar a sosit momentul s pleci.” într-adev r, mereu era momentul ca
Norma Jeane s plece, nu-i aşa? Poate ar fi fost mai bine dac o l sau la
orfelinat, îns , de fiecare dat când venea la ea în vizit , se vedea clar c fata
era nefericit .
În decembrie 1937, când avea cam unsprezece ani, Norma Jeane fu
înscris la şcoala primar Lankershim şi Grace o rug pe m tuşa fetei, Olive
Monroe, s o primeasc la ea acas , în North Hollywood. Olive Monroe avea şi
ea
Note:
1 în octombrie 1947, la zece ani dup ce Norma Jeane p r seşte
orfelinatul, doamna Dewey îi scrie lui Grace Goddard s o întrebe ce mai face
fata. Grace îi r spunde: „Norma Jeane [sic] Ţaker arc un mare succes în filme
şi promite s devin vedet . Este o femeie foarte frumoas , iar numele ei de
actri este Marilyn Monroe.” problemele ei. Cu zece ani înainte, so ul ei,
Marion Otis – fratele lui Gladys, cel pe care Delia îl „d duse afar ” din familie –
o p r sise pe Olive şi pe cei trei copii ai lor. Mama ei, Ida Marvin, o femeie
foarte disciplinat , s-a mutat la ea, dar cele dou nu se în elegeau deloc.
Familia aceasta dezbinat s r cise şi de-abia mai aveau din ce tr i. E de
mirare faptul c Olive a acceptat s o primeasc pe Norma Jeane şi faptul c
Grace i-a cerut s fac acest lucru însemna c era disperat s g seasc rapid
o cas pentru micu a ei povar . Odat ajuns acolo, Normei Jeane nu avea s îi
plac deloc via a al turi de familia Monroe. „ţopiii ştiau c eram rud cu ei”, şi-
a amintit ea, „dar m sim eam ca pe o insul pustie cu nişte b ştinaşi primitivi
din mun ii Apalaşi. Eram mai singur şi mai departe de toate decât fusesem
vreodat . Sim eam din plin necazurile vie ii şi asta m deprima atât de mult,
încât mi se f cea r u şi nu mai puteam mânca. În pu inele momente când
reuşeam s m nânc ceva, vomitam.” Marilyn îşi va aduce aminte c era mereu
ultima la rând, „fie c era vorba de micul dejun, de joac , de baie sau de
culcare.”
Norma Jeane afl c are o sor vitreg în iarna lui 1938, Gladys Ţaker,
care era în continuare internat la Spitalul de stat Agnews din San Jose,
ţalifornia, era mai disperat ca oricând. De fapt, aproape reuşise s evadeze de
acolo. Încercarea ei a fost precipitat de mai multe telefoane primite de la
Edward Mortenson, fostul ei so , b rbatul despre care declarase în certificatul
de naştere al Normei Jeane c ar fi tat l acesteia. Gladys ţredea c Mortenson
nu mai era în via , îns el era bine s n tos şi se declara dornic s reia rela ia
cu ea. Cum se putea întâmpla aşa ceva, mai ales c era chis în sanatoriu?
Gladys – care avea s dovedeasc , în repetate rânduri, c foarte hot rât s îşi
recapete libertatea – a f cut rost, nu se ştie cum, de o niform de asistent
medical , a îmbr cat-o şi a fugit din sanatoriu. A fost sit dup ore întregi de
c utare, colindând pe strad , f r s ştie unde este „u încotro se îndreapt . Mai
târziu, aceasta a explicat c Mortenson îi promisese se întâlneasc cu ea la o
anumit adres dac va reuşi s evadeze. Îns el nu venit la adresa respectiv .
S-a întors în sanatoriu f r nici o problem , dar cu ima frânt . Tot în acea
s pt mân , când Grace Goddard veni la ea în vizit , ladys a implorat-o s o
scoat de acolo. Îns Grace ştia bine care e situa ia, ladys era în mod evident
instabil mintal şi se afla exact acolo unde trebuia se afle în acea perioad
din via a ei. Grace nu avu de ales decât s refuze g min ile prietenei sale. Îns
Gladys încerc şi altfel. Îi scrise fiicei ei, Berniece, e care nu mai ştia nimic de
mult timp. Bineîn eles c , la început, nu a ştiut unde o g seasc şi a trimis
scrisoarea unei rude a fostului ei so , în Flat Lick, ntucky. Nu se ştie cum, dar
scrisoarea a ajuns în mâinile lui Jasper. Acesta nu tia în ce fel anume s
procedeze, dar, dup ce discut problema cu so ia sa, o rî sceptic s i-o dea
lui Ţerniece. Ţerniece avea deja nou sprezece ani. Se c s torise recent, locuia
în Pineville şi era îns rcinat cu primul ei copil – nepotul lui Gladys.
Berniece a fost uimit când a primit o scrisoare de la mama ei, o femeie
despre care credea de mult timp c nu mai e în via . ţhiar dac nu ştia multe
despre Gladys, lucrurile pe care le cunoştea nu erau prea pl cute. Ani de zile,
mama ei vitreg , Maggie, o criticase pe Gladys c îşi p r sise copiii, ca şi cum
Gladys avusese de ales. Fiica lui Berniece, Mona Rae Miracle, povesteşte c tot
ce aflase mama ei despre Gladys trebuia „scos cu cleştele de la Jasper şi
Marie.” îns Ţerniece era în continuare curioas cu privire la mama ei şi
p strase mereu o fotografie înr mat a acesteia, pe noptier . Îi amintea adesea
lui Jasper cât de frumoas era mama ei şi acesta era de acord, dar ştia c , din
p cate, era o femeie iresponsabil . Lui Ţerniece îi era clar faptul c nu va putea
avea niciodat o rela ie adev rat cu mama sa şi, dup ani de zile de speran e,
acum se gândea la Gladys ca şi când ar fi fost moart . Apoi primi o scrisoare de
la aceasta, sosit parc din neant. În scrisoare, Gladys o ruga s o scoat din
sanatoriu. Îi cerea lui Ţerniece s ia leg tura cu o m tuş a lui Gladys, Dora,
care locuia în Oregon, şi s îi cear s o scoat de acolo. Apoi îi d dea lui
Berniece o veste uimitoare. O anun a c are o sor vitreg , în vârst de
doisprezece ani, pe nume Norma Jeane. Gladys îi trimise lui Berniece şi adresa
Normei Jeane şi a lui Grace Goddard, sugerându-i s le contacteze.
Ţerniece era surprins : aflase c mama ei era în via , dar internat într-
un spital de boli nervoase şi c avea o sor vitreg . Nu înc pea nici o discu ie:
îşi dorea s ia leg tura cu aceasta. Se hot rî s îi scrie mai întâi lui Grace. O
s pt mân mai târziu, primi r spuns de la Grace, care era entuziasmat şi îi
sugera s îi scrie Normei Jeane. Apoi Grace i-a spus Normei Jeane c are o sor
vitreg . „Grace s-a gândit c îi va prinde bine Normei Jeane s ştie c nu e
singur pe lume”, şi-a amintit o rud a lui Grace, „c avea o rud care chiar
voia s o cunoasc . Toate p reau c se aranjeaz : scrisoarea lui Gladys c tre
Ţerniece, hot rârea lui Grace c era bine ca Ţerniece s o contacteze pe Norma
Jeane şi faptul c Norma Jeane afla c are o sor .”
Norma Jeane a fost foarte mirat când a aflat c are o sor vitreg în
Kentucky. „Era ca şi cum rug ciunile ei primeau, în sfârşit, un r spuns”,
povesteşte un membru al familiei. „Totul s-a schimbat pentru Norma Jeane.
Voia s o cunoasc pe Ţerniece, s afle totul despre ea. I-a scris o scrisoare, în
care i-a trimis şi o poz cu ea. Ţerniece i-a r spuns imediat, trimi ându-i şi ea o
poz . Leg tura dintre ele a fost uimitoare înc de la început. Înc de la prima
scrisoare, Norma Jeane se semna „sora ta„. Între ea şi Berniece s-a legat o
prietenie nou , care va dura toat via a Normei Jeane.” „Ambele crescusem cu
sentimentul c fuseser m abandonate”, va explica Berniece mul i ani mai
târziu, „şi, chiar dac ni se spusese amândurora c suntem frumoase şi
talentate, aveam în continuare nevoie de foarte mult curaj şi de putere. Ne-am
sprijinit una pe cealalt .”
Norma Jeane se c s toreşte în toamna anului 1938, s-a hot rât c
Norma Jeane Mortensen va merge s locuiasc cu Edith Ana Lower, sora tat lui
lui Grace. Lower p rea cea mai indicat persoan care s aib grij de Norma
Jeane, în compara ie cu to i cei care st tuser cu ea de-a lungul anilor. La
vârsta de cincizeci şi opt de ani, Edith Ana Lower era o femeie blând , cu p rul
grizonat şi care p rea c doreşte binele tuturor celor din via a ei. Divor at , dar
stabil din punct de vedere financiar, aceasta era proprietara unui imobil de
dou etaje pe bulevardul Nebraska, la num rul 11348, închiriind unul dintre
etaje, în timp ce ea locuia în cel lalt. Lucra, de asemenea, ca propov duitor al
Ştiin ei Creştine, adic st tea şi se ruga împreun cu clien ii şi le preda
înv turile lui Mary Ţaker Eddy, fondatoarea mişc rii Ştiin ei Creştine. O
femeie cu o gândire pozitiv şi extrem de spiritual , Ana va avea o influen
foarte bun asupra vie ii Normei Jeane. Aceasta din urm o numi în scurt timp
„m tuşa Ana” şi cele dou se vor în elege de minune, înc de la început.
ţând Norma Jeane se mut la ea, Ana îşi stabili prioritatea de a purta cu
aceasta discu ii motivante, pentru a-i forma respectul de sine. „I-a spus c nu
trebuie s dea importan lucrurilor pe care le cred ceilal i despre ea”, relateaz
Marybeth Miller-Donovan, a c rei m tuş , Ethel, era cea mai bun prieten a
Anei. „îi amintea c este o fat frumoas nu numai în exterior, ci şi în interior şi
c nu are nici un motiv s se simt altfel.”
La aproximativ un an jum tate dup ce s-a mutat la Ana, Norma Jeane
va începe s frecventeze cursurile gimnaziului Emerson din Westwood, la vârsta
de treisprezece ani. Mabel Ella Campbell, profesoara ei de ştiin e, îşi aminteşte
odat : „Ar ta ca un copil de care nu prea avea nimeni grij . Hainele o
diferen iau pu in de restul fetelor.” Odat ajuns acolo, va începe s afişeze mai
mult încredere de sine, îmbr cându-se cu haine care îi puneau în eviden
silueta şi folosind ceva mai mult machiaj decât celelalte fete. Începuse s se
vad într-o lumin diferit şi, în curând, şi ceilal i o vor vedea astfel, devenind
foarte pl cut în rândul colegilor. Aceasta este perioada în care va începe s îşi
dea seama de valoarea frumuse ii sale şi de efectele pozitive pe care aceasta le
putea avea asupra ei. Începuse s îşi considere aspectul exterior atr g tor ca pe
o entitate aparte, f r vreo leg tur cu sexualitatea. Într-adev r, acesta era un
magnet care îi putea atrage pe ceilal i. Când şi-a dat seama de toate acestea, a
început s caute metode de a-i face pe ceilal i s o iubeasc şi mai mult şi s o
considere chiar şi mai frumoas . Aspectul ei suferea din ce în ce mai multe
îmbun t iri. Machiaj. Ruj. Haine mai strâmte. Voia s fac tot posibilul pentru
„îmbun t irea ofertei”. Începu s creeze un personaj pe care oamenii nu numai
c îl vor iubi, ci îl vor adora – proces care va începe la vârsta de treisprezece ani
şi va continua pân la moartea ei, la treizeci şi şase de ani. „Pân atunci,
sim eam c sunt în; afara lumii”, îşi va aminti ea mai târziu, „şi, dintr-odat ,
lumea se deschidea în fa a mea. Chiar şi fetele îmi d deau ceva aten ie pentru
c se gândeau: „Hmmm, e bine s ai de a face cu ea.„ Drumul pân la şcoal
era lung – trei kilometri jum tate pân la şcoal şi trei kilometri jum tate
înapoi, spre cas – dar era o pl cere. To i b rba ii claxonau. Lumea devenise
prietenoas .”
ţhiar dac a avut o influen clar în via a tinerei fete, perioada
petrecut de Norma Jeane la Ana nu va dura mult. Acum în vârst de şaizeci de
ani, Ana avea probleme de s n tate, chiar şi cu inima. Deşi nu dorea s fac
acest lucra, aceasta se va hot rî, în februarie 1940, s o trimit pe fat înapoi,
la Grace şi la Doc Goddard. Ana avea s se mute în West Los Angeles, iar
familia Goddard, în vechea ei cas de pe Van Nuys. Dar, înainte ca drumurile
Anei şi al Normei Jeane s se despart , Ana îi vorbi despre încrederea în
propriile for e. „Nu trebuie s depinzi toat via a de ceilal i”, i-a spus ea, dup
cum îşi aminteşte un prieten de familie. „ţând o s creşti mare, va trebui s fii
pe picioarele tale. Eu nu o s pot fi mereu lâng tine. De fapt, nimeni nu va fi
mereu al turi de tine.”
Norma Jeane spera c de data aceasta se va putea integra în sânul
familiei Goddard. Începutul p rea promi tor. Dup ce se mut înapoi cu Grace
şi cu Doc, Norma Jeane se împrieteni cu fiica lui Doc, BeBe, şi chiar cu rudele
mai îndep rtate ale familiei Goddard. Acum, c Norma Jeane avea mai mult
încredere în sine, p reau s izbucneasc mai pu ine conflicte între ea şi familia
Goddard.
În septembrie 1941, Norma Jeane şi ŢeŢe intrar la liceul Van Nuys.
Transportul fetelor la şcoal genera o problem destul de important . Locuin a
anterioar a lui Grace era în apropierea liceului Van Nuys. ţasa Anei – în care
locuia acum împreun cu Norma Jeane – era destul de departe de şcoal .
V zând c Norma Jeane era în sfârşit fericit şi pl cut de ceilal i, Grace nu
dori s o înscrie la alt şcoal . Grace era înc destul de apropiat de fosta ei
vecin , Ethel Dougherty şi ştia c fiul lui Ethel, Jim, avea maşin . Dac , dup
şcoal , fetele mergeau pân acas la familia Dougherty, le-ar putea duce apoi
Jim pân la ele în cartier? Ethel 1-a întrebat pe Jim, care a privit ideea cu
reticen , spunând c fetele erau mici şi puse pe şotii – el era cu cinci ani mai
mare decât ele – şi ştia c nu puteau avea nimic în comun. Totuşi, a c zut de
acord.
 N scut pe 12 aprilie 1921, în Los Angeles, James Dougherty era un tân r
chipeş, cu p rul şaten auriu ciufulit şi cu nişte ochi albaştri atât de adânci,
încât uneori p reau violet. Deasupra zâmbetului s u larg, care-i dezvelea
dantura, purta o musta tuns scurt.
Înalt şi robust, era un tân r cu o conforma ie atletic . Era cel mai mic
dintre cei cinci copii care crescuser în condi ii dificile, familia lui aflându-se
mereu într-un impas financiar. Foarte popular la şcoal , f cea parte din echipa
de fotbal a şcolii şi era preşedintele organiza iei elevilor din ultimul an. Grace îl
pl cea foarte mult şi se gândea c ar fi o pereche potrivit pentru Norma Jeane.
Ea a fost cea care a pus la cale prima întâlnire dintre Jim şi Norma Jeane, la o
petrecere, în 1941. Dup câteva întâlniri, era clar c cei doi se ar tau cel pu in
interesa i unul de cel lalt. Pare ciudat c Grace s-a hot rât s încurajeze rela ia
Normei Jeane cu Jim, care era mai mare decât ea, dar nu mai pare ciudat dup
ce afl m ce a urmat. În aceast perioad , Doc Goddard a ob inut o slujb ca şef
de vânz ri pe ţoasta de Est la compania Adel Precision şi familia Goddard se
hot rî s se mute în Virginia. Hot râr , de asemenea, c Norma Jeane nu va
merge I cu ei. Doc pur şi simplu nu dorea s poarte responsabilitatea unui
copil, în plus fa de marea mutare. Deci, ce era de f cut cu Norma Jeane de
data aceasta?
Norma Jeane era, bineîn eles, foarte deziluzionat . Avusese mereu
încredere în Grace şi acum, c era l sat balt , nu putea s simt decât c
încrederea îi fusese tr dat . „Dar, cu siguran , avea dreptate”, observ Jim
Dougherty. „ţând Grace o luase pe Norma Jeane de la orfelinat pentru a o duce
la ultima ei familie „adoptiv „, îi spusese c era cea din urm oar când i se
întâmpl acest lucru. Norma Jeane vedea cum Grace îşi încalc acum
promisiunea.”
Dup epuizarea tuturor posibilit ilor, se p rea c Norma Jeane va trebui
s ' se întoarc la orfelinat şi s aştepte fie s fie adoptat , fie s împlineasc i
optsprezece ani. Ştiind cât de nefericit va fi dac se va întoarce acolo, Grace |
c uta cu disperare o solu ie pentru a evita asta. În consecin , puse la cale un
plan împreun cu Ethel Dougherty. „ţe ar fi dac fiul t u s-ar c s tori cu
Norma Jeane?” suger Grace. „Aşa nu ar mai fi nevoie s mearg la orfelinat şi,
oricum, nu e ca şi cum cei doi nu s-ar pl cea deja.” Ethel fu şi ea de p rere c
era o idee bun , spunându-i asta şi fiului ei.
Norma Jeane urma s împlineasc şaisprezece ani în iunie şi aceasta era
vârsta legal pentru c s torie în ţalifornia. ţhiar dac Jim era de p rere c
Norma Jeane era prea mic pentru el, trebui totuşi s recunoasc faptul c o
pl cea. Era dr gu şi simpatic .
Dar s ias cu ea în oraş era una şi s se c s toreasc cu ea era altceva.
Mul i ani mai târziu, când Jim va discuta despre procesele de conştiin pe care
şi le f cuse în acea perioad , va spune c nu g sea nici un motiv plauzibil ca s
resping ideea, mai ales c aşa o putea salva pe Norma Jeane de la orfelinat.
Cât despre ea, Norma Jeane nu avea mare lucru de spus în problema
aceasta. ţând îi prezentar ideea, c zu de acord, îns cu reticen . Pân atunci
nu v zuse nici o c s torie reuşit şi îi era şi team de consecin ele statutului de
so ie a lui Dougherty. Problema intimit ii o m cina cel mai tare. ţând şi-a
exprimat toate aceste temeri în fa a lui Grace, aceasta încerc s fie
în eleg toare, spunându-i c „va înv a cu timpul”. Probabil c Grace ar fi
putut fi şi mai în eleg toare atunci când era vorba de temerile Normei Jeane.
Îns , în linii mari, se pare c principalul obiectiv al lui Grace era s o m rite pe
fat cât mai repede posibil. Prietenii lui Grace aveau s spun , câ iva ani mai
târziu, c aceasta f cea tot posibilul s nu fie nevoit s o trimit pe Norma
Jeane din nou la orfelinat. Îns alte persoane sunt mai critice şi spun c Grace
dorea s o m rite pe Norma Jeane pentru c i se p rea c g sise modalitatea
cea mai eficient şi mai elegant prin care via a familiei lor putea continua f r
probleme, iar ea putea avea conştiin a împ cat .
Planurile acestora se materializar rapid. La sfârşitul anului 1942,
familia Goddard plec în Virginia. Între timp, Norma Jeane renun la şcoal în
penultimul an de studii, spunând c doreşte s înve e cum s fie o so ie bun .
Avea s regrete întotdeauna faptul c nu terminase şcoala. „îi p rea r u c
renun ase”, va spune Jim peste câ iva ani, „şi o f cuse chiar dac nu era
nevoie. ţred c renun area la studii a fost o decizie luat în prip . Totul se
întâmpla atât de repede, încât cred c sim ea nevoia s se concentreze pe un
singur lucru.”
ţununia, oficiat de un preot, avu loc în seara zilei de 19 iunie 1942, în
casa unui prieten al familiei Goddard, Chester Howell. Str nepotul lui Howell,
Alexander, spune: „Din ce am aflat de-a lungul anilor de la familia mea, se pare
c a fost vorba de o chestie f cut la întâmplare. Familia Goddard nici m car
nu a venit la nunt , fapt care a surprins pe toat lumea.
Bineîn eles c nici mama Normei Jeane, Gladys, nu a fost prezent . În
schimb, au venit Ida şi Wayne Bolender şi, din câte am în eles, s-au iscat ceva
discu ii pe tema venirii acestora.„ într-adev r, Norma Jeane declarase c nu se
c s toreşte dac nu vine la nunt „m tuşa Ida„ împreun cu „tati„. Norma
Jeane era destul de mare ca s fie conştient de animozit ile dintre Grace şi
Ida. Îns ştia c Grace nu va fi prezent la nunt – de abia ajunsese în Virginia
şi nu avea s se întoarc acum înapoi – şi nu vedea deci nici un motiv pentru
care s nu o invite pe Ida. ţând i-a spus lui Ethel Dougherty ce planuri avea,
Ethel consider de cuviin s o înştiin eze pe Grace. Cum era de aşteptat,
Grace nu fu deloc încântat . O sun pe Norma Jeane şi îi spuse c ar prefera
s nu o invite pe Ida. Nu avea nici o problem cu prezen a lui Wayne, dar nu
putea spune acelaşi lucru când venea vorba de Ida. Norma Jeane a spus c nu
mai doreşte s fie la mijloc în conflictul dintre cele dou m tuşi ale sale şi c
nici nu se gândea s se c s toreasc cu Jim Dougherty f r ca Ida s fie de
fa . „De fapt, o s m întorc pur şi simplu la orfelinat„, a spus aceasta, dup
cum povesteşte una dintre rudele Idei Bolender. „ţe mai conteaz ? Am mai fost
nefericit şi pân acum şi pot fi şi de acum înainte. O s fac fa .” într-adev r,
odat cu trecerea anilor, se p rea c Norma Jeane sem na din ce în ce mai
mult cu Ida – o tân r înd r tnic şi hot rât , c reia nu-i pl cea s i se spun
ce s fac . Într-un final, Grace nu avu de ales. I-a zis Normei Jeane s fac ce
crede ea de cuviin , dar, pân s îi spun toate acestea, Norma Jeane o
sunase deja pe Ida s o invite la ceremonie, p rerea lui Grace fiind deci inutil .
 Norma Jeane îi invit nu doar pe Ida şi pe Wayne Ţolender la nunt , ci şi
pe to i fra ii ei vitregi, inclusiv pe Nancy Jeffrey, care va povesti: „îmi amintesc
de sc rile unduitoare din sufragerie şi de noi, care st team şi o aşteptam s
apar . ţe mireas frumoas !” în momentul în care Ida o v zu pe Norma Jeane
într-o rochie brodat , din dantel , cu mâneci lungi şi cu voal, emo iile o
copleşir şi începu s plâng . Fata avea doar şaisprezece ani şi prefigura deja
femeia extraordinar pe care, într-o zi, lumea o va cunoaşte drept Marilyn
Monroe. Avea un zâmbet uimitor şi ochii albastru cobalt. În perioada aceea era
brunet .
Ceremonia trecuse şi Ida tot nu se putea opri din plâns, admirând-o
mereu pe Norma Jeane. Faptul c fusese inut departe de fiica ei adoptiv
atâ ia ani şi c multe persoane se aliaser , în timp, împotriva ei, o consumase
foarte mult pe Ida. „î i mul umesc din suflet c ne-ai invitat”, i-a spus ea
îmbr işând-o strâns. „N-ai idee ce mult înseamn asta pentru mine. N-ai idee,
Norma Jeane.”
Mireasa îi inea mâinile Idei într-ale ei şi o privea cu dragoste. „Ziua asta
nu putea fi complet f r tine”, îi spuse, plângând şi ea de data aceasta. „ţrezi
c sunt frumoas , m tuş Ida?” o întreb . ţopleşit de emo ii, Ida nu putu
decât s dea din cap. Apoi Norma Jeane se duse la Wayne şi îl îmbr işa. În
timp ce îşi ştergea lacrimile de la ochi, acesta zâmbi şi o întreb : „Mai ai vreo
întrebare pentru mine? Aveai mereu atât de multe întreb ri, Norma Jeane.”
Toat lumea începu s râd . „Una singur ”, a spus Norma Jeane. „Promi i c o
s m iubeşti mereu, tati?” Acesta zâmbi. „Promit”, zise el. „î i promit din toat
inima.” Şi se pare c aşa a şi f cut.
PARTEA A ll-A
Perioada de tranzi ie
Nebunie?
DUP ţ S TORIE, JIM ŞI NORMA JEANE DOUGHERTY s-au mutat,
pân la urm , într-o c su cu patru camere din Van Nuys, ţalifornia. S rind
peste tradi ionala lun de miere, Jim relu munca la Lockheed, iar Marilyn
începu o nou etap din via a ei – aceea de so ie. P rea c îi place s îşi
aranjeze casa, s hot rasc ce mobilier s r c cios s îşi cumpere. Jim o l sase
s hot rasc o mare parte din aceste lucruri. Fiecare articol din cas era atent
selectat: paharele, tacâmurile, chiar şi preşul din fa a uşii. Îi pl cea la nebunie
s pun la punct, pentru prima dat , o cas a ei. Avea grij s fie întotdeauna
proasp t sp lat şi frumos îmbr cat la întoarcerea so ului ei acas la cin .
Dorea s îl fac s se simt special şi voia ca şi el s o vad aşa.
Jim va spune mai târziu c era convins c Norma Jeane era virgin
atunci când s-au c s torit. Desigur c acest lucru este normal. Pentru a
sus ine şi mai mult acest fapt deja evident, acesta va mai spune despre ea c
era extrem de neexperimentat – a trebuit s o înve e chiar şi cum s foloseasc
diafragma – dar, odat ce a în eles cum stau lucrurile, îi pl cu foarte mult s
fac sex. „Totul era atât de natural, ca micul dejun diminea a”, şi-a amintit el.
„Niciodat nu am avut probleme la capitolul acesta.” De-a lungul anilor, Jim
avea s fie destul de indiscret cu privire la momentele intime ale cuplului lor.
„Niciodat nu mai întâlnisem o fat care s se bucure atât de mult de un
contact sexual”, îşi mai aminti acesta. „De fiecare dat când f ceam dragoste
era o bucurie total .” El mai povesti c f cuser dragoste şi în aer liber, în
locuri publice, la ad post de privirile celorlal i. Se pare îns c aceste amintiri
nu trebuie luate chiar aşa cum le-a povestit Jim, pentru c tot el sus inuse şi
lucruri total opuse despre Norma Jeane.
„Jim mi-a spus, în particular, c Norma Jeane şi-a petrecut o mare parte
din începutul c sniciei lor încuiat în baie”, povesteşte Martin Evans, prieten
cu Jim în perioada în care acesta era c s torit cu Norma Jeane. „Aceasta avea
c r i şi manuale despre sex pe care le primise de la Grace Goddard, dar se pare
c nu aveau nici un efect. Era speriat . Din câte am aflat, se pare c o
întrebase pe Grace dac era posibil s nu fac niciodat sex cu Jim. Nu puteau
fi oare doar prieteni? Se întreba ea. Nu era deloc dornic s fac sex cu el şi, s
fiu sincer, nu cred c au avut niciodat o via sexual prea bun – în ciuda
afirma iilor ulterioare ale lui Jim.”
Dac st m s ne gândim mai bine, comentariile lui Jim Dougherty despre
via a sexual cu Norma Jeane au fost f cute la mul i ani dup ce ea devenise
renumita Marilyn Monroe. De fapt, au fost f cute la zece ani dup moartea ei.
La vârsta de dou zeci şi unu de ani, un b rbat se c s toreşte cu o fat , care,
dup divor , va deveni unul dintre cele mai mari sex-simboluri din toate
timpurile, o personalitate emblematic . Atunci când a fost întrebat dac a
satisf cut-o din punct de vedere sexual, ar fi putut oare spune nu?
Biograful lui Marilyn Monroe, James Haspiel, care a cunoscut-o în 1954
şi i-a r mas în preajm pân la moartea ei, în 1962, are o viziune interesant
asupra acestui subiect, f când urm toarea observa ie: „Se poate spune c
mariajul lui Jim Dougherty cu Marilyn Monroe a fost cel mai important lucru
pe care acesta 1-a f cut toat via a lui. Vreau s spun c un b rbat poate avea
în via mari succese pe plan profesional, dar cine poate egala în vreun fel
succesul unei c s torii cu Marilyn Monroe? ţ s toria asta îl va duce prin toat
lumea, la tot felul de emisiuni de televiziune în care a vorbit despre Marilyn şi îl
va face faimos ca prim so al acesteia. Ins , pe de alt parte, to i cei care au
f cut parte din via a ei – şi despre care s-a ştiut c au f cut parte din ea – au
devenit celebri. Dougherty a jucat un rol într-o poveste clasic şi a profitat de
el, aşa cum, probabil, şi trebuia s fac . Şi, cine ştie, poate chiar astea sunt
lucrurile pe care şi le aminteşte despre ea.”
Iat p rerea lui Marilyn cu privire la via a lor: „Efectul pe care 1-a avut
prima c s torie asupra mea a fost s îmi sporeasc lipsa de interes fa de sex.”
Este normal ca Norma Jeane s fi fost îngrijorat din pricina vie ii ei
sexuale al turi de Jim. Pân la urm , adev rul este c circumstan ele o
for aser s îşi d ruiasc virginitatea unui b rbat pe care de-abia îl cunoştea,
şi toate acestea ca s nu mearg la orfelinat. Situa ia era departe de a fi ideal
pentru o tân r care trecuse deja prin prea multe situa ii traumatizante. De
fapt, Norma Jeane începuse s inventeze tot felul de solu ii pentru a evita s
fac dragoste cu so ul ei. Jim avea s spun mai târziu c era conştient de
faptul c multe, dac nu chiar toate durerile ei de cap fantom , crampele sau
dieta dezordonat erau încerc ri de a se eschiva în fa a obliga iilor sale
conjugale. În marea majoritate a cazurilor, acesta a avut r bdare cu ea. Într-o
noapte îns , a fost insistent. I-a spus c va face un duş rapid şi dup aceea vor
merge în dormitor ca s fac dragoste. Dup terminarea duşului, Jim ieşi din
baie, imaginându-şi c o va g si pe Marilyn în pat, aşteptându-1. Îns nu o
g si. Marilyn disp ruse.
Dup ce o c ut repede prin cas , se gândi c Marilyn şi-a pus rapid
haina pe ea şi a fugit pe uşa de la intrare. Era o sear liniştit , dar, având în
vedere c nu era îmbr cat decât în c maşa de noapte, Jim se gândi c nu ar fi
putut ieşi afar aşa.
Jim se aşez în fa a geamului şi st tu acolo mai bine de o or . Apoi, z ri
pe strada întunecat şi pustie o siluet alb . Era so ia lui, doar în c maşa de
noapte, îndreptându-se în vitez – aproape alergând – spre cas . Jim se
întoarse repede în dormitor şi se pref cu c doarme. Într-un minut, Norma
Jeane intr pe uşa principal şi s ri în pat lâng so ul ei, strângându-1 în bra e
cu disperare.
„M urm reşte un b rbat”, şopti ea.
„Poftim?”
Norma Jeane i-a spus din nou c un b rbat o urm reşte. Îi explic faptul
c a trebuit pur şi simplu s ias din cas şi, pe când se îndep rta, a observat
c cineva o urm rea. Jim a spus c nu era de mirare c o urm rise, având în
vedere c era îmbr cat doar într-o c maş de noapte. „Poate credea c nu eşti
în toate min ile”, îşi d du el cu p rerea.
Foarte agitat , Norma Jeane începu s îi explice c b rbatul pe care îl
v zuse era neobişnuit de rapid. La un moment dat era sus într-un copac, apoi
într-o cas întunecat . Mai târziu într-o maşin parcat . Dup p rerea lui Jim,
b rbatul fie avea puteri supraomeneşti, fie era un produs al imagina iei so iei
sale. Apoi, aceasta îi ceru lui Jim s îl caute pe urm ritor pe la ei prin cas . El
disp ru un moment, apoi se întoarse spunându-i c 1-a c utat. Ţineîn eles, nu
o f cuse.
Se întoarse spre Norma Jeane, care, acum, tremura şi mai tare. „Vezi? i-
am spus, nu e nimeni aici”, i-a spus el foarte calm. Din ce le va povesti mai apoi
prietenilor, aceasta era prima oar când o v zuse pe tân ra sa so ie având mai
mult decât o simpl stare de nesiguran . Începu s se team c va avea
aceeaşi soart nefericit ca mama ei.
„Dar chiar m urm rea”, îi r spunse ea.
Dougherty scoase un oftat. „Haide, Norma Jeane”, a spus el. „Tipul sta
nu putea fi chiar peste tot. Nu vezi c e o nebunie?”
Ultimul cuvânt al lui Jim, „nebunie”, r mase în aer şi agita ia şi
neliniştea din ochii tinerei se stinser uşor. Se întinse în linişte, cu privirea
acum goal şi distant .
Planul inteligent al lui Gladys
Norma Jeane şi Jim nu mai discutar niciodat despre incidentul cu
urm rirea. A fost pur şi simplu dat la o parte, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. În
celelalte privin e, în 1943, mariajul p rea c decurge destul de bine. Îns aveau
s mai apar câteva semne îngrijor toare. De exemplu, Norma Jeane insista s
îi spun lui Jim „tati”. Martin Evans, care era prieten cu Jim în acea perioad ,
îşi aminteşte: „Mi-a spus c nu îi pl cea asta. Era îngrijorat, gândindu-se c
dac fata nu ştie cine îi era tat l adev rat, acest lucru s-ar fi putut transforma
într-o problem . Mi-a spus: „Nu vreau s se gândeasc la mine ca la un tat .
Eu sunt so ul ei.„ Jim mi-a mai spus c Norma Jeane îl amenin ase c , dac s-
ar întâmpla ceva cu c snicia lor, ea şi-ar face r u singur . „O s sar de pe pod,
tati„, spunea ea şi nu p rea deloc c glumeşte. Jim chiar o credea în stare s
fac asta. Era extrem de nesigur , dar treaba cu „tati„ îl deranja în continuare
cel mai tare. Avea senza ia c , dac ar fi corectat-o sau ar fi pedepsit-o, Norma
Jeane nu s-ar mai fi oprit din plâns. Mi se pare c , în preajma ei, se sim ea
mereu pe teren alunecos.” în aceast perioad , mama Normei Jeane, Gladys
Ţaker, era tot internat în sanatoriu. Via a acesteia în spitalul de boli nervoase
din San Jose era, din multe puncte de vedere, o via ireal . Era într-o continu
stare de halucina ie.1 îşi dorea cu disperare s ias de acolo şi epuizase deja
toate ideile salvatoare, apelând chiar şi la fiica ei, Berniece, pe care nu o mai
v zuse de ani de zile. Îns Gladys p rea c este totuşi conştient de crudul
adev r: nimeni nu o voia. Dar, în loc s se obişnuiasc cu acest gând, îşi
imagina în permanen cum ar fi s tr iasc din nou al turi de fiica ei, Norma
Jeane, şi chiar al turi de tat l acesteia. Şi a g sit o manier inteligent de a-şi
manifesta aceast dorin . A hot rât c eliberarea din sanatoriu depinde de un
b rbat din trecutul ei.
În aceast perioad , Grace Goddard se mutase deja la ţhicago. În timpul
unei vizite scurte în ţalifornia, aceasta se hot rî s mearg s o vad pe Gladys
Baker în sanatoriul din San Jose şi apoi s îşi viziteze prietena, Ethel
Dougherty, în Los Angeles. În diminea a în care a fost la sanatoriu, Gladys i-a
spus c are nişte veşti uimitoare. I-a dezv luit c ţharles Stanley Gifford –
b rbatul cu care începuse s se vad înainte de a divor a de Edward Mortenson
– e tat l Normei Jeane. Desigur, din câte ştim, Gladys îi spusese lui Gifford c
Norma Jeane este copilul lui, imediat dup ce a r mas îns rcinat , cu
şaptesprezece ani în urm , dar acesta a refuzat s o cread . Grace nu a fost
deloc surprins de ceea ce îi dezv luise Gladys. ţele dou femei discutaser şi
în trecut despre Gifford şi Grace avea b nuielile ei cu privire la aceast poveste,
îns acum era prima dat când Gladys i le confirma.
Ce se petrecea oare în mintea lui Gladys? De ce îi spusese toate lucrurile
acestea? Nu este exclus ca Gladys s îi fi povestit lui Grace în speran a c
aceasta îi va spune Normei Jeane şi c Norma Jeane îl va c uta pe Gifford şi îi
va spune c este tat l ei. Povestea urma, la modul ideal, cam aşa: Gifford avea
s recunoasc c fata aceea frumoas este fiica lui şi se hot ra s înceap o
via nou al turi de ea. Odat ce tat l şi fiica aveau s se cunoasc , în sfârşit,
care mai era elementul lips din aceast ecua ie? Bineîn eles, Gladys, mama.
Într-adev r, se pare c Gladys g sise posibilitatea implic rii unei persoane la
care nu mai apelase pân acum – Charles Stanley Gifford – şi care trebuia s o
scoat din sanatoriu.
Dup ce plec de la Gladys, Grace nu ştia cum s procedeze cu noile
veşti primite. Oare trebuia s îi spun Normei Jeane? Fata era, în sfârşit,
fericit . ţe impact vor avea oare aceste veşti asupra ei? Oare era mai bine s nu
mai spun
Note:
 1 într-o scrisoare nedatat de la Grace Goddard, aceasta spune clar
faptul c Gladys avea probleme mintale grave.
„ţrede c a fost internat în spital pentru c votase cu mul i ani înainte
cu partidul socialist”, scria Grace. „Doarme cu capul în partea cealalt a
patului ca s nu vad pozele cu Marilyn – o deranjeaz . Şi-ar fi dorit s nu fi
avut nici o experien sexual , pentru a se apropia mai mult de modelul
Mântuitorului.” nim nui? Se afla într-un real impas. Se hot rî atunci s
discute cu prietena ei apropiat , Ethel, mama lui Jim Dougherty şi soacra lui
Marilyn.
Ethel era sigur c Norma Jeane avea nevoie de acea informa ie. „Merit
s ştie adev rul”, a spus ea. „Dar dac nu e sta adev rul?” se întreba Grace.
„Oare putem avea încredere în spusele lui Gladys? Şi cum o s fie Norma Jeane
afectat de toate astea?” Ethel era convins c Norma Jeane trebuie s afle
veştile date de Gladys, fie c erau sau nu adev rate. „Ar trebui s îi spui chiar
tu”, i-a spus Grace lui Ethel. „ţhiar cred c ar trebui s afle asta de la un
membru al familiei.”
Cum era de aşteptat, Norma Jeane a fost foarte surprins când Ethel i-a
spus c tat l ei era un b rbat pe nume ţharles Stanley Gifford. „Sentimentele
ei erau foarte confuze, din câte îmi amintesc”, a spus Martin Evans, din ce îşi
amintea c îi povestise Jim Dougherty. „îi era team s îl contacteze, dar ştia c
trebuia s fac asta.”
Pe 1 februarie 1943, Norma Jeane i-a scris lui Grace Goddard,
spunându-i c era ner bd toare s îl cunoasc pe Gifford. Toat via a visase s
îşi cunoasc tat l şi acum era sigur c şi el îşi dorea s o cunoasc . Dup
ceva c ut ri, d du de doi foşti angaja i de la Consolidated Studios care îl
cunoscuser pe Gifford şi care aveau num rul lui de telefon. Apoi, într-o sear ,
avându-i lâng ea pe Jim şi pe mama lui, Ethel, Norma Jeane îl sun .
„Sunt Norma Jeane”, a spus ea cu o voce tremurat . „Sunt fiica lui
Gladys Baker.” Peste câteva secunde, l s receptorul din mân . „Mi-a închis”, a
spus ea şi începu s plâng . Jim încerc s o consoleze, dar f r folos.
„Jim mi-a povestit c a fost o mare lovitur pentru ea”, a spus Martin
Evans. „O mare lovitur .”
Ast zi, ţharles Stanley Gifford-jr., în vârst de optzeci şi cinci de ani,
refuz s cread povestea asta. „Nu s-a întâmplat niciodat aşa ceva”, insist
el. „Pare ceva fictiv – ceva inventat de ea [Marilyn Monroe]. A inventat o mul ime
de poveşti despre via a ei. De fapt, eu cred c le-a spus celorlal i c îl va suna şi
chiar a sunat pe cineva, dar nu pe tat l meu. Tata nu i-ar fi închis niciodat
telefonul lân nas. Şi-ar fi dorit s o cunoasc mai bine şi s afle ce fac ea şi
Gladys. ţred c pur şi simplu a format un num r de telefon. Şi dup aceea a
inventat toate stea, avându-i pe ceilal i martori.” „A fost foarte dezam git ”,
povesteşte Jim Dougherty – care fusese de fa când Marilyn a dat acel telefon.
„Gifford a ratat şansa de a-i fi tat . Ţineîn eles c , dup ce a f cut, nu merita
s îl respect. Am fost mai atent decât de obicei cu Norma Jeane şi, pân la
urm , i-a trecut. Dar a fost o poveste trist .”
Probleme în paradis
 Jim şi Norma Jeane Dougherty au fost conştien i înc de la început c nu
aveau o c snicie bazat pe dragoste şi, f r îndoial , acesta a fost motivul
pentru care cei doi au hot rât s nu aib copii. De fapt, Norma Jeane se temea
foarte tare s fie mam . Avea numai şaptesprezece ani şi era, dup cum a
m rturisit chiar ea mai târziu, „îngrozit de posibilitatea de a r mâne
îns rcinat . Femeile din familia mea nu s-au priceput niciodat s îşi creasc
copiii cum trebuie.” Mai târziu, va spune c îi era team şi c mariajul ei se va
sfârşi la un moment dat, c Jim va pleca şi c „în urma lui va r mâne o feti
într-o rochi albastr şi o bluz alb care va locui în casa unei „m tuşi„, unde
va sp la mereu vasele şi va fi ultima la rând s fac baie sâmb t seara.” în
prim vara lui 1943, Jim Dougherty se va înscrie în Marina ţomercial şi, în
scurt timp, va fi trimis pe Insula ţ t lina, la o distan destul de mic de Los
Angeles. Astfel, cei doi îşi vor permite s achizi ioneze un apartament pe insul .
ţ s toria lor îns nu mergea bine înc înainte de a ajunge pe insul . Norma
Jeane avea s fie foarte pl cut de cei de acolo, cu costumele ei de baie
minuscule şi cu zâmbetul ei larg – şi lui nu-i pl cea deloc asta. Tot aici, Norma
Jeane începu s consume şi ceva alcool – dar nu mult – şi Jim era deranjat şi
de acest lucru, pentru c se gândea c i se putea înce oşa gândirea şi putea fi
tentat s îl înşele. Îns nu ar fi trebuit s îşi fac griji din cauza aceasta.
„Eram fidel pentru c sexul nu m interesa deloc”, va explica ea mai târziu.
Este foarte interesant faptul c Norma Jeane avea s îi povesteasc
surorii ei, Berniece, într-o scrisoare de trei pagini, o excursie f cut al turi de
mama ei pe Insula ţ t lina (este evident faptul c excursia avusese loc înainte
ca Gladys s intre în sanatoriu). ţa r spuns la prima scrisoare primit de la
Ţerniece, Norma Jeane îi va scrie acesteia: „Nu ai idee cât de mult semeni cu
mama. M tuşa Ana [Lower] mi-a spus c de abia sem n m una cu alta şi c tu
semeni mult mai mult cu mama decât mine. Eu am ochii, fruntea şi p rul (sic)
mamei, dar, în rest, sem n cu tat l meu. Nu ştiu dac ai auzit pân acum de
Insula ţ t lina. Mama m-a adus aici într-o var când aveam vreo şapte ani. in
minte c ne-am dus la cazino la o petrecere. Bineîn eles c eu nu am dansat,
dar m-a l sat s stau pe margine şi s m uit la ea, deşi era mult peste ora mea
de culcare. Şi uite c acum am fost cu Jimmie la o mare petrecere organizat
de Marin . A fost foarte interesant s m v d dansând pe acelaşi ring de dans
ca acum zece ani.”
ţontinu scrisoarea întrebând-o dac nu putea veni împreun cu so ul
ei, Paris, în California, şi chiar o sf tui unde-şi putea acesta depune
candidatura pentru a ob ine o slujb în armat : „la Marin . De unde poate
pleca oricând onorabil şi unde poate face aproape tot ce doreşte.” îşi încheie
scrisoarea astfel: „Sper c o s îmi scrii şi o s îmi spui totul despre tine. ţu
mult drag, Norma Jeane. P. S. Î i mul umesc din nou pentru fotografie. Toat
lumea m întreab : „ţine e cuplul acela frumos?„ Şi eu le explic, bineîn eles cu
mândrie, c sunt sora mea împreun cu so ul ei.”
Dup un an, Jim s-a transferat la Western Pacific. În ciuda problemelor
existente în rela ia lor, i-a fost foarte greu s îşi ia la revedere în ziua în care a
plecat din San Pedro, ţalifornia. Norma Jeane încerca s fie puternic în fa a
acestui nou „abandon” din via a ei. Se mut din nou cu p rin ii lui Jim,
aşteptând veşti de la so ul ei.
În aceast perioad , Norma Jeane Dougherty se angaja pentru prima
dat , la Radioplane. ţompania se g sea în Ţurbank şi producea avioane
teleghidate, folosite drept inte în antrenamentele pentru r zboi. Ea se ocupa de
vopsirea p r ilor componente ale avioanelor. „Nu era o sarcin prea uşoar ”,
spune Anna Deţarlo, a c rei mam a lucrat la Radioplane în aceeaşi perioad .
„Programul de munc era foarte lung, uneori chiar dou sprezece ore pe zi.
Vopseaua avea un miros foarte puternic. Îi intra în p r şi în piele şi era
imposibil de scos. Întârzia deseori la lucru. De fapt, toat lumea ştia c Norma
Jeane întârzie mereu, oriunde s-ar duce. Dar ceilal i angaja i o simpatizau
foarte tare. Era o persoan foarte apropiat şi cu to ii ştiau c pot s apeleze la
ea atunci când aveau probleme.”
Jim era plecat mai tot timpul şi, de aceea, Norma Jeane nu avea cum s
nu se simt singur . Spre finele lui octombrie 1944, se hot rî s ia to i banii pe
care-i câştigase la Radioplane şi s plece cu trenul s -şi viziteze pentru prima
dat sora, care, acum în vârst de dou zeci şi cinci de ani, se mutase în
Detroit. Apoi Norma Jeane dorea s o viziteze şi pe Grace Goddard, la Chicago.
Normei Jeane nu îi venea s cread c urma s îşi vad sora. Aşteptase atât de
mult momentul acesta şi iat c , în sfârşit, el sosise.
ţând a ajuns la Detroit, Norma Jeane a fost întâmpinat de Ţerniece,
împreun cu fiica ei, Mona Rae şi cu so ul s u, Paris. Venise la gar chiar şi
sora lui Paris, Niobe.
„Norma Jeane îmi spusese în ultima ei scrisoare cum şi în ce culoare va fi
îmbr cat , ca s o recunoaştem”, şi-a amintit Ţerniece. „M-am dus împreun
cu Paris şi Niobe pân aproape de linii aşteptând oprirea trenului. M întrebam
care dintre noi o va recunoaşte primul sau dac era posibil pur şi simplu s nu
o vedem. Ei bine, nu aveam cum s nu o observ m! To i pasagerii care coborau
din tren ar tau atât de obişnuit şi, deodat , ap ru o fat înalt , superb .1 Am
strigat-o cu to ii odat . Nici un alt pasager nu mai ar ta ca ea: era înalt , atât
de frumoas şi de proasp t , îmbr cat în hainele pe care ni le descrisese,
adic Un costum din lân albastru-cobalt şi o p l rie în form de inim .”
Nu este un lucru surprinz tor faptul c vizita a fost pl cut . ţele dou
surori au apucat s se cunoasc mai bine şi au povestit foarte multe lucruri
despre familia din care f ceau parte, uitându-se la poze şi încercând s pun
cap la cap poveştile pe care le auziser despre rudele lor.
Note:
1 Norma Jeane avea o în l ime de 1,65 m.
În timp ce priveau pozele din tinere ea lui Gladys, care era atât de
frumoas în vremurile acelea, Ţerniece a întrebat cum arat acum. Norma
Jeane i-a spus c era „în continuare destul de dr gu ”, dar c nu mai zâmbea
deloc şi c pentru ea devenise „o str in ”. „O parte din mine îşi doreşte s -i fie
al turi”, a spus Norma Jeane, „îns o parte din mine se teme de ea.”
Au mai vorbit şi despre tat l lui Ţerniece, Jasper, b rbatul care o luase
pe ea şi pe fratele ei de la Gladys demult de tot şi care îi crescuse apoi
împreun cu noua sa so ie. Ţerniece recunoscu faptul c nu era foarte
apropiat de tat l ei şi c acesta avea o problem cu b utura. I-a mai spus
Normei Jeane c o iubeşte foarte mult pe mama ei vitreg – femeia care o
crescuse, în locul lui Gladys.
Vizita aceasta pl cut a fost brusc întrerupt când Norma Jeane a aflat
c so ul ei venise în mod neaşteptat acas în permisie. Plec repede la ţhicago
pentru a se întâlni cu Grace înainte de a se întoarce acas , la Van Nuys.
Trebuie men ionat faptul c , în tot acest timp, Norma Jeane îi trimitea bani
„m tuşii Grace”, deoarece, se pare, Grace şi Die aveau probleme financiare. Nici
Norma Jeane nu câştiga cine ştie ce, dar g sise o modalitate de a fi generoas
fa de o persoan care o iubise foarte mult în to i aceşti ani. Merit men ionat
şi faptul c p rea c a iertat-o pe Grace deşi aceasta o abandonase, mutându-
se împreun cu noua ei familie în Virginia. Probabil c , pân la aceast vârst ,
Norma Jeane îşi d duse seama c via a este foarte complex şi nu toat lumea
ob ine ce îşi doreşte – iar iertarea este solu ia optim pentru un om care îşi
doreşte s duc o via normal .
La întoarcerea în California, via a Normei Jeane avea s se schimbe într-o
frac iune de secund , într-un fel în care nimeni nu şi-ar fi putut imagina
vreodat .
Succes peste noapte
La finele anului 1944, când Norma Jeane s-a întors la lucru dup mica ei
vacan , o unitate militar care f cea un film despre armat a chemat câteva
femei care lucrau acolo s pozeze. Fotografiile au ap rut într-o revist
guvernamental numit Yank. Norma Jeane nu era sigur c se va descurca,
îns ştia cu siguran c doreşte s încerce. Grace Goddard îi spusese de multe
ori c e frumoas şi c , într-o bun zi, o s se lanseze în show business.
Desigur, aici nu era tocmai show business, dar cu siguran era ceva palpitant.
În ziua în care fotografii, printre care şi un b rbat pe nume David ţonover, au
venit s o fotografieze în hainele de lucru – adic o salopet maronie şi o bluz
verde -Norma Jeane a fost mai mult decât încântat . I-a fost foarte uşor. Nu a
avut deloc emo ii. Viitorul unui om se poate schimba într-o clip şi acea
schimbare s-a declanşat în momentul în care ţonover a f cut prima poz
voluptuoasei şi în acelaşi timp castei Norma Jeane. Din acel moment, via a i s-a
schimbat. „în momentul în care fotograful acela i-a f cut prima poz , viitorul
nostru a fost pus în pericol”, a spus odat Jim Dougherty. „Numai c eu nu
ştiam asta atunci.”
Când se vorbeşte de ascensiunea rapid a anumitor celebrit i din show
business, se foloseşte adesea expresia „succes peste noapte”. Deseori, acesta
este doar o figur de stil. Îns , în cazul Normei Jeane Mortensen – care avea s
devin curând Marilyn Monroe – chiar aşa s-a întâmplat. Povestea aceasta a
fost istorisit de nenum rate ori şi nu e greu de imaginat c Norma Jeane a fost
rapid preciat de fotografi, devenind foarte curând un model solicitat. Desigur,
de-a ungul anilor, s-au f cut multe specula ii şi unele persoane chiar au
declarat c aceasta între inuse raporturi sexuale cu fotografii pentru ca aceştia
s o favori-leze. Îns motiva ia fotografilor care au declarat mai târziu c se
întâmplase ceva Intre ei şi Marilyn a fost întotdeauna suspect . Nimeni nu a
sus inut astfel de lucruri pân când ea nu a devenit celebr . Dup aceea, era o
mare realizare s te po i l uda c prin patul t u a trecut un sex-simbol de
calibrul ei. Îns , luate yna câte una, aceste poveşti – şi chiar c r i!
— Inventate de fotografi nu stau în picioare pentru c nu sunt
consecvente atunci când vine vorba de detalii. Din partea ei, Marilyn a l sat
întotdeauna impresia c nu a fost interesat de sex în acei ani. Nu se ştie.
Poate c a aplicat pur şi simplu o strategie de rela ii publice -pe care a
sus inut-o îns foarte bine. Persoanele care au cunoscut-o bine spun c ar fi
foarte surprinse s descopere c aceasta se culcase cu acei fotografi pentru a
avansa rapid în acest domeniu. Pân la urm , era destul de frumoas ca s
reuşeasc pe cont propriu. De fapt, va avea destul de mult succes pentru a se
Înscrie într-o agen ie de fotomodele care o va trimite la numeroase interviuri. În
prim vara anului 1946, ap ruse deja pe mai mult de treizeci de coperte de
revist .
În afar de rapiditatea cu care a venit succesul, a mai fost fascinant
faptul ţ a în eles foarte repede, înc de la primele şedin e foto, ce înseamn o
carier de model. Era foarte interesat de întregul proces şi, de asemenea,
extrem de ' itic cu propriul ei aspect. De exemplu, îi punea lui David ţonover
tot felul e întreb ri despre lumin , despre tipurile de lentile de la aparatele de
foto-afiat, despre cum le determina pe modele s fie cât mai expresive. Dup
şedin-le foto se întâlnea cu acesta şi analiza fiecare fotografie în parte, cu o
aten ie emn de un model profesionist. Voia s ştie ce se întâmpl dac nu era
de acord una dintre fotografii. Dac fotografia nu se ridica la standardele înalte
dorite e ea, era respins . ţa s fie mul umit , fiecare imagine trebuia s fie
perfect .
Poate c nu ar trebui s ne surprind atât de mult faptul c Norma Jeane
avea intui ie atât de bun cu privire la felul cum era prezentat în fotografii. Se
ştie ea încercase s câştige admira ia celorlal i, înc de la o vârst fraged .
Poate, dac Ida ar fi iubit-o destul de mult, ar fi l sat-o s îi spun mam .
Poate c , ac ar fi fost destul de cuminte, ar fi vrut-o şi Gladys. Poate c , dac
ar fi fost estul de frumoas , Grace ar fi apreciat-o mai mult. Întregul concept cu
privire felul în care era perceput de ceilal i s-a situat întotdeauna pe un plan
principal via a Normei Jeane, fiind alimentat de nesiguran a pe care o sim ea.
Ani de ile îi analizase pe ceilal i, pe to i cei pe care îi cunoscuse, pentru a vedea
ce ceau aceştia pentru a fi accepta i de c tre ceilal i. La fel îi analizase şi pe cei
în revistele despre cinematografie, pentru a vedea de ce erau atât de speciali.
Acum, la vârsta de optsprezece ani, avea posibilitatea s fac un pas înapoi şi
s te priveasc din exterior, ca şi când ar fi fost o alt fiin . F cea art f r s
îşi dea seama, comunicând prin intermediul fotografiilor sale sentimente
umane.
În aceeaşi perioad , în care se contura cariera de model a Normei Jeane,
Jim, Dougherty era la datorie, peste ocean şi ar fi preferat s ştie c so ia lui
era singur acas , aşteptându-1 s se întoarc . De fapt, acesta i-a şi scris o
scrisoare în care îi spunea c activitatea de model este o bun ocupa ie
temporar , dar, imediat ce se va întoarce de peste ocean, îşi doreşte ca ea s
r mân îns rcinat şi s aib o familie. „Va trebui s te aşezi la casa ta. Nu po i
avea decât o singur carier şi o femeie nu poate fi în dou locuri în acelaşi
timp.” Era interesant faptul c , acum, când g sise şi ea o ocupa ie care îi
pl cea, el se hot râse deodat c doreşte s aib un copil.
Mama lui Jim, Ethel, care fusese întotdeauna un aliat al Normei Jeane,
nu era nici ea de acord cu noua carier a nurorii. Ea îl inea pe fiul ei la curent
cu activit ile Normei Jeane (prezentându-le într-un fel care probabil p rea
mult mai suspect decât în realitate) şi, în acelaşi timp, încerca s o conving pe
Norma Jeane c lucrurile pe care le face sunt neindicate şi îi pot amenin a
c s toria. Reac ia Normei Jeane fu aceea de a se muta din casa familiei
Dougherty în apartamentul m tuşii Ana Lower. Acum, mai mult ca oricând,
avea posibilitatea s îşi dovedeasc faptul c era fata puternic şi încrez toare
pe care încercase s o modeleze Ida Bolender. Ştia ce avea de f cut şi asta avea
s fac . Atunci când Jim se întoarse în permisie, în prim vara anului 1945,
avea s observe c nu mai era centrul universului Normei Jeane. Aceasta era
acum ocupat . Nu avea nevoie de el. Poate c înc îl mai iubea, dar nu mai
sim ea c are nevoie de el ca s supravie uiasc . Rela ia dintre ei se schimbase
şi lui Jim nu îi pl cea deloc noua ipostaz .
Gladys este externat
Gladys Ţaker f cuse tot posibilul s ias din Spitalul de stat Agnews, din
San Jose. Şi iat c , în sfârşit, în luna august a anului 1945, medicii hot râr
c aceasta putea fi externat , cu condi ia s locuiasc timp de un an la m tuşa
ei, Dora Graham, din Oregon. ţând afl de externarea mamei ei, Norma Jeane
nu ştiu ce s cread . Ştia c Gladys nu era s n toas . Pu inele vizite pe care i
le f cuse – una la spital şi una la mas , cu m tuşa Ana – nu decurseser prea
bine. Ţerniece era îns mult mai entuziasmat cu privire la faptul c Gladys
urma s -şi reia traiul de dinainte de a fi internat . ţorela acest fapt cu vestea
c r zboiul luase sfârşit în luna aceea şi vorbea despre externarea lui Gladys ca
despre „miracolul ei personal”. Desigur c Ţerniece nu o cunoştea deloc pe
Gladys. Visase ani de zile s o întâlneasc şi spera s poat avea o rela ie
fericit cu aceasta. Norma Jeane, care trecuse deja prin câteva experien e
tulbur toare al turi de ea, era mult mai realist .
Imediat dup externare, Gladys se îngropa aproape complet în Ştiin a
Creştin , la recomandarea m tuşii Ana, practicant a acestei religii. Adep ii
Ştiin ei Creştine cred c rug ciunea vindec orice boal , de natur spiritual
sau fizic . Activitatea acestei secte este controversat şi a fost privit cu
suspiciune înc de la înfiin area ei, în 1908, sub îndrumarea lui Mary Baker
Eddy. Ana îi d du i câteva c r i despre credin şi Gladys nu se mai putea opri
din citit. P rea c acesta era singurul lucru de care era cu adev rat interesat .
Nu era foarte ciudat faptul c Gladys era fascinat de aceast doctrin .
Pân la urm , tr ise ani întregi ştiind c , în ciuda tuturor eforturilor, nici
doctorii, nici prietenii şi nici chiar mama ei nu o puteau ajuta. Probabil c
acum se gândea ţ , dac se implic în citirea acestor c r i, va descoperi un
secret care o va face, In sfârşit, fericit .
: Tot în aceast perioad , Gladys începu s poarte o uniform alb ,
şosete albe I şi pantofi albi, ca şi cum ar fi fost asistent medical . Nu avea s
explice niciodat | motivul pentru care umbla îmbr cat astfel. Poate c , în
urma şederii la sanatoriu, r m sese cu impresia c asistentele medicale duceau
o via bun . Pân la urm , erau libere s p r seasc sanatoriul la sfârşitul
zilei şi puteau fi al turi de cei dragi, în timp ce pacien ii r mâneau în untru.
Sau poate c , pur şi simplu, le vedea pe asistente ca pe nişte femei puternice,
care îşi cunoşteau drepturile -aşa cum ea nu fusese niciodat . Imediat ce ieşi
din spital, se ocup temporar de Îngrijirea bolnavilor. Norma Jeane era
îngrijorat de faptul c mama ei avea dreptul s îngrijeasc al i oameni. Alte
persoane, precum Dora, sperau c Gladys chiar va deveni asistent medical ,
acum, c era, în sfârşit, liber .
Rug mintea lui Gladys pentru Norma Jeane în decembrie 1945, Jim
Dougherty se întoarse din voiaj ca s petreac rb toarea ţr ciunului al turi de
familie. Fusese plecat optsprezece luni. În tot cest timp, era normal ca lucrurile
dintre el şi Norma Jeane s se schimbe şi Jim a conştient de acest lucru înc
din momentul în care fusese întâmpinat la gar . Întârziat o or „, şi-a amintit el.
„Mi-a spus c avusese de lucru ca model, scuz re nu m-a mul umit deloc. M-a
îmbr işat şi m-a s rutat, îns toate gesturile erau oarecum distante. Am fost
liber dou s pt mâni, dup care m-am întors datorie, pe coasta Californiei. În
aceste dou s pt mâni nu cred c am stat ai mult de trei sau patru nop i
împreun . Era foarte ocupat cu toate contractele care le avea pentru a poza ca
model şi câştiga destul de bine. A fost prima r când mi-am dat seama c so ia
mea e o persoan ambi ioas .„ ţ s toria Normei Jeane înc nu se încheiase.
Înc mai spera c , într-o zi, Jim i va schimba total p rerea. „Da, da, da„, îi
spunea el în vis. „Acum în eleg. Şi a, sunt de acord cu cariera ta!” Poate c şi
atunci când i-a ar tat ultimele tografii f cute de renumitul fotograf Andre de
Dienes, spera s aud aceste vinte. Îşi dorea ca lui Jim s îi plac aceste
fotografii – ştia c sunt foarte line – şi credea c poate aşa va reuşi s îl
conving c şi-a g sit chemarea. I-a ai ar tat şi câteva dintre numeroasele
coperte pe care ap ruse recent. P stra album cu decupaje şi i-1 va ar ta şi pe
acesta, dând pagin cu pagin şi expli-ndu-i unde a fost f cut fiecare
fotografie şi cu ce scop. Norma Jeane pozase eja şi pentru câteva modele de
costume de baie şi era conştient de faptul c
Jim nu era încântat de acest lucru. Pân şi ea era impresionat s vad
câte împliniri avea pe plan profesional şi probabil toat lumea era uimit pe
câte coperte ap ruse într-un timp atât de scurt – cum era posibil ca tocmai
so ul ei s nu fie impresionat de realiz rile ei? ţum era posibil s îşi doreasc
s renun e? De ce nu voia ca ea. S fie fericit ?
„Din punctul meu de vedere, observam pur şi simplu cum se transform
într-o persoan complet diferit ”, îşi va aminti el mai târziu. „Mi-a ar tat
fotografiile, toate hainele noi pe care şi le luase – ca şi cum mie mi-ar fi p sat de
toate astea. Era foarte mândr de reputa ia pe care o avea la Blue Book [agen ia
de fotomodele la care era angajat ] şi se aştepta ca eu s fiu la fel.” Reac ia de
indiferen a lui Jim nu a fost un semn bun pentru c snicia lor. Norma Jeane
era dezam git şi nu în elegea de ce so ul ei nici m car nu se preface c se
bucur pentru ea.
Jim era de p rere c e nevoie s petreac o perioad doar cu so ia lui, s
discute şi s încerce s rezolve o parte din problemele lor de cuplu – cu alte
cuvinte, s o fac s se obişnuiasc cu ideea c trebuie s renun e la carier .
Hot rî s plece împreun în Oregon şi s o viziteze pe Gladys, care locuia
împreun cu m tuşa Dora. Norma Jeane c zu de acord, îns nu f r a avea o
re inere. Ştia c trebuie s îşi viziteze mama, dar ştia c avea s regrete, ca de
fiecare dat . Probabil c nu era nici prea entuziasmat s petreac atâtea zile
pe drum, doar ea cu so ul ei, ştiind c lucrurile nu merg cum trebuie între ei.
Jim povesti c vizita nu a mers prea bine. „Prima mea întâlnire cu Gladys
m-a şocat”, îşi va aminti el mai târziu. „Se p rea c nu se leag nimic între noi,
c nu putem stabili deloc o rela ie. Mintea îi era cu totul în alt parte.” Jim a
fost surprins şi de asem narea dintre Norma Jeane şi mama ei. „Aproape c îmi
puteam da seama cum va ar ta Norma Jeane când va fi de vârsta aceea. Gladys
era o femeie dr gu . Dac s-ar fi machiat şi şi-ar fi aranjat p rul în vreun fel,
ar fi fost superb .”
Gladys st tea dreapt într-un scaun din r chit şi nu a avut nici o
reac ie când, pe uş , intrar Norma Jeane şi so ul ei. Purta o rochie alb din
nailon, şosete şi pantofi albi: „uniforma ei de asistent medical ”. Norma Jeane
înge-nunche la picioarele mamei ei şi îi lu mâinile într-ale sale, privindu-i ochii
goi, încercând s îşi dea seama la ce se gândeşte şi ce impresie îi face întâlnirea
cu fiica ei.
„ţum te sim i, mam ? Te bucuri c ai ieşit, în sfârşit, de acolo?”a
întrebat-o Norma Jeane şov itor. Gladys zâmbi absent.
Îngenuncheat în continuare în fa a mamei sale, Norma Jeane încerc s
umple golul, vorbind despre vizita pe care i-o f cuse de curând surorii ei.
Ţerniece. „De-abia aşteapt s vin s te vad , mam ”, i-a spus lui Gladys.
Îns nimic din ceea ce îi spunea Norma Jeane nu p rea s o intereseze în vreun
fel. „Mam , te rog”, a spus Norma Jeane în c utarea unei expresii pe chipul
mamei ei. Gladys îi r spunse la toate acestea printr-o t cere deplin . Dar,
dintr-odat , ladys o apuc strâns de mân pe Norma Jeane, se aplec spre ea şi
îi şopti c oreşte s vin s locuiasc cu ea.
Norma Jeane o privi mirat . Nu ştia cum s reac ioneze. Într-adev r,
acesta ra ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat sau pe care şi l-ar fi dorit
vreodat , cmai acum, când se preg tea s renun e la vechiul ei stil de via – la
c s to-e – şi s înceap o via nou , o carier ? Gladys reprezenta o
r spundere norm pentru ea. F r îndoial , dac de-a lungul anilor, cele dou
s-ar fi ucurat de o rela ie apropiat , ar fi fost mult mai motivat s ia asupra ei
aceast povar . Îns femeia din fa a ei era aproape o necunoscut , o persoan
instabil |j imprevizibil . ţu toate acestea, era mama ei. Ochii Normei Jeane s-
au umplut de lacrimi. Îşi trase mâinile din cele ale lui Gladys şi se ridic în
picioare. „Trebuie | plec m acum, mam ”, îi spuse, luându-şi haina şi
aruncându-i lui Jim o privire disperat . „O s - i las adresa şi num rul de
telefon al m tuşii Ana, ca s ştii cum dai de mine. Sun -m oricând vrei.” Se
aplec , o s rut pe Gladys pe frunte fi plec . Avea lacrimi în ochi. Gladys nu a
reac ionat în nici un fel. Norma Jeane |i Jim au plecat.
Zilele cât a durat drumul de întoarcere în Los Angeles au trecut în linişte.
Norma Jeane era foarte îngândurat şi groaznic de nefericit . Excursia nu
'ecursese deloc aşa cum îşi imaginase Jim. Nu avusese deloc ocazia s discute
U Norma Jeane despre grijile pe care şi le f cea cu privire la c snicia lor şi la
oua ei carier . Îns , când s-au întors la m tuşa Ana, nu a mai putut aştepta.
— Am s turat de treaba asta cu fotomodelele„, i-a spus el Normei Jeane,
punând iciorul în prag. „Nu mai suport nici o clip . Uite ce o s se întâmple.
ţând o m întorc, în aprilie, vreau s te g sesc la noi acas . Şi, pân atunci,
vreau te obişnuieşti cu ideea c o s renun i la prostiile astea şi c o s facem
copii. ' în eles, Norma Jeane?” Ea d du din cap, f r nici o vorb . Mai târziu îşi
va inti c inima îi b tea atât de puternic încât nu închise un ochi toat
noaptea, n fotograf îi d duse odat o cutie de somnifere, în caz c nu putea
dormi, dar -a fost fric s le ia.
Jim are parte de o surpriz : Gladys
Primele luni ale lui 1946 au fost foarte aglomerate. Norma Jeane, în
vârst 'e aproape dou zeci de ani, nu muncise niciodat atât de mult. To i
fotografii rau uimi i de cât de bine ieşeau toate pozele şi era clar c nu mai
aveau de-a ace cu o încep toare. Ştia la ce s se aştepte înc de la început şi
acum rezultatele erau potrivit aştept rilor. Lucra f r încetare – atât de mult,
încât o prieten de-a ei, Jacquelyn ţooper, se întreba dac nu cumva Norma
Jeane se culc cu fotografii. „I-am zis c poate avea încredere în mine, pentru
c nu o s mai spun nim nui dac are aventuri cu tipii ia”, şi-a amintit ea.
„Mi-a spus: „în nici un caz!„ ţe impresie aveam eu despre ea? S-a sup rat
foarte tare şi s-a sim it jignit de parc nu aveam dreptul nici m car s m
gândesc la asta. De fapt, s-a sup rat atât de tare, încât nu m-a mai b gat în
seam câteva zile.” „Mi-era scârb de b rba ii care credeau c m pot
cump ra”, îşi va aminti Marilyn peste câ iva ani. „Şi erau o mul ime de b rba i
care credeau asta. Simplul fapt c îi refuzam îi f cea s creasc miza.”
Muncea foarte mult şi avea încredere într-un singur fotograf, atunci când
era deprimat . Va povesti c uneori avea nişte „st ri întunecate care veneau de
nic ieri”. În vremea aceea era ca şi cum „nu aveam r spunsuri pentru nimic.”
Aceste comentarii sunt interesante pentru c ne amintesc de bunica ei,
Delia, şi de mama ei, Gladys, care numeau aceste st ri „depresii”. Îns poate c
urm toarea afirma ie, teribil de profetic , vorbeşte cel mai bine despre
schimb rile de dispozi ie ale lui Marilyn din aceast perioad : „Da, aveam ceva
special şi eram conştient de asta. Eram genul acela de fat pe care o g sesc
moart în dormitor, cu o cutie de somnifere în mân . Atunci când eşti tân r şi
s n toas , luni î i doreşti s te sinucizi şi, pe urm , mar i eşti cea mai vesel
persoan .” în tot acest timp în care Jim era plecat şi Norma Jeane lucra cu
diverşi fotografi, avea s se întâmple un lucru care o va schimba total pe Norma
Jeane şi va modifica imaginea pe care o vor cunoaşte genera iile viitoare de
admiratori. Aceast schimbare va avea loc în februarie 1946. La sugestia
impresarei sale, Emmeline Snively, Norma Jeane şi-a îndreptat mai întâi p rul,
apoi a renun at la culoarea lui natural şaten în favoarea unei nuan e de
blond auriu. Toate acestea pentru o reclam la şampon. Acum, mai mult ca
oricând, Norma Jeane Baker Mortensen Dougherty începuse s semene foarte
mult cu Jean Harlow. Dar, mai important, începuse s semene cu un alt star
de cinema, unul dintre cele mai mari din toate timpurile. Începuse s semene
cu Marilyn Monroe. Transformarea era aproape complet . Norma Jeane
Mortensen apar inea deja trecutului, cel pu in în ceea ce-1 privea pe so ul ei.
Jim s-a întors acas în aprilie, dup cum promisese. Îns Norma Jeane
nu a venit s îl întâmpine în golful San Pedro. Sup rat, s-a urcat într-un taxi şi
a mers direct la casa din Van Nuys în care locuise cu so ia sa. Dup ce 1-a
pl tit pe taximetrist, se îndrept spre cas . Observ c draperiile erau date la o
parte. Trase cu ochiul. P rea c toat mobila era la locul ei, apoi o z ri pe
Norma Jeane. Se p rea c f cuse aşa cum îi ceruse el. Era în sfârşit acolo.
Poate c acum va avea timp s îi bage min ile în cap şi poate chiar s îşi salveze
c snicia. Probabil c se sim ea uşurat. Îns acest moment de linişte avea s fie
de scurt durat . Jim Dougherty deschise uşa şi r mase nemişcat.
Nu era Norma Jeane.
Era Gladys.
Cum şi-a pierdut Gladys copiii „A trecut prin atât de multe la via a ei”, i-a
spus Norma Jeane lui Jim. „Nu pot s o dau afar în strad .” „Dar e nebun ”,
protest Jim.
„Poate şi tu ai fi înnebunit dac ai fi trecut prin ce a trecut ea.” Norma
Jeane era foarte în eleg toare cu mama ei pentru c ştia o poveste ţunoscut
doar de c tre cele mai apropiate rude. Era povestea în care Gladys îşi pierduse
copiii: fratele şi sora vitreg a Normei Jeane fuseser r pi i.
În 1922, Gladys Baker – în vârst de dou zeci şi doi de ani, doar cu doi
ani mai mare decât era Norma Jeane în 1946 – se c s torise şi divor ase deja
de Jasper, primul ei so . Copiii, Berniece şi micu ul Jackie se aflau în custodia
ei. Ins Jasper era îngrijorat cu privire la comportamentul fostei sale so ii,
sus inând ţ aceasta nu era o mam bun pentru c avea o via social prea
activ şi bea foarte mult. În ciuda acestor îngrijor ri, Jasper plecase din Los
Angeles în Kentucky, unde se n scuse, jurând c se va întoarce s vad ce mai
fac copiii s i.
Avea s soseasc pe neaşteptate, câteva luni mai târziu, la soacra sa,
Delia, g sindu-i pe copii singuri cu aceasta. O g sise uşor pe Gladys, care era
la o şuet prin apropiere. Îns Gladys nu îl v zuse. El plecase imediat din
„salonul” acela plin de fum. Câteva minute mai târziu, una dintre persoanele
din salon îi spusese lui Gladys c tocmai îl v zuse pe fostul ei so . Gladys
r spunsese c e imposibil, pentru c Jasper nici m car nu era în oraş. „Dar pot
s jur c era el”, îi Spusese prietena ei. Momentul acesta îi d du o senza ie
ciudat . ţând le povesti toate acestea rudelor sale, le-a spus c , în câteva
momente, se convinsese deja prietena ei se înşelase. Îns , în timp ce sorbea
din b utur , devenea din ce ce mai îngrijorat la gândul c era posibil ca
Jasper s dea târcoale prin zon . Icepuse s îşi aminteasc de toate momentele
nefericite din rela ia lor. Acesta „ spusese de mai multe ori c nu o considera
potrivit s fie mam . Nu trecuse uit timp şi Gladys începuse s se îngrijoreze
din ce în ce mai tare, pân când im ise nevoia s se întoarc acas pentru a se
asigura c totul era în ordine cu opiii ei.
ţând ajunse la ea în cartier, începu s fug spre cas , foarte sprinten ,
cum ra şi normal pentru vârsta ei. Ajuns în fa a casei, se opri brusc. Delia era
aşe-at pe treptele din fa a casei, fumând o igar şi plângând. Gladys intr
rapid cas . ţopiii disp ruser .
Primele s pt mâni petrecute f r copiii s i au fost o perioad foarte
confuz entru Gladys Ţaker. Dup ce a luat leg tura cu familia lui Jasper,
pentru a se nvinge c acesta nu se întorsese în Kentucky, Gladys pornise
singur în „utarea lui şi a celor doi copii ai s i. Mai întâi merse în San Diego,
unde Jasper pusese odat c avea posibilitatea s se angajeze ca docher. Astfel
începuse o adev rat odisee de patru luni de autostopuri, moteluri ieftine şi
baruri, singurele locuri unde Gladys putea avea o via social oarecum activ .
De pe drum, îi Scrisese unei verişoare: „Fac tot ce pot. Dar nu ştiu dac e
destul. Nu am nici o idee dac m descurc sau nu.„ ţ l toria nu a avut nici un
rezultat. Gladys era din ce în ce mai distant în urma acestei c ut ri inutile şi
Delia se hot rî s nu O întrebe niciodat pe fiica ei ce se întâmplase în tot acest
r stimp. „Era ca şi cum îi murise zâmbetul de pe chip”, povesti Delia unei rude
câ iva ani mai târziu.
„întotdeauna mi s-a p rut c e ca un copil, dar, din c l toria asta, s-a
întors femeie. De fapt, întotdeauna ne certam f r motiv. Acum pare vl guit . E
doai o femeie foarte trist .”
Dup ce se întorsese acas la mama ei, Gladys primise o scrisoare de la
cumnatul ei, Audrey. Îngrijorat de situa ia ei, Audrey îi m rturisea c îi
ascunsese informa ii vitale: fratele lui, Jasper, locuia de patru luni cu mama lor
în Flat Lick, Kentucky, bineîn eles c împreun cu copiii. Îi sugera lui Gladys
s îşi continue via a f r s mai încerce s îl contacteze pe Jasper.
Delia şi-a amintit mai târziu cum curgeau lacrimile pe obrajii lui Gladys
în timp ce citea scrisoarea primit de la Audrey. ţhiar dac Delia încercase s îi
ridice moralul, în ziua aceea nu a avut ce s îi fac . Timpul trecuse într-o
linişte sumbr . În seara aceea, înainte de culcare, Delia i-a adus fiicei sale un
castron mare cu sup . Diminea a urm toare, când se dusese s îşi trezeasc
fiica, castronul era neatins şi Gladys nu era de g sit.
Pentru a ajunge în Kentucky, Gladys f cuse aproape tot drumul
autostopul, mergând din când în când şi cu autobuzul, atunci când se plictisea
de maşinile neînc p toare şi de şoferii care treceau pe lâng ea f r s o bage
în seam . Prima oprire fu în Louisville, unde se hot rî s stea o zi pentru a se
pune din nou pe picioare. Ştia c lunile petrecute pe drum o epuizaser şi voia
s par m car odihnit când va da ochii cu copiii ei.
În ziua în care ajunse la Flat Lick, planul ei era s se înfiin eze la uşa
soacrei sale şi s îşi ia copiii înapoi. Apoi aveau s se întoarc cu to ii în Los
Angeles, uitând întâmpl rile din lunile trecute. Inten iile lui Gladys de a-şi
smulge copiii din bra ele bunicii nu au decurs îns cum îşi propusese. Planul i-
a fost destr mat din cauza unui lucru extrem de simplu – râsul.
În timp ce st tea peste drum de casa modest a soacrei sale, Gladys îi
privea pe Jackie şi pe Ţerniece, care se jucau alergând unul dup altul. În timp
ce micu ii chicoteau în gr din , ea nu a putut s nu observe c micu ul Jackie
şchiop ta şi mai tare ca înainte. Cât de bine îşi amintea ziua în care se lovise!
Se întâmplase în 1920, când Jackie avea trei ani. În timp ce mergeau cu
maşina în Los Angeles, în vizit la mama lui Jasper, chiar în casa în care se
aflau copiii acum, între cei doi a izbucnit o ceart aprig . Jackie st tea pe
bancheta din spate, singur. Într-un moment, prea groaznic pentru a ni-1 putea
imagina, copilaşul a c zut din Fordul Model T roadster fabricat în 1909, f r
uşi, în timp ce p rin ii lui erau ocupa i cu cearta. ţând ajunser , în sfârşit, în
Kentucky, cu copilul r nit, familia lui Jasper, oripilat , a dorit s ştie ce se
întâmplase. ţhiar dac Jasper fusese cel ce conducea maşina, el avea s spun
tuturor c accidentul avusese loc din cauza so iei sale, neglijente, care nu
avusese grij cum trebuie de copil. Gladys era deja şocat de ce se întâmplase
şi, când s-a v zut învinov it de Jasper pentru tot ce se întâmplase, nu a mai
putut suporta. Nu îşi putea imagina cum b rbatul pe care îl iubea atât de mult
se putea întoarce astfel împotriva ei. Între timp, micul Jackie suferise o lovitur
grav la şold, ale c rei consecin e urmau s îi afecteze întreaga via .
Acum, mersul şchiop tat al b iatului îi amintea mereu de acest groaznic
ccident. Gladys şi-a privit un timp copiii f r s fie observat . P reau atât de
rici i în curtea aceea mare, cu leag n, înconjurat de p dure! Gladys s-a întors
a plecat f r s o vad nimeni, îns , pur şi simplu, nu putea s plece din
Kentucky f r copii. Dar cum s li ia pe aceştia din locul care, în acel moment,
era pentru ei acas ? Ştia c ~ereuşitele ei ca mam vor fi principala arm pe
care o va folosi Jasper pentru a-i lua copiii. În acel moment, avea doar dou
solu ii pentru a-i lua înapoi. Putea l -i fure, exact aşa cum f cuse Jasper. Sau
putea dovedi c era o persoan chimbat . Dac Jasper şi familia lui ar fi v zut
c ea e o persoan capabil s Îşi îngrijeasc copiii, poate c ar l sa-o pur şi
simplu s îi ia. În acest scop, Gladys avea s înceap o via nou în Louisville.
În câteva s pt mâni, îşi schimbase aspectul în mod radical, purtând
haine mai simple, mai adaptate statutului ei de mam . Începu s nu se mai
machieze, aşa cum nu mai f cuse de ani de zile. Acest aspect mai cuminte o
putea ajuta t ob in imaginea mult dorit . Se angaja ca d dac la un cuplu
înst rit, Margaret şi John „Jack” Cohen, care locuiau în suburbii. Aceast
slujb îi va „sigura nu doar stabilitate financiar , ci şi posibilitatea de a deveni
tipul de femeie pe care Jasper ar considera-o demn de a-şi creşte copiii.
Familia ţohen avea o c snicie fericit şi fiica lor, Norma Jeane, era o
feti ine crescut , în vârst de trei ani. Acestora li se p rea c noua angajat
era grijitoarea ideal , purtându-se cu fiica lor ca şi cum ar fi fost propriul ei
copil, ns singurul scop al lui Gladys era s -şi ia înapoi copiii.
Peste câteva luni, când a considerat c transformarea era complet , s-a
dus cas la familia Ţaker. La uş a r spuns soacra ei, spunându-i doar câteva
cuvinte rin uşa întredeschis . Apoi a ap rut fostul ei so , care a invitat-o
în untru. În uc t rie, a v zut o feti cu ochii mari. Dar, înainte ca Gladys s
apuce s o alute, a ap rut bunica feti ei, care a tras-o repede în alt camer .
Întâlnirea cu Jasper a fost obositoare, iar încerc rile ei de a p rea o
femeie chimbat , mai bun , s-au lovit de un zid. Jasper i-a explicat clar c nu îi
va da opiii înapoi, orice ar spune sau face ca s îl conving c era o femeie total
chimbat . Gladys 1-a întrebat dac avea m car dreptul s îi viziteze şi Jasper -
a permis s o vad doar pe Ţerniece, îns nu şi pe Jackie. Dup ce câteva luni
vusese dureri groaznice, b ie elul era acum în spital şi nu se ştia cât timp avea
t r mân acolo. Jasper îi aminti lui Gladys c neglijen a ei era motivul
principal pentru situa ia disperat a copilului. Distrus , Gladys a mai întârziat
pu in timp în casa lui Jasper, înainte de a fi poftit afar de c tre fosta ei
soacr .
Întoars în casa familiei perfecte, care avea un copil perfect, lucrurile i se
p reau diferite. Nu mai vedea familia ţohen ca pe un model demn de urmat. De
fapt, existen a lor p rea c ia în râs neputin a ei de a se schimba, de a schimba
definitiv femeia care era şi de a o transforma într-o persoan nou ,
respectabil . „Fiecare zi idilic al turi de acea familie era un nou pumnal înfipt
în inima sfâşiat a lui Gladys”, spune o verişoar de-a ei pe care am intervievat-
o pentru aceast carte. „Acum nu putea decât s plâng dup persoana care
fusese odinioar , dup persoana care ar fi putut deveni.” în timp ce Gladys
f cea tot posibilul s se prefac c nu se întâmplase nimic în weekendul în care
fusese plecat , aceste încerc ri erau imposibil de dus la îndeplinire din cauza
st rii ei din ce în ce mai proaste. ţum i se întâmplase de multe ori în trecut, se
cufunda într-un loc întunecat, care, acum, îi era foarte cunoscut. Progresele
f cute, numeroasele scenarii fericite pe care şi le imaginase, speran a – toate
acestea disp ruser . „Noua” Gladys Baker murea încet-încet.
Cea dintâi Norma Jeane în biografiile lui Marilyn Monroe s-a scris de
nenum rate ori c bebeluşul lui Gladys Baker, Norma Jeane, fusese botezat
dup actri a Jean Harlow. Îns acest lucru nu poate fi adev rat, pentru c
numele adev rat al lui Jean Harlow era Harlean ţarpenter, nume pe care şi 1-a
schimbat de-abia în 1928, la doi ani dup ce Gladys a n scut-o pe Norma
Jeane. Alte surse spun c bebeluşul a fost botezat dup o alt actri , Norma
Shearer. Al ii insist c ar fi fost dup Norma Talmadge. Niciuna dintre aceste
variante nu este adev rat . În anii 1960, Gladys i-a explicat provenien a
acestui nume tinerei asistente pe nume Rose Anne Cooper, care lucra la
sanatoriul Rock Haven.
Dup ce încercase, f r succes, s recâştige custodia celor doi copii,
Jackie şi Berniece, Gladys s-a întors în casa familiei Cohen. Feti a în vârst de
trei ani de care avea grij Gladys se numea. Norma Jeane. Aceasta este feti a
pentru care Gladys va reuşi s fac ce nu reuşise pentru propriii ei copii. În
fiecare zi petrecut al turi de ea, Gladys va avea grij ca aceasta s fie hr nit ,
distrat , iubit . Îns , dup ce Gladys s-a întors din Flat Lick f r cei doi copii ai
s i, lucrurile s-au schimbat; cu alte cuvinte, a început s nu se mai poat
controla. Avea doar dou zeci şi trei de ani.
Atunci când familia Cohen şi-a dat seama c Gladys avea probleme, au
intrat în panic , şi nu f r motiv. Iat cum s-au petrecut lucrurile, conform
versiunii transmise din genera ie în genera ie de c tre membrii familiei ţohen.
Într-o sear , dup ce s-au întors de la cin , domnul şi doamna Cohen şi-
au g sit copilul singur în camer . ţopilul plângea, scutecele erau murdare,
ceea ce dovedea faptul c fusese neglijat destul de mult timp. ţând au g sit-o
pe Gladys, aceasta era pe jos în spatele pianului, cu genunchii aduna i la piept.
Avea ochii închişi şi vorbea singur . Se vedea c era foarte sup rat şi lacrimile
îi curgeau şiroaie. Dup ce i-a privit un moment pe so ii ţohen, a spus: „Au
plecat?”. „ţine s plece, Gladys?” a întrebat doamna ţohen. „Ţ rba ii.” Gladys
le-a explicat apoi c v zuse un grup de b rba i care se furişaser zilele trecute
în cas , dar nu dorise s îşi îngrijoreze angajatorii.
La început, cuplul s-a îngrijorat, crezând c pot fi în pericol. Pe m sur
îns ce Gladys continua s le descrie experien ele prin care trecuse, au început
s se îngrijoreze din alt motiv: s n tatea mintal a d dacei copilului lor.
Gladys le-a povestit nişte întâmpl ri aflate la limita realit ii. Le-a spus
c plecase s aduc ceva dintr-un sertar din dulapul din buc t rie şi c g sise
un b rbat chiar acolo. Un altul intrase într-o baie de la etaj şi, atunci când a
avut tn sfârşit curajul s mearg dup el, acesta nu mai era de g sit. Familia
ţohen avea o mare problem – o problem care trebuia rezolvat cât mai
repede.
Au mai inut-o câteva zile – dar nu au l sat-o deloc singur în preajma
copilului – şi apoi au concediat-o. În acele zile, Gladys era când lucid , când
avea halucina ii. Acum se purta normal, acum spunea c aude voci, dar vocile
nu erau niciodat reale. ţând au concediat-o, so ii Cohen s-au purtat civilizat
şi i-au spus lui Gladys c nu mai au nevoie de o d dac .
Dar ce avea s se întâmple cu Norma Jeane? ţopilul acesta fusese
singurul lucru stabil din via a lui Gladys în perioada dificil petrecut la
Kentucky şi nici nu voia s -şi imagineze cum avea s fie dac nu o va mai
vedea. Avea s -i povesteasc asistentei Rose Anne ţooper c , la un moment
dat, s-a gândit s o ia pe Norma Jeane cu ea la Los Angeles şi s înceap o
via nou . Îns nu a avut ţurajul s fac asta. Sim ise pe pielea ei cum e s î i
pierzi copiii şi a spus c nu 0 poate face s sufere la fel pe Margaret Cohen.
Gladys şi-a amintit c , dup ce şi-a împachetat lucrurile în seara
dinaintea plec rii, a stat singur la ea în camer . Şi-a îndesat pu inele lucruri
într-un l cule şi s-a furişat în camera copilului. S-a aşezat pe patul Normei
Jeane şi a îngâiat-o pe cap. Apoi a s rutat-o pe frunte şi a învelit-o la loc. Dup
ce şi-a uat restul de lucruri şi a disp rut în noapte, Gladys nu i-a mai rev zut
niciodat e membrii familiei ţohen.
Ultimatumul lui Jim „Dar nu avem decât dou camere”, i-a spus Jim
Normei Jeane atunci când fl c Gladys va sta la ei. „Unde o s o g zduieşti?”
„ .” Jim a aruncat o rivire prin cas . ţeva nu era în regul . În vaza de pe
mas nu erau flori şi el tia c Normei Jeane îi pl cea s aduc o pat de culoare
în cas . Pe mas nu ra nici o revist şi ştia c ea dorea ca oaspe ii lor s aib
ceva de r sfoit în timp e le aduce cafeaua. De fapt, casa ar ta ca şi când ar fi
fost nelocuit . În timp e se uita prin înc pere, z ri o fotografie înr mat cu
Norma Jeane, una dintre ele despre care ştia c sunt f cute de Andre de
Dienes. Desigur c acest lucru -a nemul umit. Când a deschis un dulap pentru
a-şi atârna haina, a r mas sur-rins. În untru r m seser doar câteva rochii şi,
pe jos, câteva perechi de pantofi, ra evident faptul c Norma Jeane şi Gladys nu
locuiau în casa aceea. „ţe se tâmpl aici”, a întrebat el, nervos. În timp ce
Gladys era aşezat pe pat şi îl rivea, Jim sim ea c nu se poate exprima deschis
şi a chemat-o pe Norma Jeane far , s discute. Aceasta i-a explicat faptul c
locuia de o vreme împreun cu ladys la m tuşa Ana. Avea mai multe contracte
de modeling şi nu o putea l sa pe Gladys singur , de aceea era de p rere c ar
fi o idee bun s locuiasc împreun cu Ana. „Pur şi simplu nu am crezut c
vei în elege, Jimmie”, a spus ea.
Apoi a început s plâng , copleşit de presiunea momentului. Jim se
s turase. De fapt, chiar nu în elegea. Ea îi promisese clar c se va muta înapoi
în casa lor.
„Pân aici”, i-a spus el. „Pân aici, Norma Jeane. Trebuie s alegi. Eu sau
cariera. ţ snicia noastr sau cariera ta.” Şi iat c venise ultimatumul pe care
ea spera s nu îl primeasc , care i se p rea o chestiune stupid . Nu a rostit nici
un cuvânt. S-a uitat pur şi simplu la el şi a plecat.
ţonfruntarea final
Jim Dougherty era în Shanghai când a primit, la sfârşitul lunii mai 1946,
scrisoarea ce începea cu „Drag John”. El va spune mai târziu c scrisoarea era
scris chiar de Norma Jeane, îns , în realitate, era mult mai impersonal :
fusese scris de avocata ei, ţ. Norma ţornwall, care îl informa c so ia sa
ceruse divor ul, în Las Vegas. Se pare c Norma Jeane se hot râse s pun
punct mariajului, dar nu era sigur cum trebuia s procedeze. ţunoştea îns o
femeie care reuşea întotdeauna s g seasc o solu ie pentru orice tip de
problem : „m tuşa” Grace. Desigur, chiar Grace fusese cea care o încurajase pe
Norma Jeane s aib o c s torie de convenien şi planul ei func ionase, în
sensul c Norma Jeane fusese scutit de suferin a intr rii într-un alt orfelinat.
Acum avea dou zeci de ani şi era gata s fie liber . Grace ştia c cea mai rapid
metod de a ob ine un divor era s depun actele în Las Vegas şi apoi s
locuiasc acolo timp de şase luni şi s aştepte s primeasc statutul de
rezident şi apoi s i se pronun e divor ul. Un alt aspect favorabil era acela c
Grace avea o m tuş acolo. Norma Jeane plec deci în Las Vegas la începutul
lui mai, pentru a face toate aceste demersuri.
Primul lucru pe care 1-a f cut Jim Dougherty atunci când a primit
aceast scrisoare care îi comunica inten iile Normei Jeane, a fost s îi taie
aloca ia dat de guvern so iilor de militari. Era furios. Din punctul lui de
vedere, Norma Jeane ob inuse ce îşi dorise şi acum nu mai avea nevoie de el.
Ştia clar ce avantaje avusese ea în urma acestei în elegeri; dar nu îşi d dea
seama care fuseser avantajele lui. El se gândea c , dac ar fi fost singur în to i
aceşti ani petrecu i în armat , s-ar fi putut m car bucura de avantajele
burl ciei. Un lucru era sigur: nu avea s o lase pe so ia sa s ias prea uşor din
acest mariaj. Era hot rât s nu semneze hârtiile pân când nu aveau s se
vad fa în fa . Mai târziu, va recunoaşte c în sinea lui a crezut c , dac ar fi
f cut sex, ar fi putut-o convinge pe Norma Jeane s renun e la divor . Jim nu
va admite mul i ani dup aceea c mariajul lor nu fusese unul perfect. De fapt,
începu s insiste c Norma Jeane dorea s divor eze pentru a ob ine un
contract cu MGM, care nu ar fi fost semnat niciodat dac aceasta ar fi fost
c s torit . De ce? Pentru c putea r mâne îns rcinat şi banii investi i de
studio ar fi fost pierdu i. Desigur, toate lucrurile acestea nu sunt adev rate.
Jim va mai povesti şi c Norma Jeane l-ar fi rugat s spun c ea era „doar
prietena lui” şi nu so ia, pentru a-i linişti pe cei de la Studio. Din nou, fals. De
fapt, nu se vorbise niciodat despre vreun contract cu MGM. Într-adev r, cei de
la studiourile de film preferau ca noile actri e s nu fie c s torite, dar acest
lucru nu avea nici o leg tur cu decizia Normei Jeane. Era nefericit al turi de
el şi voia s scape.
ţând se întoarse în State în iunie, Jim planific s mearg în Las Vegas
pentru a se vedea cu Norma Jeane. Îns , spre surprinderea lui, aceasta nu se
afla în Nevada. Era în Los Angeles la m tuşa Ana, unde st tuse tot acest timp.
Când aceasta deschise uşa apartamentului Anei, primul lucru pe care îl
observ Jim fu Gladys, care st tea pe pat într-una din camerele acelea mari.
P rea agitat , ca şi cum s-ar fi certat. Norma Jeane îşi ceru iertare c nu poate
vorbi cu el în acel moment şi 1-a rugat s se întâlneasc alt dat . Jim plec
întrebându-se de ce Norma Jeane nu îşi ceruse iertare c îi trimisese cererea de
divor .
„îmi pierdeam tot elanul de a fi lâng ea”, şi-a amintit el. „Nu mai era
femeia lornic s îmi fac pe plac cu care m c s torisem. Era calculat , cum
nu fusese niciodat pân acum. Avusese grij s fie împreun cu Gladys în
momentul în care trebuia s apar eu – pentru ca mama ei s poat ocupa locul
în singurul pat lin apartament. ţe urma s fac cu Gladys – o femeie pasiv
care îşi punea toat : redin a în Dumnezeu – nu pot s îmi dau seama.” în
urm toarele zile, Jim şi Norma Jeane se întâlnir destul de des în încer-„ea de
a-şi rezolva problemele. La un moment dat, Jim a apelat chiar la ajutorul ei.
Spera c m car ea „îi putea b ga min ile în cap„ Normei Jeane. Îns a aflat
stupoare c aceasta o sus ine în totalitate pe Norma Jeane. Întotdeauna fusese
n aliat al ei. Mai târziu, va afla c Ana era foarte „impresionat de posibilitatea
a Norma Jeane s devin o vedet de cinema.„ Şi de aceea, era pur şi simplu
xtrem de entuziasmat de ideea ca Norma Jeane s îşi urmeze visul. Faptul c
im a apelat la Ana demonstreaz îns faptul c acesta era disperat s g seasc
solu ie pentru a-şi salva c snicia – dar din ce motiv? „Chiar nu îşi dorea s
mneze actele de divor „, spune prietenul lui, Martin Evans, „dar aici nu mai a
vorba de dragoste. Era o problem de orgoliu r nit.„ „A adus-o pe Norma Jeane
la mine acas pentru c a spus c voia un loc iştit în care s poat sta de
vorb . Întotdeauna era cineva prin preajm -ama lui, m tuşa Ana sau Gladys.
Deci am acceptat. ţând au ap rut, am obser-t c ea era într-o stare groaznic
şi nu mai voia s discute despre problema spectiv . Avea o rochie cu flori şi
p rul strâns în coad . Mie mi se p rea c r ta superb, dar Jim spunea în
continuu: „Uit -te la ea, Martin. E aşa de parat , c nu mai doarme de câteva
zile.” Mie, totuşi, nu mi se p rea c e aşa. E aşezar la mine în sufragerie şi
eram gata s plec când Jim îmi spuse: „Nu, ai. Poate m vei ajuta s -i bag
min ile în cap.” M-am sim it foarte stingherit, am r mas. Odat aşeza i,
Norma Jeane a spus: „Am impresia c voi doi v-a i iat împotriva mea şi nu îmi
place deloc, Jimmie.” „Nu am f cut aşa ceva, orma Jeane”„, i-a spus el, din ce
îşi aminteşte Martin Evans. „Vrem, pur şi simplu, s ştii c actoria este o
meserie grea. Şi tu nu ai for a necesar pentn asta. Nu ştiu cu cine ai vorbit la
agen ia de modele, dar s ştii c i-au b gat î cap numai prostii, Norma Jeane.
Nu e pentru tine.”
Norma Jeane t cu câteva momente, l sând vorbele s -şi fac efectul, apo
înainte de a apuca s îi r spund , Jimmie o atac verbal. I-a spus c este nervo
pentru c se folosise de el ca s nu intre în orfelinat şi acum se descotorosea d
el. Atunci ea 1-a întrebat de câte ori mai trebuia s îi mul umeasc înainte de
a-duce via a mai departe. El i-a spus c e o persoan instabil şi chiar mai r u
tl atât, c avea multe în comun cu Gladys – sugerând, bineîn eles, c ambele
era bolnave mintal. Dup toate acestea, Jim ieşi nervos pe uş , l sând-o pe
Norm Jeane în urm , cu prietenul lui, Martin. „S-a aşezat jos şi a început s
plâng ' îşi aminteşte Martin Evans. Acesta mai povesteşte c a stat un timp şi a
privit-t observând cât putea fi de frumoas , chiar şi atunci când plângea.
Într-un final, se întoarse spre el. „Ia-m de aici”, a spus Norma Jeane ridi
cându-se în picioare. „Du-m departe de locul şi de momentul sta.”
Norma Jeane semneaz contractul cu 20th ţentury-Fox
Auzise asta de la atât de mul i fotografi, încât începuse s se întrebe dac,
nu cumva era adev rat: „Eşti f cut s joci în filme, Norma Jeane.” într-adev i
se p rea c to i cei care o fotografiaser pân atunci îşi doreau s o încurajezi
s intre în industria filmului. De fapt, nu era o idee atât de nebuneasc . Pân
la urm , era uimitoare în fotografii şi obiectivul aparatului de fotografiat reuşe,
s îi capteze atât de uşor unicitatea. Gândul c toate aceste calit i i-ar pute; fi
de folos şi pe marile ecrane era unul foarte tentant. Îns , în acelaşi timp, era
intimidat de faptul c nu avea nici un fel de experien în domeniul cinema
tografic – nu jucase nici m car în piesele de teatru de la şcoal , datorit c rora
unele actri e puteau sus ine c aveau o oarecare experien .
„Nici m car nu ştiu dac pot s joc”, i-a spus ea m tuşii Ana când cele
doua discutar despre aceast posibilitate. „Draga mea, ai jucat toat via a”, i-a
spu Ana, care avusese mereu o intui ie foarte bun . „în elegi ce vreau s spun,
nu aşa?” Era adev rat. Toat via a încercase s se integreze, încercase s fie o
pei soan mai bun , sperând c va fi, în final, acceptat . „Po i realiza tot ceea
ce î i propui”, îi repetase mereu Ana. „Ştii, Ştiin a Creştin mai propov duieşte
s altceva.” Norma Jeane râse. Auzise asta de o mie de ori. „Propov duieşte jude
cata dreapt ”, a spus ea, completând spusele femeii. „Aşa este”, i-a spus Ana
„şi judecata mea îmi spune c dac tu vrei s joci, vei juca.”
Inspirat de Ana şi de aprobarea entuziast a multor altor persoane cu
car discutase în primele luni ale lui 1946, Norma Jeane a început s îşi
imaginezi posibilitatea unui viitor la Hollywood. Câ iva ani mai târziu, va
povesti: „în tim| ce admiram luminile din Hollywood pe timpul nop ii, m
gândeam c exist m fete care stau singure, la fel ca mine, şi viseaz s devin
stele de cinema, r nu o s îmi fac griji din cauza lor, pentru c eu îmi doresc cel
mai mult asta.” înainte de decizia final de a divor a de Jim, impresara ei,
eficienta Emmeline ively, începuse s caute deja pentru clienta sa tot felul de
oportunit i în lumea Imului. Lucrurile au decurs de la sine şi Norma Jeane a
avut în curând o Itrevedere cu Ben Lyon, care recruta noi talente şi se ocupa cu
distribuirea >lurilor pentru studiourile 20th Century-Fox. Norma Jeane a fost,
dup cum ra de aşteptat, foarte emo ionat , îns a g sit curajul necesar pentru
a se întâlni il el, la 17 iulie 1946. Acesta îi d du câteva pagini din scenariul
filmului Winged ktory (Victorie înaripat ), un film din 1944, inspirat dintr-un
spectacol de succes Ţ pe Ţroadway, al c rui text era scris de Moss Hart. Norma
Jeane reuşi s treac roba de citit. Nu se ştie mare lucru despre asta, dar se
pare c a decurs destul Ţ bine, pentru c Lyon va aranja ca ea s dea un test
pentru un film.
Dou zile mai târziu, Norma Jeane se g sea la studiourile 20th ţentury-
Fox, B platourile noului film al lui Betty Grable numit Mother Wore Tights
(Mama Wta colan i), unde urma s dea prima prob de ecran. În 1946, Fox se
mândrea ija cu o list impresionant de actri e şi actori care semnaser
contractul cu: est studio. O list scurt a acestor stele de cinema i-ar include
pe Henry Fonda, ene Tierney, Tyrone Power, Betty Grable, Anne Baxter, Rex
Harrison, Maureen Hara şi Vivian Blaine. Testul de ecran, f r sunet, va fi
filmat de Leon Shamroy. Dup ce i s-a dat se schimbe într-o rochie cu crinolin
lung pân la p mânt, Norma Jeane a t rugat s se aşeze în fa a camerei de
filmat şi s execute câteva mişc ri ple: s se plimbe încoace şi-ncolo, s se
aşeze pe un taburet, s se îndrepte re fereastra de pe platou. În timp ce st tea
pentru prima dat în fa a unei iere de filmat, emo ionat şi ruşinat , Norma
Jeane se transform brusc într-o eie total relaxat , extrem de sigur pe sine şi,
cel mai important, de o frtt-se e radioas . „Mi-am spus c fata aceasta va fi
urm toarea Jean Harlow”, amintit Leon Shamroy în urma acestui test.
„Frumuse ea ei natural , preun cu complexul de inferioritate, îi d deau un
anumit aer de mister. Am it un fior. Fata asta avea ceva ce nu mai v zusem de
pe vremea filmelor te. Avea o frumuse e fantastic , precum Gloria Swanson, şi
îşi imprima sexuali-ea pe film, la fel ca Jean Harlow. Fiecare cadru din film
emana sex. Nu avea oie de sunet, pentru c ea crea efectele în mod vizual. Ne
ar ta faptul c tea vinde sentimente prin film.” în momentul în care studioul o
rug s mai a un test, de aceast dat Technicolor, era clar faptul c cei de aici
erau eresa i de ea. Nu r mâneau de completat decât câteva acte. Îns Darryl
Zanuck, şeful mare de la Fox, nu a fost la fel de entuziasmat ca „ ceilal i la
vederea testului Normei Jeane. (Şi este interesant faptul c acest bat nu va fi
niciodat un fan al ei – chiar şi atunci când compania f cea avere torit ei.)
îns , la început, va hot rî c are destul poten ial pentru a semna contract – cu
şaptezeci şi cinci de dolari pe s pt mân timp de şase luni, cu ibilitatea de
reînnoire a contractului înc şase luni, dar cu un salariu dublu.
Urma s primeasc acest salariu fie c muncea, fie c nu. Nu era mare
lucru, da era un început şi Norma Jeane era foarte încântat .
Desigur c nimeni nu se bucura mai mult de toate aceste schimb ri din
viat Normei Jeane decât „m tuşa” Grace, cea care o protejase şi o încurajaşi
întotdeauna. Înc nu era o vedet , dar ajunsese departe într-un timp foarte
scurt în acest moment, avea doar dou zeci de ani, cu un an mai mic decât
vârst, legal pentru semnarea unui contract în ţalifornia. De aceea, era normal
c, persoana care s semneze contractul al turi de ea, la data de 24 august 194f
s fie Grace Goddard.
Chiar înainte de încheierea contractului cu 20th Century-Fox, Norma
Jean-Dougherty fu chemat în biroul lui Ţen Lyon. Exista o problem : numele
ei. Lyo; îi explic faptul c dup p rerea lui, numele ei de familie era prea greu
d pronun at. „Lumea o s se întrebe dac se spune doe-herty sau do-gerty. Sai
n-am idee”, i-a spus acesta, „şi de aceea trebuie schimbat. E un nume pre.
ţopil ros. Va trebui s g sim ceva care s î i scoat în eviden
vulnerabilitate.'! Dar care s aib şi pu in clas .” Dar ea ce p rere avea?
Norma Jeane nu şti. ţum s reac ioneze.
Ştia c oricum divor a de Jim şi de aceea nu avea nici un motiv s îşi
p strezi numele din timpul c s toriei. ţ zu de acord. Într-un final, ea şi Lyon
ajunser, la numele Marilyn Monroe. Marilyn dup actri a Marilyn Miller, care
jucase p-Ţroadway în anii 1920, care sem na oarecum cu Norma Jeane şi cu
cineva ct care Lyon ieşise de câteva ori, şi Monroe, dup numele de fat al
mamei ei.
Norma Jeane nu era sigur cu privire la numele propus. Îns Lyon era
atâ de entuziast, încât nu putea s refuze. „Ei bine”, a spus ea într-un final cu
< str lucire amuzat în ochi, „se pare c sunt Marilyn Monroe.”1
Note:
1 Un prieten de-al ei, Michael Shaw, care o înv a actorie, îşi aminteşte:
„Atun< când cei de la studio i-au schimbat numele, a fost de acord, îns nu era
enti ziasmat . Mi-a spus: „Nici m car nu ştiu cum se scrie Marilyn!„ Atât de
frustrat era din cauza aceasta. Şi, cu o voce stins , m întreb : „Dragule, acolo
este liter i? I-am spus c da, dar pân la urm s-a dovedit c era un y.”
PARTEA A III-A
Marilyn
Marilyn încearc s o în eleag pe Gladys
IN VARA ANULUI 1946, sora vitreg a lui Marilyn, Ţerniece Ţaker
Miracle, nu mai putea aştepta – trebuia s îşi întâlneasc mama, pe Gladys
Baker. Nu îşi amintea deloc de ea. Era foarte mic atunci când Gladys o l sase
în Kentucky, ladys ieşise din spital şi Ţerniece era de p rere c venise vremea
ca mama şi ca s se întâlneasc din nou. Marilyn nu era aşa de sigur de asta.
Dup ternare, Gladys a locuit împreun cu ea şi cu m tuşa Ana şi de aceea
Marilyn 'a c mama ei nu se f cuse bine cu adev rat. P rea total incapabil s
fie o rsoan dr g stoas sau chiar o persoan cald , ca s nu mai vorbim de
ntimente materne. Era întotdeauna foarte defensiv şi foarte cert rea , rilyn
nu voia s rişte ca Gladys s o supere în vreun fel pe Ţerniece. „Imaginea care o
ai despre mama noastr este mult mai bun decât cea real ”, i-a spus lui
Ţerniece. „Poate c ar trebui pur şi simplu s r mân aşa.” Nu voia s îşi d
sora dezam git . Îns nu avea cum s o opreasc pe Ţerniece. Aceasta voia îşi
vad mama şi inten iona s stea la m tuşa Ana timp de trei luni. Urma s
împreun cu feti a ei, Mona Rae. So ul ei r mânea acas pentru c nu îşi tea
lua liber de la serviciu o perioad atât de îndelungat . ţând sosi ziua în care
Berniece şi Mona Rae trebuiau s soseasc din Michigan, rilyn le duse cu
maşina pe Ana, Grace şi Gladys ca s le întâmpine. Femeile aser ner bd toare
pe pist în aşteptarea rudelor lor. Probabil c Marilyn, a şi Grace se aşteptau
deja la un anumit tip de reac ie din partea lui Gladys, revederea fiicei ei pe care
nu o mai v zuse de atâta vreme. Imediat ce Ţerniece şi Mona Rae ap rur pe
treptele de metal ale avionului, rilyn fugi spre ele. ţând ajunser jos, le
îmbr işa. Atunci când le prezent tuşii Ana, cele trei se îmbr işar . Apoi,
bineîn eles c şi Grace o îmbr işa Berniece şi pe fiica ei. „Şi ea este mama,
Berniece”, a spus Marilyn într-un al. Întorcându-se c tre Gladys, spuse:
„Mam , ea e Ţerniece.” Ţerniece va „eşti mai târziu c primul lucru pe care 1-a
observat la mama ei a fost p rul zonant, acum scurt şi buclat. Observ şi faptul
c Gladys st tea dreapt , cu inile în jos şi nu exprima nici un fel de emo ie.
Berniece era oricum copleşit Îşi îmbr işa mama. Drept r spuns, Gladys îşi
puse bra ele în jurul taliei lui niece şi o mângâie pe spate. A fost un moment
straniu. Grace Goddard îşi aminti mai târziu de aceast întâlnire: „Mi se p rea
c se întreab în sinea ei de ce toat lumea împ rt şeşte şi simte ceva ce ea nu
poate împ rt şi, sau sim i.”
Odat ajunse acas la Ana, au hot rât c Marilyn va dormi sus, împreui:
cu Ana, în timp ce Berniece cu Mona Rae vor dormi în apartamentul de jo
împreun cu Gladys. Aceasta însemna c trebuia ca Ţerniece şi Gladys s
doarrr în acelaşi pat, iar Mona Rae pe o canapea, în col . Dac st m s ne
gândim, r putem da uşor seama c aceste aranjamente trebuie s fi fost dificile
penti Gladys. Îns fusese ideea lui Marilyn. „Aranjase totul în aşa fel încât
mama s stea cât mai mult cu Ţerniece, în speran a c între cele dou se va
stabili leg tur ”, explic o rud . „Tot ce îşi dorea era ca mama ei s simt ceva.
Tot aştep: ca Gladys s intre într-un anumit tip de proces emo ional – şi crudul
adev r ei c acest lucru nu avea s se întâmple.”
Pe m sur ce zilele treceau şi se transformau în s pt mâni, Ţerniece era
di ce în ce mai sup rat din cauza atitudinii foarte critice a lui Gladys fa de
noti carier a lui Marilyn. Şi-a amintit de o întâmplare în care Marilyn exersa în
fai oglinzii pronun ia anumitor cuvinte. „Ei, dar asta chiar c e ridicol”, i-a spc
Gladys fiicei sale. „Ar trebui s faci ceva ca oamenii cu via a ta. Nu asta.” Marih
încerc s îi explice c trebuia s îşi îmbun t easc pronun ia anumitor
cuvânt pentru cursurile de actorie organizate la studio, dar Gladys pur şi
simplu nu voi s aud .
Dup ce a asistat la acea scen , Ţerniece o trase la r spundere pe Glady
„Ar trebui s o încurajezi pe Norma Jeane”, i-a spus ea. „Se str duieşte atât d
mult s reuşeasc şi îi mai faci şi tu probleme.” Gladys a morm it ceva şi
Berniec s-a hot rât s o lase în pace.
La scurt timp dup aceea, Norma Jeane s-a speriat foarte tare când a
primi un telefon de la impresara ei, Emmeline Snively, care îi spuse: Voiam
doar s, i te anun c a trecut mama ta pe aici.” Se pare c , în diminea a aceea,
Glad se trezise, îşi îmbr case uniforma de asistent medical , chemase un taxi
şi s dusese la hotelul Ambassador, unde era şi sediul companiei Blue Book,
und. Lucra Snively.
Intrase direct în biroul lui Snively şi i-a spus c era tare nemul umit d>
cariera fiicei sale şi c dorea s o conving s renun e. Snively se ar tase pu in
surprins , dar se comportase bine. Îi spusese c aceasta era o problem într'
mam şi fiic şi deci trebuia rezolvat între Gladys şi Norma Jeane.
Gladplecase, dar nu înainte de a-i spune lui Snively: „E foarte greşit c le
permite; i fetelor tinere s vin aici şi s îşi strice via a cu pozele voastre.” Când
Snivel, i-a explicat toate acestea, Norma Jeane a fost, dup cum era de
aşteptat, ruşinat, i şi sup rat . Gladys o întrebase odat cine o ajuta în carier
şi Norma Jeane i spusese c Snively, dar nu îşi putuse imagina c Gladys ar fi
fost în stare s < > caute şi s stea de vorb cu ea. În seara aceea, cele dou au
avut un schim> destul de dur de replici pe acea tem . Acesta s-a terminat
atunci când Norm > Jeane i-a cerut mamei sale s nu se mai bage niciodat în
cariera ei. Replica li Gladys a fost: „Ţine, dac aşa vrei tu. F ce vrei. Nici c -mi
mai pas .” Apoi t din camer şi a trântit uşa atât de tare, încât a r sunat
întreaga cas . „Mereu st aşa de nervoas ?” s-a întrebat Berniece.
Singura dat când p rea c Gladys se implic cu adev rat în ceva era
atunci Ana le ducea pe toate la slujbele de duminic ale bisericii Ştiin ei
Creştine, eresul lui Gladys fa de Ştiin a Creştin nu sc zuse de când ieşise
din atoriu. Era fascinat de ideea de a realiza un lucru cu orice pre . Era ca şi
ar fi fost conştient de faptul c nu se poate descurca singur şi ca şi cum fi
dorit s fac tot posibilul pentru a fi în stare s se controleze m car pu in,
aceeaşi perioad , Ana şi Marilyn st teau pân noaptea târziu şi citeau din
cartea c p tâi a Ştiin ei Creştine, Ştiin a şi s n tatea, scris de Mary Ţaker
Eddy.
Marilyn era interesat de aceast credin înc de când se c s torise cu
Jim Ugherty, iar atunci când c s toria lor a dat greş, s-a întors şi mai mult
c tre asta. O persoan care o va cunoaşte pe Gladys într-un azil, în anii 1970,
va n a o teorie interesant cu privire la devotamentul lui Marilyn fa de Ştiin a
ştin : „Dac st m s ne gândim bine, ne d m seama c Marilyn studiase mereu
rac iunile dintre oameni: ce reac ii aveau oamenii fa de ea dac se prezenta -
un anumit fel, cum erau atraşi de ea dac era altfel. ţe trebuia s fac pentru
iubit ? ţred c studia mereu toate astea pentru c ştia c mama ei nu are
n tate mintal bun . Şi cred c ştia c şi ea avea o oarecare predispozi ie acest
tip de probleme, pentru c destinele bunicii şi mamei ei fuseser m n toare.
Aşa c întreg conceptul de în elegere a creierului omenesc şi de imbare a vie ii o
atr gea foarte mult. Era ca şi cum spera s descopere ceva ne , ca şi cum ar fi
spus: „Dac înv toate astea acum, poate când voi atinge ta la care mama mea
şi-a pierdut controlul, voi face fa mai bine a iei.„ ţred c întotdeauna se
temuse c în interiorul ei se afla ceva gata s declanşeze în orice moment.”
Este interesant faptul c în aceeaşi perioad – vara anului 1946 – Gladys
i-a is mai multe scrisori lui Margaret Cohen, din Kentucky, mama micu ei a
Jeane, de care avusese ea grij timp de un an, în 1922. Fata avea acum zeci şi
şapte de ani. Gladys i-a scris c dorea s o vad pe fat pentru c priile mele
fete nu m în eleg şi nici nu încearc s o fac .” Familia ţohen st deranjat de
scrisorile lui Gladys. În primul rând, nu îşi puteau da seama fuseser g si i,
deşi se mutaser cu mul i ani în urm . În al doilea rând, iser cinci scrisori în
decurs de o s pt mân , texte destul de incoerente în Gladys îşi exprima dorin a
de a o vedea pe Norma Jeane. Apoi au fost ria i şi de cantitatea mare de
fragmente din scrierile Ştiin ei Creştine incluse oresponden . Într-una dintre
scrisori, vorbea şi despre cariera lui Marilyn. Spun cu triste e c Norma Jean
Lsic] a mea s-a hot rât s urmeze o carier cinematografie. Sunt total
împotriv . Îns , de fiecare dat când îi spun acest: u, m opreşte şi îmi spune
c nu vrea s aud de asta şi c nu e treaba mamei Mi-ar pl cea tare mult s
am un copil care s îmi pre uiasc p rerile şi Norma
Jean nu este acel copil.” Familia ţohen se hot rî s nu r spund nici
uneia dintr-scrisorile lui Gladys.
 Dar perioada petrecut de Ţerniece la m tuşa Ana nu a fost în întregim
stresant . Au existat şi momente pl cute. De exemplu, Marilyn nu mai ave,
r bdare s îi arate surorii ei testul filmat pe care îl d duse la studiourile Fox. D
aceea aranja o vizionare privat a acestui material la studio. Uneori, întreag
familie ieşea s ia cina în oraş. La sfârşit de s pt mân , Marilyn le ducea c
maşina în împrejurimile Los Angelesului, în excursii de o zi la Grauman's
Chines Theater, la Pia a Fermierilor, la casele anumitor vedete (la col de strad
tineri vindeau h r i cu adresele exacte ale acestora, spre nefericirea vedetelor) şi
1 tot felul de localuri de pe West Coast, de care puteau fi interesate, inclusiv
plaj . ţhiar exist câteva fotografii cu acestea pe plaja Santa Monica. În timpi,
acestor excursii, Marilyn şi Berniece vorbeau aproape în continuu. Se în elegeai
de minune. Între timp, Ana şi Grace se chinuiau s o implice şi pe Gladys î
conversa iile lor. Uneori cu succes, îns , de cele mai multe ori, Gladys r mâne
închis în cochilia ei. „De ce nu se poate distra pur şi simplu? Chiar nu în eleg
se pare c se întreba mereu Marilyn.
În perioada petrecut în sanatoriu, Gladys Ţaker se obişnuise ca fiecare
> s aib un anumit program. Existau ore fixe pentru mas , pentru activit ile î
aer liber, pentru lectur şi apoi pentru culcare. Tr ise cu felul acesta de
disciplin ani întregi şi, dup ce s-a mutat împreun cu Marilyn şi cu Ana, dorea
s h p streze un anumit program în via . Dorea s ştie c fiecare zi avea s fie
la feî Acest lucru o f cea s se simt în siguran . Îns venirea lui Berniece
d dus peste cap toat rutina pe care încercase s o pun la punct în casa Anei.
Timp de trei luni, nu mai ştia de la o clip la alta ce urma s se întâmple, unde
se va duce şi ce trebuia s fac odat ajuns acolo.
Cu toate acestea, Marilyn dorea, în continuare, s inventeze tot felul d
activit i care s o distreze pe mama sa şi care s îi stârneasc o reac ie emo k
> nal , oricare ar fi ea.
Într-o zi, o rug pe Grace s le duc la casa construit chiar cu mâna lui
d tat l lui Gladys, Otis Elmore Monroe (care se spânzurase). Îns chiar şi
aceast i excursie cu poten ial nostalgic nu o atinse pe Gladys; nu a avut nici o
reac ie la vederea vechii sale case.
Marilyn îi ceru apoi lui Grace s le duc s vad casa de la Hollywood, pr
care Gladys o cump rase cu mul i ani în urm . Era casa în care Gladys locuisi
o perioad al turi de Marilyn şi de so ii Atkinson. În acest loc va reac iona ca
siguran în vreun fel. Acesta era şi locul în care avusese episodul acela d
psihoz în urma c ruia fusese internat la sanatoriu. Femeile statur în
maşina în fa a casei un timp îndelungat, povestind despre mobilierul care se
aflase acol odinioar – despre pianul pe care Marilyn îl iubise atât de mult şi la
care Gladâi promisese c va cânta frumos, despre florile care nu lipseau
niciodat di i sufragerie, despre buc t ria însorit . Nimic. Gladys nu ar ta c
ar sim i ceva
Revenirea lui Gladys?
Pe 13 septembrie 1946, la câteva luni dup teribila confruntare cu Jim
ougherty, Norma Jeane şi femeia cu care sus inea c locuieşte – o v duv în
rst de şaizeci şi nou de ani, pe nume Minnie Wilette – se prezentar în fa a
nui judec tor din Reno, Nevada.
 În cererea de divor , contestat de Jim (care, de fapt, ar fi putut folosi în
voarea sa faptul c Norma Jeane nu petrecuse cele şase luni obligatorii în Las
gas), aceasta scrisese c so ul ei exercitase asupra ei „o cruzime mintal extre-
, care i-a d unat grav s n t ii.”
Acum, la audiere, avocatul îi puse câteva întreb ri. Inten iona s r mân
de t în Nevada? Da, r spunse Norma Jeane. Aceasta fusese inten ia ei înc din
ai, de când venise? Da. Pl nuia s r mân în Nevada o perioad nelimitat e
timp? Da. Apoi, o rug s descrie modul în care se comportase cu ea Jim
ougherty. Norma Jeane r spunse: „Ei bine, în primul rând, so ul meu nu m-a
rijinit şi nu a dorit niciodat ca eu s am o carier . M critica mereu din cauza
ta, se enerva şi m l sa singur , m certa de fa cu prietenii mei. Nu a
încercat iciodat s îmi asigure un c min.” Ea a mai spus c faptele lui o
„sup rau şi agitau”. Şi-a men inut punctul de vedere c situa ia nu se putea
îmbun t i b nici o form şi c nu exista nici o şans de împ care. Judec torul
le acord vor ul. Întreaga poveste dur cam cinci minute, dup care Marilyn se
urc tr-un avion şi plec înapoi la Los Angeles.
ţând ajunse acas la m tuşa Ana, era foarte fericit . „ţând a intrat în
cas , vedea c se simte minunat”, şi-a amintit Ţerniece. „De îndat ce m-a
v zut.
— A luat în bra e. „Sunt din nou o femeie liber „, a spus Marilyn râzând.
„Vreau s rb toresc!„„
Marilyn a alergat apoi prin toat casa pân a g sit-o pe Gladys, care era
parat f r vreun motiv anume. ţhiar dac încercase s stabileasc o leg tur
mama ei de nenum rate ori pân atunci, de data aceasta Marilyn a sim it c „st
lucru se putea întâmpla. Poate c motivul era c se sim ea liber şi avea o 'er
în plin ascensiune şi de aceea sim ea c era posibil şi o îmbun t ire a ii lui
Gladys. Mama şi fiica petrecur o mare parte a acestei dup -amieze g tindu-se
s ias în oraş. În timp ce toate persoanele din cas asistau la aşa-zisa enire a
lui Gladys, în aer plutea un sentiment de salvare dintr-o nefericire f r rgini. De
fiecare dat când întrez rise un astfel de semn de îmbun t ire a a iei, Marilyn
sperase c acea stare avea s fie de lung durat . Întotdeauna rase c Gladys
ar fi putut deveni stabil din punct de vedere mintal dac ar fi t îngrijit
corespunz tor – dac cei din jurul ei s-ar fi comportat cum trebuie ea.
Încercase atât de multe tactici în trecut, îns cu prea pu ine rezultate. Dar, ziua
aceea, se p rea c s pase destul de adânc pentru a g si o persoan în fa a reia
Gladys ar fi putut avea o reac ie bun : o personalitate jovial care p rea s
rind o scânteie de via în inima mamei sale.
În seara aceea, în timp ce se duceau s ia cina la restaurantul Pacific
Seas îr centrul Los Angelesului, Marilyn era înc transpus în pielea
personajului pe can îl crease mai devreme, în dup -amiaza aceea – un amestec
de încredere şi d (naivitate. Un şarm plin de prestan . O exuberan f r griji.
Flirta şi era simpa tic . P rea c lui Gladys îi pl cea s o vad în ac iune. La
mas erau Gladys ş Ana, Grace şi sora ei, Eunice, Marilyn, sora ei, Berniece, şi
fiica acesteia, Mon; Rae, care va povesti mai târziu ce îşi mai amintea din acea
sear .
 Directorul restaurantului Pacific Seas era Marvin, tat l lui Ţeverly
Kramei Acesta era bun prieten cu so ul lui Grace, Doc. Beverly era şi ea
chelneri ; restaurant şi avea în jur de optsprezece ani. „Grace îşi aducea
deseori famili; la restaurant”, şi-a amintit Ţeverly. „Am v zut câteva poze f cute
în seara aceea deci îmi amintesc destul de bine.” „Şi ce am mai s rb torit!”, şi-a
amintii Ţerniece. „în seara aceea ne-am sim it cu to ii bine.” Marilyn ridic
paharul „Doresc s fac un toast! Pentru viitor”, a spus ea. „Oh, da, pentru
viitor”, aprob; Grace. „Pentru viitor”, se auzir vocile celorlal i.
Marilyn repet : „Pentru viitor, mam !”, cu un zâmbet cald, adresat lui
Gladys în momentul acela, Gladys ridic paharul c tre fiica sa şi iat c se
întâmpl Dur doar o frac iune de secund , dar nu aveai cum s nu observi.
Gladys zâmbi „Ştiu c toat lumea era îngrijorat din pricina lui Gladys”, a
spus Ţeverh Kramer, „şi c , de fiecare dat când o aduceau aici la restaurant,
aceasta pare; nefericit . Îns , în seara aceea, in minte c era vesel . Zâmbea.
P rea c sc în elege bine cu toat lumea şi mai ales cu Norma Jeane.” în seara
aceea, în restaurant era o trup ce interpreta muzic în stil polinezian cu un
grup de fete care cântau la un singur microfon. La un moment dat, feteli se
r spândir prin marea de mese, în c utare de persoane dornice s danseze hui;
pe scen . „îmi amintesc c , înainte de a fi aleas , Marilyn a âşnit din scaun Ş.
S-a dus pe scen aşteptând s vin şi restul dansatorilor”, povesteşte Beverly
Kramei „A fost o situa ie extrem de comic , toat lumea se str duia s danseze
cum trebuie şi cei de la mese le aplaudau încerc rile lor. Îns Marilyn ştia piesa
cân tat de trup . Era „Ţlue Hawaii„, din filmul cu Ţing ţrosby, Nunt în
Waikiki şi începu s cânte al turi de ei. Kramer îşi aminteşte c Marilyn era
atât de conving toare în tot ce f cea, încât momentul devenise stânjenitor
pentru mul de pe scen . Majoritatea femeilor se întoarser rapid la mesele lor.
„îns se parc c lui Gladys îi pl cea„, îşi aminteşte Kramer. „ in minte c
zâmbea. Şi avea ui -zâmbet foarte frumos.”
La doar câteva zile dup ce Marilyn sim ise c se putea crea o leg tur
întn ea şi mama ei, Gladys f cu un anun uimitor. La micul dejun, o privi pe
Marilyi cu triste e şi spuse: „Ştii, nu o s po i s m ii aici pentru totdeauna,
Norm; Jeane”. Aceast afirma ie i-a nedumerit pe to i. Marilyn nu ştia cum s
reac io neze. Gladys s-a dus la ea în camer şi a început s îşi fac bagajele.
Câne Marilyn a venit dup ea, Gladys i-a spus c se hot râse s se întoarc la
m tuş; Dora, în Oregon. „Te rog mult s r mâi aici cu mine, mam !”, i-a zis
Marilyn pe un ton rug tor. ţhiar dac i-a spus c va fi îngrijorat din pricina ei
şi c nu voi; o vad plecând, Gladys era hot rât . Nu avea cum s o conving
s renun e idee. Marilyn a rugat-o s mai stea m car o zi şi Gladys a c zut de
acord. A doua zi, Marilyn s-a dus la magazin şi i-a cump rat mamei sale un
cadou.
— A pus într-o cutie, 1-a împachetat frumos şi i 1-a oferit în seara aceea.
Gladys deschis cutia şi a scos din ea o uniform apretat de asistent
medical . „M-am gândit c o s î i plac ”, a spus Marilyn cu lacrimi în ochi.
Gladys aliz atent uniforma. „Eşti sigur c e m rimea mea?” a întrebat ea cu
scepti-ism. Marilyn i-a spus c era sigur c îi venea perfect. Atunci Gladys a
zâmbit i a pus-o la loc în cutie, spunând: „Atunci sunt mul umit .” în ziua
urm toare, Marilyn şi Berniece au condus-o pe mama lor pân la ta ia de
autobuz, i-au cump rat un bilet cu destina ia Oregon şi s-au desp r it e ea cu
lacrimi în ochi. Ţerniece era convins c o vor mai revedea, îns Marilyn U era
atât de sigur . Dou s pt mâni mai târziu, Marilyn a sunat-o pe Gladys acas
la m tuşa ra. Poate c Dora nu i-a spus un lucru prea surprinz tor, totuşi,
şocul fu destul 'e mare. Gladys nu ajunsese la ea.
Sfatul p rintesc al lui Wayne Ţolender
Dup timpul petrecut al turi de mama ei, Gladys Ţaker, Marilyn nu mai
ştia s cread . Nu ştia dac reuşise s îi influen eze în vreun fel via a. Spera
totuşi perioada petrecut cu ea îi f cuse bine. Îns , dup cum va povesti mai
târziu, sim ea c lui Gladys nu îi va fi deloc dor nici de ea, nici de Ţerniece şi
acesta a realitatea care îi str pungea inima ca o lam de cu it. Este demn de
en ionat faptul c , în aceste momente, i-a scris fostului ei so , Jim Dougherty,
ntru pu in alinare. Martin Evans, prietenul lui Jim Dougherty, îşi aminteşte:
im mi-a spus c a primit o scrisoare foarte afectat de la Norma Jeane în care
asta îi scria c petrecuse, recent, mai mult timp cu mama ei şi c nu îi fusese
loc uşor. A mai povestit c îi scrisese c femeia era foarte bolnav mintal şi
disp ruse f r urm . Norma Jeane voia s ştie dac era posibil s trimit li ia
pe urmele ei. Şi ce paşi ar trebui f cu i ca poli ia s cerceteze toat asta de Vest
în c utarea ei. Jim îi r spunse c era dispus s discute fa în fa , ntru c era
prea dificil s se implice în acea problem prin intermediul responden ei. Îns ,
din câte ştiu, discu ia aceasta nu a avut loc.„ în perioada aceasta, Marilyn a
mai trecut printr-un moment dificil, când, în a unei vizite la ginecolog, afl c
avea anumite probleme care ar fi putut s mpiedice s fac copii. Pân acum
nici nu se gândise dac voia sau nu s aib pii. În unele momente se gândea c
ar fi mai bine s nu se întâmple acest ru. Dac nu ar fi în stare s aib grij de
copil şi ar ajunge ca ea – într-un „elinat? În alte momente, sim ea c ar fi o
mam extraordinar şi c ar putea e pentru copilul ei ce nu f cuse mama ei
pentru ea: s îi ofere dragoste, toat 'ja necesar şi o via bun . Îns urmau
zile în care era bântuit de alt tip de gânduri: dac ar avea un copil şi acesta ar
avea aceeaşi soart ca bunica şi ca mama ei? De fapt, existaser câteva
momente în care se îndoise de propria ei s n tate mintal . ţe rost avea s
aduc un copil pe lume, în circumstan e atât de nefavorabile? Nu era sigur ce
s mai cread . De aceea, se hot rî s se duc înapoi, în locul în care se sim ise
cu adev rat iubit – în casa familie Bolendet – pentru a le cere sfatul. Drept
pretext, a spus c dorea s îi cear ajutorul fratelui ei vitreg, Lester, cu mutatul
mobilei care înc mai era în casa lui Jim Dougherty Merse cu maşina, singur ,
pân la Hawthorne. ţând ajunse acolo, Ida nu era acas . Uşa fu deshis de
Wayne şi cu ocazia aceasta Marilyn f cu cunoştin şl cu o nepoat de-a lui,
care venise, de asemenea, în vizit . Sora ei vitreg , Nanq Jeffrey, citeaz dintr-o
scrisoare scris de acea nepoat despre vizita lui Marilyn: „Venisem s îi fac o
vizit lui Wayne şi pe uş intr Norma Jeane. Aceasta îl întrebase pe Lester
dac o putea ajuta s se mute dup desp r irea de so ul ei Apoi a purtat o
discu ie foarte serioas cu unchiul Wayne şi p rea c o preocup ceva. Toat
ziua se gândise dac ar trebui sau nu s fac un copil şi dac nu cumva copilul
va ajunge ca mama ei. ţred c avea nevoie de binecuvântarea unchiului
Wayne. Din câte ştiu, a fost singura prezen masculin stabil din via a ei.”
Dup ce Marilyn i-a explicat de ce e îngrijorat , Wayne i-a oferit un sfat
foarte clar. „Nu semeni deloc cu mama şi cu bunica ta”, a spus el. „Am
cunoscut-o pe Delia şi o cunosc pe Gladys şi î i pot spune sigur c nu semeni
deloc cu ele.”
Marilyn spera din toat inima c „tati” al ei îi spusese adev rul.
La scurt timp dup divor , Marilyn se mut de la m tuşa Ana în propriul
ei apartament din Hollywood. Sfârşitul anului 1946 şi întregul an 1947 i-au
adus atât frustrare, cât şi st ri de bucurie euforic . Mai întâi, studioul îi
preg tise o biografie ce urma s fie trimis c tre mass-media. În biografie se
spunea c era orfan şi c fusese descoperit de un director al studiourilor
20th Century-Fox care îi l sase copilul în grij – tertipuri clasice la care
recurgeau companiile d (film. Presa va mai prezenta şi alte picanterii
neadev rate – de fapt, aveau s urmeze ani întregi de astfel de istorisiri.
Ţerniece Miracle va povesti c , de fapt, fusese ideea lui Grace Goddard ca
Marilyn s spun c îi muriser p rin ii. De fapt aceasta dorea s evite – şi
Marilyn era întru totul de acord – ca presa s afli de Gladys. Tactica aceasta a
func ionat. Cel pu in o perioad .
Renun area la suflet în ciuda vitezei cu care semnase contractul, nu se
întrez rea nici un rol în vreun film pentru noua actri pe nume Marilyn
Monroe. În februarie 1947, Fox îi va reînnoi contractul pentru înc şase luni,
chiar dac tot ce f cuse pân atunc; era s pozeze în costume de baie şi
neglijeuri pentru reviste.
ţând a jucat pentru prima dat într-un film. The Shocking Miss Pilgrin:
(1947), avea aproape dou zeci şi unu de ani şi era mai frumoas ca oricând
ochii albaştri-cobalt şi p rul blond şi neted ca m tasea. Din p cate, rolul ei
Miss Pilgrim a fost de foarte scurt durat , ap rând într-un singur cadru rapid
rolul de telefonist . Majoritatea fanilor ei spun c nu au reuşit s o observe
filmul respectiv. Va fi v zut (prea pu in), din nou, în filmul Dangerous Years, n
1947. „Te rog din suflet, nu clipi, c nu o s m vezi!” îi scrise ea lui Berniece. R
mai urma patru filme (lansate în 1948), asta dac num r m şi musicalul u
were mantfor me, al lui Jeanne Crain-Dan Dailey, încadrat de unele surse
filmografia lui Monroe. O mai putem z ri pe Marilyn în Scudda-Hoo! Udda-Hay!
Un film absurd a c rui ac iune se desf şoar în statul Hoosier, în re June
Haver se întrece cu doi catâri de ras pentru a câştiga afec iunea lui n
Mcţallister, în timp ce Natalie Wood, în vârst de zece ani, în rolul surorii
sf ate a lui Haver, nu reuşeşte decât s sporeasc z p ceala general . De-a
ngul anilor, s-a scris destul de des – şi chiar Marilyn şi studiourile Fox au
cunoscut asta!
— C micu a scen în care ap rea şi ea a fost scoas din m. Nu este
adev rat. Scena este acolo. Sunt numai dou cuvinte, dar exist , ot în acest
film mai este şi o scen în care Marilyn apare cu spatele la camer , tr-o barc .)
„Era ca un iepuraş speriat”, a spus Diana Herbert, al c rui tat , F. Hugh erbert,
era autorul scenariului. „Am strecurat-o în secret într-o camer de zion ri în
care tata se ocupa de editare şi Marilyn a avut şansa s se vad în „na
respectiv înainte ca aceasta s fie scurtat . Avusese o singur replic şi i
şopti: „Aşa de groaznic vorbesc şi în realitate?” Tat l meu mi-a spus atunci
Marilyn era foarte telegenic şi c va deveni o mare vedet .„ Tot în 1947, Fox
schimb bucolicul stat Indiana cu peisajul din Wyoming şi rechea de catâri cu
un arm sar alb, şi Marilyn ob inu din nou un rol de rant într-o scen de dans
tradi ional în filmul Green Grass of Wyoming. Dup eea, în august 1947, cei de
la studio hot râr s nu îi mai reînnoiasc ntractul. Impresarul ei, Harry
Lipton, îşi aminteşte: „Când i-am spus c Fox mai voia s colaboreze, Marilyn a
reac ionat ca şi cum lumea din jurul ei s-ar pr buşit. Apoi a scuturat din cap,
şi-a în l at privirea şi a spus: „Ei bine, babil nici nu mai conteaz – e o
problem de cerere şi de ofert .” în elesese ja cum mergea treaba în industria
filmului şi era doar un novice. Ştia c diourile semneaz contracte cu mul i
actori şi cei care aveau succes peste apte r mâneau, iar ceilal i, care se
str duiau, erau pân la urm îndep rta i, toate astea, via a trebuia s mearg
mai departe.” între timp, în 1947, în via a lui Marilyn vor avea loc nişte
întâmpl ri ciudate, vor anticipa problemele emo ionale pe care aceasta le va
întâmpina mai iu. Una dintre întâmpl ri este povestit de Diana Herbert. De
aceeaşi vârst Marilyn, Herbert a cunoscut-o pe aceasta în timpul film rilor la
Scudda-Hoo! Udda-Hay! Şi au r mas prietene. Şi-a amintit c , dup încheierea
film rilor, organizat o petrecere la piscin la casa p rin ilor ei, din Bel Air, la
care urmau vin prieteni de-ai ei de la UCLA. Marilyn i-a spus c era încântat
de invita ie c în ziua aceea trebuia s ia parte, împreun cu noua ei prieten ,
actri a
Shelly Winters, la un curs la Actors' Laboratory – un atelier pentru actori,
regizor şi scriitori, marea majoritate din New York. Dup aceea, urma s vin 1;
petrecere.
În ziua cu pricina, Marilyn ap ru foarte târziu. „Veni foarte liniştit , cu
geant; de plaj ”, îşi aminteşte Diana Herbert. „Am ieşit din piscin şi i-am
ar tat undi era cabina în care se putea schimba. Trecu mult timp şi Marilyn –
nic ieri. M-an îngrijorat şi m-am dus s bat la uş . „Marilyn?„ am strigat. „Te
sim i bine?„ Şi mi-; r spuns: „Da„ cu o voce stins . „Ies imediat, trebuie doar s
m schimb.„ Aşa c, m-am dus din nou la piscin . Mai trecu o or şi Marilyn nu
mai ap rea. M-an dus din nou la uşa cabinei şi am cioc nit. „Ies imediat„, mi-a
spus ea. Trecuse mul timp şi lumea ieşea deja din piscin , se usca şi pleca
acas . Dup alte câteva zei de minute, m-am dus iar pân la cabin şi am
cioc nit. Dar. Disp ruse. Nu. Vrut s ias deloc din cabin – decât ca s plece
acas .” De-a lungul anilor vo fi consemnate numeroase întâmpl ri de genul
acesta din via a lui Marilyn.
La sfârşitul anului, Marilyn a contractat pentru scurt timp serviciile unor
no „impresari”, Luciile Ryman şi John ţarroll. Îns aceştia nu erau tocmai
impre sari. Carroll era un actor cu multe rela ii şi Luciile era directorul
departamentulu de talente de la MGM şi cunoştea, la rândul ei, mult lume. Nu
este clar c< anume era stipulat în aranjamentul lor – fie îi pl tea ca s o
reprezinte (lucn greu de crezut, având în vedere faptul c nu prea avea bani), fie
luau un anumi procentaj din ce câştiga ea (de asemenea, greu de crezut din
moment ce nu ave, de lucru). De fapt, nici nu conteaz , pentru c au intrat şi
au ieşit din via a c foarte rapid, dar nu înainte de a asista la câteva momente
neobişnuite.
Luciile, so ia lui Carroll, a sus inut insistent c Marilyn le-a spus, ei şi
so ulu s u, c în acea perioad lucra ca prostituat , f când sex de ocazie cu
b rbatj necunoscu i, în maşin , pentru a câştiga bani de mâncare. „Ne-a spus
f r mândrii dar şi f r ruşine c f cuse un târg – f cea ce f cea şi clien ii îi
f ceau apoi cinsti cu micul dejun sau cu prânzul.” Lucille a mai povestit şi c
Marilyn i-a spus c; micu ul apartament în care locuia fusese c lcat de ho i şi c
îi era fric s ma i stea acolo. Lucrurile mergeau atât de r u, încât trebuia s
continue s lucrezi pe strad . Mai mult, îi povestise c fusese violat la vârsta
de nou ani şi c la unsprezece ani f cea sex în fiecare zi. „Era un fel de a ne
spune s o lu m în grija noastr şi am acceptat.” Au l sat-o s stea într-unui
dintre apartamentele lor
Se ştia c Marilyn inventa câteodat poveşti pentru a câştiga simpatia
celor lal i. Şi acest fapt complic mult lucrurile, atunci când cineva doreşte s
afle daca un anumit episod din via a ei este real sau un produs al bogatei sale
imagina ii Pe scurt, de fiecare dat când persoanele din via a ei credeau c
încep s i în eleag , aflau c nu pot fi niciodat sigure de adev rul celor spuse
de Marilyn în orice caz, a ajuns s duc o via mai bun datorit m rinimiei
acestui cuplu Apoi, într-o noapte din luna noiembrie 1947, un lucru ciudat s-a
întâmplat. So i Carroll au primit un telefon foarte agitat de la Marilyn.
„E un copil aici care m spioneaz ”, a spus Marilyn, cu o voce foarte
agitat „Despre ce vorbeşti?” a întrebat Luciile. „Suni urm rit .” „Dar cum se
poan ta?” „Are o scar şi s-a urcat pe ea şi st şi m spioneaz ”, a continuat
Marilyn. „arilyn, nici o scar nu ajunge pân la etajul trei. Probabil ai visat”, i-a
spus ucille. „Dar sunt treaz . Sunt treaz .'1
Aceast conversa ie continu pân când so ii ţarroll se hot râr într-un
final o aduc la ei acas în noaptea aceea. Sim eau c problemele ei îi vor
solicita arte mult şi nu ştiau ce s fac cu ea. „La un moment dat, am stat s
ne gândim ne-am dat seama c ne conducea vie ile, sunându-ne la orice or ,
plângând telefon”, spune Luciile. „Nu ştiam ce s mai facem. Se întâmplau o
mul ime e lucruri ciudate. Era prea mult. Nu prea ştia s se descurce în via .
Era distrus . Ne pl cea de ea, dar nu aveam nevoie de genul sta de nebunie în
vie ile noastre.”
So ii Carroll îşi v zur visul cu ochii când Marilyn plec din casa lor, la
ceputul anului 1948. În februarie, au luat-o cu ei la o petrecere unde 1-a
noscut pe omul de afaceri Pat DeCicco, un aventurier din Hollywood care sese
c s torit o vreme cu Gloria Vanderbilt. Acesta era prieten şi cu Joe Schenck,
reşedin ele studiourilor 20th Century-Fox, în vârst de şaizeci şi nou de ani.
Întâmpl ca Schenk s îl roage pe Deţicco s îi g seasc nişte modele
care participe la o petrecere cu jocuri de c r i, care urma s aib loc la el acas .
ECicco a întrebat-o pe Marilyn dac era interesat . Tot ce trebuia s fac era se
aranjeze şi s toarne b uturi în paharele prietenilor lui Schenck şi, eventual, le
ofere câte un trabuc şi doar atât. P rea destul de simplu şi era o oportunitate
arte bun , deci Marilyn fu de acord. Desigur c asta nu era tot ce avea s se
tâmple la petrecere, dup cum va vedea Marilyn odat ajuns acolo. Unele ntre
femeile prezente – toate modele sau actri e în devenire – erau dornice şi pabile
s se ofere oric ruia dintre invita i, din moment ce to i erau juc tori înalt
clas în show business. Marilyn va sta îns în preajma lui Schenk. La „ârşitul
serii, acesta era deja nebun dup ea, spunând c „are o calitate ectric .
Str luceşte şi este proasp t ca un izvor.” în ziua urm toare, a trimis limuzin
dup ea şi au luat cina împreun . În seara aceea, Marilyn a petrecut aptea cu
el.
„Nu pot spune c mi-a pl cut”, i-a povestit dublurii sale, Evelyn Moriarty,
spre rela ia cu Schenk. „Tot ce pot s spun e c nu mi se p rea c am de ales.”
spus c i se p rea c toat întâmplarea era una foarte nefericit şi c se sim ea
oaznic„. „Era ca şi cum renun am la propriul meu suflet.„ Astfel, începu s
teleag , jocurile Hollywoodului” şi ştia c nu are de ales decât s joace dac rea
s îşi fac nume în show business. Şi-a dat seama de un lucru trist, îns cela
era adev rul„, a fost concluzia pe care a tras-o. Rela ia cu Schenk mai ntinu o
perioad . Pân la urm , se pare c Marilyn chiar s-a ataşat de el. Schenck îl
convinse pe Harry ţohn, directorul de la ţolumbia Pictures, s nce o privire
asupra testului ei de actorie. ţohen nu p ru la fel de teresat. Îns materialul
filmat a început s circule prin studio pân când a ajuns biroul lui Max Arnow.
Acesta se ocupa cu g sirea de noi talente. Nici el nu fost impresionat, dar a
rugat-o pe Natasha Lytess s arunce şi ea o privire. Nici ea nu a fost mişcat –
se p rea c nimeni nu e impresionat. Lytess a declarat c Marilyn p rea c nu
are deloc încredere în sine, îns , în acelaşi timp avea cev interesant. Era greu
de explicat ce anume, dar cu siguran era vorba de fn muse ea şi de
vulnerabilitatea pe care le afişa. Voia s lucreze cu ea, spunân c „poate are
ceva poten ial”. Harry ţohn se hot rî s îi ofere lui Marilyn u contract pe şase
luni, cu câte 125 de dolari pe s pt mân , începând din 9 mar i 1948. Dintr-
odat , Marilyn se v zu angajat la ţolumbia Pictures.
Natasha
Natasha Lytess, care, în 1948, avea treizeci şi cinci de ani, a povestit c ,
atunc când Marilyn a ap rut în biroul ei la data de 10 martie 1948, era
îmbr cat într-un maieu roşu de lân şi o rochie mult prea scurt , aspect care i
s-a part „neglijent”. Când a cunoscut-o pe Marilyn, suspiciunile ei cu privire la
lips acesteia de încredere i s-au confirmat. De fapt, era „incapabil s se
refugiez în propria ei nimicnicie”. Îns şi Natasha avea ceva special. Din cauza
silueh ei sub iri şi a tenului palid p rea c are probleme de s n tate. Avea nişte
ocl întuneca i, amenin tori. Zâmbea foarte rar. Era o actri şi un instructor d
actorie foarte serios – tot ce spunea despre domeniul actoriei era, dup p rere
ei, foarte necesar. Îşi d dea foarte mult importan şi îi judeca pe to i din via .
Ei. ţu toate acestea, se spune c era o profesoar str lucit . În acel momem
Marilyn avea nevoie de o personalitate puternic în via a ei – o Grace Goddan
care trebuia s fac mai mult decât s viseze c Norma Jeane ar putea fi vedet
în biroul de acas , Natasha avea o bibliotec impresionant despre shov
business, pe care Marilyn începu s o devoreze. ţele dou femei au petrecut ort
întregi discutând despre actorie şi despre cum îşi putea îmbun t i Marilyn
înzestrarea nativ . Natasha lucr la dic ia lui Marilyn, la felul în care transmite,
emo iile, la stil. De fapt, o parte din lucrurile înv ate de Marilyn de la Natasha
se vor întoarce la un moment dat împotriva ei. Felul exagerat în care enun a
fiecare silab şi faptul c îşi mişca buzele înainte de a scoate vreun sunet sun
consecin e nefericite ale lucrului cu Natasha. În anii urm tori, Marilyn va trebia
s se chinuie s renun e la aceste obiceiuri pentru c , deşi era potrivit pentri
comedie, stilul acesta nu era adecvat pentru rolurile de film.
ţând a început s lucreze cu Natasha, Marilyn era ca un diamant
neşlefuit I se putea transmite foarte uşor orice tip de viziune artistic . „ţa om,
era aproapt total lipsit de t rie”, va spune Natasha despre ea. „Po i spune c
se temea d< propria-i umbr , atât era de nesigur şi de timid , neştiind
niciodat ce s zic M întreba pe mine: „ţe s spun?”
Am încercat s o fac s îşi îndrepte aten ia spre sine, spre propriile ei
experien e, dar nu cred c a f cut vreodat asta. Marilyn îşi nega propria
personali tate, cu excep ia atrac iei pe care o exercita asupra b rba ilor,
atrac ie în car*
Ifea încredere. Ştia c d rezultate – şi atr gea prin grade, la fel ca o
înot toare ku ca o balerin .„ „Doresc s te re-creez„, i-a spus ea lui Marilyn. „O
s te transform în marea ptri despre care cred – dar nu ştiu sigur – c po i fi.
Ai în eles?” Inten iile ei le natur sexual erau clare şi Marilyn a în eles acest
lucru. Îns nu voia s Ţdeze. ţedase în fa a lui Joe Schenck şi dup aceea
regretase, chiar dac o |kuse pentru carier . Se hot rî rapid c nu va face
acelaşi lucru şi cu Natasha ITtess. Îns nu voia s spun nu – deocamdat .
În rela ia dintre un profesor de actorie şi elevul s u ies la iveal
numeroase mo ii. Elevul şi profesorul ajung s aib anumite sentimente şi le
transfer în rsonaje, în roluri – şi uneori în ei înşişi. Natasha povesteşte în
memoriile sale publicate c într-o zi a îmbr işat-o pe Marilyn şi i-a spus: Vreau
s te iubesc.„ spunsul lui Marilyn a fost: „Nu trebuie s m iubeşti, Natasha –
atâta timp t lucrezi cu mine.„ De ani de zile, Marilyn se obişnuise s le dea
femeilor din „ a ei ceea ce îşi doreau – Idei, lui Gladys şi lui Grace. Era ca şi
cum punea punct. Helena Albert era o elev a Natashei în aceast perioad şi,
de asemenea, nfidenta ei. „Natasha s rea deseori calul”, şi-a amintit ea. „A
f cut asta şi cu ine. Dar, atunci când a ap rut Marilyn în peisaj, nimeni
altcineva nu a mai ntat atât de mult. Sunt de p rere c Marilyn ar fi trebuit s
se retrag atunci nd şi-a dat seama cât de mult inea Natasha la ea; dar, în loc
s fac asta, a nsformat acest lucru într-un avantaj. Pentru Natasha era o
tortur . În schimb, ntru Marilyn, nu era chiar aşa. Avea o profesoar priceput ,
o femeie inteli-nt în via a ei – o persoan pe care o putea admira şi de la care
avea ce s e e. Nu o pot învinov i pentru c şi-a dorit ca situa ia aceasta s
dureze. Am tras-o la r spundere din cauza asta.” Dup spusele Helenei,
Marilyn se dusese într-o zi la Natasha şi a g sit-o plân-d. „Nu pot sta de vorb
acum”, i-a spus, trecând repede pe lâng ea. Helena în cas şi o g si pe
Marilyn aşezat pe scaun, privind în gol. „S-a întâmplat a?” a întrebat-o ea pe
Marilyn. Marilyn continua s priveasc drept înainte, arilyn? S-a întâmplat
ceva?„ „Da, s-a întâmplat„, a spus Marilyn într-un final, şi cum şi-ar fi venit în
fire. „Mi-e team c Natasha nu ştie ce înseamn nu. Am obosit s i-o tot spun
de fiecare dat . De ce nu putem face ceea ce ştim i mai bine – adic s juc m?„
„E mai complicat de atât„, îşi permise s spun lena. „Şi tu ştii asta, Marilyn.„
„Nu, nu este„, a spus Marilyn. S-a ridicat în ioare şi a privit-o drept în ochi. „Nu
primeşti mereu ce î i doreşti de la via , lena„, a spus ea. „Mi-am dorit o
mul ime de lucruri şi nu am primit aproape ic din ceea ce am visat. Ştii ce
cred? ţred c Natasha e o r sf at . ţred c a dat mereu ce şi-a dorit şi acum,
c nu se întâmpl asta, nu ştie ce s fac .„ Era limpede faptul c Marilyn nu
numai c îşi pierduse r bdarea fa de tasha, dar era şi foarte rece cu ea şi
deloc în eleg toare. Dup ce petrecuse ta timp în buşindu-şi sentimentele şi
încercând s fie aşa cum îşi doreau ilal i, poate c nu în elegea de ce nu putea
şi Natasha s fac acelaşi lucru.
— A strâns lucrurile şi, înainte de a pleca, s-a întors spre Helena. „Dac o
vezi, spune-i c îmi pare r u„, a zis ea, „dar n-am ce face. Spune-i c sper s
con inut s lucreze cu mine, dar dac nu o s vrea, o s încerc s în eleg.”
Spunâno acestea, a plecat.
„Adev rul este c via a şi sentimentele melc erau aproape în totalitate îr
mâinile ei”, va spune Natasha Lytess mul i ani mai târziu. „Eu eram femeia ma
în vârst , profesoara, îns era conştient de profunzimea sentimentelor pe can i
le purtam şi exploata acele tr iri cum numai o persoan tân r şi frumoas
putea s o fac . Spunea mereu c dintre noi, ea era cea s rac . Din p cate, era
exact invers. Am petrecut al turi de ea o perioad de permanent renegare a
propriei mele persoane.”
Şi acest lucru avea s mai dureze – înc şase ani foarte lungi.
Dezam gire
La data de 14 martie 1948, la doar o s pt mân de la semnarea
contractului cu ţolumbia, draga ei m tuş Ana se stinse din cauza unei boli
cardiace. Avea şaizeci şi opt de ani. Este ciudat faptul c a fost îngropat într-
un mormânt f r nici un înscris, în cimitirul Westwood Memorial Park, chiar
dac , peste câ iva ani, i-a fost ataşat o pl cu . În trecut s-a scris c Marilyn
nu a participat la slujba de înmormântare pentru c era prea preocupat de
carier . Dup spuselt surorii sale Ţerniece, acest lucru nu a fost adev rat.
Marilyn nu ar fi putut s lipseasc de la înmormântarea Anei. De fapt, ea a
avut, împreun cu Grace şi cu Doc, un moment de reculegere în fa a Anei, apoi
a plecat, cu lacrimi în ochi, înainte de venirea celorlal i participan i la
înmormântare.
Va spune mai târziu despre Ana: „A fost singura persoan care mi-a
ar tat ce înseamn dragostea.” Ana i-a l sat lui Marilyn o carte intitulat
Olarul (The Potter), împreun cu un bile el: „Drag Marilyn, citeşte aceast
carte. Nu î i las mare lucru în afar de iubirea mea. Şi nici chiar moartea nu
poate schimba asta şi nu m poate îndep rta de tine.”
Marilyn Monroe va povesti c s-a sim it „groaznic” dup moartea Anei
pentru c , dup spusele ei: „Nu mai aveam cu cine s vorbesc despre toate
speran ele şi problemele mele.” Probabil c a fost bine c în acea perioad a
trebuit s st concentreze mai mult asupra carierei sale. A început s lucreze la
un musical cu buget redus, primul ei film pentru Columbia, Piaza rea (Ladies of
the Chorus). În filmul acesta va avea rolul principal şi va interpreta dou piese
solo: „Even Ţaby Needs a Da Da Daddy” şi „Anyone ţan See I Love You”,
precum şi doua duete cu Adele Jergens. În acest film erau şi câteva scene de
dans, o real provocare pentru Marilyn. A fost un film ciudat, care dura numai
o or şi cart s-a f cut în zece zile, dar Marilyn s-a dovedit uimitor de bun .
Vocea ei a fosi o revela ie. Îns , dup lansare, filmul nu va avea nici un impact
asupra carierei sale. La scurt timp dup lansare, Marilyn va fi concediat de la
ţolumbia, spn dezam girea ei. „M-am dus la mine în camer , m-am întins în
pat şi am plâns” rturiseşte ea. „Am plâns timp de o s pt mân . Nn am mâncat
şi nu am vorbit nimeni şi nu m-am piept nat. Plângeam în continuu, ca şi când
aş fi îngropat-o Marilyn Monroe. M uram pentru c fusesem atât de naiv şi
îmi f cusem uzii c sunt atr g toare. Mi se întâmplase ceva groaznic. Nu eram
atr g toare, ram o blond necizelat şi necoapt .” în iunie 1948, Marilyn s-a
mutat într-o camer dubl la Hollywood Studio lub, unde pl tea doisprezece
dolari pe zi pe cazare şi mas . Trebuia s fac conomie – lucrurile nu mergeau
aşa cum sperase – şi aceasta p rea cea mai un solu ie. Îns locul nu îi pl cea
pentru c îi aducea aminte de orfelinat. În „rioada aceea, se întâlnea cu un
b rbat pe nume Fred Karger, care se ocupa de ustra ia muzical a filmului
Piaza rea şi lucrurile nu mergeau bine nici cu el. Hiar dac vremurile erau
dificile, Marilyn încerca s -şi in capul sus. Spre sfârşitul anului, fusese
distribuit în reclame de televiziune şi probabil sim ea deja c sfârşitul carierei
ei cinematografice era aproape. Avusese o via curta şi acum se termina. „Dar
ceva nu m l sa s m întorc în lumea Normei eane„, şi-a amintit ea. „Nu
aveam ambi ia s fiu bogat şi renumit . Nu credeam am vreun talent ascuns
şi nici m car nu mi se p rea c sunt în vreun fel tr g toare. Dar aveam ceva în
adâncul meu, un fel de nebunie, care nu m l sa. Eva din mine m încuraja în
continuare.„ „Niciodat nu ştii când o s dai lovitura„, îi spunea mereu
Natasha. „Dar când s se întâmple lucrul sta, o s î i dai seama cu siguran .”
într-adev r, Marilyn da lovitura la sfârşitul anului, la petrecerea de Anul Nou,
organizat în casa roduc torului Sam Spiegel. În cursul acestei seri, 1-a
cunoscut pe un impresar e la William Morris, pe nume Johnny Hyde. În
momentul în care a dat mâna acesta, în via a ei s-a produs o mare schimbare.
Şi lucrurile nu aveau s mai e niciodat la fel.
Johnny Hyde în ultimii ani, Marilyn Monroe îşi f cuse foarte mul i
cunoscu i în show usiness, dar niciunul dintre ei nu-1 pl cea pe Johnny Hyde.
În vârst de tindei şi trei de ani, înalt în jur de un metru cincizeci, pu in adus
de spate şi cu început de chelie, Johnny nu era chiar atr g tor. Avea gâtul
scurt, nasul tb ire şi ochii prea apropia i. Ar ta fragil şi boln vicios – şi, într-
adev r, suferea e inim , trebuind s mearg s pt mânal la cardiolog. Fiu al
unui acrobat rus, ra plin de contradic ii: de exemplu, în ciuda aspectului s u
deloc impresionant i a comportamentului s u de om bolnav, era o persoan
extrem de puternic , arte respectat în industria filmului, era foarte priceput
atunci când venea vorba e ap rarea propriilor interese.
Pentru el, industria filmului era mereu pe primul loc. „Toat lumea ştia
c ohnny m nânc showbiz pe pâine”, a spus odat un prieten de-al s u. Se
ocupa de cariera multor actri e, precum Rita Hayworth, Lana Turner şi Betty
Hutton îl reprezenta, de asemenea, pe Bob Hope.
Când Johnny a cunoscut-o pe Marilyn, timpul parc s-a oprit în loc. Nu
ma v zuse niciodat o femeie atât de frumoas şi ştia c trebuia s fie a lui.
„Er; un tip interesant”, va spune Ţill Davis, un tân r de şaptesprezece ani, care
lucr; la agen ia William Morris, foarte des colaborând direct cu Hope. „Era foart.
Inteligent. Agresiv. Pasionat. Umbla mereu cu femei, chiar dac nu era ar tos
S-a îndr gostit foarte tare de Marilyn înc de la început, i-a trimis cadouri ş
scrisori de dragoste şi toate într-un timp foarte scurt. ţred c i-ar fi fost foartt
greu s nu dea aten ie acestor lucruri sau s îl refuze pentru c , pân la urm
era un b rbat influent. Era la ananghie. Avea nevoie de ajutor în carier .” „îmi
st în putere s te fac vedet ”, îi va spune Johnny, la scurt timp dup. Ce a
cunoscut-o. „Şi nu m refer la contracte mici. Un adev rat star!” „ţând am
discutat prima dat cu Johnny Hyde despre speran ele mele îi materie de
actorie, acesta nu a zâmbit deloc”, şi-a amintit Marilyn. „M-a asculta şi a spus:
„Desigur c po i deveni actri !„ A fost prima persoan care m-a lua în serios
când a venit vorba de actorie şi îi voi fi recunosc toare pe via pentn asta.”
Probabil c exprimarea este pu in exagerat , îns se în elege ideea.
„Din câte ştiu, au f cut de la început o în elegere clar ”, a spus Bill Davis
„Ea îi declarase c vrea s joace în filme. El îi spusese c o poate ajuta. Era ur
om foarte influent în lumea asta. Dup p rerea mea, faptul c 1-a cunoscut a
fos: cel mai bun lucru care i s-ar fi putut întâmpla în momentul acela. Erau
zeci di starlete care voiau s ajung în patul lui, doar ca s se poat l uda dup
aceea c îl cunosc. Desigur c trebuia s se culce cu el. Vreau s spun c şi el
trebuia s câştige ceva din asta. Aşa mergea treaba.” în ianuarie 1949, Marilyn
a mers cu Johnny în Palm Springs. Acolo se va consuma rela ia lor, în ciuda
faptului c acesta era c s torit. Şi, cum puterea este un afrodisiac foarte
puternic, Marilyn se sim ea realmente atras de acesta şi nu s-a folosit de el
doar pentru a avansa în carier – chiar dac rela ia cu el nu i-a stricat.
La doar o lun dup ce 1-a cunoscut pe Johnny, îşi va face apari ia
diafan într-o comedie produs de Marx Ţrothers, intitulat Love Happy. A fost
un film United Artists cu buget redus, cu scene de agita ie şi furt de diamante,
film ce merit amintit doar pentru c a reprezentat ultima apari ie a
legendarilor Marx Brothers.
Turneul de promovare a filmului Love Happy în care va porni Marilyn
(filmul fiind lansat în var ) avea s fie mult mai demn de men ionat decât filmul
în sine. Marilyn va avea ocazia s viziteze marile oraşe şi s stârneasc
interesul presei. „Eu ap ream pe ecran mai pu in de şaizeci de secunde”, şi-a
amintit ea. Exagerând ca de obicei, „dar am avut de lucru timp de cinci
s pt mâni. ţontribuind la promovarea filmului în opt oraşe mari. M simt
vinovat c am ap rui pe scen , chiar dac aveam un rol atât de
nesemnificativ, dar se p rea c publicului nu îi pas .” în aceast perioad , a
devenit cunoscut ca „The Mmmmm Girl”.
East replic recomandat de specialiştii de rela ii publice se referea la
faptul unele persoane nu pot fluiera, iar atunci când o v d pe Marilyn tot ce pot
face e s spun „Mmmmm”. Îns , în viitor, nici filmul Love Happy nu a r mas
în intirea publicului. Johnny Hyde, cu toate rela iile pe care le avea, îi putea
oferi i Marilyn cu siguran mai mult de „şaizeci de secunde” într-un film al lui
oucho Marx.
 „El i-a spus foarte clar de la început c va face eforturi pentru ea”, a spus
Ţilla vis. „Nu era o afirma ie subtil . Nu era sugerat . Era foarte limpede. ţhiar
-am aflat în prezen a lor la scurt timp dup ce f cuser cunoştin , şi l-am
auzit unându-i: „O s fii cea mai grozav actri dac o s îmi dai pu in timp s
î i anjez nişte chestii.„ Ea pur şi simplu zâmbea şi cocheta. in minte c m-am
ndit atunci c e înc o pipi f r mult minte care cunoaşte arta seduc iei, r
asta este impresia pe care mi-o f cuse. Nu p rea s aib cine ştie ce în caP.
Auzisem spunând numai: „Da, Johnny.„ şi „Nu, Johnny.„ şi „Cum zici tu,
hnny.„ Uneori o mustra, dar ea nu se sup ra. ţâteodat îi spunea „tati„. Îmi
amintesc c m gândeam în sinea mea: „O, şi ce o s îi mai plac so iei lui când
s aud asta.„„ în timpul acestui turneu de promovare, un prieten, pe nume
Bill Purcel, care uia în Nevada şi pe care Marilyn îl cunoscuse în perioada în
care era în divor , primit un telefon de la aceasta. Era foarte sup rat . Plângea.
„Nu suport faptul ne fotografiaz tot timpul”, i-a spus ea. „O s -mi arunc acid
sulfuric pe fa ”, enin a, „orice, numai s îi pot opri!” P rea c avea s fac o
c dere nervoas înc nu era atât de renumit . „Nu avea intimitate şi unii
fotografi erau b d i şi cereau mult de la ea”, şi-a amintit Purcel, „de parc le-ar
fi fost datoare ceva.” Marilyn în elesese c era de datoria ei s pozeze pentru
fotografi, dar, timpul acestui turneu, a sim it c pu inul renume pe care îl avea
era prea sant. Într-un final, va claca.
Johnny va spune c s-a îndr gostit nebuneşte de Marilyn din clipa în
care u întâlnit şi c i-a r mas devotat tot anul ce a urmat. Ea nu a avut
niciodat leaşi sentimente fa de el. Îns era atât de inteligent, de interesant
şi, bine-eles, atât de puternic, încât se sim ea atras de el. Hyde o încuraja pe
Marilyn aprofundeze şi mai tare arta actoriei, mai mult decât f cuse deja al turi
de tasha. El dorea ca ea s îşi îmbog easc cunoştin ele prin lectur :
Turgheniev Tolstoi. Lui Marilyn i-au pl cut la nebunie aceşti doi autori. A
apreciat foarte uit şi cele dou volume din Autobiografia lui Lincoln Steffens.
Steffens 866-1936) a fost unul dintre primii jurnalişti celebri care au comb tut
status o-ul. Atacurile sale la adresa corup iei din politic erau atât de
controversate, cât preşedintele Theodore Roosevelt a inventat un termen care s
caracterizeze este atacuri – „muckraking”. Johnny i-a mai recomandat şi
romanele lui omas Wolfe şi Marcel Proust, cât şi lucr ri de specialitate despre
industria ematografic . Ea se implica plin de devotament în tot ce îi cerea el
cu privire aceast meserie. ţând i-a dat cartea lui Stanislavski Un actor se
preg teşte, a tit-o din scoar -n scoar pentru c ştia c o s îi pun întreb ri
detaliate. La capitolul acesta st tea foarte bine. Avea un apetit pentru
cunoaştere şi de abi, aştepta s discute cu Johnny despre orice carte îi
recomanda. „Ai trecut prii atâtea”, îi spunea el, repetând ce auzise deja de
atâtea ori de la Natasha Lytess „Ar trebui s te foloseşti de toate astea când
joci.” Sfaturile lui le reg sea în man parte şi în cartea lui Stanislavski.
Johnny nu voia ca Marilyn s piard nici o clip . De exemplu, ea avea obi
ceiul s vorbeasc ore întregi la telefon şi lucrul acesta trebuia s ia sfârşit.,
ybi; ca fiecare moment din via a ei s fie devotat evolu iei carierei sale„, a spu
Marybeth Hughes, o frumoas actri blond care a ieşit o perioad cu Hyde
„Odat ce intrai în vârtejul lui Johnny, via a ta nu î i mai apar inea. Majoritate
femeilor nu f ceau fa . Aproape toate credeau c nu meritau s aib parte d*
asemenea scene. Trebuia s fii destul de puternic pentru a avea o rela ie
cJohnny Hyde.”
La fel cum Johnny a spus c nu a întâlnit niciodat pe cineva ca Marilyn
şi ea putea s spun acelaşi lucru. To i b rba ii pe care îi cunoscuse în trecut <
dezam giser , începând cu Wayne Ţolender, care cu siguran c o iubea, da
nu fusese destul de puternic ca s fac fa so iei sale, Ida. Ea nu îşi pute,
imagina c Johnny ar putea fi luat vreodat în râs de cineva. Era protectorul ei
în bra ele lui se sim ea în siguran . Desigur c Johnny devenise un fel de tat
pentru ea. Era evident faptul c îşi dorea un tat şi el se încadra perfect în ipai
într-un final, îns , existau atât de multe aspecte diferite în povestea lor d<
dragoste, atât de complex , încât era adesea pres rat de conflicte. Din fericiri
pentru Marilyn, pe cât era de generos, pe atât de mult o sprijinea. Ca prieten, a
lui Johnny, Marilyn nu ducea niciodat lips de bani, o schimbare binevenit, în
via a ei. În sfârşit, se putea relaxa şi se putea concentra pe cariera sa – aş, cum
îi cerea el – şi nu pe problemele financiare. Dup ce i-a oferit lui Marilyt o
stabilitate financiar , luând-o la el acas dup ce şi-a p r sit so ia şi copiii
Hyde a început s o cear în mod insistent în c s torie. S-a folosit de tot felii de
trucuri, la fel cum f cea şi ea, cum ar fi ilustrarea unor circumstan e cât ma
nefericite în efortul de a-i câştiga simpatia. „Sunt pe moarte”, îi va spune el.
„Ştii suf r de inim , Marilyn. Sunt pe duc şi nu mai am mult. Şi atunci când o
s; mor, o s fii o femeie bogat dac te c s toreşti cu mine.” Toate rug min ile
lu Johnny se lovir ca de un zid. Marilyn avea o rela ie intim cu el – era o
persoan, foarte cumsecade şi într-o oarecare m sur îl iubea, chiar dac nu era
îndr gostit de el, dar nu voia s se m rite cu el. Îns un alt membru al
familiei lu Marilyn urma s se c s toreasc : Gladys.
Gladys se c s toreşte în timp ce Marilyn Monroe se afla pe un teren
alunecos în rela iile cu Natash, Lytess şi cu Johnny Hyde, Gladys avea parte de
propria ei escapad romantici re surprinderea tuturor, în aprilie 1948, va fugi şi
se va c s tori cu un b rbat nume John Stewart Eley. Vestea aceasta a şocat-o
pe Marilyn. Cu siguran Gladys nu era preg tit emo ional pentru o c s torie,
îns f cuse din nou o iscare neaşteptat şi se c s torise. „Dar cine este
b rbatul sta?” a întrebat-o arilyn pe Grace Goddard. „N-am nici cea mai mic
idee”, i-a spus Grace. „O, i. Acum chiar c sunt îngrijorat ”, a spus Marilyn,
care a considerat imediat e vina ei. Îns nici m car nu ştia unde fusese Gladys
pân atunci, fiindc era icil s o urm reasc . Grace i-a spus lui Marilyn c e
imposibil s aib o carier show business şi s se ocupe şi de mama ei, care
f cea tot felul de lucruri chibzuite. „Trebuie s îşi tr iasc via a”, a spus Grace.
„O, Doamne”, atât a mai tut r spunde Marilyn.
Bill Davis, care era în continuare angajatul lui Johnny Hyde la agen ia
illiam Morris, îşi va aminti: „Eram în birou cu Johnny când Marilyn a dat zna
în untru, cu o privire s lbatic . in minte c era îmbr cat cu o bluz alb
mâneci lungi, încheiat pân sus şi cu nişte pantaloni albi pesc reşti. Îmi
amintesc toate astea pentru c m izbise faptul c , pentru o zei a sexului, în
a a de zi cu zi nu umbla deloc descoperit .”1 „Johnny, o, Johnny. Ajut -m ”,
spunea Marilyn. „Bineîn eles, p puşa mea.
 S-a întâmplat?„ „Mama s-a c s torit cu un ratat şi sunt foarte îngrijorat
din uza ei„, a spus Marilyn sup rat . S-a aşezat pe scaun, sfârşit . A spus c
vrea Johnny s afle tot ce poate despre John Eley. „Nu îmi vine s cred c
mama c s torit„, a spus ea. „ ie î i vine s crezi?”
Din moment ce Johnny nu o cunoscuse niciodat pe Gladys, nu avea
cum aib vreo p rere cu privire la c s toria acesteia. Îns cu siguran c urma
s ajute. Şi avea toate rela iile necesare pentru a reuşi s fac asta. În timp ce
rilyn era aşezat în fa a lui, Johnny ridic receptorul şi angaja un detectiv
rticular care s studieze problema.
ţâteva s pt mâni mai târziu, Gladys îi scrise fiicei sale Ţerniece, care
tocmai mutase în Florida împreun cu so ul şi fiica sa. Îi explic faptul c Eley
era
Boise, statul Idaho şi c venise de pu in timp în ţalifornia „cu serviciul”,
f r dea mai multe detalii clare cu privire la ocupa ia acestuia. I-a trimis şi o
poz el. „Arat destul de dr gu ”, i-a spus Berniece lui Marilyn, la telefon. „Şi
Note:
1 Biograful James Haspiel, care a scris despre via a lui Marilyn Monroe, a
ad ugat urm toarea observa ie: „Aceast femeie, ale c rei apari ii şi imagine
public se presupune c erau întotdeauna asociate cu sexul, era, în via a
particular , foarte modest . Dac ne uit m la înregistrarea din Coreea, este
aplecat pe scen , în mijlocul unui grup de solda i şi este îmbr cat într-o
rochie de sear . Îns îşi ine mâinile încrucişate pe piept. Cu alte cuvinte, este
ca şi cum aceasta se proteja în mod inconştient, c nu dorea s fie prea expus .
Aceasta este desigur aceeaşi femeie care va poza nud pentru un calendar.
Îns , dac privi i orice poz pe care i-am f cut-o personal, sau multe alte
poze, ve i vedea c nu poart niciodat obiecte de vestimenta ie decoltate. Toate
sunt încheiate aproape mereu pân la gât.”
Johnny se intereseaz de problema asta, eu l-am rugat„, i-a spus Marilyn
lu Berniece. „O s afl m noi tot. Am încredere în el.„ în curând, detectivul a
început s aduc tot felul de informa ii despre Johi şi Gladys. Se pare c cei doi
se cunoscuser într-un bar, undeva în Santa Barbara Eley le spusese
prietenilor s i c „d duse peste b trâna lui Marilyn Monroe„ s c aştepta
momentul s o cunoasc pe vedeta de cinema. Între timp, încerca s, aib grij
de mama acesteia, despre care spunea c este „cea mai nebun tiP. Pe care a
cunoscut-o vreodat „. A spus c Gladys auzea voci, vorbea singur ş> dup
cum îi va spune unui prieten, „m sperie de mi se face p rul m ciuc ”.
Atunci când Johnny Hyde i-a dezv luit aceste informa ii, Marilyn a fos
furioas . „Nenorocitul”, a spus ea. „Se foloseşte de mama ca s ajung la mine?
Hyde nu era sigur, dar era de acord c ceea ce gândea Marilyn putea fi adev rai
I-a promis c va mai investiga problema.
Dup câteva s pt mâni, Marilyn primi acas la ea o scrisoare de la John
EleI-a scris c se îngrijea de mama ei, dar c avea nevoie de mai mul i bani ca
S. Se descurce şi c , dac ine m car un pic la mama ei, s îi trimit un cec de
i mie de dolari.
Marilyn i-a ar tat scrisoarea lui Johnny şi 1-a întrebat ce era de f cut.
„în orio caz, nu o s te apuci acum s îi dai nenorocitului la câteva mii de
dolari. E vorb. De o gr mad de bani”, i-a spus Johnny. Au hot rât ca Marilyn
s nu r spund, deloc la scrisoarea aceea. Dup p rerea lui Johnny, dac ar fi
r spuns, Eley a; fi crezut c între ei se stabilise o leg tur şi îi va cere mereu
bani. Toate aceşti probleme o afectau foarte mult pe Marilyn. „ţred c o s m
confrunt cu genu sta de probleme tot restul vie ii mele”, i-a spus ea lui Johnny
Hyde. Acesta î zâmbi cu blânde e. „întotdeauna ai spus c i-ai dorit s ai o
mam , scumpa mea Ei bine, uite c ai. Puştoaico, din p cate n-ai cum s î i
alegi mama.”
La scurt timp dup aceea, Ţerniece primi şi ea o scrisoare de la Eley. De
data aceasta, el se întreba dac era posibil s se mute împreun cu Gladys la
Ţerniece îi spunea c se ocup cu repararea aparatelor electrice şi
electrocasnice şi ca lucreaz în camioneta sa. Se gândea s îşi parcheze
camioneta în fa a case familiei Miracle şi s locuiasc la ei în perioada în care
muncea în zona aceea Lui Ţerniece nu i se p ru deloc o idee bun . ţând i-a
povestit lui Marilyn, aceasta a fost la fel de sceptic . A spus c nu ştie cum se
lipise John Eley de mama lot dar cu siguran Gladys nu se g sea într-o
situa ie prea bun .
Avea dreptate.
Într-o lun , detectivul particular al lui Johnny se întoarse cu veşti: John
Eleera bigam – mai avea o so ie în Idaho.
Poze nud pentru cincizeci de dolari?
În mai 1949, Marilyn sim ea c ajunsese într-un impas emo ional în
rela ia cu Johnny Hyde. El dorea în continuare s se c s toreasc cu ea şi
devenea din în ce mai insistent. Îns ea nu voia s fie for at s se c s toreasc
din nou inea la fel de mult la ideile sale. Johnny îi cump rase mai demult un
apartament la Beverly Carlton, pe levardul Olympic din Beverly Hills, acum
hotelul Avalon, în timp ce ea locuia preun cu el în casa lui. Apartamentul
fusese cump rat doar de dragul apan elor. Îns , în mai, Marilyn se mut acolo,
hot rât s îşi pl teasc singur iria şi celelalte cheltuieli. Trebuia s fac ceva
ca s se poat între ine. „Nu am
St niciodat o femeie între inut „, a spus ea în 1962. „întotdeauna am
avut ij de mine. Sunt mândr de faptul c eram independent .” în câteva luni,
hnny i-a aranjat o scurt apari ie într-un film foarte prost, intitulat A Ticket
Tomahawk. Din nou, suma câştigat nu va fi mare. ţând şi-a pierdut maşina,
ştiut c trebuie s fac ceva. Într-o zi, în timp ce scotocea prin c r ile de vizit
sperând c vreuna din ele va inspira s îşi g seasc de lucru, v zu o carte de
vizit pe care o primise de un b rbat pe nume Tom Kelley. Marilyn îl cunoscuse
în timpul unor eveniente ciudate. În octombrie (1948), mergea cu maşina c tre
un loc unde trebuia dea o prob pentru un film şi a fost implicat într-un mic
accident de circu-
!
E. Unul dintre martori a fost Kelley, fost cameraman al agen iei de pres
ociated Press. Marilyn i-a spus c avea o prob important şi, din cauza
identului, nu mai avea cum s ajung acolo, neavând nici bani de taxi. Lui ley i
se f cu mil de ea şi îi d du cinci dolari şi cartea lui de vizit . Aceasta; se
ultima dat când se gândise la el, înainte de a-i g si cartea de vizit , în loc s îl
sune pe Kelley, Marilyn se hot rî s îşi fac pur şi simplu apari ia tudioul
acestuia din Hollywood. În urma unei conversa ii scurte, el i-a spus: pe punctul
de a filma o reclam pentru berea Pabst şi fata care trebuia s : e în reclam se
îmboln vise. Putea s joace în reclam ? Desigur. A filmat; va role de film cu
Marilyn care se juca cu o minge de plaj , i-a strâns mâna, dat câ iva dolari şi
Marilyn plec . Dup dou s pt mâni, pe 25 mai, Tom o sun pe Marilyn
spunându-i c ul pe care îl f cuse la campania pentru bere fusese foarte
apreciat de com-lia Pabst şi c , nu se ştie cum, afişul ajunsese în mâinile unei
persoane care; a calendare la ţhicago. Aceasta dorea ca ea s pozeze nud
pentru un calenToat afacerea urma s fie discret , îns , cu siguran , ea
trebuia s pozeze. I. Se gândi dac s accepte, îns nu pentru mult timp,
pentru c nu i se p rea ir fi vreo problem . Astfel, dou zile mai târziu, Marilyn
se învârtea în fa a unei draperii roşii de ifea, pozând, alintându-se, cu buzele
uguiate şi cu spatele arcuit pentru a ate şi mai mult în eviden dou dintre
cele mai de pre bunuri ale ei. Între p, Tom Kelley fotografia f r încetare. Dup
standardele din zilele noastre, Dgrafiile rezultate erau foarte cumin i, dar, chiar
şi aşa, Marilyn nu voia s tie c a pozat nud, de aceea, la primirea celor
cincizeci de dolari, a semnat IMona Monroe„. Ne vine în minte un citat grozav
din Marilyn Monroe: „Nu îmi pas de bani. Vreau doar s ar t minunat.„ Dup
câ iva ani, va descrie aceast experien ca „foarte simpl . Şi friguroas !” Din
punctul ei de vedere, poveste aceasta luase sfârşit. Pentru moment.1
Note:
1 Mai târziu, dup ce se va afla c ea era modelul respectiv, se spune c
Marilyi ar fi dat nişte declara ii foarte interesante. ţând a fost întrebat cu ce
parfum s< d duse, ea a r spuns: „ţhanel no.5”, glumind apoi în leg tur cu
faptul c ni purta nimic.
PARTEA A IV-A
Celebritatea
Musafirii nepofti i
HINIONUL LUI MARILYN MONROE în materie de filme va lua sfârşit spre
finele anului 1949, dup ce avea s fac o c l torie care îi va influen a întreaga
carier la ţulver ţity, patria Metro-Goldwyn-Mayer. MGM sau etro, denumire
dat de cunosc tori, era bijuteria coroanei industriei diourilor de film din
vremurile acelea. Acest studio o va distribui pe Marilyn noul film ce urma s fie
regizat de John Huston, Jungla de asfalt, bazat pe manul lui W. R. Burnett.
Johnny Hyde reuşise, în sfârşit, s o ajute, aranjân-U-i o întâlnire cu Huston şi
cu Arthur Hornblow, produc torul. Din p cate, „arilyn era cât pe ce s rateze
acest rol pentru c s-a îmbr cat prea provocator nd a venit s dea prob
(trebuia s citeasc ceva din scenariu). Ştia c rsonajul ei trebuia s fie sexy şi
considerase c e necesar s se arate sexy. Era a mult. Era ca şi cum s-a fi bazat
doar pe aspectul ei fizic şi nu pe aptitudinile actoriceşti pentru a ob ine rolul.
Era foarte emo ionat . Proba nu a decurs 'ne. Îns va fi chemat pentru un test
de ecran. S-a încadrat mult mai bine în 1, gra ie efortului pe care 1-a depus
atunci când s-a preg tit cu Natasha Lytess. Uis Ţ. Mayer a fost impresionat de
rezultat şi a distribuit-o în rolul respectiv. Acesta a fost un moment important
în cariera lui Marilyn, care era, cu sigu- , foarte emo ionat . ţhiar şi Johnny
Hyde – care avea încredere în Marilyn -m ea unele îndoieli. „în scena asta
trebuie s izbucneşti în lacrimi„, îi spuse, „rezi c o s reuşeşti?„ „Dar tu mi-ai
spus c sunt vedet „, i-a spus ea., Vrei s spui c nu o s reuşesc?” „Nu vreau
s spun asta”, îi zise el. „Dar sunt pur şi simplu îngrijorat. Hai s l s m pe
Natasha s se ocupe în continuare de tine.”
Dup ce Natasha începu s lucreze împreun cu Marilyn scenariul de la
ungla de asfalt, avu loc un episod atât de îngrijor tor, încât Natasha a trebuit
îl contacteze direct pe Johnny.
Desf şurarea evenimentelor va fi descris de o prieten şi elev a
Natashei. *^in ce mi-a explicat Natasha, se pare c lucra împreun cu Marilyn
la o scen care personajul ei trebuia s discute vesel despre o excursie ce urma
s aib oc. ţineva ciocane la uş şi aceasta se sperie. [în scenariu] intr un
grup de rba i care o amenin au cu închisoarea dac nu recunoştea c a min it
în eg tur cu ceva. Într-o sear , Natasha a venit în apartamentul lui Marilyn ca
s lucreze la scena respectiv . Îns Marilyn nu a r spuns la uş . ţând a ajui în
fa a cl dirii, Natasha a v zut c luminile erau aprinse la Marilyn, îns , du] ce
cioc ni la uş şi aştept câteva minute, luminile s-au stins. Natasha a insista
strigând-o pe Marilyn, pân când, într-un final, luminile se aprinser din no şi
uşa se deschise. Marilyn a spus c auzise toat seara nişte b rba i în fa a us ei
şi, când auzise cioc nitul la uş , îşi pierduse cump tul şi intrase în panic
La început, Natasha nu a dat aten ie întâmpl rii, crezând c Marilyn
încean s creeze, în via a real , frica pe care trebuia s o afişeze în film. Îns , în
aa sear , Marilyn se va opri adesea din lucru spunându-i Natashei c auzea
voci. Rugând-o s asculte cu aten ie s vad dac nu cumva le auzea şi ea.
Prieter Natashei continu : „întreba: „Ai auzit asta? Ai auzit?„. Natasha o ruga
s s concentreze. ţredea c îşi caut scuze pentru c nu înv ase replicile. Îns;
înainte de sfârşitul repeti iilor, Natasha începu s simt c Marilyn era t
adev rat pe cale s fac un fel de c dere nervoas .”
Câteva seri mai târziu, Natasha 1-a rugat pe Johnny Hyde s se
întâlneast cu ea.
În acea perioad , Natasha credea c Johnny o folosea pe Marilyn pentru
pl; cerile lui personale şi pentru a se putea l uda cu ea în societatea
hollywoodian; Natasha, care îşi recunoscuse propriile sentimente puternice fa
de Marilyn, s-; fi bucurat s îl vad pe Johnny exclus din via a lui Marilyn. Era
de p rere c Marilyn nu avea nevoie de Johnny. ţonsidera c , dac va lucra în
continuat cu ea, va putea fi cea care s o ajute pe Marilyn s îşi cl deasc o
carier .
Noua reputa ie de actri bun a lui Marilyn avea s îi asigure, dup
p rere Natashei, roluri în filme importante. Mai mult, prezen a lui Johnny în
via a li. Marilyn amenin a s o pun pe Natasha pe un plan secundar. ţum ar
fi fost dac în final, el ar fi considerat r spunz tor de succesul lui Marilyn? ţe
s-ar întâmpl dac Marilyn ar fi de p rere c el este mai important pentru ea
decât Natasha Aceasta din urm se g sea acum într-o stare permanent de
team , nesiguran şi gelozie. „Voia ca Johnny s ias din via a lui Marilyn”,
continu prietena s eleva ei. „ţred c spera c acesta îşi va pierde interesul fa
de Marilyn, dac va afla c îşi pierdea min ile. Atunci Marilyn ar fi putut fi din
nou a ei.”
Cu aceste gânduri, Natasha i-a spus lui Johnny c e îngrijorat din cauza
h: Marilyn şi c i se pare c acesta o supune unei situa ii prea stresante pentru
ea A sus inut chiar c „aten ia personal ” pe care el o aştepta din partea ei şi
adaug peste toate celelalte situa ii stresante. La început vorbi în termeni gene
rali şi nu men iona nici un eveniment mai neobişnuit care avusese loc în timpu
orelor de actorie. Îns , când v zu c Johnny p rea, în continuare, neclintit
Natasha i-a spus verde în fa . „Aude voci”, i-a spus aceasta. Vestea nu 1-a sui
prins deloc pe Johnny. Era ca şi cum ştia deja de „vocile” lui Marilyn. Poate C.
Ea îi m rturisise deja c aude voci. Johnny nu avu nici de departe reac ia la
can sperase Natasha. Nici gând s renun e la Marilyn. În schimb, se hot rî
imedia s fac tot ce îi st tea în putin ca s o ajute.
„Johnny credea c doctorii sunt nişte magicieni”, explic un coleg de
serviciu acestuia. „Se comporta la fel cum o f ceau to i ceilal i din industria
filmului vremea aceea. Dac un actor nu reuşea s filmeze o scen , trebuia
chemat lediat un doctor.”
Fie c era vorba de tratarea unei r celi sau a unui atac de panic ,
Johnny ia c barbituricele erau mereu binevenite în lumea cinematografiei. Se
pare el a fost cel care îi va prezenta lui Marilyn o realitate cu totul nou , cea a
irbituricelor. Johnny era de p rere c aceste medicamente o puteau ajuta pe
fietena lui şi o puteau face s se simt mai în siguran . Mai credea, la fel ca
uite alte persoane în perioada aceea, c aceste produse farmaceutice nu aveau
ecte adverse. Le considera o cale c tre fericire şi împlinire şi vedea faptul c iau
aproape exclusiv la îndemâna celor boga i şi puternici ca pe o dovad a icien ei
lor.
Poate c el considera un exemplu al eficien ei acestor medicamente
str lucita irier a actri ei Judy Garland, care, în ultimii zece ani, fusese un fel
de banco-iat pentru Metro: depuneai medicamente – urmau ceva crize, c deri,
reveniri, II conteaz ce – şi dup aia scoteai bani, o mul ime de bani.
La cererea lui Johnny, doctorii de la studio începur s îi prescrie
constant jest tip de medicamente lui Marilyn, care le lua f r nici o problem . O
ajutau, tl pu in pe termen scurt. Nu se mai temea atât de mult de tot felul de
lucruri, ile se auzeau din ce în ce mai încet şi nu o mai deranjau aşa de tare.
Desigur, o mare problem cu noua realitate în care intrase Marilyn Monroe. Nu
era real .
Jungla de asfalt în toamna lui 1949, Marilyn începu s lucreze la filmul
de ac iune Jungla de „alt, primul film cu crime povestit din perspectiva unor
r uf c tori. Marilyn o prezen spectaculoas şi memorabil – trei apari ii
scurte, de aproximativ ci minute – în personajul clasic în stil noir pe nume
Angela Phinley, cu sex peal, amanta unui escroc (avocat) b trân, c s torit, rol
jucat de actorul Louis lhern, unul dintre veteranii MGM. Dup lansarea din mai
1950, filmul va gistra patru nominaliz ri la premiile Oscar, dou pentru
scenariul şi regia Huston şi celelalte pentru imagine şi pentru cel mai bun actor
în rol secundar am Jaffe). Presta ia lui Marilyn a fost de asemenea foarte
apreciat , ea de-nstrându-şi talentul actoricesc şi abilit ile. Îns numele ei nu
a ap rut printre e prezentate în deschiderea filmului. A ap rut îns pe o list la
finalul filmului al unsprezecelea din cincisprezece nume. Îns era un început –
un film foarte portant care va fi un catalizator pentru marile momente ce aveau
s urmeze via a şi în cariera sa.
„A muncit mult la acest film şi se pare c se preocupa foarte mult s -şi
bun t easc cunoştin ele”, va spune John Huston mai târziu. „ in minte c ba
pe care a dat-o ea a fost interesant pentru c se presupunea c scena se
desf şoar pe canapea şi acolo nu era nici o canapea, deci Marilyn se întinse p
jos pentru a citi scenariul. Îns nu a fost deloc mul umit de ce f cuse şi
întrebat dac mai poate da proba odat . I-am spus c bineîn eles c poate. „D
câte ori doreşti.” Ea nu ştia, dar primise rolul înainte s rosteasc vreun cuvân
Eram convins c era perfect pentru filmul acesta chiar şi înainte de a
vede scenariul şi de a da proba. Era atât de vulnerabil , atât de dulce, de
deschis; încât te topeai în fa a ei. in minte c m-am întrebat cum putea cineva
s reziste şi s nu îi dea un rol într-un film? Era perfect pentru rolul din Jungl
de asfalt. Mi-a spus: „Vreau s şti i c acesta va fi cel mai important film al
meu Şi eu i-am spus: „Succes.„ Era îngrijorat c poate nu va fi atât de bun
pe c; credeam eu c va fi. „Dac o s v dezam gesc?„ m-a întrebat. „Nu o s m
dezam geşti„, i-am spus. „Fii tu îns i şi va fi bine.„ Sim eai pornirea s îi
doreş: tot binele din lume. Poate c pentru ea a fost doar un noroc, nu ştiu. Un
luci e sigur şi anume c era preg tit . Era preg tit şi a avut noroc.”
Cum era de aşteptat, Marilyn se va asigura c Natasha era în fiecare zi p
platou cu ea. De fapt, exist şi un moment în film în care Marilyn se uit în
afar, platoului, se presupune c în direc ia Natashei. „Nu ştiu ce am f cut”, a
spu Marilyn dup ce a terminat lucrul la Jungla de asfalt, „dar ştiu c m-am
sim ; minunat!”
Câ iva ani mai târziu, Marilyn îşi va aminti c prima oar a v zut filmi;
inându-1 pe Johnny strâns de mân . În drumul spre cas , nu au scos nici u-
cuvânt, ambii erau impresiona i de presta ia lui Marilyn. „Inima lui se bucur
pentru mine”, şi-a amintit ea. Se sim ea lipsa lui de egoism şi profunda lu
bun tate. Nici un b rbat nu m privise vreodat cu atâta bun tate. Nu m cu
noştea doar pe mine, o cunoştea şi pe Norma Jeane. Cunoştea toat durerea ş
disperarea din mine. Atunci când m-a îmbr işat şi mi-a spus c m iubeşte,
an ştiut c e adev rat. Nimeni nu m iubise vreodat aşa„, a conchis ea. „îmi
doreau din toat inima s îl pot iubi şi eu, la rândul meu.”
Totul despre Eva
ţhiar dac Marilyn ştia c f cuse o treab bun în Jungla de asfalt,
filmul m avea s fie lansat imediat. De aceea, anul 1950 a fost pentru ea un an
al mariloi aştept ri – şi al unor mari frustr ri.
În ianuarie, Marilyn va juca într-un alt film groaznic pe care i-1 g sise
Johnn-Hyde, un alt rol mic, de data aceasta un film despre concursurile de
patin. Cu rotile, intitulat The Fireball, avându-1 în rolul principal pe Mickey
RooneRolul lui Marilyn era pur decorativ, jucând doar în pu ine scene şi având
doa câteva replici.
Marilyn a mai jucat un rol nesemnificativ într-un film produs în acelaşi
sezon intitulat Right Cross. Era un film cu scene de box, în care juca starul
MGM Jun. Allyson, împreun cu so ul ei, Dick Powell. Marilyn a avut un rol
minor, intram pielea personajului Dusky Ledoux, o chelneri care se va întâlni
scurt timp personajul interpretat de Powell. Apoi, în prim vara lui 1950,
Marilyn va mai distribuit într-un alt film mediocru, intitulat Home Town Story.
Cu cât spunem ' pu ine despre acest film, cu atât mai bine, chiar dac , dup
moartea lui Marilyn, ul a devenit cunoscut şi considerat o curiozitate. Aici
Marilyn va ap rea într-o en de dou minute, jucând rolul unei secretare la
redac ia unui ziar. Motivul pentru care Johnny o punea pe Marilyn s joace
aceste roluri scurte filme atât de proaste era c acesta spera c , dac va fi
v zut de multe ori marile ecrane, MGM îi va oferi, pân la urm , un contract.
Îns acest lucru U s-a întâmplat. Între timp, Marilyn îşi va petrece o mare parte
a timpului zând pentru reclame, afişe şi în fotografii pe diverse subiecte, orice
numai s câştige existen a pân când urma s cucereasc acest domeniu în
care era greu p trunzi.
Între timp, Johnny continua s se afişeze cu Marilyn prin oraş. În mod
ironic, portul din rela ia lor se schimbase. În trecut, ea era cea care sim ea c
are „voie de el. Dup un an, acesta se comporta ca şi cum el ar fi avut nevoie de
şi p rea capabil s fac orice îi st tea în putin pentru a o vedea fericit , cu
ndi ia s nu îl p r seasc . Dac privim înapoi, Jungla de asfalt a fost cu aderat
un film important pentru c ar ta de ce era în stare Marilyn, îns era un 1 atât
de scurt, încât a trecut neobservat de c tre critici. Tot în acel an, Johnny va
distribui într-o reclam de televiziune – prima şi singura – pentru un ulei
motor!
În aprilie 1950, Johnny Hyde îi va face cunoştin lui Marilyn cu
scenaristul regizorul Joseph L. Mankiewicz, care urma s lucreze la noul film
pentru Darryl nuck, la studiourile Fox. Filmul se intitula Totul despre Eva şi
Mankiewicz a „tribuit-o pe Marilyn într-un rol mic, îns important, bazându-se
pe ce v zuse Jungla de asfalt. „M-am gândit c era potrivit pentru rolul acesta,
rolul unei ere actri e la început de carier „, şi-a amintit el câ iva ani mai târziu
„şi, la mea aceea, Marilyn nu era mai mult decât o actri în devenire. I-am
spus personajul acela ar face tot ce i-ar sta în putin ca s avanseze şi am
sim it în Marilyn exista un anumit echilibru între viclenie şi inocen . Mi se
p rea combina ie fascinant : pe de o parte, era vulnerabil , pe de alt parte,
era lculat . Ştia ce vrea. Niciodat nu f cea un pas greşit.” Povestea Evei,
adaptat dup o povestire din ţosmopolitan, este binecunos-t – nemiloasa,
aparent ingenua Eve Harrington (Anne Ţaxter), se implic ptat în via a şi
cariera unei actri e de pe Ţroadway, în vârst , pe nume Margo anning (Ţette
Davis), distrugând vie ile tuturor celor pe care îi cunoaşte, în p ce îşi croieşte,
prin orice mijloace, drumul c tre celebritate şi o carier în atru. În dou sau
trei scene importante ale filmului, Marilyn a str lucit, pro-i ând chiar de atunci
c personalitatea ei va ajunge s domine ecranele în torii cincisprezece ani.
Într-o scen desf şurat pe sc ri, în care e vorba de aniversare s rb torit în
apartamentul lui Margo, Marilyn este aşezat în mijloc, toate celelalte vedete
dispuse în jurul ei – Baxter, Gary Merrill, Celeste Holm, George Sanders,
Gregory Ratoff – şi este imposibil s î i iei privirea de pe ea chiar şi când
celelalte personaje îşi rostesc mai departe replicile. Cum s-a spu de o mie de ori
pân acum, camera o iubeşte şi la fel de mult o iubim şi noi. Î; cealalt scen ,
desf şurat în holul unui teatru, personajul lui Marilyn nu-şi poai st pâni
emo iile în urma unei probe nereuşite pentru un rol. ţând a ajuns 1 toalet i s-
a f cut r u. Inconfundabila ei stânjeneal te f cea s vrei s îi pui u: prosop
rece pe frunte. Sentimentele ei erau veritabile, crude.
Chiar şi ast zi, Totul despre Eva este recunoscut ca unul dintre cele mai
bun filme din toate timpurile şi este cu siguran cel mai bun film despre
BroadwaS-au scris c r i întregi despre acest film, cea mai bun fiind Mai multe
despi „Totul despre Eva” (More About All About Eve), scris de Sam Staggs. S-
au spu şi multe anecdote despre acest film, de exemplu, faptul c finalizarea lui
a fos constant amânat din cauza lui Marilyn, care întârzia mereu.
În orice caz, dup lansare, Totul despre Eva a primit patru nominaliz ri 1
Oscar. Acest film va de ine şi recordul Academy of Motion Picture Arts an
Sciences, pentru cele mai multe nominaliz ri pentru un singur film, recor
men inut pân în 1997, când povestea lui James Cameron despre dezastrul di
pe Titanic va primi acelaşi num r de nominaliz ri – dintre care Titanic va
câştig, unsprezece premii Oscar, în timp ce Eva doar şase, inclusiv premiul
pentru Ce mai bun film, Cel mai bun regizor şi Cel mai bun scenariu. De
asemenea, est' interesant de men ionat faptul c Marilyn îşi va face, cu aceast
ocazie, singur, apari ie la premiile Oscar – la data de 29 martie 1951 – pentru
a-i înmâna lu Thomas Moulton premiul pentru ţea mai bun înregistrare
sonor din filmti Totul despre Eva.
Având în vedere rolul minor pe care îl jucase în Totul despre Eva, s-ar
cred' c aceasta ar fi f cut tot ce i-ar fi stat în putin s nu întârzie. Dar
Marilyn ni func iona dup astfel de reguli. Într-o zi, actorul Gregory Ratoff va
declara despre ea: „Fata asta o s fie o mare vedet !” Celeste Holm îşi d du
ochii peste cap s spuse: „De ce? Pentru c îi face mereu pe to i s o aştepte?”
într-adev r, s-a dis cutat mul i ani despre aceast înclina ie a lui Marilyn de a
întârzia tot timpul întârzia aproape la orice fel de programare f cut , fie c era
vorba de o sarcina de serviciu sau de o întâlnire la o cafea. Indiferent de ocazie,
to i cei din via a ei ştiau c ea avea s întârzie. Acesta era un obicei care îi
scotea pe to i din s rite dar, pentru c era cine era, majoritatea nu reac ionau
în nici un fel. ţa s spunen drept, de obicei merita s o aştep i atât. Un lucru
era sigur: prezen a ei lumina înc perea. „Nu e vorba c sunt eu mereu în
întârziere”, va spune ea sarcastii odat , „pur şi simplu to i ceilal i sunt mereu
gr bi i!”
Proast ca o „vulpe” blond în toamna lui 1950, Marilyn, acum în vârst
de dou zeci şi patru de ani, şi-a reluat studiile. S-a înscris într-un program de
zece s pt mâni la Universitatea
California, în Los Angeles, unde studia literatura universal . ţolegii de
clas îşi amintesc mare lucru despre ea pentru c a f cut tot posibilul s se in-
reze în grup şi s nu atrag aten ia asupra ei. „Vreau s îmi l rgesc orizontu-e”,
i-a explicat ea lui Grace Goddard, care o aproba cu toat inima. În ultimii i,
când şi-a tr it via a dup propriile sale reguli şi a cunoscut o mul ime de ~ieni
fascinan i, a devenit mult mai reflexiv şi mai orientat spre introspec ie, i cei
care au crezut c era o blond f r minte s-au l sat p c li i de imaginea
construit cu aten ie. Este adev rat faptul c , în adâncul sufletului, era în
ntinuare un copil vulnerabil şi speriat. Norma Jeane era prezent în toate
iunile şi temerile lui Marilyn – în via a şi cariera ei. Îns m car avea situa ia b
control. Marilyn nu era la fel de neajutorat cum fusese Norma Jeane şi crul
sta era deja limpede, acum c avea dou zeci şi patru de ani. Îns era şi
nştient de faptul c fragilitatea ei va reprezenta un avantaj. Ştia c nu era ic
mai atr g tor pentru un b rbat puternic decât o tân r frumoas şi extrem
vulnerabil . „Atunci când se ducea la o petrecere, juca un rol în fa a tuturor”,
spus Jerry Eidelman, un actor aspirant care o cunoştea pe Marilyn. „în
perioada „ta locuia într-un duplex pe Fountain Avenue, în West Hollywood, cu o
fesoar însp imânt toare de actorie. [Marilyn se mutase cu Natasha – îns tr-o
rela ie platonic , pentru a economisi ceva bani]. Într-o sear , a organizat
preun cu profesoara ei o petrecere şi m-au invitat şi pe mine pentru c uiam
în cartier. De fiecare dat când o vedeam pe Marilyn, mi se p rea c este
teligent . Şi interesat . Dar când m-am dus la aceast petrecere, prezen a ei -a
uimit. L sa impresia c nu are doi neuroni în cap. Flirta cu to i cei care ar
putut-o ajuta în vreun fel, cu to i invita ii profesoarei ei de actorie, despre care
„e m-am gândit c puteau fi impresari. Era îmbr cat cu o rochie atât de
strâmt , cât nu avea cum s se aşeze cât timp o avea pe ea. Am observat cum
s-a spriji-t de un perete cu un pahar de martini în mân şi îşi primea
admiratorii ca şi m ar fi fost o prin es – una pu in beat . Avea o voce cam de
feti , care nu a sem na cu vocea pe care ştiam c o avea în via a de zi cu zi.
Ştiam c vorbea c se purta aşa în unele filme, dar nu ştiam c face asta şi în
via a real .”1
Partenerul ei din filmul The Fireball, James Ţrown, era de acord. „St tea
acolo d dea din gene ca s î i dea impresia c e o fat cam prostu , îns , în
spatele vintelor sale, se afla o sinceritate intens , aproape secret , care mi-a
l sat presia c fata asta e un mister. A fost cu adev rat un mister.” John
Eidelman continu : „Ziua urm toare am v zut-o plimbând un c el, d c era un
chihuahua. Îmi amintesc c era îmbr cat cu nişte pantaloni
Note:
1 Din nou, datorit lui James Haspiel, beneficiem de o alt amintire cu
Monroe. Acesta povesteşte c , în cei opt ani în care a stat prin preajma ei, nu
avea s o vad niciodat pe Marilyn „beat , nici m car ame it ”. Îns într-o zi
acesta îi ar t o fotografie f cut într-un moment în care, cu siguran , b use
cam mult. Îi d du poza şi îi spuse: „Poza asta a fost f cut în liftul blocului în
care st Marlene Dietrich şi erai ame it r u de lot.
F r nici o tres rire, Marilyn îl privi în ochi şi îl întreb : „La ce etaj
eram?” pesc reşti cu p tr ele alb-negru şi cu o bluzi alb , simpl , încheiat
pân su Şi în picioare avea un fel de balerini – nişte pantofiori f r toc, dintr-un
materi. Satinat. În orice caz, dac o pl ceai atât de mult cum o pl ceam eu,
ineai mim imediat cu ce era îmbr cat , ori de câte ori te întâlneai cu ea – cel
pu in mie as mi se întâmpla. Am oprit-o şi i-am spus: „Ştii, Marilyn, asear la
petrecere er; tare schimbat .” M privi cu ochii mari şi spuse: „ţum aşa? Ce
vrei s spu Jerry?” I-am zâmbit şi am spus: „Ştii ce vreau s spun.” Mi-a
aruncat o privin „Marilyn, tu nu eşti o blond proast şi tu ştii asta”, i-am
spus. „Dac e s fii i vreun fel, eşti la fel de prostu ca o vulpe blond .” I-a
pl cut mult asta. „Ni. Nu ştiu ce înseamn asta, dar sun destul de nostim,
Jerry.” Apoi mi-a f cut t ochiul şi a pornit mai departe, împreun cu c elul ei.„
în aceast perioad , starea de s n tate a lui Johnny se înr ut ea şi î petrecea
o mare parte a timpului în pat. Pentru un b rbat care încercase s r mân activ,
în ciuda bolii sale de inim , aceasta era o cruce foarte greu de du îi era în
continuare devotat lui Marilyn, chiar dac aceasta p rea mai pu i interesat de
el – mai ales dup ce se îmboln vise. „Nu ştiu cum s fac fat situa iei„, i-a spus
ea unei rude. „M întristez atât de tare când îl v d aşa. Sui sigur c el crede c
n-am pic de inim c nu vreau s îl v d aşa, dar pur şi simpl nu mai ştiu ce s
fac.”
La sfârşitul anului, Marilyn a semnat un contract pe trei ani cu agen i
William Morris. Pân atunci, lucrase pentru aceast agen ie doar în urma untu
acord verbal cu Johnny. Venise momentul s oficializeze contractul. În aceeaşi
perioad , Johnny a aranjat ca Marilyn s dea un test important pentru Fox.
„ in minte c era foarte entuziasmat din cauza asta”, a spus Jerry Eidelman.
„Mii spus c tot ce îşi dorea era s fac o treab bun , s semneze contractul
cu Foşi, ca s o citez, „s devin cea mai mare vedet din lume, Jerry – cea mai
man vedet din lume!„ I-am spus: „Ştii, Marilyn, în show business s fii vedet
nu e totul. Trebuie s fii un bun actor.„ M-a privit drept în ochi şi mi-a spus
spus: „Da, Jerry, îns , din p cate, nu prea apuci s joci dac nu eşti o mare
vedet . Aici avea dreptate. Dup ce a dat testul, era în al nou lea cer. Mi-a
spus cu mersese foarte bine. La câteva zile dup aceea, p rea pu in ab tut .
Mi-a spu-c nu ob inuse un contract prea bun la studio, dar urma s joace
într-un film „E o comedie”, a spus ea cu un aer ursuz. „Joc rolul unei
secretare.” Am între bat-o cum se cheam filmul. Mi-a spus: „ţe mai conteaz ,
Jerry? Interprete, rolul unei secretare proaste, rol care nu o s m duc nic ieri
unde nu am fo. V pân acum.” I-am spus c poate are nevoie de un nou
impresar. „Extraordinar mi-a spus ea, dându-şi ochii peste cap. „Tocmai am
semnat contractul cu Willian; Morris pe trei ani.„ Apoi şi-a dat capul pe spate şi
a râs. „ţred c mi-am pu pielea pe b „, a spus ea. „Dac m mai vezi şi luna
viitoare pe afar plimbat; du-mi c elul, s ştii c a fost un rol minor, ca în
toate celelalte filme.„ Ei dezam git , îns avea ceva în ea care î i spunea c nu o
s se dea b tut . M-an gândit în sinea mea c Marilyn Monroe e cu adev rat
cineva.”
Filmul la care se referise avea s se numeasc As Young as You Feel.
Johnny de era, bineîn eles, cel care îi aranjase totul, având în perspectiv
contractul Fox.
Se str duia foarte mult pentru ea, pentru c o iubea foarte mult. „Ştii,
poate trebui s te c s toreşti cu el”, i-a spus Joseph Schenck lui Marilyn. „ţe
ai de erdut?” De obicei, îi respecta p rerea lui Schenck, dar nu şi de data asta.
„Nu * c s toresc cu cineva dac nu îl iubesc”, i-a r spuns. „Dar Marilyn, ce ai
fera – un b iat s rac, pe care s îl iubeşti cu toat inima, sau un b rbat bogat,
s te iubeasc din toat inima lui?” Mi-a r spuns c l-ar prefera pe cel s rac,
credeam mai inteligent „, i-a spus Schenck, în glum . „M-ai dezam git,
Marilyn.„ în mijlocul lunii decembrie, Marilyn şi Natasha s-au dus la
cump r turi în! Uana. Johnny a plecat împreun cu secretara lui într-un
weekend la Palm rings. Acolo a f cut infarct. A fost dus de urgen , cu
ambulan a, înapoi în Los geles şi Marilyn s-a gr bit s ajung cât mai repede în
oraş. Norman Brokaw, potul lui Johnny – care o reprezenta şi el pe Marilyn la
William Morris – o va o i la Cedars of Lebanon Hospital (acum Cedars-Sinai
Medical Center). Când ajuns, Johnny se stinsese deja. I s-a spus c înainte de a
muri strigase: arilyn! Marilyn!”
Angaja ii de la spital o l sar pe Marilyn s intre în camera lui Johnny,
împre- cu Norman, pentru a-i vedea trupul acoperit cu un cearşaf alb.
Marilyn, „trus , cu ochii întuneca i de durere, s-a îndreptat tremurând pân la
patul lui hnny şi îi trase cearşaful de pe fa pân la nivelul umerilor. Johnny i-
a spus at c dac va muri, aceasta va trebui doar s îl in în bra ele ei şi el va
învia, ar pentru ea. În timp ce îl privea, pe fa îi curgeau şiroaie de lacrimi
pline regret şi de suferin . „Johnny, te-am iubit. Te rog s ştii c te-am iubit!„
a „gat ea.
Sinucidere din cauza lui Johnny?
Înmormântarea lui Johnny a fost extrem de problematic , pentru c fosta
sa ie nu a vrut s îi permit lui Marilyn Monroe s ia parte la slujb . „ţredeau
sunt o persoan groaznic ”, şi-a amintit mai târziu aceasta. S-a spus c rilyn şi
Natasha Lytess s-au deghizat în servitoare şi au reuşit pân la urm ia parte la
înmormântarea care a avut loc în casa lui Johnny, din North Palm 've. Elia
Kazan a sus inut mult vreme c Marilyn a p truns ilegal în cas în aptea de
dinainte de înmormântare şi a vegheat pân diminea a lâng sicriul Marilyn a
fost aceea care a început acest gen de poveşti, în propria sa carte: -am aruncat
pe sicriu şi am plâns. Voiam s fiu şi eu moart , al turi de el.” imeni nu îşi
aminteşte c s-ar fi întâmplat aşa ceva la înmormântare. Din contr , Marilyn a
p rut liniştit şi gânditoare pe tot parcursul slujbei de la Fore Lawn Memorial
Park.
Dup aceea, Marilyn a r mas câteva ore singur la mormântul lui Johnn
doar ea, cu gândurile şi amintirile ei. De fapt, a stat atât de mult, încât, dup
api sul soarelui, un gardian i-a spus c trebuie s plece. Dup spusele fostului
impres; de la Hollywood, Norman Winters, povestea aceasta este chiar
adev rat .
Nu îl iubise pe Johnny şi asta îi era limpede. Între ei era doar o atrac ie.
N dorise niciodat s îl p c leasc , dar nu ştia cum s îl p streze în via a ei -
într-adev r, în cariera ei – f r s între in rela ii intime cu el. Mai târziu
recunoaşte c şi acesta era „probabil, un fel de a-1 p c li.” îns petrecuser
atâh momente intime împreun , încât era sigur c nimeni nu îl cunoştea mai
bin ca ea.”
Note:
1 Johnny. Mai târziu vor ap rea tot felul de poveşti, cum c în ziua
urm toare, înmormântare, aceasta s-a trântit pe sicriu, dând din picioare şi
urlând.
„Nimeni nu cunoaşte profunzimea momentelor împ rt şite de noi”, îi
spune mai târziu uneia dintre cele mai bune prietene ale ei. „ţând eram în p;
doar noi doi şi era bezn , ne ineam în bra e, îi puneam capul pe piept
ascultam cum îi b tea inima, sta este un moment în care cunoşti cu adev r; o
persoan . Atunci când inima lui bate pentru tine, î i dai seama c îl cunoş cu
adev rat.” „Dac nu l-aş fi cunoscut niciodat , acum ar fi fost în via
împreun c familia lui”, i-a spus Marilyn Natashei. „Şi acum sunt singur .” „Nu
eşti singur ”, i-a spus Natasha, strângând-o în bra e. „Eşti cu mint Marilyn,
eşti cu mine.” „Trebuia s îi spun în continuu c nu e singur ”, îşi va aminti
mai târzi Natasha, „pentru c o credeam cu adev rat în stare s îşi pun cap t
vie ii.
„Nu o v zusem de ceva timp”, a spus vecinul ei, Jerry Eidelman, „şi m-ar
întâlnit cu ea – într-un loc dintre cele mai neaşteptate – la magazin. ţred c er
la o zi sau dou dup înmormântare. ţump ra tot felul produse de cur enii
in minte c era îmbr cat cu nişte pantaloni pesc reşti galbeni şi cu un
pulove de angora alb cu galben, p rul prins în coad şi ochelari cu ram . „Faci
cur eni în cas ?„ am întrebat-o. A zâmbit pu in for at şi a spus: „Nu, eu nu fac
curai Jerry. Altcineva face curat pentru noi. Dar dac o trimit s fac şi
cump r turik ne cost şi mai mult, deci m duc eu.„ Apoi a spus: „Trebuie s
am în perma nen o ocupa ie. Ai auzit ce s-a întâmplat cu Johnny Hyde?„ I-am
spus c d; -”E groaznic. Nu mai ştiu cum o s fac fa situa iei. Şi pe urm şi
treaba cu mam. Mea m înnebuneşte.„ Am întrebat-o despre ce vorbeşte şi mi-a
spus c mam. Ei se c s torise cu un nemernic şi era îngrijorat foarte tare din
cauza ei. A spu c se gândea s plece s o caute şi s o salveze de so ul ei. I-am
spus, „Dai Marilyn, nu po i face asta. Sau cel pu in nu singur . Ia-m cu tine.
O g sii: împreun .„ Ea a r spuns: „Nu cred c pot s te expun nici pe tine, nici
p< altcineva mamei mele. Nu ştii prin câte am trecut eu şi sora mea din cauza
ei Este foarte bolnav .„ Apoi, ca şi când ar fi jucat într-un film, Marilyn Monn>
şi-a ridicat mâna la frunte într-un mod foarte teatral, a oftat uşor şi a şoptit: „în
be r u. Trebuie s plec acum.” Apoi a fugit afar , l sând în magazin coşul cu
bdusele de cur are.
„I-am pl tit eu lucrurile şi i le-am dus acas . Am cioc nit la uş şi când
mi-a Ischis, ar ta foarte r u. Plânsese şi era foarte palid . „Uite produsele de
cur ie„, i-am spus. „Le-ai uitat.„ S-a uitat la mine cu o privire goal şi m-a
întrebat: Ee produse de cur enie?” I-am spus: „Acum treizeci de minute,
Marilyn, le-ai |at la magazin, ii minte?” Era foarte dezorientat . „A, da,
produsele de cur -liie”, a spus ea. Apoi îmi lu sacoşa din mân şi f r s
spun mul umesc sau (Ice altceva, se întoarse cu spatele şi închise uşa în urma
ei. A fost un moment ierte ciudat şi îngrijor tor.”
La câteva zile de la înmormântarea lui Johnny, Natasha se întoarse acas
de | lucru şi o g si pe Marilyn în dormitor. Îşi pierduse cunoştin a, avea obrajii
(lfla i şi era foarte palid . Oripilat , Natasha se duse la ea şi îi deschise gura
icleştat . Era plin de pastile care se dizolvau. Natasha o scutur pe Marilyn
|n când reuşi s o trezeasc . Marilyn îi explic apoi c luase câteva somni-fe –
cump rate de la Schwab's – şi apoi adormise înainte de a reuşi s le scuipe
|br . P rea destul de neverosimil şi Natasha nu a crezut-o niciodat . „Se
sim ea [Util ”, şi-a amintit Natasha mai târziu. „Se sim ea r spunz toare de
infarctul | Hyde. [Ea credea c ] Dac nu ar fi iubit-o şi nu ar fi inut la ea atât
de mult, kesta nu ar fi murit.”„ [Marilyn insist c nu încercase s se sinucid
din cauza lui Johnny Hyde. Nu [fi f cut niciodat una ca asta. Mai târziu, avea
s -i povesteasc fotografului [prietenului s u Milton Greene: „M simt vinovat
şi aveam o mul ime de Ţltimente pe care trebuia s mi le clarific – dar, dragule,
cu siguran nu îmi Iream s mor. De fapt„, a conchis ea cu triste e, „a avut el
grij s nu am pentru I s îmi doresc s mor.„ [Natasha nu era convins . Într-o
scrisoare c tre eleva ei, Helena Albert, spune | „Marilyn avea inten ia s îşi fac
r u singur „ şi îşi exprima teama c nu o I ea împiedica. „ţred c , dac o
persoan vrea s se omoare, o va face la un bment dat, în ciuda inten iilor
prietenilor s i care vor s o împiedice„. I-a mai e şi c era hot rât s îi fie
devotat lui Marilyn şi s fac tot ce îi st tea în ere ca s „o men in într-un
echilibru„, ad ug ea, oarecum agitat , „şi dac l fi pu in timp şi pentru asta,
poate c vom reuşi chiar s lucr m pu in la Ihnicile ei de actorie.„ [Dou
s pt mâni mai târziu, de ţr ciun, Marilyn Monroe îi oferi Natashei ftess o
camee de fildeş încadrat în aur, pe care inscrip ionase: Vreau doar s li c î i
datorez mult mai mult decât via a mea.”
Marilyn încearc s îşi cunoasc „tat l”
Dup moartea lui Johnny Hyde, Marilyn sim ea c îşi pierduse nu doar
unul tre cei mai de seam alia i ai s i, ci şi cel mai apropiat „tat ” pe care îl
cunoscuse vreodat . În aceast perioad dificil , ajutorul a venit din parte
Natashei Lytess. Natasha o sus inea, cum era de aşteptat, îns era de p rere t
moartea lui Johnny putea avea, în mod indirect, un efect negativ asupra carieri
lui Marilyn. Natasha lucrase cu ea în încercarea de a-i „îmbun t i” perfo
mantele. Acum vedea c avea un poten ial atât de mare şi dorea s se asigui c
nu se va transforma în cel mai pu in expresiv personaj, asem n tor celor di
primele sale filme. „ţred c rolurile tragice sunt punctul ei forte”, va declat
aceasta mai târziu. „Are o anumit ciud enie. O calitate ireal .”
Chiar dac nu era o mare admiratoare a lui Johnny Hyde, se pare c
Natash era totuşi de p rere c asocierea lui Marilyn cu acesta a avut un efect
poziti asupra aptitudinilor ei actoriceşti. Dup cele mai recente roluri
interpretate, ei convins c Marilyn era foarte aproape de succes. Fusese
martor a maturizai lui Marilyn atât ca femeie, cât şi ca atri . Natasha s-a
gândit c , dac Johmi crezuse atât de mult în Marilyn, o f cuse în sfârşit s
aib încredere în ea -astfel se vedeau avantajele nu doar în cariera actoriceasc ,
ci şi în via a de cu zi. Acum, c Johnny nu mai era, Natasha sim ea c în via a
lui Marilyn ei nevoie de o alt persoan care s joace acel rol. Oare putea fi
îndeplinit chi; de tat l ei? Natasha se gândi c merita încercat.
Marilyn Monroe nu avea nici un dubiu cu privire la tat l ei. Ştia pur şi
simpi c era ţharles Gifford – exact aşa cum ştiuse şi Gladys cu mul i ani
înainte.
Din cauza faptului c lucrurile acestea se petreceau cu mult timp înainte
ci descoperirea testului de paternitate, probabil c nu exista nici o cale prin cai
Marilyn s fie sigur de asta; cu toate acestea, inima îi spunea c acesta ei
adev rul. Natasha discut cu Marilyn despre tat l ei, spunându-i c ar trebui
S. Se întâlneasc fa în fa , iar ea c zu de acord.
Marilyn a f cut o investiga ie de câteva zile pentru a afla ce s-a întâmpla
cu tat l ei dup ce acesta plecase din Los Angeles. Se pare c nu ajunsese
departi Gifford se mutase în nordul ţaliforniei. Dup ce lucrase în construc ii şi
supr; veghease construirea unor cabane într-o sta iune privat , îşi cump rase o
ferm de g ini. Se rec s torise cu o femeie care murise la scurt timp dup nunta
Pusese bazele fermei Red Rock Dairy din Hemet, unde se rec s torise din nou
Marilyn g si adresa lui Gifford f r nici un efort, îns nu reuşi s fac rost cl
num rul lui de telefon – chiar dac prin Hemet începuse deja s se
r spândeasc vestea c îl caut . Se pare c Marilyn se hot rî pân la urm s
rişte şi s se duc direct la Hemet, cu speran a c elementul-surpriz va fi în
avantajul ei.
Susan Reimer, atunci în vârst de opt ani, şi-a amintit c familia ei era
foari entuziasmat c venea o vedet în vizit la „unchiul Stan”. Când a
întrebat-' pe mama ei, Dolly, cine venea, femeia şi-a dus un deget la gur şi a
spus: „Ssss: Nu trebuie s spunem nim nui. Dar este” – pauz teatral –
„Marilyn Monroe Reimer şi-a amintit: „Atunci am aflat secretul familiei, un
secret despre care n se vorbise niciodat deschis, ci doar pe şoptite. Unchiul
Stan era tat l lui Mariry Monroe. Mi s-a spus s îmi in gura şi aşa am şi f cut
mul i ani.” A povestit ca atunci când 1-a întrebat pe unchiul ei f r ocolişuri
care era leg tura dintre
Charles Stanley Gifford-jr. Spune ast zi: „Lumea încearc , de zeci de ani,
s împle golurile din istoria familiei mele. Dar nimic nu este adev rat. Dac ar fi
îst tat l lui Marilyn, tata mi-ar fi spus asta. Sigur mi-ar fi spus. Presa 1-a b tut
I cap şi pe el şi pe s rmana lui so ie, Mary, din cauza poveştilor inventate de
(arilyn. S raca femeie nu avea nici o leg tur cu povestea asta şi totuşi, din
ceasta cauz , nu a mai avut o clip de linişte în via .”
Note:
I Marilyn Monroe, acesta s-a bâlbâit şi a spus c nu voia s spun nimic
care r putea-o sup ra pe so ia lui.
În Los Angeles, Marilyn, înarmat doar cu adresa lui Gifford, se preg tea
de lecare, presupunând c Natasha urma s vin cu ea. Îns Lytess era de
p rere Marilyn trebuia s treac prin momentele acelea intense de una
singur , usan Martinson, care în 1950 avea optsprezece ani şi era eleva şi
prietena lui ytess, şi-a amintit: „Natasha mi-a spus c Marilyn o încol ise şi îi
spusese: „Te Dg vino cu mine. Nu vreau s m duc singur pân acolo. Mi-a
închis deja odat Ţlefonul în nas şi nu sunt sigur c o s pot face fa unei noi
respingeri.„ latasha încerc s o conving c prezen a ei nu era necesar , dar
f r folos.” Drumul celor dou c tre casa lui ţharles Gifford a durat câteva ore.
Într-un al, au ajuns şi Marilyn şi-a c utat geanta şi a început s scotoceasc
prin ea. ţolo g si o revist recent care avea poza ei pe copert . Trase aer în
piept şi şi din maşin . Oare chiar credea c b rbatul acesta nu auzise de ea – şi
s aib „voie de o dovad c este „cineva” ca s îl conving c merita o şans ?
Probabil, n la uş şi aştept , cu revista f cut sul în mân . Uşa se deschise.
Marilyn ridic privirea şi z ri o femeie. Se pare c era Mary Gifford, so ia
lui arles Stanley Gifford. Conversa ia lor fu scurt şi în urma ei primi o carte de
it cu num rul de telefon al avocatului lui Gifford şi o nou amintire a altui
n ruit. Fiul lui Gifford, ţharles Stanley-jr., insist c tat l lui nu i-ar fi dat
ciodat lui Marilyn o carte de vizit . Într-o scrisoare trimis fostei sale eleve,
lena Albert, Natasha explica foarte clar c mersese cu Marilyn s -1 întâlneasc
tat l acesteia. I-a scris c fusese ideea ei şi c regreta c a f cut-o pe Marilyn
treac prin toate acestea, pentru c nu i-au f cut deloc bine. De asemenea,
scris c în timpul lungii c l torii discutase cu Marilyn despre „problemele ei
ta ii” şi c Natasha se gândise c „f cuse o greşeal s nu aduc şi un psihiatru
Hemet. Nu ştiu ce a fost în mintea mea.” în 1962, cu pu in timp înainte de
moartea lui Marilyn Monroe, Charles anley Gifford a fost diagnosticat cu
cancer. Se presupune c în acea perioad încercat s o contacteze pe Marilyn,
dintr-un spital din ţalifornia. Dup spusele ui prieten de-al lui Marilyn, actortd
şi maseurul Ralph Roberts, Marilyn a fost nat de o asistent medical care ia
spus: „Tat l dumneavoastr este foarte lnav, poate chiar pe moarte. Ultima lui
dorin este s v vad .” Se spune c spunsul lui Marilyn a fost: „Spune i-i
domnului acesta s ia leg tura cu avo-tul meu.” Din nou, fiul lui nu crede
aceast poveste. „ţu siguran , nu. Dac i fi cunoscut pe tata, a i şti ce
ridicol este aceast poveste. Nu este adev rat.”
ţharles Stanley Gifford va muri de cancer în 1965. Se spune c , înainti
moarte, i-a m rturisit preotului s u presbiterian, Donald Liden, c vorbişi
curând la telefon cu Marilyn – acest lucru este bineîn eles imposibil, pentru
Marilyn murise cu trei ani înainte. „Marilyn Monroe a fost fiica mea”, a spus
Doctorul Liden şi-a amintit: „Am r mas cu gura c scat , îns nu m-am înc de
adev rul celor spuse. A spus c mama fetei, Gladys, a fost nedreapt . A în rupt
orice rela ie cu el şi nu i-a permis s îşi vad copilul. Atunci când Stai. S-a
rec s torit, i-a fost mai greu. So ia sa era o femeie bun şi nu dorea s supere
spunându-i c a f cut un copil din flori. Am sim it c problema acea 1-a f cut
s sufere foarte mult.” „Am fost al turi de tat l meu în fiecare zi, dup ce s-a
îmboln vit”, ins, fiul lui, Charles-jr. V pot spune cu siguran c nu mi-a f cut
nici o confesii pe patul de moarte. Am fost foarte apropia i. Mi-a spus unde vrea
s fie îngro] p rerea lui despre via , despre copiii lui. Dac ar fi existat vreun
mom: propice pentru o confesiune, cu siguran ar fi fost pe patul de moarte!
Tat l n şi prietenul lui, Ray Guthrie, au locuit împreun în perioada în care
tata întâlnea cu Gladys„, continu Gifford-jr. „într-o zi, l-am sunat pe Ray şi i-
am ce; detalii din acea perioad . Mi-a spus: „Da, mi-o amintesc pe Gladys.
Venea la noi, ne f cea micul dejun, ieşeam prin oraş şi f ceam una-alta, doar
ne distra; nu era nimic serios.” L-am întrebat: „ i-a spus vreodat tata ceva
despre un co: pe care îl avea cu ea?” Atunci a râs şi mi-a spus: „Nu, dar dac s-
ar fi întâmpl i asta, sigur mi-ar fi spus.” ADN-ul tat lui meu poate fi g sit la
spitalul Riversidi a conchis el. „Dac ADN-ul lui Marilyn este înregistrat în
vreun spital în can fost internat vreodat , v provoc s face i un test şi s le
compara i ca s ved< i c ţharles Stanley Gifford nu este tat l ei – şi eu nu
sunt fratele s u vitreg.'
Primele filme
Filmele în care a jucat Marilyn Monroe între 1950 şi 1951 nu sunt tocma
memorabile. Filmul As Young as You Feel a fost realizat de 20th Century-Fox şi
în ciuda faptului c Marilyn era cea de-a şasea actri pe generic şi figura p<
majoritatea afişelor şi reclamelor, a ap rut numai în dou scene scurte, în rob:
secretarei Harriet. Apoi a urmat filmul Love Nest, o comedie despre sex f ;
scene de sex, a c rei ac iuni se desf şura dup cel de-Al Doilea R zboi Mondial
în rolurile principale jucau June Haver şi William Lundigan, rolul lui Marii:
fiind descris într-o recenzie ca „un cadru scurt al unui foarte bun actor, pn
lungit”, cea mai important scen jucat de aceasta fiind cea în care ieşea c la
duş, înf şurat cu un prosop. Dup aceea a urmat Let's Make It Legal, durai de
apari ie a lui Marilyn fiind pu in mai lung decât în filmele anterioare, aceasi
fiind prezent în mare parte a scenelor în costum de baie. Despre aceasi
comedie romantic , în care rolurile principale au fost de inute de Claudeu bert
şi Macdonald ţarey, critica va spune c „pare lung , chiar dac durata ului
este de numai o or şi un sfert”.
În martie 1951, contractul cu Fox, la care lucrase Johnny Hyde, a fost în
şit semnat. Firma al c rei angajat fusese Johnny, William Morris, nu a fost
resat de Marilyn dup moartea lui, de aceea aceasta va ajunge la agen ia ous
Artists, unde impresarul ei va fi, mul i ani de acum înainte, un b rbat nume
Hugh French. ţontractul cu Fox a fost semnat pe patruzeci de s pt -ni, cu câte
cinci sute de dolari pe s pt mân , fie c lucra, fie c nu lucra, cu n iunea c
nu mai avea dreptul s lucreze pentru nimeni din afara compa-i, decât dac era
„împrumutat ” de companie. La finalul fiec rui an, studioul a dreptul de a
decide s nu îi reînnoiasc contractul şi, dac f cea acest lucru, rilyn ar fi fost
din nou pe cont propriu. Îns , la sfârşitul anului, Fox îi putea nnoi contractul
şi, în acest caz, Marilyn putea primi şapte sute cincizeci de lari pe s pt mân
în cel de-al doilea an, o mie dou sute cinci zeci în cel de-al ilea, o mie cinci
sute în al patrulea, dou mii pentru al cincilea, dou mii cinci te pentru al
şaselea şi trei mii cinci sute pentru al şaptelea, în cazul în care tractul se
prelungea atât de mult timp. Este interesant faptul c acum lucra nou pentru
Darryl Zanuck, un b rbat care nu o pl cea absolut deloc şi ascundea acest
lucru. Semnase contractul cu aceasta din cauza lui Joe enck, Johnny Hyde şi a
altora care îl tot presau s fac acest lucru. Natasha ess va fi şi ea men ionat
în contractul lui Marilyn şi va primi câte şapte sute cizeci de dolari pe
s pt mân pentru preg tirea lui Marilyn – cinci sute de lari de la Fox şi dou
sute cincizeci de la Marilyn. Deci Marilyn o pl tea cu cizeci la sut din ce
primea de la Fox pe ea în primul an, lucru care demon-~az faptul c Marilyn
aprecia foarte mult munca profesoarei sale de actorie, acel prim an de contract,
Natasha va câştiga mult mai mult decât Marilyn. Ciocnire în noapte (realizat în
1951, îns lansat în 1952) produs de Fritz Lang, e printre primele filme ale lui
Marilyn. Era o adaptare pentru ecran dup o s care nu a avut succes pe
Ţroadway, scris de ţlifford Odets, care, împreun regizorul piesei, Lee
Strasberg, şi al ii, a fondat, în anii '30, Group Theatre, orientare de stânga.
Piesa o avea în rolul principal pe Tallulah Bankhead, care terpreta pe Mae
Doyle, rol atribuit în film actri ei Barbara Stanwyck. În ciuda orariului, rolul lui
Marilyn a fost unul destul de neimportant. Cu toate acestea, primi nişte
recenzii excelente, dintre care amintim cuvintele de laud scrise Alton ţook în
New York World – Telegram and Sun: „Fata aceasta are o exube- proasp t şi
abund de un entuziasm copil resc. Îns este şi o actri de pact. S-a remarcat
cu siguran ca o nou vedet talentat . Rolul ei din est film nu este unul
mare, îns ea 1-a transformat într-unui dominant.” Dac x o împrumutase,
dup cum s-a speculat, pe Marilyn studiourilor RKO ca s testeze poten ialul în
box-office, cu siguran r spunsul primit de studio a fost ul clar. Fiind sigur pe
succesul ei, Fox a început s caute scenarii care s îi pun valoare farmecele
atât de evidente, oferindu-i roluri în filme, al turi de cei bai bine cota i actori
masculini ai momentului.
Decesul lui Jasper în toamna lui 1951, Marilyn Monroe se mutase din
apartamentul Natash Lytess şi acum locuia împreun cu Shelley Winters în
Hollywood. Se pare c n s-a certat cu Natasha din aceast cauz , pentru c cele
trei femei au r m. Prietene şi dup ce Marilyn s-a mutat cu Shelley. Dup
aceast mutare, Marih se va distra mult mai bine al turi de Winters, care era
mereu în c utare c distrac ie, decât cu plâng cioasa şi adesea plictisitoarea
Natasha Lytess. I asemenea, la recomandarea unuia dintre prietenii ei
apropia i, Elia Kazai Marilyn va începe s ia ore suplimentare de actorie de la
renumitul profesi Michael ţhekhov, cunoscut datorit tehnicii sale numite
„Metoda”. Marilyn spusese lui Kazan c era plictisit de rolurile pe care le juca
pentru c muli dintre ele se bazau pe aceleaşi tr s turi ale unor personaje f r
prea mult mint< Tot ce îşi dorea era o provocare. Dorea s joace roluri mai
complexe şi voia t ceilal i s vad în ea mai mult decât o simpl imagine
caricaturizat . Profesori de actorie era de acord. Marilyn avea mult de oferit,
îns era nevoie doar s î cizeleze pu in aptitudinile. Nu se cunoaşte p rerea
Natashei Lytess despre o de-al doilea profesor de actorie a lui Marilyn. Kazan a
mai sugerat faptul c Marilyn ar trebui s mai urmeze nişte cursuri la UCLA şi
ea s-a conformat. S înscris la un curs despre „Fundamente ale literaturii”, un
curs descris de facultai ca urm rind „aspectele istorice, sociale şi culturale ale
diferitelor perioade c o introducere despre literatur .” Marilyn profita de fiecare
ocazie pe care o ave de a-şi l rgi orizontul cultural. Îns , de data aceasta, spre
deosebire de cursuri] pe care le f cuse în trecut, când nu era prea cunoscut ,
în campus se va crea mare agita ie în jurul ei. I-ar fi pl cut mai mult s se
poat pierde printre ceilah, studen i, îns acest lucru nu mai era posibil.
Tot în aceast perioad , Marilyn va primi un telefon de la sora ei, Berniea
Tat lui Ţerniece, Jasper – care fusese c s torit cu mama lui Marilyn, Gladys şi
care îi furase copiii cu mul i ani înainte – murise. ţhiar dac Marilyn nu i
cunoscuse niciodat , ştia câteva lucruri despre el.
ţând i se spunea înc Norma Jeane şi crescuse destul de mare pentru
întreba cine este tat l ei, Gladys i-a spus c acesta murise într-un accident di
maşin . Marilyn avea s declare mai târziu c nu crezuse niciodat aceast,
poveste. Odat , când a insistat s i se spun mai multe, Gladys „s-a încuiat 1,
ea în camer ”. Gladys p strase o fotografie a lui John Newton Ţaker – Jasper
pe perete, fotografie pe care Norma Jeane o vedea de fiecare dat când vene, în
vizit . ţând fata întrebase la un moment dat cine era b rbatul din fotografic
Gladys min ise şi îi spusese c era tat l ei. Marilyn a fost complet vr jit de
acesi lucru, chiar dac pe perete era doar o fotografie a unui b rbat. „M
sim eam atâi de bine c aveam un tat , c m puteam uita la fotografia aceasta
ştiind c eran: fiica lui”, şi-a amintit ea mai târziu. „Şi ce fotografie minunat
era! Purta o p lâ rie cu borurile l sate, aşezat ştreng reşte pe o parte. Avea un
zâmbet atât di vioi şi o must cioar sub ire, ca şi Clark Gabie. M-am sim it
foarte ataşat d< „oza asta.„ De fapt, Marilyn şi-a amintit c sim ise „pentru
prima dat fericirea” Itunci când privise acea fotografie. Petrecuse multe nop i
gândindu-se la el şi risând cum ar fi fost dac ar fi f cut parte din via a ei.
Acum, b rbatul pe care îl visase Marilyn atât de mult disp ruse. Jasper era
ingurul p rinte pe care îl cunoscuse Ţerniece. Tot ce putea face Marilyn era s i
par r u pentru pierderea lui Ţerniece şi s îşi reprime sentimentele livergente
pe care le avea cu privire la Jasper, împreun cu toate celelalte entimente
contradictorii pe care le avea fa de p rin ii ei.
La scurt timp dup moartea lui Jasper, autorit ile din Pineville,
Kentucky, iu descoperit c în certificatul de naştere al lui Marilyn era scris c
acesta era at l ei. Era un pretext excelent pentru contactarea unei vedete de
cinemato-frafie. Marilyn a fost deranjat luni de zile de avoca ii din Kentucky
care voiau; ştie dac avea vreo preten ie ca moştenitoare a micii averi a lui
Jasper, pân ţând aceasta a clarificat situa ia, prin intermediul propriului ei
avocat, declarând c nu o interesa absolut deloc acest aspect. Tot în aceast
perioad a angajat 0 femeie robust , pe nume Inez Melson, cu ochelari mari şi
rotunzi şi plin de fcel, care s se ocupe de aspectele financiare. Aceasta avea şi
sarcina de a încerca S îi trimit periodic bani lui Gladys, lucru dificil din
moment ce Gladys era ntotdeauna foarte greu de g sit. ţhiar dac ceruse s
divor eze de John Eley, din ce se ştia, Gladys era în continuare cu acesta şi cei
doi c l toreau împreun rin ar .
Într-o sear , Marilyn a primit un telefon interurban cu tax invers de la
ladys, dar nu a aflat unde este. Gladys i-a spus c nu dorea s fie g sit şi c
ra foarte dezam git de Marilyn şi Ţerniece, c cele dou fiice au dezam git-o
tare, tare mult„. A continuat s spun cât de mult o iubea pe Marilyn şi c
renun-se la ea din cauza propriei sale mame, Delia, care insistase foarte mult.
Dorea v ştie cât mai avea Marilyn s îi poarte ranchiun pentru ceea ce se
întâmplase trecut. Apoi i-a povestit c , atunci când era destul de mic , Marilyn
se molipsise e „tuse m g reasc „ de la fratele ei vitreg, Lester, şi c Gladys s-a
mutat acas a Ida Ţolender şi a îngrijit-o pe Norma Jeane pân când s-a f cut
bine. „Şi am tat acolo o lun întreag lâng tine„, i-a spus ea lui Marilyn. „Şi nu
mi-ai ul umit niciodat pentru asta.„ Marilyn îşi amintea destul de vag c îi
povestise dat Ida ceva de genul acesta, dar ea nu inea minte. Gladys aducea
foarte rar orba despre trecut. Marilyn se gândi c poate Gladys era mai bine,
pentru c i amintea lucrurile destul de clar şi îi suger s se întoarc acas cât
mai repede osibil ca s discute şi, poate, s se împace. „Dar asta nu e posibil„,
a spus Gladys, pentru c mie, nişte persoane îmi spun ce s fac şi mi-au spus
s nu m întorc i nici un caz în California. Aş putea fi în mare pericol acolo.”
Din nou, boala ui Gladys îşi spunea cuvântul. Aceasta încheie conversa ia
avertizând-o pe 'arilyn s fie precaut . „Eşti urm rit ”, i-a spus fiicei ei.
„Trebuie s m crezi, orma Jeane.” Apoi a închis.
Marilyn îi povesti mai târziu lui Rupert Allan c a adormit plângând, îns
nu nainte de a trage toate jaluzelele.
Nu e nevoie s ba i la uş
ţam în aceast perioad , Marilyn a început s lucreze la cel mai
importan rol al ei de pân atunci. Şeful de la studiourile Fox, Darryl Zanuck,
care er, întotdeauna sceptic cu privire la viitorul lui Marilyn Monroe în
industria cine matografic , nu era înc preg tit s îi ofere acesteia roluri
principale în filmef din categoria A şi continua s caute pentru angajata lui
proiecte mai modeşti cu buget redus. I-a cerut s dea un test de ecran pentru
filmul Nu e nevoie s bal la uş , care avea urm torul subiect: Nell Forbes, ieşit
recent dintr-un sanatorii de boli mintale, este recomandat pentru un serviciu
de d dac de c tre unchii; ei (Elisha ţook-jr.), liftierul hotelului în care are loc
ac iunea şi în care iau îi acel moment cina p rin ii boga i ai copilului, Peter şi
Ruth Jones (Jim Backu şi Lurene Tuttle). Îmbr cat într-un neglijeu sexy al
doamnei Jones, ci bijuteriile acesteia şi dat cu parfumul ei, Nell începe de la
distan un dans len ca s îl seduc pe un cinic pilot de avioane, pe nume Jed
Towers (Richan Widmark), care st în camera din partea cealalt a gr dinii.
Dup ce Jed afl. Num rul camerei în care st aceasta şi îi ciocane la uş , Nell îl
invit în untn şi d naştere unei situa ii care devine în curând periculoas . Nell
amenin C. Se arunc pe geam sau c o va ucide pe micu a de care are grij
(Donn; ţocoran), acum treaz şi îngrozit . Dup un an plin, datorit unui serial
d< televiziune, Anne Bancroft îşi va face debutul în filme ca Lyn Leslie, o
cânt rea , de cabaret în clubul de noapte al hotelului şi fosta prieten a lui Jed.
Studiou va da acestui film o aten ie special , muzica fiind compus de Alfred
Newman care câştigase mai multe premii Oscar. Scenariul a fost adaptat de
Danii Taradash, care va primi premiul Oscar în 1954 pentru scenariul filmului
Fron Here to Eternity (De aici spre eternitate), care va câştiga premiul
Academiei pentn cel mai bun film. Director de imagine a fost desemnat Lucien
Ballard, şi el viito câştig tor de Oscar. Era renumit în aceast industrie ca fiind
creatorul lui Obie o camer aşezat pe un reflector care elimina toate
imperfec iunile tenului actorilor.
Ţallard fusese c s torit cu Merle Oberon şi îi venise ideea respectiv
pentn, a deghiza imperfec iunile de pe pielea acesteia, ap rute în urma unui
acciden; grav de maşin . ţamera de filmat a primit numele ei.
Marilyn a fost foarte emo ionat când a dat proba pentru acest film. Ştia
ca Zanuck nu se num ra printre admiratorii s i. A petrecut ore întregi cu
Natasha Lytess lucrând la acel scenariu. „Trebuie s recunosc c nu eram de
p rere c esti preg tit pentru un rol de un asemenea calibru”, va spune
Natasha mai târziu „Se pare c i-am subestimat talentul în privin a asta. Sau,
cel pu in, i-am subesti mat dârzenia. Timpul petrecut în fa a scenariului – dou
zile, f r oprire şi m in minte s fi dormit!
— A fost foarte dramatic şi plin de pasiune şi de temeri aşa cum era
Marilyn aproape tot timpul. Pân la urm , testul lui Marilyn a fos atât de
reuşit, încât Zanuck a considerat de cuviin s îi scrie un bilet d< licitare, care
a surprins-o şi a încântat-o foarte tare. Era atât de nesigur pe bilit ile ei,
încât considera orice recunoaştere o laud nepre uit .” îns Zanuck va spune
despre felul în care a jucat aceasta în film c : „Este o rostu pu in s rit de pe
fix. Este o fat sexy care se fâ âie, se plimb de. Lo-colo şi eman sex şi fiecare
film f cut ne face s o p str m, dar gata cu lurile în filme.”
Un prieten al lui Marilyn, John Gilmore, îl va cita pe Montgomery Cliff,
care spus cu privire la rela ia dintre Marilyn, Zanuck şi Fox: „Fox voia s o in
şi o sec tuiasc de tot poten ialul pe care îl avea. Asta urm reau. ţele mai
bune lente, ceilal i artişti, vedeau lucrurile diferit şi în elegeau de ce Marilyn
alesese nu se înjoseasc . Îns şeful ei nu voia s o lase. Ei nu doreau o actri .
Aşa în eleseser . Se întâlniser şi hot râser c Marilyn nu era capabil s ia o
ecizie relevant .” în timp ce unii critici refuzau s cread în calit ile actoriceşti
ale lui Marilyn -ferindu-i lui Zanuck de la Fox muni ie împotriva acesteia – al ii
o l udau, cum r fi cei de la ziarul Daily Variety: „[Marilyn Monroe] ştie s se
pun foarte bine valoare în roluri de film care necesit un anumit tip de
aten ie.” Cei care luau eciziile la studio au fost încuraja i şi, dup încheierea
film rilor în ianuarie i-au preg tit un nou film {Afaceri necurate, a c rui
producere a durat opt s pt mâni şi a început pe 5 martie).
Când problemele psihologice ale lui Marilyn au devenit cunoscute, s-au
facut foarte multe paralele între ea şi personajul jucat, Nell Forbes; îns aceste
aralele nu vin din partea unor persoane autorizate şi îi diminueaz nedrept
lentul actoricesc. A venit pe platou preg tit de Natasha Lytess şi a interpretat
în rol minunat.
ţu toate acestea, dup Nu e nevoie s ba i la uş , seria de filme proaste
în re va juca Marilyn nu se termin . De fapt, anul urm tor – 1952 – va debuta
tr-o not dificil , când aceasta începu s lucreze, în luna martie, la filmul 'aceri
necurate în care juca, spre dezam girea ei, rolul unei secretare prostu e unui
om de ştiin interpretat de ţary Grant. Tot în aceast perioad , va juca tr-un
film intitulat Examenul vie ii, cu Ginger Rogers, Mitzi Gaynor, Eve Arden Zsa
Zsa Gabor.
Note:
De-a lungul timpului, rolul jucat de Marilyn în Don't Bother to Knock a
fost evaluat şi recenziile, cu ocazia lans rii filmului, în 2002, pe DVD, au fost
celente. Acest film noir a rezistat în timp şi ne ofer o idee despre urm torul cu
o înc rc tur emo ional foarte puternic pe care îl va juca mai târziu anul cela
– rolul lui Rose Loomi, o so ie adulterin , în hitul Tehnicolor Niagara, din
Din cauza faptului c filmul se centra pe trei poveşti de sine t toare,
mul i dintre actori nu s-au întâlnit deloc şi nimeni nu a avut, de data aceasta,
pl cerea s le vad pe Zsa Zsa şi pe Marilyn tr gându-se de p r. Acesta fost un
alt film f r mari rezultate care nu a ad ugat nimic nou în palmaresul actri ei.
Tot anul acesta se va lansa filmul ţasa plin , format din cinci ini-poveşti de
sine st t toare, fiecare cu o distribu ie separat , scenarişti para i şi regizori
separa i, toate bazate pe nişte povestioare scurte scrise de
O. Henry, maestrul acestei forme literare care a adus mereu o not de
ironi neaşteptat în desf şurarea ac iunii. Filmul va deveni reprezentativ
pentru ace; autor. A fost o produc ie de prim clas şi în ea au jucat câ iva
dintre cei m; i renumi i actori de la Fox, dar Marilyn nu a avut un rol prea
important în eL. Multe persoane nici m car nu au observat c apare şi ea în
film.
„Nu e deloc uşor”, îi va spune Marilyn lui Berniece despre cariera ei. „Nu
şti în câte filme proaste poate juca o actri pân s fie cunoscut ca o actri
cai joac doar. În filme proaste!”
Joe DiMaggio
 Joltin' Joe (Joe Zburdalnicul). The Yankee Clipper. Oricare i-ar fi porecla,
pu ii juc tori importan i de baseball din istorie au avut un impact atât de mare
asupr culturii americane cum a avut faimosul Joe DiMaggio. Din punctul de
vedei al unor autori, îns , este renumit atât datorit carierei sale la echipa New
Yor Yankees (din 1936 pân în 1951), cât şi datorit rela iei sale cu Marilyn
Monroi
N scut Giuseppe Paolo (Joseph Paul) DiMaggio-jr., la data de 25 noiembri
1914, Joe este al optulea din cei nou copii ai unor imigran i sicilieni cai
locuiau în or şelul Martinez din California. Când avea doar un an, familia lr s-a
mutat în San Francisco. A fost educat în spiritul unor valori catolice stric i într-
o familie care avea o puternic etic profesional şi, mai presus de toatt cu
mândria moştenirii sale siciliene. În acelaşi timp, la fel ca majoritatea copiile
imigran ilor din vremurile acelea, copiii familiei DiMaggio au fost înv a i D.
P rin ii lor c nimic nu era mai important decât s se integreze în cultura ami
ricana şi s fie considera i americani. Când avea înjur de şase ani, a fost nevoi
s poarte a ele din cauza unei afec iuni congenitale la glezne. Când şi-a da
atelele jos, dup doi ani, era un b ie el timid şi retras, dar în acelaşi timp
hot rai s exceleze într-o activitate fizic . Fra ii s i, Vincent şi Dominic, jucau
baseball şi ambii vor intra în liga profesionist – astfel, a fost atras s practice
şi el aces' sport. Joe a renun at la şcoal în clasa a zecea – la fel ca Marilyn.
Tat l s u, Giuseppe, voia s îl fac pescar – pescuitul de crabi fusese o
afacei de familie transmis din genera ie în genera ie – îns Joe nu suporta
mirosui de peşte şi de fiecare dat când trebuia s cure e peşte i se f cea r u.
Timp d mul i ani, tat l s u a considerat c „nu era bun de nimic”, pentru c şi-
a ales; alt meserie decât cea de pescar. Fratele lui Joe, Vince, a jucat în echipa
San Francisco Seals şi el este cel care 1-a convins pe liderul echipei s îl ia pe
Joi atunci în vârst de optsprezece ani, s joace într-un meci, în 1932, pe pozi i
de blocaj. Nu s-a dovedit prea bun, îns era clar faptul c ştia s loveasc
mingea La vârsta de dou zeci şi unu de ani, era deja un tr g tor de încredere al
echipe. Şi-a f cut debutul în echipa Yankees în 1936, lovind înaintea lui Lou
Gehrig. /fost o mare revela ie pe teren înc de la început. Echipa nu se mai
calificase I World Series de patru ani, îns , gra ie ajutorului lui DiMaggio,
Yankees va inti
IT topul primelor patru echipe. Joe va fi primit în mod oficial în echip , în
1936, U mult vâlv . A fost privit ca cel mai bun lucru care se întâmplase în
lumea portului de mult vreme. Primea 15 000 de dolari pentru fiecare joc şi,
cu aceşti lani, a construit familiei sale o cas frumoas , a investit în propriul
s u estaurant, ce oferea preparate din peşte şi fructe de mare la Fisherman's
Wharf Debarcaderul pescarului), restaurant numit Joe DiMaggio's Grotto. De
pe 15 mai lân pe 16 iulie 1941, a marcat de cincizeci şi şase de ori, fiind v zut
ca cel mai iun juc tor de baseball din istoria acestui joc. Apoi, dup o partid
în care nu I reuşit s marcheze deloc, va reveni şi, în urm toarele şaisprezece
jocuri, va narea şaptezeci şi dou din cele şaptezeci şi trei de puncte ale echipei.
Îns Joe DiMaggio a fost mai mult decât un simplu juc tor de baseball.
În Impui Marii Crize, a reprezentat un model cultural pentru americanii care, în
icea perioad dificil , c utau s fie motiva i şi inspira i de personalit ile
publice. {fost r spunz tor de ridicarea acestui sport, dar şi a rii. Atunci când
îl priveau le Joe DiMaggio în ac iune, americanii erau emo iona i de gra ia şi de
agilitatea a şi vedeau în el şi un fel de împlinire a visului american. Spre
sfârşitul anilor 940, din cauza loviturilor primite în timpul jocului, acesta nu va
putea s earg o perioad şi nici vorb s joace. ţu toate acestea, în 1949 va
semna contract de 100 000 de dolari cu echipa Yankees – o sum enorm în
industria ortului în acea perioad . Era foarte deprimat în urma unei opera ii
suferite picior şi a destr m rii primei sale c snicii – din care se n scuse primul
s u pil, pe nume Joe-jr. Îns , chiar dac în acea perioad nu prea îi st tea
gândul sport, a fost un juc tor nemaipomenit chiar şi în cele mai dificile
momente n via a sa.
În anul acela, va avea patru lovituri de circuit în trei jocuri şi, cu ajutorul
lor, reveni la via . A mai continuat un an sau doi, jucând extraordinar, sub
ochii tregii ri, uimit de faptele sale de vitejie: a jucat în 139 de meciuri în
1950, care a marcat 114 lovituri de circuit într-o singur competi ie! Îns , în
1951, cident rile suferite (împreun cu ulcerul şi artrita de care suferea) au
început îl doboare. Şi-a anun at retragerea spre finalul lui 1951, când avea
doar izeci şi şase de ani. În momentul retragerii sale se situa pe locul cinci din
punct vedere al loviturilor de circuit (361) şi pe locul şase ca procentaj al
loviturilor 79). Este singurul juc tor din istoria baseballului care a fost selectat
la All-Star me în fiecare sezon jucat. Este considerat, în continuare, cel mai bun
juc tor fesionist de baseball care a p şit vreodat pe teren.
Joe DiMaggio a fost o persoan complex , plin de contraste. La fel ca
multe e persoane mult admirate, era foarte carismatic atunci când se afla într-o
în-pere plin de oameni şi foarte ursuz în cercuri restrânse. De asemenea, la fel
multe alte persoane faimoase – în special din lumea sportului – era obişnuit
primeasc tot ce îşi dorea de la sexul opus.
Urmeaz des men ionata poveste despre felul în care s-au cunoscut
Marilyn onroe şi Joe DiMaggio. Este adev rat c cei doi s-au întâlnit cam în
aceast perioad , îns nu avem nici un interviu care s ne spun cu adev rat
care est prima lor întâlnire.
Mai întâi, versiunea unanim acceptat este aceea c , dup ce a v zut-o p
Marilyn într-o serie de fotografii uimitoare, f cute cu echipa White Sox, Joe s
hot rât c vrea s fie împreun cu ea. Sau c cel pu in doreşte s o cunoasc
s vad ce iese din asta. Marilyn f cuse fotografiile cu echipa Sox în timpi
antrenamentelor lor de prim var în parcul Ţrookside din Pasadena, ca un tri;
publicitar aranjat de c tre studio. Aceasta a pozat şi cu juc torul de baseball Gt
Zernial. Dup ce Joe şi-a b gat în cap c voia s o cunoasc pe Marilyn, a lu;
leg tura cu un prieten comun, David March, şi şi-au dat întâlnire pe 8 mart!
1952, la Villa Nova, un restaurant italian.1
Marilyn nu era tocmai entuziast s îl cunoasc pe Joe şi nu îi p sa prea
mu de aceast întâlnire. Se gândea c e un simplu juc tor de baseball, egoist
ca to ceilal i – sau poate era juc tor de fotbal. Nu ştia sigur – şi, pentru c nu ci
noştea decât foarte pu ine lucruri despre acest sport, nu îşi imagina c ar fi
puti avea ceva în comun. În concluzie, în timp ce Joe DiMaggio o aştepta la cin
împreun cu prietenul s u David March şi o actri pe nume Peggy Rabl<
Marilyn a f cut ce ştia ea s fac mai bine într-o astfel de situa ie – a întârzia
„Era o noapte liniştit şi eu am întârziat, ca de obicei.” De fapt, i-a f cut s
aştepte cam dou ore. Desigur c , atunci când şi-a f cut apari ia, cei de la mas
au fost mai mult decât încânta i s o vad , având în vedere şi inuta ei prove
catoare, Marilyn fiind îmbr cat cu o bluz decoltat şi o fusti albastr per
culos de strâmt atunci când se aşeza jos. Ea nu îşi va da seama, îns
DiMaggi* a fost foarte atent la detalii atunci când a f cut cunoştin cu ea.
Marilyn povesti mai târziu c , dac nu ar fi ştiut c era juc tor de
baseball ar fi zis c era „fie un magnat în industria o elului, fie un
congresman.” Era foart t cut şi gânditor şi nu se l uda aşa cum s-ar fi aşteptat
de la un sportiv de calibru lui. Joe nu a vorbit prea mult. A fixat mai toat
seara paharul de vodc cu l mâi-din care bea. „Ştii, ai o bulin albastr exact
în mijlocul cravatei”, i-a spus ea încercând s discute cu el. „Tu ai aranjat-o aşa
– ca s fie chiar pe mijloc?” El a scuturat din cap şi a încercat s îi evite
privirea. Mai târziu, ea îşi va aduce amint< c s-a gândit c el juca în acel
moment unul dintre cele mai bune jocuri ale ei cel în care era enigmatic şi
misterioas şi îi f cea pe to i cei din jur s fie foaru curioşi în ceea ce o priveşte.
Îns s-a întrebat cum pot juca dou persoane acelas joc şi a ajuns rapid la
concluzia c nu prea au mare lucru s îşi spun .
Ce a impresionat-o cel mai tare pe Marilyn cu privire la Joe a fost faptul
ca în ciuda faptului c era foarte t cut, cu un comportament aproape ursuz,
reuşe totuşi s îi domine pe cei de la mas . De fapt, domina întreaga înc pere.
Ei 1 îmbr cat cu o c maş alb din m tase, avea o cravat gri-perl şi
pantaloni negi ar ta mai mult ca o vedet de cinema foarte bronzat , un
cuceritor, decât un Bortiv din New York. Nu era prea chipeş: avea o fa
ascu it , din ii nu foarte pep i şi ochii prea apropia i. Era slab şi deşirat.
Mergea cam stângaci, poticnindu-se. | îns toate acestea nu contau. Joe era
personificarea puterii, pe care p rea 1 o eman prin to i porii, atât de mult
aten ie i se d dea de fiecare dat când a prezent într-un loc, chiar şi atunci
când se g sea la o m su mic dintr-un Jtstaurant obscur. Marilyn era
obişnuit s primeasc acest gen de aten ie, îns , p seara aceea, se vedea în
postura. Unei simple admiratoare. Sau, dup cum la declara chiar ea: „ţând
st team lâng domnul DiMaggio, m sim eam ca şi lUm aş fi stat lâng un
p un cu coada desf cut . Atât de tare s rea în ochi.” Nu Bcape nici o îndoial ,
Marilyn era fascinat .
Dup mas , Marilyn se scuz spunând c era extenuat şi trebuia s se
culce, ^lâine diminea trebuie s fiu la studio”, explic ea. Atunci când Joe s-a
oferit p o conduc pân la maşin , aceasta nu 1-a refuzat. De fapt, spera c aşa
va avea Imp s afle mai multe despre el. Pe drum, au fost urm ri i în
permanen de Iriviri admirative şi de fe e zâmbitoare ale fanilor lui Joe şi ale
câtorva admi-tori ai lui Marilyn, care p reau îns mai pu in entuziasma i decât
ai lui. I Odat ajunşi în parcare, Joe a rugat-o s îl duc cu maşina pân la
hotelul k care st tea, Knickerbocker. Din câte îşi aminteşte Marilyn, a acceptat
imediat jentru c nu voia ca seara s se termine prea repede. Şi-a amintit c au
ajuns k hotel şi au fost de p rere c seara era atât de frumoas , încât era p cat
s o cheie.
 Note:
1 Villa Nova este acum binecunoscutul local Rainbow Bar & Grill de pe
Suns< Boulevard. În fa a acestui local se afl o pl cu de aur cu o siluet
asem n toai cu cea a lui Marilyn, care imortalizeaz prima sa întâlnire cu Joe.
(Marilyn î aminteşte îns c prima întâlnire cu Joe a avut loc la restaurantul
Chasen's.)
De aceea, se mai plimbar prin Ţeverly Hills înc vreo trei ore – şi to i Bi
care cunosc Beverly Hills ştiu c acesta nu este tocmai o metropol . Într-ade-ir,
doi oameni care se plimb cu maşina prin Beverly Hills cu siguran nu sunt
! Resa i de peisaj, ci de persoana pe care o au al turi. Din ce am aflat mai
târziu, se pare c cei doi se mai întâlniser cu câ iva ani inte. În 1950, când
Marilyn era cu Johnny Hyde, nepotul acestuia, tân rul jresar de la William
Morris pe nume Norman Ţrokaw, a aranjat ca Marilyn îpar într-o emisiune de
pe NŢţ intitulat Lights, ţamera, Action (Lumini, ier , ac iune), un spectacol
de variet i cu o durat de treizeci de minute, derat de actorul Walter Wolf King.
Marilyn avea un rol scurt în cadrul unui ment artistic, o solu ie g sit de
Brokaw pentru a ob ine un material televizat aceasta, pentru a-i putea g si
emisiuni ulterioare la care s participe. Dup ctacol, Norman şi Marilyn s-au
dus pe Vine Street de la studioul afiliat KNBH -toscut în Los Angeles sub
denumirea KNBC – la restaurantul Ţrown Derby, lup cin , la masa lor a venit
actorul William Frawley (Fred Mertz din I Love tcy). Dup ce Norman i-a
prezentat-o pe Marilyn Monroe, Frawley a spus: „Ştii, u sunt aşezat la masa
aceea cu Joe D., care îşi doreşte foarte mult s o cunoasc le domnişoara, îns
este foarte timid.” Norman i-a r spuns: „Ţineîn eles. ţând lec m, o s venim s
îl salut m.” Dup plecarea lui Frawley, Marilyn 1-a întrebat |e impresarul ei:
„Şi cine e Joe D.?” F.l i-a spus: „Este Joe DiMaggio, unul dintre i mai mari
juc tori de baseball din toate timpurile.” Lucrul acesta îns nu emna nimic
pentru ea. Apoi acesta i-a spus: „Dar î i garantez c , dac mergem şi te prezint,
o s vrea s îi dai num rul de telefon. Eşti de acord?” Marilyn acceptat. Înainte
de a pleca de la restaurant, Norman a dus-o pe Marilyn la ma.' lui Joe. „Joe, ea
este Marilyn Monroe”, a spus el, „o tân r despre care cred c voi mai auzi pe
viitor. ţred c o s fie o mare vedet .” Joe a privit-o cu c ldur , d; era limpede
c era foarte timid. Aruncându-i o privire rapid , spuse: „Ei bine, afli pe mâini
bune dac lucrezi cu Norman. Este un impresar extraordinar.” A dat mâna, şi-
au luat la revedere şi aici s-a încheiat prima întrevedere a celor d („ţum era de
aşteptat, în diminea a urm toare unul dintre primele telefoai primite a fost de
la Joe DiMaggio, care voia s îi dau num rul ei de telefon”, şi amintit Brokaw.
„Şi i l-am dat. Apoi am sunat-o şi i-am spus: „Marilyn, ce i-a spus! Tocmai i-
am dat num rul t u de telefon lui Joe D.„„ Nu se ştie dac J< a sunat-o.
Dup cina din 1952, ceva a început s o macine pe Marilyn Monroe. Nu
m trecuse niciodat prin aşa ceva sau cel pu in nimeni nu o auzise vreodat
vorbir despre aşa ceva. Cu siguran nu fusese îndr gostit de Jim Dougherty.
J (Schenck era cumsecade şi influent, dar nici de el nu era îndr gostit . Oricât
şifi dorit s fi fost îndr gostit de Johnny Hyde, acest sentiment pur şi simplu n
s-a conturat în sufletul ei. Îns c ldura care o înv luise brusc atunci când
v zuse pe acest b rbat şi atrac ia magnetic pe care o sim ise fa de Jc
DiMaggio erau diferite şi nu sem nau cu nimic din ce sim ise pân atunci fai de
un b rbat. Într-adev r, când va fi cu acesta, va fi cu siguran ceva. Diferi:
Scandalul calendarului cu poze nud
La câteva s pt mâni dup ce îl întâlnise pe Joe DiMaggio, cariera lui
Marih Monroe a intrat într-o criz , odat cu descoperirea fotografiilor f cute de
Toi; Kelley, în care aceasta este fotografiat nud, sub numele de „Mona
Monroe”. D fapt, acestea ieşiser prima dat la iveal în calendarul John
Ţaumgarth, din 1951. Îns leg tura dintre modelul ce pozase nud şi Marilyn
Monroe nu se f cus. Înc – nu era înc atât de renumit şi fotografiile trecuser
neobservate. Îns în 1952, începea s fie mult mai cunoscut pentru c jucase
deja în destul d< multe filme, iar studioul îi f cea mult mai mult reclam .
ţompania Ţaumgart! < a hot rât s foloseasc din nou fotografiile lui Marilyn
în calendarul din 1952 şi, de data aceasta, vor fi remarcate de toat lumea.
ţând a început s circul vestea despre aceste fotografii, directorii de la Fox s-au
v zut puşi în fa a unt mari probleme. Nici o actri nu f cuse pân atunci ceva
de genul acesta sau cel pu in, nu mai ap ruse recent nici un scandal de
calibrul acesta. „Eram sigur c tot ceea ce construisem se va sfârşi aici şi c cei
de la studio m vor da afar m va blama presa şi publicul şi nu voi supravie ui
niciodat acestui „p cat” îşi amintea Marilyn, mai târziu.
În orice caz, avea de ce s fie îngrijorat . Sistemul studiourilor era incredi
bil de puritan dup apari ia regulamentului privind cenzura, din 1934.
Studiouri!' irecum 20th Century-Fox aveau clauze stricte de conduit , în scopul
de a-i ntimida pe actori şi pe actri e. Li se interzicea s fac orice fel de lucru
imoral are ar fi putut afecta imaginea lor sau a studioului pentru care lucrau.
Dac nu espectau acel regulament, activitatea lor era suspendat . Dar clauzele
morale lu i-au împiedicat niciodat pe actori precum Elizabeth Taylor sau
Frank Sinatra i multe alte celebrit i s fac acest lucru. F ceau ce doreau şi
acceptau suspen-area, privind-o ca pe o vacan . Îns niciunul dintre ei nu
pozase pân atunci lud şi nici pozele nu ap ruser în fa a privirilor uimite ale
unei întregi na iuni.
Aceast dezv luire a venit într-o perioad foarte nefavorabil , pentru c ,
tot Itunci, senatorul John Mcţarthy desf şura o campanie de prevenire a
infiltr rii omunismului în Statele Unite, spunând c acest lucru era iminent din
cauza iticii şi moravurilor din ce în ce mai uşoare ale cet enilor. Marilyn s-a
trezit f r vrea în mijlocul acestei situa ii, pozând în fa a unei draperii roşii de
catifea,: u sânii – şi nimic altceva – expuşi cu mândrie. Dup standardele din
zilele loastre, este greu de imaginat cum ar fi putut face senza ie nişte fotografii
de; enul acesta. Erau nişte poze apetisante tipice – cu Marilyn, care st tea într-
o pozi ie foarte incomod , cu mâinile întinse sau aşezate sub cap, cu sânii
perfec i, fermi şi rotunzi, cu spatele arcuit într-un mod seduc tor, cu picioarele
pu in îndoite şi cu şoldurile acoperindu-i discret zonele intime. Îns , în 1952,
acest ten de fotografii ale unor vedete, cu siguran nu se încadrau în limitele
normalului – şi studiourile Fox au intrat imediat în panic . Marilyn a fost
chemat la ttudio pentru a fi întrebat dac era chiar ea în fotografiile acelea.
Da, fata din poze era chiar ea. „Dar nu sunt de p rere c Tom [Kelley] nu m-a
fotografiat din Inghiul meu cel mai favorabil”, ad ug ea. ţomentariul
surprinz tor de nonşalant 11 lui Marilyn, f cut în fa a şefilor de la Fox,
demonstreaz c ea cunoştea destul le bine strategiile de rela ii publice şi ştia
s -şi foloseasc naivitatea atunci când le g sea în situa ii critice.
L Se pare c studioul programase cu ceva timp înainte un interviu al lui
Marilyn hi Aline Mosby, de la United Press International. Oare trebuia anulat
din cauza pozelor? Marilyn hot rî c nu trebuia s renun e. Nu doar c se va
întâlni cu Mosby, dar se va folosi de aceast întâlnire pentru a explica de ce
f cuse acele poze. În ziua respectiv a venit la interviu şi a participat liniştit la
şedin a fotO. Bup aceea, o lu deoparte pe Aline Mosby. „Trebuie s vorbesc
ceva cu tine”, I şopti ea lui Mosby. Apoi îi povesti totul – dup un scenariu tip
Marilyn Monroe, le folosise de aceste trucuri ani de zile, povestindu-le tuturor
care voiau s o Isculte ce via grea avusese şi ce trebuise s fac pentru a
supravie ui. „Acum lâ iva ani, când nu mai aveam nici un ban de mâncare şi de
chirie, un fotograf l-a rugat s pozez nud pentru un calendar de art . A fost de
fa şi so ia lui, Imândoi s-au purtat foarte frumos şi aşa am f cut rost de
cincizeci de dolari de Jare aveam mare nevoie. Nu a trebuit s fac ceva
groaznic, nu-i aşa?”, a întrebat-o ea cu ochii în lacrimi.
F cu o pauz pentru un efect dramatic. „N-am crezut niciodat c o s
m recunoasc cineva”, continu ea, cu o privire mirat , „şi acum s aflu c
asta o s -mi distrug cariera. Lumea vrea s neg c sunt eu în fotografii.” Apoi
ad ug „Dar nu pot s mint. ţe s fac?” Aline Mosby nu ştia ce ar fi trebuit s
fac; Marilyn, dar ştia ce trebuia s fac ea – adic s scrie un articol mare
intitula; „Marilyn Monroe recunoaşte c ea este blonda care a pozat nud pentru
calendar. Aceast poveste, care va fi preluat de toate serviciile telegrafice şi
care va circul; în jurul lumii, a fost una dintre loviturile de maestro ale lui
Marilyn şi, îi principiu, era adev rat (spre deosebire de celelalte poveşti ale
sale). Reac i; a fost rapid şi americanii au iertat-o imediat. Mai mult,
fotografiile, interviurili şi toat controversa din jurul acestui subiect au f cut
din ea o vedet şi mai mart Una dintre fotografii va ajunge, într-un final, pe
coperta primului num r a revistei Playboy, lansând cu aceast ocazie şi revista.
Marilyn nu s-a scuza niciodat c a f cut fotografiile acelea. „Vreau ca b rba ii
s vin acas dup > zi de munc , s se uite la fotografia aceasta şi s spun :
„Uau!”„, a declarat ea într-adev r, a acceptat fotografiile şi toate scandalurile
care au urmat la fel cur a trebuit s accepte toate necazurile din copil ria şi
adolescen a ei – şi, într-ade v r, aceste aventuri p leau în fa a întâmpl rilor din
trecut. Apoi a exploata aceste poze la fel cum şi-a exploatat adesea povestea
vie ii. Frank Sinatra o v; caracteriza cel mai bine pe Marilyn: „Dac e vreo tip
care s ştie s ias cu bine din orice situa ie, tipa asta este Marilyn Monroe.” în
situa ia de fa , Marilyi nu doar c traversase cu bine situa ia, ci, mai mult,
reuşise s întoarc lucrurilt în favoarea ei.
De acum înainte, imaginea de zei a sexului, atribuit lui Marilyn
Monroe se va cristaliza definitiv. În anii ce vor urma, copertele revistelor – cum
ar I revista Life, la scurt timp dup apari ia fotografiilor nud – şi paginile
machetati provocator îi vor exploata sexualitatea aşa cum nu mai f cuser
pentru nici < alt actri de pân atunci. Marilyn nu a fost niciodat vulgar şi
lucrul acest; poate fi pus pe seama inteligen ei sale. Uneori se apropia foarte
tare, îns şti,; foarte bine care era linia dintre decen şi vulgaritate şi nu trecea
niciodat di partea cealalt . Multe alte actri e au încercat s o imite – cum ar fi
Jaym Mansfield sau Kim Novak – îns nu au reuşit s o egaleze.
De-a lungul timpului, au ap rut multe persoane care au sus inut c ei
au fosi cei care au „descoperit-o” pe Marilyn Monroe. Probabil c singurul
b rbat can are acest merit este cel care i-a oferit cei cinci dolari pentru taxi – şi
cartea sa de vizit – într-o zi în care Marilyn nu mai ştia ce s fac s ob in un
rol: Ton Kelley, fotograful care a descoperit-o cu adev rat pe Marilyn în fa a
lumii.
Gladys: „Mi-ar pl cea s m pot bucura de dragostea copilului meu.”
Marilyn Monroe f cuse fa cu succes surprinz toarei descoperiri a foto
grafiilor sale, îns un nou scandal avea s izbucneasc . De ani de zile, spusesi
tuturor c era orfan şi c îi muriser ambii p rin i. Dac ne gândim la tat
ceasta afirma ie poate fi justificat de faptul c el nu fusese niciodat prezent 1
via a ei. Dar nu este şi cazul mamei sale. I în mai 1952 – cu pu in timp înainte
ca Marilyn s împlineasc dou zeci şi se de ani – a ieşit la iveal o parte din
povestea mamei sale. Aceast poveste I generat publicitate negativ în jurul
actri ei. Un reporter, pe nume Erskine ohnson, de la Hollywood Reporter, aflase
c Gladys era într-adev r în via şi g sise. Acesta presupunea în articolul s u
c Gladys tocmai p r sise Spitalul e stat Agnews, îns ea ieşise deja de şase ani
de acolo. Într-un articol intitulat Marilyn Monroe recunoaşte c mama ei
tr ieşte şi locuieşte aici”, ap rut în iarul Reporter, la data de 3 mai 1952,
Johnson a scris c Gladys lucreaz ca sistent într-un spital particular în Eagle
Rock, California, numit Homestead dge. Povestea nu a şocat prin faptul c
Gladys era în via , ci pentru c Marilyn in ise. Problemele ei cu presa nu erau
nici m car aproape de sfârşit. De exemplu, tocmai d duse un interviu unui
reporter de la Redbook în care vestise despre copil ria sa trist , despre faptul
c r m sese orfan dup oartea ambilor s i p rin i. Nu mai avea ce s fac –
articolul a ap rut. Purtând tlul Atât de departe pe cont propriu, acesta nu
numai c a f cut-o pe Marilyn arate ridicol în fa a publicului, ci a ştirbit şi
credibilitatea publica iei şi a Utorului articolului, Jim Henaghan. Henaghan a
sunat la studiourile Fox şi s-a lâns departamentului de publicitate, spunându-
le foarte sup rat c Marilyn e mincinoas .
Marilyn şi-a jucat şi de aceast dat foarte bine rolul ştiut – a vorbit
despre roblema respectiv deschis şi sincer. A scris o scrisoare publica iei
Redbook în re spunea: „Sincer, nu mi se pare c am greşit c v-am ascuns
faptul c mama ea este în via . Din moment ce nu m-am bucurat niciodat de
o rela ie ropiat cu aceasta şi nu am avut prilejul s m bucur de o rela ie
normal am -fiic .”
De când devenise renumit , Marilyn p strase o leg tur destul de
strâns cu ra ei dup mam , Ţerniece. Atunci când a ap rut calendarul cu
pozele nud, 'mul impuls al ei a fost s o sune pe Ţerniece şi s o previn . So ul
lui Ţerniece, ris, se întorsese deja acas de la lucru cu mai multe ziare în care
ap ruser tografiile. ţele dou surori au discutat despre perioada în care
Marilyn a pozat ntru calendarul respectiv, temându-se ca nu cumva s le vad
m tuşa Ana.
 Um ar fi putut s îi explice asta m tuşii Ana? Dup p rerea ei, ar fi fost
mult ai greu decât s dea explica ii în fa a întregii Americi. Ana nu mai era în
via , s existau alte persoane în via a ei care puteau fi afectate de acest
scandal, arilyn ştia c m tuşa Grace – acum un adept mult mai devotat al
Ştiin ei reştine decât atunci când era în via Ana – ar putea fi deranjat de
fotografii, era conştient şi de faptul c Grace în elegea cum mergeau
lucrurile în show usiness şi în rela iile publice şi se va împ ca pân la urm cu
ideea. ţu Gladys, s , era alt treab . Marilyn şi Ţerniece nu puteau decât s
spere c Gladys nu vedea pozele. Dup cum vom afla mai târziu, se pare c , în
1952, Gladys avea robleme mai importante de rezolvat.
ţu patru ani înainte, când Marilyn aflase de la Johnny Hyde c noul so
a mamei sale era bigam, aceasta o sunase imediat pe m tuşa Grace şi îi
spusesi veştile uimitoare. La rândul ei, Grace i-a spus lui Gladys. „Şi cine i-a
zis asta? A întrebat Gladys. „Norma Jeane„, a spus Grace. Atât i-a trebuit lui
Gladys ca s; se conving c Marilyn încerca s îi distrug c snicia, spunând c
face toatt acestea pentru c o ur şte foarte mult. „Ar face orice ca s îmi
distrug via a aşa cum crede c i-am distrus-o şi eu pe a ei.„ Gladys nu mai
putea fi convins, c adev rul era altul. Insista c John nu avea o alt so ie şi c
totul era o min ciun inventat de Marilyn, „la fel ca toate celelalte poveşti ale
ei.”
Gladys avea totuşi alte probleme cu Eley. Ţ rbatul bea foarte mult şi o
trat; groaznic. În 1951, Gladys a cerut divor ul. Îns , înainte de terminarea
formali ta ilor, Eley s-a îmboln vit de inim şi Gladys a sim it c trebuie s îi fie
al tui şi s îşi foloseasc credin a în Ştiin a Creştin pentru a-1 vindeca.
În iarna lui 1951, Gladys s-a angajat la Homestead Lodge, locul men iona
în articolul din Hollywood Reporter. Apoi, la data de 23 aprilie 1952, John Ele}
s-a stins din via , la vârsta de şaizeci şi doi de ani. Gladys s-a mutat apoi ci
Grace Goddard. Dup un timp, s-a hot rât s o caute pe Ida Ţolender şi s şi
mute cu ea. „Mama nu putea s refuze pe nimeni”, a spus Nancy Jeffrey, fiica
adoptiv a Idei Ţolender. Îns , odat mutat în casa Idei, Gladys va spune C.
Regret faptul c s-a mutat la aceasta. ţele dou femei pur şi simplu nu st
în elegeau. Gladys dorea s p r seasc casa familiei Ţolender, dar se pare ca
Grace nu voia s o primeasc din nou la ea. Mai mult, dup ce aflase de
moarte; lui John Elley Marilyn nu se sinchisise nici m car s îi trimit o
scrisoare di condolean e. ţhiar dac Marilyn îi trimitea lui Gladys o rent
lunar , aceasta din urm era, în continuare, nemul umit de atitudinea fiicei
sale, pe care o cataloga drept indiferent şi, în consecin , îi va scrie
urm toarele rânduri:
Drag Marilyn, Te rog mult, copilul meu drag, s îmi scrii şi mie o
scrisoare. Trec printr-o situa u nepl cut şi mi-ar pl cea s m mut de aici cât
mai repede posibil. Mi-aş dori tan mult s am din partea copilului meu dragoste
şi nu ur .
Cu drag, Mama
Marilyn a fost foarte tulburat de aceast scrisoare, pe care a p strat-o
ca amintire, împreun cu o fotografie a lui Gladys, pe care o avea mereu pt
noptier .
 De ceva timp, Gladys spunea mereu c doreşte s mearg în Florida s t
viziteze pe Ţerniece. Aceast posibilitate îi va nelinişti pe to i ceilal i membr ai
familiei. Ţerniece voia s îşi cunoasc mama şi era destul de încântat s t
primeasc la ea, îns Marilyn şi Grace erau foarte rezervate în aceast privin
pentru c o cunoşteau pe Gladys mult mai bine decât Berniece şi nu erau prea
sigure c avea s fie o experien pozitiv . ţu toate acestea, Ţerniece i-a seri:
Ui Gladys spunându-i c o aştepta în Florida cât mai curând posibil.
ţhiar dac e îndoia c aceast vizit era necesar , Marilyn s-a hot rât s
pl teasc ea toate Jieltuielile de c l torie ale lui Gladys. Rezolvarea problemei a
fost apoi abando-îat , pentru c nimeni nu ştia ce urma s fac Gladys.
În vara anului 1952, în timp ce Gladys lucra la Homestead Lodge, fiica ei
>rimea din ce în ce mai mult aten ie şi fotografiile ei ap reau peste tot. Era
mposibil s nu o observi pe coperta revistelor sau la televizor, mai ales dup
numeroasele filme în care jucase şi dup apari iile publice, dup scandalul cu
Calendarul şi cu povestea de dragoste care lua naştere între ea şi Joe DiMaggio.
Îladys mergea la lucru şi i se întâmpla deseori s vad fotografii ale fiicei sale
ntr-un ziar sau s o vad mai ales la televizorul din „camera de recreere” în
care >acien ii azilului st teau ore întregi.
Înc de când începuse s lucreze la Homestead, Gladys le spunea tuturor
c ! Mama lui Marilyn Monroe. Dou femei care lucrau acolo în acea perioad
„vestesc c Gladys le spunea insistent: „E adev rat, Marilyn Monroe e fata mea.
4u ştiu de ce nu m crede i.„ Drept r spuns, toat lumea spunea c era ridicol,
>entru c to i ştiau c mama lui Marilyn murise. Marilyn declarase acest lucru
n repetate rânduri. Din dovezile adunate, se pare c Marilyn şi Grace – care
vuseser împreun ideea s declare c Gladys murise ca s o protejeze de ass-
media – nu i-au spus niciodat de strategia lor. De aceea, Gladys a devenit
efensiv şi era de p rere c i se pune în discu ie integritatea ori de câte ori legii
de serviciu spuneau c minte. ţurând, dup spusele unor femei care lucrau
împreun cu Gladys la Homestead dge: „Aceasta a venit într-o zi cu câteva
fotografii cu ea şi Marilyn Monroe sau cel pu in o fat care sem na cu ea şi care
putea fi Marilyn, cu excep ia ptului c era mai tân r şi avea p rul închis la
culoare. „Vede i? Aici sunt eu Marilyn Monroe”, a spus Gladys cu mândrie.
„Acum m crede i?” Nimeni nu 'a ce s zic . Oricum, erau f r îndoial nişte
informa ii foarte interesante. Da, buia s fie adev rat. Toat lumea a fost de
acord, din moment ce Gladys avea este poze.
Gladys se sim ea mai bine acum şi toat lumea îşi vedea în continuare de
ab . Îns cu to ii am început s o privim pe Gladys cu al i ochi. Cu siguran
ne întrebam cum de aceast femeie, mama lui Marilyn Monroe, lucra aici, tr-un
azil de b trâni. Era foarte ciudat. Şi foarte trist.”
Cum era de aşteptat, urmarea gestului lui Gladys a fost faptul c aceste
infor-a ii au pornit rapid de la Homestead Lodge şi au ajuns. În lumea întreag ,
stea c mama lui Marilyn Monroe era în via şi lucra în Eagle Rock, California,
a r spândit cu viteza gândului. Nu s-a aflat niciodat cine a fost cel care 1-a
nat pe Erskine Johnson şi i-a dat acest pont, iar Johnson nu îşi va dezv lui
iciodat sursa. În timp ce povestea lui Marilyn devenea din ce în ce mai cu-
oscut , Fox i-a reînnoit contractul. Începând de atunci, aceasta urma s pri-
easc şapte sute cincizeci de dolari pe s pt mân . În timpul în care cei de la
omestead Lodge purtau discu ii aprinse despre dezv luirile lui Gladys, Marilyn
era internat în spital cu apendicit . Articolul din ziarul Hollywood Reporh a
ap rut în perioada în care aceasta se recupera dup opera ie. Vestea surprii
z toare c mama lui Marilyn tr ia a c l torit în jurul lumii cu viteza lumini
Studiourile Fox au fost foarte deranjate de acest scandal. I-au spus lui Marily
c existen a mamei ei trebuia inut secret şi unii dintre şefii ei au învinov it
pe ea pentru ieşirea la iveal a acestor informa ii. Marilyn i-a contrazis.
„Acum a ieşit totul la suprafa ”, a spus ea. „Nu mai e nici un secret.”
Ap< a decis s se ocupe singur de aceast problem şi 1-a sunat rapid pe
Erskin Johnson de pe patul de spital. I-a repetat ce îi spusese înainte lui Aline
Mosb de la United Press International la apari ia scandalului cu calendarul. I-a
ofer lui Johnson un interviu în exclusivitate.
„Atunci când eram mic , mama mea a stat internat , f r ca eu s ştii
într-un spital de boli nervoase. Între timp, eu am fost crescut de o serie d
familii adoptive în Los Angeles şi am petrecut mai mult de un an într-un orf
(linat. Nu mi-am cunoscut niciodat mama îndeaproape, îns , de când am
crescu şi am avut posibilitatea s o ajut, am c utat-o. Acum o ajut şi vreau s
fac î continuare lucrul acesta ori de câte ori va avea nevoie de mine.”
Marilyn va spune mai târziu despre Gladys: „îmi doresc s uit pur şi
simpl de toate lucrurile triste, de nefericirea din via a ei şi din via a mea. Nu pot
S. Uit, dar îmi doresc s încerc. Atunci când sunt Marilyn Monroe şi nu m
gândes-la Norma Jeane, reuşesc s uit.” Din cauza faptului c – dup cum se
pare Gladys nu ştia c Marilyn dorea ca nimeni s nu afle de existen a ei, este
posibi ca Gladys s nu fi încercat s îi fac r u în mod inten ionat,
dezv luindu-s identitatea.
Dup cum am men ionat anterior, în articolul din luna mai 1952 al li! 1
Erskine Johnson, se presupunea c Gladys tocmai p r sise spitalul de sta1
Agnews (când, de fapt, ieşise de acolo în urm cu şase ani) şi, din cauza faptulu
i c Marilyn nu a clarificat niciodat acest detaliu, publicul şi-a format o p ren
proast despre Marilyn, considerând-o o persoan f r inim , care îşi renegaşi
mama şi o abandonase într-un spital de boli mintale, pân în 1952. În to i aceşi
ani şi pân în 1952, data real a extern rii lui Gladys nu a fost cunoscut .
Aceast biografie clarific toate aceste lucruri: hot rârea lui Marilyn de.
Declara c mama ei murise nu avea nimic de-a face cu faptul c îi era ruşine dt
Gladys. Din contr , acum ştim c , toat via a ei, Marilyn a f cut tot ce îi state;
în putin ca s îşi ajute mama.
Marilyn şi Joe: deja o rela ie tumultuoas ?
În vara anului 1952, Marilyn Monroe şi Joe DiMaggio începuser s st
întâlneasc din ce în ce mai des. În acea perioad , el era angajat la televiziuni şi
se ocupa de emisiuni despre echipa Yankees, echip din care f cea parte.
Joe nu era îns prea încrez tor în rolul s u şi adev rul este c nu era
prea n la ce f cea. Pur şi simplu nu avea genul de personalitate care s se
potri-asc la un post specializat în transmisiuni în direct. Era evident faptul c
arilyn – care, pe 1 iunie, împlinise dou zeci şi şase de ani – îl putea ajuta cel in
din punct de vedere al apari iilor televizate. Îns el nu voia s fie ajutat a
respins destul de violent ajutorul ei. Marilyn şi-a dat seama rapid c Joe a de
p rere c ea trebuia s îşi „vad de treab ” şi s nu se amestece în trebu-e lui.
Într-adev r, proasp ta rela ie dintre Marilyn şi Joe DiMaggio avea s fie
es rat cu probleme. De exemplu, era limpede faptul c acesta era gelos pe
ten ia pe care i-o d deau to i b rba ii, oriunde s-ar fi dus. Ea îi fascina pe to i i
care aveau şansa s o vad , atunci când mergea cu el pe stadion. Întotdeauna
r sese privirile b rba ilor, dar niciodat la fel de tare ca în anii 1950. Acum a
deja Marilyn Monroe aşa cum o ştim noi, Norma Jeane nu mai exista. Atunci
nd vorbea, vocea ei era şoptit şi seduc toare. Îşi mişca buzele ca şi cum ar
vrut mereu s s rute pe cineva. Mergea gra ios şi cu mişc ri ademenitoare,
unei când se afla în public, în mijlocul fanilor s i înfoca i şi a bli urilor foto-
afilor ce o înconjurau mereu, devenea brusc Marilyn Monroe. Nu mai trebuia se
gândeasc la acest lucru. Personajul pe care îl crease reprezenta o parte ît de
important a fiin ei ei, încât pur şi simplu. Era ea. Devenea cu vitez sex-
simbol al unei întregi genera ii. Pentru el (dar şi pentru ea!), lucrurile puteau
decât s se înr ut easc , pe m sur ce ea devenea din ce în ce mai noscut .
Îns ei îşi ascultau inima şi cuplul va continua s d inuie în ciuda turor
impedimentelor. Desigur, Natasha Lytess avea o p rere bine conturat spre
Joe. „Ţ rbatul acesta este o pedeaps trimis de Dumnezeu în via a ta”, spunea
ea lui Marilyn, f r s -şi ascund dezgustul fa de el şi faptul c era tal
împotriva rela iei dintre cei doi.
În luna iulie, Joe a dus-o acas la p rin ii lui. Odat ajuns acolo,
Marilyn în eles de ce îşi dorea Joe ca so ia lui s fie casnic – femeile din familia
lui „teau acas , creşteau copii, g teau şi f ceau curat şi lucrurile st tuser
întot-auna aşa în familia DiMaggio. Marilyn, în schimb, nu era deloc genul
acela femeie.
La sfârşitul verii anului 1952, Joe i-a dat o veste tulbur toare: era de
p rere Marilyn trebuie s renun e la carier . Oricum îi aducea numai necazuri
şi linişte; deci, ce rost avea s continue? Era din ce în ce mai clar faptul c a un
b rbat care nu o în elegea deloc pe Marilyn. Pentru ea, cariera – adic urnele –
era cea mai mare pasiune. Era foarte important ca ea s joace şi f cea t
posibilul s devin o actri bun . În orice caz, Marilyn Monroe voia s fie
imoas . În doar câteva luni îi va spune dublurii sale din filmul Domnii prefer
ondele: „îmi doresc s fiu vedet mai mult decât orice pe lumea asta. E ceva
arte important pentru mine.” „Nu voiam s renun la carier ”, îşi aminteşte
Marilyn „iar Joe îşi dorea asta 1 mai mult. Voia s fiu cea mai frumoas fost
actri , la fel cum el era cel mai bun fost juc tor de baseball. Urma s ne
retragem împreun din via a public îns eu nu eram preg tit pentru o astfel
de mişcare. Pentru numele lui Dumn> zeu, nu aveam nici m car treizeci de
ani.”
Atrac ia fizic dintre Joe şi Marilyn era intens şi a contribuit foarte mult
' dorin a lor de a fi împreun . Îns era limpede faptul c cei doi pre uiau valo
complet diferite. Numeroasele diferen e dintre ei pot fi rezumate astfel: el ei
conservator. Ea nu. Şi niciunul dintre ei nu era dispus s fac compromisul
Având în vedere aceste diferen e între cei doi, o poveste de dragoste dintre < nu
avea cum s fie altfel decât tumultuoas .
 Vizita surpriz a lui Gladys
ţhiar dac Gladys Ţaker spusese de ceva timp c dorea s o viziteze pe
fiii ei, Berniece, în Florida, Berniece şi Marilyn nu ştiau sigur dac aceasta
vorbi serios. Când Marilyn s-a oferit s pl teasc toate cheltuielile de drum ale
1; Gladys, aceasta nu i-a dat nici un r spuns.
Apoi, dup cum îi era obiceiul, Gladys – pentru care apari iile şi dispari ii
erau un lucru obişnuit – se înfiin a în Florida, în prima s pt mân a Iun
septembrie a anului 1952, f r s fi anun at pe nimeni. Nu se ştie nici acum i
ce mod a reuşit s fac rost de bani pentru c l torie (o c l torie cu avionti
Marilyn inten ionase s o trimit cu trenul). ţu siguran nu primise bani de! I
Marilyn, pentru c , dac s-ar fi întâmplat acest lucru, Marilyn ar fi prevenit >
pe Berniece cu privire la vizita mamei lor. În schimb, într-o diminea , telefon i
I sun şi Mona Rae, fiica lui Ţerniece, r spunse. La cel lalt cap t al firului ei. I
Gladys, care îi spunea c este la aeroport şi îi reproşa c nu a venit nimeni s i o
aştepte. Când Marilyn a aflat toate acestea, s-a speriat foarte tare. Nu îşi putea
imagina cum ajunsese Gladys acolo. Simplul fapt c mama ei era capabil cir
asemenea lucruri o tulbura foarte tare pe Marilyn. „Nu ştiu cum s o mai in
sul > supraveghere”, a spus ea. „Situa ia m dep şeşte.”
Acelaşi lucru poate fi spus şi despre s rmana Ţerniece, pentru care urma
toarele s pt mâni aveau s fie extrem de dificile. Gladys nu era tocmai musafiri
11 ideal. Apartamentul în care locuia Ţerniece împreun cu so ul ei, Paris, şi
cu fiii. I lor era foarte mic şi acum erau nevoi i s g zduiasc o a patra
persoan . Nu a mirat pe nimeni faptul c Gladys era foarte preten ioas şi
dificil , cert rea şi enervant . Nu îi ajuta la treburile casnice, se v ita toat
ziua şi d dea telefoatir interurbane. Ţerniece a f cut tot posibilul s o vad pe
Gladys mul umit , îns totul a fost în zadar. Problemele emo ionale ale lui
Gladys erau complexe. Lumi a trebuia s se poarte cu ea cu mare aten ie şi
Berniece pur şi simplu nu avi i abilit ile necesare s fac acest lucru. Într-un
final, a ajuns la cap tul posi bilit ilor, în special dup ce primise factura de
telefon dup prima lun c Gladys – pe vremea aceea, convorbirile interurbane
erau incredibil de scump şi Paris s-a sup rat foarte tare când a v zut cât
trebuia s pl teasc . ţân rniece a întrebat-o pe Gladys ce era cu toate
convorbirile acelea telefonice, easta avu o atitudine defensiv şi i-a spus c pur
şi simplu uitase s îi spun ele. Foarte nedumerit , Ţerniece o sun pe Marilyn
şi a întrebat-o dac Gladys Uituc sau pur şi simplu nu îi pas de nimic.
Marilyn a spus c probabil pu in ambele.
Analizând situa ia, lui Marilyn, interac iunea nefericit dintre Gladys şi
rniece i se p rea interesant , pentru c de ani de zile se tot întrebase dac nu –
ea oare singura care nu se în elegea cu Gladys. Se gândise adesea c poate ea
nu se str duia îndeajuns. Poate c lucrurile fi stat altfel dac ar fi avut r bdare
sau dac ar fi fost mai în eleg toare. Îns , nd afl ce probleme avea Ţerniece cu
Gladys, s-a sim it într-un fel r zbunat .
Acel moment îns , problema era una de ordin practic: ce era de f cut cu
ladys? Lui Marilyn i-a venit o idee: ce-ar fi s îi pl teasc lui Gladys un aparta-
ent în vecin tatea lui Ţerniece? P rea o solu ie bun , din moment ce lui Gladys
pl cea s locuiasc în Florida şi Marilyn se oferea s îi pl teasc toate chel-
ielile, iar Berniece o putea supraveghea. Surorile au fost de acord c era o idee
n şi erau sigure c mama lor va fi şi ea de acord. Îns , când Ţerniece i-a
p rt şit lui Gladys ideea, aceasta nu a fost deloc încântat . S-a enervat foarte
re pentru c i se p rea c Ţerniece şi Paris vor pur şi simplu s scape de ea.
„nit în orgoliul propriu, Gladys nici nu voia s aud de aşa ceva – şi, mai mult,
d dea impresia c ar fi vrut s plece din casa lui Ţerniece în viitorul foarte
ropiat.
În perioada petrecut de Gladys la fiica ei, Ţerniece a profitat de situa ie
şi întrebat-o pe aceasta de tat l lui Marilyn. Gladys i-a spus direct c Edward
ortenson nu e tat l lui Marilyn. Dar Marilyn ştia asta? Da, a spus Gladys,
arilyn ştia asta pentru c îi spusese Grace. Probabil c aici se referea la vizita
care i-a f cut-o Grace la sanatoriu, ocazie cu care Gladys i-a spus c ţharles
fford era tat l lui Marilyn. Ţerniece se întreba cum reac ionase Marilyn la area
acestei veşti. Gladys i-a spus c habar nu are (lucru adev rat, pentru c a
internat în sanatoriu în momentul în care Grace i-a transmis toate acestea i
Marilyn.) Pe m sur ce Ţerniece insista s afle cât mai multe despre acest
biect, Gladys devenea din ce în ce mai agitat . Într-un final, se r sti la fiica:
„Uite ce e, dac vrei s ştii toate detaliile, du-te şi întreab-o pe Marilyn.” rniece
renun s mai discute subiectul respectiv.
Dup aproape dou luni de agita ie, Berniece, pe care o afecta foarte mult
treaga situa ie, a sunat-o pe Grace Goddard, la 30 octombrie, pentru a-i cere
atul. Se pare c Grace a în eles-o perfect. O cunoştea de mul i ani pe Gladys
ştia c e o persoan foarte dificil . A asigurat-o pe Ţerniece c Gladys nu f cea
mic cu rea inten ie şi c era, pur şi simplu, o persoan bolnav şi c nimeni
putuse îndrepta niciodat acest lucru.
Grace se folosise de Ştiin a Creştin în speran a c o poate vindeca pe
Gladys, s nici aceast metod nu p rea s func ioneze. ţhiar cu dou zile
înainte îi isese lui Ţerniece un bilet în care îi spunea c Gladys „nu ob inuse o
vindecare complet ”. I-a scris c se temea c va fi nevoie s o interneze din nou
în spital Agnews din San Jose sau în sanatoriul Rock Haven din La Crescenta,
California
De fapt, Grace şi Marilyn fuseser recent în vizit la Rock Haven şi Grace
scrise c ambele fuseser de p rere c „nu e un loc atât de groaznic precum s
spune şi, de fapt, se num r printre cele mai bune aşez minte de acest fel.” 1
scris c Marilyn fusese atât de traumatizat de acea vizit , încât nu dormise toa
noaptea, trebuind „s ia, într-un final, nişte somnifere, lucru care nu m-a
încânt, deloc.” Mai mult, a spus c , dac Gladys va ajunge din nou la Rock
Haven, „fi mai simplu pentru mine şi pentru Norma Jeane s o vizit m, deşi nu
su sigur câte vizite de acest gen i-ar putea face Norma Jeane. Locul acesta
indispune groaznic de tare. Îns trebuie s aib grij de mama ei şi facem cu
to-tot ce putem pentru Gladys.” „Las -ne, te rog, s îi trimitem mamei un bilet
ca s se întoarc în Los Angeles i-a sugerat Marilyn într-un final. Apoi a sunat-
o pe Gladys şi i-a spus c vrea: o vad din nou în ţalifornia. Dup cum era de
aşteptat, Gladys a r mas | pozi ie. Nu voia s plece nic ieri. De fapt, i-a spus
lui Marilyn s se concentre, asupra „carierei sale cinematografice” şi s o lase
în pace. I-a zis c se s tura s i se tot spun ce s fac şi c avea propriile sale
idei şi voia s locuiasc un o credea ea de cuviin . Apoi i-a închis telefonul în
nas. În ziua urm toare, Marii} a cump rat un bilet de tren şi i 1-a trimis mamei
ei prin poşt , în Florida.
Niagara
Cele trei filme din 1953 ale lui Marilyn erau filme bine gândite, cu bug< i
mare, care s-au bucurat de publicitate, în culori vii (Technicolor), menite s i
atrag privirea – Niagara, Domnii prefer blondele şi ţum s te m ri i cu în
milionar – şi au construit imaginea lui Marilyn de pe ecran, asigurându-i un
1<„ bun în topul actri elor de la Hollywood pentru urm torii zece ani. Tot ele o
voi propulsa pe locul cinci din lista Quigley a celor mai bine cotate vedete ale
acelui an. „Momentul în care am început s îmi dau seama c sunt renumit a
fost cân I am condus pe cineva la aeroport„, îşi va aminti ea în 1962, „şi, dup
ce m-am întors, am v zut un cinematograf pe firma c ruia numele meu era
scris cu becii 11 aprinse. Am oprit maşina pu in mai departe – pentru c era
greu de privit dr aproape – şi am spus: „Doamne, cred c cineva a f cut o
greşeal !” Dar aco > st tea scris numele meu, foarte frumos luminat. Am r mas
pe loc, uitându-m. > şi am spus: „Deci, aşa arat . „ Mi se p rea totul extrem de
ciudat.”
Charles Casillo, autor şi biograf al lui Marilyn Monroe, a descris cel mai
bi i atrac ia exercitat de Marilyn astfel: „Marilyn Monroe era frumoas . Marih i
Monroe era sexy. Marilyn Monroe era delicioas . Întotdeauna delicioas . Toa: i
1 Despre acest sanatoriu s-a spus, în biografiile lui Marilyn Monroe, c se
afla Eagle Rock, California, şi în Verdugo City, California. Totuşi, acesta se afla
în 1 ţrescenta. A fost mult timp azil pentru b trâni (femei). S-a închis în anul
200' ea ştia asta. Nu era doar un sex-simbol. Ea era sex-simbolul per se. Îns
era rba de un anumit gen de sex appeal, ini iat, dezvoltat şi perfec ionat de ea.
Mecul ei era copil resc, inocent, str lucitor – te frapa şi îl vedeai ca pe un cu
c pşuni proaspete, ornate cu pu in frişca. Crea ia lui Marilyn Monroe
ansformase pe feti a aceea nedorit şi mereu pe drumuri în cea mai dorit , a
mai discutat , analizat , bârfit şi râvnit femeie a epocii sale.„ Pentru primul
dintre filmele sale de referin , Niagara, studioul a angajat o ip impresionant
de specialişti, decoratori şi tehnicieni care de ineau premii car, în frunte cu
experimentatul regizor de la Fox, Henry Hathaway, care „mai regizase filmul
ţasa plin , în care jucase Marilyn cu un an în urm . Joseph ţotten joac rolul
lui Loomis, veteran al r zboiului din ţoreea, care confrunt cu probleme
mintale. Acesta face, împreun cu so ia sa, Rose onroe), o excursie la cascada
Niagara în încercarea de a-şi salva c snicia roape distrus . În mintea lui Rose,
c snicia lor nu mai poate fi reparat şi se loseşte de aceast excursie pentru a-
şi continua rela ia extraconjugal pe care avea cu un b rbat pe nume Patrick,
împreun cu care hot râse s îl omoare George. ţomplotul împotriva lui George
eşueaz , ba, mai mult, acesta reuşeşte -l ucid pe Patrick, aruncându-1 în
cascad . Rose scap şi începe un joc mortal -a şoarecele şi pisica cu George, în
peisajul superb şi asurzitor al cascadei gara. Spectatorul tr ieşte în acelaşi
timp momente de groaz şi de eliberare momentul în care George o încol eşte pe
Rose în turnul clopotni ei şi o anguleaz .
 Înc de la începutul carierei sale cinematografice, Marilyn s-a str duit s
fie placul celor din branş , dorind s le câştige respectul. A studiat intens
actoria a cerut ajutorul unor profesori înc din prima zi. Era adorat de
milioane de i, dar sim ea faptul c frumuse ea o împiedica s fie recunoscut ca
o actri 'oas . Exist şi dovezi ale faptului c unii critici erau de aceeaşi
p rere. Uneori mea şi comentarii favorabile atât despre ea, cât şi despre filmele
în care juca. „ar şi Pauline Kael, critic de film temut, care scria pentru New
Yorker, a „l udat-o„ n intermediul unor critici mult mai pu in vehemente,
scriind despre Niagara: „Nu este un film bun„, afirm ea, „dar te atrage, este
indecent şi incomod. Gurul film care exploreaz poten ialul r ut cios şi
nesavuros al perversit ii g laşe şi infantile a actri ei Marilyn Monroe.„ Despre
acelaşi film, un critic la New York Times va scrie: „Din acest unghi, cascada şi
domnişoara Monroe potrivesc perfect.”
Domnii prefer blondele „în momentul acesta încerc s m reg sesc, s
fiu o actri şi o persoan mai n ”, va spune Marilyn, în preajma anului 1952.
„Uneori, m simt foarte puternic în interior, dar trebuie s privesc în mine şi
s devin mai puternic Nu e uşor. Nimic nu e uşor în via 1.”
ţ tre sfârşitul anului 1952, Marilyn a închiriat o cas în Ţeverly Hills, în
ca spera s poat sta liniştit împreun cu Joe, departe de mul imea de
papara/care roia în jurul lor, de fiecare dat când plecau din apartamentul lor
din hotel: Ţel Air, unde petreceau o mare parte a timpului. Îns în noua cas
nu vor ave parte de liniştea mult visat . Pe 1 octombrie, cei doi s-au certat
foarte tare motivul r mâne necunoscut – şi Joe a ieşit nervos din cas dup ce
rostise „mul vorbe grele”, dup cum va declara Marilyn mai târziu. Se
cunoşteau doar i şapte luni. Natasha Lytess reprezenta o problem mare în
rela ia celor doi, pent; c nu îl simpatiza deloc pe Joe. Aceasta nu în elegea cum
putea fi MariL interesat de un asemenea individ, care, dup p rerea ei, nu
avea personalitat era încuiat şi poate chiar pu in cam prost (lucru neadev rat).
Se pare c Natasl o sunase pe Marilyn într-o zi şi Joe îi spusese c , dac dorea
s vorbeasc i „domnişoara Monroe”, s îl sune pe „agentul domnişoarei
Monroe”. Du| p rerea lui Joe, Natasha era o scorpie care o controla şi o
influen a prea mi pe prietena lui. „Pentru numele lui Dumnezeu, e doar
profesoar de actorii îi spusese acesta lui Marilyn. „De ce te por i cu ea ca şi
când ar fi psihiatru?
Marilyn îi spusese c i se pare c el pur şi simplu nu în elege. Şi avea
drept te – Joe nu în elegea. R zboiul dintre Joe şi Natasha a izbucnit aproape d
momentul în care s-au cunoscut.
Din noiembrie 1952 pân în februarie 1953, Marilyn Monroe a lucrat la
UIT 'I dintre cele mai memorabile filme ale sale, intitulat Domnii prefer blondei
Atunci când s-au ocupat de film rile pentru acest film, studiourile Fox nu s-a
zgârcit deloc. Au apelat la coregraful Jack Cole, care s-a ocupat de num rul c
deschidere, în care Jane Russel şi Monroe cânt şi danseaz pe piesa We're Ju i
Two Little Girls from Little Rock (Suntem dou feti e din Little Rock), îmbr cat
la fel din cap pân în picioare, într-un material roşu str lucitor, pân la
cântecul care se repet în scena final , în care cele dou vedete sunt îmbr cate
din mm
 1 ţhiar era „o persoan bun ”. S ne gândim la cele scrise de James
Haspiel: „l moment foarte cunoscut din biografia ei s-a petrecut într-o sear ,
când Marif, a ieşit la plimbare prin New York, unde locuia la adresa East 57th
Street, I. I cap tul str zii 58th se afl un p rcule . Tot acolo este şi un pod mic.
ţum stat iu acolo, a v zut doi adolescen i care, cu ajutorul unor plase,
prindeau porumbei; < care-i puneau într-o colivie. S-a apropiat de ei şi i-a
întrebat ce fac acolo. 1-a a explicat necunoscutei blonde c voiau s prind cât
de mul i porumbei putea Urmau s -i duc la magazin şi s -i vând cu 25 de
cen i bucata. (ţhestia asta pa o minciun : ce s fac magazinul cu porumbeii
lor?) Dup un moment, le-a spi „Dac eu aş sta aici şi aş aştepta pân
termina i şi dac v-aş da bani în schimb porumbeilor, sunte i de acord s -i
elibera i? „. Ei au fost de acord. Dup ce, terminat, le-a dat câte 25 de cen i în
schimbul fiec rui porumbel pe care 1- eliberat. Apoi i-a întrebat: „Când mai
veni i aici?„. Ei au spus: „în fiecare sea de joi.„ Ea a zis: „Atunci, voi încerca s
fiu aici joia viitoare.„„ fel pentru o nunt dubl , în rochii de un alb orbitor, cu
aplica ii din dantel , bele costuma ii au fost create de costumierul Travilla, cel
care, cu siguran , inspirat cariera lui Ţob Mackie. Numele lui Russel a avut
întâietate pe afişele reclamele filmului şi în genericul de la început. De
asemenea, Russel a câştigat i mul i bani pentru film, adic patru sute de mii de
dolari, fa de cei sprezece mii dou sute cincizeci de dolari (o mie dou sute
cincizeci de dolari s pt mân timp de nou s pt mâni). Se pare c studiourile
Fox nu au fost mai generoase cu Marilyn. „Nici m car nu mi-au dat o cabin ”,
îşi va aminti în 1962. „în final, m-am v zut pus în situa ia de a le spune:
„Uita i, pân urm eu sunt blonda şi filmul se numeşte Domnii prefer
blondele.„ Asta pentru îmi spuneau mereu: „ ine minte, nu eşti o vedet .„
Atunci le-am spus: „Ei ne, orice-ar fi, eu sunt blonda!„„.
În timpul film rilor, Jane şi Marilyn s-au în eles de minune şi Russel,
care a cu cinci ani mai în vârst decât Marilyn, a protejat-o pe aceasta ca o sor
ai mare. Deseori, Marilyn nu putea fi scoas din rulot decât cu ajutorul lui ~e.
„Era atât de timid , încât îi era team s ias afar de acolo”, a spus Russel, s
e un lucru de în eles, pentru c nu jucase niciodat într-un film în care se t şi
se danseaz aşa de mult. Şi o mai avea mereu pe platou şi pe profesoara de
actorie [Natasha Lytess], o femeie atât de enervant , care îi conducea via a i
Marilyn dup bunul ei plac. Sunt convins c Marilyn nu avea nevoie de torul
ei ca s fac filmul sta. S-ar fi descurcat de minune f r ea, dac ar avut pu in
mai mult încredere în for ele proprii.„ Or fi fost ele doar dou fete din Little
Rock, care nu aveau o provenien rte favorabil , îns Lorelei Lee (Monroe) şi
Dorothy Shaw (Russel) şi-au imbat uşor statutul dup ce au cucerit Parisul în
c utarea unor b rba i cu re. Experimentatul regizor Howard Hawks îşi ghideaz
numeroşii actori prin vestea savuroas a unei blonde care are o sl biciune
pentru diamante şi a bitului ei, la fel de dr gu , care îi f cea toate poftele.
Excursia la Paris era nsorizat de fostul logodnic al lui Lorelei, Esmond (Tommy
Noonan), care reşte s -i pun la încercare fidelitatea. Foarte suspicios cu privire
la motivele Lorelei, b trânul Esmond îl va angaja pe detectivul Ernie Malone
(Elliott id) s le spioneze pe fete şi s îi raporteze orice activitate suspect a
acestora, tectivul va avea o mul ime de lucruri de raportat, inclusiv faptul c
Lorelei ost acuzat de furtul unei valoroase tiare. Dup cum era de aşteptat,
aceasta e vinovat şi r mâne la mila unui judec tor din Fran a, nu înainte ca
situa ia fie complicat de Dorothy, care se d drept Lorelei. Atunci când
identitatea este pus la îndoial în sala de judecat , Jane Russel realizeaz o
imita ie rfect a personajului Lorelei, interpretat de Marilyn, scen care include
o rsiune devastatoare a piesei Diamonds Are a Girl's Best Friend. Interpretarea
de c tre Marilyn a acestui cântec este cel mai str lucitor num r istic din film,
realizat, din nou, cu ajutorul coregrafului Jack ţole, care a adus scen o
armat de b ie i îmbr ca i în frac, dintre care unul era adolescentul orge
ţhakiris, care avea tâmplele vopsite pentru a p rea c runt. ţhiar dac filmul a
fost realizat pe pelicul de 35 de milimetri, şeful studioului, Dar Zanuck, a
comandat ca num rul artistic cu „Diamantele” s fie filmat din no la
CinemaScope pentru punerea în practic a unui nou proces, adoptat C.
Studiourile Fox în 1953.
Zanuck a declarat pentru Daily Variety c noua filmare ţinemaScope a fo
realizat în trei ore şi jum tate, spre deosebire de cele patru zile în care a fo
filmat versiunea original . Oricum, o explica ie poate fi faptul c acest num;
fusese deja filmat înainte.
În acest film se observ foarte limpede nu doar faptul c Marilyn d
dovac de sim ul umorului, în raport cu propria persoan , ci şi talentul ei de
actri c comedie. Donald Spoto, biograful lui Monroe, va scrie astfel: „A
schimbat sens termenului sexy. Nu e nimic r u, neruşinat, şocant sau murdar.
A f cut din -ceva grozav de simpatic. Şi Marilyn s-a distrat de minune.”
Hugh Hefner, fondatorul revistei Playboy, a ad ugat: „Dac privim înape
chiar dac anii cincizeci au fost cu adev rat o perioad de represiune politii şi
chiar social şi sexual , se pot observa totuşi primele semnale ale schimbai
valorilor şi Monroe a contribuit clar la toate acestea.”
Premiera filmului Domnii prefer blondele a avut loc la data de 15 iulie
19. R şi, cu aceast ocazie, Jane şi Marilyn îşi vor imprima palmele şi t lpile în
fa; Grauman's Chinese Theatre. Filmul a fost lansat în Statele Unite trei zile m;
târziu, primind recenzii foarte bune şi reveniri în box-office, acumulând, la prim
vizionare, mai mult de 12 milioane de dolari.
Gladys o amenin pe Grace în noiembrie 1953, Gladys Ţaker a primit un
bilet pe care i-1 cump ra, „ Marilyn, care îi asigura transportul de la Florida
înapoi la Los Angeles. Grat Goddard îi urmase sfaturile lui Marilyn şi se
ocupase de toate detaliile c l torit îns luase singur hot rârea c Gladys
trebuia s vin cu trenul, nu cu avionul Probabil c a încercat s întârzie pu in
întoarcerea prietenei sale în California ca s îi preg teasc locuin a. Grace mai
avea îns nevoie s se preg teasc j sine şi familia sa pentru paranoia şi
confuzia pe care urmau s o aduc , mai mu i ca sigur, Gladys. Aflase de la
Ţerniece c Gladys suferise în ultima vreme nişi „episoade”.
Se pare c lunga c l torie cu trenul a fost un chin pentru Gladys. De
îndai i ce s-a oprit taxiul în fa a casei lui Grace, ea şi Doc au auzit ipetele lui
Glady Au fugit la fereastr pentru a-1 vedea pe s rmanul taximetrist sco ându-i
valize i din portbagaj, trântindu-le pe gazonul din fa a casei, urcându-se rapid
în maşii şi demarând în tromb . Se p rea c nici nu mai aşteptase s fie pl tit
penti curs ! Gladys a pornit apoi spre casa familiei Goddard, strigând c a avut
c l torie groaznic cu trenul.
„A fost înfior tor!” a exclamat ea. „Grace Goddard, ai vrut s m torturezi
uite c ai reuşit! Acum e rândul meu.”
Grace i-a spus lui Doc s se îndep rteze de lâng geam ca s par c nu
e meni acas . Într-o secund , a tras draperiile şi a fugit s o sune pe Marilyn
cât ai repede posibil. Întâmplarea a f cut ca Marilyn s fie acas . Avea o
discu ie un contabil pe nume Wesley Miller, care lucra la firma de avocatur
Wright, right, Green & Wright, firm care o reprezenta în acea perioad pe
Marilyn. Nd Marilyn a r spuns, Grace i-a explicat rapid ce se întâmpla, c
Gladys era fa a casei şi era înnebunit de furie. Apoi i-a spus c nu o v zuse
niciodat starea aceea şi a dus receptorul în fa a geamului, pentru ca Marilyn
s o poat zi pe mama ei strigând: „î i ar t eu tortur , Grace! Deschide uşa!”
„ in minte c Marilyn şi Grace au stat la telefon ceva timp”, a spus Wesley iller,
„şi c Grace îi raporta lui Marilyn fiecare mişcare a lui Gladys. Marilyn spus c
spera c mama ei se va calma la un moment dat şi cred c aşa s-a şi tâmplat.
Îns , din ce am în eles mai târziu, se pare c în momentul în care ace a ieşit pe
verand , a auzit-o pe Gladys vorbind de una singur . Morm ia zicea c fusese
„urcat în tren ca un copil„, iar to i ceilal i pasageri „se lbaser „ la ea tot
drumul. „Zile în şir, ochi peste tot.„ Asta mi-a povestit arilyn despre venirea
mamei sale.” Dup spusele protagoniştilor principali, povestea a continuat în
felul urm -: dup ce i-a povestit totul în şoapt , Grace s-a oprit s asculte.
„Aşteapt ”, pus ea, „mai e cineva afar . R mâi la telefon.” Grace şi Doc au tras
cu ochiul 'ntr-o perdea şi au v zut cum se apropia un vecin care auzise tot
scandalul, dys 1-a salutat nervos. Vecinul i-a explicat c s-a îngrijorat foarte
tare când uzit ipetele acelea. La auzul acestor spuse, Gladys s-a enervat şi mai
tare şi întrebat pe b rbat dac era „proprietarul” Los Angelesului şi dac îl
deranja îi respir aerul. Grace a ascultat-o pe Gladys cum se îndep rteaz ,
urmându-1 vecinul lor.
Doc a fugit în buc t rie şi a ieşit pe uşa din spate, spunând c încearc
s rm reasc pe Gladys.
„între timp, Marilyn a rugat-o pe Grace s nu sune la poli ie, spunându-i
s tepte pe ea”, îşi aminteşte Wesley Miller. „Doar ave i grij s nu plece” a spus
înainte de a închide telefonul. I-am spus: „Doar nu vrei s te duci acolo gur ,
Marilyn. Vin cu tine.” Dar ea a r spuns: „Nu. Asta e între mine şi mama a. M
descurc şi singur .” Apoi a ieşit în fug . Am r mas la ea în sufragerie, dindu-
m : „Of, ar fi trebuit s insist mai mult. Ar fi trebuit s insist.” „ Marilyn a s rit
în maşin . A trecut pe roşu, s-a strecurat prin trafic şi a ajuns cele din urm la
destina ie: o sec ie de poli ie din Los Angeles. S-a oprit cu „r âit de ro i în
parcarea destinat autovehiculelor oficialit ilor. „Nu vezi în fiecare zi pe cineva
conducând aşa”, explic un poli ist, acum la nsie. „ţând am v zut asta, am
scos pistolul, dar imediat ce o z reai, î i d deai ama despre cine e vorba.”
Marilyn 1-a rugat pe poli ist s o duc la „cel care conduce treaba aici” şi,
i ciuda apari iei sale ilegale şi alarmante, poli istul, uimit, a invitat-o în untru a
condus-o în biroul c pitanului.
 „A intrat în birou plângând”, a explicat poli istul. „A spus c mama ei
bolnav şi c mai fusese internat într-un spital de boli nervoase, deci am în eh
imediat unde b tea.”
Marilyn a continuat s explice c Gladys se sperie foarte uşor. L-a întreb,
pe c pitan dac putea chema pur şi simplu o ambulan care s se apropie i
linişte de casa lui Grace şi s o ia pe mama ei de acolo f r mare agita ie. Po!
Tistul îşi aminti spusele c pitanului: „îmi pare r u, dar trebuie îndeplinite an:
mite proceduri. Trebuie trimis mai întâi o patrul . Trebuie s st m pu in c
vorb cu ea.” ţ pitanul i-a explicat, de asemenea, lui Marilyn c aveau un
poli i preg tit special ca s r spund acestui tip de alert şi l-a trimis pe poli ist
s contacteze pe specialist. „L-am sunat pe Teddy [„specialistul„], despre care
ştiai c în ziua aceea trebuia s fie la meciul de baseball al fiului s u şi i-am
spus i o am în fa a mea pe Marilyn Monroe”, a povestit poli istul. „Acesta mi-a
r spui c va fi îmbr cat în uniform înainte de a pune receptorul în furc .” în
timp ce îl aştepta pe poli istul specializat în astfel de cazuri s ajung i sec ie,
Marilyn a sunat-o pe Grace. Gladys era în continuare în fa a casei şi vecin o
sunau pe Grace în continuu s vad dac nu i se întâmplase ceva. Marilyn i
explicat c urma s vin dou maşini ale poli iei, f r sirene. „Voia ca totul s i
se desf şoare în linişte”, îşi aminteşte poli istul. „I-am spus s vin s vad C. I
ochii ei cum se desf şoar interven ia, ca s se asigure c totul se petrece aşa
cum dorea ea. I-am zis c o s mergem în urma lui Teddy şi a partenerului s i
şi o s aib şansa s vad cât bine îşi cunoaşte acesta meseria. Ţ iatul sta
chi; i e talentat.” în câteva minute, c tre casa lui Grace Goddard se îndreptau
dou maşini D. Poli ie. În prima se afla Teddy, împreun cu partenerul lui şi, în
cea de-a doua, un poli ist şi o stea de cinema. „ţând am ajuns în cartier, am
încetinit”, explica poli istul, „şi Marilyn s-a l sat pu in în jos ca s nu fie
v zut .” ţele dou vehicula au parcat la o cas distan de cea a familiei
Goddard, de unde o puteau obsen, i pe Gladys, care st tea pe treptele din fa a
intr rii, cu mâinile încrucişate M aparent foarte calm . Poli istul din prima
maşin – Teddy – s-a apropiat tir aceasta. ţ pitanul şi Marilyn nu auzeau ce se
vorbea, dar se vedea clar din expresia şi tonul vocii lui Gladys c aceasta era
foarte agitat la vederea uni formei de poli ie. „Am transmis imediat prin sta ie
mesajul c aveam nevoie ti o ambulan şi i-am spus lui Marilyn c totul urma
s se desf şoare foari< repede”, şi-a amintit poli istul care st tea în maşin cu
Marilyn.
Marilyn a stat liniştit privind cum poli istul o calma uşor pe Gladys.
„Am ieşit din maşin şi i-am f cut un semn lui Teddy ca s ştie c
ambulant era pe drum”, îşi aminti primul poli ist, „şi, când m-am întors la
maşin , ai observat c strada se umplea din ce în ce mai tare.” într-adev r,
locuitorii din acel cartier care priviser ascunşi dup perdele ndalul f cut de
Gladys, care durase cam o or , acum prinseser curaj şi se ropiau. Când
primul poli ist s-a întors la maşin , a v zu un lucru ciudat: arilyn îşi pusese în
cap o geac de poli ist pe care o g sise în maşin .
Când a intrat în maşin , Marilyn l-a întrebat agitat : „Oare m-au v zut?”
„Nu. S-au strâns aici ca s se uite la mine. Sunt nişte gur -casc .” Apoi a
trebat-o pe Marilyn dac doreşte s ias din maşin s mearg s vorbeasc
mama ei. Aceasta a hot rât s nu fac acest lucru, spunând c era limpede
ptul c Gladys nu era în apele ei în momentul acela, deci, la ce bun s mearg
discute cu ea?”.
Apoi, cei doi au aşteptat în maşin venirea ambulan ei. „Le-ai spus s nu
loseasc sirenele?” a întrebat Marilyn. Poli istul i-a spus c da. Apoi Marilyn
pus mâna pe genunchi şi i-a spus: „Eşti un b rbat cumsecade”. Apoi au privit
m Gladys Baker – în continuare foarte nervoas – era legat de targa şi urcat
ambulan . Înainte de a se îndep rta, ambulan a a trecut pe lâng maşina lor
câteva momente, cei doi au auzit strig tele înnebunite care veneau din terior.
Marilyn s-a f cut mic şi şi-a tras geaca peste urechi.
Maşina în care se afla Marilyn împreun cu ofi erul de poli ie a mers
dup bulan . Pe drum, cei doi nu au rostit nici un cuvânt. Pân la urm ,
Marilyn a scos geaca, s-a uitat la ea cu aten ie şi a îndep rtat uşor cele câteva
fire de „ care r m seser pe c ptuşeal . „Am întrebat-o dac era totul în regul
şi ea îmbit”, şi-a amintit poli istul. Au privit cum ambulan a a cotit-o la
dreapta, tre destina ie.
Pân la sec ia de poli ie a fost linişte. Pân la urm , Marilyn a oftat:
„Nimeni în elege”, a spus ea cu o voce mai blând , „unele persoane chiar nu au
ce e, au propriul destin.”
Noua cas a lui Gladys
Pe 9 februarie 1953, Marilyn Monroe trebuia s ia parte la Photoplay
Awards, de urma s primeasc distinc ia, Vedeta cu cea mai rapid
ascensiune„. O rud aminteşte c aceasta nu voia s mearg : „Nu credea c
putea face fa a iei, c poate fi cine voiau ceilal i s fie – s devin Marilyn
Monroe – având vedere evenimentele ce o aşteptau în ziua aceea.”
Era cu adev rat o zi grea.
Chiar în diminea a aceea, Gladys a fost mutat la Sanatoriul Rock
Haven, ţ rui adres era Honolulu Avenue nr. 2713, La ţrescenta, ţalifornia.
Era un mplex vast, în stil mexican, r spândit pe un hectar şi jum tate, în
spatele unor r i gigante de fier pe care st tea scris cu litere din metal Rock
Haven. În vremea eea, Marvina Williams avea optsprezece ani şi tocmai fusese
angajat acolo calitate de asistent . „Era un loc minunat”, îşi aminteşte ea. „De
fapt, i se mai cea şi Sanatoriul actorilor de pe ecrane, chiar dac nu erau prea
multe vedete cinema internate acolo. Singurele de care ştiam noi erau Frances
Farmer şi
Florenz Ziegfeld. Am primit scrisori din partea fanilor acestora ani de zile
du; ce nu mai erau aici. [Not : Actri a Ţillie Ţurke, care se c s torise cu Ziegfc
şi era cunoscut din rolul Glindei, Vr jitoarea cea bun din Vr jitorul de O: a
fost, la rândul ei, pacient a acestui sanatoriu, în anii I960.] ţând am luci eu
acolo, erau patruzeci şi dou de persoane internate, c rora le spunea musafiri.
Erau numai patruzeci şi dou de paturi, deci nu mai aveam locu Totuşi, murise
cineva chiar cu o zi înainte de venirea lui Gladys. Aceasta d urm se situa în
coada unei liste de aşteptare foarte lungi, îns , când conducen a aflat c era
vorba de mama lui Marilyn Monroe, au mutat-o în fruntea list' nu au procedat
corect, îns aşa au f cut.”
 ţhiar dac toate acestea s-au întâmplat cu mul i ani înainte, Williams a
amintiri clare despre Gladys, pentru c , dup spusele ei: „Avea ceva aparte – p
şi simplu i se f cea mil de ea, probabil pentru c ştiam c era mama lui Marii
Monroe. ţând am aflat c ieşise dintr-un sanatoriu cu şapte ani înainte, numi
venit s cred. Probabil nu urmase corect tratamentul medicamentos cât timp
fost pe cont propriu. În ziua în care a fost internat aici, in minte c spuse c
şi-a sunat fiicele – am impresia c una locuia în Florida [Ţerniece] şi cealal <
era, dup spusele ei, Marilyn Monroe. A spus c vorbise chiar în ziua aceea t
Marilyn Monroe şi c ea îi spusese c va veni s o scoat de acolo. „Nu o s sta
mult timp aici, pentru c vine s m ia Marilyn Monroe„, spunea ea în con inu
Totul p rea atât de trist, când o vedeam c se refer la una dintre fiicele ei i i
fiind „Marilyn Monroe„. in minte c mul i nu credeau c fiica ei era cunoseti i
actri . Apoi a venit cineva cu un ziar în care era un articol chiar despre aceasi
întâmplare. L-am dat din mân în mân uimi i.” „în diminea a aceea, Marilyn a
fost de acord s -i pl teasc mamei sale şed< rea şi tratamentul în acest
sanatoriu”, îşi aminteşte contabilul Wesley Miller. „în^a nu îşi dorea s îşi vad
mama într-un sanatoriu pentru boli nervoase, la fel cui a nici Gladys nu îşi
dorea s fie acolo, dar asta era singura ei alternativ . ţea de doua internare –
cea din 1953 – a r v şit-o cu adev rat pe Marilyn.
Mi-a spus c , atunci când era mic , o vizitase pe Gladys într-un alt spital
iV genul acesta şi niciodat nu uitase experien a aceea groaznic . Mi-a spus c
p hol erau paturi cu pacien i şi c totul mirosea a urin . Toat lumea era
ame ita de pastile, se auzeau ipete şi tot ce îşi dorea era s o scoat pe mama
ei de acol' >. A spus c a avut o mul ime de coşmaruri dup aceea şi c
amintirea mamei sa a internat într-un astfel de loc a bântuit-o toat via a. Nu
mai voia s o vad iai într-un loc ca acela. Mi-a mai povestit şi c toate i-au
amintit de perioat! I petrecut la orfelinat, amintiri pe care încercase din
r sputeri s le uite.
Se pare c vizitase înainte Rock Haven împreun cu m tuşa ei, Grace, şi
C. I v zuse acolo condi ii mult mai bune. Erau flori proaspete pe fiecare mas –
luci i încânt tor. Îns pacien ii erau în continuare înfricoş tori şi „p şeau ca
nişt zombi”, foarte ame i i de medicamentele luate. Marilyn a spus c o femeie i
recunoscut-o şi i-a spus c era o persoan „malefic ” pentru c f cea filmele p
care le f cea.
„Nu ştiu ce s m mai fac în situa ia asta”, mi-a spus ea. „Nu ştiu cum s
fac ceea ce trebuie, cum s m ocup de carier şi de toate lucrurile pe care le
supune aceasta, cum s m ocup de Joe şi de toate problemele pe care le plic
o rela ie şi cum s fac fa problemelor pe care le am cu mama.” Era ma dat
când m-am gândit c Marilyn era în pragul unei c deri nervoase. Era a mult.
Începuse s aib nişte ticuri şi s se bâlbâie foarte mult. De data asta,
problemele pe care le avea cu Gladys. O dep şeau. Nu cred c Ţerniece ost de
mare ajutor. Când am întrebat-o pe Marilyn de ea, mi-a spus: „Ea are ilie. Eu
nu am. Niciodat nu am avut. Deci, las-o s îşi tr iasc via a. Eu sunt oi s
mi-o tr iesc pe a mea şi mama este povara pe care trebuie s o duc.”„ în ciuda
acestor condi ii grele din acea zi, Marilyn s-a hot rât c nu îi putea zam gi pe
to i cei care se aşteptau s o vad la Photoplay Awards. Spectacolul buia s
continue, chiar dac urma s fac eforturi enorme s mearg mai parte.
La decernarea premiilor din acea sear , Marilyn s-a hot rât s poarte o
rochie rie, cu un decolteu adânc – cum era de aşteptat – rochie atât de mulat ,
încât signerul Travilla a trebuit s o coas direct pe ea. De fapt, acesta îi
sugerase nu se îmbrace cu rochia aceasta, pentru c , dup p rerea lui, nu o
avantaja a tare. Marilyn poate fi v zut purtând aceast rochie şi într-o scen
din filmul mnii prefer blondele.
ţhiar în s pt mâna aceea, Marilyn f cuse un pact cu Joe, spunându-i c
nu mai purta haine prea decoltate sau strâmte dac acesta nu va mai face
mentarii negative cu privire la cariera ei şi, de asemenea, cu privire la rela ia cu
Natasha. Acesta i-a promis c , dac încerca ea, încerca şi el. Marilyn c zu
acord. Îns se pare c ea a fost prima care a înc lcat în elegerea. De fapt, tru ca
rochia s fie şi mai provocatoare, ea s-a hot rât s o poarte f r sutien f r
lenjerie intim . Era ca şi cum f cea toate acestea ca s îl sfideze direct Joe şi
exact aşa a crezut şi el când a aflat ce voia s fac . Joe trebuia s o o easc la
decern ri, îns a plecat cu avionul la San Francisco. „De ce mi se i întâmpl şi
asta? De ce mai trebuie s trec şi prin astea, cu el, acum?”
ţum s te m ri i cu un milionar
La mijlocul lunii martie 1953, în aceeaşi perioad în care Marilyn s-a
mutat -un nou apartament pe Doheny Drive, în West Hollywood, chiar la ieşirea
Ţeverly Hills, a început s lucreze la un nou film intitulat ţum s te m ri i un
milionar. Film rile au durat cam şase s pt mâni (de pe 9 martie, pân la rşitul
lui aprilie 1953).
Ideea pentru filmul ţum s te m ri i cu un milionar dateaz din 1932,
când m Goldwyn a achizi ionat drepturile asupra piesei de pe Broadway a lui
Zoe „n. Piesa fusese jucat în stagiunea anterioar şi se intitula The Greeks
Had Word for It (Grecii îi spuneau într-un anumit fel), era povestea a trei fete
care umblau dup bani şi care se duseser la New York, unde sperau s pun
m pe trei b rba i boga i şi s îi duc de nas pân la altar. ţând acest proiect a
f< anun at, s-a spus c se baza pe bestsellerul omonim al scriitoarei Doris Lilly,
în singurul lucru inspirat de aceast carte a fost titlul filmului.
Şefii de la studio ştiau c trebuia s transforme acest subiect cunosc
într-unui spectaculos, şi aşa au şi f cut: Technicolor, ţinemaScope şi sunet
sten De fapt, acest film va marca prima redare a unui film pe ecran lat, în
prestigiosul film The Robe (Roba), realizat tot în 1953, filmat dup ţum s
m ri i cu un milionar, a fost lansat înaintea acestuia, fiind astfel considei
primul film CinemaScope din lume. O alt tactic nemaiutilizat pân aton a
fost ad ugarea unor elemente grandioase, care transformau filmul într-un
„important”: Alfred Newman, cel ce era de dou zeci de ani director muzical
studioului, va fi filmat dirijând orchestra simfonic a studiourilor 20th
Century-F< pe o scen ce dorea s par un amfiteatru, cu imita ii de coloane
greceşti şi t albastru, când s-a cântat în l toarea „Scen de pe strad ”. Muzica
fusese coi pus dup piesa de pe Ţroadway cu acelaşi nume a lui Elmer Rice,
jucat < dou zeci de ani înainte, devenit o pies emblematic a New York-ului.
Dti| dirijarea „Scenei de pe strad ”, Newman s-a întors şi a f cut o plec ciune
în fa' camerei de luat vederi, s-a întors din nou cu fa a la orchestr şi a dirijat
muzii genericului filmului ţum s te m ri i cu un milionar, în timpul c reia
curgi genericul şi numele tuturor celor ce participaser la realizarea peliculei.
Filmul a fost realizat şi scenariul a fost scris de c tre Nunnally Johnso:
principalul scenarist de la Fox, nominalizat la premiile Oscar pentru The Grap>
of Wrath şi a fost regizat de Jean Negulesco, de asemenea nominalizat la Osc
pentru regia filmului Johnny Belinda. Costumele au fost realizate de creatori'
Travilla, sub îndrumarea supraveghetorului garderobei Charles LeMaire, ami-
fiind nominaliza i mai apoi la premiile Oscar.
Dup anun area filmului, presa de la Hollywood îşi va freca mul umii
mâinile, în aşteptarea unei înc ier ri dintre regina actorilor de la studiourile Fo
Betty Grable, şi pretendenta la tron – Marilyn Monroe.
Îns jurnaliştii aveau s fie dezam gi i. Nu prev zuser nici un moment
lip sincer de egoism a lui Grable fa de colega sa mai tân r cu zece ani. De
fapi va declara în fa a presei c Marilyn era „un glon în bra ul Hollywoodului.”
Mai târziu, pe platouri, în timpul film rii Milionarului, Ţetty i-a spus Iu
Marilyn în repetate rânduri de fa cu alte persoane: „Draga mea, eu sunt I.
Sfârşitul carierei. Tu urmezi. E rândul t u acum.” ţhiar dac Ţetty sim ea c
joat un rol mai pu in important decât cel al lui Marilyn, aflat la începutul
cariere p rea c nu vrea s dea glas acestor sentimente.
ţu Lauren Ţacall îns , situa ia a fost diferit . ţu numai doi ani mai mare
dec; Marilyn, Bacall era o actri disciplinat . Fusese vedet înc de la vârsta c
nou sprezece ani şi se spunea c era enervat de întârzierile constante ale li
Marilyn, dar nu f cea caz de acest lucru. Îns , în autobiografia sa, Ţy Myself (I
cont propriu), Ţacall a scris cât de enervant era s lucrezi cu Marilyn, înso i'
reu de Natasha, care st tea în spatele camerelor şi îşi d dea cu p rerea la area
fiec rei scene, oprind film rile şi „de mai mult de 15 ori pentru o singur n ”. A
scris c Marilyn nu îi displ cea şi c nu d dea dovad în nici un fel de tatea
obişnuit vedetelor feminine. „Şi avea un aer trist”, a scris Ţacall. Îns geniul
lui Marilyn în materie de comedie a fost fructificat la maximum filmul ţum s
te m ri i cu un milionar. Aceasta a reuşit s joace atât de bine nele comice,
încât râsul era stârnit parc f r efort. Şi-a folosit foarte bine entul ca s ne
conving de miopia personajului ei. Vulnerabilitatea sa a ridicat orul la un nivel
superior când personajul se împiedica pe sc ri sau se lovea pere i şi reuşea s -
şi p streze demnitatea intact . Premiera filmului ţum s m ri i cu un milionar
a avut loc în New York, pe 29 octombrie, şi a fost lansat ntru public pe 5
noiembrie. Va ajunge filmul cu cele mai mari încas ri din 53, dup From Here
to Eternity (De aici spre eternitate), realizat de studiourile lumbia. Filmul a fost
foarte apreciat atât de public, cât şi de critici, Marilyn d eviden iat în toate
recenziile datorit frumuse ii şi momentelor sale comice arte nimerite. De-a
lungul anilor, biografii lui Marilyn au sus inut c „ev rata chemare a sa era
comedia şi, dac analiz m filmografia lui Monroe, te greu s combatem acest
punct de vedere.
Fluviul f r întoarcere
Tot în aceast perioad , Marilyn va juca într-un alt film, Fluviul f r în-
rcere, al turi de Robert Mitchum, film regizat de Otto Preminger. În trecut, în
1949, produc torul filmului, Stanley Rubin, fusese rugat de itorul de film
Danny ţahn s o accepte pe Marilyn s dea o prob pentru o isiune de
televiziune moderat de acesta, intitulat Your Show Time. Era vorba
0 serie de povestiri scurte realizate special pentru televiziune. Dup ce a
dat ba, acesta a fost de p rere c Marilyn era, desigur, foarte frumoas , dar
extrem emotiv şi f r experien şi de aceea nu i-a dat rolul. Îns şi-a adus
aminte ea acum, la distribuirea rolurilor din acest film. De fapt, acesta a spus
c , dup a v zut câteva filme cu ea, şi-a dat seama cât de mult evoluase şi era
convins era alegerea ideal pentru rolul din Fluviul f r întoarcere. ţând a
contactat-o, nley a spus c aceasta nu voia s joace „pentru c nu îşi dorea s
apar într-un despre care credea c este western. I-am spus c , dup p rerea
mea, ducea
1 departe show-ul Americana, îns ea tot se gândea la el ca la un film cu
Vestul batic. Îns , când i-am trimis o înregistrare cu piesele pe care urma s le
cânte film, a acceptat imediat. Şi, într-adev r, a f cut acest lucru ca s poat
cânta esele respective, mai mult decât din oricare alt motiv.”
Cei care sus ineau faptul c regizorul autocrat Otto Preminger, n scut în
stria, şi sensibila, nesigura Marilyn vor fi compatibili precum apa şi uleiul, vor
ea dreptate – pân într-un punct. Este ciudat faptul c regizorul a început s
creze la film destul de încântat de personalitatea artistic (şi nu numai) a lui
arilyn, purtându-se cu ea curtenitor, ca tin adev rat european. Îns , în aceast
perioad , Natasha Lytess o punea pe Marilyn s îşi spun replicile cu mişc
faciale exagerate, enun ând fiecare silab asemenea unui robot; şi, chiar dat
nim nui nu îi pl cea acest lucru, nimeni nu îl putea schimba, nici chi;
Preminger. Din nou, aceeaşi mare problem ca de fiecare dat : Natasha îi spunt
lui Marilyn cum s se poarte, subminând autoritatea regizorului. Acest lucru
generat o mul ime de probleme în rela ia dintre Marilyn şi Preminger.
Ac iunea filmului Fluviul f r întoarcere se desf şoar în nord-vestul
Americ în perioada Goanei dup Aur şi ilustreaz povestea lui Matt ţalder
(Robe Mitchum), a fiului s u Mark (Tommy Rettig, în vârst de unsprezece ani)
şi chelneri ei Kay Weston (Marilyn), care, împreun , îl urm resc pe fostul iubit
acesteia, un ho de cai, ar tos şi cartofor, Harry Weston (Rory Calhoun). Aces;
trebuie s ajung în amonte de râul ţouncil ţity ca s se declare proprietar.
Unei mine de aur pe care o luase de la un alt cartofor. F r mijloace de transpo
şi în pan de timp, Kay şi Harry c l toresc pe o plut , pe râu. Aceast c l tor
este plin de întâmpl ri care ne in cu sufletul la gur , ambarca iuni
pierzându-se la un moment dat în apele învolburate ale râului. Ud din cap pâi
în picioare şi sleit de puteri, Marilyn este în continuare o apari ie r pitoare
Filmat în dou parcuri na ionale din Mun ii Stâncoşi Canadieni, parcul
Ban Springs şi Jasper în Alberta, în Technicolor, CinemaScope, şi lansat mai
întâi 3D, River of No Return îi d lui Marilyn, mai sexy şi mai senzual ca
oricân> şansa s îşi foloseasc la maximum talentul de actri de film şi s
dovedeasi faptul c este preg tit s fac fa cerin elor din scenariu, în timp ce
pluta s roteşte în apa ucig toare a râului. În film, Marilyn va cânta şi patru
piesinterpretate admirabil. Întreaga presta ie a lui Marilyn în acest rol a fo
admirabil . Este plin de for şi vulnerabil atunci când îşi d seama c Han
este de fapt un escroc, în timp ce Matt este un b rbat cumsecade şi un tat bu:
Filmul, cu o durat de nou zeci de minute, a început s fie filmat pe 28
iulii întorcându-se la Hollywood pentru montaj la 29 septembrie. River of No
Retur va avea premiera la sfârşitul lunii aprilie, 1954, şi va primi recenzii
favorabile
1 O povestire scurt despre acest film: într-o zi, când Marilyn aştepta s i
se fai masaj, echipa cu care lucra a vrut s îi fac o fars . Astfel, unul dintre
aces: glume i l-a rugat pe un tân r asistent de produc ie, în vârst de
şaptesprezece ar s se duc la ea în rulot şi s îi fac masaj. „Nu bate la uş ”,
i-au spus ei. „Inu put şi simplu. Ii place s faci asta.” Tân rul a f cut ce i s-a
spus. A deschis uşa a g sit-o pe Marilyn Monroe care st tea întins pe burt ,
complet dezbr cat , | masa de masaj, aşteptându-şi maseuza. Cu nonşalan ,
aceasta l-a întrebat] adolescentul roşu la fa : „Ei te-au pus s faci asta?” „Da,
doamn ”, a spus i Atunci Marilyn i-a spus: „Ţine. Închide uşa, stai jos şi r mâi
aici dou zeci ii minute. Îi p c lim noi pe ei, de data asta!”.
PARTEA
A V-A
Vremuri grele
Secretul sup r tor al lui Grace
NTR-0 ZI DIN MAI 1953, Marilyn Monroe s-a întors acas dup o zi la
cump r turi şi a g sit maşina lui Grace Goddard parcat în fa a casei sale.
Grace nu avea obiceiul s vin în vizit f r s anun e dinainte şi, de aceea,
arilyn a b nuit c s-a întâmplat ceva r u. „în aceast perioad , dup internarea
i Gladys, erau aproape de nedesp r it”, a confirmat fiica vitreg a lui Grace, Ţe
Goddard. „ţred c Marilyn o suna în fiecare zi. Depindea în continuare de.
Grace o ajuta cu formalit ile, îi punea la punct programul şi o ajuta s fie ai
organizat . Marilyn o inea la curent cu tot ce se întâmpla la studio şi în la ia ei
cu Joe. Lui Grace îi pl cea mult s stea s o asculte, mai ales când era rba de
poveşti din lumea show businessului. Tot ce visaser ele atâta timp se
ansformase în realitate. Era aproape de necrezut faptul c Norma Jeane evenise
o adev rat . Senza ie.” Dup ce a chemat-o pe Grace în untru, Marilyn a
ascultat în linişte în timp m tuşa ei îi împ rt şea un secret pe care îl inuse
ascuns toat via a: suferea e cancer.
Ideea unei maladii care îi punea în pericol via a şi ideea de tratament
cores-unz tor erau dou lucruri foarte complexe pentru Grace. Fusese de mul i
ani adept convins a Ştiin ei Creştine. Unul dintre fundamentele acestui cult
era doctorii nu îşi aveau rostul. Dup spusele credincioşilor, corpul omenesc
are el toate resursele pentru a fi s n tos. Îns Grace se sim ea r u de câteva
luni, în ciuda faptului c s-a opus mult timp ideii de consult medical şi de
spital, mers la o clinic din Los Angeles. Acolo a aflat vestea devastatoare:
suferea e cancer uterin. Era foarte ruşinat de boala aceasta şi nu ştia cum s
reac io-eze. În anii 1950, multe femei nu se sim eau în largul lor s discute
despre roblemele feminine”, mai ales cu b rba ii din via a lor.
 Marilyn fusese diagnosticat recent cu endometrioz şi aproape nimeni
nu a acest lucru. În cazul lui Grace, so ul ei, Doc, nu ştia c Grace nu se simte
bine.
Marilyn era desigur îngrijorat , îns , mai presus de atât, era hot rât :
ho it s lupte. Ea se încredea din ce în ce mai mult în medici, pentru c
activitatea r era necesar studiourilor de film în vremea aceea. Actorii aveau
nevoie de sigurare, pentru care era necesar s fie consulta i şi, deseori, aveau
nevoie (sau ţredeau c au nevoie) de tratameni pentru afec iunile cauzate de
stilul lor de pia stresant.
În aceast perioad , Marilyn era mai mult ca sigur dependent de
somnifer care-i erau prescrise de doctorii de la studio, şi se obişnuise deja cu
ideea c poai lua tot felul de alte pastile ca s scape de stres. Marilyn a
convins-o pe Gra< c trebuia s lase la o parte credin ele sale metafizice şi s
dea voie medicin< moderne s o vindece.
„ţred c Marilyn o iubea pe Grace mai mult decât pe oricine din lume”,
spune ŢeŢe Goddard. „Grace fusese pentru ea o a doua mam chiar dup ce >
n scuse şi fusese o persoan foarte onest , ca o mam sau chiar mai mult dec.
Mama ei adev rat , Gladys. Grace a fost singurul element cu adev rat stabil d i
via a lui Marilyn.”
Dup ani întregi în care se concentrase asupra carierei sale, asupra
proprii sale fericiri, asupra propriei sale vie i, Marilyn a luat hot rârea c venise
vremt s se schimbe. Trebuia s îi pl teasc lui Grace tot ce f cuse pentru ea.
Aceas; femeie minunat , care o ajutase f r încetare s îşi rezolve problemele,
ave nevoie de ea, iar Marilyn dorea s se asigure c va primi cea mai bun
îngrijii posibil . Urma s fie complicat, pentru c Grace nu voia ca Doc şi restul
familii s afle cu exactitate ce se întâmpla. Trebuia s ascund boala şi
tratamentul li Grace cât mai mult timp posibil. ţând aceasta a acceptat pân la
urm s spui i c face un tratament, nu a explicat îns cât de intensiv fusese
investigat; medical . În unele privin e, c l toria f cut de cele dou femei va
avea un aspe misterios, îns era un lucru cu care Marilyn era destul de
familiarizat . Marily ajunsese s cread c „adev rul” era un lucru abstract şi
maleabil şi era uşor s o fac şi pe Grace s cread aceste lucruri. Pân la urm ,
singurul lucru pe cai încercau s îl fac era s îi scuteasc pe cei dragi de griji
şi de suferin .
În timp ce Marilyn era pur şi simplu bine inten ionat , experien a lui
Grac< Goddard din lunile urm toare avea s fie groaznic . Marilyn a aranjat
pentn; ea consulta ii la diverşi medici şi a fost nevoie, dup cum era de
aşteptat, ca o s fac investiga ii minu ioase. Pentru o femeie care nu era
obişnuit cu nici un fel de consulta ie medical , faptul c to i medicii o
consultau în acele zone intimi era o tortur . Aceast experien a fost atât de
extenuant , încât, dup o zi di teste, Grace i-a spus lui Marilyn c nu se mai
poate duce acas , pentru c va trebui s dea ochii cu so ul ei, Doc. În ziua
aceea, Marilyn i-a sugerat s petreac la ea o mare parte din var . „O s ne
distr m, doar noi dou ”, i-a sugera Marilyn. „O s fie ca în vremurile de
demult”1.
 1 Contul de inut de Marilyn Monroe în aceast petioad indic faptul c a
efectua dou pl i pe numele „Doamnei G. Goddard”, Grace, în lunile mai şi
iunie 195? Prima plat a fost de 851 de dolari, iar cea de-a doua de 300 de
dolari. Ambel au men iunea „servicii medicale”. Timp de ani de zile s-a
presupus c aceşti bai au fost folosi i de Marilyn ca s pl teasc un presupus
avort: chiar dac nu s poate explica de ce s-au f cut aceste supozi ii, banii
respectivi au fost totuşi trimi.' lui Grace. Adev rul este destul de limpede: banii
au fost, cu siguran , folosii pentru a pl ti tratamentul lui Grace, în aceast
petioad .
Grace afl problemele lui Marilyn
Acum, când Grace Goddard petrecea atât de mult timp în casa lui
Marilyn onroe, aceasta din urm se sim ea mult mai în largul ei al turi de
Grace, p rt şindu-i problemele pe care le avea în carier . Era nemul umit de
udiourile Fox şi nu ştia ce s mai fac . Din ce îşi va aminti mai târziu, se pare
Grace i-a dat nişte sfaturi destul de clare: „Trebuie s fii tare, Norma Jeane. U
te l sa c lcat în picioare.” Marilyn nu ştia dac poate face fa situa iei, ntru
c Darryl Zanuck nu o simpatiza absolut deloc. Acesta fusese întotdeauna e
p rere c avea de a face cu o actri foarte naiv şi prostu şi nu reuşise s
schimbe p rerea, oricât de mult s-ar fi str duit. A spus c el dispre uia toate
filmele în care ea jucase şi c le considera Lexecrabile„, bineîn eles o exagerare
spus sub impulsul momentului. Îns , bricare ar fi fost motivul nemul umirii
lui Marilyn, Grace a adoptat o pozi ie ferm . I-a spus lui Marilyn c ajunsese
prea departe ca s se lase manipulat de fcanuck. „Nu uita cine eşti„, i-a spus
ea. Marilyn i-a spus c erau momente în care n-ar fi dorit foarte mult s uite,
clipe dureroase din trecut. „Da, dar aşa ai ajuns lici„, i-a amintit Grace cu un
zâmbet blând. „Şi acum nu e chiar aşa de r u, nu-i ba?„ Marilyn a fost de
acord. În mare parte a timpului, nu era chiar atât de r u. Ţrace era convins ,
ca de obicei, c Marilyn era mult mai puternic decât îşi l dea seama. D duse
întotdeauna dovad de mult curaj şi de for – cu sigu-jan nu era momentul
s se opreasc . „Ai deja în tine toat puterea de care ai levoie„, i-a spus ea lui
Marilyn, dup o idee a Ştiin ei Creştine. „Aşa cum te vezi li, te v d şi ceilal i.
Crede în tine şi ceilal i vor face la fel„, a conchis ea. I Pe 1 iunie, când a împlinit
dou zeci şi şapte de ani, Marilyn şi-a petrecut ziua le naştere al turi de Grace,
BeBe şi fratele acestuia, Fritz. În seara aceea, au linat-o şi pe Gladys, care era
internat la Rock Haven. Aceasta nu şi-a dat seama era ziua lui Marilyn. „Nu
in minte s te fi n scut vreodat ”, i-a spus ea fiicei le. Apoi, a început s spun
din nou c vrea s p r seasc sanatoriul. Dac Marilyn şi Grace ineau m car
un pic la ea, trebuiau s o ajute şi s o scoat mediat de acolo. ţonversa ia s-a
încheiat într-un mod nepl cut, la fel ca toate lelalte conversa ii cu Gladys.
Marilyn ajurat s nu îşi mai sune mama de ziua I, spunând c cea de-a
dou zeci şi şaptea aniversare era ultima pe care Gladys wea s i-o strice.
I Tot în aceast perioad , Grace i-a scris lui Berniece spunându-i c totul
Ţergea bine, dup cum era de aşteptat, şi c acum se ocupa de organizarea
Ţtâlnirilor lui Marilyn (poate ca s nu mai întârzie la ele – chiar dac acest
lucru ba prea pu in probabil.) „Vorbesc serios atunci când spun c , dup
preşedintele lisenhower, Marilyn este urm toarea cea mai solicitat persoan
din ar ”, a Kris Grace despre Marilyn (este interesant faptul c se referea
adesea la ea ca
Marilyn. Dac şi Grace îi spunea Normei Jeane deseori dup noul ei
nume, jseamn c transformarea era complet .) A mai povestit şi c a petrecut
mult mp cu Marilyn încercând s citeasc toate scrisorile primite de aceasta
din partea fanilor, îns f r prea mult spor. Din punct de vedere al s n t ii,
Marily îi sugerase mai demult lui Grace s îi spun şi lui Berniece despre boala
de cai suferea. I-a p rut bine dup ce a f cut acest lucru. I-a spus lui Berniece
c fuses la doctor şi c situa ia va fi sub control deîndat ce va face opera ia de
histerecti mie. Spera c , dup opera ie, se va sim i din nou „ca un om normal”.
Pe 26 iunie, Marilyn a primit o distinc ie care, probabil, însemna mai mu
pentru ea decât oricare alta primit de când devenise faimoas : imprimare
palmelor şi t lpilor sale în ciment, în fa a Grauman's Chinese Theater. Aceasi
ocazie a fost de fapt un eveniment pentru promovarea filmului Domnii prefer
blondele şi Marilyn a venit înso it de colega ei din film, Jane Russell, amândoi
i îmbr cate în rochii albe cu buline. Se împrietenise foarte tare cu Jane. „ţea
m; mare dezam gire a sa a fost c , în acea zi, Grace se sim ea prea r u ca s
vin cu ea”, povesteşte Wesley Miller, angajat al firmei de avocatur Wright,
Wriglv Green & Wright.
„ţele dou s-ar fi sim it cu siguran foarte bine dac ar fi fost împreun !
Acest eveniment. Marilyn mi-a spus c parc ieri o dusese Grace pe micul
Norma Jeane la teatrul Grauman. A povestit c şi-a lipit mânu ele şi picioruşel
de urmele imprimate de marile vedete ale copil riei sale în timp ce Gladys
privea. ţele dou mergeau de la un p trat de ciment la altul. Şi la altul, fiecare
dedicat unei alte stele de cinema pe care o v zuser în filme. Acun desigur,
Norma Jeane – Marilyn Monroe – se afla în aceeaşi constela ie. De fapi era o
stea mult mai mare decât multe dintre cele pe care le admira odinioar
împreun cu Grace. Pe mine m mira foarte tare faptul c reuşise atât de mult
într-un timp atât de scurt, mai ales având în vedere mediul atât de instabil di:
care provenea. „Asta înseamn , pentru m tuşa Grace, la fel de mult cât
înseamn pentru mine„, mi-a spus ea. „Dac nu ar fi fost m tuşa Grace, nu ştiu
unde a fi acum, dar sigur nu aş fi acolo unde m aflu în prezent.„„
Toat luna iulie, Marilyn a suferit de probleme respiratorii. Grace a
insista s aib grij de ea. I-a luat telefonul din dormitor şi l-a dus în
sufragerie, aco perindu-1 cu perne, ca s nu o deranjeze în timp ce dormea.
Apoi, dac suna cineva, nota cu conştiinciozitate toate mesajele.
Tot în aceast perioad , Grace s-a alarmat foarte tare pentru c a v zut c
i Marilyn era dependent de somnifere. A realizat c Marilyn nu putea s
doarm f r ele şi c nu putea nici m car s trag un pui de somn f r s ia
pastile. Apei mai erau „energizantele” pe care trebuia s le ia ca s stea treaz
când avea, cui a îi spunea ea, „o mahmureal dup somnifere”. Grace a hot rât
c exagerase c i aceste lucruri. ţând a discutat, în sfârşit, problema cu
Marilyn, aceasta i-a spti c ştie ce face şi c este foarte atent . „M tuş Grace,
iau genul sta de pastil' de cel pu in zece ani.” Vestea aceasta a şocat-o pe
Grace, care va mai obsen i şi faptul c Marilyn bea foarte mult – bourbon cu
ap mineral – mult mai mu decât bea în trecut. În plus, Marilyn spunea c
mânca mai mult, din cauza stiluh s u de via foarte stresant. Îns formele i se
rotunjeau din ce în ce mai tare fiecare kilogram în plus se vedea uşor prin
hainele acelea mulate datorit c roi levenise atât de renumit . Neştiind ce s
mai fac , va apela la sp laturi ale îolonului1. Dac trebuia s intre într-o
anumit rochie şi i se p rea imposibil, |i f cea câte clisme erau necesare ca s
poat purta rochia respectiv . Şi pân Ţ urm reuşea şi sc pa de centimetrii în
plus într-o singur zi. ţhiar dac era > modalitate extrem de periculoas de
control al greut ii, Marilyn o va folosi lot restul vie ii sale. Grace nu a putut
în elege niciodat cum putea s fac idarilyn asta. De fapt, nici nu voia s
cread c e adev rat. Se pare c Grace a iflat care erau metodele de sl bit ale
lui Marilyn de la Wesley Miller, care venise Jltr-o zi s îi lase lui Marilyn nişte
documente la semnat. I-a spus c Marilyn i le confesase so iei sale c f cea
clisme ca s sl beasc . „N-am auzit aşa ceva în fia a mea”, i-a spus Grace lui
Miller. „Ei bine, e adev rat. Întreab-o pe Marilyn. {unt foarte îngrijorat din
pricina asta. Nu e bine ce face. Ar trebui s discute [ineva cu ea.” Grace c zu de
acord. „Nu pot s cred c Joe o las s fac aşa) eva”, a spus ea. Apoi a sunat-o
pe Ţerniece ca s o întrebe dac ştia ce obiceiuri les n toase avea sora ei.
„N-am ştiut niciodat c ia somnifere”, a spus Ţerniece. „Şi bourbon? Nu
se ^oate aşa ceva! M întreb câte obiceiuri rele de care nu ştim o mai avea.” [O
ieşire gra ioas din scen t în perioada în care Grace Goddard a locuit la
Marilyn Monroe, aceasta a Bistat la începutul luptei lui Marilyn cu substan ele
care îi afectau starea psihic , lis , în luna august, şi Grace lua pastile ca s
poat suporta durerile provocate le cancerul care se r spândea rapid. În ciuda
tuturor eforturilor depuse, Marilyn ni a reuşit s o conving pe Grace s
înceap chimioterapia. Doctorii aduşi de arilyn i-au recomandat s fac
opera ia de histerectomie şi se pare c au existat omente în care chiar s-a
gândit s accepte, dar, pân la urm , s-a hot rât s bl fac niciodat aceast
opera ie. Oricât de mult s-ar fi str duit Marilyn s o bnving pe Grace s se
opereze, aceasta era de neclintit. I Era o b t lie pierdut din toate punctele de
vedere. Marilyn nu mai avea ce ce s o conving pe Grace s urmeze sfatul
unanim al doctorilor care o bnsultaser . În aceast perioad , Marilyn se
preg tea s plece pentru c încetau film rile la Fluviul f r întoarcere. F r
tratament şi f r interven iile constante le lui Marilyn, era tot mai evident c
Grace va muri. Îns ea credea în bntinuare c principiile Ştiin ei Creştine o vor
vindeca. Neştiind ce s mai fac , Ţ afar de rug ciuni, în cel mai bun caz, cele
dou femei apelau deseori la nutorul câtorva sticle de vin în fiecare sear . Era
ca şi cum alcoolul le f cea s fate, chiar dac pentru scurt timp, c una dintre
ele era pe moarte. De câteva kri, de disperare, Marilyn va încheia serile acestea
cu o mân de somnifere.

[1 Mae West a f cut toat via a, în fiecare zi, sp laturi ale colonului, nu
pentru [controlarea greut ii, ci pentru cur are. Se spune c folosea acest
procedeu cu I cafea şi cu ierburi.
În timpul petrecut împreun cu Grace, dul piorul lui Marilyn se umplea
c tot felul de calmante prescrise de diverşi doctori pentru tratarea cancerului a
afec iunilor suferite de Grace şi unele medicamente care f ceau boala mai „uşi
| Jj|” suportabil ”. În acelaşi timp, ambele femei îşi tratau st rile de anxietate
c fgji' barbiturice, inclusiv fenobarbital. Marilyn îşi lua pastilele cu
conştiinciozitate Grace nu. Le punea deoparte, promi ând c le va lua mai
târziu.
La sfârşitul lui iulie, Marilyn a trebuit s plece pentru c începeau
film rili Grace s-a întors la familia sa. Ambele ştiau c Grace se ducea acas s
moar, Grace Goddard se va stinge din via la 23 septembrie, în timp ce
Marilyn ei plecat la film ri. Avea doar cincizeci şi nou de ani.
O descoperire şocant despre Grace
So ul lui Grace Goddard, Doc, le-a spus lui Marilyn şi lui Ţerniece c
moarte ei a survenit brusc: „cancerul a preluat pur şi simplu controlul”. Acesta
nu şti cât timp se luptase Grace cu boala. „Moartea lui Grace ni s-a p rut, mie
şi li Marilyn, foarte trist şi f r rost”, a spus Berniece peste câ iva ani, „şi nu
ai trecut niciodat cu adev rat peste acest moment.”
Dup cum era de aşteptat, înmormântarea, care a avut loc pe 1 octombrk
a fost un moment foarte dificil pentru Marilyn. „Simt c punctul meu de spriji a
disp rut”, i-a spus ea dup înmormântare lui Ţerniece, plângând, la telefon A
spus c i se p rea c „via a este un şir de pierderi”.
Berniece i-a spus c spera ca Joe DiMaggio s reprezinte un sprijin pentn
ea în clipele acestea şi Marilyn i-a r spuns c el era acum, f r îndoial , mul
mai important pentru ea decât fusese vreodat .
Dup înmormântare, Marilyn va primi un telefon din partea Idei Ţolendei
care a avut darul s-o linişteasc . Nu mai vorbiser de câ iva ani. Via a lui
Marilyi i urmase un curs destul de întortocheat şi pierduse orice leg tur cu
so ii Bolendei
Totuşi, Ida şi Wayne erau bine s n toşi şi locuiau în continuare în
Hawthorne în aceast discu ie, Ida i-a explicat lui Marilyn c se mutase
împreun cu so ii ei chiar în casa de lâng cea în care crescuse Marilyn şi c
transformase casa cea veche într-un c min pentru angaja ii fabricii din zon .
Se descurcau binişor ci. Banii pe care-i câştigau astfel. „Sper c ştii c , dac ai
nevoie de ceva, bani san orice altceva, mi-aş dori foarte mult s apela i la
mine”, i-a spus Marilyn, aşa cum îşi aminteşte fiica adoptiv a Idei, Nancy
Jeffrey. „A i f cut atât de mult pentru mine. Mi-ar pl cea s v pot fi de ajutor.”
Ida i-a mul umit de ofert , îns se descurcau foarte bine şi nu aveau nevoie de
ajutor. „Voiam s î i spun cât di r u îmi pare de m tuşa ta, Grace”, i-a spus
Ida. Amintindu-şi apoi de conflictel< de lung durat dintre ea şi Grace, a spus:
„Sincer, nici pân în ziua de azi ni am reuşit s îmi dau seama de ce nu m
pl cea deloc. Nu ştiu ce r u i-am f cut Tu ştii?” Atunci Marilyn i-a spus c nu
mai avea rost s încerce s afle dup a â i, ani. „Ştiu c m iubea i amândou
şi asta conteaz .” Ida i-a mai spus apoi c; a foarte sup rat de lucrurile care
ap ruser recent în ziare despre perioada trecut de Marilyn în casa familiei
Ţolender. „Au scris c ne-am purtat urât tine şi c eram s raci”, i-a spus Ida.
„Nu în eleg de ce, Norma Jeane.” Ida a us c citise într-un articol c Marilyn a
primit odat de la Grace o felicitare cincizeci de cen i în ea. Se pare c Marilyn
i-a spus reporterului c Ida i-a luat nii pentru c îşi murd rise hainele. „Dar
asta nu s-a întâmplat niciodat , orma Jeane”, i-a spus Ida. „Ştii c nu e posibil
s se fi întâmplat, nu-i aşa?” Ida spus c nu ar fi f cut niciodat aşa ceva şi c
a suferit tare mult când a citit este minciuni. Marilyn a încercat s îi explice
cum mergea treaba în show siness, spunându-i s nu cread tot ce scriu
ziarele, „în special când este vorba espre Marilyn Monroe”, vorbind despre sine
la persoana a treia. Îns adev rul te c Marilyn alimenta deseori fl c rile
controversei cu tot felul de informa ii espre vremurile petrecute în casa familiei
Bolender, descriind situa ia mult mai 'st decât în realitate. De asemenea,
Marilyn nu a f cut niciodat nimic ca s ctifice aceste informa ii false.
Conversa ia s-a încheiat cu toate ur rile de bine cu promisiunea c vor p stra
leg tura. Dup discu ia cu Ida, se pare c Marilyn a sunat-o pe Gladys şi i-a
spus c rietena ei Grace murise. Gladys a r spuns c poate era mai bine aşa.
Dup cum a aflat mai târziu, se pare c aceasta a spus c Grace era urm rit
de ani de le şi c , dac nu ar fi murit aşa cum a murit, „cineva ar fi omorât-o cu
sigu-n ”. Marilyn a ascultat-o cu r bdare, încercând din r sputeri s nu se
supere, ndindu-se c ar fi trebuit s fie obişnuit deja cu afirma iile
sup r toare f cute e mama sa. Spera în sinea ei c Gladys va fi afectat de
moartea prietenei sale. Ate c triste ea ar fi fost un semn de vindecare, îns nu
a fost cazul. Marilyn spus mamei sale c inten iona s o viziteze cât de curând.
„Nu cred pân nu d cu ochii mei”, i-a spus Gladys, apoi a închis.
Dup mul i ani de la moartea lui Marilyn, se va afla c Grace Goddard s-
a nucis. În certificatul de deces scrie: „Moarte survenit în urma otr virii cu
rbiturice: ingerare de fenobarbital.” Se pare c Grace, o femeie care avusese
totdeauna tot felul de solu ii pentru problemele tuturor, d duse în final de o
oblem pentru care nu g sea nici o solu ie: cancerul. În ultima parte a vie ii le,
cea mai mare dilem a sa era cum s pun cap t cât mai repede suferin ei
miliei sale, care o vedea cum se stinge, încet, din via . Atunci şi-a pus cap t
'elor, rapid, pentru a-i ap ra pe ceilal i de suferin , ghidându-se dup aceleaşi
incipii dup care îşi condusese via a.
Dup înmormântare, Marilyn Monroe a plecat cu limuzina înapoi la
aparta-entul s u. Se g sea din nou singur , în locul în care încercase s o
îngrijeasc Grace şi s o fac bine, dar f r rezultat. M tuşa Grace plecase
pentru tot-eauna. Singura femeie pe care se putuse baza pân atunci
disp ruse. Acum „rea c tot ce r m sese din Grace Goddard în casa lui Marilyn
erau nişte lucruri are o puteau ajuta s treac pu in mai uşor peste aceast
pierdere: sticle de utur şi medicamente.
R zvr tirea lui Marilyn
Spre sfârşitul lui 1953, Marilyn Monroe se apropia cu paşi repezi de o
cade nervoas . Lucra din greu, rela ia cu Joe DiMaggio o sec tuia de toat
energ (chiar dac nu s-a gândit niciodat s îl p r seasc ), era în continuare
tare aft tat din cauza mor ii lui Grace, era îngrijorat din pricina lui Gladys iar
relai cu studiourile 20th Century-Fox era încordat . ţei de la studio au
anun at-o urm torul ei film va fi intitulat The Girl în Pink Tights {Fata în
colan i roz). În de când a auzit titlul, Marilyn şi-a dat seama c era vorba de un
alt rol de blon. Prostu şi a r spuns c nu accept s joace în el. Dac ar fi
trecut de baric titlului, ar fi descoperit c filmul era bazat pe un musical jucat
recent pe Broadw, spectacol cu acelaşi titlu, în care juca cânt rea a şi
dansatoarea francez Z Jeanmaire. „Regizorii cred c pur şi simplu trebuie s
m fâ âi pu in, nu s jot s-a plâns ea unui reporter. Într-o declara ie dat
altuia, şi-a exprimat nemuli mirile mai direct: „Sunt ner bd toare s fac
altceva„, a spus ea. „E grozav de gn s storci din tine pân şi ultima pic tur de
sexualitate. Mi-ar pl cea s joc roii ca Julie, din Bury the Dead, Gretchen, în
Faust şi Teresa, în ţradle Song. Nu vre s fiu actri de comedie la nesfârşit.„
înc de la primele filme cu sunet, actorii angaja i de studiouri erau fort; s
joace în toate filmele care li se ofereau şi trebuiau s fie mul umi i. Cân i i venit
vorba de filmul The Girl în Pink Tights, Marilyn a dat dovad de un tup> i şi de
o viclenie nemaiv zute: a cerut s vad scenariul. Darryl Zanuck, care ra a
ascuns niciodat faptul c nu o pl cea şi, din p cate, nici nu o respecta i”
Marilyn, a spus c nici nu se gândeşte s îi dea acesteia voie s vad scenarii;
De fapt, ea nici nu voia vreo „aprobare”: voia, pur şi simplu, s vad scenarii1
Şi dac acesta nu era pe placul ei, refuza rolul respectiv. Zanuck a spus c
film111 va costa studiourile Fox mai mult de dou milioane de dolari şi c rolul
fuse* „scris şi conceput” special pentru Marilyn. Acesta pur şi simplu nu
în elegea can era problema. The Girl în Pink Tights nu fusese, bineîn eles,
„scris şi concepi; pentru Marilyn, din moment ce spectacolul fusese pus în
scen , f r succes, 1 < Ţroadway.
Situa ia s-a înr ut it. ţând Marilyn a aflat c Frank Sinatra câştiga
cinci în 11 de dolari pe s pt mân în timp ce ea doar o mie cinci sute, a devenit
şi mai nemul umit de studiourile Fox. „Lucrez de mult timp în branş şi ştiu
ce e bina pentru tine”, i-a r spuns unul dintre directorii studiourilor.
R spunsul ei a fosi „Eu lucrez de pu in timp în industria asta, dar ştiu mai bine
decât voi ce este mai bine pentru mine.”
Mai târziu, va declara despre Fluviul f r întoarcere şi despre Spectacolul
cea mai bun afacere (filmat ulterior): „Am fost distribuit în aceste filme f 1 s
mi se cear p rerea, ba chiar împotriva dorin ei mele. Nu am avut de ales 1
situa iile acestea. Vi se pare corect? Muncesc din greu, m mândresc cu mesei
mea şi sunt un om ca to i ceilal i. Dac mai joc multe roluri ca cele pe care 1 le
ofer Fox, publicul se va s tura repede de mine.” în aceeaşi perioad , Marilyn a
început s i se confeseze unui foarte bun 'eten şi excelent fotograf, pe nume
Milton Greene (care a f cut multe dintre le mai frumoase fotografii ale actri ei).
I-a spus c era foarte nemul umit din uza sumei de batjocur pe care o primea
în aceast perioad de la studiourile x: o mie cinci sute de dolari pe s pt mân .
I-a spus c rolurile jucate erau ate la fel, roluri de blond prostu foarte
atr g toare„ şi „E foarte obositor.
— Am s turat.” Green i-a sugerat s pun bazele propriei companii de
produc ie, turi de el. Atunci ar fi avut posibilitatea s îşi aleag rolurile, s îşi
selecteze mele şi s lucreze al turi de studio şi nu doar pentru studio. În zilele
noastre, sigur, marii actori îşi dezvolt propriile proiecte sau cel pu in îşi aleg
rolurile grij , ca s nu fie numai pe gustul lor, ci şi pe gustul publicului cultivat
de. Majoritatea marilor vedete au propriile companii de produc ie, cu ajutorul
rora dezvolt şi finan eaz genul acesta de proiecte. În timp ce marii actori
ineau propriile companii de produc ie (câ iva dintre ei fiind Jimmy Stewart, rk
Douglas, John Wayne şi Burt Lancaster) şi, cu ajutorul lor, de ineau ntrolul
deplin, atât financiar, cât şi creativ asupra carierei personale, situa ia era
aceeaşi în cazul vedetelor de sex feminin.
Îns Marilyn Monroe urma s schimbe aceast situa ie. Era singura
solu ie, Marilyn şi Milton şi-au propus s îşi creeze propria companie. Au
început s cute despre aceast problem şi cu avoca ii lor. Aceasta era cu
siguran o odalitate bun de evitare a rolurilor de „blond prostu ”.
La data de 15 decembrie, Marilyn ar fi trebuit s se duc la serviciu, îns
nu f cut-o. Persoanele trimise de studio la casa ei de pe strada Doheny în
cercarea de a o face s se r zgândeasc au fost imediat întâmpinate de
Joe/laggio, care le-a ordonat furios s plece de pe proprietatea lor. Era o
perioad plin de probleme pentru Joe şi Marilyn. El era în continuare
mul umit de faptul c Marilyn îşi petrecea o mare parte a timpului la serviciu, d
preocupat de carier . Dup p rerea lui, Marilyn nici m car nu mai era eaşi
femeie pe care o cunoscuse cu un an înainte. Era tot timpul distrat , sit şi
neliniştit . Dac nu lua pastile, nu putea dormi. Apoi z cea aproape t ziua
urm toare. Joe era de p rere c Marilyn avea nevoie de o pauz , o uz lung .
Îns acest lucru nu se putea întâmpla în viitorul prea apropiat. Avea program
extrem de înc rcat, cu apari ii TV, şedin e foto, repeti ii şi, desigur, e.
„Joe se s turase pân peste cap de cariera lui Marilyn”, povesteşte Stacy
wards, jurnalist de sport în Philadelphia, care îl cunoştea bine pe Joe. „Ştiu s-
a dus cu ea în ţanada, la film rile pentru Fluviul f r întoarcere. M-a sunat
acolo în interes de serviciu şi mi-a spus: „Nu suport s stau aici. To i se poart
ea de parc ar fi vreo prin es şi, dac m întrebi pe mine, cred c devine mult
a r sf at . Acum se aşteapt ca toat lumea s se poarte cu ea ca angaja ii la
studio şi asta nu e via .„„. A spus c voia ca ea s p r seasc industria
divertisment. „O s ne cump r m o cas frumoas în San Francisco şi o s
cern o via mai simpl ”, mi-a spus Joe. I-am r spuns: „Joe, aici vorbim de
aceeaşi Marilyn Monroe: adic de vedeta de cinema? Pentru c nu o v d par
sind prea curând lumea filmului. Mi se pare c îi place prea mult ceea ce face
Iar el a replicat: „Da, da, las' c mai vedem noi. „ îl ştiam bine pe Joe şi în
d dusem seama c în str fundul sufletului lui nu era vorba doar de cariera li
Marilyn. Ea primea acum toat aten ia pe care se obişnuise el s o primeasc;
Atunci când intrau împreun într-o înc pere, el disp rea. Nu se putea obişm cu
toate acestea. Pân atunci, el fusese în centru aten iei. Îns , pe lâng Marilyi
nici un b rbat nu mai putea fi în centrul aten iei. Ea atr gea aten ia oriunde s-;
fi dus şi el nu putea accepta asta.”
Natasha joac în continuare dublu
Natasha Lytess continua s fie, desigur, un element permanent în via a li
Marilyn Monroe. Majoritatea celor din jurul actri ei erau de p rere c aceasi era
hot rât s o controleze pe Marilyn, dându-i mereu de în eles c îi esi
indispensabil . „Nu este o actri înn scut ”, a spus Natasha într-un interviu
di 1953. „Trebuie s înve e s aib o voce şi un glas liber ca s poat juca în
film'. Din fericire, Marilyn are un instinct minunat ca s g seasc exact
momente' potrivite. ţred c pân la urm va deveni o actri bun .” „Nu a
existat nici un moment din filmele f cute de Marilyn în aceasi perioad în care
Natasha s nu fie cu ea”, a spus Jane Russell, care a jucat al tur de Marilyn în
Domnii prefer blondele. „Mi se p rea c Marilyn se bazeaz prc. I mult pe ea.
Dup ce filma o scen , se ducea repede la Natasha s vad ce parei are. Şi ştiu
cu siguran c regizorilor nu le pl cea asta. La un moment dai Natasha a fost
chiar dat afar de pe platoul de filmare a peliculei Domnii prefei: blondele
pentru c regizorul se s turase pur şi simplu de prezen a ei.” îns doar câteva
persoane ştiau c Natasha avea un scop dublu în via a Im Marilyn: cu
siguran , era profesoara ei de actorie, dar era şi singura persoan. I care o
putea calma pe Marilyn atunci când „vocile” din mintea ei deveneau pre i
puternice.
În filmul Domnii prefer blondele, Marilyn avea o scen al turi de ţharli
ţoburn, al c rui personaj, Piggy, trebuia s îi recite personajului interpretat
Monroe, Lorelei, un vers în limba swahili. „Desigur c actorul vorbea p s reşti,
îns ţoburn citea în fiecare dubl replica într-un mod diferit”, a scris Natasha
într-o scrisoare adresat fostei sale eleve, Helena Albert.
Nu se ştie din ce motiv, vocea acestuia şi modul cum repeta acel cuvânt u
i i-au mai putut ieşi din minte lui Marilyn. Se pare c , la câteva zile dup
filman a acestei scene, Marilyn s-a încuiat la ea în cabin şi a refuzat s
vorbeasc i u cineva în afar de Natasha. Regizorul, Howard Hawks, a modificat
program til de film ri şi a chemat-o de îndat pe profesoara de actorie, care a
sosit imedia Din ce îşi aminteşte Natasha, Marilyn i-a explicat c pur şi simplu
nu putea op: vocea lui Coburn pe care o auzea în cap repetând cuvintele în
swahili.
„Era ca şi cum vocea lui o bântuia”, a scris Natasha. „Marilyn mi-a spus
c ci nu se mai putea uita la ţharles ţoburn. Şi înainte de toate astea, îl
pl cuse arte mult. Ap ruser împreun şi în filmul Afaceri necurate.” îns , în
mai pu in de o or , Natasha a reuşit s o pun din nou pe picioare Marilyn. Era
ca şi cum nu se întâmplase nimic. Natasha ştia cum s o scoat Marilyn din
acest gen de crize. „De fiecare dat când Marilyn intr în panic ntr-un motiv
oarecare, eu sunt singura care are leacul”, a scris Natasha, într-un il oarecum
criptic.
În mod asem n tor, în timpul film rilor de la ţum s te m ri i cu un
milionar, atashei i s-a interzis s mai vin pe platou. Ziua urm toare, nici
Marilyn nu mai venit la lucru, spunând c avea bronşit . Marilyn justifica
adesea crizele le, inventând tot felul de suferin e fizice. Când cei de la studio i-
au trimis un Octor acas , lucru obişnuit în acea perioad , ea a insistat s
vobeasc cu atasha. Din nou nu ne surprinde faptul c Marilyn s-a întors
repede la lucru Natasha a fost şi ea primit pe platou, chiar cu un salariu mai
mare. Nunnally hnson, care lucra al turi de Marilyn în filmul respectiv (în
martie 1953), îşi inteşte: „Natasha îi d dea sfaturi foarte rele în aceast
perioad , justifi-ndu-şi prezen a pe platou prin comandarea repet rii insistente
a scenelor şi „'mentându-se pur şi simplu din nesiguran a lui Marilyn. „Da, a
fost bine, draga ea”, îi spunea ea lui Marilyn, „dar poate c ar trebui s mai
încerc m odat .” Nu sunt sigur , îns am impresia c Joe sim ea c Natasha
era mai import pentru Marilyn decât el – şi s-ar putea s fi avut dreptate.
„Dac ar fi dup 'ne, Morticia ar trebui s se duc s se plimbe şi s ne lase în
pace”, i-a spus DiMaggio lui Stacy Edwards. „Poate c aş reuşi s am o leg tur
mai strâns Marilyn dac n-ar fi şi femeia asta pe aici, tot timpul. ine minte
ce- i spun, eia asta o s o distrug .”„
Doamna DiMaggio
Marilyn Monroe ştia c va fi suspendat de studiourile Fox dac refuza s
pe platouri ca s filmeze The Girl în Pink Tights. Dar nu îi p sa. Anul care
„use o extenuase. Întâmpl rile nefericite curseser unele dup altele. ţe a fost,
ost. Luase o pozi ie ferm împotriva studioului şi nu putea începe s regrete m.
Ştia c m tuşa Grace ar fi fost complet de acord cu comportamentul ei de
Darryl Zanuck. Grace nu ar fi dorit ca Marilyn s stea în banca ei şi s lase pe
Zanuck s o calce în picioare, „indiferent cine este el.”
Marilyn va povesti mai târziu c era convins c avea nevoie de un alt
ceput, odat cu venirea noului an, 1954. Dar noul început era via a al turi de?
Sim ea c el este tot ce i-a r mas, odat cu dispari ia lui Grace. În noaptea eea,
la ora dou sprezece f r un sfert, Marilyn a luat avionul spre San ancisco
pentru a se întâlni cu Joe.
Odat ascuns în San Francisco, Marilyn a locuit împreun cu Joe şi cu
soi acestuia, Marie DiMaggio, în casa lui Joe. S-a integrat foarte bine în familia
lu Era mereu dispus s ajute la treburile casnice: sp la vase, f cea curat cu
Mai dup Joe şi dup fratele s u, Dom – voia s fac tot ce era nevoie. Într-
adev de fiecare dat când Marilyn era în mijlocul unei familii şi i se cerea s se
al tu membrilor acesteia, Marilyn o f cea cu mult entuziasm. Într-o diminea ,
a pi g tit un mic dejun copios pentru Joe, familia şi prietenii s i, un mic dejun
chi; delicios. Marie o ajutase foarte mult. Aceasta era Marilyn pe care şi-o dorea
J< DiMaggio: o femeie de cas , calm şi împ cat cu statutul ei de gospodin
Aceasta era, bineîn eles, doar o via imaginar pentru Marilyn. Este adev r c
era nemul umit de direc ia luat de cariera ei, îns nici nu se gândea renun e.
Totuşi, acum se sim ea bine şi nu avea nici un rost s îi aminteasc 1 Joe c
situa ia aceasta era temporar .
Îi pl cea s îl vad fericit şi vedea c ea era relaxat şi el era la fel. Au mc
la pescuit, au sp lat maşina împreun , au f cut plimb ri lungi. A fost o s pt
mân minunat . Apoi, în Ajunul Anului Nou, în 1953, Joe a cerut-o în c s tori
în lumea idilic pe care o creaser în ultima s pt mân , celor doi le venea uş<
s uite toate problemele care existau între ei. Probabil c atunci au avut senzat
c erau perfec i unul pentru cel lalt. Îns totul a fost o iluzie. În acest mome:
romantic, Marilyn a spus c accept s se c s toreasc cu el. Au hot rât:
p streze logodna secret în fa a mass-media şi s se bucure pur şi simplu v
timpul petrecut al turi de familia lui Joe, care era încântat de veste.
Pân la urm , studiourile Fox au cedat şi i-au trimis lui Marilyn
scenariul ii la The Girl în Pink Tights. Pentru ea, aceasta a fost o mic victorie.
Probabil i era şi prima dat când îl convinsese pe Darryl Zanuck s fac ce voia
ea. Îns, dup cum se aşteptase, dup ce a aruncat o privire asupra scenariului,
şi-a D. Seama c instinctele nu o înşelaser . Era o poveste ridicol şi plin de
clişee a hot rât s nu joace în acest film. Deîndat ce le-a transmis celor de la
stud i hot rârea luat , studioul a suspendat-o, ceea ce înseamn c nu mai
primi salariu. S-a obişnuit repede cu ideea aceasta, pentru c oricum nu o
pl tea foarte mult.
 Între timp, Marilyn începuse s lucreze la un articol, compus din trei part
pentru o revist , în colaborare cu scriitorul Ţen Hecht. Acesta s-a dus în Sa
Francisco ca s îi ia un interviu, timp de patru zile, despre povestea vie ii ei
sau, de fapt, despre povestea vie ii pe care dorea ea s o prezinte în aci
perioad , pentru revista Ladie's Home Journal. Pân la urm , povestea scris ci
Hecht va ajunge într-o carte intitulat My Story (Povestea mea) şi publicat
dre| „memoriile” lui Marilyn, la mul i ani dup moartea ei (şi, de fapt, şi du)
moartea lui Hecht).
My Story nu este o carte rea, chiar dac evenimentele nu sunt bine puse
ca la cap şi exist nenum rate informa ii incomplete. Cititorul deduce, totuşi,
idei c Marilyn doreşte s fie considerat o victim şi c şi-a conceput toate
poveşti având în minte acest scop. Una dintre anecdotele ap rute dup
lansarea c n une c Marilyn a vrut s se sinucid de dou ori, ambele da i din
cauza rela-ilor sale cu partenerii de sex opus.
S-ar putea ca una dintre întâmpl ri s se refere la incidentul de dup
moartea Ui Johnny Hyde, când a fost salvat de Natasha Lytess. ţel lalt
incident r mâne |n mister pân în zilele noastre, chiar dac aceasta i-a
povestit lui Hecht c s-a up rat foarte tare când a fost salvat a doua oar ,
pentru c îşi dorea foarte lult s moar . „îns acum îmi pare bine c s-a
întâmplat ce s-a întâmplat. Sunt ricit c tr iesc şi sper s r mân încântat de
acest lucru mult timp de acum lainte.”
Unele persoane din via a lui Marilyn dezaprob total aceast carte, aşa
cum Ţce sora ei vitreg , Ţerniece, care spune c povestea este „pe jum tate
inven-Ţt ”. Nu se ştie cine profit de pe urma acestei c r i, dar este foarte
probabil A aceştia s nu fie membrii familiei sale. Apropia ii lui Marilyn sunt şi
mai onsterna i din cauza faptului c exist undeva un document cu în elegerea
intre Marilyn şi Ben Hecht, semnat la data de 16 martie 1954, în care scrie clar
Hecht nu va avea dreptul „s publice materialul decât în articolul din revista
die's Home Journal.” Cu toate acestea, My Story este o carte în care apar
Wvintele lui Marilyn despre propria sa via . Dac o citim acum, observ m c
iptele sunt reale, doar c şirul evenimentelor este incomplet.
ţununia civil dintre Joe şi Marilyn a avut loc la data de 14 ianuarie
1954, i San Francisco. O mare parte a publicului şi a jurnaliştilor au fost de
p rere i aceast cununie a fost oarecum nepotrivit pentru o vedet ca Marilyn.
Era ibr cat într-un costum maro cu guler de hermin şi nu a avut inuta
gran-ioas la care s-ar fi aşteptat ceilal i. La prim rie i-au aşteptat sute de fani
şi de sporteri, pentru c studiourile Fox r spândiser acest zvon, f r ştirea lui
Marilyn, ire le ceruse s fie discre i. O ceremonie mai fastuoas ar fi fost prea
mult intru Marilyn în acea perioad . Tot atunci, Marilyn i-a cerut lui Joe
DiMaggio 1 lucru neaşteptat. Dac murea înaintea lui, acesta accepta s îi
aduc flori la lormânt în fiecare s pt mân ? Joe a acceptat, având în vedere
faptul c William îwell îi f cuse acelaşi jur mânt actri ei Jean Harlow.
Noua familie DiMaggio şi-a petrecut luna de miere în or şelul Paso
Robles, în de miere care nu a durat îns foarte mult. ţuplul a plecat apoi, la
începutul lui februarie, într-o c l torie de afaceri ntru Joe) în Japonia. La
aeroport, presa a observat c degetul lui Marilyn era ndajat cu o atel . P rea s
fie rupt. Marilyn a spus c se „lovise pu in” şi c fusese martor. „A auzit o
pocnitur .” Totul p rea oarecum suspect. ţând au uns la Tokyo, au fost
surprinşi de puhoiul de oameni care îi aştepta acolo: mii! Fani într-una dintre
scenele cele mai haotice v zute de Marilyn pân atunci, a evident faptul c era
iubit de publicul din toat lumea şi acest lucru era U in însp imânt tor. În
ceea ce-1 priveşte pe Joe, acesta nu a fost deloc încântat e primire. Era clar c
popularitatea ei îl eclipsa chiar şi într-o ar str in . Toate ieste constat ri l-au
f cut pe Joe şi mai ursuz şi mai dezagreabil. La conferin a e pres organizat în
cinstea lui, pentru promovarea sportului pe care îl jucase, conferin pentru
care c l torise de fapt pân acolo, lucrurile s-au înr ut i Presa i-a adresat
aproape toate întreb rile lui Marilyn. El st tea lâng ea cu t: aer mai mult decât
dezam git.
Atunci când cuplul se g sea înc în Orientul îndep rtat, Marilyn a primit
d i partea generalului John E. Huli, şeful trupelor din Orientul îndep rtat,
invitat; de a participa la un spectacol pentru trupele din Coreea. Marilyn a fost
de acor îns Joe nu. ţei doi au avut o discu ie aprins care s-a încheiat cu
replica lui Jo „E luna ta de miere. Du-te dac vrei.” Iar ea s-a dus.
Turneul scurt a început pe 16 februarie şi solda ii erau înnebuni i de
fieca; dat când o vedeau pe Marilyn pe scen , cântând piese precum Kiss Me
Aga, şi Diamonds Are a Girl's Best Friend. În doar patru zile, a ap rut în fa a
câton mii de militari şi a avut un succes uluitor. Pentru ea a fost interesant
faptul < desf şura aceast serie scurt de concerte pe cont propriu: nu mai era
lâng i Natasha Lytess care s îi spun ce s fac , nici Darryl Zanuck, care s îi
spui cum trebuie s fie, şi nici Joe DiMaggio, care s îi spun c nu are voie.
Astl a avut prilejul s îşi dovedeasc singur c se poate prezenta în fa a unui
publi folosindu-se de propriul instinct şi c poate chiar cânta, lucru de care nu
fuse: niciodat sigur şi pe care nu-1 f cuse niciodat în fa a unui public atât
de va^ A avut multe de câştigat din experien a aceasta şi s-a sim it mai
împ cat cu sii ca oricând.
Şi nici m car nu a avut emo ii. Era ca şi cum fusese l sat s se descurci
folosindu-şi propriile abilit i, iar rezultatul a fost foarte bun. „Sim eam c în;
apar in mie îns mi”, va spune ea mai târziu. „Am avut pentru prima dat în
viaI. Mea senza ia c oamenii m acceptau şi m pl ceau aşa cum sunt. Şi asta
în i dorisem dintotdeauna.” în finalul ultimului s u spectacol, Marilyn le-a spus
solda ilor: „Şi acum ni i întorc la cea mai important persoan din via a mea:
Joe. Vreau s întemeie o familie şi familia este mai presus de carier .”
La întoarcerea so ilor DiMaggio în America, pe 24 februarie 1954, lucruri
Ir au decurs ca de obicei: probleme peste probleme. Rela ia nu mergea deloc bin
între cei doi. Înc se mai sim ea faptul c DiMaggio nu se putea împ ca C.
Succesul lui Monroe. De exemplu, atunci când ea i-a vorbit de turneul din
Core i şi a exclamat: „N-ai mai auzit niciodat aplauze ca alea!” Joe i-a
r spuns: „Ţ. I da, am auzit.” P rea c acesta dorea s îi aminteasc faptul c ea
nu era singur i vedet din familie. ţu siguran , Joe nu dorea ca so ia lui s
devin o vede! I mai mare decât era deja, pentru c , dup spusele lui, nu
credea c ar face fa ; ţei doi au început s lupte pentru viitorul lor, încercând
s încadreze cariera c în planurile lor de cuplu c s torit. Marilyn încerca s
r mân optimist . „T iubesc de simt c îmi sare inima din piept”, i-a l sat ea lui
Joe un bilet în 195< „îmi doresc ca într-o zi s fii mândru de mine ca persoan
şi ca so ie a ta şi c mama viitorilor t i copii. (ţel pu in doi! M-am hot rât.)”
Tot în aceast perioad , în timpul unei c l torii în Los Angeles, Joe l-a
sun; pe prietenul s u, impresarul Norman Ţrokaw, care îi f cuse cunoştin cu
Marily; ft*
MARILYN MONROE
) 1950. Joe i-a spus c are nevoie s stea de vorb cu el. ţei doi s-au
întâlnit I Polo Lounge de la hotelul Beverly Hills şi s-au aşezat la o mas din
spate. LiMaggio p rea foarte nefericit. „Nu mai ştiu ce s fac, Norm”, a spus el,
din ce i aminteşte impresarul din conversa ie. „O iubesc, dar nu îi pot accepta
cariera. Rreau s renun e, dar ea nu vrea.”
Norman a meditat pu in asupra problemei prietenului s u, apoi a spus:
„Joe, is -m s î i explic ceva, în calitate de impresar. În branşa asta nu exist
nici actri care ar renun a la Clark Gabie sau Tyrone Power sau Spencer Tracy
entru vreun b rbat. De fapt, nu ştiu nici o actri dispus s renun e la cariera
J plin ascensiune, la fel cum nici tu nu ai fi renun at la cariera ta sportiv
jainte de vreme.” Norman a continuat: „ţe-ar fi dac tu te-ai str dui s spargi
[cordul de cincizeci şi şapte de lovituri şi în via a ta ar intra o fat care i-ar)
une: „Nu, trebuie s te opreşti la cincizeci şi şase. Nu po i merge mai departe
entru c nu vreau eu.„ ţum ai reac iona în situa ia asta? Joe DiMaggio a stat
secund pe gânduri. „Nu mi-am pus niciodat problema aşa. Acum în eleg.„ Ei
bine Joe, aşa st treaba”, a conchis Norman. „ sta e terenul pe care joci,
rietene. Nu o s renun e la carier cum nici tu nu ai renun at înainte s fii
reg tit s o faci. Deci, trebuie s te obişnuieşti, c dac nu, î i jur c o s o
pierzi.”„
Joe i-a mul umit lui Norman de sfat. Va încerca s îl urmeze. Îns nu îi
va uşor. La scurt timp dup întrevederea cu Norman, Joe va scrie în jurnalul
s u îrsonal despre Marilyn: „F r gelozii. Nu uita cât de singur şi de nefericit
eşti, iai ales atunci când nu eşti cu ea.”
Spectacolul – cea mai bun afacere în martie 1954, când studiourile Fox
au hot rât c Marilyn nu era obligat joace în The Girl în Pink Tights, victoria
ei asupra studiourilor p rea complet .
I schimb, i-au oferit un rol secundar în Spectacolul – cea mai bun
afacere şi un
II mai mare în Şapte ani de c snicie. În plus, studioul i-a promis c îi
ofer un ttitract nou în august şi un bonus enorm, de o sut de mii de dolari.
P rea c arryl Zanuck îşi schimbase, în sfârşit, p rerea sau c cel pu in îşi
d duse seama
Marilyn era un lucru bun pentru studio şi c nu voia s o piard . Marilyn
a început lucrul pentru filmul Spectacolul – cea mai bun afacere l luna mai.
Acest musical prelucrat în CinemaScope, sunet stereo şi folosind ihnologia
Technicolor, având multe vedete în distribu ie, cu piese clasice Mnpuse de
Irving Berlin şi cu costume nominalizate la premiile Oscar, avea iccesul
asigurat. Pân la urm , în el jucau vedete precum Ethel Merman, onald
O'Connor, Dan Dailey Mitzi Gaynor şi cânt re ul de muzic pop Johnnie ay. În
acele vremuri de început al musicalurilor create la scar mare de c tre
rudiouri, organele de decizie de la F'ox ştiau c le lipsea un ingredient care s
fac pe cinefili s dea buzna în cinematografe: Marilyn Monroe. Şi, chiar dac
blul acesteia nu fusese înc scris în scenariu, el a fost ad ugat dup aceea, i
inându-se cont de toate discu iile în contradictoriu care avuseser loc când s
discutat de filmul The Girl în Pink Tights.
Un vers din coloana sonor a filmului îl descrie foarte bine: „Totul la el esi
atr g tor.” Filmul are o durat de 117 minute şi cuprinde şaisprezece nume;
muzicale, dintre care cel pu in jum tate sunt puse în scen într-un mod atât o
elaborat, încât este dificil s ne imagin m c s-ar mai putea crea ceva în zile
noastre care s se asemene cu acest film, chiar şi cu ajutorul IGC (imaginilor
graficii pe computer). Filmul ne spune povestea familiei Donahue, prezent |
scen între anii 1919 şi 1942. Numeroase musicaluri au scos la iveal , înc d
Epoca de Aur a Hollywoodului şi pân la mijlocul anilor 1960, faptul c public
aprecia cel mai mult poveştile despre familiile din show business: de la famil
Cuhan şi Foy, pân la Gypsy Rose Lee şi familia von Trapp – şi p rea c î,
conteaz dac poveştile erau adev rate sau nu.
Terry şi Molly Donahue (Dailey şi Merman), actori renumi i de vodevil, î
folosesc în spectacol cei trei copii, unul câte unul, din fraged pruncie, pân !
Adolescen . Îi vedem pentru prima dat pe to i cei cinci membri ai famili
Donahue, jucând împreun la Hipodromul din New York, într-o pies foar;
lung , apar inând Alexander's Ragtime Ţand. ţurând dup aceea, intr în scei
Marilyn, îmbr cat într-un costum micu de servitoare fran uzoaic , în roii
Victoriei Hoffmann, o garderobier de la clubul de noapte. Peste dou minut
aceasta d o prob pentru produc torul Lew Harrys, cântând şi dansând pe
pies. After You Get What You Want (You Don't Want It). Îmbr cat într-o rochie
alba şi transparent , care l sa s se vad o mare parte din trup, cu aplica ii de
bijutei. Şi ornamente brodate plasate strategic pe cr p tura pân la şold, cu
rochia mulai i şi cu o coroan din pene albe de egret , Marilyn era de o
frumuse e r pitoan
Filmul prezint apoi rela iile complexe care iau naştere între Victoria şi
familia Donahue. ţând personajele se împac şi îşi cer iertare, sentimentele
preiau coi, trolul şi cu to ii izbucnesc în lacrimi. Apoi urmeaz o scen
important interpn tat de cei cinci Donahue, Alexander's Ragtime Ţand.
Num rul evolueaz apei în piesa Spectacolul – cea mai bun afacere, iar cei
cinci membri ai familiei Donahue coboar împreun cu Vicky pe o scar
impun toare, mergând la unison şi cântând pe voci. Merman este îmbr cat
într-o rochie alb , de sear , f t; i bretele, în valuri. Gaynor este superb într-o
rochie roşie mulat , lung pân i 11 p mânt. Monroe este, de asemenea,
elegant , într-o rochie albastru închis, cu aplica ii argintii şi cu un decolteu
modest. Spectatorii au multe de admirat în acest film, Marilyn f când foarte
bine fa actorilor profesionişti Ethel Merman Dan Dailey şi Donald O'Connor.
Îns filmarea a fost bineîn eles pres rat cu probleme, cauzate în mare
pari' de Marilyn. Aceasta a fost bolnav de bronşit aproape pe tot parcursul
film rile' şi a fost diagnosticat şi cu anemie. Mai mult, dependen a ei din ce în
ce mai mare de somnifere şi de barbiturice devenise o problem real în via a
ei, afet tându-i performan ele actoriceşti. Era obosit şi aproape tot timpul
nefericita Şi, bineîn eles, întârzia foarte des.
Natasha Lytess, care era al turi de Marilyn în fiecare zi pe platoul de
filmare, p cum era de aşteptat, va sus ine mai târziu c , în aceast perioad ,
Joe o tea pe Marilyn şi c aceasta îi d dea detalii despre aceste lucruri
groaznice care se confrunta. Este greu de crezut c Lytess spune adev rul,
având în dere animozit ile dintre ea şi DiMaggio, îns al i apropia i ai lui
Marilyn şi iar persoane apropiate ale lui Joe au m rturisit: „Da, o mai p lmuia
din când când”, spune unul dintre cei mai apropia i prieteni ai lui Joe. „Şi nici
nu p rea îi este ruşine c face asta. Ne-a spus c Marilyn scoate tot ce e mai
r u din 1 şi c , de obicei, nu era genul acela de persoan . Spunea despre ea c
era sf at , egocentric şi c îl înnebunea de cap. Mi-a spus c se s turase s o
t cocoloşeasc şi c nu mai voia s îi aud poveştile care se învârt mereu în rul
ei şi numai al ei. Atunci i-am spus: „Joe, poate c ar trebui s divor a i.„ -a
privit ca pe un om nebun: „Nici nu m gândesc s o las s plece. S dea iba
dac îi dau drumul.„„
În c s toria cu Joe DiMaggio, se pare c Marilyn a repetat un tipar în
care a al turi de un b rbat care nu îi suporta dorin ele şi ambi iile. Diferen a
este acesta o şi abuza fizic şi era o persoan insensibil . De exemplu, Marilyn i-
a ferit odat în dar o medalie de aur pe care inscrip ionase un citat din Micul
'rtf, de Antoine de Saint-Exupery: „Dragostea adev rat nu poate fi v zut de
hi, ci de inim , pentru c ochii se pot înşela.” El şi-a aruncat o privire asupra
tatului şi a spus: „Şi ce naiba vrea s însemne asta?” „ţând acesta a venit pe
platoul filmului Spectacolul – cea mai bun afacere, a întâmplat s fie ziua în
care Marilyn filma scena sa important a Valului de Idur . Muncise foarte mult
la acest num r împreun cu instructorul cu care cea vocalize, Hal Schaeffer, şi
sunt convins c era mândr de rezultate. El a t pur şi simplu nemişcat, ca un
bolovan, cu o atitudine foarte nepl cut , fiind? Dent faptul c nu o sus inea”,
spune un membru al echipei de produc ie a ului. „Marilyn venea la filmare cu
vân t i peste tot şi trebuia s i le acoperim machiaj. Dac î i p sa de ea, şi sunt
convins c tuturor le p sa, voiai pur şi piu s îi spui: „P r seşte-1 pe b rbatul
sta. Acum!„ Te impresiona atât de re, încât tot ce î i doreai era s o strângi în
bra e şi s o protejezi.”
Şapte ani de c snicie în luna august, Marilyn a început s lucreze la
filmul Şapte ani de c snicie, New York. Mai mult decât oricare alt film al ei de
pân atunci şi decât oricare m al ei de atunci înainte, Şapte ani de c snicie a
conturat imaginea lui Marilyn cel mai mare sex-simbol din lume şi ca zei a
contemporan a iubirii, imagine care fusese asociat , cu mul i ani înainte, Rita
Hayworth. Filmul era inspirat dintr-o pies jucat pe Ţroadway, la teatrul
Fulton, pe 0 noiembrie 1952, pies care a avut un succes enorm, cu 1 141 de
reprezen ii cu casa închis . Piesa era scris tie George Axelrod şi îl avea ca
protagonist pe Tom Ewell, care a câştigat premiul Tony pentru cel mai bun
actor. Piesa fuse; cump rat ini ial de Paramount şi urma s fie proiectul lui
Billy Wilder, îns, atunci când Wilder a plecat de la acest studio, a luat şi
scenariul şi l-a dus studiourile Fox, unde a lucrat pentru acest film ca regizor,
coscenarist coproduc tor.
 În film, Ewell interpreteaz rolul lui Richard Sherman, director editorial, i
vârst de treizeci şi opt de ani, r mas singur în apartamentul s u din New Yo>
în timp ce so ia sa, cu care era c s torit de şapte ani, şi fiul s u erau pleca i1
îşi petreac vara în Maine. Sherman va subînchiria apartamentul de deasupi
unei blonde superbe care lucra ca animatoare de televiziune şi c reia, în filn i
se spune numai „The Girl” (Fata) – rol jucat de Marilyn Monroe – femeie < va
deveni rapid subiectul fanteziilor lui Sherman. Nu a fost nevoie decât c câteva
întâlniri scurte între cei doi, pentru ca Sherman s porneasc într c l torie
imaginar în stil Walter Mitty, închipuindu-şi c are o aventur cu „Fat; şi
imaginându-şi tot felul de situa ii aproape imposibile.
„Rela ia” devine atât de serioas în mintea lui Sherman, încât acesta s
transform într-un paranoic, imaginându-şi c so ia sa Helen (Evelyn Keyes
aflat în vacan , a aflat de infidelitatea lui imaginar . Restul ac iunii nu coi
teaz prea tare, spectatorul pierzând şirul evenimentelor cam de la jum tate
filmului. Nu mai este nevoie s spunem c Marilyn este uimitoare în fiecare
seen jucat .
Film rile au început la 1 septembrie 1954, la studiourile Fox, din Los
Angelc Prima scen din New York a fost „secven a rochiei care se ridic ”, filmat
pe 15 septembrie la ora unu noaptea. Imaginea cu Monroe, îmbr cat într-o
rochii realizat de designerul Travilla, de culoare ecru, cu spatele gol, aşezat
deasupra unei guri de aerisire de la metrou, şi cu rochia plisat care îşi ia
zborul în tim|> ce ea încearc amuzat , dar f r succes, s o in în jos, este
foarte bine imprimai.) în memoria colectiv a cinefililor din toate timpurile.
Cinci mii de curioşi au asistat la filmarea acestei scene la intersec ia dintre
strada 52 şi Lexington, în apropierea teatrului Trans-Lux. Din p cate, Joe
DiMaggio a fost unul dintre ei.
Întrebat de Walter Winchell, care se pare c încerca s afle reac ia lui Joe
c i s o consemneze în articolul s u, ce p rere are, so ul lui Marilyn a mers pe
platoi i s asiste la filmare. În timp ce o privea pe so ia sa care juca atât de
provocatoi chiar dac era clar c totul f cea parte din scenariu, s-a înfuriat.
Ţilly Wilder, i descris privirea de pe chipul lui DiMaggio ca pe o „privire a
mor ii”. ţhiar daca Marilyn a purtat din modestie dou perechi de lenjerie
intim , lumina reflec toarelor tot dezv luia mult mai mult decât şi-ar fi dorit
Joe. James Haspiel prezent, de asemenea, la filmare, îşi aminteşte: „Trebuie s
m rturisesc c nu am avut nici o problem , am v zut perfect prin chilo eii
transparen i ai lin Marilyn. În majoritatea fotografiilor care au fost publicate şi
care fuseser f cut* în seara aceea nu se v d asemenea detalii. ţred c au
filmat scena respectiv, de cincisprezece ori şi mi s-a p rut foarte palpitant s
v d aceast scen intima jucat în repetate rânduri. În orice caz, în eleg perfect
furia lui DiMaggio itr-adev r, Joe a stat acolo cu o privire acr . ţa s spun ceva
şi în ap rarea lui arilyn, cred c în cabina ei nu erau lumini la fel de puternice
ca reflectoarele: pe platou, astfel încât s poat observa exact cât de mult
puteau vedea ceilal i.”
DiMaggio a plecat apoi repede la hotelul St. Regis şi şi-a aşteptat so ia s
se toarc dup o zi de lucru. Apoi şi-a v rsat toat furia acumulat asupra ei,
lmuind-o de mai multe ori. Alterca ia dintre cei doi a fost atât de zgomotoas ,
icât persoanele cazate la hotel s-au adresat conducerii, de team s nu se în-
Imple ceva foarte r u. Natasha, cazat în camera de al turi, a fost atât de
[armat , încât a b tut tare în uşa so ilor DiMaggio. „E totul în regul ?” a strigat
i, deşi cunoştea, bineîn eles, r spunsul. Uşa s-a deschis brusc şi în fa a ei
st tea) e, cu fa a congestionat şi ochii ieşi i din orbite. „Pleac de-aici!”, i-a
spus el ervos., Vezi- i şi tu m car o dat de treaba ta.„ în aceeaşi sear , Marilyn
şi Joe or lua cina cu Milton şi Amy Greene. Ambii au observat vân t ile de pe
spatele i Marilyn. În ziua urm toare, Gladys Witten, o coafez de la studio, a
v zut imnele violen ei de pe umerii lui Marilyn, dar „acestea au fost acoperite
bine machiaj”, a povestit ea.
„Asta a fost pic tura care a umplut paharul”, îşi aminteşte Stacy
Edwards, ire se întâlnise cu Joe prin New York, mai devreme, în ziua aceea.
„Din câte m auzit, Joe i-a tras vreo câteva. Şi a fost urât de tot. Dup ce a lovit-
o, Marilyn a spus c i-a ajuns şi c voia s pun cap t c sniciei. ţred c am
stat de vorb I Joe dup vreo trei s pt mâni de la incident şi l-am întrebat ce se
întâmplase noaptea aceea. Acesta mi-a spus: „Trebuie s recunosc c lucrurile
au cam pat de sub control. Dar m enervase mult prea tare. Nu-i p sa
niciodat de rerea mea şi voia s fac pur şi simplu ce o t ia pe ea capul.„
Asta era ÎMaggio. Era un dr gu atâta timp cât toate mergeau dup bunul lui
plac. Dac , devenea o persoan rea. ţa s v spun sincer, când am aflat c o
b tea pe [arilyn Monroe, mi-am pierdut orice form de respect fa de Joe. M-
am gândit 1 sinea mea: „ţum poate s dea cineva într-o fiin atât de
frumoas ?„„
Câ iva ani mai târziu, Marilyn a recunoscut în fa a stilistului ei, Sydney
ruilaroff, foarte renumit pentru coafarea vedetelor de la Hollywood: „Joe m-a
atut de dou ori. Prima oar l-am avertizat: „S nu mai faci asta niciodat . Nu
s suport aşa ceva.„ Şi a doua oar , când a fost de fa la filmarea unei scene
ixy pentru filmul Şapte ani de c snicie, m-a luat la palme în camera noastr de
Otel. Pân la urm , am strigat: „Pân aici!„ Nu ştiu cum poate un b rbat s
iveasc o femeie vulnerabil şi slab , pur şi simplu, nu în eleg.”
So ii DiMaggio au p r sit New York pe 16 septembrie. În ziua urm toare,
[arilyn nu a mai ap rut la studio. Doctorul a spus c era la pat, cu o r ceal
Uternic . Avea s se întoarc la lucru de abia dup patru zile. ţhiar şi Darryl
anuck, care fusese destul de crud în privin a comentariilor la adresa vedetei le,
Monroe, regreta lucrurile care se întâmplau în via a ei personal . I-a trimis bilet
regizorului, asigurându-1: „Unii actori joac foarte bine, îns nici un actor în
acest film nu poate compensa cu personalitatea lui Marilyn.”
Billy Wilder a rezumat cel mai bine farmecul lui Marilyn în cuvintele pe
ca i le-a spus biografului Donald Spoto: „Aceasta avea un instinct înn scut can
înv a cum s citeasc o replic comic şi cum s îi dea un plus de farmec, i
element special. Niciodat nu a fost vulgar , nici m car într-un rol care pui <
deveni foarte uşor vulgar şi î i d dea o stare foarte pl cut când o vedeai,
ecran. În câteva cuvinte, avea o calitate pe care nu o mai avusese nimeni pâ
atunci, cu excep ia Grettei Garbo. Nimeni.”
Lucrul cel mai impresionant cu privire la rolul interpretat de Marilyn în
filn Şapte ani de c snicie este acela c a reuşit s -şi separe activitatea
profesion; de necazurile din via a personal . Acesta este un lucru pe care îl pot
face do vedetele adev rate: dau totul în fa a camerelor, chiar şi atunci când ar
p rea. Nu mai au nimic de dat. A intrat în pielea personajului „Fata” ca şi cum
s-ai n scut pentru rolul acesta. De o frumuse e copleşitoare, aceasta ştie foarte
bi ce efect are asupra b rba ilor şi chiar face glume pe seama acestui lucru. În
glumele sunt despre ea şi nu despre b rba i. Melissa Anderson, ziarist la Viile
Voice, a scris: „Prezen a lui Monroe te captiveaz atât de tare, încât, atunci cân
nu este pe marile ecrane, aştept m, întrebându-ne cu ner bdare: „Unde ai
pleca doamn DiMaggio?„„ în mare parte a filmului, aceasta apare îmbr cat în
alb, iar în una d fanteziile lui Sherman apare pentru scurt timp în nişte
pantalonaşi scur i n> pastela i şi într-o c maş de noapte vaporoas .
Se pare c aceast vestimenta ie avea rolul de a eviden ia puritatea
virgina i a personajului interpretat şi lipsa total de gânduri necurate. ţoafura
ei cu p i. I scurt şi ondulat, realizat de Helen Turpin, va r mâne foarte
cunoscut de i lungul vremurilor şi va fi asociat cu Marilyn tot restul vie ii
sale.
Dup toate acestea, problemele emo ionale au preluat controlul asupra
lin Marilyn în timpul film rilor. Se spune c acestea, împreun cu clasicele sau
întârzieri şi a preg tirii superficiale pentru rol (un raport ne arat c trebuia s
repete cam de patruzeci de ori o singur scen pân ieşea), au ad ugat
cheltuieli de în< i un milion de dolari la bugetul de trei milioane dou sute de
mii de dolari destinai întregului film. Cu toate acestea, filmul a acumulat un
profit considerabil pent 111 studiourile Fox, de dou sprezece milioane de dolari
la box office. Scena static cu faimoasa rochie care flutur şi care l-a enervat la
culme pe Joe a devenit emblema filmului şi echipa de marketing a studiourilor
Fox a decretat c aceast emblema trebuia redat la o m rime de şaisprezece
metri. Enorma imagine a lui Monroe i fost apoi decupat şi aşezat cu ocazia
premierei filmului în fa a teatrului de stai Loew în Times Square. Şi nu este de
mirare c a f cut senza ie.
Marilyn divor eaz de Joe
Era conştient de faptul c trebuia s fac acest lucru, dar asta nu a
simpi ficat decizia pe care trebuia s-o ia. Povestea cea mai cunoscut este c
Marih a sunat avocatul, pe Jerry Geisler, şi i-a spus c doreşte s divor eze.
Îns arybeth ţooke, care lucra în acea perioad pentru Geisler, are o variant
total Iferit . Aceasta îşi aminteşte: „ţu to ii ştiam c Marilyn Monroe este, în
Dntinuare, foarte îndr gostit de Joe, dar c el o b tea. ţu toate acestea, nu
Dia s renun e la el. Trebuie s m rturisesc faptul c – Jerry nu ar fi vrut s
ştie Imeni asta – Marilyn l-a sunat din New York şi i-a spus c este posibil s
oreasc s se separe de Joe, îns nu era înc sigur . ţând s-a întors în Los
ngeles, aceasta nu îl mai suna pe Jerry ca s îi cear actele de divor . Probabil I
se gândea c va discuta cineva cu Joe şi lucrurile se vor îmbun t i. ţ uta U
disperare o cale de salvare a c sniciei sale. Atunci Jerry i-a spus: „Uite, larilyn,
eu te plac foarte mult. Şi în calitate de prieten, trebuie s î i spun: d -1 e
nenorocitul sta afar din cas .”
Jerry nu era de obicei aşa. El reprezenta cele mai mari nume din
Hollywood niciodat nu le spunea p rerea lui personal cu privire la problemele
ispective. Îns , cu Marilyn Monroe, lucrurile st teau altfel. in minte c , atunci
ind a aflat ce se întâmpla, s-a sup rat foarte tare şi a spus: „Fir-ar s fie, îl
admir (arte mult şi pe Joe DiMaggio. Sau cel pu in îl admiram.”„
Pe 4 octombrie, Jerry Geisler, un b rbat trecut de prima tinere e, cu o
Bnstitu ie robust şi chel, era gata s îi dea lui „Joltin' Joe” DiMaggio actele de
vor . Marybeth ţooke continu : „ in minte c mi-a spus: „Doamne Dumne-[ule,
tocmai am sunat-o pe Marilyn ca s o întreb unde era Joe, ca s îi pot mâna
personal actele de divor şi ghici unde e? Acas cu ea!„ Se pare c cei doi cuiau
în continuare în aceeaşi cas , deşi am impresia c în dormitoare separate iu
poate la etaje separate. Jerry s-a dus la ei şi i-a dat actele lui Joe. Mi-a povestit.
DiMaggio a aruncat o privire asupra hârtiilor, a spus: „Mersi mult„, a desf cut
Sticl de bere şi s-a întors la televizor. Când s-a înapoiat la birou, Jerry s-a
ifundat într-un fotoliu. P rea sfârşit. L-am întrebat: „Eşti bine?„ El mi-a
r spuns: bcmai i-am spus lui Joe DiMaggio c Marilyn Monroe vrea s
divor eze. ţrezi. M simt bine?” Probabil în aceeaşi perioad , Jerry şi Marilyn i-
au trimis un let lui Darryl Zanuck, în care îi spuneau c DiMaggio nu mai avea
dreptul s itre pe proprietatea lui Marilyn. Înseamn c se terminase totul între
ei.
În ziua urm toare, era haos la casa lui Marilyn de pe Palm Drive, din
Ţeverly ills. Trebuia s m întâlnesc acolo cu Jerry ca s îi dau nişte acte şi nici
n-am itut s intru în cas de câ i reporteri erau în fa , aşteptând s sar pe
fereastr imul pantof. Am reuşit s intru pân la urm în cas şi chiar şi
în untru işunau oameni. ţasa era întoars cu susul în jos. Nu puteam s îmi
cred ochilor! Dezordine era – p rea c nu f cuse nimeni curat niciodat ! Erau
farfurii cu lâncare l sate de mult timp prin buc t rie şi prin sufragerie. Pe jos
era plin de itii goale de bere strivite. Haine aruncate peste tot. Scrumiere pline
cu lucuri de igar . O adev rat cocin . O persoan care lucra pentru Marilyn -
U mai in minte cine era – m-a l sat s urc sus în camera ei, unde ştiam c o l
îl g sesc pe Jerry. Mi s-a spus c Marilyn se sim ea prea r u ca s fie deranjat
lu, cu cuvintele lui: „S-a dat bolnav la pat.” Deci, am plecat. În seara aceea,
am vorbit cu Jerry, care mi-a spus: „Puştoaica asta e bolnav , ia pastile, e
trist , e într-un hal f r de hal.” în ziua urm toare, a avut loc conferin a de
pres . Iam vrut s m duc. Era ca la zoo.”
Marilyn a ieşit din cas în diminea a zilei de 6 octombrie pentru a se întâi
i cu presa, îmbr cat complet în negru: o bluz strâns pe corp, asortat cu
fus! Din gabardin , şi cu pantofi cu toc şi o curea neagr de piele. Se sprijinea
pe Jer; Geisler în timp ce acesta le-a spus reporterilor c : „Domnişoara Monroe
nu avea nimic de declarat în diminea a aceasta. V pot spune, în calitate de
avoC. Al acesteia, doar c a fost vorba de un conflict generat de importan a
carierei i celor doi, fapt care cere aceast regretabil separare.” în timp ce
reporterii strig; la Marilyn, aceasta p rea c se va pr buşi. „Nu pot declara
nimic ast zi”, a spi ea, aproape şoptit.; îmi pare r u, îmi pare r u.„ Apoi a
izbucnit în plan punându-şi capul pe um rul avocatului s u. Nici un reporter
nu sperase c asista la o scen atât de melodramatic şi plin de toate calit ile
necesare un< ştiri importante. ţhiar dac nu inten iona acest lucru, Marilyn
reuşea înto deauna s le ofere oamenilor un spectacol de calitate. Fotografiile
f cute la aci conferin de pres au f cut rapid înconjurul lumii. Din p cate, nu
fusese ni un spectacol. „în ziua aceea, Marilyn era la cap tul puterilor.„, a spus
Marybei Cooke. „Jerry a fost nevoit s o duc direct la cabinetul unui doctor,
unde i s-a mai prescris câteva pastile ca s poat face fa acestei zile. Apoi a
dus-o acas. Unde s-a culcat imediat. Nu voia s vorbeasc cu nimeni. in minte
c m-aia gândit: „Fata asta are doar dou zeci şi opt de ani. Cât timp mai poate
supravie i i cu stilul sta de via ?”„ într-adev r, era foarte greu s iei leg tura
cu Marilyn în aceast perioacia dificil şi nici chiar iubita ei sor Ţerniece nu a
putut s dea de ea. Din ace i motiv, pe 8 octombrie îi va scrie o scrisoare:
Drag Marilyn, Veştile despre tine şi Joe ne-au şocat pe to i şi ne-a p rut
foarte r u când am afle: ce s-a întâmplat. Ştiu c te sim i singur acum:
încearc s vii s ne vizitezi şi poai. Te putem ajuta s treci peste furtuna asta.
Ştiu c eşti tare ocupat , dar, dac ai putea veni aici m car pentru câteva zile,
sunt convins c te vei sim i mai bine
Noi trei am r mas aşa cum ne ştii, doar c pu in mai graşi şi mai b trâni,
ha ha! Mona Rae este foarte ocupat cu şcoala şi îi place foarte mult. Se
str duieşa mult s devin majoret pentru echipa de fotbal de anul acesta. Te
iubim mult d, tot şi sper m s te vedem curând.
Sora ta, Berniece
Dac Ţerniece ar fi ştiut ce lucruri ciudate se petreceau în via a surorii
sal< poate c s-ar fi str duit mai tare s o aduc în Detroit. Îns Marilyn nu îi
spune. Lui Berniece despre triste ea din via a ei. În primul rând, nu dorea ca
sora sa s1 fie îngrijorat din pricina ei. În al doilea rând, nu voia s îi ofere prea
mult orma ii, ca s nu fie p c lit de un reporter şi s fac totul public. De
fiecare t când st tea de vorb cu Ţerniece, încheia conversa ia cu urm toarele
vinte: „Te rog mult, promite-mi c nu vei da publicit ii lucrurile pe care i le un
acum.” Având în vedere experien ele prin care cele dou au trecut împre- , ar fi
fost normal ca Marilyn s nu îşi fac probleme cu privire la discre ia rorii sale.
Îns nu era cazul. O sor a lui Jim Dougherty a povestit presei nişte cruri
despre Marilyn şi, chiar dac Marilyn se putea sim i flatat de acele forma ii,
aceasta tot s-a sup rat. Ajunsese în punctul în care sim ea c nu mai ate avea
încredere în nimeni.
Sinatra
Una dintre persoanele în care avea încredere Marilyn în aceast perioad
era ank Sinatra. Lena Pepitone, camerista lui Marilyn, şi-a amintit c , în timp
ce tepta finalizarea divor ului cu Joe DiMaggio, Marilyn a locuit în casa lui
Sinatra p de câteva s pt mâni, pentru a-şi rec p ta echilibrul emo ional. O
mare rte din lucrurile amintite de Pepitone într-o carte scris de ea împreun
cu illiam Stadiem, intitulat Marilyn Monroe. ţonfiden ial, sunt discutabile.
Îns east amintire este real .
Este greu de stabilit când s-au întâlnit pentru prima dat Frank şi
Marilyn.
Fusese întotdeauna o admiratoare a lui Sinatra. Prietenul lui, Joey
Bishop, aminteşte de ocazia când Marilyn s-a dus s îl vad pe Frank la
ţopacabana, rin anii 1950„. „Eu îmi interpretam num rul şi, deodat , intr în
înc pere arilyn Monroe, cu o atitudine de parc ar fi fost patroana localului„, îşi
aminte Bishop. „Dup cum era de aşteptat, am pierdut interesul publicului.
Cine -mi mai dea mie aten ie când pe uş tocmai intrase Marilyn Monroe? În
sal mai era nici un loc liber, îns publicul i-a f cut loc, oferindu-i un scaun
roape de scen . M-am uitat în jos spre ea şi i-am spus: „Marilyn, parc te-am
gat s m aştep i în maşin .”„ La fel ca multe alte persoane care îşi amintesc
mentul în care au întâlnit-o pe Marilyn, Joey a exagerat. Povestea real este
Marilyn era cu un grup de prieteni în New York şi s-a hot rât c vrea s îl
„uite cântând pe Sinatra, la ţopa. Îns nu mai erau bilete. „Ei şi?„ a spus ea
'etenilor s i. „Ce importan are? Ţineîn eles c putem intra.” Atunci Marilyn
luat un taxi împreun cu prietenii s i şi s-au dus la clubul de noapte. Deîndat
a v zut-o, conducerea localului a f cut tot ce le st tea în putin ca s-o 'measc
pe Marilyn împreun cu prietenii ei. Au adus o mas şi i-au f cut loc clubul
plin ochi. Sinatra era deja pe scen , şi nu Ţishop, dup cum povestise 1 din
urm , şi, în timp ce angaja ii de la Copa aşezau masa chiar în fa , într-un l
liber, Frank s-a oprit din cântat, i-a f cut cu ochiul lui Marilyn şi şi-a ntinuat
spectacolul.
În aceast perioad (în 1954), Frank Sinatra era nefericit din cauza
eşecu-i c sniciei cu actri a Ava Gardner, despre care se spune c era iubirea
vie ii lui.
Acum, cei doi se consolau unul pe altul dup pierderile suferite de
fiecare: Frai se consola dup desp r irea de Ava Gardner, iar Marilyn, dup cea
de J< DiMaggio. Un alt prieten al lui Frank, Jimmy Whiting, îşi aminteşte:
„Maniera foarte dependent de Frank. Îl suna mereu noaptea, târziu. Ea spun*
deseori: „Dac am o problem , exist o singur persoan care m poate ajui
Frankie.„ Iar atitudinea lui Frank era de tipul: „Hei, dac pot s ajut o tip ajut.
E o puştoaic de treab .„„
Jim Whiting îşi aminteşte un lucru comic despre Sinatra. „Aflase c . Şi
voi ce a lui Marilyn se vedea pe sub lenjeria ei, atunci când a filmat scena t:
filmul Şapte ani de c snicie, în care îi zbura vântul fusta. Atunci a f cut rost; o
copie a filmului şi a invitat un grup mare de prieteni ai s i ca s îi vad . Şi voi
ce. Am stat cu to ii în întuneric şi ne-am uitat la film, tot aşteptând ner bdare
scena cu pricina. Pân la urm , rochia începe s se ridice şi cu to ne holbam cu
gâtul întins ca s vedem mai bine. Rochia e ridicat , e sus de toi şi nimic. Nici o
şti i voi ce. Nu se vedea! Frank a spus: „Fir-ar s fie! Dac dorea cu adev rat s
se vând biletele la filmul sta, ar fi trebuit doar s arate. Şti i voi ce-ul.„ Doar
c Frank nu a spus „şti i voi ce„.”
Dup ce au început s locuiasc împreun , atât Frank, cât şi Marilyn,
recunoscut c erau în continuare îndr gosti i de foştii lor so i. De aceea, peni o
perioad , nu s-a întâmplat nimic de natur sexual între ei. Pur şi simplu, er,.
Dou persoane singure. Frank nu era interesat de nimic altceva, chiar da>
prietenilor le era greu s cread c locuia în acelaşi apartament cu cea mu
frumoas şi mai dorit vedet de cinema f r s aib rela ii intime cu ea.
Îns Marilyn nu avea obiceiul s stea îmbr cat prin cas . To i cei care i
cunoşteau bine ştiu c aşa era. Spunea mereu c se sim ea mai bine dezbr ca;
i şi prietenii şi persoanele care lucrau pentru ea se obişnuiser s o vad „a a
naturel”. Iar în perioada petrecut în casa lui Frank, aceasta nu şi-a schimb.
11 obiceiul. Dup spusele unui prieten al lui Sinatra, se pare c , într-o
diminea a. Frank s-a trezit şi s-a dus la buc t rie în pantaloni scur i şi a dat
peste Marih n care st tea în fa a frigiderului deschis cu degetul mic în gur ,
încercând s hota rasc dac voia suc de portocale sau de grepfrut. Era
dezbr cat . „Oh, Frankie a spus ea oarecum jenat , „nu ştiam c ai obiceiul s
te trezeşti aşa devreme „Şi aici s-a încheiat rela ia platonic dintre cei doi”, a
povestit Jimmy Whitin; 1, „Mi-a spus c a avut-o chiar în buc t rie, pe uşa de
la frigider. Mi-a zis: „Frate nu am mai f cut dragoste aşa niciodat . E o femeie
fantastic .”
De fapt, Frank avea în perioada aceea probleme cauzate de impoten .
Mult prea mult b utur . Alcoolul îi distrugea complet via a sexual . Era deja
pn a b trân s mai bea în halul acela şi apoi s poat face fa şi în pat. Lucrul
sta îl frustra extrem de tare pentru c Sinatra se mândrise întotdeauna c ştie
a satisfac o femeie.”
Se pare c Marilyn l-a vindecat pe Sinatra de impoten , cel pu in pentru
> perioad . A spus c nu o interesa cât de mult dura şi c tot ce conta era ca <
s reuşeasc , pân la urm , s fac fa celor începute. Din punct de vede'
Sxual, erau un cuplu foarte inovator. De exemplu, dup spusele
prietenilor lui inatra, acesta a între inut într-o noapte rela ii intime cu Marilyn
pe acoperişul otelului Sands, deasupra Las Vegas Strip1. Este interesant faptul
c , într-un bilet Eire dateaz din 30 mai 1959, trimis de Jack Entratter
angaja ilor care se ocupau U siguran a hotelului, povestea ni se confirm . În
bilet st scris: V rog s ine i Dnt de faptul c trebuie s îi permite i domnului
Sinatra accesul dou zeci şi atru de ore din dou zeci şi patru pe acoperişul
hotelului Sands. Domnul Sinatra t va folosi cu discre ie de acest avantaj,
invitându-şi ocazional prietenii în acest >a iu. V mul umesc.„ „Când a mers
vestea prin birou c Marilyn şi Frank au avut o ceart pentru Ţ aceasta îi
m rturisise sub influen a alcoolului c , în timp ce se chinuia s îl indece de
impoten „se pref cea c se simte bine” şi nu avea nici un fel de itisfac ie
sexual „, povesteşte Wesley Miller de la firma Wright, Wright, Green: Wright,
„Frank a fost foarte sup rat în urma acestei m rturisiri şi se pare c spus:
„Doamne Dumnezeule, dac nu o pot satisface, ce m pot face cu ea? E ce-o fi
trebuit s îmi spun asta? Era neap rat necesar s ştiu? La naiba, nu Diam s
ştiu.”„ (în timp ce Frank a primit confesiunea lui Marilyn ca pe un front la
adresa masculinit ii sale, ceilal i, care o cunoşteau mai bine, au spus i rareori
era satisf cut în urma unei rela ii sexuale şi c aceast problem era însecin a
numeroaselor sale probleme psihologice.) în ciuda tuturor problemelor pe care
le-a avut cu aceasta, Frank a fost întot-eauna de p rere c Marilyn era
inteligent , sexy şi o persoan interesant , 'rank spunea c Marilyn era ca un
meteorit.”, povesteşte actri a Esther 'illiams, „şi c nu se putea ab ine s nu fie
fascinat de drumul parcurs de: easta. ţhiar dac ştiai c se va lovi de p mânt
şi va arde, nu ştiai cum se vor tâmpla toate acestea. Îns ştiai c o s fie o
c l torie plin de peripe ii. Singurul lotiv pentru care Sinatra nu s-a implicat
mai tare în rela ia cu Marilyn a fost, up spusele sale, pentru c înc nu era
ref cut dup rela ia cu Ava. Era prea irând şi oricum nu mai dorea s se
implice din nou într-o rela ie cu o actri , i f cuse singur aceast promisiune.”
 Oricât de bine s-ar fi în eles Marilyn şi Frank, tot se mai certau din când
în ind. Odat , aceasta a intrat, f r s îşi dea seama, dezbr cat într-o camer
care Frank juca poker cu nişte prieteni. Sinatra s-a înfuriat foarte tare. „Mişc -
i indul la mare înapoi la tine în camer ”, a certat-o el, care întotdeauna
fusese tarte curtenitor. Îns nu putea ine niciodat sup rarea prea mult. O
iubea cu Jev rat pe Marilyn, chiar dac nu era îndr gostit de ea, şi îi în elegea
sl bi-unile. Era în mod evident foarte fragil şi delicat , tr s turi pe care acesta
nu aprecia în mod normal la o femeie. Nu le permisese niciodat femeilor sale
ixul vulnerabilit ii, îns cu Marilyn era altceva. Ea era special .
Dup incidentul de la jocul de poker şi dup plecarea prietenilor s i,
Sinatra a dus la ea în camer şi, dup cum îşi va aminti Marilyn mai târziu:
„m-a
1 Parte a Las Vegas Ţoulevard South (ti.tr.) s rutat pe obraz şi m-a f cut
s m simt foarte pre uit . De atunci înainte, m-ai aranjat întotdeauna frumos
pentru el, chiar dac nu venea cineva la noi i vizit .”
Razia de la uşa greşit
Perioada petrecut de Marilyn acas la Sinatra nu a durat prea mult. ţei
d< nu au avut niciodat o rela ie romantic , deşi se iubeau cu adev rat. Aceas
a plecat destul de repede din apartamentul lui, fiind din nou pe cont propri
ţam tot în aceast perioad , în via a ei a intrat un alt poten ial pretendent, în
nici aceast rela ie nu a avut sor i de izbând . Este vorba de Hal Schaeff<
profesorul de canto din ultimele filme în care jucase. El era cel ce concepu
punctul de atrac ie al filmului Domnii prefer blondele, adic num rul muzic
uimitor al lui Marilyn intitulat Diamonds Are a Girl's Best Friend (Diamantele
su cele mai bune prietene ale unei fete). ţei doi flirtau de mult vreme. Schaefft
care se pare c avea la rândul lui problemele sale de ordin sentimental, se sim '
foarte frustrat când vedea c Marilyn nu voia ca lucrurile dintre ei s evoluez
încercând chiar s se sinucid .
Probabil c Schaeffer a sperat c , odat ce va afla ce încercase s fac
Marilyn se va hot rî s îi stea al turi. Lucru pe care l-a şi f cut. Îns , în timp
petrecut la c p tâiul acestuia în spital, Joe a f cut noi crize de gelozie. Acu: c
Marilyn nu mai era a lui şi c povestea cu Sinatra se încheiase pentru momeiv
aceasta nu mai era stabil din punct de vedere emo ional şi a apelat la ajutoi i
lui Hal. Este greu de imaginat c ce s-a întâmplat între ei doi a fost un luci i
serios pentru ea, îns pentru el ştim sigur c a fost. Pentru ea, a fost o reia i-
scurt care a scos-o din starea în care intrase. În acest timp, Marilyn devenii
deja foarte dependent de somnifere, prescrise f r nici o re inere de medicii
studioului, încât este posibil ca ea s nu mai fi judecat limpede. În orice
ca/Schaeffer era o persoan cumsecade, blând , în eleg toare şi foarte creativi
total opus lui DiMaggio.
ţând Joe DiMaggio a aflat c Hal Schaeffer f cea parte acum din via a Iu
Marilyn, pur şi simplu nu a putut accepta acest lucru. ţum îndr znea fosta S.
So ie s îl înlocuiasc atât de repede? Timp de câteva s pt mâni, împreun 11
bunul s u prieten Frank Sinatra, a f cut ce fac deseori prietenii buni atunci
câm sunt puşi în fa a unei pierderi pe plan sentimental: încep s comploteze
împoi 11 va noii rela ii. „Noi, foştii, trebuie s ne aliem”, i-a spus Frank lui Joe.
„Dec las -m pe mine s m ocup de asta şi o s vezi c nu o s mai vrea s
divor ez-Dup aia o s vad calea dreapt şi o s termine cu Hal.” în ziua
urm toare, Frank a dat câteva telefoane şi pân la urm i-a fo recomandat o
companie numit ţity Detective and Guard Services. Unul dini -detectivii care
lucrau la aceast companie se numea Joe Dougherty (f r n o leg tur cu Jim
Dougherty). Acesta îşi aminteşte: „Termenul pentru divor e at pentru data de
27 octombrie. Sinatra ne-a angajat cam cu o s pt mân ainte şi ne-a spus:
„Vreau s o urm ri i pe Marilyn şi pe nemernicul sta cu re umbl , un oarecare
Schaeffer sau poate şi cu al ii, s îi prinde i cu mâ a-n c şi s le face i poze.
Apoi, Joe DiMaggio o s le foloseasc şi o s fie din nou preun cu tipa asta.„
Eu m gândeam: „Dac asta nu o s-o îndep rteze de tot nevast -sa, nu mai ştiu
ce s zic. M dep şeşte cum crede el c o s se întoarc meia asta la el.” Dar
serviciul e serviciu şi am fost de acord, am încheiat ntractul şi am pornit la
treab .
Am f cut ce am fost pl ti i s facem. Am urm rit-o pe Marilyn prin tot
oraşul ta nenorocit aşteptând-o s se întâlneasc cu tipul sta. Ea îşi d duse
seama suntem pe urmele ei şi sunt sigur c s-a enervat din cauza asta, pentru
c , un moment dat, s-a ciocnit şi de un copac pentru c încerca s scape de
noi. T dat , a trecut pe roşu şi era cât pe-aci s dea peste o femeie în vârst cu
un rucior de cump r turi. ţând a ieşit din maşin ca s îşi cear scuze de la
meia respectiv , am început s îi facem poze, gândindu-ne c vom avea cel in
câteva poze bune cu Marilyn pe care s lu m nişte bani, la un moment daT. C
stau s m gândesc la toate astea acum, a fost o treab murdar . I-am pus
„crofoane în maşin . I-am pus microfoane în apartament. I-am pus şi lui micro-
ane în maşin şi în apartament. Nu ştiu ce rela ie era între ei, dar nu am inut
nici m car o informa ie, cât de mic , pe care s o poat folosi DiMaggio potriva
ei la divor . În cazul în care cei doi se întâlneau, n-am nici o idee unde întâmpla
asta.”
Hal Schaeffer confirm : „Ne urm reau peste tot. Era o situa ie foarte
neplata şi întortocheat . Marilyn era îngrozit . Nu ştiu cum putea un b rbat s
îi asta unei femei. Toate confirmau pur şi simplu faptul c a f cut bine s se
spart de el.”
Pe 27 octombrie, Marilyn, din nou îmbr cat în negru, îns cu m nuşi
albe CU perle, s-a înfiin at în fa a judec torului şi a povestit detaliat motivele
cererii divor . „ţhiar în noaptea de dinainte de divor , Joe s-a dus la ea acas
ca s erce s o conving ”, povesteşte Marybeth ţooke. „Lui Jerry [Geisler,
avocatul nu i-a venit s cread cât tupeu a putut avea DiMaggio şi a fost
surprins şi faptul c Sidney Skolsky a aranjat întâlnirea dintre cei doi. Nu avea
nici un s. To i cei care ineau la Marilyn voiau s vad rela ia aceasta încheiat ,
nu lungit . Din fericire, Marilyn s-a inut tare. I-a spus lui Joe c s-a terminat,
a plecat, mai furios ca oricând.”
În sala de judecat , Marilyn a spus c DiMaggio era o persoan „rece şi
iferent ” fa de ea şi c treceau zile întregi f r ca acesta s schimbe dou rbe
cu ea. „Rece şi indiferent?” Acesta nu era Joe DiMaggio. Problema era c era
exact opusul, se înfierbânta şi se înfuria tot timpul pentru c nu putea fita de o
rela ie aşa cum şi-ar fi dorit cu Marilyn. Aceasta a continuat, larând c stresul
generat de c snicia lor a f cut-o s se simt r u, în repetate duri. Marilyn a
povestit c s-a oferii s renun e chiar la carier , dar şi aşa Joe nu putea fi
mul umit. Când era so ul ei prin preajm , ea nu avea voie nici m (s
primeasc musafiri.
Inez Melson, care se ocupa de gestionarea afacerilor lui Marilyn, chema
ca martor la divor , a povestit c asistase la o scen în care „DiMaggio a împin
şi i-a zis s nu îl mai bat la cap.”1
Natasha Lytess declarase mai demult c avea câteva lucruri de zis şi c
spi c le va putea declara vreodat în sala de judecat , dar Melson i-a spus c -
era nici momentul, nici locul s spun ce credea despre rela ia dintre Moni şi
DiMaggio. Joe DiMaggio nu şi-a f cut apari ia în sala de judecat . Marilyi
primit divor ul, iar actele urmau s fie definitivate într-un an. Povestea
încheiase aici? Nu chiar.
„Dup pronun area divor ului, credeam c treaba noastr s-a sfârşit”, a
sp Joe Dougherty. „îns Sinatra şi DiMaggio aveau în continuare planuri pent
Marilyn. DiMaggio a spus c poate Marilyn nu s-a întâlnit cu Schaeffer înait de
divor , pentru c era prea inteligent . Acum, c totul se încheiase, era sig c ea
se va vedea din nou cu el. Şi voia în continuare s îi prind asupra faptul „De
ce?„ l-am întrebat. Joe a spus: „Cine eşti tu s m întrebi toate astea? Peni c
vreau s îmi bat joc de ea, de aia. Acum eşti mul umit?„ Ei bine, motiv invocat
de el nu m-a convins şi, de aceea, m-am retras. Îns compania peni care
lucram voia bani şi m-a înlocuit pur şi simplu cu un alt detectiv, can i
continuat s o supravegheze pe Marilyn.”
Pentru a în elege exact cât de gelos era Joe DiMaggio, trebuie s avem: 11
vedere detaliile unui eveniment ce a devenit cunoscut de-a lungul anilor srl>
denumirea de „The Wrong Door Raid” (Razia de la uşa greşit ). Acesta a avui loc
în noaptea de 5 noiembrie 1954. Frank, Joe şi Hank Sanicola, un prieten al lui
Frank, luau masa în restaurantul lor italienesc preferat, Villa Capri, când şei ni
de sal , Ţilly Karen, a venit la masa lor şi a spus c cineva îl caut la telefon |
< Sinatra. Acesta s-a dus s vorbeasc şi, din ce a povestit mai apoi Sanicola,
Fra i I s-a întors şi a spus: „Hai s mergem, b ie i. Au g sit-o pe Marilyn cu
nemerni cui la în apartamentul unei cucoane, în Hollywood.” Cei trei, care
b user cei cam mult înainte, au fugit f r s mai pl teasc nota. ţând au ieşit
din restau rant, şeful de sal a venit alergând dup ei. „Pl tim mai târziu.
Doamne Dumn zeule”, a exclamat Sinatra. „D -o naibii”, spuse Billy Karen,
„sta i c vin cu voi Vreau şi eu s vin.”
Cinci minute mai târziu, Sinatra, DiMaggio, Sanicola şi Karen s-au
întâlnii cu cei doi detectivi, au urcat pân în fa a apartamentului respectiv şi,
cu un pici< >i al voinicului DiMaggio şi un um r puternic al lui Sinatra, uşa a
fost imedi i
1 S-a spus, deseori, de-a lungul anilor, chiar şi într-un editorial din
octombrie 20(> din revista Vanity Fair, c Inez Melson fusese angajat de Joe
DiMaggio ca „spi< în tab ra advers , lucrând pentru acesta în secret (Melson a
ap rut în peisaj ci. În aceeaşi perioad cu DiMaggio). Îns declara ia dat de
aceasta la dive împotriva lui Joe pare s demonstreze c nu îi era tocmai loial
acestuia, chi dac s-ar fi dovedit c fusese angajat la recomandarea lui Joe.
 As din â âni. D dur buzna cu to ii în apartament, unul dintre ei
strigând: - i labele de pe Marilyn Monroe!„, altul urlând „Te-am prins cu mâ a-n
sac. A terminat cu şmecheria!„ Dar ce crede i? Greşiser apartamentul. Şi de
aici mele de „Razia de la uşa greşit ”. S rmana femeie care locuia în acel
aparta-ent era deja b gat bine în pat încercând s a ipeasc . Trezit dintr-
odat de omotul uşii doborâte la p mânt, de un grup de h ndr l i care urlau şi
de urile orbitoare, aceasta s-a ridicat din pat, şi-a adunat hainele la piept şi
apoi ipat atât de tare încât a fost auzit de la trei str zi distan 1.
Ast zi, la mai mult de cincizeci de ani de la întâmplarea cu pricina, Hal
haeffer povesteşte c era într-adev r împreun cu Marilyn într-un apartament
n blocul respectiv, dar evident c nu în apartamentul în care au p truns prin
ac ie Sinatra şi Joe. „ţred c , dac m g seau în noaptea aceea împreun cu
arilyn, n-aş mai fi acum în via ”, a spus acesta. „Am aflat c au intrat în
artament şi au început s distrug tot ce g seau în cale, adic , ce s zic, rba ii
ştia erau nişte matahale. Noi am auzit tot din apartamentul în care ne am,
care apar inea unei eleve de-ale mele. Marilyn s-a speriat groaznic de tare.
Spus: „Iisuse Hristoase. Hal, trebuie s plec m de aici. Dac ne g seşte Joe,
omoar pe amândoi.„ Am reuşit s ieşim printr-o uş din spate, pentru c en ia
lor era îndreptat momentan în alt parte. Nu pot spune c am amintiri a
frumoase din seara aceea.”
Frank Sinatra s-a declarat foarte ruşinat din pricina acestui şir de
evenimente, n la urm , el fusese cel care angajase firma de detectivi care a
dat-o în bar .
„în ziua urm toare, a venit la noi la birou şi era atât de nervos, încât, jur
c '-a fost fric r u de tot”, povesteşte Joe Dougherty. Venise cu înc trei
matahale mi-a spus: „Ave i noroc c nu distrugem toat cl direa asta din
temelii.”„
La mul i ani dup incidentul respectiv, a izbucnit o controvers generat
de ari ia poveştii în revista ţonfidential. În februarie 1957, revista monden ce
zenta subiecte senza ionale va publica un articol intitulat „Motivul adev rat
divor ului dintre Marilyn Monroe şi Joe DiMaggio.” Drept rezultat, Comitetul
investiga ie al Senatului din ţalifornia a început o anchet în care doreau s e
cu exactitate de unde îşi primeau publica iile de scandal genul acesta de
orma ii şi care era leg tura dintre publica ii şi anumite companii de detectivi
rticulari lipsite de etic . Pe parcursul investiga iei, a fost interogat şi Frank
inatra, care luase parte la evenimente. Acesta a fost, dup cum era de aşteptat,
rios pentru c fusese b gat de mass media într-o astfel de problem . Oricum,
dispre uia publica iile de genul revistei Confidential şi nu îi p sa cum f ceau st
reporterii de informa ii de genul acesta. ţhiar dac nu a vrut s aib nimic e-a
face cu aceast poveste, a acceptat pân la urm , s dea declara ie.
1 Femeia i-a dat în judecat pe DiMaggio şi pe Sinatra, cerându-le dou
sute de mii de dolari şi primind pân la urm şapte mii cinci sute.
Aflat sub jur mânt, Sinatra a declarat c doar l-a dus pe Joe DiMaggio
locul infrac iunii şi c acolo s-au întâlnit cu doi detectivi particulari care fuses-
angaja i de DiMaggio ca s o supravegheze pe Marilyn. Frank a min it şi a s
inut c , în timp ce st tea lâng maşin fumând o igar , DiMaggio, Sania
Karen şi cei doi detectivi particulari au spart uşa de la apartament. De fapt, i
acel moment, to i actorii principali ai acelei întâmpl ri au început s nege 01
implicare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodat nimic şi ca şi cum sarma
femeie şi-ar fi imaginat totul. Din cauza acestor m rturii total opuse, juriul mai
chemat odat pe Frank s depun m rturie. Îns acesta avea povestea care va
r mâne b tut în cuie. Nu a schimbat nimic din prima m rturie, excep ia
faptului c a recunoscut c le pl tise detectivilor opt sute de dolari pen;
urm rire. Trebuia s recunoasc acest lucru, pentru c firma de detectivi a;
cecul semnat de Sinatra. Îns a spus c a pl tit din partea lui DiMaggio, care;
înapoiat mai apoi banii. Toat lumea min ea cu privire la cele întâmplate, ch; şi
Sheila Stewart Renour, în al c rei apartament erau ad posti i Hal Schaeli şi
Monroe.
Aceasta a sus inut c ea era în seara respectiv în apartament cu Marilyi
nu Hal. Deşi se poate ca ea chiar s fi fost acolo, îns în sufragerie, uitândn la
televizor, în timp ce Marilyn şi Hal se aflau în dormitor. Atunci înseamn şi
aceasta a min it sub jur mânt. Se pare c pentru niciunul dintre mam;
sperjurul nu înseamn mare lucru.
Înc un paragraf despre „Razia de la uşa greşit ”: aceast poveste ridicola
a marcat sfârşitul prieteniei dintre Frank Sinatra şi Joe DiMaggio. Sinatra a f<
a extrem de deranjat de faptul c a fost nevoit s petreac ore întregi într-o sa a
de judecat din Los Angeles, în timp ce DiMaggio, care locuia atunci în Florida
nu a fost nici m car chemat s depun m rturie. Sinatra a trebuit s treac
pun toate nepl cerile unei investiga ii, în timp ce DiMaggio a putut sc pa de toa
i a povestea f r nici o problem , mai ales dac ne gândim c Sinatra aranjase
toi ui pentru a-i face o favoare lui DiMaggio.
Marilyn la New York
Era timpul pentru o schimbare. Dup c s toria cu Joe DiMaggio, Marilyn
s a sim it copleşit de atâta triste e şi agita ie, încât a spus c i se p rea c nu
mui are la cine s apeleze. Îi era tare dor de m tuşa Grace. Când se plimba prin
1, i Angeles, o r scoleau tot felul de amintiri legate de locurile vizitate cu Grao
ţhiar dac era foarte apropiat de sora ei Ţerniece, rela ia lor se desf şura don
la telefon. Dac s-ar fi putut întâlni şi discuta în alte circumstan e, i-ar fi putui
povesti mult mai multe. Şi, în plus, Berniece avea propria sa familie şi probi
mele ei. Marilyn nu voia s o împov reze cu ale sale. ţât despre Natasha Lyte-
aceasta devenise atât de posesiv , încât îi era imposibil lui Marilyn s stea pi
preajma ei f r s izbucneasc vreun scandal între ele. Voia s îi dicteze via i
Marilyn, nu doar pe platou, ci şi pe cea personal . Munca al turi de ea
era: enuant , pentru c era greu s îi fii pe plac.
Pe de o parte, Marilyn se s turase de ea. Pe de alt parte, Natasha
avusese ca eleva sa s devin atât de dependent de ea, încât Marilyn nu mai
ştia ic poate s joace f r ajutorul ei. Hal Schaeffer era un b rbat cumsecade
şi; eleg tor, îns fusese o diversiune trec toare. Marilyn a fost atât de ruşinat
Razia de la uşa greşit „, încât de abia mai putea da ochii cu Hal. ţredea c , uce
haosul în vie ile tuturor celor care intrau în via a ei. Între timp, era bomb nit
de scrisori din partea mamei ei, Gladys. Primea aproape în fiecare zi: rug -n i
s o scoat din sanatoriu, înso ite de c r i şi broşuri de la Ştiin a Creştin , în
noiembrie 1954, Marilyn s-a internat într-un spital ca s se opereze, pentru
endometrioza de care suferea era din ce în ce mai dureroas . Nu era sigur
faptul c opera ia va avea succes, îns trebuia s încerce, pentru c se sim ea
ce în ce mai r u de la an la an. Dup externare, a luat o hot râre important :
'ea s se mute în New York. Spera c , în Manhattan, va schimba şi locul, şi
tocul. Se va muta la hotelul Gladstone, îşi va face prieteni noi, va merge la tru
şi se va bucura de libertatea oferit de un mediu nou şi interesant. Pe 7
ianuarie 1955, Marilyn a sus inut o conferin de pres în care şi-a un at
planurile şi începerea unei noi etape în cariera sa. În timp ce optzeci
reprezentan i ai presei luau conştiincioşi noti e şi f ceau fotografii (ar ta
traordinar, fiind îmbr cat într-o rochie alb de satin şi o hain asortat de
irmin , şi cu p rul acum platinat), Marilyn a anun at, în mod oficial, înte-ierea
unei noi companii. Pusese împreun cu un prieten, fotograful Milton ene,
bazele unei noi companii de produc ie numit Marilyn Monroe ductions. Ea era
preşedinte, iar el vicepreşedinte. A explicat c voia s îşi iseasc roluri bune în
proiecte care s îi merite aten ia şi, dac era posibil, s chiar produc torul
filmelor. „Vom aborda toate zonele de divertisment, dar am obosit s joc mereu
aceleaşi roluri cu tent sexual . Vreau s fac lucruri 1 bune. Trebuie s ai un
el în via ”, a spus ea.
În timpul aceleiaşi conferin e de pres , avocatul lui Marilyn a l sat s îi
scape iptul c aceasta încetase contactul cu studiourile Fox. Mai târziu, el a
spus c g sit o porti de sc pare din contract.
Directorii de la Fox au rugat-o s se mai gândeasc şi apoi au sus inut
propria ir conferin de pres , în care au spus c Marilyn avea înc leg turi cu
studioul, în punct de vedere legal, chiar dac era sau nu de acord. Mai mult,
aveau un 1 preg tit pentru ea. Ac ionând ca şi cum s-ar fi str duit s o fac s
îşi jnoasc lungul nasului, studioul a g sit pentru ea filmul intitulat How to Ţe
ivy, Very Popular, în care urma s joace rolul unei stripteuze. Ţineîn eles,
[arilyn va g si alte solu ii pentru aceast problem . În aceeaşi perioad , adic e
la începutul anului 1955, Marilyn a început s declare în fa a presei c dorea i
încerce rolul feminin principal din cartea Fra ii Karamazov, de Dostoievski,
iicru care nu a putut decât s surprind . Într-adev r, vor exista numeroase
reac ii inice. Mai târziu, în timpul unei alte conferin e de pres , un reporter a
întrebat-o dac se sim ea într-adev r în stare s duc la cap t ce îşi propusese.
Marilyr r spuns: „Dar nu vreau s interpretez rolul fra ilor, ci al Gruşenc i.
Este o fat; Ridicând din sprâncean , ziaristul a provocat-o pe Marilyn: „Spune
numi Gruşenca pe litere„. Vizibil enervat , Marilyn a spus: „ţaut -1 în
dic ionar.”
Natasha Lytess era în continuare în Los Angeles şi se întreba când oare
trimite Marilyn pe cineva s o aduc la ea. Din cuvintele scrise Helenei Albe
afl m punctul de vedere al Natashei cu privire la aceast situa ie: „Sunt re inu;
departe de domnişoara Monroe, de o distan de cinci mii de kilometri şi de '
cerc de vulturi. Nu ştiu cum s fac s ajung la ea şi trebuie s recunosc c
situa: aceasta este cumplit .” Natasha nu ştia înc faptul c Marilyn îşi f cuse
în sfâi curaj s scape de ea. Începuse s ia lec ii de actorie în particular cu
Constan Collier1 şi, la scurt timp dup aceea, cu Lee Strasberg, directorul de la
Act< Studio (Studioul actorilor), specialist în „metode de actorie”. Într-adev
Strasberg este cel care a început s o conving pe Marilyn c , dac îşi pi pune,
poate fi acel tip de actri care s fie acceptat într-o ecranizare dm >
Dostoievski. Dar era lucrul acesta cu adev rat posibil?
În anii 1950, exista un anumit segment de vedete de cinema consider;
clasice şi foarte talentate – segment în care erau cuprinse actri e preci:
Elizabeth Taylor, Joan Crawford, Bette Davis şi Katharine Hepburn. Când
gândea la ele, lumea le vedea ca pe nişte femei cu educa ie, cu clas . Îns i i era
acesta cazul şi când se gândeau la Marilyn Monroe – şi ea era conştient >.<
lucrul acesta. Publicul nu era atras de interpret rile sale clasice şi de compon i
mentul s u nobil, ci de atrac ia exercitat pe plan sexual. ţrawford şi Hepbu.
11 erau renumite atât datorit profunzimii gândirii lor, cât şi pentru stilul <!<
interpretare. Nimeni nu o considera pe Marilyn o persoan complex , ci don
extrem de atr g toare. Nimeni nu c uta profunzime la Marilyn, ci doar un
decolteu generos. Darryl Zanuck avusese oarecum dreptate în ceea ce o privi i
F cea ce ştia ea s fac mai bine – şi orice ar fi f cut în plus ar fi fost un luc; u
riscant. Îns ea era dispus s rişte – într-adev r, voia s rişte – dar va fi l sam
s fac asta? ţâteva roluri interpretate de-a lungul timpului sugeraser faptul
c Marilyn avea mai multe resurse decât cele exploatate pân atunci, îns alta
persoane erau de p rere c ar trebui s se mul umeasc cu succesul di: a
dobândit şi s r mân în banca ei. Îns Marilyn nu era genul acesta de
persoana Nu avea stare. Avea o imagina ie bogat şi nu voia s se mul umeasc
cu statutul dobândit pân în acel moment.
Aceast nemul umire o va afecta şi se va amplifica pe tot parcursul vie ii
sal-Din cauza faptului c sim ea c era v zut ca o blond f r nimic în cap,
creda
1 Collier era o actri de origine britanic , ce jucase în spectacole de
teatru, radio şi în filme şi care avea o preg tire cinematografic în stilul clasic.
ţa rolurile au început s se împu ineze, a trecut la profesorat. A lucrat doar
câte luni cu Marilyn, pentru c a murit la New York, în aprilie 1955, în vârst
77 de ani.
Nu poate avea nici cariera visat şi nici genul de rela ii pe care şi le dorea
– pân la urm , stilul de via pe care şi-1 dorea. Charles Casillo povesteşte:
„îşi aduse seama c va fi nevoie s se strecoare în parametrii unei alte imagini,
o agine ce îi va permite s se maturizeze şi s creasc în paralel cu rolurile sale
i s r mân în continuare Marilyn.”
Acum, la vârsta de dou zeci şi opt de ani, era hot rât s fac ceva
pentru -şi corecta imaginea pe care o avea, atât pe plan profesional, cât şi
personal, e aici şi leg tura cu Lee Strasberg, pe care o va stabili în 1955.
Versiunea lui trasberg a „Metodei” – inspirat din înv turile lui Stanislavski –
le cerea ctorilor s se foloseasc de „memoria sim urilor”, extras din
experien ele terioare. ţonceptul acesta îl ajuta pe actor s creeze un personaj
implicându-se ai mult şi dându-şi mai mult interes. Încrederea deplin a lui
Strasberg în emoria sim urilor va deveni destul de controversat . Acesta va fi şi
motivul ntru care membrii fondatori ai Teatrului de grup, precum Stella Adler şi
nford Meisner, au respins conceptul lui Strasberg şi au predat propriile
variante e metodei lui Stanislavski. ţhiar dac şi aceste noi concepte de
instruire erau azate tot pe sistemul lui Stanislavski, Strasberg şi adep ii s i nu
se vor da în turi de la ideea c autoanaliza şi medita ia asupra trecutului
personal erau en iale pentru oricine voia s devin un bun actor. Mul i actori,
precum James „an, Marlon Brando, Robert Duvall, Montgomery Clift, Sally
Field, Dustin offman, Paul Newman şi Sidney Poitier vor apela la acest studio în
numeroase tua ii din cariera lor.
„Tat l meu dorea s trezeasc tot ce era adânc îngropat în trecutul lui
Marilyn s ia din aceste experien e întreaga ei energie exploziv ”, a explicat
odat Susa, ca lui Lee Strasberg. „Pentru extragerea tuturor acelor elemente, ea
trebuia lucreze într-un cadru profesional, formal.” Marilyn s-a sim it atras de
teoriile i Strasberg. Pân la urm , era obişnuit cu faptul c Natasha Lytess
dorise totdeauna s o fac s se inspire din experien ele proprii, atunci când
era cesar s insufle interpret rilor sale o stare de triste e sau de confuzie – şi
chiar se împace cu propriul trecut pentru a putea deveni o actri mai bun . În
orice z, diferen a este c , fiind o persoan c reia îi pl cea s de in controlul,
atasha îi indica, de fapt, lui Marilyn la ce experien e s recurg , încercând, mai
uit, s manipuleze acele experien e – de exemplu, când a încurajat-o s mearg
îşi cunoasc tat l, ca s extrag din rela ia cu acesta elemente ce îi puteau de
ajutor în carier . Îns şi Lee Strasberg avea propriile sale probleme. ţhiar c
Marilyn s-a chinuit s îi urmeze indica iile, el era de p rere c Marilyn nu uşea
s îşi acceseze destul de bine suferin ele emo ionale trecute. „Lee era foarte
exigent cu Marilyn”, spune un coleg care a luat parte la aceste rsuri al turi de
Monroe. „ţred c vedea în ea o modalitate de a-şi reface puta ia.” într-adev r,
când Strasberg a devenit directorul artistic al Studioului acto-or, acesta a
sus inut c a instruit anumi i actori, cu care de fapt nu lucrase niciodat .
Atunci când Sanford Meisner, profesor de actorie şi fondator respectatului
Neighborhood Playhouse, a aflat c Strasberg sus inea c lucra cu actori cu
care lucrase de fapt Meisner, au ieşit scântei. În încercarea de clarifica situa ia,
Meisner a pus deseori în discu ie încerc rile lui Strasberg i a profita de pe urma
activit ii altcuiva, iar cei doi nu se vor suferi tot rest vie ilor lor.
„ţred c Lee era de p rere c , dac reuşea s fac din Marilyn Monroe o
ma actri , va fi privit ca un f c tor de minuni. În comunitatea teatral din Ne
York, Marilyn nu era v zut ca o actri adev rat , îns acesta s-a dat peste c;
s o transforme într-una.” „Se purta urât cu ea”, îşi aminteşte un alt coleg. „îi
spunea c „joac „ anumit scen „ca o persoan care nu a sim it nimic
niciodat „ şi s încerce interpreteze „ca o persoan care poate avea
sentimente„.”
Cu toate acestea, Marilyn se va dedica total cursurilor lui Strasberg -
studio, cât şi în particular, la acesta acas , chiar dac uneori sim ea c ceila
colegi o priveau mai mult ca pe o ciud enie decât ca pe o actri adev rat
De-abia mutat la New York, Marilyn a început s mearg s discute i
terapeuta Margaret Hohenberg. Aceasta îi fusese recomandat de Milton Green
îns Lee fusese cel care insistase ca Marilyn s fac psihoterapie. Mai mul
Hohenberg era un psihiatru cu care Lee Strasberg fusese de acord, ceea i
înseamn c acesta avea deja mult prea mult influen asupra lui Marilyi
Unele persoane începuser deja s se întrebe dac Lee nu era oare „noi i
Natasha”. Trecerea timpului ne va spune adev rul. Un lucru era sigur: poate i i
Lee Strasberg era un bun profesor de actorie, îns , în via a de zi cu zi, era la H
de derutat ca înv ceii s i – inclusiv Marilyn. „ţ minul nostru gravita înjurai
tat lui meu, al st rilor, nevoilor, aştept rilor şi nevrozelor sale”, îşi aminteşv
fiica sa, Susa. „îi înv a pe oameni s joace roluri, îns nimic nu se putea
compara cu teatrul ce se desf şura la noi acas . Întreaga familie era formai i
din str ini între care se presupunea c exista o rela ie intim .”
ţhiar dac Marilyn îşi mai analizase experien ele trecute, acum era mu
hot rât ca oricând s se în eleag pe sine, pe mama sa, precum şi celelale
influen e din via a ei. Fusese martora atâtor probleme emo ionale şi mentale I.i
ea în familie şi crezuse întotdeauna c va avea şi ea astfel de probleme, încai
sim ea c , prin terapie, avea un avantaj care nu fusese la îndemâna predea
sorilor s i. ţu alte cuvinte, dac ar fi sim it vreodat c îşi pierde min ile, i
putea recurge la anumite persoane sau metode şi ar putea face ceva s se
trate/-spre deosebire de Delia şi de Gladys.
Poate c era o decizie logic , îns , împreun cu introspec ia care se
desf ştt i i zilnic la cursurile cu Strasberg, a fost cu siguran prea mult şi prea
repede.
Multe persoane din noua via a lui Marilyn, care avuseser prilejul s -
cunoasc înainte, cum ar fi dramaturgul Arthur Miller, pe care îl întâlnise <
câ iva ani înainte de a începe aceste introspec ii şi cu care va p stra o leg ttn
râns de-a lungul anilor, erau îngrijorate din cauza schimb rilor bruşte de
rsonalitate ale lui Marilyn, care deveneau din ce în ce mai evidente. Într-ade-r,
combina ia dintre influen a lui Strasberg, care o încuraja s -şi sondeze icutul,
şi insisten a lui Hohenberg în aceeaşi direc ie f ceau din Marilyn o rsoan total
diferit , o persoan mult mai întunecat şi mai ursuz , care a zut mult vreme
c , dac se concentra pe suferin a şi pe nefericirea prin care cuse mai demult,
se va reg si pe sine şi va ob ine rezultate pozitive. Acum, sfârşit, toate aceste
speran e i se confirmau. Da, trebuia s se concentreze upra trecutului. Da,
trebuie s scoat totul la lumin zi de zi şi s se identifice evenimentele trecute.
Şi de ce nu ar trebui s exagereze cu toate acestea? Era şi cum g sise cheia
pentru a deveni o persoan şi o actri mai bun : suferin a De aceea, a început
s se concentreze zi de zi asupra eului s u mai trist şi ai întunecat. ţhiar dac
ea credea c descoperise o comoar în cariera sa ictoriceasc – şi poate chiar
aşa se şi întâmpla – problema era c nu va reuşi s ac peste acele sentimente
atunci când dorea şi zilele nu vor putea decurge lormal. Într-adev r, în lunile şi
chiar anii urm tori, va deveni din ce în ce mai leprimat şi suferin a din trecut
o va afecta foarte mult. ţum mai putea ea oare idormi dup o zi de rememorare
a suferin elor din via a ei? Bineîn eles c nu: uşea şi atunci trebuia s ia
somnifere. Apoi era nevoit s ia şi mai multe medi-mente pentru a putea face
fa activit ilor zilnice. Dac lucrurile nu mergeau a bine la cursuri sau la
terapie, aceasta avea nevoie de ceva ca s poat face, anxiet ii provocate, iar
un sedativ era perfect. „ in minte c m întreba: rei o pastil ?”, îşi aminteşte
un prieten, pe nume John Gilmore, „apoi b ga lâna în geant şi scotea un
pumn de pastile. Şi le punea pe toate pe mas : „Pe ta o iei ca s dormi, pe asta
pentru crizele de anxietate şi pe astea pentru.„ a foarte îngrijor tor.” Trebuie
men ionat îns faptul c , în anii 1950, nume-îşi actori şi actri e depindeau de
medicamente pentru a face fa unei zile de icru. De la Elizabeth Taylor şi pân
la Marlon Brando, Montgomery Clift sau ulah Bankhead, cu to ii erau
dependen i de un medicament sau de altul. Îns este medicamente luate în
exces nu aveau un efect pozitiv nici asupra vie ii, ici asupra carierei lor.
Acum pare ironic faptul c , în c utarea unei st ri clare şi limpezi, mintea
lui [arilyn a devenit şi mai înce oşat . Unele noti e luate de ea în timpul
şedin elor terapie scot la iveal faptul c era copleşit de dileme, confuzii şi era
întot-îauna groaznic de nesigur pe sine, nu neap rat din motive ra ionale.
„ţum iu de ce pot juca”, a scris ea într-o zi, „şi nici nu sunt sigur c pot face
acest cru: asta trebuie s în eleg. Tortura şi, s nu mai vorbim de întâmpl rile
de cu zi, suferin a nu o po i explica cu adev rat nim nui.” Marilyn a mai scris:
De ce mi-e oare team ? ţ nu o s m pot ascunde în caz c o s trebuiasc fiu
pedepsit ? De libido? S o întreb pe doctor H.„ Şi înc ceva: „Problema isper rii
din munca şi din via a mea: trebuie s încep s m confrunt cu ea în mod
continuu, s fac din munca mea un lucru consecvent şi care s aib o impo
tan mai mare decât disperarea mea.”
Ţerniece, sora vitreg a lui Marilyn, a observat schimb rile îngrijor toare
d> personalitatea ei şi va da mai degrab vina pe terapie decât pe cursurile ci
actorie, îns acest lucru se datoreaz faptului c Ţerniece nu a în eles men
dologia lui Lee Strasberg. Ţerniece a spus: „Marilyn nu a putut face fa un
astfel de metode de terapie. Nu a f cut decât s înr ut easc lucrurile. Nu
ajutat-o cu nimic.”
De fapt, pe parcursul anului 1955, când lec iile de actorie ale lui Marilyn;
devenit din ce în ce mai numeroase, aceasta a început s depind şi mai mu de
sfaturile psihiatrei sale. Faptul c Marilyn se baza foarte tare pe doctori:
Hohenberg ne sugereaz faptul c ea se sim ea, la un anumit nivel, incapabi s
fac fa propriei sale vie i. ţhiar dac a început terapia la insisten a I.
Strasberg, putea participa îns la şedin e doar o dat pe s pt mân . Îns ,
sfârşitul lui 1955, mergea deja de cel pu in trei ori pe s pt mân la psiholog: în
restul zilelor, o suna mereu pe doctori pentru a-i cere sfaturi.
În afar de introspec ie, Marilyn va mai fi tras înapoi de conflictele pe
ca1 le avea pe plan legal cu studiourile Fox.
Acestea vor continua pe parcursul întregului an, îns , la sfârşitul lui 195
Marilyn va ieşi în sfârşit victorioas . „Fox i-a oferit un nou contract: înc pati
filme pe parcursul urm torilor şapte ani”, spune Wesley Miller, de la firma ti-
avocatur Wright, Wright, Green & Wright. „Dac îmi amintesc bine, aceasi. 1
putea primi o sut de mii de dolari pentru urm torul film şi câte cinci sute tl
dolari pe s pt mân pentru cheltuieli. Marilyn avea şi dreptul de a fi sau nu tt
acord cu regizorul, cu subiectul filmului şi cu directorul de imagine: o reuşii 1
important pentru ea. Şi, nu în ultimul rând, avea drept de veto asupra filmeli
>i care i se ofereau, dac i se p rea c sunt lipsite de sens. Mai avea şi dreptul
tir a lucra la televiziune sau în teatru, în caz c dorea acest lucru.”
Cât despre compania „Marilyn Monroe Productions”, primele dou
proiect' ale sale vor fi versiunea piesei Sta ia de autobuz jucat pe Ţroadway, a
lui William Inge, cump rat de studiourile Fox. Urma o versiune a piesei lui
Teren o Rattigan, intitulat The Sleeping Prince. Ambele erau proiecte ce
meritau toat.1 aten ia şi erau demne şi de aceste timpuri şi de Marilyn, care se
str duise atu: de mult s se redefineasc în ochii celor de la Fox, cu care
încercase atât de mu 11 s negocieze. Marilyn a aflat c nu trebuia s se
mul umeasc cu imaginea tir fat frumuşic şi f r minte, chiar dac aceea ar
fi fost calea cea mai simplu pentru ea. Dup ce s-a aflat de acest nou contract,
un ziarist de la Time a seri1 „Avem aici dovada c Marilyn Monroe este un bun
om de afaceri”: laud de pr< 1 pentru o persoan despre care se crezuse pân
atunci c era o blond prostu .
Poate c m tuşa Grace avusese pân la urm dreptate. ţu privire la mult
lucruri. Într-adev r, oricât de complicat ar fi devenit via a Normei Jeane, Grai
Goddard o lua întotdeauna pe „nepoata” ei de guler şi o for a s simplifit
lucrurile şi s le vad într-o lumin mult mai pu in complex . Şi, iat c , acu i
îe Strasberg o certa pe Marilyn spunându-i c nu gândea şi nu sim ea destul, i
timp ce Grace îi spusese pân atunci c era foarte bine aşa cum era în mo-
ientul acela. Strasberg încerca, pur şi simplu, s adauge complexitate unei
femei c rei minte era deja mult prea aglomerat , în timp ce Grace încercase s
îi nişteasc gândurile oferindu-i sfaturi directe şi eficiente.
Poate c în elepciunea ei ar fi p rut rudimentar unui om ca Lee
Strasberg, ar s-a dovedit c era mult mai de valoare şi poate chiar mai
deşteapt . În vara e dinainte de a muri, Grace i-a spus lui Marilyn: „Ai deja în
tine tot ce î i: buie. Cum te vezi tu pe tine, aşa te vor vedea şi ceilal i. Nu e
nimic complicat, lorma Jeane. Trebuie doar s crezi în tine şi î i garantez c
ceilal i te vor urma.”
Arthur Miller în prim vara anului 1955, Marilyn a început un nou capitol
din via a ei, l turi de un b rbat care va fi una dintre cele mai mari iubiri ale
sale, drama-irgul Arthur Miller, a c rui pies , A View from the Ţridge {Vedere
de pe pod) se ca atunci în New York (lui Marilyn i-a pl cut atât de mult, încât s-
a dus s o id de trei ori.)
Miller era înalt şi slab, sem na cu preşedintele Lincoln şi avea un chip
care rea plin de în elepciune. Ochelarii mari şi expresia fe ei, mereu serioas ,
îl ceau s par o persoan f r umor, îns toate acestea aveau efectul de a-i
duce în eroare pe ceilal i. Era o persoan sensibil , care nu st tea mereu cu
îsul în c r i, aşa cum s-ar fi aşteptat ceilal i. Îi pl cea sportul şi aprecia foarte
uit timpul petrecut în aer liber. Nu putea fi considerat un b rbat ar tos, cel j in
dup standardele zilelor noastre, îns avea o prezen impun toare. Este
teresant faptul c b rba ii prefera i de Marilyn se încadrau în tiparele b rba ilor
jişnui i şi poate c şi acesta este un motiv pentru care ea era atât de apreciat e
b rba ii americani ai anilor 1950. Ideea era c orice b rbat „normal” din merica
avea şansa s fie cu una dintre cele mai frumoase femei din lume, ntru c
b rba ii cu care Marilyn avusese o rela ie nu erau tocmai ar toşi: Jim ugherty,
Johnny Hyde, Joe DiMaggio. Şi nici chiar Frank Sinatra nu era un irbat prea
frumos. Marilyn era interesat de profunzime şi nu de aparen e.
Marilyn a f cut prima dat cunoştin cu Arthur Miller pe platoul de
filmare î la As Young As You Feel, în 1951, când el venise acolo împreun cu
Elia Kazan, izan spera s regizeze piesa The Hook, o poveste cu subiect politic
despre icroci. ţei doi b rba i veniser în oraş ca s încerce s încheie un
contract cu cas de produc ie pentru realizarea filmului. Îns acest film nu va fi
ciodat realizat, pentru c a fost v zut ca o produc ie antiamerican în îrioada
în care trimiterea militarilor şi armelor americane era vital pentru zboiul
coreean. Miller – cu zece ani mai mare decât Marilyn – îşi va aminti, ai târziu,
de prima întâlnire cu aceasta, pe platoul de filmare: „Mişcarea pului ei m-a
şocat. Marilyn emana un fel de triste e care se îmbina ciudat cu toat
str lucirea şi tehnologia de pe platou şi cu confuzia aranj rii platou pentru
filmarea unei noi scene.”1
Romancierul, dramaturgul, eseistul Arthur Asher Miller s-a n scut
cartierul Harlem din New York, în luna noiembrie a anului 1915. În 1944, câşt
> Premiul Na ional al Breslei Teatrale pentru piesa The Man Who Had All the
Lu în ciuda aprecierilor publicului din New York, piesa va fi retras dup doar
ş, reprezenta ii. Câ iva ani mai târziu, Miller va publica primul s u roman, Fot
despre antisemitism, lucrare nu foarte apreciat . Apoi a adaptat pentru tt
viziune Three Men on a Horse a lui George Abbott şi John C. Holmes. Îi
succesul va veni odat cu lucrarea sa intitulat All My Sons, jucat în New Yo
la teatrul ţoronet. Piesa a fost regizat de Elia Kazan, cu care Miller va ave
rela ie personal şi profesional de durat . All My Sons a câştigat Preni
ţercului ţriticilor de Teatru din New York, în 1947. Piesa datorit c rei; devenit
foarte cunoscut se intituleaz Death of a Salesman (Moartea unui cor voiajor), a
c rei premier a avut loc pe Ţroadway în luna februarie 1949, regiz; de
asemenea de Kazan. Moartea unui comis voiajor a câştigat şi Premiul Te pentru
ţea mai bun pies şi Premiul Pulizer. Când a cunoscut-o pe Marih Miller era
c s torit şi locuia pe ţoasta de Est împreun cu so ia şi cei doi co| în perioada
în care Arthur Miller a început s se întâlneasc cu Marii Monroe, el avea mari
probleme, fiind urm rit constant de House Un-Americ ui Activities Committee
(HUAţ). Este greu s afl m exact de ce natur ei.ni problemele lui Miller cu
HUAC. Unele rapoarte sus in c era sub investiga ie în< i din 1944, pur şi
simplu pentru c era privit ca un scriitor şi o persoan publi. I influent . ţând
a scris All My Sons, FŢI a spus c piesa era „o propagatul i ascuns ”, doar
pentru c povestea despre cineva care vindea piese defe<; < For elor Aeriene
Americane. În 1949, FBI-ul a declarat c piesa Moartea uum comis voiajor era
„o imagine negativ a vie ii americane”. Se pare c FŢI-ul a aut o problem şi
cu piesa The Hook, care, odat ajuns la Hollywood, se va lovi < le tot felul de
obstacole. Oricum era sigur faptul c J. Edgar Hoover era împoi 11 va lui
Arthur Miller, persecu ia fiind din ce în ce mai înverşunat dup piesa lui Miller
intitulat The ţrucible.
1 Momentul în care s-au întâlnit Marilyn şi Arthur Miller are, la fel
caRashonn >N. Mai multe variante cunoscute. Cei mai mul i sunt de acord
asupra unui aspe i a avut loc în timpul film rilor de la As Young as You Feel.
Nu se ştie îns cum < U-to i actorii se întâmplase s fie în platou în acelaşi
timp. În memoriile din 1*„M scrise de Elia Kazan, A Life, se precizeaz c
ţharles Feldman d duse o petrei* i< în cinstea lui Miller, petrecere la care
Kazan nu a putut participa, şi la care e! Ii rugase pe Miller s o ia pe Monroe.
Apoi exist versiunea relalat în memor; -lui Miller din 1987, lucrarea intitulat
Timebends (Grove Press). Miller a scris; vizita pe platoul de filmare la As Young
as You Feel a fost f cut la cererea tatu1 n lui, care-1 rugase s treac pe la
actorul Monty Woolley („bete noire”), care ji unul dintre rolurile principale în
film. Varianta lui Marilyn Monroe despre iân care l-a întâlnit pe Miller r mâne,
dup ştiin a noastr , necunoscut .
The ţrucible fusese inspirat de experien a prietenului lui Miller, Elia
Kazan, a ap rut în fa a HUAţ în 1952. De team s nu fie inclus pe lista
neagr Hollywood, Kazan a numit opt persoane din Groul Theatre – o companie
urnit de teatru din New York – despre care a spus c s-ar putea s fie eresate
pu in de istoria Rusiei şi în special de revolu ia rus . HUAţ a consi-at aceste
indica ii ale lui Kazan ca pe nişte indica ii ale membrilor Partidului munist,
lucru care, cu siguran , nu era adev rat. Discutând despre efectele ivit ilor
HUAţ, Miller a dezvoltat ideea pentru The ţrucible, o pies alegoric , mparând
activit ile HUAţ cu vân toarea de vr jitoare din Salem. Premiera piesei a avut
loc pe Ţroadway în ianuarie 1953. Dup debutul sei, Miller a fost, mai mult ca
oricând, privit ca un simpatizant al Partidului munist, ca unul care nu se
gândea c prin piesele sale sfida guvernul. P rerea Aţ a fost sus inut şi de
faptul c Miller participase în anii '40 la întâlnirile iitorilor comunişti.
În acea perioad , starea de paranoia era mare, americanii tr ind sub
teama rmanent fa de un imaginar regim comunist. Panica a fost alimentat
de dia şi de anumi i guvernan i, precum Hoover.
De fapt, în acea perioad , o persoan public trebuia doar s sugereze
faptul ştia o persoan de na ionalitate rus sau c aprecia ceva din cultura
rus , ntru a fi etichetat ca antiamerican sau ca simpatizant al comuniştilor,
via a devenind iadul pe p mânt. Îns Miller avea s mearg şi mai departe. În!
Tate de gânditor intelectual, cu viziuni liberale, el chiar cunoştea câ iva membri
partidului şi era interesat s afle cât mai multe despre comunism – şi aceste
ruri au fost de ajuns ca s fie etichetat drept comunist. ţând Miller şi-a heiat,
pentru o perioad , prietenia cu Kazan, din cauza m rturiei acestuia, Urni i
membri ai presei conservatoare au fost convinşi de faptul c el împ rt anumite
idei cu cei nominaliza i de Kazan – lucru care era adev rat, dar mai în sensul în
care Miller era de p rere c nu ar fi trebuit date nume şi nu ntru c el credea
c ar fi fost comunişti.
Între HUAC şi supravegherile constante ale FBI-ului şi investiga iile cu
privire persoanele publice cum ar fi Arthur Miller, este de mirare faptul c
institu iile tului îşi mai f ceau treaba. La un moment dat, a fost investigat
chiar şi Luciile 1. Oricât de dure ar fi fost organiza iile HUAC şi FBI la începutul
anilor 1950, urm ririle presupuşilor comunişti, vân toarea de „pinkos” şi de
simpatizan i unişti, situa ia a atins apogeul odat cu ridicarea mişc rii conduse
de sena-1 Joseph McCarthy din Wisconsin, care s-a folosit de postul s u de
preşedin-al ţomitetului de Senat ca scen personal pentru lansarea atacurilor
asupra enilor din toate p turile sociale, cu o abordare „blând ” fa de
comunişti, derea sa în dizgra ie a fost la fel de infam ca ridicarea sa
spectaculoas , acesta d blamat de c tre Senatul Statelor Unite ale Americii, în
1957. Dup premiera piesei The ţrucible, lui Miller nu i s-a mai eliberat
paşaportul ntru a putea merge la premiera din Londra; problemele sale, îns ,
nu s-au cheiat aici. Când s-a ap rat, prin iniermediul piesei View from the
Ţridgeân care un docher d în vileag doi imigran i ilegali HUAC va reac iona
prin i supraveghere şi o h r uire şi mai mare. Walter Winchell, prieten al lui J>
DiMaggio şi persoana care l-a ajutat pe Joe s urm reasc filmarea scenei t
rochia din filmul Şapte ani de c snicie, lucru care l-a înfuriat într-atât de mi pe
Joe încât s o bat pe Marilyn, de abia aştepta ca Arthur Miller s îşi anun
divor ul în februarie 1956: „ţea mai renumit vedet blond de cinema ei acum
iubita elitei intelectuale de stânga.”
De ce a fost investigat Marilyn de c tre FŢI
Numeroase persoane s-au întrebat, de-a lungul timpului, de ce a fost
supu Marilyn la atât de multe investiga ii din partea FBI-ului. Pare un lucru
abera s fie v zut ca o amenin are la adresa siguran ei na ionale, având în
vede imaginea sa de blond prostu . Deci, cum a început oare totul?
La FŢI exist teancuri întregi de documente despre Marilyn. În octombi
2006, au mai fost lansate înc nou zeci şi şapte de astfel de acte, odat >
începerea campaniei de acces liber la informa ie, majoritatea acestor acte fiii
marcate ca probleme de „Securitate intern ”. În cercet rile efectuate peni:
conceperea acestei c r i, am examinat cu grij toate aceste documente voi
minoase şi am descoperit c Marilyn a început s fie supravegheat de c tre I-V
în 1955, din cauza apropierii sale din ce în ce mai mari de Arthur Miller.
Din aceste documente mai constat m şi c J. Edgar Hoover îşi pierduse i
siguran min ile în anii 1950, sau cel pu in dac ne gândim la obsesia sa <
unele vedete aveau de-a face cu mişcarea comunist . Ţineîn eles c Hoover iu
era interesat doar de Marilyn – era interesat de întregul Hollywood, inclusiv d>
Abbott şi Costello (cine putea şti c Ţud Abbott de inea o mie cinci sute de filnn
porno?) ţât despre Marilyn, trebuie s avem în vedere urm toarele lucru i
consemnate în dosarul 100-422103 din 1 iunie 1956: „Domnişoara Monroe M
va muta la New York în a doua jum tate a anului 1956. ţonform planuriloi
prezente, Marilyn Monroe îşi va termina lucrul la filmul intitulat Sta ia d<
autobuz înjur de 25 mai 1956. Dup aceea, cam în jurul datei de 6 iulie 195<>
aceasta se va deplasa în Anglia, unde pl nuieşte s joace într-un film al turi
c!< Laurence Olivier.”
Nici ziarista bârfitoare Hedda Hopper nu ar fi putut face un raport atât d
precis!
Mai târziu, dup ce Marilyn va începe rela ia cu John F. Kennedy, dosare
1* despre ea vor deveni şi mai stufoase, fiind pline nu doar de tot felul de acte
informa ii, ci şi de prostii. Majoritatea dosarelor au numele şi locurile secrei
zate, ca şi cum s-ar fi putut afla c ara urma s fie sau nu cotropit de
comuni: din faptul c Marilyn lua cina cu domnul X şi doamna Y.
Iat adev rul: nimic din toate astea nu au nici o relevan . O mare parte
dini i membrii FBI-ului se ocupau de bârfe şi zvonuri şi nu de strângerea de
informai; eale. Un informator tr snit putea declara orice despre o vedet şi
declara ia lui ra consemnat imediat în dosarele FŢI. Acesta este motivul
pentru care aceste osare îi deruteaz atât de mult pe unii istorici. Sunt pline
ochi cu tot felul de >resupuse scandaluri şi aproape c nu se mai poate citi
nimic printre rânduri, ns o mare parte din vin o avea paranoia lui J. Edgar
Hoover, transmis agen-ilor s i, cu to ii îmbr ca i în parpalace, cu aparate de
fotografiat, urm rind-o) e Marilyn Monroe pe platourile filmului „Sta ia de
autobuz cam înjur de 25 mai 956”. ţu cât ne baz m mai pu in pe aceste
consemn ri din dosarele FŢI-ului, u atât vom în elege mai bine ce se petrecea
în via a lui Marilyn Monroe.
Marilyn Monroe şi Arthur Miller, ambii urm ri i de agen iile
guvernamentale, iu devenit foarte repede apropia i. Atât de apropia i, încât, în
testamentul lui Marilyn, semnat de aceasta pe 18 februarie, îi l sa moştenire o
sut de mii de lolari. Era o sum extrem de mare oferit unui b rbat cu care
doar ieşea în oraş, leci se poate spune c acest lucru ne sugereaz c Marilyn
sim ea c avea un riitor al turi de el.1
Sta ia de autobuz în februarie 1956, Marilyn Monroe s-a întors la Los
Angeles şi a început ucrul la noul ei film intitulat Sta ia de autobuz. Acesta a
fost prima coproduc ie IU nou înfiin ata companie Marilyn Monroe Productions
în parteneriat cu tudiourile 20th Century-Fox. Marilyn a închiriat, împreun cu
vicepreşedintele AMP, Milton Greene, so ia lui, Amy şi fiul lor, Joshua, o cas în
cartierul Vestwood din Los Angeles. Luna urm toare, la data de 12 martie,
Marilyn îşi ra lua în mod oficial acest nume. Norma Jeane Mortensen a devenit
în mod ificial Marilyn Monroe. „Sunt actri şi numele meu a fost pentru mine
un landicap”, a spus ea atunci când a cerut schimbarea numelui. „Folosesc
numele ie care vreau s -1 ob in şi legal, Marilyn Monroe, deja de mul i ani şi
acum sunt unoscut pe plan profesional cu acest nume.”
Film rile de la Sta ia de autobuz vor începe în luna aprilie în Phoenix.
Marilyn im ea c acesta era cel mai important rol al ei, un rol extrem de valoros
pentru ariera sa actoriceasc , şi şi-a dat toat silin a ca s le demonstreze celor
de la bx c nu aveau de ce s le par r u c respectaser toate condi iile puse
de ea.) up marele succes al filmului Şapte ani de c snicie, cei de la studio
fuseser aarte inspira i şi cump raser drepturile asupra comediei Sta ia de
autobuz, din 955, a lui William Inge, câştig toare a premiului Tony. Piesa
regizat de Harold Ilurman a debutat la Music Ţox la 2 martie 1956, având-o în
rolul principal pe [im Stanley în rolul lui ţherie, o cânt rea de la cârcium
care insista c are
1 în acelaşi testament, va mai stipula faptul c mama sa, Gladys Ţaker
Eley, va avea cheltuielile acoperite pentru şederea în sanatoriu „tot restul vie ii
sale”, îns aceasta nu va primi mai mult de dou zeci şi cinci de mii de dolari.
Voce. Piesa a fost jucat de 478 de ori, fiind interpretat pentru ultima
dat 1. Winter Garden, la 21 aprilie 1957.
Dup ce Fox a cump rat drepturile pentru realizarea filmului, l-a
desemna pe George Axelrod, autorul scenariului de la Şapte ani de c snicie, s
seri* scenariul adaptat dup piesa lui Inge. Apoi a fost selectat regizorul Joshua
Logan de pe Ţroadway, care avea rolul s îi îndrume pe actori prin toate etapei
filmului. Din motive necunoscute, locul de desf şurare al ac iunii piesei a fos
mutat din Kansas City în Phoenix şi Sun Valey, Ketchum, Idaho, pentru scenei
din aer liber, şi poate şi din motive financiare. Al turi de Marilyn, în film ma
juca Don Murray, care a debutat ca un cowboy musculos şi nesuferit, pe num
Bo, rol pentru care acesta va primi o nominalizare la premiile Oscar.
În afara veteranilor din teatru George Axelrod şi Josh Logan, regizorul cai
se ocupa cu distribuirea rolurilor s-a dus pe Ţroadway ca s caute noi taleni
pentru rolurile secundare: Arthur O'Connell (Virgil), Betty Field (Grace) şi Eilee
Heckart (Vera).
Subiectul filmului Sta ia de autobuz poate fi rezumat în câteva propozi ii:
ti cowboy macho în vârst de dou zeci şi unu de ani, care nu avea înc şcoa I
vie ii, c l toreşte din Montana în Arizona pentru un rodeo şi acolo g seşte u
„înger” de fat . Aceasta este enervat de încerc rile lui neexperimentate
neîndemânatice de a o cuceri, dar respingerile ei îl fac s se înc p âneze şi ma
tare. În cele din urm , fl c ul o r peşte şi o ia cu autobuzul ca s o duc la
ferm sa. Pe drum, vor face un popas într-o sta ie de autobuz. Fata este
oripilat , da: se sensibilizeaz atunci când el îi compar numeroasele ei
experien e cu barba i: cu lipsa lui de experien e intime. „Este cel mai dulce
lucru pe care mi l-a spu cineva vreodat ”, suspin ea, acceptându-i cererea în
c s torie.
Aspectul lui Marilyn a fost modificat în mod vizibil pentru acest rol, chiai
dac frumuse ea şi sex-appealul ei nu au fost câtuşi de pu in afectate. Cheru
este o cânt rea la cârcium care lucreaz noaptea şi doarme ziua, din ace a
motiv având un ten palid, realizat cu succes de specialistul în machiaj, Allan
Snyder, cu ajutorul unei pudre de amidon din porumb şi a unui ruj de culoau
roz pal. Transformarea va fi complet cu pu in rimei şi cu un creion de
sprânceia maro-deschis, care contrasteaz perfect cu pielea ars de soare şi de
vânt aha Ţo (Murray), c l re ul s lbatic îndr gostit lulea. ţoafeza Helen
Turpin, care s i ocupat de p rul platinat a lui Marilyn, l-a adus la o culoare mai
cald , galbena ca mierea, potrivit rolului.
Rolul îi mai cerea lui Marilyn s uite de intona ia dulce, instruit , şi s
redi replicile în stilul t r g nat de Arkansas al lui ţherie. Aceasta a mai trebuit
a înve e s devin o cânt rea f r talent, care vrea s fie mereu în cen i i
aten iei, cântând cu toat inima „That Old Black Magic”.
Marilyn reuşeşte s o întruchipeze perfect pe ţherie cea disperat , singui
victim şi derutat , a c rei suferin contrasteaz deseori cu veselia şi cu via: >
fericit a celorlalte personaje.
Un critic de film a scris: „Monroe creeaz un personaj complet, care nu
poate S nu te impresioneze”. Un altul a spus c acesta a fost rolul prin care
Marilyn a reuşit s îşi demonstreze adev ratul talent. Este adev rat. Niciodat
nu interpretase atât de bine un rol şi unii istorici din domeniul cinematografiei
sus in c acesta a fost cel mai bun rol al s u. Filmul merit v zut – chiar de
mai multe ori.
Natasha non grata
Revenirea lui Marilyn pe ţoasta de Vest cu ocazia film rilor va fi prima
întoarcere în ţalifornia dup mai mult de un an. Aici exista cel pu in o
persoan mai mult decât ner bd toare s se întâlneasc cu ea: Natasha Lytess.
Marilyn st tea deja de câteva s pt mâni în New York când a primit un
telefon de la Natasha Lytess. „în timpul conversa iei, Marilyn i-a spus c avea
nevoie de „un nou început„,” îşi aminteşte o actri , prieten a lui Marilyn din
New York. RSe sim ea constrâns de Natasha şi Lee încerca s o elibereze.”
Marilyn nu inuse secret faptul c Natasha avea sentimente nepotrivite
fa (ie ea şi aproape to i cei din New York o vedeau acum ca pe un obstacol în
evo-U ia lui Marilyn. „Dac scopul t u ca actri este s ajungi cât mai departe
>osibil, imagineaz - i cât de greu i-ar fi s repe i replicile cu o femeie care i-a
pus c e îndr gostit de tine”, a spus actri a Maureen Stapleton. „Toate rolurile
ucate de Marilyn sunt sexy. Nici nu m gândesc cum şi-ar fi putut explora
itrac ia personal împreun cu o femeie care era atras din punct de vedere
exual de ea. Orice actor poate spune c rezultatul nu poate fi decât o inter-
iretare superficial a rolului.”
Oricare ar fi fost motivele lui Marilyn, era limpede faptul c Natasha
Lytess lU-i mai era de folos nici lui Marilyn, nici studiourilor 20th Century-Fox.
Timpul etrecut de Marilyn în New York a umilit-o pe Natasha. Câ iva prieteni ai
latashei care lucrau la Fox s-au îndep rtat de ea şi salariile primite de la studio
eneau din ce în ce mai târziu.
La un moment dat, Natasha a mers la studio, ca s întrebe de ce întârzia
alariul atât de mult şi a aflat c toat lumea spunea diverse lucruri despre ea:
iu doar despre problemele pe care le avea cu Marilyn, ci mult mai multe. Din
arfele auzite, şi-a dat seama c lumea de la studio ştia mai multe decât şi-ar
dorit ea s se ştie.
Natasha, o femeie care fusese atât de respectat în calitate de profesoar
de ctorie, sim ea acum dispre ul manifestat de c tre cei de la studio. Nu a durat
lult şi îndep rtarea ei a devenit oficial . Aceasta nu mai figura pe statele de lat
de la 20th Century Fox. Din moment ce Marilyn nu mai r spundea la crisori şi
nici la telefon, Natasha s-a v zut nevoit s mearg la New York s orbeasc
fa în fa . Îns Natasha era conştient de faptul c apari ia ei brusc 1 New
York îi va convinge pe to i c aveau dreptate s o considere o femeie atetic ,
obsedat de o vedet de cinema. Acesta este motivul pentru care
Natasha a ales s aştepte în Los Angeles, începând din nou s se ocupe
de divei al i clien i şi strângând din din i în aşteptarea lui Marilyn. Pentru o
femeie cai avusese odinioar puterea de a opri film ri de milioane de dolari, era
umilite s primeasc bani de la nişte actri e în devenire care poate c visau s
devin urm toarea Marilyn Monroe.
În ciuda groaznicelor circumstan e în care se g sea Natasha, aceasta o
iub (foarte mult pe Marilyn şi era îngrijorat cu privire la s n tatea şi situa i
prietenei sale. Fusese un factor stabilizator în via a lui Marilyn, chiar dac
rela : lor p rea, în fa a anumitor persoane, oarecum bizar . Se îngrijora c
persoat pe care o va g si Marilyn ca înlocuitor al Natashei nu va avea abilitatea
s poarte departe de problemele sale emo ionale complexe. F r s se gândeasi
la cariera şi la venitul ei, Natasha vedea în Marilyn un suflet neajutorat, car
f r ajutorul ei, va urma o pant descendent .
Întoars la Hollywood, Marilyn p rea, din multe puncte de vedere,
persoan schimbat . Plecase la New York cu inten ia de a l sa trecutul în urm
Moartea lui Grace Goddard, divor ul de Joe DiMaggio şi tot şirul de evenimeni
nefericite o f cuser s cread c era nevoie de „un nou început”. Marilyn ci de
p rere c perioada petrecut la New York îi f cuse bine.
Se întâlnise cu Lee Starsberg şi credea c era un lucru benefic, chiar dac
aceast experien o condusese pe un drum periculos al explor rii sinelui.
Actiu avea propria ei companie de produc ie, împreun cu Milton Greene: ea
de ini. Cincizeci şi unu la sut din ac iuni, având mai mult control. F cuse
şedin e d terapie. Paula, so ia lui Strasberg, devenise cea mai bun prieten a
sa şi, d< asemenea, profesoara ei personal de actorie. Paula şi Marilyn au
repetat scena riul filmului Sta ia de autobuz, rând cu rând, zi şi noapte, aşa
cum lucrase şi cu Natasha odinioar la scenariul filmului Nu e nevoie s ba i la
uş .
Într-adev r, anul ce trecuse fusese pentru Marilyn Monroe un an al
schim b rilor radicale: la gunoi cu tot ce era vechi în via a ei. Venise momentul
pentn lucruri şi oameni noi. Din nefericire pentru Natasha Lytess, ea se afla în
prima categorie. „Mi-a fost de mare ajutor”, a conchis Marilyn în timpul unei
petrecea i organizate la ea acas , recunoscând importan a Natashei în via a sa.
„îns trebuii s urmezi drumul care te duce spre maturizare.”
Atunci când Natasha a aflat c Marilyn se întorsese în Los Angeles, a vrui
cu disperare s o vad . S-a dus pân la studio şi l-a convins pe un angajat du
la biroul de pres c pierduse num rul lui Marilyn. A ob inut num rul de
telefon de la acesta. Apoi a sunat de nenum rate ori la noua locuin a lui
Marilyn, din Westwood, pân când insisten a ei a fost privit drept h r uire.
Îns Marilyn luase o hot râre definitiv : nu voia s mai aib nimic de-a face cu
Natasha Lytes Se descurcase foarte bine f r ea tot anul trecut şi chiar reuşise
s îşi creeze > imagine în fa a studiourilor Fox pe care nu o avusese niciodat
în ochii Natashc imaginea de actri adev rat .
„ţred c , la un anumit nivel, Natasha a fost r spunz toare de rolurile
prostesi -interpretate mai demult de Marilyn”, a spus odat un prieten al lui
Marilyn, p ume Rupert Allan. „Natasha dorea ca Marilyn s fie o p puşic
dr g laş şi „arilyn se s turase.„ îns , în ap rarea Natashei, istoria spune c
aceste roluri prosteşti sunt jucate roape de perfec iune şi indica iile Natashei
au fost cele care le-a conferit nota e inocen şi copil rie. Era ca şi cum luase
esen a vulnerabil şi sensibil a lui „arilyn şi o ridicase pân la un nivel
caricatural. Prezen a lui Marilyn pe ecrane r mâne vie în memoria publicului
s u tocmai datorit acestei prezen e.
De exemplu, prezen a ei pe ecran înainte de o cunoaşte pe Natasha, în
filme recum Piaza rea, pot fi considerate provocatoare, dar în nici un caz
„copil roase u naive”. Chiar şi atunci când cânta „Every Ţaby Needs a Da Da
Daddy”, terpretarea ei avea o not de maturitate. Aceste roluri trebuie
comparate apoi primul film în care a fost instruit de Natasha, Jungla de asfalt.
În acest film, rsonajul lui Marilyn este mereu mirat, cu ochii mari. ţhiar dac
nu avea ceeaşi atitudine şi voce copil roas pe care o va afişa în Domnii prefer
blondele ' Şapte ani de c snicie, rolul interpretat în Jungla de asfalt ne
demonstreaz faptul
Natasha începuse s o modeleze din ce în ce mai mult pe Marilyn, într-o
ctri cu un aer copil ros. ţhiar şi dup încheierea colabor rii cu Natasha,
gizorii o doreau pe „acea Marilyn”, pe care actri a avea s le-o ofere. Noua arilyn
intra mai greu în acest tip de rol şi nu mai era atât de candid precum
rsonajele create cu ajutorul Natashei.
Acum, la un an dep rtare de vechea ei carier şi dup câteva p reri
contro-rsate despre influen a Natashei asupra ei, Marilyn era de p rere c
prietenii colegii din New York aveau dreptate: într-un anumit fel, se putea
spune c ess o modelase pe Marilyn dup propriile sale fantezii. Acum Marilyn
avea ertatea s schimbe acea imagine şi felul în care era v zut la Hollywood,
dac utea. În orice caz, îşi dorea foarte mult s încerce.
Natasha încerca, în continuare, s ia leg tura cu Marilyn. Pân la urm ,
când v zut c Natasha nu renun a, Marilyn şi-a contactat avocatul, pe Irving
Stein, şi a rugat s o contacteze el pe Natasha. Stein i-a spus lui Lytess c nu
mai avea voie o caute şi s o sune pe Marilyn, sub nici o form . Drept r spuns,
din câte îşi inteşte avocatul, Natasha i-a spus la telefon urm toarele lucruri:
„Marilyn onroe a fost singura persoan pe care am protejat-o eu pe lumea asta.
Eu am at-o pe fata asta. Întotdeauna am avut un cuvânt greu de spus pe
platouri. Am st disperat când am v zut c nu vrea s îmi r spund la telefon.
Eu sunt prietatea ei personal şi ea ştie asta. Credin a şi siguran a ei sunt în
mâinile mele. U nu am nici o protec ie financiar , îns ea are. Am o s n tate
precar . Mi-ar pl cea arte mult s o v d, chiar şi cu martori, m car timp de
jum tate de or .” R spunsul a fost nu.
„E înconjurat de tot felul de oameni care nu o las s fac nimic de
capul i”, a spus Natasha şi se pare c ştia despre ce e vorba. „Le e fric s nu o
piard , iciodat nu o las s se duc nic ieri singur . Parc s-au prins de ea cu
lipici.” într-o scrisoare foarte interesant adresat fostei sale eleve Helena
Albert, atasha a descris situa ia astfel: „Timp de ani de zile, am v zut abilitatea
lui
Marilyn de a-i îndep rta pe ceilal i din via a ei. Şi eu am încurajat lucrul
acest; Imagineaz - i ce consternat am fost atunci când am v zut c şi eu fac
parte di acel grup al oamenilor da i la o parte. Presupun c lucrul sta era
inevitabil, îns m doare atât de tare şi nu ştiu cât mai pot suporta asta.”
F când un ultim efort, Natasha a dezv luit faptul c suferea de cancer şi
ei pe moarte. Chiar şi dup aceste veşti, Marilyn a r mas neclintit . Îns se pai
c i-a trimis mai târziu Natashei un cec de o mie de dolari, sau cel pu in din i i-
a povestit Natasha elevei sale Helena Albert. „A f cut un lucru foari generos,
îns ar fi contat mai mult dac mi-ar fi dat un telefon”, a scris Natash, într-
adev r, când a primit banii, Natasha ştia c acesta era un dar de adio di partea
lui Marilyn, îns este posibil s fi v zut acest gest şi ca pe o dovad < lui
Marilyn înc îi mai p sa de ea. Pe 5 martie, în ciuda avertiz rilor avocatul i;
Natasha a ap rut neanun at la uşa casei lui Marilyn de la Beverly Glen. Acoi
avea loc o întâlnire între Lew Wasserman, preşedintele agen iei MCA, care
reprezenta pe Marilyn, şi Milton Greene. Acesta din urm nu i-a permis Natash-
s intre în cas , spunându-i c Marilyn nu dorea s o vad şi c el nu avea vn
inten ie s intervin în favoarea ei.
 „N-a i în eles nimic”, a spus Natasha. „Marilyn are nevoie de mine.”
„Marilyn Monroe nu are nevoie de nimeni!”, a strigat Wasserman nervo
trântindu-i uşa în nas.
Demoralizat , Natasha s-a dus la maşin . ţând s-a întors s deschid
portiera, a v zut o mişcare brusc la una din ferestre. Marilyn st tea dup dr.;
perie şi se uita la ea cu o privire goal . ţele dou femei s-au privit mult tim j
Apoi Marilyn a tras draperiile.1
1 Natasha Lytess a murit de cancer în 1964, la doi ani dup Marilyn
Monroe
Felul în care Gladys Baker îşi ine fiica (pe Norma Jeane) în bra e, de
parc aceasta ar fi o p puş , poate sugera c nu era câtuşi de pu in nimerit
pentru rolul de mam . La mai pu in de dou s pt mâni dup naştere, Gladys
îşi va încredin a fiica so ilor Ida şi Wayne Bolender. (Ger y Images)
O fotografie rar , în care Ida şi Wayne Ţolender apar al turi de copiii lor
adoptivi. Ida o ine pe Norma Jeane, înc un bebeluş, în bra e. (Din colec ia
Maryanne Reed)
O fotografie publicat aici în premier , înf işându-1 pe cel pe care
Gladys Ţaker îl considera tat l Normei Jeane, ţharles Stanley Gifford Sr. Fiul
acestuia, Charles Stanley Jr. – intervievat în paginile c r ii – sus ine c nu este,
în nici un fel, rud cu Marilyn Monroe. (. Retro Photo)
Gladys îşi vizita, ocazional, fiica, în vreme ce aceasta era crescut de
familia Bolender, şi o lua în mici plimb ri sau excursii – precum cea ilustrat
aici, pe plaj , într-o vreme când Norma Jeane avea trei ani. Ins , din cauza
problemelor psihice pe care le avea, era dificil pentru Gladys s stabileasc o
leg tur afectiv cu micu a Norma Jeane. (Getty Images)
Norma Jeane în jurul vârstei de patru ani. (Photofest)
Norma Jeane era deja un model de succes, înainte de a deveni Marilyn
Monro„ Iat-o aici, într-o fotografie din 1944, „îmbr cat ” cu unele dintre
copertele revistelor în care ap ruse. (Din colec ia Maryanne Reed)
: ro>t bcVn Vxowo * f-Bj”^ *, i
|m„<c ”^ t ca, u. „.
— R I ^ ' *.
J Hummel. * r4*”%
Cartea poştal trimis de Norma Jeane surorii sale vitrege, Ţerniece,
dup prima lor întâlnire, din octombrie 1944. (Getty Images)
Iat o fotografie foarte rar , înf işând un soi de „reuniune de familie”, t a
avut loc la restaurantul Pacific Seas, în septembrie 1946, chiar dup divor ul 1
Normei Jeane de primul ei so , James Daugherty. De la stânga la dreapta:
Ţerniece Ţaker (sora vitreg a lui Marilyn) şi fiica acesteia, Mona Rae;
Grace Goddard (tutorele drag al lui Marilyn) şi sora sa, Enid Knebelkamp;
Ana, „m tuşa” Normei Jeane şi Gladys Baker, mama sa. (Getty Images)
O ipostaz efervescent : Marilyn interpretând melodia „Diamonds Are A
Girl' Best Friend”, inclus în produc ia din 1953, „Domnii Prefer Ţlondele”.
(Photofi
Deşi erau, înc de la început, semne c mariajul lor nu va dura (acesta
fiind doar unul dintre nenum ratele motive de nefericire din via a actri ei),
Marilyn Monroe şi Joe DiMaggio s-au c s torit, în ianuarie 1954. Marilyn îl va
p r si din cauza comportamentul s u, violent din punct de vedere fizic, îns
dragostea dintre ei va dura, peste ani. {Retro Photo)
Filmarea acestei scene din produc ia „Şapte ani de c snicie” a fost
pic tura ce a umplut paharul în ceea ce priveşte ruperea rela iei dintre Marilyn
şi DiMaggio. Scena l-a înfuriat atât de tare pe acesta, încât a devenit extrem de
violent cu so ia sa, chiar în seara ce a urmat film rilor. Marilyn era hot râta s
pun cap t rela iei. (Retro Photo)
Pân în vara anului 1960, al treilea mariaj al lui Marilyn, cel cu Arthur
Miller, al turi de care apare aici în decorul filmului „Inadapta ii”, era deja
destr mat.
U'hotiifcst) în februarie 1961, Marilyn Monroe a fost internat în sec ia de
boli mintale a clinicii new-yorkeze Payne Whitney. Nu va putea pleca de aici
decât în urma interven iei lui Joe DiMaggio, ocazie cu care va fi transferat la
spitalul presbiterian al Institutului Neurologic al Universit ii Columbia, unde
va r mâne pentru aproape trei s pt mâni. Evident, la externare, o vor aştepta o
mul ime de fani şi presa. (Retro Photo)
Conform fotografului Bernie Abramson, aceste trei fotografii nu au
ap rut, pân în prezent, în nici o biografie a lui Marilyn Monroe. O pute i
remarca pe Pat Kennedy Lawford, prietena apropiat a lui Marilyn (prima
imagine de sus, în stânga grupului); so ul acesteia, Peter Lawford, apare şi el,
precum şi Frank Sinatra. Marilyn pare interesat de instantaneele luate cu
noua camer Polaroii a lui Sinatra. Fotografiile au fost f cute la reşedin a
Lawford, în Santa Monica, din California, aproximativ 1961. (MPTV) cum
amtuac mmxa ooof CALIF., nc.
9Ai Sueunt taili”irt
Brm-ly RUli, California
3. Frvy.
Wars
Hues
S”/*/
JM y
THE WHITE HOUSE
AprU 11, 19M
Dear Miss Monroe:
Many, many thanks for your acceptance of the invitation to appear at the
President's Birthday Party în Madison 5quare Garden on May 19.
Your appearance will guarantee a tremendous success for the affair and a
fitting tribute to President Kennedy.
With every good wish.
Sincerely, Special Assistant to the President
Miss Marilyn Monroe 12-305 Fifth Helena Drive Los Angeles 49,
California
Kenneth O'Donnell, asistent personal al lui John F. Kennedy, nu şi-a
imaginat nici o clip ce efecte va produce invitarea lui Marilyn Monroe, la
aniversarea preşedintelui. (Din colec ia J. Randy Taraborrelli) înc o fotografie,
nepublicat pân în prezent în nici o biografie a lui Marilyn Monroe, în care
actri a apare al turi de publicistul ei, Pat Newcomb, la aniversarea lui JFK, de
la Madison Square Garden, în mai 1962. (Din colec ia J. Randy Taraborrelli)
Prima întâlnire a lui Marilyn cu Bobby Kennedy a avut loc la data de 1
februarie 1962, la un dineu oferit de so ii Peter şi Pat Lawfon la reşedin a
acestora. Chitan a fotografiat al turi dezminte zvonurile legate de o posibil
sta: avansat de ebrietate a lui Marih ce ar fi împiedicat-o s îşi conduc
maşina pân acas , oca; cu care actri a ar fi fost condus i domiciliu de Robert
Kennedy şi d înc un prieten al acestuia. Deşi este posibil ca aceast poveste s
se fi petrecut cu alt ocazie, în seara cu pricina Marilyn a apelat aşa cum reiese
din chitan – la serviciile firmei Carey Cadillac. (Din colec ia J. Randy
Taraborrelli
Fotografiat la recep ia: a urmat evenimentului de. Madison Square
Garden, easta este singura ipostaz r mas pe pelicul , în care Marilyn
Monroe apare al turi de ambii fra i Kennedy, Bobby (în stânga) şi preşedintele
John F. {Cecil Stoughton/Life tagazine, Time Warner Inc.)
Marilyn cântând pentru preşedintele John F. Kennedy, purtând ceea ce
ea îns şi caracteriza ca fiind „o rochie pe care numai Marilyn Monroe o poate
purta”. (Photofest) 'bb'lJbKlN UiNlUJN
TELEGRAM | „„-
RA„55 OA”i „L<2J „* ' -'iU! ^ j.,:
SSPOŞO SSB6”0d L BHA2JJ. PO'TAX BEVERLY MUS CALIF lj 53<P PDT
ATTY GENERAL ANO MRS ROBERT V KENNEDY 1962 JUN 13 PM 10 IB
'
HIOKORY_HILLJIOLEANVIR'). * DEAR ATTORNEY GENERAL (W'wrilitfe
(„rio6S*Wl'i'„Ot) io HAVE BEEN DELIGHTED TO HAVE AOCEPTEO YOUR
INVITATION HONORING PAT, AND PETER LAHFOR0. UNFOR wiATELY I AM
INVolvEO IN A FREEDOM RIDE PROTESTING THE LOt^O' '-W MTNIJRITY
RIGHTS BELONOINQ TO THE FES REMAINING EARTrtBOUB STARS. AFTER
ALL. ALL VE OEMANDEO VAS OUR RIGHT TO TUINKLE f?';” ' i
MARILYN MONROE. 1 'i ~j „'J'/.'-! 'jF 940A BROWfyi – 1 3 I
„/l4 LŢ K5A ţţ*- – „. W-Dj/j
O telegram trimis de Marilyn familiei Robert Kennedy, refuzând
invita ia de a participa la o recep ie în onoarea so ilor Pat şi Peter Lawford,
datat iunie 1962. Unele voci au spus c refuzul era datorat unei aventuri pe
care Marilyn o avea cu Ţobby Kennedy. Altele, îns , se întrebau dac Ethel ar
mai fi catadicsit s o invite pe Marilyn, dac ar fi ştiut c avea o aventur cu
so ul ei. În realitate, Bobby şi Marilyn nu p reau a fi decât prieteni. (Din
colec ia J. Randy Taraborrelli)
Aceasta fotografie, deosebit de gr itoare (f cut tot cu ocazia recep iei de
dup Irenimentul de la Madison Square Garden), nu a mai fost dat publicit ii
de foarte kult timp şi nu a fost, pân acum, inclus în nici o lucrare biografic
dedicat lui larilyn Monroe. O pute i remarca pe aceasta, în dreapta grupului,
privind-o pe Jiahann Carroll cântând. Marilyn ine un pahar de şampanie într-
o mân ce pare |se balansa neglijent peste balustrad . În stânga, plan
îndep rtat, este preşedintele Bnnedy, aşezat. Le pute i remarca şi pe Ethel
Kennedy şi Pat Kennedy Lawford, Hetena apropiat a lui Marilyn. Rezemat de
perete, chiar în spatele lui Marilyn, este pter Lawford. {Colec ia bibliotecii
Kennedy)
Weekendtd pierdut: Marilyn şi Peter Lawford, la reşedin a Cal-Neva, în
iulie 1962, un weekend „de r u augur”, ce va schimba vie ile tuturor celor care
au fost de fa (Peter şi so ia sa, Pat; Frank Sinatra; Marilyn Monroe). (MPTV)
Este greu de imaginat c una dintre cele mai adulate actri e ale tuturor
timpurilor şi-a g sit sfârşitul într-un dormitor atât de r v şit. S-a spus c
Marilyn nu avea timp s se ocupe de amenajarea propriei locuin e, deşi se
mutase cu şase luni în urm . (Retro Photo)
Berniece Miracle plecând de la agen ia de pompe funebre, dup ce a pus
la pune: ultimele detalii ale ceremoniei surorii sali vitrege. (Retro Photo)
DAILY s NEWS
MARILYN DEAD
Locul odihnei eterne a lui Marilyn, la Westwood Memorial Park. (Din
colec ia J. Randy Taraborrelli)
O veste pe cât de trist , pe atât de cutremur toare.
O scrisoare al c rei con inut nu a fost f cut public pân acum, trimis de
Gladys Ţaker Eley c tre Inez Melson, managerul lui Marilyn, dup moartea
acesteia, în 1962. „Se odihneşte în pace acum”, scria Gladys, „fie ca Domnul s
o aib în paz ”. Gladys a ataşat la scrisoare un fragment decupat dintr-un ziar,
referitor la autentificarea testamentului fiicei sale. (Shaan Kokin/Julien's
Auctions)
Dup moartea fiicei sale, Gladys a mai tr it înc 22 de ani, destul de
neferici i. (Photofest) „Ar fi trebuit s fie f cut din o el, îns nu a fost decât o
fiin din carne şi sânge Şi aceast fotografie – precum multe altele din
cuprinsul c r ii de fa – este atâi de rar încât se presupune c nu a mai fost,
pân acum, inclus într-o biografie dedicat lu Marilyn Monroe. (Frank Worth
Estate and International Images, Inc.)
PARTEA A VI-A
Vocile
Nefericirea lui Arthur Miller
NUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE ASPECTE ale rela iei dintre Arthur
Miller şi Marilyn Monroe era acela c lui Miller îi pl cea felul în care Marilyn îl
asculta, felul în care d dea aten ie fiec rui cuvânt pe care id spunea. Un 'eten
comun al cuplului a exprimat cel mai bine aceast rela ie în cuvinte: „Ea ar
asculta şi primea ce-i d dea el, în timp ce el doar vorbea şi îi oferea lui Marilyn
ei. O înv a, în permanen , tot felul de lucruri. Era vr jit de el. Absorbea totul
un burete şid l sa s o influen eze, asimilând ceea ce-i oferea el”. Marilyn
credea c Arthur Miller nu putea s greşeasc . Era deştept şi inte-sant. Era
implicat în transformarea societ ii şi avea conştiin . De asemenea, re
deosebire de ultimul ei so , îi sprijinea idealurile. Şi totuşi, în ciuda acestor
lit i, ea ezita s se m rite cu el. De fapt, Marilyn nu dorea s -1 încurajeze s
'vor eze, chiar dac el luase deja o hot râre în aceast privin . Nu ar fi vrut fie
cauza destr m rii familiei lui Miller, pentru c nu era sigur c ea e trivit
pentru el. Miller putea continua s o fascineze cu inteligen a lui, îns , tr-un fel
sau altul, trebuie s fi fost conştient c Miller ar fi putut avea nevoie, un
moment dat, de o reac ie din partea ei.
ţe credea ea despre literatur , despre cultur , despre. Lume? Era o
femeie teligent , chiar mai inteligent decât se considera. Cu toate acestea, era
atât nesigur pe ea, încât niciodat nu a considerat c este o femeie deşteapt ,
întotdeauna s-a sim it mai prejos decât. Orice persoan pe care o întâlnea.
— A dest inuit prietenilor c nu credea c are resursele necesare pentru
a face nivelului intelectual al lui Miller; se întreba, neliniştit : „ţe va face el
când i va da seama?” „Sunt o actri bun , îns nu ştiu dac sunt chiar atât de
bun ”, ea mai mare team a ei era c Miller se va trezi într-o zi c st lâng o
fiin re nu ştie nimic despre ceea ce-1 intereseaz pe el.
În timpul film rilor pentru Sta ia de autobuz, Marilyn a trecut printr-o -
rioad de stres cumplit. Faptul c Miller a sprijinit-o atunci a însemnat foarte
uit pentru ea. Telefoanele disperate în toiul nop ii au devenit o obişnuin a
la iei lor. Marilyn se obişnuise atât de mult cu pastilele, încât nu reuşea s
oarm , indiferent câte ar fi luat. Uneori lua medicamentele cu şampanie; în cele
momente, nu numai c nu pute i s doarm , ci era şi beat . E foarte greu e
presupus ce-i spunea în timpul acestor convorbiri telefonice: „Nu pot s-o fac!
Nu pot s lucrez în felul sta!„ a urlat Marilyn la Miller, în timpul unui
telef dat în timpul film rilor pentru Sta ia de autobuz. „Nu sunt o actri
profesionis Nu m pot preface c fac ceea nu fac. Ştiu doar ceea ce este real. Nu
pot s i dac ştiu c nu e real.” Vorbea despre rolul ei în film, dar se pare c se
refer şi la rolul ei în via a lui.
La sfârşit de s pt mân , cei doi se întâlneau la hotelul ţhateau Marmont
< Hollywood şi petreceau câteva zile romantice. Zile întregi, dup aceea, Mari!
Se sim ea groaznic: „Nu ştiu ce se întâmpl cu ea în perioada asta”, îi scria
Ţernie< sora ei, unei rude. „Se gândeşte prea mult la toate nimicurile. Nu pare
s vi s se ridice şi s tr iasc , aşa cum f cea Norma Jeane. În loc s -i dea
curaj, toate on de terapie au f cut-o şi mai nesigur pe ea. Sunt foarte
îngrijorat de soarta ei”
Ţerniece nu avea studii superioare, îns îşi cunoştea bine sora vitreg şi
idei ficase o problem important în via a lui Marilyn. În mod clar, „toate orele
terapie” o obligaser pe Marilyn s gândeasc şi s regândeasc fiecare mişc; pe
o f cea, atât în via a real , cât şi în cea profesional . Nimic nu mai era l : la
voia întâmpl rii. Toate ac iunile ei erau rezultate controlate ale unei introspt ii
ce avea ca scop îmbog irea vie ii interioare. N-ar fi fost nimic r u în asta dai în
acelaşi timp, nu ar fi fost obligat tot timpul s rememoreze momentele tri> din
via a ei.
Ca urmare, se sim ea groaznic aproape permanent. E o ironie, pentru c ,
da' i am privi din exterior, în aceast perioad din via a ei, Marilyn nu prea
avea moti' > s fie trist . Se bucura de succes. Era celebr . Avea bani. Avea un
rol interesam şi provocator în ceea ce avea s fie un film foarte bun. Pe lâng
toate acestea, awa îns şi un nou terapeut pe Coasta de Vest, iar el era
problema. Îşi aducea menu aminte de copil ria ei trist , de rela ia complicat
cu Gladys, de c s toria aranjau cu Jim Dougherty, de coşmarul al turi de Joe
DiMaggio şi de orice alt momeni din trecut ce era adus în prim-plan. Fie din
cauza rolului din Sta ia de autoba sau, pur şi simplu, al statutului ei de femeie
dornic s evolueze, Marilyn se alia în permanen într-o stare de depresie pe
care niciodat nu reuşea s o depa şeasc . Acum avea de suportat şi ideea unei
rela ii cu cineva despre care ştia ca i este superior din punct de vedere
intelectual – şi asta o afecta enorm. Indiferem unde privea, înainte sau înapoi, o
apuca groaza. Ea îns şi era motivul propriii nefericiri, stare din care nu vedea,
în acel moment, nici o ieşire.
ţ s toria lui Marilyn cu Arthur
La 21 iunie 1956, Arthur Miller a fost citat la Washigton, în fa a HU/V
(ţomitetul pentru Activit ile Non-Americane al Camerei Reprezentan iloi -
pentru a r spunde la acuza iile de leg turi cu anumite organiza ii-parava a
comuniste.
ţomitetul f cuse tot posibilul s g seasc o leg tur între Miller şi URS
chiar apelase la J. Edgar Hoover, în speran a c , poate, unul dintre dosarele sa
(line de zvonuri con inea un am nunt care putea fi folosit împotriva lui Miller,
is încerc rile lor nu au avut nici un rezultat. Dac Hoover nu g sise nici o
luzie, atunci Miller era sigur nevinovat. Şi totuşi, a fost obligat s apar în fa a
omisiei, iar el a f cut acest lucru pentru a linişti spiritele. Îns , la audieri, nu -a
întâmplat mare lucru. Nu a men ionat nume, mai ales pentru c nu cunoştea
nume”. De exemplu, a recunoscut c în anii '40 participase la câteva întruniri
lie scriitorilor comunişti, dar nu a dezv luit niciunul dintre numele partici-
>an ilor, cu toate c risca o condamnare pentru sfidarea cur ii.
M rturia a fost cam plicticoas , c ci Miller nu era un tip tocmai
fermec tor, ns a spus câteva lucruri interesante. Printre altele, c dorea s i se
dea înapoi >aşaportul, pentru c „în Anglia voi monta o pies care este înc în
stadiul de liscu ii şi voi pleca acolo împreun cu cea care îmi va deveni so ie”.
Aceasta a Dst o surpriz mare pentru toat lumea, chiar şi pentru Marilyn, care
era acas i se uita la televizor (pân la urm , Miller şi-a primit paşaportul
înapoi). În impui uneia dintre pauzele de la audieri, lui Miller i s-a spus c
Francis E. Walter, nembru în Congres, înaintase o cerere de acuzare de sfidare
a cur ii pe numele u, îns aceasta putea „s dispar ” cu uşurin , dac Miller
o convingea pe darilyn s fac o poz cu Walter. Propunerea spune multe
despre aceste audieri, ^neîn eles, Miller l-a refuzat. (în iulie, ţongresul avea s
emit o cita ie de fidare împotriva lui).
Marilyn nu prea ştia ce s cread despre cererea în c s torie pe care
Miller o f cuse la televiziunea na ional , în timpul audierilor foarte ciudate ale
HUAţ. Te de o parte, era impresionat de faptul c sentimentele lui erau atât
de pu-ernice încât s le declare, în direct, la televiziune. Pe de alt parte, ar fi
vrut ca Lrthur s vorbeasc întâi cu ea despre asta. ţurajul lui o deranjase. Nu
se gândise eloc la sentimentele ei. ţum putuse s fie atât de arogant? Pân la
urm , ea ra Marilyn Monroe şi putea s aib orice b rbat dorea. Oare era atât
de încrezut ncât s cread c el era cel potrivit pentru ea şi gata? „ţhiar are
tupeu”, i-a spus flarilyn lui Milton Greene. „De fapt, mi-ar fi pl cut s discute şi
cu mine despre lanurile lui de c s torie”. Totuşi, indiferent de cât de confuz
era, ştia clar c iu mai dorea s fie singur . Îi pl cea atât de mult s fie
îndr gostit , încât spera & sentimentele ei pentru Miller erau autentice. Acum,
le vedea ca pe o obliga ie, tia ce vroia lumea de la ea şi, poate într-o încercare
de a ar ta c înc era ceeaşi Norma Jeanei, avea de gând s fac şi asta. La 22
iunie, a inut o con-erin de pres în care a declarat c se va m rita cu Arthur
Miller. Înaintea onferin ei, maşina care mergea în spatele celei în care se aflau
Marilyn şi Arthur e izbise de un copac, iar şefa biroului din New York al revistei
Paris Match, irin esa Mara Scherbatoff, murise în accident. Marilyn a fost foarte
impresionat , ar s-a str duit din r sputeri s treac peste asta la conferin a de
pres .
În noaptea aceea, într-o ceremonie scurt , restrâns şi superficial – a
durat oar patru minute!
— Marilyn şi Arthur s-au c s torit în fa a judec torului de a Judec toria
din Westchester County, din White Plains, New York. Apoi, la iulie, au inut o
alt ceremonie, de rit mozaic, în prezen a prietenilor. Ceea ce mul i nu ştiau era
c Marilyn a urmat un curs rapid de ini iere în iudais care i-a permis s se
m rite în credin a respectiv , deşi nu a practicat niciode aceast religie.
În cele dou zile care au urmat dup prima ceremonie, Marilyn a început
se îndoiasc de în elepciunea deciziei sale. „Nu era sigur c -1 iubea”, reiate;
una dintre rudele sale, „dar nu era sigur nici c nu-1 iubea. În miezul aces
confuzii p stra sentimentul c se îndr gostise pân peste cap de acest b rb în
acea vreme, senza ia ei de nesiguran devenea tot mai acut . Se tot între ce-şi
dorea de la ea acest intelectual şi asta o înnebunea. Îşi dorea doa; so ie-trofeu,
aşa cum avusese Joe (DiMaggio)? Ce se întâmpla, de fapt?”
Marilyn se sim ea r u înainte de a doua ceremonie, care trebuia s aib i
în casa lui Kay Ţrown, impresarul lui Arthur. De fiecare dat când o felie; >
cineva, izbucnea în plâns. Nu era deloc mireasa cea fericit . Milton Greene i
spus c , dac nu-şi doreşte, nu trebuie s o fac . ţ le poate spune oaspe ii i
s se întoarc acas şi toat lumea va trebui s se obişnuiasc cu ideea. IV i
degrab s te sim i jenat , spunea Milton, decât s începi o alt c s torie proas
Pe moment, Marilyn a fost de acord; a doua ceremonie nu va avea loc, iar prii i
va fi anulat . Timp de un minut, s-a sim it mai bine. Apoi şi-a dat seama c i i
poate face aşa ceva; nu îl poate dezam gi pe Miller, nu îl poate umili în ha!
sta. A doua ceremonie a avut loc, iar la petrecerea de nunt , Marilyn era toa;
1 un zâmbet. Într-adev r, era o actri bun .
Prin ul şi dansatoarea
Marilyn a petrecut aproape toat vara anului 1956 la Londra, la film rile
pentru pelicula Prin ul şi dansatoarea, în care îl avea ca partener pe Laurem e
Olivier. Marilyn şi proasp tul ei so , Arthur, s-au instalat în Parkside House, <i
reşedin mare din Englefield Green. Repeti iile pentru film au început la 18
iulie şi au continuat pân la 3 august. Film rile aveau s înceap în august şi
s se termine la sfârşitul lui noiembrie.
Primul contact al lui Laurence Olivier cu acest film a fost pe scena
londonez, 1. În piesa lui Terence Rattigan, Prin ul adormit, care a fost sursa de
inspira ie a filmului. Sir Larry a jucat împreun cu so ia lui, Vivien Leigh, care
a r mas 111 memoria publicului ca Scarlett O'Hara, eroina frumoas şi istea
din roman al lui Margaret Mitchell, Pe aripile vântului. Ac iunea filmului, care
se desf şoau la Londra în 1911, în timpul încoron rii regelui George al V-lea,
urm reşte <> sear cu marele duce ţharles (interpretat de Olivier), prin ul
regent al Carpathk: care sosise în oraş pentru ceremonia ce urma s aib loc a
doua zi. Profitând ce seara liber , marele duce, un afemeiat celebru, care-şi
f cuse o reputa ie e seduc tor al dansatoarelor pentru aventuri de o noapte,
vizioneaz o opere 1 la teatrul ţoconut Girl şi este vr jit pe loc de o dublur
american superb , Els Mariner (Monroe). Îi ordon ataşatului s u britanic s o
invite la ambasad , cin intim . Ac iunea se desf şoar ca o fars
fran uzeasc , el fiind deghizat I într-o operet de Victor Herbert, dar f r
conota iile sexuale ale farselor an uzeşti şi f r muzica operetelor lui Victor
Herbert. Elsie este convins c te invitat la o petrecere, nu la un osp intim în
doi, târziu în noapte. Preludiul mst în încerc rile marelui duce de a o seduce
pe Elsie şi de a o aduce în patul u. Reuşeşte s o seduc , îns nu s se şi culce
cu ea. Uneltirile politice care! Petrec în spatele uşilor închise, prea complicate
pentru a fi discutate, îl implic Ţ Nicolas, fiul în vârst de 17 ani al ducelui, pe
succesorul la tron şi pe duce isuşi. Ce trebuie ştiut este c , în ciuda tuturor,
Elsie şi ţharles se îndr gostesc, is viitorul lor trebuie s aştepte, cât timp
ţarpathia se lupt pentru supra-e uire în r zboaiele balcanice.
Milton Greene, prietenul de-o via al lui Marilyn, a fost produc torul
execu-v al filmului, împreun cu actri a. A fost al doilea proiect al casei de
produc-e Marilyn Monroe Productions, dup Sta ia de autobuz, şi a fost filmat
la udiourile Pinewood, din Anglia. S-au f cut multe specula ii pe tema felului în
ire comportamentul nevrotic binecunoscut al lui Marilyn – oboseal ,
absenteism, iperficialitate, nesiguran – avea s reziste în fa a
profesionalismului şi disci-inei lui Olivier, care avea o educa ie clasic în
domeniu. ţei care au prev zut Ezastrul au avut dreptate. Olivier, în calitatea sa
de regizor şi protagonist, a fost il care a suportat şocul. În autobiografia sa din
1983, Confesiunile unui actor, livier dest inuie faptul c înainte de începerea
produc iei filmului era Hivins c se va îndr gosti de Marilyn. În timpul
film rilor, a început probabil, se întrebe de unde îi venise o astfel de idee. ţu
toate acestea, era entuziasmat t ea şi a recunoscut c „a fost superb în film, a
fost cel mai bun lucru din el”: terpretarea ei a dep şit-o pe a sa, iar rezultatul
final a justificat b t ile de cap icelaşi lucru a spus şi Ţilly Wilder dup ce a
jucat cu Marilyn în filmul Unora place jazzul). Olivier continu : „[Marilyn] are
dou fa ete. Dac aş spune c e un comportament schizoid, n-aş fi departe de
adev r: cei doi oameni din ea Uit foarte diferi i. A fost atât de adorabil , de
istea , m-am distrat foarte bine l ea şi a fost mai atr g toare decât orice
persoan pe care am întâlnit-o, cu cep ia ei pe ecran”. Despre felul în care juca,
Olivier spunea c era o „amatoare ofesionist ”.
De asemenea, tot despre aceast produc ie, James Haspiel spune: „[în
acest m], Marilyn este mai aproape ca niciodat de personalitatea ei obişnuit .:
easta este vocea ei adev rat . Vorbeşte aşa cum vorbeşte în realitate. Culoarea
Irului ei este culoarea adev rat . ţred c acest lucru este cel mai fascinant din
t filmul”.
Mable Whittington, camerist la Parkside House, în subordinea lui Dolly
iles, îşi aduce aminte despre perioada respectiv : „Eram foarte emo iona i de
>sirea so ilor Miller. Îmi aduc aminte c cineva [Milton Greene] a decis s fie
nova i pere ii dormitorului principal în alb, în cinstea lui Marilyn. M surile de
tcuritate au fost sporite. Cu to ii eram în alert . ţe p rere aveam eu despre ei?
Loamna Miller mi se p rea pu in r sf at . Era obişnuit s tr iasc într-un
anumit fel. Totul trebuia s urmeze un anumit curs. Îmi aduc aminte c
plângea c fe ele de pern erau prea apretate, dar, altfel, nu cerea mare luci
Totuşi, lua prea multe pastile. Îmi aduc aminte c am fost uimit de câte cu de
medicamente avea pe noptier . Nu ştiam exact ce scop aveau, dar erau
gr mad . Iar în camera ei existau mereu sticle goale de şampanie. Era ca
dezordonat . Se dezbr ca de haine şi le l sa exact acolo unde se dezbr ca' pân
când cineva cur a în urma ei. Baia era întotdeauna o privelişte: fardi peste tot,
obiecte personale peste tot. Îşi transforma uimitor imaginea. În via i de zi cu zi
era dr gu , dar nu neap rat str lucitoare. Îns seara, dac merge la vreun
spectacol, şi mergeau des, sau dac trebuia s se îmbrace pentru cit, devenea o
cu totul alt persoan . Nu era vorba doar despre machiaj sau des| rochiile,
m nuşile şi bl nurile superbe, chiar dac şi ele erau importante. 1 > vorba de
atitudine. ţred c -şi intra în rolul de vedet , în rolul lui Marilyn. ţP c
personalitatea lui Marilyn Monroe era cu totul alta decât. Nu ştiu. Adev n/ei
personalitate”.
„Arthur Miller? Mi se p rea insuportabil. Nu vroia s vorbeasc cu
servitoi chiar se enerva dac ne uitam la el. Spunea: „trebuie s te ui i la
mine?„ î: > amintesc c doi membri ai personalului de serviciu au fost aborda i
de pres i s dea am nunte despre via a so ilor Miller. Când a aflat acest lucru,
a f cui criz de nervi: „Vreau s fie concedia i„, repeta el. Ţineîn eles c au fc;
concedia i, deşi nu-mi amintesc dac au vândut sau nu informa ii. Marilyn a fo
i foarte sup rat din cauza întors turii pe care au luat-o lucrurile. Îmi aduc
amin1 < c a zis: „E vreo noutate?„ „La început p reau un cuplu fericit, îns , pe
m sur ce trecea timpul, lucruri' s-au schimbat. El o cic lea tot timpul pentru
tot felul de lucruri care, de obio I. Aveau leg tur cu modul în care credea el c
trebuie s se preg teasc pent i a film ri. Îmi aduc aminte c în timpul şederii
lor au fost o mul ime de conferin a de pres ; dup fiecare, el îi spunea c nu a
r spuns bine la cutare întrebare. Ne lua de ea foarte des. ţu toate astea,
Marilyn p rea c vrea s -i afle punctul tie vedere. La un moment dat, cred c i-
a ajuns, în special în clipa în care începea s -i critice felul în care juca, când
repeta pentru rol. Îmi aduc aminte c avea probleme cu memoratul replicilor.
Pentru numele lui Dumnezeu, m gândeam pe atunci, este o actri care a
f cut atâtea filme, nu în eleg cum de nu-şi aduce aminte replicile. Se plimba
prin cas încercând s -şi aduc aminte o replici simpl , o repeta la infinit. Îmi
aduc aminte c pe Miller îl deranja modul ei de a memora ceva şi o tot corecta.
Ea a r bufnit şi i-a zis: „când o s te apuci de f cut filme, putem s vorbim
despre asta. Pân atunci, las -m s joc, iar tu 1.1 ce ai de f cut.”„
O dovad a c sniciei ei nefericite din aceast perioad este scrisoarea pe
ca a Marilyn i-a trimis-o din Anglia lui Berniece. Nu pomeneşte deloc de Arthur
Millet şi vorbeşte doar la singular: de la „m-am sim it minunat” şi „am fost s
vizite împrejurimile”, la „sunt foarte ocupat ”.
Marilyn a continuat s primeasc scrisori de la mama ei, Gladys, chiar şi
cât: I st tea în Anglia. Din scrisoarea pe care i-a scris-o la 25 iulie, se p rea c
judeca: i i Gladys era mai limpede: „Sunt foarte nefericit , fata mea. Îmi doresc
s fi istat o modalitate s m al tur vou în Anglia, unde sunt sigur c m-aş
sim i arte bine. Dumnezeu s fie cu voi şi sper s fim din nou împreun foarte
rând. Cu dragoste, mama”. ţu toate acestea, o s pt mân mai târziu, la 2
ugust, p rea c se simte mai r u: „cu cât plec de aici mai repede, cu atât mai
ine. Ştiu c sunt un subiect de discu ie aici şi asta nu din cauza ta, Marilyn. Se
tereseaz şi de mine. ţând o s -mi dea drumul o s - i povestesc despre asta,
eşi m îndoiesc c vei fi dornic s afli orice are leg tur cu mine, singura ta
am . ţu dragoste, Gladys Ţaker Eley”. Nu se ştie dac Marilyn a r spuns la
euna dintre scrisorile primite de la Gladys, în timp ce se afla în Anglia. Se ştie
s c a fost înştiin at de personalul sanatoriului c Gladys i-a trimis scrisori i
J. Edgar Hoover, la Departamentul de Justi ie. Asta nu i-a pl cut deloc lui
arilyn. Imediat ce a aflat, a sunat-o pe Inez Melson şi a rugat-o s se ocupe e
problem . ţu siguran , Marilyn nu dorea ca Gladys s -i ofere lui Hoover vreo
forma ie despre ea. De fapt, nu-i pl cea c Hoover ştia cine era Gladys şi cum
utea s ia leg tura cu ea. Melson i-a r spuns rapid lui Marilyn; i-a povestit c ,
tunci când a întrebat-o pe Gladys ce se întâmpl , aceasta i-a spus c -i trimitea
rieri religioase lui Hoover, aşa cum îi trimisese şi preşedintelui SUA. Spunea
0 considera pe Marilyn prieten cu aceşti doi func ionari guvernamentali
şi sim ea c putea s foloseasc numele lui Marilyn drept intrare. Se întreba de,
de fiecare dat când încerca s ia leg tura cu aceştia, fiica ei era „prima care
cerca s m opreasc ”. I-a cerut lui Melson s -i spun lui Marilyn s nu-i mai
d rniceasc încerc rile de a vorbi cu „oamenii care conduc aceast ar ”. Din
ou, toate astea au deranjat-o pe Marilyn. Gladys nu-şi d dea seama c tot ceea
-i spunea unei persoane ca Hoover putea fi folosit mai târziu împotriva fiicei e.
Marilyn a rugat-o pe Melson s aib grij ca orice scrisoare trimis de mama
c tre func ionarii guvernamentali s fie confiscat imediat de personalul
italului şi s nu fie trimis . Îi scria lui Melson c nu dorea s cenzureze cores-
nden a mamei ei, ci c trebuia „s ne oprim undeva, iar acesta cred c este
moment la fel de bun ca oricare altul”. În timp ce Marilyn rezolva problemele
mama ei, negocierile din faza de preproduc ie a filmului continuau. A existat
surpriz care, privind în urm , poate c nu trebuia s fie aşa de uluitoare. Lee
trasberg, noul guru în actorie al lui Marilyn, a cerut ca so ia sa, Paula, noul
structor de actorie pe platou al lui Marilyn, s primeasc pentru lucrul cu
onroe o sum enorm de bani pentru vremea respectiv : 25 000 de dolari pe
pt mân , pentru 10 s pt mâni de lucru, plus cheltuielile, şi dublu pentru orele
plimentare. Suma le dep şea pe cele primite de majoritatea actorilor la acea me.
Donald Spoto a publicat în biografia pe care a scris-o despre Monroe un
emorandum corporativ despre aceast cerere, semnat de Irving Stein, avoca-
1 lui Marilyn. În memorandum se preciza: „Lui Lee nu-i pas dac aceşti
bani rovin cu adev rat din buzunarul lui Marilyn. Joe [ţarr, contabilul de la
Marilyn onroe Productions] şi Milton i-au explicat situa ia financiar precar ,
îns Lee fost de neclintit. Insista pe sl biciunea emo ional a lui Marilyn, apoi a
spus c s-ar mul umi cu un procent din încas rile filmului! Mai dorea ca
regizor fie George Cukor, nu Larry. Spunea c Paula este mai mult decât un
instruct deci nu-1 interesa cât primesc instructorii. Respingea cu t rie salariul
Paulei pe vremea Sta iei de autobuz'1. Când a auzit de cererea lui Lee, Marilyn
a hot i ca o parte din bani s provin din salariul ei, pentru c , în ceea ce o
privea, Pai era absolut necesar pe platou, tot timpul. Dup toate discu iile, Pat
Strasberg avea s câştige mai mul i bani decât toat lumea de pe platou
excep ia lui Marilyn şi a lui Laurence Olivier! Se p rea c Marilyn înlocuist
Natasha Lytess cu alta, mai ales c se ştiau sentimentele lui Arthur Miller peni
Paula. La fel ca DiMaggio, înaintea lui, care o dispre uia pe Natasha, iat
m rturisea Miller despre Paula: „Era o impostoare, îns reuşea atât de bine se
fac necesar în via a unor oameni ca Marilyn, încât şi-a creat un rentn
extraordinar„. Arthur mai spunea despre ea c era „imoral şi distrat ”.1
Mai mult, spre marea dezam gire a lui Miller, psihiatrul lui Marih dr
Hohenberg, care fusese autorizat de Lee Strasberg, ajunsese cumva s implicat
în negocierile pentru Prin ul şi dansatoarea şi s-a asigurat c Paula av> > s
primeasc banii ceru i de so ul ei. E firesc s ne întreb m ce sum a prin i
doctorul în schimb. Mai mult, de când aveau profesorii de actorie ca Lee
Strasbc un cuvânt în alegerea regizorului pentru un film în care juca unul
dintre studeiv s i? Este posibil ca Marilyn s fi crezut c de inea controlul când
a înfiin at Marii111 Monroe Productions, îns a continuat s se afle sub
influen a colegilor s i.
Jurnalul blestemat al lui Arthur Miller în iulie 1956, cu pu in timp
înainte de începerea film rilor la Prin ul -i dansatoarea, s-a întâmplat ceva care
avea s schimbe noua via a lui Marih n al turi de Arthur Miller. A v zut
jurnalul acestuia pe o mas din camera de zi. A aruncat o privire în el şi s-a
hot rât s citeasc paginile deschise. O aştepta nu şoc îngrozitor. Arthur scria
c regret c s-a însurat cu ea. Marilyn nu era cine credea el, era doar un copil,
nu o femeie. Nu era atât de inteligent pe cu sperase şi, de fapt, îi era mil de
ea. Mai mult, se gândea c propria carier avea s -i fie pus în pericol de
c s toria cu ea şi nu ştia ce s fac . Auzise c Laurence Olivier credea c
Marilyn era un copil r sf at şi nu ştia ce s -i r spund , din moment ce, în
mare, era de acord cu el. Olivier fusese angajat de Marilyn, filmul era produs de
compania ei, dar nu era tocmai recunosc tor. Era ner bd tor M nu ar ta
în elegere. Desigur, faptul c Miller p rea s -i in partea lui Oliviei.1
1 Iat cum şi-a ap rat mama Susan Strasberg: „mama mea a stat cu
Marih 1 24 de ore din 24, la propriu, în timpul film rilor, inând-o de mân ,
încercând s > conving s ia mai pu ine medicamente. Nesiguran a
extraordinar care caracteriza [pe Monroe] f cea ca ea s fie r sf at şi
sprijinit permanent. Într 1 fel, mama mea i-a oferit via . Şi, pe deasupra, a
fost învinuit de comportameni lipsit de profesionalism al lui Marilyn”.
St r v şitor pentru Marilyn. A fost întruchiparea celei mai mari temeri a
ei, c ul ei va „descoperi” c nu era pe cât de inteligent şi talentat îl f cuse
s ad c e, iar acum el aflase adev rul despre ea.
Mul i ani mai târziu, Susan Strasberg a spus: „pentru Marilyn, g sirea
jurna-lui a fost un lucru îngrozitor. A dat-o înapoi foarte mult. Şi-a pierdut
mult din crederea în ea când a citit paginile acelea. Întrebarea mea e
urm toarea: ce uta jurnalul acela pe mas ? Desigur, fiecare are dreptul la
propriile p reri, dar -l lase aşa, la vedere? Am c zut pe gânduri când am auzit,
am c zut pe gân-uri.” Atunci mult lume a crezut c Miller a l sat jurnalul la
vedere inten io-at, ca s -1 g seasc Marilyn. ţa dramaturg, ştia cu siguran
ce putere avea uvântul scris. Trebuie s fi ştiut cât de mult o vor r ni pe
Marilyn gândurile sale rise pe hârtie. Unii sunt de p rere c s-a purtat ca un
laş c ruia îi era fric s ivor eze, sperând s -1 p r seasc ea. ţaracterul lui
Miller trebuie pus sub semnul treb rii. Pân la urm , se însurase cu Marilyn
dup ce se convinsese pe sine i era o partid bun , iar câteva s pt mâni mai
târziu îşi d duse seama de mtrariu. Asta este o dovad de imaturitate şi de
lips de judecat . Indiferent e motivele reale, e mai simplu de presupus c a
l sat jurnalul la vedere inten-ionat. De ce a f cut asta, este o întrebare la care
doar el ar fi putut s r spund nu a f cut-o. Marilyn avea s -i spun mai târziu
surorii sale vitrege, Berniece, i mariajul n-a mai fost la fel dup ce a citit
jurnalul. Când i-a zis c Miller risese despre ea c era „o nenorocit ”, Berniece
a fost şocat . Nu-i venea s ad , i-a m rturisit ea lui Marilyn, c Arthur era
atât de nemilos. Totuşi, arilyn a l murit-o c Arthur scrisese c era de acord cu
Olivier c putea s fie nenorocit . Asta nu a înc lzit-o prea tare pe Berniece,
dar nici pe Marilyn. Arilyn i-a spus c -şi dorea s treac peste asta, dar era
sigur c nu va putea i o fac niciodat . Şi-ar fi dorit s -i spun lui Arthur s
joace el cu capriciosul llivier şi s vad cum îi merge, iar ea s stea pe margine
şi s scrie despre asta, s „nu am curaj s-o fac”.
Deşi aceast descoperire a fost foarte dezam gitoare, nu a constituit un
motiv întru ca Marilyn s -1 p r seasc pe Arthur. „Hot râse c , indiferent de
ce se tâmpl , nu va divor a de el”, spune prietenul ei, Rupert Allan. „Nu cred
c -şi idea seama c va muri aşa curând. Dac se întâmpla aşa ceva dup prima
ei ts torie, l-ar fi p r sit. Îns cred c sim ea c avea ceva de dovedit în cea de-
a eia c snicie a ei. Şi probabil credea c [Miller] nu va mai avea parte de ea, ci
>ar de ceea ce va hot rî ea s -i ofere. Va fi atent în preajma lui şi va deveni
îdeapsa lui. Miller va primi doar o parte din cine era ea, iar ceea ce nu va mai
idea el niciodat va fi latura ei vulnerabil ”. Mable Whittington îşi aduce aminte
de un incident care a avut loc în perioada care Marilyn i-a g sit jurnalul lui
Miller: „Ştiam c -i g sise jurnalul. Toat mea din cas aflase. Nu ştiam ce
con ine, ci doar c doamna Miller l-a v zut, a citit şi a fost foarte afectat de
acest lucru. În aceeaşi s pt mân am auzit zgomot în buc t rie şi am coborât
s v d despre ce era vorba. Doamna Miller: tea singur la masa din buc t rie,
bea un ceai şi plângea în hohote. Am tras cu ochiul la buc t rie şi am stat s-o
privesc ceva timp. În primul rând, am f< şocat de frumuse ea ei. Era
îmbr cat într-un halat roz cu pene de marabu guler şi mâneci. P rul ei era
atât de blond şi. Atât de frumos. M-am hot rât nu intru în camer şi s-o las
singur cu gândurile ei. Apoi m-am gândit: Doamne, ce trist e. Aerul ei de
triste e profund este ceea ce îmi amintesc i mai bine. Triste ea. Îmi aduc
aminte clar c , într-o zi, psihiatrul ei a venit dc New York. Am intrat în camera
de zi, iar acolo am v zut o femeie ciudat c. < citea. Am întrebat cine era femeia
respectiv şi mi s-a zis c este „psihiati doamnei Miller„. P rea s se simt un
pic mai bine când a venit doctorul.” „Pot s spun c la început era mai dr gu
cu cei din jur. Pe m sur ce trei timpul, devenea mai dificil şi iute la mânie.
Nu era niciodat binedispusâ cas . Era mereu c zut pe gânduri, încruntat .
Întârzia în fiecare zi pe plan întârzia cu orele. Ştiu despre asta pentru c era un
motiv permanent de sup r -pentru domnul Miller. Se certau des din cauz c
ea întârzia. Nu se în ele; < a bine nici cu Laurence Olivier şi, din punctul meu
de vedere – cel al unui obs i vator din afar – nu-1 pl cea absolut deloc.
Domnul Miller credea c ea n în elege pe Olivier şi c nu încerca destul de mult
s se adapteze la jocul lui.
— N scuser multe neîn elegeri”.
Trecuser doar trei s pt mâni de la c s torie, îns pentru Marilyn Moni -
aceasta deja se încheiase. ţum ar fi putut r mâne al turi de acest b rbii
Trebuia s se concentreze asupra filmului şi s fac tot ce putea ca s -i ias în
rol bun. Îns avea s -i fie foarte greu, pentru c Miller îi frânsese inima. „P i.1
c plou tot timpul”, avea s spun Marilyn mai târziu, despre zilele petreci ar
în Anglia. „Sau poate era vina mea”.
Liniştea dinaintea furtunii
La întoarcerea în SUA, dup ce s-au terminat film rile la Prin ul şi dcum
toarea, Marilyn Monroe şi Arthur Miller au închiriat un apartament spa ios L. I
etajul 13, într-o cl dire din New York, pe strada 57. ţump raser de curând.1
o ferm mare, în Roxbury, ţonnecticut, care se afla în renov ri. Între timp,
aveau s locuiasc în oraş şi s -şi petreac urm toarele dou luni încercând
s -şi salve/c c snicia. În timpul liber, în prima jum tate a lui 1957, Marilyn şi-
a intrat în rolul de gospodin şi a g tit pentru so ul ei; micul dejun în fiecare
diminea deveni < specialitatea ei, la fel şi cump r turile şi comisioanele care
o f ceau s se sinu. I. Dup cum declara într-un interviu de atunci, „ca şi cum
aş avea un scop real | „ lumea asta. Nu m deranjeaz deloc. De fapt, în ultima
vreme cred c prelat acest stil de via mai simplu„ (oare ce-ar fi zis Joe
DiMaggio dac ar fi tint aceast declara ie a fostei sale so ii?). De multe ori,
cuplul se retr gea la o ca i de vacan pe care o închiriaser în Long Island,
unde Marilyn c l rea sau pit u în acuarel . 1957 a fost un an foarte bun,
probabil cel mai liniştit din via a -îns cariera nu era atât de lipsit de
importan în gândurile sale. Înc stiulia b îndrumarea omniprezen ilor so i
Strasberg şi avea un psihiatru nou, pe arianne Kris, fondatoarea psihanalizei
infantile, recomandat de Anna Freud, 'ca lui Sigmund Freud. Marilyn mergea
la consulta ie la dr Kris chiar şi de cinci ri pe s pt mân , îns mult lume
considera la acea vreme c era prea mult. N fiecare zi st tea în cabinet şi se
plângea de copil rie sau de c snicie”, m rtu-sea un apropiat al lui Marilyn, din
acea perioad . „Dup aceea, era sup rat e în şir. Apoi, tocmai când îşi g sea
echilibrul, se întorcea pe canapeaua aia estemat . Unii cred c se c uta pe
sine, c încerca s -şi rezolve problemele din cut. Eu nu cred asta. ţred c era o
form de automutilare. Pur şi simplu nu ncepea s aib o via liniştit . Dac
exista o secund de calm îşi crea un nou otiv de fixa ii, iar cele mai multe astfel
de motive imaginare proveneau atunci „n şedin ele cu Marianne Kris. La asta se
ad uga cic leala permanent a lui rasberg, care o sf tuia s se inspire din
copil rie pentru roluri. Deci nu e de irare c nu era o persoan echilibrat
emo ional. Dup cum spunea Ţerniece, 'e ce nu poate s treac peste asta?„„
De ce? Pentru c Marilyn dorea, odat pentru totdeauna, s se împace cu
'ste ea din copil ria ei. Ştia c are probleme emo ionale serioase, care se
scuser în tinere e, din faptul c nu fusese dorit şi nu se sim ise iubit şi dea
c trebuie s analizeze aceste lipsuri şi s vad ce putea s înve e din ele u, cel
pu in, s g seasc o arm mai bun s înfrâng demonii din ea. Şirul nstant de
scrisori de la Gladys, cel pu in una pe s pt mân , nu a ajutat-o prea uit. Era
ca şi cum Marilyn avea un picior bine înfipt în trecutul îndep rtat şi ui, în
prezentul nesigur. Problema era c nu existau niciodat descoperiri. Nu *ta un
sentiment al finalului. Mereu aceleaşi întreb ri, cu aceleaşi r spunsuri, s
mearg mai departe. Probabil, dup cum spuneau unii, în cazul lui rilyn a fost
vorba de prea mult terapie. Poate ar fi avut nevoie mai degrab tr iasc
prezentul decât s analizeze permanent trecutul. Tot atunci, Marilyn şi Milton
Greene, parteneri la Marilyn Monroe Productions, au încheiat parteneriatul. Cei
doi avuseser probleme luni de zile din cauz Greene încerca s controleze prea
multe dintre afacerile lui Marilyn; asta era erea ei, împ rt şit de mul i dintre
apropia i. Ţanii fuseser întotdeauna o blem pentru Greene: nu p rea s aib
niciodat suficien i şi apela mereu MMP. Între ei ap ruser şi probleme de
ordin artistic, care porniser de la ul Prin ul şi dansatoarea. Când Greene a
sugerat s fie recunoscut ca pro-c tor executiv, Marilyn s-a opus. Aceast
neîn elegere dovedea c Marilyn ea deja c parteneriatul lor se încheiase, şi
asta pentru c Greene avea tot ptul s fie recunoscut ca produc tor executiv al
filmului. În final, Greene a t vina pe Arthur Miller, nu pe Marilyn. Nu aveau
încredere unul în altul. Greene sidera c nu putea face nimic s se reabiliteze
de acuza iile pe care i le-ar dus Miller, din moment ce acesta era confesorul lui
Marilyn. Mai mult, Greene ritica f iş pe Miller în prezen a lui Marilyn, ceea ce o
f cea s se simt prost îi d dea senza ia c trebuie s in pârlea cuiva. L-a
ales pe so ul ei, iar Greene a mai putut face nimic s îndrepte situa ia. Dup o
ceart , la 11 aprilie, Marilyn s-a hot rât s -1 dea afar din companie. A dat o
declara ie foarte lipsi de bun voin , în care spunea c acesta nu condusese
bine afacerile MMP şi chi luase parte la în elegeri secrete despre care ea nu ştia
nimic. Greene s-a pun de parc nu ştia ce anume provocase ruptura, iar
Marilyn a f cut o alt declarai care, în mod ciudat, nu suna deloc ca fiind scris
de ea, ci de Arthur Miller: „(preşedinte al companiei şi ca singur surs a sa de
venit, nu am fost nicioda înştiin at c s-a ales singur în func ia de produc tor
executiv al filmului Print şi dansatoarea. Compania mea nu a fost înfiin at ca
s furnizeze referin e fal pentru angaja ii s i, iar eu nu voi lua parte la aşa ceva.
Compania mea nu a fi înfiin at ca s împart 49,6% din câştiguri cu dl
Greene, ci ca s produc filr mai bune, s -mi îmbun t easc munca şi s -mi
asigure veniturile”. Dup mu! ţontroverse legale, Marilyn s-a în eles cu Greene
pentru o sum compensatoi de 100 000 de dolari, suma pe care Greene o
investise în companie. Nu a vorl niciodat cu Milton despre ce se întâmplase,
refuzând s -i r spund la telefoan la fel cum procedase şi cu Natasha Lytess.
Nu era stilul lui Marilyn s procede astfel. P rea c face orice s -1 impresioneze
pe Arthur Miller, care îi ura descl pe Lytess şi pe Greene.
În iunie 1957, Prin ul şi dansatoarea a avut premiera la Radio City Music
Ha Desigur, Marilyn a venit la premier împreun cu Arthur. ţronicile au fo
favorabile şi se p rea c talentul ei actoricesc va avea parte, din nou, de aprecie
fapt care îndulcea chinul ei din Anglia, sau cel pu in mare parte din el. Probab
partea cea mai interesant a filmului r mâne implicarea lui Marilyn în produci
sa şi cât de departe ajunsese ca artist serios şi creativ, cu un talent deosebit i
produc tor. În momentul în care a fost nemul umit de varianta final a filmui
propus de Fox, a spus asta clar în fa a lui Jack Warner, a MCA, şi a compani
de produc ie a lui Laurence Olivier. Ce a avut de spus şi felul în care a f cut
este o m rturie a st rii ei din acea vreme: „Mi-e team c în forma de acum, i va
avea un succes la fel de mare ca versiunea pe care am aprobat-o cu to ii i fiind
cea mai bun . Mai ales în prima treime a filmului, ritmul a fost încetini iar
momentele comice au fost înlocuite, unul dup altul, cu versiuni mai sla! Ale
acestora, care nu au energia şi str lucirea pe care a i v zut-o la New Yot Sunt
montaje care omoar momentele, ca în scena leşinului. Scena încoronai este la
fel de lung ca înainte, dac nu chiar mai lung , iar subiectul se pien în ea.
Publicul american nu se simte la fel de emo ionat în fa a vitraliilor ca c britanic,
iar noi îl amenin m cu plictiseala. Sunt uimit c o por iune aşa i mare din
film nu are muzic , din moment ce ideea era s facem un film t < mantie. Avem
destul material cât s cre m un film foarte bun, dac va ieşi versiunea
anterioar . Sper c ve i face tot ce pute i s ne p stra i filmul”. Oa asta e critic
din partea unei vedete de cinema f r nimic în cap? În final, i s-au f cut
modific ri în film. A ieşit aşa cum au considerat de cuviin Fox MţA, dar nu
din cauza lipsei de bun voin din partea lui Marilyn.
În iulie, Marilyn a aflat c este îns rcinat . Îşi dorea din suflet s aib i
copil, dar nu era sigur de sentimentele ei pentru tat l acestuia. Totuşi,
„cunoscut c ultimele şase luni cu Arthur fuseser foarte relaxante. Nu era
ligur c are parte de respectul lui, dar ştia c ine la ea. Îns îi era greu s
treac >este ceea ce citise în jurnalul lui. „Feti a mea va auzi mereu cât de
frumoas !„, a spus Marilyn când a aflat de sarcin . Era sigur c va avea o
feti . „ţând [ram mic , nimeni nu-mi spunea c sunt „frumoas ”. Vreau ca
feti a mea s tâmbeasc tot timpul. Tuturor feti elor trebuie s li se spun c
sunt frumoase, ar eu îi voi spune asta tot timpul feti ei mele„. Din p cate, la 1
august Marilyn ivea s fie diagnosticat cu sarcin ectopic . Sarcina ei avea
atunci cinci sau şase l pt mâni. Pierderea copilului a întristat-o enorm. „Mi-a
frânt inima„, i-a spus iurorii sale, Berniece, într-o convorbire telefonic din
spital. Şi c dac s-ar putea ir „încerca din nou„, c -şi dorea acest lucru, dar
„nu acum”.
Primele şase luni ale anului fuseser liniştite, fapt care avea s se
schimbe up ce Marilyn a pierdut copilul. Unii membri ai familiei spun c o
scrisoare (rimit de la Gladys a provocat un şir de evenimente ce ar fi putut
deveni fatal, ie pare c Gladys îi trimisese fiicei sale un bilet nemilos, în care
spunea c , dup l rerea ei, Marilyn nu era preg tit s devin mam , c odat
cu maternitatea ipar anumite responsabilit i, „iar tu, draga mea, nu eşti o
persoan esponsabil ”. O rud îşi aminteşte: „ţred c , pe Marilyn, scrisoarea a
sup rat-o i fel de mult ca pierderea copilului. A început s bea mult mai mult,
ceea ce, l turi de pastile, a devenit prea mult pentru ea. A început s spun c
aude voci. *J-aş putea s fiu ca ele, pentru c m car ştiu c nu sunt reale”,
spunea Marilyn. Jthur mi-a m rturisit c era la un restaurant într-o noapte, iar
şeful de sal i-a) us c l-a sunat cineva. Era Marilyn. Era beat şi-1 ruga s
vin acas şi s-o ilveze. Din fericire, Miller s-a dus acas într-un suflet. Ea
luase o supradoz . U ştiu dac o f cuse sau nu inten ionat. Nu a aflat nimeni,
niciodat . Dup ceea, nimeni n-a mai vorbit despre asta, iar întregul episod a
r mas un mister, ur şi simplu nu s-a discutat niciodat despre asta”.
Depresia lui Marilyn
Dup sarcina ectopic a urmat o perioad dificil pentru Marilyn. Între
august 957 şi iulie 1958 a suferit de cea mai grav depresie din via a ei. Îşi
b gase în ap c eşuase deja ca mam , din simplul motiv c pierduse sarcina.
Mariajul ei U era o împlinire. Îşi pierduse interesul pentru carier şi, se pare,
mai ales pentru ompania Marilyn Monroe Productions. Arthur Miller şi-a
petrecut anul scriind au încercând s scrie un scenariu, Inadapta ii, inspirat de
una dintre povestirile ale. ţredea c va avea un rol bun pentru so ia sa dac va
reuşi s -1 termine. În i a unui blocaj ce i se p rea imposibil de trecut, schi ele
ajungeau una dup alta H coşul de gunoi. Frustrat din cauza scenariului şi
exasperat de sine însuşi, s-a lesc rcat pe Marilyn. Era aspru şi temperamental
cu ea, în ciuda vizitelor regu-Bte la psihoterapeut, în care încerca s -şi rezolve
propriile probleme emo ionale.
Marilyn, care avea atunci 32 de ani, d dea la fel de mult cât primea,
poate chi mai mult.
„Nu este o exagerare s spunem c nu a mai fost aceeaşi dup ce a pierd
sarcina”, m rturisea Edward Lovitz, scenarist din New York, cared cunoştea;
Miller de mul i ani. „Arthur mi-a spus c Marilyn avea nevoie de ajutor <
specialitate, c începea s ipe la el f r motiv. Nu era sigur dac de vin er
medicamentele pe care le lua, alcoolul pe care îl bea sau faptul c -şi pierd
min ile. Mi-a spus c Marilyn nu s-a mai dus la psihiatru dup ce a pierd
copilul. El îşi dorea s încerce s aib alt copil, îns acest lucru era dificil da
nici m car nu se în elegeau. El dormea în camera de oaspe i multe nop i, da nu
chiar tot timpul”.
„Faptul c în aceast perioad Arthur nu putea s scrie nu este
surprinz n dat fiind stresul din via a lui”, a ad ugat Rupert Allan. „Totuşi,
Marilyn învinov ea pe sine pentru lipsa lui de viziune. Mi-a spus c se temea
c ni mai este muz . „Dac i-am fost vreodat muz , ar fi trebuit s termine
deja mi-a spus Marilyn dup câteva luni în care Arthur nu scrisese nimic. „Ah,
la nai1 cu asta”, s-a hot rât ea. „Nu m mai intereseaz , m-am s turat de el.”
Eu cn c se s turase s fie criticat . Era foarte hot rât .”
Pe m sur ce acest r zboi rece între so i continua, Marilyn p rea s se
afun din ce în ce mai mult în depresie. Afirma c nimic nu-i ieşise aşa cum
speras Dorea cu disperare ca acest mariaj s fie o reuşit . I-a spus unei rude c
„existaa oameni” care sim iser c „au câştigat” când s-a terminat mariajul ei
cu J ' DiMaggio. „„Aha! Vezi, nu e deloc fericit „, spun ei despre mine – a reman
a Marilyn cu am r ciune. „E proast , nu are pic de talent şi nu poate s
p strc< un so „. Îns mariajul acesta va dura, continua ea, pentru c nu vreau
ca oameiui s aib satisfac ia s m vad suferind”. Şi dorea s -şi demonstreze
sieşi a publicului c putea s fie o so ie şi o mam bun . ţu toate acestea, se
pare ta nu reuşea s fie niciuna, nici alta. Dezam girea fa de ea îns şi,
combinat m medicamentele pe care le lua ca s doarm , i-au indus o stare de
confuzie în cate îi era imposibil s -şi rezolve problemele. Dac ad ug m şi
alcoolul, mai a Ir', şampanie, pentru c alte b uturi îi f ceau r u la stomac,
fapt care n-o opte. I întotdeauna s bea, combina ia putea s fie letal .
Ajunsese s -şi toarne un pal; a de şampanie cu mâinile tremurânde, s
deschid o capsul , apoi s toarne con inutul direct în pahar ca s se
ame easc mai repede. Sau, dac dorea un efect şi mai rapid, îşi turna
cristalele sub limb . Începuse s se îngraşe, deoana e îşi pierduse interesul fa
de multe aspecte din via a ei. Nu-i p sa. Se lupta-e mult vreme s -şi p streze
silueta, iar acum se sim ea îndrept it s se îngraş în aceast perioad a luat
nou kilograme în greutate.
Nimeni nu ştia care va fi dispozi ia lui Marilyn: putea s par vesel i
mul umit sau moroc noas şi deprimat . Totuşi, oamenii înc îşi doreau s i
< în preajma ei, în prezen a ei.
Dou vizite diferite din aceast perioad arat dou ipostaze diferite ale i
a Marilyn: prima dat , la ea în vizit trebuia s vin sora ei vitreg , Ţerniei
Marilyn o sunase într-o zi şi p rea disperat . „Ieri am încercat toat ziua
s te un”, i-a spus Marilyn când a g sit-o. „Iar azi de diminea am încercat de
trei iri!” I-a dat de în eles foarte clar c avea nevoie s o vad . În timpul
convorbirii a repetat cât de mult admir mariajul ei cu Paris Miracle. Dup cum
m rtu-isea mai târziu, Berniece a în eles atunci c Marilyn avea probleme în
c snicie, ierniece şi-a aranjat plecarea, îns în ultimul moment, so ul ei i-a
interzis s l toreasc singur . Ulterior, Ţerniece a m rturisit c el îşi aranjase
o c l torie I New York, unde locuia Marilyn. Ţerniece voia s mearg cu el şi,
desigur, s Dloseasc aceast ocazie ca s o viziteze pe Marilyn. Paris a zis nu.
Era o l torie de afaceri, a zis el, iar so iile nu aveau voie s mearg . Îns , în
timpul ederii la New York, s-a dus el s o vad pe Marilyn şi i-a luat cu el şi pe
parte-ierii s i de afaceri. Marilyn a fost foarte dr gu cu Paris şi cu prietenii
lui. Şi-a Icut apari ia dup ce cump rase flori, avea bra ele pline de ramuri de
sânger, b i au b ut cocktailuri preparate de ea, iar Marilyn a semnat fotografii
pentru ît grupul: „Pentru Paris, cumnata ta te s rut cu dragoste.” Unul dintre
prietenii li Paris a încercat s se strecoare din casa lui Marilyn cu un pahar
pentru cocktail, are se pare c era prea mare ca s -i încap în hain . În
mijlocul evenimentelor, [arilyn p rea s se simt bine.
Dou zile mai târziu, a primit o vizit de la psihiatrul ei, dr Marianne
Kris, ircumstan ele erau foarte diferite, dup cum a povestit Ţarbara Miller (nici
o ig tur cu Arthur Miller), fiica unei prietene a psihiatrului lui Marilyn.
Barbara, ama ei, fratele ei şi dr Kris au sosit în acelaşi timp s îi viziteze pe
Marilyn şi 6 Arthur. „N-a fost o privelişte pl cut ”, povesteşte ea. „Aveam 12
ani, dar îmi nintesc bine. O îndr geam nespus pe Marilyn Monroe şi abia
aşteptam s o tâlnesc. Era mult mai solid decât credeam şi totuşi foarte
frumoas . A n v lit
I camer şi ne-a salutat îmbr cat într-un caftan înflorat care ar ta
foarte bine. Rea p rul foarte blond şi lung pân la umeri. Îmi amintesc c avea
mâini extrem 5 delicate, cu degete lungi şi unghiile vopsite cu oj roşie. Era
foarte dr gu , is p rea. Nu ştiu cum s zic. ţred c ame it ar fi cuvântul
potrivit.”
 Barbara Miller îşi aminteşte ce s-a întâmplat dup ce toat lumea s-a
aşezat i camera de zi: „Dori i un Bloody Mary?”, i-a întrebat Marilyn pe adul i.
„Tu vrei un suc?” a întrebat-o pe feti .
Adul ii au spus c vor cu to ii sucuri. „Ţine”, a spus Marilyn zâmbind.
„De licei, nu-mi place s beau singur , dar ast zi am s fac o excep ie.” Apoi a
rigat-o pe servitoare. N-a r spuns nimeni, aşa c a chemat-o din nou. Într-un
nai, a ipat: „Arthur, unde e nenorocita de servitoare?” Tot nu a r spuns
nimeni, arilyn a scuturat din cap şi şi-a dat ochii peste cap: „Mary [Reis],
secretara mea, II a venit ast zi, iar so ul meu e pe undeva prin cas , încearc
s scrie”, a spus arilyn, dup cum îşi aminteşte Ţarbara. „Arthur are probleme
cu scrisul.” Dup >usele lui Miller, dr Kris a cercetat-o pe Marilyn cu aten ie şi
i-a spus: „Draga lea, unde putem s vorbim între patru ochi?”
L Marilyn a privit-o pe dr Kris cu un aer b nuitor şi i-a zis: „Dn doctor,
cn c am terminat de vorbit, nu-i aşa? M simt bine, vorbesc serios. Am nevoie
do de un Bloody Mary, iar nenorocita de servitoare nu e aici. Hristoase!” a sp
Marilyn în final. „M duc s mi-1 prepar singur şi aduc şi sucurile.” Se ridic
„Nu pari s te sim i bine”, a zis dr Kris, în timp ce ceilal i doi oaspe i tace,
stânjeni i.
„La naiba”, a izbucnit Marilyn, care st tea în picioare în fa a doctorului, >
ochii scânteind de mânie. „De ce nu m laşi în pace? M-am s turat de tine. M-a
s turat s vorbim la nesfârşit despre aceleaşi lucruri. Nu am de gând s mai I
asta.” Se întoarse şi ieşi din camer , l sându-şi oaspe ii înm rmuri i, înti
bându-se dac va mai reveni. Sau, pur şi simplu, ar fi trebuit s plece ei? Du;
10 minute, când oaspe ii se preg teau s plece, a ap rut Arthur Miller. „Soi
mea m-a rugat s v cer scuze tuturor”, a zis el, cu un aer plin de remuşc ri. „f
s-a sim it bine. A fost îngrozitor şi v rog s accepta i scuzele noastre şi s rever
cu alt ocazie.” Apoi, adresându-se doctorului, i-a zis urm toarele: „Pute i s -1
da i un telefon mai târziu? Trebuie s vorbim, este urgent.” Dr Kris i-a r spti
afirmativ. Oaspe ii au în eles c cel mai bine era ca vizita s se încheie ai'
Totuşi, când micul grup a ajuns în fa a uşii de la intrare, Marilyn a ap i dintr-
una din camerele din spate. Avea în mâini o tav cu b uturi. „Aşteptai le-a zis
ea oaspe ilor, privindu-i cu uimire. „Pleca i? Dar am adus sucurile! N. Vrea s
v aşeza i şi s vorbim?„ „Era o persoan complet schimbat „, povesteşte
Barbara Miller. „Zâmbea era vesel şi p rea c nu-şi aminteşte de ce se
întâmplase mai devreme. Am sp c nu vrem s intr m, c trebuie s plec m. A
p rut dezam git . Apoi m îmbr işat pe to i. Când ieşeam, a zâmbit c tre dr
Kris şi a zis: „în regul , o te sun mâine. La revedere.” Dup ce s-a închis uşa,
îmi amintesc c aduli st teau în hol şi se uitau unii la al ii plini de îngrijorare.
Apoi, în taxi, nimc n-a scos o vorb . Toat lumea st tea în t cere şi privea drept
înainte.”
Unora le place jazzul
Prin mai 1958, Arthur Miller o convinsese deja pe Marilyn c trebuia s
întoarc la lucru; cel pu in, asta le-a spus prietenilor s i. Mai este posibil.
Marilyn s se fi împ cat cu gândul c , aşa cum îi spusese unui apropiat, „cine
trebuie s fac bani în casa asta”, deci putea s o fac foarte bine şi ea. Şi-a p!
Agen ii la treab , s -i caute proiectul potrivit. Dup câteva starturi greşite, Bij
Wilder i-a trimis lui Marilyn o propunere de dou pagini pentru un film la c rui
scenariu lucra şi care se numea Unora le place jazzul. La 7 iulie, Marii, a plecat
la Los Angeles ca s înceap lucrul la film.
To i cei care şi-au investit talentul în Unora le place jazzul ştiu faptul
aceast comedie clasic , probabil una dintre cele mai bune pelicule ale tutui
timpurilor, s-a n scut datorit colabor rii în echip . De asemenea, ştiu foai
) ine c f r Marilyn Monroe şi Billy Wilder ar fi fost un film haios ca
oricare altul. Wilder a împrumutat intriga dintr-un film muzical german obscur,
Fanfarele ubirii, în care doi muzicieni f r slujb se travestesc ca s intre într-o
forma ie de femei, şi a transformat-o în dou ore de umor deplin. Faptul c la
intriga prin-: ipal s-a ad ugat una secundar , masacrul din ziua de Sf.
Valentin şi conse-rin ele acestuia, s-a transformat în „motorul” care pune filmul
în mişcare partenerul lui Wilder la acest scenariu şi la multe altele a fost I. A. L.
Diamond, ar filmul le-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun
scenariu adaptat).
Urm toarea etap dup scenariu (care nu era înc definitiv) era
distribu ia. Donform unei surse, Wilder s-a gândit la început s -i distribuie în
rolurile >rincipale pe Danny Kaye şi Bob Hope. Tony Curtis a primit de la
Wilder o „„opunere verbal şi s-a hot rât s accepte rolul. Dup aceea, Frank
Sinatra s-a nteresat de rol, iar Wilder a cochetat cu ideea, deoarece avea nevoie
de un (jiume” ca s ob in finan area de la studiourile de filmare. De fapt, s-a
sim it işurat când Frank Sinatra a renun at, pentru c Ochi Albaştri era
celebru prin ielul în care-şi urma principiile proprii: film ri de la 09:00 la
17:00, duble pu ine i tratament preferen ial. Wilder a fost încântat c a reuşit
s p streze acest film U marca proprie. Între timp, Mitzi Gaynor a ap rut ca
alegere posibil pentru Dlul Sugar Kane, în mare parte datorit presta iei
excelente în filmul South *acific, recent lansat. Îns Marilyn a ini iat imediat o
campanie pentru acest rol. Uccesul ei de cas o plasase timp de trei ani pe lista
Quigley cu cele mai bune
0 vedete de cinema şi, în ciuda faptului c în cei doi ani preceden i lipsise
de e ecran, îns participase la cursuri de teatru la Actors Studio şi încercase
s -şi alveze c snicia aflat pe butuci, popularitatea ei în rândul admiratorilor
era mai lare ca oricând.
Reputa ia lui Marilyn de a provoca întârzieri la film ri a fost trecut cu
ederea, iar ea a semnat pentru film un contract în valoare de 200 000 de dolari,
lus 10% din profitul ce dep şea 4 milioane de dolari. La lansare, filmul a
iregistrat încas ri de 25 de milioane de dolari, ceea ce înseamn 215,4 milioane
e dolari la cursul actual, suficient cât s propulseze filmul pe pozi ia 150 în) pul
filmelor cu cele mai mari încas ri din toate timpurile. Partea lui Marilyn fost de
2,3 milioane de dolari.
Prima scen care s-a filmat a fost în decorul cu trenul sta ionar de la stu-
iourile MGM din ţulver ţity. Dup 24 de minute de film, Sugar Kane (Marilyn)
pare pentru prima oar , împreun cu trupa ei de fete, the Sweet Sues, înainte
& se urce în tren. Filmarea a mers ca pe roate, iar Marilyn a respectat rolul
întru Dtul. În timpul preg tirilor dinaintea film rii propriu-zise, Wilder a
remarcat o imeie sub o umbrel , în afara unghiului de filmare. Dup ce s-a
terminat lmarea, a întrebat-o: „ţum i s-a p rut. Paula?” Şi-a dat seama c era
Paula trasberg, persoana omniprezent la toate film rile lui Marilyn, aşa cum
fusese
1 Natasha înaintea ei.
Dup acel moment de polite e, Wilder a preluat controlul pe platou.
Cu aprobarea lui Wilder, Tony Curtis (Josephine) şi Jack Lemmon
(Daphm au apelat la designerul Orry-Kelly, costumierul lui Marilyn, pentru a le
fai costumele. Desigur, problemele celor doi b rba i care jucau rolul unor
travesti nu prea aveau leg tur cu cât de bine se potriveau costumele. ţei doi
acto trebuiau s devin femei şi s fie credibili în felul în care mergeau,
vorbeau, 1 purtau şi ac ionau, în felul în care st teau în picioare sau se aşezau.
Îns pr blemele lor p leau în fa a celor pe care le avea Wilder (şi restul
distribu iei echipei de filmare) cu Marilyn: dup spusele lui Wilder, problemele
din casnic ei şi lipsa ei de încredere în sine ca actri au m rit costurile de
produc ie > 750 000 de dolari, dep şind bugetul de 2,9 milioane de dolari. Wild,
m rturisea: „Uneori [întârzierea lui Marilyn, dublele constante etc.] întinde; pe
câte trei zile ceva ce puteam termina într-o or , deoarece, dup fiecare duh
greşit , Marilyn plângea şi trebuia s o machiem din nou”. În plus, nu-şi aminti
replicile. Le scriam pe cartoane şi le aşezam acolo unde Marilyn le putea ci1
Replica simpl „Unde este sticla de whisky?” a trebuit refilmat de vreo 40 de o
„Au fost zile în care sim eam c -mi vine s-o omor, recunosc”, a ad ugat Ţi!
Wilder. „Ţineîn eles, ştiam c are probleme grave. Îmi pare r u s-o spun, dar |
vremea aia nu d deam doi bani pe problemele ei. Încercam s fac un film, ir ea
fusese pl tit cu bani serioşi ca s joace în el. Îns au fost şi multe zm
minunate, actorul din ea aducea la iveal lucruri pe care le recunoşteam; i
bijuterii actoriceşti”. În ciuda tuturor problemelor, Marilyn a avut, în final, >
performan incredibil . În presta ia magic a lui Marilyn nu se observ nici im
indiciu c realizarea filmului a fost pentru ea un coşmar. Se pare c prietena i i
Jeanne Martin, a spus-o cel mai bine: „îmi place fiecare secund din acel film
îns f r Marilyn n-ar fi fost nimic”.
Filmul a stârnit atâtea mituri şi informa ii false, încât o mare parte au
devenii legende urbane. Printre ele, faimoasa replic a lui ţurtis „s-o s ru i pe
Marih n Monroe e ca şi cum l-ai s ruta pe Hitler”. Adev rata poveste este alta.
În timpul campaniei publicitare pentru film, ţurtis a fost h r uit dr
reporteri cu aceeaşi întrebare: cum s-a sim it când a s rutat-o pe Marilyn
Monror „ţe era s zic? „A fost ca şi cum am schiat pe un munte acoperit de
z pad i am fost propulsat în aer de o s ritur cu schiurile şi am aterizat pe
p mânt i u ajutorul unor aripi diafane?„ S fim serioşi, faptul c am s rutat-o
pe cea mai dorit femeie din lume şi am fost întrebat apoi tot timpul cum m-am
sim it eu o tâmpenie şi începuse s m enerveze. Indiferent cum a p rut
compara ia < u Hitler – o mostr de ironie sau de sarcasm – eu mi-am dorit s
fie sarcasm, în a presa a scos-o din context şi a refuzat s publice toat
povestea.” în zile1' urm toare, ţurtis a fost bombardat de o gr mad de
telefoane care-i cereau i confirme ştirea. Timp de 40 de ani ţurtis a negat c ar
fi zis vreodat aşa cechiar a devenit ostil când s-a deschis subiectul la o
emisiune a lui Larry Kii i la care fusese invitat, al turi de James Haspiel, expert
în biografia lui Marii, i Monroe; mai târziu, a l murit lucrurile într-un interviu
cu Leonard Malta nregistrat în scopul de a fi introdus în DVD-ul dublu, în
edi ie de lux, Unora le) lace jazzul, care a fost lansat pe pia în colec ia
„Marilyn Monroe”.1
Num rul de calificative „cel mai bun” acordate filmului Unora le place
jazzul îreşte în fiecare an. Institutul American de Film îl consider num rul
unu pe lista: elor mai comice 100 de filme din istorie. De asemenea, IAF l-a
situat, în epoci diferite, pe locul 14 şi pe locul 22 în lista celor mai bune filme
din toate timpu-lle. Ultima replic din film – „Ei bine, nimeni nu e perfect!” – a
fost votat pe ocul 48 pe lista celor mai bune citate din filme. Cititorii
Entertainment Weekly -au votat pe pozi ia a noua în topul celor mai bune
pelicule din toate timpurile i al celor mai bune comedii.
În timpul realiz rii acestui film, într-o vineri, 12 septembrie 1958, dup o
onversa ie telefonic lung şi emo ionant cu Arthur, Marilyn a luat o alt
upradoz de somnifere. Dac nu intervenea Paula Strasberg, este foarte posibil:
a Marilyn s fi murit atunci. ţa întotdeauna, ea a declarat c nu dorise s se
inucid . „Avea atât de multe lucruri pentru care s tr iasc ”, a spus Rupert
ulan, „îns ea nu era de aceeaşi p rere. Din câte ştiu, s-a întâmplat când
Arthur l sosit la Los Angeles, iar el a fost singurul care a dus-o la spital. Ca de
fiecare at când Marilyn lua o supradoz , nimeni nu a reuşit s afle cum s-au
petrecut ixact lucrurile. ţu toate astea, era clar c a luat o supradoz . ţând şi
cum a ijuns la spital nu conteaz . Arthur a sosit imediat de la New York ca s
fie lâng ia”, a mai precizat Allan. „Totuşi, nu pot s zic c a ajutat-o prea mult.
De fapt, ied c prezen a lui Arthur a înr ut it lucrurile”. Dup ce a sosit la Los
Angeles i a evaluat situa ia, şi-a dat seama c , practic, toat lumea care avea
leg tur U Unora le place jazzul considera c so ia lui d dea dovad de o mare
lips de rofesionalism. Faptul c , în final, a fost în stare de o performan
actoriceasc
1 Scriitorul ţharles ţasillo precizeaz : „Tony ţurtis a încercat abia în
ultimul deceniu s rectifice comentariile sale r ut cioase la adresa lui Marilyn.
Nu-1 condamn c a fost furios dup ce a lucrat cu ea. Acum e uşor s -i g seşti
scuze lui Marilyn, îns aproape toat lumea a spus c era îngrozitor de greu s
ai de-a face cu ea. Actotii sunt foarte orgolioşi, iar Marilyn a fost întotdeauna
favorizat în cadrele finale, lucru care-1 înfuria pe Tony ţurtis. Era vizibil c
dup terminarea filmului o dispre uia, iar aceast ur a durat decenii întregi
dup moartea ei. Totuşi, pe m sur ce renumele lui Marilyn devenea din ce în
ce mai mare, iar filmul din ce în ce mai apreciat, ţurtis a încercat s rescrie
istoria şi s neutralizeze comentariile sale r ut cioase despre ea. Îns chiar
Marilyn adusese în discu ie remarca „Hitler„ în ultimul ei interviu pentru
revista Life: „Nu în eleg de ce oamenii nu sunt un pic mai generoşi unii cu al ii.
Nu-mi place s zic asta, îns mi-e team c exist mult invidie în industria
filmului. De exemplu, a i citit c , la un moment dat, un actor oarecare a spus
c s m s rute pe mine a fost ca şi cum l-ar fi s rutat pe Hitler. Ei bine, asta e
problema lui. Dac sunt nevoit s filmez scene romantice cu o persoan care
nutreşte astfel de sentimente pentru mine, atunci intr în joc imagina ia mea.
ţu alte cuvinte, afar cu el; imagina ia are frâu liber. 1,1 nu a fost niciodat
prezent”.
De excep ie nu p rea s conteze prea mult la momentul respectiv. Miller
s-a sim 1 din nou stânjenit, atât pentru ea, cât şi pentru el. A fost mai furios pe
ea e niciodat : „P rerea mea este c Arthur Miller a fost cam prea indignat de
so i lui”, îşi aminteşte Ţilly Wilder. „Eu nu eram c s torit cu ea. Nu trebuia s
ai r bdare şi s fiu afectuos. Îns el era so ul ei şi am crezut c putea s fie un
pi mai în eleg tor. Îmi amintesc c atunci mi-am zis: în sfârşit, am întâlnit pe
cinela fel de furios pe Marilyn Monroe ca mine, dac nu chiar mai furios.”
Rupert Allan îşi aminteşte: „într-o zi, Marilyn ne-a povestit, mie şi lui
Susa [Strasberg], c [Miller] s-a r stit la ea şi t-a zis: „Ar trebui s - i fie ruşine.
ţui îndr zneşti s nu- i înve i replicile? ţum îndr zneşti s întârzii? ţine te
crezi'1 în loc s o sprijine, Arthur se transformase în duşmanul ei. A fost un
gest foari urât din partea lui. Nu pot s zic c ştiu ce gândea. Oricum, replica
lui Marily a fost urm toarea: „S m pupe-n fund, Rupert. Din partea mea, s
m pupe fund”. Aşadar, atmosfera dintre ei era destul de tensionat , s zicem”.
În octombrie, se p rea c lucrurile se îndreapt pe calea cea bun , cân
Marilyn a aflat c era din nou îns rcinat . Desigur, a fost foarte încântat ti
aceast veste. Acceptase deja s primeasc un premiu în Fran a, îns era fericit
c are un motiv bun s refuze invita ia. Într-o telegram Western Union de don
pagini, adresat Academiei de Film din Paris, datat 26 noiembrie 1958, Marih
spune, printre altele: „Am aşteptat cu mare ner bdare s vin la Paris şi s
prime premiul pe care mi l-a i acordat cu atâta bun voin (stop) ţu toate
aceste, natura şi-a spus cuvântul şi aştept un copil (stop) Din cauza unor
complicat recente, doctorul mi-a interzis c l toriile de orice fel”.
Nu se ştie clar ce credea Arthur Miller despre sarcin , în ciuda faptului ei
nu p rea foarte încântat. „în acest moment, cred c Marilyn l-a îndep rtat p
Arthur din mintea ei şi a început s se gândeasc la faptul c poate s aib
acest copil f r so ul ei şi s -şi continue via a; cel pu in, n-ar mai fi fost
singur ”, i spus Rupert Allan. „îns , marea problem a sarcinii lui Marilyn era a
medicamentele pe care aceasta le lua. Asta a fost o problem ”.
În acea perioad , Marilyn lua, pe lâng alte medicamente cu re et , i
nembutal, un somnifer care calma nervii şi provoca un somn rapid. Leon Krohi
ginecologul ei, se împotrivea tuturor medicamentelor, îns şi-a dat seama c
f u ele Marilyn nu putea s tr iasc . I-a explicat riscul consumului de alcool
con binat cu nembutal şi alte medicamente şi a sperat c o poate monitoriza
atent (venea zilnic pe platoul de filmare), îns pe Marilyn nu puteai s-o
st pâneşi i. ţând venea vorba de medicamente, Marilyn Monroe g sea
întotdeauna -modalitate s le ia, dac sim ea nevoia.
La 6 noiembrie, dup terminarea film rilor, Ţilly Wilder, care în acel
momei i nu vorbea cu Marilyn, a discutat deschis despre cele câteva remarci
r ut cioa: pe care le f cuse la adresa ei. De exemplu, când un reporter de la
New York I întrebat dac va mai face vreun film cu ea, r spunsul lui a fost: „am
discut, despre asta cu doctorul şi cu psihiatrul meu, iar ei mi-au spus c sunt
prea b tra şi prea bogat ca s mai trec înc o dat prin aşa ceva”. Altui reporter
i-a zis:; „Evident, este o actri foarte bun . Îns merit ? Nu ştiu”. I\par
 Marilyn s-a sim it insultat de aceste afirma ii. Dup p rerea ei, într-
adev r, î % provocase probleme, îns , în final, presta ia ei actoriceasc fusese
bun . Sim ea} y *; c Ţilly Wilder ar fi putut s arate un pic de recunoştin şi
mai mult tact în 'iv-l comentariile f cute despre ea în pres . Într-o dup -
amiaz , dup ce s-a gândit
0 vreme la asta şi a b ut câteva pahare, a ridicat receptorul ca s
vorbeasc cu Wilder, telefonând din New York la Los Angeles. A r spuns so ia
lui, Audrey. Marilyn a întrebat-o dac poate s vorbeasc cu Ţilly. Audrey i-a
r spuns c nu era acas . Marilyn i-a zis atunci: „E în regul . Audrey, teas ruga
s -i transmi i un mesaj din partea mea”. „Desigur”, a r spuns Audrey. Marilyn
a continuat: „Spune-i, te rog, c l-a sunat Marilyn. Şi i-ar pl cea teribil dac . S-
ar duce dracului”. La cap tul cel lalt al firului se aşternuse liniştea. „Ah, iar
pentru tine, Audrey, cele mai calde salut ri din partea mea”, a încheiat Marilyn
cu dr g l şenie.
Un semn de la Dumnezeu?
La 16 decembrie 1958, Marilyn a suferit un avort spontan. Avea s
spun : s-a sim it mai singur ca niciodat . De asemenea, se sim ea foarte
vinovat lin cauza medicamentelor pe care le luase în timpul sarcinii şi se
temea c este esponsabil de moartea copilului. „Oare l-am omorât?”, a
întrebat-o pe o >rieten . Sora vitreg a lui Marilyn, Ţerniece, avea s spun
despre aceast ierioad : „Am sim it-o cum îmi scap printre degete”. Într-
adev r, la 24 decem-irie, Marilyn a primit o scrisoare de la mama ei, Gladys, pe
care n-o mai v zuse le ceva vreme. „Te-am îndep rtat, fata mea?”, scria Gladys,
ştiind probabil spunsul. „Mi-ar pl cea tare mult s m vizitezi”. Apoi, într-o
afirma ie ureroas , a tras concluzia: „S rb torile sunt atât de triste. Foarte
triste”. În iceeaşi scrisoare, mai jos, a ad ugat: „Am încercat de multe ori s
dau de tine, ar este foarte greu. Te rog, ai bun voin a s îmi dai un telefon sau
s -mi spunzi la scrisoare. Doamne ajut ”. A semnat scrisoarea cu „Dna
Gladys Eley”.
În 1959, Marilyn nu a lucrat. Era prea trist şi nu putea s -şi revin
emo ional up pierderea sarcinii. În aprilie, a primit un bilet de la Ţerniece,
adresat doamnei Marilyn Miller„. Dorea s vin în vizit . „Te rog, telefoneaz -mi
sau crie-mi ca s ştiu când vei fi acas şi care e cel mai bun moment în care s
te izitez. Salut rile mele lui Arthur”. Marilyn nu a r spuns. Acum nu era timp
le vizite.
În iunie a f cut câteva analize ca s vad dac mai putea s aib copii.
Concluzia
1 fost c nu. Melissa Steinberg, fiica dr Oscar Steinberg, care i-a f cut
una dintre inalize, îşi aminteşte: „Nu a fost bine deloc. A trebuit s -i spun c
nu poate face X>pii, ceea ce a fost îngrozitor pentru el. 1 Htp cum mi s-a
povesrit, a intrat în camer l -i spun vestea proast , iar ea a zis: „Ştiu deja,
ştiu deja„. Medicul i-a spus apoi c -şi va boteza prima fiic cu numele ei, ceea
ce a şi f cut. Era foarte, foarte trist Ştiu c era îngrijorat din pricina ei. A primit
lovitura în plin”.
Cu toate acestea, nu şi-a pierdut speran a. Tot în acel an, Marilyn a mers
Diahann Caroll la Mocambo, în Los Angeles, şi, dup cum îşi aminteşte cânt
rea a: „Eram îns rcinat cu fiica mea, Suzanne. Marilyn, care era foarte tris şi
foarte frumoas , a venit în culise s m salute. „Pot s - i ating burtica?„, ni
întrebat ea. Am fost încântat , bineîn eles. I-am luat mâna şi i-am pus-o pe but
şi am zis: „Mângâie aici, draga mea, spune o rug ciune şi pune- i o dorin sper
din toat inima c i se va împlini visul„. S-a uitat la mine cu lacrimi în ot şi mi-
a zis: „Şi eu sper, şi eu sper„„.
În aceast perioad din via a ei, se p rea c st rile de melancolie nu vor a
sfârşit; momentele îngrozitoare se succedau unul dup altul. În ciuda faptul c ,
în 1960, a semnat un contract pentru un nou film, comedia muzical S .
Iubim, Marilyn nu se sim ea deloc voioas . Era sigur c mariajul ei nu avea
mai dureze nici m car un an. Nu a r spuns la telefoanele date de Ţerniece i
s rb torile de iarn – a fost pentru prima oar când s-a întâmplat aşa
ceNiciodat , în perioadele grele din via a ei, nu se sim ise atât de descurajat <
acum. Marilyn i-a spus unei prietene apropiate: „Indiferent cât de mult a
încercat, timpul şi energia pe care le-am dedicat acestui lucru. ţred c e i
semn. Poate Dumnezeu nu vrea s am copii. Desigur. De ce mi-ar permite s a
copii? Abia pot s am grij de via a mea”.
Într-o sear , dup ce s-a întors de la spital, Marilyn a c utat, împreun <
acea prieten , prin şifonier ca s g seasc ceva de îmbr cat pentru cin . „Nu-n
place s port haine preten ioase”, i-a zis Marilyn prietenei ei. „Iau ceva din min<
din cine sunt. Nu vreau s distrag aten ia celor din jur când intru în camer . A
i c hai s g sim ceva foarte simplu”. Tot vorbind şi c utând pe umeraşe, adm
peste o bluz pentru gravide. S-a oprit o clip . A scos apoi umeraşul şi i-a întin.
Ţluza prietenei ei. „Te rog, arunc asta”, a spus Marilyn. Dup câteva clipe, adu
peste o alt bluz pentru gravide. „O, nu!” în final, plângând în hohote, s.1
hot rât s arunce toate hainele pentru gravide din şifonier. „Nici m car nu mi-
am propus s fac asta”, a zis ea, foarte sup rat . „Doar doream s g sesc ceva
frumi >. De purtat la cin ”. Dup ce au luat la rând tot şifonierul, Marilyn şi
prietena m au pus toate hainele de gravid într-o cutie mare. A doua zi, Marilyn
a rugat < > pe secretara ei s i le trimit pe toate surorii sale vitrege. „Poate
Mona [fiica Im Berniece] va avea mai mult noroc decât mine”, a încheiat ea, cu
triste e.
PARTEA A VII-A
Moarte lent
Dând glas vocilor
*N A DOUA S PT MÂN A LUNII IANUARIE 1960, dl şi dna Arthur Miller
se
Iaflau la Los Angeles, instala i în bungaloul 21 al somptuosului Beverly
Hills Hotel, lâng Yves Montând şi so ia sa, actri a Simone Signoret. Montând
Fusese distribuit în rolul principal, al turi de Marilyn, în filmul S ne iubim, fci
locul lui Gregory Peck, care credea (în mod inteligent, dup cum se va vedea) t
e o idee foarte proast s joace în acest film. Era un an nou, iar Marilyn p rea t
ot rât s fac din acest film o experien pl cut şi, în acelaşi timp, s
iuşeasc s -şi salveze c snicia. Diane Stevens, asistenta lui John Springer, care
kicra în acea vreme pentru Marilyn ca publicist (prin agen ia Arthur Jacobs), ii
aduce aminte: „mi-am spus atunci c nu e în form s fac un film. Spre
eosebire de Elizabeth Taylor, cu care am avut mult de-a face personal şi de o lt
actri pentru care lucra John, Marilyn nu era în stare s -şi revin dup o
ragedie personal . Mai degrab p rea c se pierde în acel haos. P rea c nu are
lecanisme de refacere sau, cel pu in, c -şi epuizase resursele. M gândeam c
tebuia s fie deja în spital, nu pe platou.”
De fapt, Marilyn era preg tit s fac din acest film un mare succes. Oare
cum iu ea filmul s dea greş, cu legendarul regizor „al femeilor”, George Cukor,
la arm , cu scenariul scris de laureatul cu Oscar, Norman Krasna, cu o coloan
onor compus de Jimmy Van Heusen şi Sammy Cahn, de trei ori câştig tori e
Oscar şi cu Gregory Peck, în rolul principal? Îns Peck a p r sit devreme
roiectul, deoarece a considerat c scenariul este îngrozitor. Al i actori mari care
U refuzat rolul au fost Cary Grant, Charlton Heston, Rock Hudson, Yul Brynner
I James Stewart. Yves Montând, cânt re ul şi actorul francez, nu a avut astfel e
re ineri. De curând înregistrase un mare succes cu un filmul Calvarul, în
ersiune francez dup piesa lui Arthur Miller. Era c s torit cu Simone Signoret,
îştig toarea unui Oscar pentru cea mai bun actri . A semnat contractul
pentru olul principal, al turi de Marilyn, în filmul Sd ne iubim.
În timpul primelor repeti ii pentru film, s-a întâmplat un lucru ciudat,
care, avut un impact important asupra c sniciei lui Marilyn cu Arthur. A
izbucnit k grev a sindicatului actorilor, care a pus filmul în dificultate;
scenariul filmului ra deja atât de afectat, încât Marilyn abia dac mai dorea s
joace. Spera cumva ta greva s determine anularea filmului, pentru ca nici un
scenarist sindicalist
— Ir s nu lucreze la el. Jerry Wald, produc torul filmului, l-a rugat pe
Arthur Mill s fac unele modific ri la scenariu. Miller a acceptat. De fapt, nu
numai ca fost de acord s rescrie scenariul – o sarcin care, în ochii majorit ii
obsen torilor, p rea s fie cu mult sub demnitatea sa de câştig tor al Premiului
Pulitzei ci şi-a şi ar tat dezaprobarea fa de ac iunile sindicatului. Marilyn a
fost uimii „întotdeauna îl considerase pe Arthur un sus in tor fervent al celor
dezavan i ja i”, a spus Rupert Allan, care se afla atunci la Los Angeles, în vizit
la fami Miller. „Faptul c a strâmbat din nas în fa a grevei a f cut-o pe Marilyn
s ca pe gânduri, apoi s -şi piard respectul pentru el. Îl considerase o persoa
principial , ca Abraham Lincoln. Şi, dintr-o dat , se întorsese împotriva ei. Cei
de pe platou începuser s -1 urasc . Îi lua de sus cu în elepciunea şi c
noştin ele sale pe to i cei care lucrau la film, pân într-atât încât oamenii nu n
doreau s aib de-a face cu el. Dintr-o dat , lui Marilyn îi era ruşine cu el.
Doamne, cum se mai întorseser lucrurile!”
De fapt, Marilyn avea mai multe motive s se supere pe Arthur decât s
p rea la prima vedere. Nu era sup rat pe el numai din cauz c -şi tr da
propriile idealuri; asta era doar o parte din problem . Îl mai b nuia c accepta
s modifice scenariul doar ca s o pun „la locul ei”. Pân la urm , semna
contractul pentru rol şi din cauz c în cas nimeni nu câştiga bani. Probai
Arthur Miller era un pic stânjenit de aceast situa ie. Apoi, dintr-o dat , i s
propus o ocazie s câştige nişte bani şi, poate, s fie persoana responsabil >
replicile pe care so ia sa nu avea alt solu ie decât s le recite în fa a camei de
filmat. Este posibil s fi sim it c se r zbun pe ea. ţei care-1 cunoşteau i mai
bine erau convinşi c asta fusese inten ia lui. În cuvintele cuiva: „a fost i fel de
du-te-dracului pe care Arthur i l-a spus în fa lui Marilyn”. Nu-i de mira c
începuse s -1 dispre uiasc la fel de mult pe cât p rea c o dispre uieşte <
Desigur, nu au întârziat s apar obişnuitele probleme din timpul
film rile întârzierea şi excesul de medicamente. Uneori, p rea stabil şi
echilibrat (pi babil, medicamentele aveau efect), alteori p rea ame it şi
nebun . Tony Randa care a jucat şi el în film, îşi aminteşte: „Gândi i-v c noi
eram la machiaj şi ga de filmare diminea a, iar ea ajungea tacticoas pe platou
dup -amiaza târzi Dup o vreme, a devenit obositor. În unele zile abia era în
stare s se mişte. (toate astea, a reuşit cumva s dep şeasc momentul, aşa
cum f cea merei Marilyn era foarte conştient de întreruperile constante pe
care le provoca | platou. De exemplu, dup terminarea film rilor, i-a trimis
coregrafului Jack G un cec în valoare de 1 500 de dolari, împreun cu un bilet
în care îi scria c ş1 c a fost „îngrozitoare„. Îl sf tuia s accepte banii, s -i
cheltuiasc într-o vacau şi „s se poarte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat„.
Dup dou zile i-a trin înc 500 de dolari, cu un bilet în care-1 sf tuia „mai stai
trei zile”.
În timpul film rilor pentru aceast pelicul , Marilyn şi Yves Montând
devenit întâi buni prieteni. El nu era sigur de rolul s u din S ne iubim şi
fluen a lui în englez (de fapt, toate replicile sale au fost reînregistrate cu foai
mare grij ). Aceast nesiguran îl f cea s -i împ rt şeasc temerile vlarilyn.
Ea nu fusese niciodat sigur c era foarte bun ca actri , iar s aib : a
partener un actor cu propriile îndoieli cu privire la sine, a reprezentat pentru
Ţa o provocare nou . L-a pl cut foarte mult şi dorea ca el s simt acelaşi
lucru) entru ea. Totuşi, Marilyn era Marilyn şi nu putea s se ab in s întârzie
pe) latou, ceea ce era o problem petnru Montând. Într-o zi, când nu a ap rut
deloc, Montând i-a l sat un bilet scurt în uşa de la bungalou:
Nu m l sa s lucrez ore în şir la o scen pe care deja te-ai decis s nu o
repe i B doua zi. Nu sunt duşmanul t u. Sunt prietenul t u. Iar feti ele
capricioase nu m-au amuzat niciodat .
Marilyn a fost îngrozit când a primit mica misiv . S-a sim it atât de
prost, ncât a reac ionat exagerat şi nu a mai vrut s p r seasc bungaloul
pân când îo ii Montând nu au mers s o consoleze şi s -i spun c totul e
bine, c vor trece: u to ii peste moment. Film rile au continuat. Apoi. S-a
întâmplat, la um tatea lunii aprilie 1960. Montând era îngrijorat pentru
Marilyn; p rea prea} bosit ca s participe la o repeti ie. Arthur Miller era în
Nevada cu John Huston, înde c uta loca ii posibile pentru filmul Inadapta ii.
So ia lui Montând, Simone, ie afla în Europa şi lucra la un film. Paula
Strasberg l-a sf tuit pe Yves s mearg n bungaloul lui Marilyn, s o salute şi
s o fac s se simt mai bine. Yves s-a lus. Era acolo, o întreba ce face, o
auzea r spunzându-i c totul va fi bine când. I din una au dat în alta. Dup
cum va scrie mai târziu în memoriile sale, nu a „utut s se ab in , s-a aplecat şi
a s rutat-o şI. Au f cut dragoste.
Aventura a durat doar dou luni, din aprilie pân în iunie, când film rile
s-au ncheiat. Când s-a terminat aventura, so ii Montând au încercat s -şi
refac ma-iajul. A fost greu, pentru c , de câte ori cineva ajungea în pat cu
Marilyn Monroe, jungea şi pe prima pagin a ziarelor. So ii Montând au fost
copleşi i nu numai e c snicia distrus , ci şi de avalanşa publicitar f cut
acestei aventuri. Yves iflontand şi Simone Signoret au f cut declara ii care au
uimit publicul ameri-an. Au spus c era în regul ca Yves s aib o aventur cu
„cineva ca Marilyn rtonroe”, pentru c aşa func ioneaz o c snicie. Numai c
Marilyn le-a dat (lanurile peste cap, luând-o prea în serios.
Ce spunea Yves: „[Marilyn] este o fat simpl , nevinovat . Poate am fost
prea andru cu ea şi m-am gândit c este la fel de versat ca unele dintre
doamnele ie care le-am cunoscut. Dac ar fi fost o persoan versat , nimic din
toate acestea iu s-ar fi întâmplat. Este cunoscut în toat lumea, dar este înc
un copil, tobabil s-a îndr gostit ca o şcol ri . Dac aşa s-a întâmplat, îmi pare
r u. Nimic iu-mi va distruge c snicia.”
ţe spunea Signoret: „S zicem c Marilyn a fost vr jit de farmecul lui
Yves, 'ine n-ar fi? Îns tot ceea ce este normal între noi este întors pe dos şi
deformat e la început de publicitate şi comenta ii. Adev rata problem este c
atunci land o femeie se simte atras fizic de un b rbat care nu este so ul ei,
trebuie s e şi îndr gostit ca s justifice asta. Nu mai e vorba de ceva trec tor.
Pe de alt parte, un b rbat nu simte nevoia s confunde o aventur cu
dragostea eteri şi s transforme acest lucru într-o criz în c snicie.”
Când reporterul Alan Levy i-a citit lui Marilyn comentariul dnei Montan
ea a spus cu blânde e: „cred c asta este o parte din problema ei, nu a mea” „A
fost foarte dureros”, a spus Rupert Allan. „ţeea ce a spus Yves Montai1 este
îngrozitor. Nu ştiu dac Yves a ieşit din povestea asta mai pu in şifona Desigur,
Marilyn a fost copleşit de vinov ie şi ruşine. Îmi amintesc c a z; „N-ar fi
trebuit s o fac, pentru c este c s torit„. ţred c -i era ruşine din cati asta. Şi
ea era m ritat , îns lucrul sta p rea mai pu in important. Pute i s imagina i
reac ia ei, dac nu a ieşit din bungalou din cauz c Yves o pedepsi aspru
pentru c întârziase. Dureaz mult pân când î i revii dintr-o astfel <. Umilin
în public. Era ca şi cum so ii Montând ar fi zis „Bineîn eles c s-a cult; cu ea.
Pân la urm , este Marilyn Monroe. Apoi, biata de ea, a crezut c as-înseamn
ceva. Ce prostie din partea ei! Acum, haide i s trecem mai departt Problema s-
a pus prea simplist”.
Remarca lui Rupert Allan despre vinov ia resim it de Marilyn peni
aceast aventur pare real pentru c , în general, avea sentimente contradicto;
despre c s torie. Pe de o parte, respecta profund fericirea conjugal şi-i spun
mereu surorii sale Ţerniece cât de norocoas fusese c era c s torit cu acel;
b rbat de atâ ia ani. Ba chiar i-a pomenit de so ii Montând şi cât de muli
admira pentru devotamentul reciproc. Pe de alt parte, p rea s nu aib nici >
problem în privin a aventurilor cu b rba i însura i. Pe scurt, p rea s creai! A
c , dac un b rbat se culc cu ea, nu este fericit în c snicie şi, prin urmare, eu
vorba de un joc cinstit.
Intriga filmului S ne iubim o prezint pe Marilyn în rolul actri ei de
comedie muzical , Amanda Dell, care joac într-un spectacol de revist din
afau Broadway-ului; în spectacl sunt ironizate vedetele, printre care şi
personajul fici iJean-Marc Clement (Montând), un industriaş miliardar n scut
în Fran a, can şi-a mutat sediul afacerilor în New York City. Clement ajunge la
un spectacol exact când Amanda cânt piesa lui ţole Porter „My Heart Belongs
to Daddun num r complet cu un cor de şase b ie i, pus în scen de Jack ţole.
Este vr jii pe loc de frumuse ea Amandei şi pune la cale un plan s -i câştige
inima, f I. I s -şi dezv luie identitatea de bog taş luat peste picior în
spectacolul de revista Restul filmului înf işeaz felul în care Jean-Marc
încearc s o cucereasc ] >< Amanda, inclusiv dou momente de repeti ie a
numerelor muzicale şi scene tie amor. Dup cum era de aşteptat, chipeşul
european câştig inima vedetei de comedie muzical , f r s -şi dezv luie
vreodat identitatea.
Privind rolul lui Marilyn din acest film, este clar c încerca s -şi l rgeai a
orizontul; cu toate acestea, i-a fost greu. Iat ce a scris într-un carnet de noti e
din cabina ei:
De ce m tem? De ce îmi e aşa de fric ? ţred c nu pot s joc? Ştiu c
pot s joc, dar mi-e fric . Mi-e fric şi nu ar trebui s -mi fie, nu trebi. < s -mi
fie fric .
De fapt, nu avea nici un motiv s -i fric de acest film, de acest scenariu.
Era mult mai bun decât ar fi meritat filmul şi poate chiar asta a fost
pro-) lema. Scenariul slab a obligat-o s se bazeze pe imaginea care-i asigura
succesul le bomb sexy blond , ca s salveze filmul de la eşec. Cu alte cuvinte,
Arthur filler nu a ajutat-o cu nimic în acest film. Totuşi, acesta a fost bine
primit. Daily fariety i-a acordat o cronic surprinz tor de elogioas , din care
cit m: „cam la.2 minute dup începerea filmului, ecranul devine negru dintr-o
dat . Şi un ingur reflector o scoate în eviden pe Marilyn Monroe purtând
colan i negri i un pulover larg din lân . Anun pe un ton potrivit c numele ei
este Lolita i c nu are voie s se joace (pauz ) cu b ie i (pauz ), deoarece inima
ei îi Lpar ine tatei (versuri şi muzic de ţole Porter). Aceast scen lanseaz
primul noment dintr-un ciclu de numere de revist construite cu grji [de Jack
ţole] i reprezint una dintre cele mai reuşite intr ri ale unei vedete pe ecran;
este laracteristic întregului film, care a preluat o tem nu foarte original
'Cenuş reasa) şi a tranformat-o în ceva nou”.
Premiera filmului S ne iubim a avut loc la 8 septembrie 1960 şi a
încasat 1 milioane de dolari din vânz rile de bilete. Pelicula a fost nominalizat
la Oscar jentru cea mai bun orchestra ie a unui film muzical.
În vara lui 1960, Marilyn a continuat s locuiasc la Los Angeles, în timp
ce Arthur era ocupat cu preproduc ia filmului Inadapta ii. Yves şi Simone s-au
întors li Europa. Mai derutat ca niciodat , Marilyn a f cut ceea ce probabil nu
trebuia fac : a continuat şedin ele la psihiatru. Psihiatra ei din New York,
Marianne Cris, i-a recomandat ca în perioada şederii la Los Angeles s mearg
la colegul ii, dr Ralph Greenson, iar Marilyn a fost de acord.
Marilyn şi Pat, în prim vara lui 1960, când Marilyn locuia la Los Angeles,
a cunoscut o emeie care avea s -i devin prieten bun şi de încredere şi care-i
va schimba ia a, chiar şi f r voia ei: Pat Kennedy Lawford. Într-un anumit fel,
este posibil a Pat s fie veriga lips din toate povestirile despre rela ia lui
Marilyn cu familia [ennedy. Deşi în multe biografii este numit „cea mai bun
prieten ” a lui flarilyn din anii '60, se poate ca aceasta s fie o uşoar exagerare
a rela iei lor, ir informa iile concrete sunt foarte pu ine. Într-un fel, alian a
dintre cele dou 6mei era destul de ciudat .
Marilyn a fost copilul din flori, nedorit, al unei femei care şi-a pierdut
min ile, i-a petrecut copil ria trecând dintr-un c min adoptiv în altul, f r s
cunoasc entimentul de apartenen , f r s ştie ce înseamn s fii iubit. În
ciuda celebri- ii ei, nu a avut niciodat prea mulri bani; a tr it întotdeauna
dep şindu-şi esursele financiare. În intimitate, tânjea dup confortul şi
protec ia unei familii idev rate. Prin contrast, Patricia Kennedy Lawford („Pat”)
era cel de-al aselea dintre cei nou copii ai lui Joe şi Rose Kennedy, un membru
al acestei familii unite şi influente. Originea privilegiat i-a permis s tr iasc o
via îmbelşugat , s urmeze cursurile celor mai bune şcoli de maici şi s absoh
Colegiul Rosemont, un colegiu privat de arte liberale pentru fete, din
Pennsylvani A c l torit în toat lumea şi nu a dus lips de nimic, aflându-se, în
permanent sub ochiul atent şi protector al familiei sale bogate.
Pat, care avea 36 de ani când s-a împrietenit cu Marilyn, era o persoai
extravertit şi prietenoas . F r a fi o frumuse e, era totuşi atractiv . Avea i
chip cu tr s turi ferme, cam lunguie , cu ochi foarte albaştri, nas ascu it
desigur, clasicul zâmbet Kennedy. Avea o constitu ie atletic , le fel ca rudele sa!
Iar corpul ei înalt şi zvelt se mişca gra ios când arunca mingea al turi de fra ei.
Pat şi-a dorit întotdeauna s -şi creeze o identitate deosebit şi diferit de c< a
familiei ei. O vreme, înainte de apari ia copiilor, a fost produc tor TV. Îi pl cu
via a din lumea divertismentului şi şi-ar fi dorit s continue, îns respons
bilitatea principal a unei Kennedy este familia, nu cariera. ţu toate aceste Pat
a fost o femeie foarte independent . De fapt, în familie era cunoscut dre;
„Kennedy de la Hollywood”, cea mai pu in motivat politic dintre surori
Kennedy, cea care, dup spusele lui Jeanne Martin, v duva lui Dean Marti;
„adora s se simt bine, îi pl cea lumea spectacolului, era foarte amuzant
apreciat de vedetele pe care le cunoscuse datorit so ului ei: Judy Garlant
Jackie Cooper, Lauren Bacall, Humphrey Bogart, Martha Raye, Jimmy Duram
şi mul i al ii. Puteai s te bazezi pe Pat. Era un om absolut extraordinar, <
prieten de n dejde. Aşa a fost pentru Marilyn”. (Not : Pat a fost naşa fiicei li
Jeanne şi Dean, Gina Caroline.)
Când Peter Lawford i-a f cut cunoştin lui Marilyn cu Pat, actri ei i-au
ven: în minte dou cuvinte: Grace Goddard. „îmi aminteşte de m tuşa mea,
Grao atât de. Bine, încât nu-mi vine s cred”, a spus atunci Marilyn. „Are exact
aceea i personalitate. Când râde, este râsul lui Grace”.
Se poate ca asem n rile dintre Pat şi Grace s fi fost motivul pentru cai
Marilyn s-a apropiat de ea atât de repede. Pat avea energia lui Grace. Mereu
ocupat , mereu în mişcare, dornic s ajung undeva şi bucuroas c ajung,
acolo. Spunea bancuri şi avea un sim al umorului sarcastic. Pentru cei c roi. I
Pat Kennedy nu le spune nimic, gândi i-v la Jane Russell în filmul Domini
prefer blondele. Aceea era Pat Kennedy.
Pat îl cunoscuse pe so ul ei, actorul britanic Peter Lawford, în 1949, Li
Londra. S-au c s torit în 1954. Pat avea atunci 30 de ani şi o avere estimat I.
I 10 milioane de dolari. Peter, la 31 de ani, avea o avere de aproximativ 100 00'
i de dolari şi a fost acuzat de unii dintre fidelii familiei Kennedy c ar fi un
vânatei de zestre. Veteranul familiei, Joe Kennedy, nu a aprobat c s toria lui
Pat. „Daci exist ceva ce ur sc mai mult decât un actor pe post de ginere,
acesta este u actor britanic”, a spus Joe. Faptul c Peter era protestant a
înr ut it lucruri!; Christopher Lawford, fiul lui Pat, îşi aduce aminte c mama
lui i-a spus c Jo Kennedy a trimis-o într-o c l torie în jurul lumii, în speran a
c -1 va uita pe Pete „N-a mers”, i-a spus Pat fiului ei. „Am ajuns pân în
Japonia şi m-am întoi înapoi”. Joe Kennedy l-a sunat pe J. Edgar Hoover şi l-a
rugat s verifice trecutul ui Peter. Imagina i-v ! Viitorul socru are puterea s -1
determine pe J. Edgar Hoover s porneasc o anchet . „A aflat c nu sunt nici
homosexual, nici comunist, deci cred c eram în regul din acest punct de
vedere”, avea s spun Peter mai târziu. „ţu toate acestea, Joe Kennedy nu m-
a pl cut. Pat a trebuit s dea dovad de mult curaj când s-a c s torit cu mine,
dat fiind c tat l ei era atât de pornit împotriva c s toriei. P rerea mea este c
a fost un act de mare curaj”.
Deşi Pat îl iubea pe Peter, mariajul lor a întâmpinat probleme chiar de la
început, în parte din cauza problemelor lui Peter, a faptului c bea şi, mai
târziu, din cauza obsesiei sale de se adapta în celebra Rat Pack a lui Frank
Sinatra, dar şi pentru c nu a sim it niciodat c se integreaz în familia
Kennedy. În timp ce so ii surorilor lui Pat, Eunice şi Jean, s-au implicat în
imperiul financiar Kennedy, Peter nu a f cut acest lucru; pur şi simpu, nu-1
interesa. Privind în urm poate p rea absurd, dar faptul c nu juca fotbal i-a
înr ut it şi mai tare reputa ia în familie. Pân la urm , nu era în stare s
participe la cel mai important ritual din timpul liber al familiei. În 1981, el a
m rturisit: „nu am jucat în via a mea, iar asta era o veste proast pentru
membrii familiei Kennedy. Am fost un proscris de la început”.
Imediat dup ce s-a c s torit cu Pat, Peter a început s se vad cu alte
femei, chiar şi în timpul sarcinilor lui Pat. Totuşi, Pat era obişnuit cu ideea
unui so fustangiu; tat l şi fra ii ei o obişnuiser de mult cu ideea so ului
infidel, iar mama ei, Rose, a suportat un so r t citor, în persoana lui Joe. Pat a
f cut la fel, îns era furioas , nu resemnat din cauza asta. Nici m car n-a
încercat s disimuleze acest lucru. La fel ca Jackie, cumnata ei, sim ea c cel
mai bun lucru pe care-1 joate face este s se asigure c so ul ei nu o credea o
idioat f r margini, apoi 5 se preocupe s -şi asigure o via tihnit . Pat a
dus-o un pas mai departe. A nsistat ca ea şi Peter s aib dormitoare separate.
Se hot râse s nu mai doarm îng cineva despre care ştia c se culc cu alte
persoane. O „poveste din nterior”, spus des între prietenele lui Marilyn şi Pat,
a fost c , la scurt vreme iup ce s-au întâlnit, Marilyn lua masa cu Pat, în
casa lor, când Peter a intrat n camer . Pat a luat un sandviş de pe platoul din
mijlocul mesei şi i l-a dat lui Peter: „şunc şi brânz ”, a zis ea. Apoi, foarte
nonşalant, a ad ugat: „iar mica jrunet cu care [înjur tur ştears ] azi-noapte?
Vreau s scapi de ea. A sunat acas . Pân aici i-a fost. Ai priceput?” A
întâmpinat expresia uimit a lui Peter cu o privire sever . El a dat din cap şi a
ieşit din camer , stânjenit. Apoi Pat a revenit la conversa ia cu Marilyn ca şi
când nimic nu s-ar fi întâmplat. Mai târziu, Marilyn a zis: „Pat este, probabil,
cea mai puternic şi mai încrez toare femeie din câte am cunoscut. Aş vrea s
am curajul ei”.
 În primv ra anului 1960, aceste dou femei foarte diferite, Marilyn şi Pat,
au devenit prietene apropiate, dup ce Peter le f cuse cunoştin . A fost o
întâlnire ironic , în sensul c Marilyn se v zuse de câteva ori cu Peter, în 1950.
Peter fusese înnebunit dup Marilyn, îns Marilyn nu. ţu toate acestea,
prietenia dintre Marilyn şi Pat avea sens. Pat se sim ea atras de farmecul şi
str lucirea actri ei, în timp ce Marilyn tânjise dintotdeauna s aib parte de
siguran a > stabilitatea financiar de care se bucura Pat. Din alte puncte de
vedere, prietenie lor era una surprinz toare. De exemplu, Pat era o puritan . În
timp ce Pat er. Mai degrab simpl şi obişnuit ca apari ie, Marilyn era. Ei
bine,. Er Marilyn. Se spune c înainte s se culce cu Peter, Pat îşi f cea cruce
de flecar dat , pe când Marilyn era. Ei bine,. Era Marilyn.
„Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar ştiu c Pat a început s devin
foarte. N> ştiu exact cuvântul. S zicem vr jit de ideea c o cunoaşte pe
Marilyn Monroe' spune Pat Brennan, care a cunoscut-o pe Pat în 1954 şi au
r mas prietene în an '60 şi '70. „ţred c putem spune c era vr jit de ea.
Dintr-o dat , nu auzean de la ea altceva decât „tocmai am vorbit cu Marilyn şi a
spus c .” Era ca şi cur îşi f cuse cea mai bun prieten peste noapte. Mi s-a
p rut ciudat.„ „îmi amintesc c am sunat-o pe Pat, în prim vara lui 1960, şi ea
mi-a zis „a vrea s vorbeşti cu cineva care se afl la mine în vizit ”. În secunda
urm toar-am auzit în receptor o voce grav . Marilyn. „Pat spune c eşti
prietena ei bun > mi-a spus. „Ei bine, şi eu sunt. Poate ne vom întâlni într-o zi„
Am r spuns: „Bine hai s ne întâlnim„. Pat a revenit la telefon. „Ce zici de
asta?„ m-a întrebat. Er. ţlar impresionat de Marilyn şi dorea ca şi ceilal i s
fie impresiona i de faptu c o cunoştea.”
ţele dou femei s-au apropiat foarte rapid. Fiul lui Pat, Christopher, îşi
aduci aminte de mama lui şi de Marilyn: „[Marilyn] avea o voce calm , îmi
zâmbe; şi ieşea s se plimbe pe nisip cu mama. Mama mi-a spus c Marilyn era
pentn ea un fel de „sor mai mic „. O uimea faptul c Marilyn era atât de
deschis ci ea. Mama mea nu provenea dintr-un mediu în care emo iile şi
sentimentele şi etalau în public. Marilyn Monroe avea încredere în sentimentele
mamei meii pentru ea.”
Pe m sur ce se cunoşteau mai bine, au început s -şi împ rt şeasc dii
experien ele tr ite şi s se comp timeasc una pe alta, în bucuriile şi triste ii„
de fiecare zi. De exemplu, Pat avea trei copii: Christopher, Sydney şi Victoria
într-un an, urma s vin al patrulea, Robin. Marilyn, bineîn eles, îşi dorea copi
cu disperare. Uneori, poveştile pe care Pat i le spunea lui Marilyn despre famili;
ei o l sau cu gura c scat , ca aceasta: „Dup ce l-am avut pe Christopher,
Peter era foarte nemul umit c bebeluşii plângea tot timpul şi casa mirosea a
excremente”, i-a povestit Pat lui Marilyn îi fa a altor prieteni.
„Eh, cred c asta se întâmpl când ai un copil”, a spus Marilyn. „Şi ce-a
f cut?” „Ei bine, am hot rât c ar fi mai bine pentru ţhristopher s aib
propriu apartament, vizavi”.
Poftim? ţe vârst avea?„ „P i, cred c avea vreo dou luni. Oricum, am
închiriat un apartament pentn el, iar d daca şi Christopher dormeau acolo. Era
mult mai uşor pentru toat; lumea.” într-adev r, Pat Kennedy Lawford era o
raritate. L sând deoparte povestea j ei despre ţhristopher, a fost o mam
perfect , care ştia s se poarte cu copiii ei. Desigur, familia Lawford avea o
d dac permanent , dar când copiii au mai crescut, Pat îi d dea d dacei câte o
s pt mân liber pe lun , ca s li se dedice copiilor în totalitate. D dea ceasul
înainte cu o or , ca s trimit copiii la culcare mai devreme; dup o zi petrecut
alergând dup patru copii mici, avea nevoie de un pic de odihn .
Apoi a venit urm toarea poveste: „N-ai s ghiceşti ce cadou mi-a f cut
tat l meu când am împlinit 25 de ani.” „Un costum nou?”, a întrebat Marilyn.
„Nu, ghiceşte din nou.” „O maşin ?” „Nu, ghiceşte din nou.” „ţe-a fost,
ce-a fost?” „Un milion de dolari”, spuse Pat, cu un zâmbet poznaş. Din nou, lui
Marilyn nu-i venea s cread . „De ce?” întreb ea. Pat râse. „Ei, ine ştie?
Probabil, pentru c m iubeşte. A fost destul de generos, nu crezi?”1 Marilyn a
fost nevoit s îi dea dreptate.
Prietenia cu Pat luase o turnur interesant , în sensul c Pat dorea s
împ rt -easc cu ceilal i ceea ce Marilyn prefera s p streze pentru ea îns şi.
„Ştiu c ! Pl cea de Pat, îns în afar de asta, nu ştiu prea multe”, spune Ralph
Roberts, 'u era exuberant când venea vorba de Pat. Pe vremea aceea, credeam
c este ai mult o rela ie telefonic . ţred c a început s o sune ori de câte ori
avea robleme, aşa cum f cea cu noi to i. Cred c lui Pat îi pl cea lucrul sta.
P rerea ea e c îşi dorea s-o ajute pe Marilyn, deşi nu sunt sigur de ce, cu
excep ia ptului c . Ei bine, toat lumea dorea s-o ajute pe Marilyn. Avea aerul
acela e vulnerabilitate care te f cea s - i doreşti s ai grij de ea, şi cred c şi
Pat ennedy Lawford a fost marcat de lucrul sta.„ în iulie 1960, Pat a invitat-o
pe Marilyn la ceremonia în care fratele ei, John. Kennedy, accepta
nominalizarea Partidului Democrat la alegerile preziden iale în SUA. Marilyn nu
ştia dac putea s ajung . A spus c avea aranjate deja tâlniri pentru
Inadapta ii. Cu toate acestea, Pat i-a spus c dac va lipsi, „va psi de la un
eveniment cu o semnifica ie istoric ”. Aşa c Marilyn a acceptat participe la
eveniment. Avea s vin în oraş special pentru conven ie, apoi zbura înapoi,
acas .
1 Umorul lui Pat este vestit în cercurile familiei Kennedy. Iat o poveste
haioas din timpul campaniei pentru preşeden ie a lui Ted Kennedy, în 1980:
un voluntar de campanie epuizat a sunat-o într-o zi pe Pat şi i-a spus c avea
nevoie de ea urgent la o întrunire politic , dac putea veni într-o or . „Dar nu
mi-am f cut coafura”, a exclamat Pat. „Şi nu sunt machiat . Şi am numai
aceast rochie veche. Ar t jalnic. De ce? E imposibil! Nu pot s-o fac!” Iar dup
ce voluntarul a tot insistat, spunându-i c nu mai era nimeni disponibil, Pat s-
a l sat convins . „în regul ”, spuse ea. „Dar am s vin pe post de Eunice”.
În noaptea de 15 iulie 1960, Marilyn şi multe alte celebrit i s-au al tur
unei s li pline, la Memorial ţoliseum din Los Angeles, unde au urm rit fascina
discursul lui John Kennedy despre Noua Frontier . „Noua frontier despre ca
vorbesc nu înseamn un set de promisiuni”, a spus el; „înseamn un set de pn
voc ri, rezum nu ceea ce doresc s -i ofer poporului american, ci ceea ce dore
s -i cer”. Asistentul s u, Peter Summers, responsabilul cu majoritatea
transmis: lor televizate din campania lui Kennedy, îşi aminteşte: „A fost un
moment magi f r asem nare. ţând s-a urcat pe podium, aplauzele au fost
furtunoase, îns când vorbea, puteai s auzi musca. Te treceau fiorii. Da,
Marilyn a fost în publ; împreun cu multe alte vedete. ţred c în acea noapte a
început s se nasc prietenie puternic între ea şi Jack Kennedy. Ea era liber ,
îns el nu era.”
Marilyn l-a cunoscut pe Kennedy în culise, dup discurs. Pat le-a f cut c
noştin . De fapt, Marilyn şi JFK se mai întâlniser o dat , în anii '50, la i
dineu, îns nu avuseser ocazia s vorbeasc sau s se cunoasc . Nici în aceas
noapte nu au avut timp. Se întâmplau prea multe: decorul era haotic, i Marilyn
trebuia s plece din Los Angeles în noaptea aceea. Totuşi, dup ao noapte, s-a
întâmplat ceva ciudat. Era clar, dup p rerea unora, c cei doi: -f cuser
reciproc avansuri şi exista un aer de îngrijorare. Jack Kennedy c binecunoscut
pentru libidoul s u ieşit din comun, astfel c se aprindea un butt roşu în
sediile de campanie ori de câte ori flirta cu o vedet de cinema. „Untv persoane
din anturajul lui Kennedy spuneau c produsele se vând cu girai vedetelor”, îşi
aminteşte Peter Summers, „şi, probabil, o astfel de apropie < [între JFK şi
Monroe] putea s fie benefic pentru alegerea lui ca preşedin i Neajunsul era c
nu vei alege pe cineva preşedinte dac îşi neglijeaz sa a înşeal nevasta. Prin
urmare, eram îngrijora i. Lui Marilyn i s-a explicat situat: i foarte sincer. La fel
şi preşedintelui. Eram foarte îngrijora i atunci. L-ar fi putut distruge.”
De fapt, Pat a fost cea care i-a explicat situa ia lui Marilyn. O rud a
famili Kennedy îşi aminteşte: „cineva din rândul voluntarilor din campania lui
Kennedy i-a spus lui Peter Lawford c JFK flirteaz cu Marilyn. Voiau s
opreasi a chestia asta înainte s se întâmple ceva. S vorbeasc el cu Marilyn?
Petei a considerat c nu este cinstit s o abordeze pe Marilyn şi s o avertizeze,
din moment ce nu se întâmplase nimic. Cu toate astea, s-a hot rât s
vorbeasc < a Pat şi s-o roage m car s -i pomeneasc lui Marilyn de
îngrijorarea tuturor Aşadar, din ce ştiu eu, Pat a sunat-o pe Marilyn şi i-a zis:
„uite, ştiu ca suna ridicol, dar toat lumea a înnebunit, pentru c se crede c
fratele meu a flirtat cu tine azi-noapte. ţrezi c asta a f cut?„ Marilyn a
r spuns: „Da, bineîn eh c asta a f cut. Iar eu i-am r spuns. Dar nu a
însemnat nimic. A fost doar ui flirt„. Pat i-a zis: „Ţine, voiam doar s ştii c
participan ii la campanie su: i îngrijora i din cauza asta„. Marilyn a întrebat:
„De ce?„ Iar Pat a r spuns: „Su: a îngrijora i s nu se întâmple ceva între tine şi
fratele meu, asta-i tot. E o prostii Marilyn a fost de acord cu ea: „Da, Pat, este o
prostie”, a spus ea. „E, pur i simplu, o chestie ridicol .”„
Inadapta ii
Spre sfârşitul lunii iulie 1960, Marilyn Monroe se afla la Reno, în Nevada,
entru film rile la Inadapta ii, care avea s fie ultimul ei film dus pân la cap t.
— Au scris c r i întregi despre misterele din jurul produc iei acestui film.
Este uficient s spunem c nimic nu p rea s se afle în echilibru, în primul
rând tarea fizic şi psihic a lui Marilyn, care se deteriora zilnic.
La o întrunire a clubului de admiratori „Totul despre Marilyn”, Allan
„Whitey” Snyder, machiorul actri ei, spunea despre film: „acest film nu trebuia
s existe, /[arilyn nu se sim ea bine când au insistat s înceap filmarea, iar
Arthur f cea tât de des modific ri în scenariu şi în rolul ei, încât Marilyn a
devenit din ce ce mai pu in mul umit de rol şi personaj”. Într-un alt interviu,
Allan a ad u-at: „în acea perioad , medicamentele preluaser controlul. Trecea
prin mo-ente îngrozitoare. Totul ieşea prost. Era ca un bulg re de z pad care
cade pe n munte, toate problemele se acumulau”.
„Marilyn şi Arthur se urau atât de tare, încât nu ştiu cum au reuşit s
termine cest film. Toat lumea sim ea tensiunea. Marilyn devenise paranoic .
ţredea Arthur are o aventur cu cineva de pe platou, probabil o
coordonatoare de cenariu. Nu avea nici o aventur . ţu toate astea, dup cele
întâmplate cu Yves [ontand, era surprinz tor c era atât de furioas . Toate o
luaser razna. Arthur cuse un film care p rea foarte personal, care
împrumutase elemente din ersonalitatea real a lui Marilyn şi din rela ia lor,
astfel încât devenise cu atât ai dificil pentru ea s joace. Pe cuvântul meu, în
filmul la existau replici xtrase direct din via a ei cu Arthur Miller. De ce a f cut
asta, nu ştiu. Poate, ca fie r u? Nu ştiu. Apoi modifica replicile chiar înainte
ca ea s le filmeze. A 'nut-o în şah tot timpul. Mie mi s-a p rut o pedeaps . N-
am mai spus-o pân cum, dar aşa simt. Am amintiri urâte din perioada aia.
Era ca şi cum Marilyn ra aproape de pr pastie, iar so ul ei o împingea s cad
în ea”.
S fi fost Marilyn Monroe muza lui Arthur Miller? Sau, f r voia ei, mai
egrab o victim a exploat rii dramaturgului? Analizând dou dintre crea iile
terare ale lui Miller, o pies de teatru şi un scenariu de film, se poate spune c
sta lui so ie era, pân la un moment dat, un pic din amândou . În piesa lui iller
din 1964, Dup c dere, care a avut premiera la ANTA Washington Square eatre
din New York, în ianuare 1964, la doar 18 luni dup moartea lui Marilyn 7
august 1962), protagonistul, un avocat între dou vârste, mediteaz la rela iile
le cu cele trei femei din via a sa şi cum s-au încheiat mariajele cu dou dintre
le: primul, printr-un divor , al doilea, prin sinuciderea so iei sale, o actri ; al
ilea mariaj era în desf şurare. În ciuda faptului c Miller a negat întotdeauna
eneza piesei, trebuie s fi recunoscut, m car fa de sine, paralelele cu eveni-
entele din propria via , nu numai în privin a femeilor, ci şi a experien elor sale
e la jum tatea anilor '50, provocate de falsele c ut ri de aşa-zişi comunişti în
vern, pe care le-a folosit drept surs de inspira ie în Calvarul.
Scenariul lui Miller pentru Inadapta ii, modificat dintr-o povestire pe ca o
publicase în revista Esquire, a fost singura sa produc ie literar din timp
mariajului de patru ani cu Marilyn. În autobiografia sa, Timebends, spune c
scris scenariul ca s i-1 d ruiasc şi c Marilyn, în timp ce citea una dintre
prime schi e, „râdea încântat de unele dintre replicile v carilor, îns nu p rea
< adev rat dornic s joace rolul lui Rosalyn”. Poate ar fi fost mai bine ca Marii
s -şi asculte instinctul, pentru c a ajuns s urasc scenariul şi personajul pe
ca îl juca, pe care-1 considera un fel de caricatur a ei îns şi. Rosalyn este o
dans toare recent divor at şi dependent de aten ie, a c rei existen este
condi i nat de aprobarea b rba ilor din via a ei; Miller p rea hot rât s dea în
vile, toate neajunsurile personajului şi, prin extensie, şi pe cele ale lui Marilyn.
În Marilyn era deşteapt şi sensibil şi nu i-a sc pat nimic din inten ia lui. În
ciu< îndoielilor ei, încuraj rile regizorului John Huston şi ale altora pe care
Marih îi aprecia i-au dat puterea s continue. ţând Arthur i-a ar tat lui Huston
prin schi a scenariului, în Irlanda, acesta a fost de acord s regizeze filmul.
Având a pe regizorul Junglei de asfalt, şi o distribu ie de vis, alc tuit de Lew
Wasserma agentul-şef al MţA, din care f ceau parte ţlark Gable, Montgomery
Clift, I Wallach şi Thelma Ritter, Marilyn s-a r zgândit şi a acceptat rolul.
În film, Rosalyn Taber (Monroe) vine la Reno s divor eze şi închiriaz
camer împreun cu Isabelle Steers (Ritter), care o înso eşte la judec torie i
martor. În timp ce s rb toresc libertatea lui Rosalyn într-un bar, fac cunoştin i
i cu Guido (Wallach) şi Gay (Gable), un b rbat aproape de 60 de ani, fost v ca i
înc marcat de o frumuse e dur . Rosalyn şi Gay se plac şi se mut împreuna
în casa pe care o construieşte Guido. Guido se îndr gosteşte şi el de Rosalyn
Guido face un plan s adune mustangi s lbatici, numi i inadapta i pentru c
suni prea mici ca s fie c l ri i, de pe câmpurile de sare din Nevada, şi s -i
vând Li se al tur Perce (ţlift), un c l re de rodeo f r noroc şi ponosit. Cei
trei împreun cu Rosalyn, se îndreapt spre câmpurile de sare ca s prind
mustangii. Rosalyn afl soarta acestora abia dup ce ajung la destina ie: aveau
s fie vându i unui produc tor de hran pentru câini. Îngrozit de idee, exa. I
ca Marilyn, care a fost întotdeauna o iubitoare de animale, Rosalyn îl imploi. I
pe Gay s cru e cele şase animale. La început este refuzat , îns la final, uimii
de dorin a ei de a salva mustangii, Gay taie frânghiile şi-i elibereaz . Gestul d
compasiune face ca Gay şi Rosalyn s se în eleag mai bine unul pe altul, în fa
i a unui viitor împreun .
Marilyn s-a cufundat în rol, hot rât s fac un film bun. În ciuda
cerin el< i fizice şi emo ionale, Marilyn a reuşit înc o dat s se ridice la
în l imea aştepi, rilor. Prezen a ei în acest film a fost foarte diferit de cea cu
care se obişnuise i i admiratorii ei. Sydney Guilaroff, celebrul stilist de la
Hollywood, i-a confection i o peruc fin , lins şi mai lung decât cele pe care le
purta de obicei. Ţuck care deveniser marca ei disp ruser . Jean Louis, care a
creat rochia stt. Lucitoare, mulat pe corp, pe care Marilyn a purtat-o când i-a
cântat lui Jl „Happy birthday, Mr. President”, a produs câteva costume care
puneau foat ine în valoare silueta lui Marilyn. Rochia din bumbac alb, cu
spatele gol, cu uline mari, a fost purtat cu un machiaj discret şi a avut un
succes atât de mare, cât Marilyn a ales-o pentru apari iile în turneul de
promovare a filmului. A fost tografiat color pentru un pictorial din Esquire, iar
bulinele s-au dovedit roşii, u negre, cum ap reau în film. Allan Snyder,
machiorul ei fidel, mergea cu ea este tot ca s aplice pudra, rujul, rimelul şi
luciul de buze cu discre ie, ca s specte cadrul în aer liber, rustic al filmului.
Este aproape incredibil felul în care umuse ea lui Marilyn a r mas neîntinat
de temeri, stres, medicamente şi lcool, dar nici de ac iunea dur a filmului.
Film rile lungi în peisajul aspru al deşertului Nevada, care au durat
patru uni, au fost foarte dificile şi au fost îngreunate şi mai mult de
comportamentul aotic al lui Marilyn şi de nesiguran ele sale în privin a
proiectului. F cea abuz alcool şi de medicamente şi era nefericit în c snicia ei
cu Arthur Miller, care apropia de sfârşit. „Nici m car nu sunt convins c a
vrut s joc în film”, punea ea atunci despre so ul ei şi filmul lui. „ţred c s-a
terminat totul între oi. Trebuie s r mânem împreun pentru c ar d una
filmului dac ne-am esp r i acum. Arthur i s-a plâns lui [John] Huston despre
mine, iar Huston m rede acum o idioat şi mi se adreseaz cu „drag asta„ şi
„drag ailalt „. De nu m consider o actri normal ?” în contrast dur cu
purtarea lui Marilyn de pe platou, cu întârzierile ei repetate de acum
legendarele cereri de duble, era profesionalismul lui Montgomery lift, care
memorase deja tot scenariul înainte s soseasc pe platourile din evada. Aşa
cum noteaz Miller în autobiografia sa, „într-adev r, [ţlift] n-a lipsit ci m car o
or de la munc . A fost întotdeauna punctual, în ciuda întârzierilor m
produc ia filmului”. Şi Gable a ar tat c -i era mil de Marilyn, dar se sim ea ar
ap sat de împrejur ri. A sc pat de acest sentiment insistând s fac el însuşi
scadoriile periculoase. Desigur, în aceast perioad Natasha Lytess disp ruse
emult, iar Paula Strasberg, cel lalt guru al lui Marilyn, o înlocuise. În fa a
merei, Marilyn nu schi a nici m car un gest f r consim mântul Paulei. ţu ate
astea, era o diferen mare între rela ia lor şi rela ia ei cu Natasha. Paula ra
c s torit şi avea copii. Avea alte responsabilit i. Natasha nu o avea decât
Marilyn. În timp ce Natasha i se dedicase lui Marilyn şi o ajuta s -şi men in
rile sub control şi se asigura c îşi ia medicamentele în dozajul corect, Paula
oar o înv a cum s joace. Într-adev r, f r Natasha, Marilyn avea s cad
prad nei disper ri profunde în timpul film rilor la Inadapta ii. Spre sfârşitul
lui ugust se sim ea copleşit . Stresul fusese atât de mare, încât Marilyn a
început în nou s se plâng c aude „voci”. Medicamentele nu mai aveau efect,
aşa c ozele s-au m rit. Ralph Greenson i-a scris o re et cu 300 miligrame de
somnifer embutal. Doza maxim ar fi trebuit s fie 100 de miligrame. „Doctorii
au fost e acord cu cererea ei de somnifere noi şi mai puternice”, îşi aducea
aminte mai rziu Arthur Miller, „chiar dac ştiau foarte bine cât de periculos era
acest lucru, ntotdeauna ap reau doctori noi, dornici s-o ajute s uite.”
„Doctorul i-a prescris lui Marilyn o doz de somnifere de trei ori mai m decât ar
fi fost normal”, a spus Rupert Allan (care se afla pe platou în fiecare despre
Ralph Greenson. „Mi s-a p rut şocant, pur şi simplu şocant, faptul c doctor
poate s prescrie atât de mult nembutal pentru insomnie. Mari devenise pur şi
simplu paranoic atunci când era treaz . Îmi spunea c se sie în permanen
urm rit . Toat lumea strângea la ul în jurul ei.” Allan îşi ani teste c Marilyn
desf cea capsule de Seconal şi l sa medicamentul s se dizo pe limb , în
timpul pauzelor de filmare. „îmi pare r u s spun, dar cred Marilyn era deja
dependent de droguri. Nu exagerez cu nimic.” Machiorul Allan Snyder,
povesteşte c o machia diminea a, când înc era întins în | „N-aveam
alternativ ”, spunea el. „îi lua atât de mult timp s se trezea diminea a, încât
trebuia s-o machiez înainte s se dea jos din pat.”
Excesul de medicamente, al turi de c ldura din deşert şi stres, i-au ac
internarea în spitalul Westside, la întoarcerea în Los Angeles. Reprezentant i i
presei li s-a spus c suferea de „oboseal cronic ”. Bineîn eles, nu era adev i „A
avut o c dere nervoas ”, a spus Evelyn Moriarty, dublura ei în acest fii „Eram
foarte îngrijora i de s n tatea şi binele ei. Se sim ea foarte r u. Unii din noi nici
nu mai credeau c -şi va reveni. ţirculau zvonuri conform c rora a: 1 trebuit s
se renun e complet la film. To i prietenii ei au plecat la Los Angc s fie al turi
de ea: Paula [Strasberg], May [Reis, secretara ei], „Whitey„ [Snytr machiorul ei].
Am crezut cu t rie c nu vom mai termina filmul şi-mi p rea fo; i n r u pentru
ea. Eram foarte îngrijorat . Dac a i fi cunoscut-o pe Marilyn aşa an am
cunoscut-o eu, o astfel de întâmplare v-ar fi f cut, cu siguran , s v sim ÎMI
îngrozitor. Am vrut s treac cu bine prin încercarea asta, chiar am vrut. An
vrut s -i fie bine. Se str duia foarte mult, îns avea ghinion. De fiecare dat cai
ui f cea un pas înainte, ceva o tr gea înapoi.” „Pe platou circulau poveşti cum
c John Huston sec tuise bugetul din can i pariurilor, pentru c era un mare
amator de pariuri, c avea nevoie de timp i i s strâng mai mul i bani şi c ,
oricum, avea s se renun e la film, iar ei n convinsese pe doctori s o interneze
pe Marilyn ca s o foloseasc drept t i|> isp şitor. Acum cred c au fost
adev rate ambele zvonuri: Marilyn avea nevoie s fie internat , iar Huston a
profitat de boala ei ca s o g seasc vinovat pen nu întârzierea film rilor. Mi s-
a p rut groaznic.”
Pat Brennan îşi aduce aminte de o vizit a lui Pat Kennedy Lawford L. I
Marilyn. „Pat a vrut s-o viziteze pe Marilyn, dar nu şi-a dorit s fac din asta un
spectacol”, îşi aminteşte Brennan, aşa c a vorbit cu personalul spitalului s e
strecoare în untru în afara orelor de vizit şi s poarte o peruc neagr cai.1
ghioas şi ochelari, ca s nu fie recunoscut .„ „Pat Kennedy povesteşte c
atunci când a intrat în camera lui Marih. 1 aceasta dormea profund. A spus c
Marilyn era alb ca hârtia, atât de alb îm n a crezut c a murit. „Doar în
coşciug am mai v zut o femeie atât de alb ”, m spus Pat. A stat la picioarele
patului lui Marilyn zece minute şi a privit-o I întrebându-se cum de s-a ajuns la
aşa ceva. „Ştiam c ajunsesem la finalul tu veşti lungi şi îmi p rea foarte r u c
nu fusesem în stare s-o ajut mai demult”, completat ea. Într-un final, Marilyn
s-a mişcat şi s-a trezit. „Apoi s-a uitat la ine”, îşi aminteşte Pat, „şi m-a
întrebat, pe un ton mânios, „Cine naiba eşti '„„„ Şi-a scos peruca şi ochelarii, iar
Marilyn a izbucnit în râs.
Dintr-o dat , era din nou Marilyn Monroe. I se aprinseser ochii, spune
Pat. Uloarea îi revenise în obraji, la fel şi personalitatea. Marilyn a spus: „Ei
bine, prima oar când m vezi în spital, Pat. ţum ar t?” Pat i-a r spuns:
„Marilyn, cuvântul meu, ar i ca naiba”. ţele dou au râs cu poft . „Aşadar,
putem bea ou martini aici, ce zici?” a întrebat Pat.„ „ţam dup dou
s pt mâni, revenise pe platoul de filmare„, îşi aminteşte velyn Moriarty, „şi
chiar ne-am întrebat cum de reuşise„. „A trebuit s -mi losesc inteligen a„,
spunea Marilyn mai târziu, „altfel, m distrugeam; nimic m va distruge. Toat
lumea tr gea de mine încoace şi-ncolo, ca şi cum ar dorit o buc ic din mine.
Întotdeauna îmi spuneau f aia, f ailalt şi nu umai pe platoul de filmare, dar
şi în via a de zi cu zi. Dumnezeu mi-e martor am încercat s r mân întreag ,
s n toas la cap.„ într-adev r, dup cum m rturisea Ralph Roberts, „sub toat
fragilitatea ei afla o voin de o el”.
Înainte ca film rile s se mute la Los Angeles pentru cadrele finale,
Marilyn grupul ei de prieteni, printre care se num rau Paula Strasberg, Ralph
Roberts are-i era şi maseur) şi May Reis au plecat la San Francisco la un
concert al Ellei tzgerald. Marilyn s-a hot rât, cât era în oraş, s fac o vizit
familiei DiMaggio. În elesese întotdeauna bine cu ei, chiar dac nu se avea
chiar aşa de bine cu e spre finalul c sniciei lor. În ciuda faptului c Joe era
plecat din oraş, avea azia s -i viziteze pe fratele şi pe sora lui şi, poate, s
reînnoade prietenia cu Poate din cauza familiei DiMaggio, poate nu, îns
imediat dup ce a sosit la s Angeles au început din nou certurile cu Arthur
Miller. Cei doi s-au certat atât r u la hotelul Ţeverly Hills, încât prietenii lui
Marilyn erau siguri c mariajul terminase; acum, chiar se terminase. Milller s-a
mutat la alt hotel şi a l sat-o gur pe Marilyn. R m sese doar formalitatea
actelor de divor . La 21 octombrie, Henry Hathaway, regizorul filmului lui
Marilyn, Niagara, v zut-o pe platourile Paramount. Plângea. „Toat via a mea
am jucat rolul lui arilyn Monroe, Marilyn Monroe, Marilyn Monroe”, i-a spus ea
lui Henry. „Am cercat s fac ceva mai bun şi, când am f cut, îmi dau seama c
jucam o imita ie persoanei mele. Vreau s fac altceva. Asta m-a apropiat
Arthur, când mi-a zis se simte atras de mine. Când m-am m ritat cu el, una
dintre fanteziile mele a c pot s scap de Marilyn Monroe prin el, dar iat c fac
acelaşi lucru şi, pur simplu, nu mai pot. Trebuie s ies din asta. Nu mai pot s
filmez înc o scen Marilyn Monroe.”
M rturisirea f cut de Marilyn lui Hathaway con ine o not de ironie
trist , inuit . ţu mult vreme în urm , o îngropase pe Norma Jeane Mortensen
şi n scuse sub numele Marilyn Monroe. S rb torise ziua aceea, dornic s se
elibereze din c tuşele tinere ii sale triste. Acum, dup atâ ia ani, nu dorea altei
decât s o desfiin eze pe Marilyn Monroe.
Nici o sc pare
Ca şi cum lucrurile nu erau îndeajuns de grave pentru Marilyn Monroe.
M sur ce anul 1960 se apropia de sfârşit, vestea mor ii unuia dintre act<
filmului Inadapta ii a aruncat-o, din nou, în depresia care îi provocase de cura
o internare în spital. Îl admirase dintotdeauna pe ţlark Gabie, înc din clipa
care g sise o fotografie a lui Edward Mortenson şi credea c acesta seam n
Gabie. I-a p rut r u c -i provocase marelui actor atât de multe necazuri e
pricina comportamentului ei pe platou şi sperase c-o va ierta şi îi va p str,
amintire frumoas . Şi totuşi n-a apucat s -i spun ce sim ea pentru el. Marii
m rturisea mai târziu: „Nu ştiu cum ar fi reac ionat dac ar fi aflat cât
important a fost pentru mine în to i aceşti ani”. La 5 noiembrie, Clark Gabii
suferit un atac de cord grav. A murit la 16 noiembrie, la doar 59 de ani. Înaii de
a muri, Gable a v zut filmul Inadapta ii şi l-a considerat unul dintre cele n
bune filme ale sale. Îns circulau zvonuri c fusese atât de afectat de compot i
mentul lui Marilyn pe platou, încât stresul prin care a trecut i-a gr bit atacul
cord. Teoria ar fi putut s stea în picioare dac actorul s-ar fi îmboln vit în
timp.1 film rilor, nu dup aceea. Mai mult, Gabie obişnuia s fumeze trei
pachete m ig ri pe zi, iar asta n-avea cum s -i fac bine. În orice caz, zvonul
care a circul a în toat lumea a fost c Marilyn Monroe era vinovat de moartea
lui. „L-am l s i s aştepte ore în şir pe platou”, i-a spus Marilyn lui Sidney
Skolsky. Apoi, ca i cum ar fi repetat ca papagalul o replic provenit din
şedin ele sale cu dr Ralph Greenson, Marilyn a ad ugat: „oare îmi pedepseam
tat l? M r zbunam pent; i to ii ani în care m f cuse s -1 aştept?”
Mai târziu, Marilyn îi povestea surorii sale vitrege, Ţerniece, c , atunci
catul mergea pe strad în Manhattan, oamenii îi strigau din maşini aflate în
mei. „ţum te sim i în rol de criminal ?” „A deranjat-o foarte mult lucrul sta”, a
spus Diane Stevens, angajat < 11 biroul lui John Springer. „Era ultimul lucru
de care avea nevoie. Am sunat-i > când am auzit vestea mor ii lui Clark, pentru
c ştiam cum va reac iona. A ridic. 11 telefonul (se întorsese deja la New York),
dar p rea doar o umbr a lui Marih a din trecut.” „Nu m simt prea bine”, i-a
spus Marilyn lui Diane. „M simt foarte vinovat. Din vina mea a murit.” „Nu e
adev rat”, i-a r spuns Diane. „Nu te mai gândi la asta, Marilyn. Te v sim i şi
mai r u.” „Nu cred c pot s m simt şi mai r u”, a r spuns ea, cu o voce care
trac excesul de medicamente. „ţ snicia mea s-a terminat. Nu mai am pe
nimeni. „ cum, asta. Nu cred c pot s merg mai departe.” Marilyn a terminat
fraza şi a ichis telefonul.
„Disperat , am încercat s-o sun din nou, dar nu a mai r spuns”, spune
Stevens. Via speriasem. L-am sunat pe şeful meu, John [Springer], şi i-am
povestit onversa ia. El a zis: „Of, Doamne, ce urmeaz ?”, ca şi cum ar fi
aşteptat s se îtâmple ceva. A sunat-o pe May Reis şi a rugat-o s mearg s
vad ce face îarilyn. Ea i-a r spuns: „O, nu, mi-am dat demisia de curând. Nu
mai lucrez entru ea. N-am mai rezistat”. Serios, nimic n-avea sens în lumea lui
Marilyn. Îtotdeauna te aştepta o surpriz dup col . John i-a zis: „Nu m
intereseaz ac mai lucrezi sau nu pentru ea, mişc - i fundul acolo şi afl dac
mai r ieşte”. M-a sunat o or mai târziu şi mi-a zis c May îi spusese c
Marilyn oarme şi c totul e în regul . Dar eu şi John eram de alt p rere.
„Lucrurile nu tau deloc aşa”, mi-a zis John. „începe s -mi fie team de cum se
va termina Dat povestea asta”. Şi mie îmi era fric .”
Totuşi, se pare c Marilyn avea nevoie doar de o pauz de la presiunea
sub are se afla, ca s -şi revin . „P rea c se simte mult mai bine dup ce s-a
întors 1 New York”, spune o rud . „Ştiu c a sunat-o pe Gladys imediat dup ce
s-a itors în oraş.”
Marilyn a primit o alt felicitare, foarte ciudat , de ţr ciun, de la mama
ei primea câte una în fiecare an), care se încheia cu „ur ri de bine pline de
iubire indiferent dac se vor împlini sau nu), de la mama ta, Gladys Pearl Eley”.
S-a m it obligat s o caute. „Gladys sunase la birou s pt mâni întregi,
încercând & dea de Marilyn”, îşi aminteşte Diane Stevens. „M temeam când îi
auzeam ocea. Spunea mereu: „sunt dna Eley şi o caut pe domnişoara Mari-lyn
Monroe„; ronun a întotdeauna Mary-lynn. Pozi ia lui John era mereu aceeaşi:
dac sun Hadys, fii politicoas , dar ferm , şi spune-i c Marilyn o va c uta
când va fi reg tit s-o fac , apoi spune-i s o caute pe Inez Melson, cea care era
respon-abil de rela ia cu Gladys. ţu toate astea, ultima oar când am vorbit
cu Gladys, and a auzit c Marilyn era în spital şi încerca s o g seasc , s-a
înfuriat şi m-a cuzat c nu-i transmit mesajele sale fiicei ei. De fapt, nu-i
transmisesem lesajele pentru c Marilyn avea deja prea multe probleme. Într-
un final, când am zis lui Marilyn c Gladys o sunase, a suspinat şi a zis: „Of,
Doamne! Am vrut i o sun, serios c am vrut. Doar c nu m simt în stare s am
de-a face cu ea. Lici pe Berniece nu am sunat-o, m simt groaznic.„ Apoi m-a
întrebat: „Le-ai jus celor de la Fox despre asta?„ Nu le spusesem nimic. Marilyn
a zis atunci: E caraghios, pentru c cei de la Fox încearc s in secret
situa ia mamei, iar ioi încerc m s p str m secretul ei în fa a celor de la Fox.
ţred c sunt destule ecrete despre mama în jur, nu-i aşa?” A trebuit s -i dau
dreptate. Ştiu c eprezentan ii studioului erau îngrijora i c cineva o va
descoperi pe Gladys, iar a va spune sau va face ceva care ar putea provoca un
scandal. Acesta este unul intre motivele pentru care am încercat s nu ne
opunem lui Gladys. Nu ne oream ca una dintre vocile ei s -i spun s fac ceva
care ar fi d unat carierei au reputa iei lui Marilyn.”
Ca o coinciden , chiar înainte de ţr ciun, Marilyn şi-a terminat testamei
cel nou, legalizat în ianuarie 1961. ţonform testamentului, l sa un fond 100
000 de dolari pentru Gladys, m rind suma de 25 000 de dolari din te mentul
precedent (aşa le-a închis gura celor care au pretins, de-a lungul an c lui
Marilyn nu-i p sa de mama ei). Lui Ţerniece i-a l sat doar 10 000 dolari, deşi
se sim ea mult mai apropiat de ea decât de Gladys. Surprinza i-a l sat o
moştenire şi psihiatrului ei, Marianne Kris: 25% din propriet ili şi mai
surprinz tor, lui Lee Strasberg i-a l sat celelalte 75%.1 „în sfârşit, a sunat-o pe
Gladys când s-a întors la New York”, a spus Di Stevens. „Din câte am în eles, a
fost o conversa ie destul de liniştit . Gladys p; i c se poart mai bine cu
Marilyn, iar Marilyn a spus c -i face pl cere s beasc cu ea. Evitase s o
viziteze când fusese ultima oar la Los Angeles, spusese c o va vizita negreşit
cu urm toarea ocazie. „Gladys reprezint leg tur foarte ciudat cu trecutul pe
care am încercat atât de mult s -1 uit„, i: i zis Marilyn. „îns este mama mea,
nu-i aşa?„ „ţred c sarcinile pe care le-a pierdut au f cut-o s se simt mai
aprop: ' de Gladys. Mi-a mai zis: „Ştii, copiii mamei mele au fost r pi i de fostul
ei i Acum pot s în eleg ce groaznic a fost lucrul sta pentru ea. Nu-mi dau sea
> cum a reuşit s supravie uiasc . M întreb dac r pirea copiilor a înnebuni:
Eu cred c aş înnebuni dac mi s-ar întâmpla aşa ceva”. Ce mi se pare interes:
n la Marilyn este c îşi revenea tocmai când credeai c a pierdut totul. În
preajma ţr ciunului ar ta şi se purta mult mai bine.„ în aceast perioad ,
Marilyn a ref cut prietenia cu publicista Pat Newcoiek care lucrase cu ea la
Sta ia de autobuz; Marilyn a reangajat-o la sfârşitul anului 1960. Rupert Allan,
bun prieten cu prin esa Grace Kelly, se hot râse s petrei' i mai mult timp
împreun cu prin esa, la Monaco. Newcomb avea s -i ia locul > i publicist
personal al lui Marilyn. „în sufletul ei era mult mai puternic de< ut mul i
dintre noi„, îşi aminteşte Pat Newcomb despre Marilyn, „şi, de obicei, uitam
1 Ce-a de-a doua so ie a lui Lee Strasberg, Anna, a fost beneficiarul unii
al moştenirii, la moartea lui Lee, în 1982. Lee s-a c s torit cu Anna, cu 40 de
ani mai tân r decât el, în 1967, la un an dup moartea primei sale so ii, Paula
Ast zi, Anna Strasberg de ine mare parte din moştenirea lui Marilyn. În 20„ '
revista Forbes, care public veniturile aduse de celebrit ile decedate, o situca i
pe Marilyn pe pozi ia a opta, cu 8 milioane de dolari câştigate din drepturi di-
autor şi comercializare de bunuri. Totuşi, Marilyn nu a murit bogat . Milioaii' I'
de dolari au ap rut dup moartea ei, ca urmare a comercializ rii numelui u i a
banilor încasa i din filmele în care a jucat. Strasberg, care-şi ap r moştenii i
cu hot râre, spune c s-a „cunoscut„ cu Marilyn înainte de moartea ei
(majoritar i martorilor spun c cele dou s-au întâlnit cel pu in o dat ).
Avocatul Ann William Wegner, spune c „Anna se gândeşte la imaginea lui
Marilyn şi are va de ea din clipa în care se trezeşte diminea a„. „So ul meu, Lee,
a fost profess şi mentorul ei şi, mai presus de toate, prietenul lui Marilyn„, a
spus Anna Strasb' „Eu îi protejez imaginea şi moştenirea, dar onorez şi
dorin ele so ului meu„ ta, deoarece d dea impresia c e foarte vulnerabil şi c
trebuia s avem grij : ea în permanen ”. Marilyn şi-a petrecut ţr ciunul cu
Pat, c reia i-a f cut dou o hain de blan de vizon. A mai decis s reia leg tura
cu Joe DiMaggio, ip ce primise de la el un ghiveci de cr ciuni e.
Când l-a întrebat de ce i le-a trimis, el a r spuns c a f cut asta pentru
c ştia i-l va suna ca s -i mul umeasc . „în plus, pe cine naiba mai ai, pe
lumea asta?”, zis Joe. Când Marilyn i-a permis s o viziteze în seara de ţr ciun,
câ iva >ropia i s-au îngrijorat, pentru c povestea cu DiMaggio nu avusese un
final ricit. Majoritatea celor din jurul ei considerau c Joe era ultimul lucru de
care rea nevoie în aceast perioad dificil (în foarte scurt timp, DiMaggio avea
s transforme în salvatorul vie ii ei).
Divor ul lui Marilyn de Arthur Miller era primul pe lista de priorit i din
nuarie 1961. Împreun cu Pat Newcomb, publicistul ei, şi cu avocatul Aaron
osch, Marilyn a plecat în Mexic, la 20 ianuarie, alegând inten ionat data
augur rii preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, pentru c era sigur c va
ipta aten ia întregii prese. În Mexic divor ul avea s fie acordat rapid. Niciuna
ntre p r i nu avea dreptul la pensie alimentar , iar casa pe care o cump raser
Roxbury îi revenea lui Miller, care folosise banii din vânzarea casei sale
iterioare.
Acum, dup ce divor ase înc o dat şi mai ales din cauza aventurii cu
ontand, Marilyn devenise în ochii publicului o femeie uşuratic , o distrug toare
î c snicii. P rerea general era c se folosise de Arthur Miller pentru a-1 deter-
ina pe acesta s scrie scenarii de filme pentru ea (de exemplu, S ne iubim),
apoi p r sise. Deoarece Miller fusese acuzat de presupuse leg turi cu
comuniştii, iar arilyn avea s fie permanent sub observa ia FBI-ului, presa
ruseasc a g sit de iviin s se implice şi ea. „ţând vorbeşti de modul de via
american”, se imenta în revista ruseasc Nedyela, „toat lumea se gândeşte la
gum de estecat, ţoca-Cola şi Marilyn Monroe. Ea a g sit ceea ce-i lipsea în
Arthur iller. L-a exploatat f r mil . El a scris scenariile pentru filmele ei şi a
trans-rmat-o într-o actri adev rat . Marilyn i-a pl tit-o. L-a p r sit. Alt via
Strus în drumul lui Marilyn c tre celebritate.”
Când un reporter i-a citit acest comentariu lui Marilyn, ea nu şi-a putut
cunde mânia: „Uite ce e!”, a exclamat ea. „îl cunosc pe Arthur Miller mai bine:
cât ruşii şi am înv at de la Arthur Miller mai mult decât ruşii. Am aflat de
Arthur Miller c el nu crede în statul comunist. Asta am aflat. Ruşii pot s
irbeasc cât vor despre drumul meu c tre celebritate, via a lui distrus şi ce-
am cut eu nu ştiu cui. Dar cunosc omul. Ei vorbesc despre o idee. N-au decât
s b ce idei vor. Eu l-am avut pe om.”
Cu ceva timp în urm , Marilyn îi spusese lui Joe DiMaggio, când fusese
la i în vizit , c abia aştepta s se întoarc la Los Angeles ca s -şi continue
atamentul cu dr Ralph Greenson. La sfârşitul lui ianuarie, ca şi cum şi-ar fi
dorit i-i spun lui Arthur Miller şi vie ii ei cu el un adio respectuos şi definitiv, a
venit npreun cu Montgomery ţlift la premiera piesei Inadapta ii, pe Broadway.
Marilyn s-a hot rât „Am deschis fereastra de la camera de zi cât de larg
am putut şi m-am ap. T afar . Ştiam c trebuia s m hot r sc cât eram înc
în camer . Dac m tu 1 pe pervaz, cineva de dedesubt sigur m-ar fi
recunoscut şi totul s-ar fi tran mat într-un mare spectacol. Am închis ochii în
fa a geamului deschis, ni i încleştat pumnii. Mi-am amintit c am citit undeva
c oamenii care sar i „ în l ime îşi pierd cunoştin a înainte s se loveasc de
p mânt. Iar când N. Uitat în jos, am v zut o femeie mergând singur pe
trotuarul de lâng man * cl dirii. Purta o rochie maro şi. O cunoşteam.”
Acestea au fost cuvintele pe care Marilyn Monroe i le-a spus prietenului
Ralph Roberts când i-a povestit despre hot rârea ei de a se sinucide, în febre
1961. A fost o recunoaştere surprinz toare. Marilyn i-a spus lui Roberts c fu
atât de deprimat de rolul pe care-1 jucase în moartea lui Clark Gabie, înt.:
gândise s sar de la etajul 13 al cl dirii în care locuia. Din fericire, s-a r zga m
în ultimul moment.
Dup divor ul de Arthur Miller, Marilyn a cunoscut o nou perioada.
— Depresie puternic , iar în unele momente era atât de deprimat , încât
i apropia i credeau c nu au cum s mai ajung la ea. Nu prea mânca, ini i
începutul lui 1961 era doar piele şi os şi avea un aer boln vicios. Nici maca; se
mai sp la pe cap – p rul ei, cândva str lucitor şi bogat, era acum lipsii a
str lucire şi de via . P rea c nu-i mai pas de nimic. ţu excep ia vizitelor
ziln, la cabinetul dr Kris, se închisese în apartamentul din New York: refuza
aproape toate vizitele şi n-o interesa s ias în lume. Ieşitul devenise un calvar
pe ia ni ea, pe m sur ce îmb trânea. Ţiograful ţharles ţasillo, specializat în
via a un Marilyn, explic cel mai bine: „Din cauza renumelui pe care-1 avea, nu
avea v< s aib riduri. S fim sinceri, cu to ii ne dorim s ar t m bine când
mergem la o petrecere, îns imagina i-v cum ar fi ca fiecare persoan pe care o
întâlniii s v cerceteze din cap pân -n picioare şi s v judece doar dup
aparen e? Au-pistrui? E obosit ? E slab ? E într-adev r atât de frumoas ?
Marilyn era obligam s treac prin aceste „m sur tori„ de fiecare dat când se
întâlnea cu cineva. Şt ia care este punctul ei forte. Ţa chiar a recunoscut c ,
uneori, era invitat la petreceri ca s „înveseleasc masa de sear „. Oare
invita iile ar mai fi venit da. A desertul nu mai era atât de apetisant?”1
Cei care au reuşit s vorbeasc la telefon cu Marilyn au observat
descurajau a din vocea ei. Starea ei se înr ut ise atât de mult, încât cei
apropia i se temeau s o lase singur ; cu toate astea, refuza pe oricine dorea s
stea cu ea. In ciuu. I faptului c dr Kris încercase s g seasc o solu ie
medicamentoas potrivit < a
1 ţasillo citeaz un comentariu interesant din partea lui Marilyn, adresat
' Richard Merryman, de la revista Life, cu pu in vreme înainte de moartea <
„Uneori sunt invitat în diverse locuri ca s înveselesc atmosfera, la fel cum >
muzician ar cânta la pian dup cin , şi sunt foarte conştient c nu sunt invita
pentru mine. Sunt doar un ornament”.
Trateze nu numai depresia lui Marilyn, ci şi st rile ei de anxietate din ce
în mai profunde, nimic nu p rea s aib efect. Luase atât de multe
medicamente, t de mult timp, încât era greu de g sit un medicament care s
aib un efect îefic asupra st rii ei.
În timpul unei şedin e, Marilyn i-a spus dr Kris aceeaşi poveste cutre-
ir toare despre încercarea ei de sinucidere, pe care i-o spusese şi lui Ralph
berts. Aceast încercare a îngrijorat-o pe dr Kris. În fa a ei se afla un pacient
portant, care avea încredere în ea în privin a dozei potrivite de medicamente i
administr rii lor. Kris era foarte conştient c dac Marilyn dorea cu adev rat
se sinucid avea cum s o fac folosind medicamentele pe care le avea dejA. Ar
fi trebuit s sar pe fereastr ca s reuşeasc s se omoare. F r îndoial ,
(ctorul trebuia s ia m suri. Dr Kris i-a sugerat lui Marilyn s se interneze tr-
un salon privat din spitalul din New York, ca s se odihneasc şi s se axeze
sub supraveghere medical . Deşi a ezitat la început, Marilyn a fost de ord.
Sâmb t , 5 februarie, dr Kris a condus-o la spitalul Universit ii Corneli 1 New
York. Marilyn s-a internat sub pseudonimul „Faye Miller”, ca s nu-şi c
cunoscut prezen a în spital. Totuşi, când a venit timpul s urce în camer , ost
escortat , în mod misterios, într-o alt clinic a spitalului uriaş. Din momentul
în care Marilyn a intrat în aripa nou a spitalului, a în eles era vorba despre
ceva foarte diferit. Mai fusese internat în spitale de-a lungul ilor, îns niciunul
dintre ele nu ar tase ca acesta. În primul rând, infirmierii re o escortau p reau
distan i şi viguroşi. În drumul lor au întâlnit numeroase i de o el, majoritatea
cu încuietori pe ambele p r i. Imediat şi-a dat seama spre ce e vorba, şi s-a
sim it cuprins de fric , realizând scopul acelor uşi: s -i l pe oameni în untru,
nu afar .
Marilyn şi-a dat seama c dr Kris o min ise şi c nu o aştepta ce i se pro-
îsese: „un loc unde s te odihneşti şi s te relaxezi”. Acest loc, aceşti oameni
acest mediu i se p reau lui Marilyn tulbur tor de familiare. Locul sem na irfect
cu sanatoriile unde mama sa îşi petrecuse atâ ia ani din via . Într-ade-r, se
afla în clinica Payne Whitney, departamentul psihiatric al spitalului. Dr Kris s-a
înşelat amarnic dac şi-a imaginat vreodat c Marilyn se va relaxa acest loc.
De fapt, înc de la început Marilyn a f cut o criz , ipând s fie l sat plece,
spunând c îi era fric ; insista c era vorba de o greşeal – toate acestea l au
avut alt efect decât s o fac s par şi mai tulburat . „ţe-mi face i?” a rigat ea
când o târau de-a lungul unui hol lung. „Unde mergem?” a ipat iprins de
groaz , când a fost aruncat cu for a într-o camer capitonat cu restre
z brelite, care într-un col d dea în alt camer , mai mic , cu un idicator care
spunea, simplu, „toalet ”. Uşa de o el s-a închis cu un zgomot ribil şi a fost
încuiat . Mai târziu avea s -şi aminteasc celula ca fiind destinat >acien ilor
foarte tulbura i [sublinierea ei] şi deprima i, îns eu m sim eam ichis pentru
o crim pe care nu o comisesem. Violen a şi semnele r m seser e pere i de la
pacien ii de dinainte”.
„Eşti foarte, foarte bolnav .”
Cum se ajunsese la asta? Înnebunise de-a binelea şi nu-şi d dea seama?
> avea s -şi petreac ultimele zile într-un azil, la fel ca bunicii şi, probabil, n,.1
sa? Marilyn Monroe a ipat dup cineva s o elibereze, îns în zadar. Îni > final,
a izbucnit într-un plâns nervos, dup cum îşi amintea, sim ind mai 1 1 ca
niciodat c totul era pierdut. Apoi a început s loveasc uşa dur de 11 1 cu
pumnii, pân când i s-au umflat şi s-au acoperit de vân t i. Dou asist a au
intrat în celula lui Marilyn, cu ochii plini de mânie. Dac continua aşa a
aten ionat-o ele, va fi îmbr cat într-o c maş de for . Apoi au dezbr cat 1 au
obligat-o s se îmbrace într-o pijama de spital. Dup ce şi-au terminat m nea
plin de furie, au plecat, dar nu înainte s sting lumina, l sând pacu 1 într-un
întuneric total, singur cu gândurile ei confuze şi fricile pline de dispc 1.
— Şi f r medicamente.
 A doua zi, lui Marilyn i s-a spus c i se d voie s ias din camer , dac 1
> de acord s aib de-a face cu al i pacien i şi s „socializeze”. S-a supus, şti l
deja c asta era singura modalitate s ias din celula capitonat . Pe hol.1
întâlnit cu o femeie tân r cu un aer boln vicios care, avea ea s -şi amintea 1
mai târziu, „p rea o fiin atât de patetic şi de ştears ”. Este posibil ca pack 1
s-o fi privit pe Marilyn în acelaşi fel, la rândul ei, din moment ce i-a sugerai a ar
fi mult mai pu in deprimat dac ar vorbi la telefon cu cineva, poate cu m
prieten. Marilyn a aprobat, dar a zis c e imposibil, pentru c i s-a spus clai.1
nu era nici un telefon pe etaj. Fa a femeii s-a umplut de mirare şi i-a zis: „r a
nu-i adev rat. ţine i-a zis aşa ceva? Î i ar t eu un telefon.” Apoi a înso it-o „
Marilyn la un telefon public, a c utat în buzunar şi i-a dat o moned de cit < 1
cen i. Îns , când Marilyn a încercat s dea telefon, un paznic i-a smuls
receptoal din mân : „fu nu ai voie s dai telefoane”, i-a zis el.
Neştiind ce s mai fac , Marilyn s-a întors în camer şi, aşa cum avea s
t aminteasc dup aceea, a încercat s -şi imagineze cum ar face fa unei astial
de situa ii dac s-ar fi aflat într-un exerci iu de improviza ie din timpul cursuri!'
>i sale de actorie. Dup ce s-a gândit un pic, a ştiut: s provoace cel mai maia
zgomot posibil, în speran a c va veni o persoan nou , cineva c ruia i se va fiv
> mil de ea şi o va ajuta. A luat un scaun şi, cu toate for ele r mase, l-a azvât
at în geamul uşii de la baie.
Geamul nu s-a spart. A luat din nou scaunul şi l-a aruncat în geam pân
câni într-un final, geamul dublu s-a spart. Apoi a ales un ciob ascu it dintre
r m şi i v geamului. Dup un asemenea zgomot, o întreag echip de doctori şi
asisten v au n v lit la ea în camer . Marilyn st tea în fa a lor, pe pat, inându-
şi ciobul lâng încheietura mânii. „Dac nu m l sa i s ies de aici, o s m
sinucid”, 1 amenin at ea.
Mai târziu, avea s justifice acest moment îngrozitor explicând c , de fap
juca o scen din filmul Nu e nevoie s ba i la uş , „numai c [în acel film] ei 1
vorba de o lam de ras”. Personalul medical avea cu totul alt p rere, nu
crede i.
Juca un rol. Prin urmare, au luat m suri imediat. Doi b rba i solizi şi
dou ei voinice au ridicat-o din pat pe pacienta care se zvârcolea şi au inut-o
în, în timp ce lovea şi urla, pân când a aruncat ciobul de sticl . Apoi au dus-o
ascensor, cu fa a în jos şi mâinile întinse, în timp ce plângea isteric, lacrimile
l sând o mic dâr . Au urcat-o la alt etaj. Acolo, dup ce s-a calmat, i s-a Jonat
s fac duş, deşi f cuse asta deja de diminea . „De fiecare dat când imbi
etajele trebuie s faci duş”, i s-a spus.
În sfârşit, dup o perioad parc f r sfârşit, a intrat la ea un doctor
tân r, ntre lacrimi, Marilyn i-a spus c a fost tr dat de psihiatrul ei şi a fost
ernat în acest spital de nebuni „chiar dac nu am ce c uta aici”. El a între-t-o:
„de ce eşti aşa de nefericit ?”
Marilyn l-a privit direct şi i-a r spus: „am cheltuit o avere cu cei mai buni
ctori ca s -mi r spund la întrebarea asta, iar tu m întrebi pe mine?” Dup ce
a mai vorbit un pic cu Marilyn, doctorul i-a studiat fa a şi, ca şi cum fi spus
nişte cuvinte profunde, i-a zis cu o mare autoritate în glas: „eşti foarte, rte
bolnav . Eşti bolnav de foarte mult vreme”. Marilyn nu ştia cum s c ioneze
în fa a eviden ei. Pân la urm , tot auzise voci, ani de zile. Tot de uit vreme se
sim ise un pic paranoic , b nuind mereu c cineva o urm rea u vroia s vin
dup ea. Fusese un secret pe care-1 ştiuse pu in lume, cum ar primul ei so ,
Jim Dougherty; iubitul ei şi Johnny Hyde; profesoara ei de torie, Natasha
Lytess şi, în mod sigur, psihiatrii ei. Acum îns , nu mai putea st pâneasc
secretul, iar acest doctor, un necunoscut, p rea c -şi d seama acest lucru.
Doctorul, cu privirea concentrat , a continuat: „Ştii, nu-mi dau ma cum ai
reuşit s joci într-un film, dac ai fost aşa de deprimat . Oare cum i s joci?”
Marilyn s-a sim it uimit de naivitatea lui evident . Pân la urm , cea lucrul
sta de când se ştia – îşi ascundea sentimentele, portretizând o litate foarte
diferit de cea în care tr ia zi de zi. „Nu crezi c , poate, şi Greta rbo, Charlie
Chaplin şi Ingrid Bergman au fost deprima i când lucrau?” l-a trebat ea. De
curând avusese o conversa ie cu sora ei vitreg , Ţerniece, cam aceeaşi tem . A
întrebat-o pe Ţerniece dac se sim ea vreodat deprimat , sigur, a r spuns
Berniece, se sim ise deprimat , în trecut. Marilyn se întreba f cuse sora ei ca
s scape de depresie, dac nu lua pastile, iar Ţerniece nu a. Ţerniece i-a
r spuns c se ruga. P rea un r spuns bun, dar rug ciunea nu func ionat
niciodat în cazul lui Marilyn. Oare cum putea Ţerniece, o gospo-*n din
Florida care tr ia de mul i ani cu so ul ei o existen liniştit , s teleag
problemele grave ale lui Marilyn sau gravitatea depresiei ei? Doctorul a putut s
r spund întreb rii lui Marilyn, aşa c a ignorat-o. În schimb, şi-a semnat în
carne el c , dup p rerea lui, Marilyn era „foarte bolnav ” şi, de emnea, avea
„poten ial autodistructiv”.
Apoi a ieşit din camer f r s -i ofere nici un indiciu c se va mai
întoarce eodat . În acea noapte nu a putut dormi. ipetele şi bocetele,
murmurele şi lansetele au r sunat toat noaptea pe holuri; erau vocile anonime
ale nebunilor. Nu avea s uite niciodat aceste sunete. Nu avea s uite niciod
aceast noapte îngrozitoare.1
Mar i diminea a, alt doctor a intrat în celula lui Marilyn şi i-a propus s,
petreac ziua împreun cu al i pacien i în ceea ce el numea „TO”, adic tern
ocupa ional .
„Şi ce s fac?” a întrebat Marilyn.
„Ai putea s coşi sau s joci şah”, i-a propus acesta zâmbind, „sau chiai
tricotezi”.
Marilyn a dat din cap în fa a acestei prezen e patetice. „în ziua în care s
fac oricare din chestiile astea, atunci chiar ve i avea de-a face cu o nebui a zis
Marilyn printre din i.
„De ce te sim i atât de diferit de restul pacien ilor?”, a întrebat doctor
A r spuns simplu: „Pentru c sunt”.
„Sunt închis cu nişte bie i nebuni”
Restul şederii lui Marilyn Monroe la Payne Whitney a fost o varia iunC.
Aceeaşi tem , o poveste marcat de umilin e, care au venit peste o femeie ce a
obişnuit s fie tratat cu mai mult respect. I se p rea c fusese închis undi
departe, pentru c nimeni nu ştia exact ce s fac cu ea. Doctorii şi asistent'
treceau pe la uşa ei şi se uitau în celul printr-un gemule p trat, ca la un anii
al de la gr dina zoologic . Unii dintre ei p reau uimi i, parc nu le venea se i
cread ochilor. La un moment dat, furioas , Marilyn şi-a rupt pijamaua data.
Le spital şi s-a aşezat în fa a lor, doar ca s le ofere privitorilor „ceva la care
mei-t. S te ui i”.
Marilyn şi-a petrecut mare parte din ziua de miercuri cerşind o bucat de
hârtie şi un creion ca s scrie un bilet, s -şi fac auzit cererea de a fi eliberata
Probabil îşi d duse seama c se afla într-o situa ie teribil de asem n toare < u
cea a mamei ei, Gladys. ţâte bilete f r şir scrisese Gladys de-a lungul anilm,
în care explicase de ce nu trebuia s fie închis într-un spital de nebuni >l
implorându-i pe cei indiferen i s intervin în favoarea ei şi s obim.!
Eliberarea? În final, o tân r asistent a fost de acord s o lase pe Marilyn sa
1.1 leg tura cu cineva printr-o scrisoare. Dar cu cine? Marilyn povestea mai tât
ni c Ţerniece ar fi fost prea mirat ca s ştie ce s fac şi, în afar de asta, se
all. I în afara grani elor statului. De foştii ei so i nu se sim ea suficient de
apropiat.1
1 Ulterior, într-o scrisoare c tre dr Ralph Greenson, Marilyn îşi amintea:
I: MI femei care urlau în celulele lor; b nuiesc c ipau pentru c via a devi a <
insuportabil ; în astfel de momente, sim eam c un psihiatru ar fi trebui:
vorbeasc cu ele, s le uşureze m car o vreme necazul şi durerea. ţred t. „
(doctorii) ar putea s înve e ceva din asta, îns pe ei îi intereseaz doar c i
înv at din c r i. Poate c ar putea s înve e ceva mai mult de la o fiin un i
care sufer .” icât s îi roage s-o ajute şi oricum ar fi fost prea umilitor. Cu
siguran , Natasha ytess ar fi s rit în ajutorul ei, dar prietenia cu ea se rupsese
de mult şi, oricum, aceasta se afla în ţalifornia. Pe cine s roage? S-a hot rât
s apeleze la rietenii ei Lee şi Paula Strasberg. Le-a scris urm toarea scrisoare:
Drag Lee şi Paula, Dr Kris m-a internat într-un spital, în grija a doi
doctori idio i. N-ar trebui s '. Doctorii mei. Nu a i mai auzit nimic de mine
pentru c sunt închis aici cu nişte ie i nebuni. Dac o s mai stau mult în
acest coşmar, o s înnebunesc şi eu. V Dg, ajuta i-m . E ultimul loc în care ar
trebui s m aflu. V iubesc pe amândoi. Marilyn
P. S.: M aflu pe palierul periculoşilor. Ecao celul . Mi-au încuiat uşa de
la baie nu am putut s potrivesc cheia, aşa c am spart geamul. Dar în afar de
asta u am f cut nimic care s arate c nu am cooperat cu personalul.
Scrisoarea a fost dus la destina ie în aceeaşi zi. Dup ce-a primit-o, Lee
trasberg a sunat-o imediat pe dr Kris. I s-a spus c Marilyn avusese tendin e
icidale şi c din cauza asta fusese internat în spital. A fost tot ce-a avut nevoie
aud ca s cread c aceast student vedet se afla exact acolo unde trebuia
fie. Niciunul dintre so ii Strasberg nu avea s se opun dispozi iilor ictorului.
Joi diminea a, când Marilyn s-a purtat ca şi cum ar fi fost calm , i s-a
permis dea un telefon. Nu ştia pe cine s sune, îns era conştient c trebuia
s sune cineva care ar fi mutat mun ii din loc ca s o scoat de acolo. Cine era
cel i înc p ânat b rbat pe care-1 cunoştea? Cine nu ar fi acceptat nu drept
puns? Îi era limpede: Joe DiMaggio. Era adev rat, mariajul lor nu se irminase
bine. Cu toate astea, ştiindu-i felul de a fi şi de a reac iona când se ea sfidat,
Marilyn era sigur c se putea baza pe el. Aşa c l-a sunat, în orida.
Stacy Edwards, prieten cu el, îşi aminteşte: „ţred c Joe era în Florida,
în tonamente cu Yankees. Mi-a povestit c st tea în camera de motel, bea o
bere ce şi se uita la televizor, când a sunat telefonul. Era Marilyn, care suspina
c te închis într-o cas de nebuni din New York şi are nevoie s-o scoat de
acolo, a crezut c glumeşte. I-a spus c tot ce zice e lipsit de sens şi credea c e
vorba! O fars sau c era drogat cu medicamente şi nu mai ştia ce zice. Îns ,
dup convorbirea cu Joe a calmat-o, Marilyn i-a spus acestuia întreaga poveste,
'ea nevoie de el. Habar n-am cum de-a reuşit s dea de Joe într-un motel plin!
Purici din Fort Lauderdale, îns avea nevoie de el. Pentru Joe, era tot ce avea;
voie s aud . A s rit în urm torul avion.” Joe DiMaggio a ap rut chiar în
noaptea aceea la Payne Whitney şi a cerut Marilyn Monroe s -i fie dat în grij
din diminea a urm toare. A spus c nu-1 itereseaz cine are autoriza ia s o
elibereze din spital şi c dorea ca ordinul i fie îndeplinit. R spunsul a fost c
doar dr Kris ar fi fost în stare s ob in externarea pacientei. „Nu m
intereseaz cine o externeaz ”, a spus Joe t „îns dac nu o elibereaz cineva
din locul sta, jur pe Dumnezeu c disti spitalul c r mid cu c r mid ”. Apoi a
vorbit cu dr Kris, care închisese o pacic cu patru zile în urm şi nu trecuse pe
la ea s -i dea bine e şi s o întrebe c se simte. Dr Kris i-a spus c dac Marilyn
nu se sim ise bine în spitalul respe< poate s-ar sim i mai bine în alt spital.
Ulterior, Joe avea s declare c nu-i vei s -şi cread urechilor sau, aşa cum i-a
m rturisit lui Stacy Edwards, „ajunses s cred c doctori a era cea care ar fi
trebuit s fie închis . Se purta ca şic Marilyn putea s -şi aleag destina ii de
vacan . ţa s ob in de la ea ce voia am fost de acord cu propunerea ei, îns
am rugat-o s-o scoatem mai întâi acolo.” Externarea a fost programat în grab
pentru a doua zi.
„ţum ai îndr znit s m tr dezi?”
La 10 februarie, la prânz, Ralph Roberts, bunul prieten şi maseurul
Marilyn, a luat-o de intrarea din spate a spitalului Payne Whitney şi a dus-o
acolo în secret, cu dr Kris pe scaunul din spate. Pe drumul de întoarcere ca '
apartamentul lui Marilyn, s-a desc rcat pe dr Kris. „ţum ai îndr znit s < i
tr dezi?”, a ipat ea. „Am avut încredere în tine! ţum ai putut s -mi faci a a
ceva? Şi nici m car nu ai venit s m vezi? ţe naiba s-a întâmplat cu tin,
Roberts îşi aminteşte: „Marilyn ipa la doctor cum doar ea putea s o fac . Iu ca
un uragan dezl n uit. Nu cred c dr Kris o v zuse vreodat în halul st,: i era
foarte speriat şi tulburat de violen a reac iei ei.„ „Am l sat-o pe Marilyn la
reşedin a sa şi am condus-o şi pe dr Kris aca a Traficul era aglomerat, aşa c
am luat-o pe West Side Highway, pe lâng ran. Iar dr Kris tremura şi repeta:
„Am f cut un lucru groaznic, groaznic, groaznu Of, Doamne, nu am vrut, dar
asta am f cut”.”
Exist voci care pun sub semnul întreb rii amintirile lui Roberts despu-
externarea lui Marilyn. Fiind prietenul lui Marilyn, este posibil s fi avut un
interes s o portretizeze pe psihiatr ca având remuşc ri. Poate ştia c Marih n
ar fi vrut ca acest scurt episod din via a ei s fie redus la minim. Dac dr Kt
irecunoştea c f cuse ceva îngrozitor, Roberts ar fi putut s cread c Marih n
fusese s n toas la cap tot timpul şi nu ar fi trebuit s fie internat în spital. I
n orice caz, aşa îşi aminteşte Roberts evenimentele şi, prin urmare, mu Iu
oameni consider ast zi c episodul Payne Whitney este doar o uriaş neînn
legere sau un diagnostic pus greşit de un doctor incompetent.
 „Dup ce Joe a adus-o pe Marilyn în apartamentul ei, şi-a dat seama c
poua psihiatrul ei luase decizia corect , doar c nu procedase bine”, a spus Sta
Edwards. „Marilyn nu se sim ea bine. Plângea şi era dezorientat . Pentru c a
luase medicamente câteva zile, era dat peste cap. Lui Joe nu-i venea s crea a
cât de mult sl bise. Dup ce-a calmat-o, a convins-o s o duc la alt spit i
spitalul presbiterian care apar inea de Columbia University. Ea a acceptat, d u
condi ia ca el s -i promit c nu va pleca din oraş şi va veni s o vad în ecare
zi cât avea s stea acolo. Joe a încuviin at.”
La ora 17:00, Marilyn a fost internat la Institutul Neurologic al spitalului
resbiterian al ţolumbia University, unde avea s r mân internat mai bine de
i s pt mâni, pân la 5 martie. Primul lucru pe care l-a f cut dup internare
fost s ia leg tura cu avocatul ei, Aaron Frosch. I-a cerut s întocmeasc un
ocument care împiedica orice persoan s aib puterea s o interneze din nou
r a-1 consulta mai întâi pe Joe DiMaggio.
ţând a fost externat , Marilyn a fost întâmpinat de o asemenea armat
de porteri şi fotografi entuziasma i, încât toat scena d dea impresia unei
revolte, tuşi, elementul cel mai revelator din acest haos a fost cât de mult p rea
s -i Iac lui Marilyn toat aceast aten ie. Cu excep ia câtorva ocazii din trecut,
cum fi momentul când a anun at divor ul de Joe, Marilyn str lucea ori de câte
ori afla în prezen a reporterilor. Adora aten ia fermecat a publicului, chiar şi
nd via a ei privat se ducea de râp . Mai mult, ştia ce presupune rolul ei de
det de cinema: s arate şi s se poarte ca Marilyn Monroe, chiar şi când nu
sim ea prea bine în pielea ei. Indiferent de chinurile prin care trecea, de obicei
uşea s -şi joace rolul. De fapt, în acea perioad (1961), acest rol devenise deja a
doua natur pentru ea. Îns , când a ajuns acas , Marilyn a avut parte de un C.
Întâi a sunat-o Doc Goddard, so ul lui Grace. Nu mai auzise nimic de el, de i de
zile. Nici m car nu-şi mai amintea când vorbise ultima oar cu el. Dup au
schimbat câteva amabilit i, i-a spus c se s turase s citeasc în pres c sese
ideea lui Grace ca Marilyn s se m rite cu James Dougherty. Avea de gând
scrie o carte, i-a spus lui Marilyn, în care s spun adev rul: dup p rerea lui,
arilyn fusese agresorul în rela ia respectiv şi, de fapt, îi ceruse ajutorul lui race
pentru a-1 convinge pe Dougherty s se m rite cu ea. Doc i-a mai zis c
s turase s fie învinuit de aceast prim c s torie, din moment ce motivul ntru
care so ii Goddard o l saser pe Norma Jeane în urm fusese transferul i cu
slujba. Marilyn nu ştia care era p rerea lui, dar nu i-a pl cut. I-a spus c c va
scrie o carte despre ea, îl va da în judecat . I-a mai zis c Grace va fi arte
dezam git dac va afla c pune la cale o asemenea isprav . ţonversa ia a
terminat nepl cut, când Marilyn i-a închis telefonul în nas.
Cearşafurile lui Gladys, pline de sânge
ţhiar în s pt mâna în care Marilyn Monroe trecea prin calvarul de la
Payne itney, în New York, mama ei avea probleme asem n toare, la sanatoriul
Rock aven din ţalifornia. Gladys Ţaker Eley, în vârst de 60 de ani, fusese deja
diagnosticat oficial suferind de schizofrenie paranoid . Era clar de mul i ani c
sufer de aceast al . Era foarte nefericit la Rock Haven; nu fusese fericit în
nici un sanatoriu.
 — A lungul anilor. Nimeni la Rock Haven nu p rea s cread sau s
în eleag
Ştiin a Creştin , iar Gladys, pur şi simplu, nu putea s accepte acest
lucru, mai credincioas ca niciodat şi trimitea, o dat pe s pt mân , pamflet
broşuri cu acest subiect tuturor cunoscu ilor, printre care şi fiicelor ei, Mat i şi
Ţerniece. Îns acum, boala o afecta profund şi devenise ferm convins, ' doctorii
de la Rock Haven o otr veau. Le-a scris fiicelor ei c trebuia s externat din
sanatoriu foarte curând sau, dup cum i-a scris lui Ţerniece s mor sigur aici
din cauza otr vii”. Gladys mai credea c era stropi ii insecticide în timp ce
dormea. Mai mult, din cauza convingerilor ei religio. A refuzat în permanen s
ia medicamentele care-i fuseser prescrise ca s t sub control schizofrenia. Nu
avea nici o sc pare; s n tatea ei mintal se detet i de la o zi la alta.
Într-o sear , în perioada în care Marilyn era internat la Payne Whiti
Gladys a v zut la televizor un reportaj despre presupusa c dere nervoas a 11
sale; reportajul era urm rit şi de al i pacien i din sanatoriu. Se pare c a I
foarte tulburat şi s-a retras în camera ei. Dou ore mai târziu, când s-au i s o
verifice, asistentele au g sit cearceafurile pline de sânge. Gladys leşin. Se pare
c -şi t iase venele cu o lam de ras; r mâne un mister de unde f t. Rost de aşa
ceva. Îns , în loc s -şi taie încheietura pe orizontal , ceea ce tu ' provocat o
sângerare masiv şi o moarte rapid , Gladys şi le-a t iat pe vertic, Sângerarea a
fost mai lent , iar Gladys doar a leşinat. A fost transportat I urgen la spitalul
Huntington din Pasadena, unde şi-a petrecut urm toarele T. Zile. Au sunat-o
pe Berniece, îns aceasta le-a cerut s nu ia leg tura cu Marih pentru c
sim ea c sora ei vitreg avea deja destule griji pe cap. Ţerniece u dorea s o
împov reze.
Rose Anne ţooper, ajutor de asistent la Rock Haven, îşi aminteşte: „A
încercat chiar eu s iau leg tura cu Marilyn Monroe şi s -i povestesc ce
întâmplase. Nu ştiu cum am ajuns s vorbesc cu un b rbat pe nume John, ca;
spunea c este agentul ei. [Not : se pare c este vorba de John Springer, pub1
cistul lui Marilyn.] A fost foarte nepoliticos cu mine. „Mai tr ieşte?„ a întreb el.
I-am zis c mai tr ieşte. „Ţine„, mi-a zis el, „atunci dra Monroe nu trebui s afle
vestea asta chiar acum. Are destule probleme„. Mi-a spus s o sun pe In<
Melson [managerul de afaceri al lui Marilyn]. Asta am f cut. ţu ea, a fost tu.
R u. „Eşti pl tit cu bani frumoşi ca s te asiguri c dna Eley nu-şi face ta
singur „, mi-a spus ea furioas . ţând i-am zis c nu o putem monitoriza 24 il
ore din 24, m-a întrebat: „De ce nu? Eu m-am gândit c se poate. Dac nu, d ce
v pl tim?” A fost o conversa ie foarte nepl cut .
„în final, am rugat-o s -i spun lui Marilyn c mama ei a încercat s
sinucid , iar ea mi-a r spuns: „în nici un caz nu o s fac aşa ceva. Nu am de
gâi > s-o sup r cu aceast veste„. Mi-a zis c era obligatoriu s p strez secretul
leg tur cu tot ce însemna Gladys ca parte din via a lui Marilyn. Inez mi-a spi
„Acesta este un secret pe care-1 inem de ani de zile şi ne aştept m s actiont
cu mare discre ie, altfel studioul se va sup ta foarte tare pe sanatoriu„. Nu a
în eles ce vroia s zic şi, înainte s întreb, a închis. Pân la urm am g sit-o:
lalalt fiic a lui Gladys, Ţerniece. Ea a dat dovad de mult mai mult în ele-!
Re, îns nici ea nu a fost de acord s -i spun lui Marilyn. „Nu cred c poate
fac fa acum„, mi-a r spuns ea. Apoi mi-a sugerat s contactez departa-entul
de publicitate de la Fox. Pentru mine, chestia asta nu avea nici un sens. Ac
trebuia s in un secret, de ce s sun la departamentul de publicitate al
udioului? P rea c nimeni nu ştia despre ce e vorba. Aşa c am l sat-o balt .”
Când Gladys s-a întors la sanatoriu, i s-au administrat sedative timp de
multe ipt mâni şi nu şi-a p r sit camera. Mult mai târziu, când nu a mai fost
sedat , fost scoas la o plimbare. Rose Anne ţooper îşi aminteşte: „Un grup de
femei, intre care şi Gladys, fuseser autorizate s p r seasc sanatoriul,
împreun l dou asistente înso itoare, pentru cump r turi de la o farmacie din
zon . La 1 moment dat, asistentele şi-au dat seama c Gladys disp ruse. A
început o utare disperat . Din fericire, jum tate de or mai târziu, au g sit-o
într-o sta ie: autobuz. Gladys le-a explicat c voia s plece în Kentucky.
„Trebuie s -mi isesc copiii„, a spus ea; „so ul meu mi-a r pit copiii”.
Întoarcerea în bra ele lui Sinatra în lunile care au urmat extern rii din
spital, Marilyn Monroe s-a împ cat cu ie DiMaggio, b rbatul pe care acum îl
considera un salvator. ţu toate astea, I hot rât de comun acord s nu fac
public rela ia şi s o p streze informal f r obliga ii. De-a lungul anilor, s-a
povestit în biografii c doreau s se is toreasc din nou. Nu este adev rat. De
fapt, un obstacol major între ei era i Marilyn dorea în acel moment s revin pe
platou, iar Joe înc se opunea cu itere acestui lucru. Niciunul dintre apropia ii
ei de atunci nu credea c Marilyn s discute din nou aceast problem cu el.
Abia dup mul i ani, anumi i imeni care nu o cunoşteau foarte bine au început
s fac presupuneri despre eventual rec s torie cu DiMaggio. În aceast
perioad începuse chiar s se itâlneasc din nou cu Frank Sinatra, deci era clar
c nu se gândea s se m rite i Joe. Mai mult, niciunul dintre prietenii sau
cunoştin ele marelui juc tor de iseball, intervieva i pentru aceast carte, nu a
sim it în acele momente c Joe 'a dornic s se c s toreasc din nou cu ea. ţu
toate astea, spuneau ei, în îumite privin e se schimbase. Dac în timpul
c sniciei lor fusese rece şi distant, liar violent, acum era atent şi grijuliu şi
p rea s fac tot ce-i st tea în putin o fac fericit . I-a spus c , dac ar fi fost
în locul ei cu câ iva ani în urm , şi ar fi divor at. Mai mult, i-a m rturisit lui
Marilyn c , datorit unui psihiatru comandat de ea, a reuşit s devin un om
mai bun şi s se adapteze mai bine. S , din când în când, era îngrijor tor de
posesiv şi, ca pe vremuri, era gelos e toat aten ia pe care o primea ea, oriunde
mergeau împreun . De asemenea, invada destul de serios intimitatea. De
exemplu, dup cum povesteşte Ţerniece iracle, c uta prin gunoi ca s g seasc
chitan e, s vad cât a cheltuit pe îumite lucruri. Era deosebit de zgârcii şi dac
avea impresia c a cheltuit prea mult îi cerea socoteal furios, cu chitan a în
mân . Marilyn îi smulgea hârt; îi spunea s -şi vad de treburile lui. „Cum
îndr zneşti s -mi umbli prin gum > spunea ea sup rat . Un astfel de schimb
de replici se încheia cu o ceart fo zgomotoas . Marilyn încerca din r sputeri s
evite astfel de momente, îns îi i foarte greu.
În martie 1961, cei doi au plecat în vacan într-o sta iune retras
Redington Beach, în Florida. Marilyn avea nevoie de o pauz . ţhiar înaint'
plece, s-a sup rat foarte tare din cauza unui articol în care era citat Kay G<
(se pare, în mod eronat) care spunea c o consider pe Marilyn vinovata
moartea so ului ei. Diane Stevens îşi aminteşte: „John [Springer, publiciştii i.
Marilyn] mi-a spus: „Orice-ar fi, nu-i trimite asta lui Marilyn. Dac vede artic
sta, nu ştiu ce va face. Trimite-i-1 lui Aaron [Frosch, avocatul lui Marilyn].„, i
am f cut. Apoi, într-un fel sau altul, Marilyn a v zut articolul. ţred c et, biroul
lui Aaron, iar articolul se afla pe biroul lui. Nu şi-a putut dezlipi ochi pe el.
„ţum ai îndr znit s nu-mi zici?„, m-a întrebat la telefon. „Trebuie s <, ce se
întâmpl . Sunt singura care nu ştie ce se întâmpl ! S -i spui lui Johi > sunt
foarte sup rat din cauza asta! Ar trebui s -1 concediez!„ Am încercat; explic c
eram îngrijora i, dar nu a vrut s aud . „La dracu„, a zis ea. „Te i lumea este
atât de îngrijorat pentru biata Marilyn, care e dus cu pluta. S ra s raca
Marilyn o ia razna şi nu poate s fac fa articolelor din ziare. Nu vt, > i s mai
aud nimic. Pur şi simplu, nu mai vreau s aud nici un cuvânt despre asi ' Apoi
mi-a trântit telefonul. În acel moment, deja tremuram. I-am spus lui J< a şi el a
sunat-o imediat. S-a r stit şi la el. Era foarte clar c era la limit şi ne > sim ea
bine deloc.”
La scurt vreme dup aceea, Marilyn a primit o scrisoare de la Kay Gal <
Evident, nu o învinuia pe Marilyn de moartea so ului ei. În scrisoare, datei, i 11
aprilie 1961, Kay scria: „mi-e dor de Clark din ce în ce mai mult, pe zi e trece,
nu voi dep şi niciodat aceast pierdere, îns Dumnezeu m-a binecuvântat cu
trei copii grozavi şi cu multe amintiri minunate. Am mers s m spovedi >.
Dup 24 de ani (sper c preotul n-a chemat poli ia); vorbesc serios, nici nu ui
cât de mult m-a ajutat asta.” Marilyn a vizitat-o curând pe Kay; era clar c nu
avea resentimente, deşi asta nu-i liniştea lui Marilyn sentimentul de vinov i ie
La sfârşitul lui aprilie, Marilyn s-a hot rât s închirieze alt apartament în
I < >. Angeles. Atunci a aflat c prietena ei, Pat Kennedy Lawford, era
îns rcinat . U al patrulea copil. „îmi amintesc c Pat mi-a zis „Nici nu ştiu cum
s -i dau vest. I lui Marilyn, dat fiind tot ce se întâmpl în via a ei. Mi-e team
c o va întri LI şi mai mult„„, m rturiseşte una dintre rudele lui Pat. „„Am deja
trei copii. Ea va, i m car unul.„ Nu a avut de ales şi i-a spus lui Marilyn când
aceasta s-a întor L. I Los Angeles. Era deja îns rcinat în şase luni. Mi-a
m rturisit c atunci cart1 a v zut-o, Marilyn a s rit în sus de bucurie. Apoi a
îmbr işat-o pe Pat şi a înece n s plâng de fericire. Aceast întâmplare a
ad ugat o nou dimensiune prie niei dintre Pat şi Marilyn, în sensul c Pat şi-a
dat seama c Marilyn putea pun deoparte propria triste e, cel pu in penttu
moment, şi s se bucure ricirea lui Pat. Pat mi-a m rturisit: „ţred c este o
femeie minunat şi ar fi o am grozav . M rog în fiecare noapte s aib copii în
curând. Ştiu c via a s-ar schimba dac ar avea pe cineva de care s aib
grij .„„ Tot în aceast perioad , Marilyn a reînnoit leg tura cu Frank Sinatra.
Nu se ie cum privea Joe DiMaggio rela ia dintre Marilyn şi Frank, nici m car
dac : easta conta pentru el. Joe şi Marilyn ajunseser probabil la o în elegere în
ivin a rela iei lor din acel moment, deoarece Marilyn nu s-ar fi întâlnit cu Frank
ac Joe ar fi obiectat. În ce-1 priveşte pe Frank, în acea perioad se întâlnea
Juliet Prowse, îns era înc atras de Marilyn şi, dup cum povestesc cei care-1
noşteau bine, nu putea s reziste în fa a ei. „O iubea, nu încape îndoial ”, a us
Milt Ebbins, bun prieten cu Sinatra şi vicepreşedinte al companiei de oduc ie a
lui Peter Lawford, Chrislaw.
 Totuşi, în 1961, sentimentele lui pentru Marilyn deveniser mai degrab
totectoare decât pasionale. Îmi amintesc de o întâmplare în care a fost implicat
şedin ele Kennedy, care se afla atunci la începutul mandatului. Am pus la cale,
preun cu Peter, un dejun oficial pentru Kennedy, iar Frank a fost invitat. Am
dus special de la New York un buc tar care s preg teasc fettuccine Alfredo,
ptur de vi el şi salat şi înghe at la desert. Secretara lui Sinatra a sunat în
timul moment şi mi-a spus c nu mai poate s vin , pentru c e r cit.
Ramasem tr snit. Era vorba de JFK. Nu putea s -1 refuze pe JFK. Ştiam c
Frank îl irecia foarte mult, f cuse campanie pentru el, chiar îi organizase
spectacolul! Inaugurare, deci p rea ciudat. Mai târziu am aflat c , de fapt,
Marilyn venise i stea la el la sfârşit de s pt mân şi plecase de acas f r s -i
spun unde se ice. Aşa c a c utat-o toat ziua cu maşina, pân când a g sit-o.
Plecase la imp r turi. Iat cât de mult inea la ea, dac fusese în stare s rateze
un dejun icial cu preşedintele, ca s afle ce se întâmplase cu Marilyn.”
Rupert Allan a confirmat: „Mi s-a p rut întotdeauna c Frank şi Marilyn
erau ii iubi i ghinionişti. Dac s-ar fi întâlnit în alte circumstan e, ar fi fost
împreun , iubea foarte mult. Îns , în 1961, ea avea atât de multe probleme,
încât cred
Frank era sup rat pe ea aproape tot timpul. ţredea c ar fi trebuit s se
r duiasc mai mult s -şi revin şi, într-adev r, uneori îl scotea din s rite. De
menea, e clar c Sinatra nu dorea s aib de-a face cu oameni slabi sau
lnerabili.„ într-adev r, femeile precum Marilyn erau o b taie de cap pentru
Sinatra. Îi acea ca „doamnele„ lui s fie mai puternice şi mai încrez toare în
sine, aşa cum seser Ava Gardner şi mama lui, Dolly Sinatra, care, în ochii lui
Frank, repre-intau idealul unei femei totale. De multe ori nu avea r bdare cu o
persoan ît de dificil ca Marilyn. Externat de curând din spital, Marilyn nu
era sigur ! Ea în perioada cât a fost cu Sinatra, iar el nu era tocmai tolerant cu
ea. De: emplu, la o întâlnire la el acas , Marilyn a devenit melancolic şi a
început povesteasc invita ilor întâmpl ri din copil ria ei trist . P rea c mai
are pu in izbucneşte într-o criz de plâns, când Frank i-a t iat-o scurt: „Uite ce
e, Norma
Jeane„, a spus el, „n-avem chef s auzim poveştile tale. Înzdr veneşte-te,
dray. Sau pleac . Eu nu sunt d dac .” S-a ridicat şi s-a retras în dormitorul ei.
Unii dintre apropia ii lui Sinatra credeau c singurul motiv pentru care <
cu ea era mila. „Dac Marilyn Monroe voia sex, şi voia tot timpul, ca s se fa
dorit , dl S. Îl juca pe Sir Galahad şi se ridica la în l imea momentului”, a sp
valetul s u fidel, George Jacobs. „Rareori era în stare s refuze un prieten bi
Asta se potrivea cu imaginea sa de binef c tor care mai degrab oferea de
primea. [Cu toate acestea], dl S. Avea o gr mad de îndoieli în privin a Marilyn.
Era distrus .”
Prietenii lui din acea vreme înc îşi amintesc de întâmplarea din 7 iunie
19' la şase zile dup ce Marilyn a împlinit 34 de ani, când Frank a invitat-o la i
Vegas. Avea spectacol la hotelul Sands şi tot în acea zi organizase o petrei
pentru aniversarea de 44 de ani a lui Dean Martin. Dup cum arat coi
ponden a dintre departamentele de la Sands, între preşedintele Jack Entrati
directorul de publicitate Al Guzman şi directorul de promovare Al Freeman <
f ceau o mul ime de preg tiri pentru petrecerea în cinstea lui Dean Martin,
unele dintre ele aveau leg tur cu Monroe şi Sinatra. Nota trimis de Entrai lui
Guzman şi Freeman, datat 6 iunie 1961, specific : „V rog s ine i eoni;
faptul c , sub nici o form , nu este permis ca dl Sinatra şi dra Marilyn Mon; s
fie fotografia i împreun la cocktailul care va urma spectacolului din 7 iu 11 ţei
care vor încerca s fac acest lucru vor avea interdic ie permanent în ho a I
Este o cerin din partea hotelului Sands şi a dlui Sinatra însuşi, deci se va ap!
A. Întocmai. Mul umesc.”
Alt not , trimis de Entratter „tuturor celor în cauz ”, tot din 6 iunie 19'
I men ioneaz c „Marilyn Monroe va fi oaspetele dlui Sinatra. Dl Frank Sinai I.
Doreşte ca drei Monroe s i se acorde intimitate maxim în perioada scune
şederi la hotelul Sands. Va fi cazat în apartamentul dlui Sinatra. Sub nil i <
form cei doi nu vor fi deranja i de telefoane sau vizitatori înainte de ora 14: („
i”
Prietena lui Marilyn, Pat Kennedy Lawford, a adus-o la Las Vegas pe sora
ei Jean Smith, ca s vad spectacolul. Nu se ştie dac Pat era la curent cu ce, i
întâmpla între Marilyn şi Frank. Pat şi Jean şi-au petrecut ziua bârfind ei
Marilyn, la manichiur şi tratamente faciale, deci este posibil ca Marilyn sa h fi
spus ceva. „Pat mi-a zis c era foarte îngrijorat pentru Marilyn”, spune l'. I
Ţrennan. „Mi-a povestit c la prânz îşi turnase deja un pahar de şampanie! J
Pat bea, dar m car aştepta pân la ora de cocktail. În Las Vegas, totuşi, Pai ni
a b ut deloc, pentru c era îns rcinat în luna a opta. „ţând nu bei„, mi-a spu
ea, „vezi cum arat ceilal i când sunt be i şi nu este pl cut„„. Dup cum i
povestit Kennedy Lawford lui Brennan, a luat-o deoparte pe Marilyn şi i-a spu
c bea prea mult. „Marilyn, ca prieten î i spun, nu- i st prea bine când I” i La
început, Marilyn s-a sim it insultat . Îns , dup câteva momente, p rE. Şi-a
dat seama c Pat are dreptate. „Doar aşa pot s mai potolesc vocile din E. Ni
meu”, i-a spus Marilyn lui Pat. Nu se ştie cum a reac ionat Pat în fa a aci n
cunoaşteri uimitoare, îns sigur a fost îngrijorat . Întâmplarea nu le-a împiedi-
at totuşi s se simt bine împreun .
Pat o adusese la Las Vegas pe feti a ei, Victoria, în vârst de doi ani şi
jum -ate. Ceilal i doi copii ai ei aveau s soseasc în ziua urm toare, cu
limuzina, în ţalifornia în Nevada. În ziua aceea, dup tratamentele de
înfrumuse are, „arilyn şi Pat au dus-o pe Victoria la cazinou. Desigur, copiii nu
aveau voie s tre acolo, îns înc lcarea acestei reguli era unul dintre cele mai
mici favoruri ermise familiei Kennedy când se aflau în oraş. Spre încântarea lui
Marilyn, Pat aşezat-o pe feti chiar pe masa de blackjack şi a zis: „Uite cum
facem: dac ierd, las copilul aici; dac câştig, o iau drept premiu„. S-a aşezat şi
a jucat o în , iar Marilyn a stat în spatele ei. ţând a pierdut, a zis: „Asta e, tu
iei copilul„, poi s-a ridicat şi a plecat. „Dar. Pat. Pat a strigat Marilyn în urma ei,
anicat . Desigur, Pat s-a întors şi şi-a recuperat feti a. „îi pl cea s fac chestii
în astea doar ca s ob in o reac ie de la Marilyn”, spune Pat Ţrennan. „îi
pl cea fie vesel şi deschis când era cu Marilyn, pentru c era conştient de
triste ea 'n via a ei.”
La spectacolul lui Sinatra din Las Vegas veniser şi Elizabeth Taylor
împreu-cu so ul ei, Eddie Fisher, şi s rb toritul Dean Martin cu so ia lui,
Jeanne artin; Marilyn a stat cu ei. „ţum mi s-a p rut Marilyn în seara aceea?
Ştiam to ii c avea o rela ie cu Sinatra, deci era inabordabil? Îns b use atât de
uit, încât l-a f cut de râs. Nu era bine deloc”, a povestit Eddie Fisher. „Era
superb , ca o apari ie cu zâmbet minunat şi cu o rochie atât de decol- , încât
nu- i puteai lua ochii de la sânii ei”, spune un fotoreporter din Las gas care,
împreun cu un fotograf de la Wide World Photos, a fost unul dintre inii c rora
li s-a permis accesul la petrecerea de dup spectacol, din rtamentul lui Sinatra.
„Dac o priveai de departe, i se p rea minunat . Dar aproape p rea distrus .
Nu ar ta bine şi se purta ciudat. Mi s-a p rut un pic bun .” „îmi amintesc c la
petrecere se plângea: „Of, Frankie, hai s le ar t m grafilor. Te iubesc, Frankie.
Vreau s afle toat lumea„. St tea în spatele lui, mâinile în jurul taliei lui, ca şi
cum s-ar fi sprijinit de el s nu cad .” Dup cum povesteşte jurnalistul, când
Frank s-a ferit, în loc s se lase grafiat cu ea, Marilyn aproape şi-a pierdut
echilibrul. A privit-o îngrijorat a spus unei g rzi de corp: „Fii cu ochii pe ea. Nu-
mi place cum se clatin , mi de ştire dac leşin sau i se întâmpl ceva.”
Reporterul a continuat: „Marilyn insista s fac o poz cu Frank. S-a
furişat lâng el ca o pisic şi i-a f cut semn fotografului meu cu degetul
ar t tor, erându-i s fac poza când Sinatra nu era atent. Era juc uş şi
sfioas .” „ţhiar când fotograful era pe cale s fac poza, garda de corp a lui
Frank a cat aparatul de fotografiat. I l-a dat lui Frank şi i-a şoptit ceva la
ureche, i Frank a venit la noi şi a şuierat: „Data viitoare când încerci aşa ceva,
v rg capul cu nenorocitul sta de aparat„. Vorbea din col ul gurii, ca mafio ii.”
„în acel moment, Marilyn a venit la noi şi i-a zis cu o privire s lbatic „Frankie,
îmi vine s vomit„. El a întrebat-o alarmat: „ţând?„, iar ea a r spui „Acum.
Chiar acum. Vorbesc serios, Frankie. Îmi vine s vomit„. El a zis: „ (Doamne,
Marilyn! Iar şi?„ şi a scos-o de acolo în grab .”
Elizabeth Taylor, care se afla chiar lâng reporter, a fost martor la întrea
scen . Dup aceea, s-a întors c tre fotoreporter şi i-a zis: „Marilyn nu ar trei s
bea dac nu ine la b utur . Îns eu. Eu ştiu s in la b utur ”, a spus <
sigur pe sine. Apoi Elizabeth a f cut un semn din ochii ei viole i şi a dat pe; un
martini. Totuşi, când a v zut c reporterul îşi notase deja în carne el rema, ei, i
l-a smuls din mân , l-a lovit uşor peste ceaf şi i-a zis: „ i-am zis asta ne< cial,
tinere.”
Reîntâlnirea cu Berniece
La sfârşitul lui iunie 1961, Marilyn a fost diagnosticat cu calculi la vex
biliar şi inflamare a vezicii biliare. P rea c necazurile nu se mai termi:
Opera ia din 29 iunie a decurs bine. Când s-a trezit, l-a g sit pe Joe DiMag la
capul patului ei, privind-o cu devotament. Sora ei vitreg , Ţerniece, urma vin
la New York şi s stea cu Marilyn în perioada convalescen ei. Joe nu < prea
încântat de asta. Mai târziu, Marilyn a aflat c Joe îl b nuia pe so ul < „Dac
vor s le dai bani?”, a întrebat-o pe Marilyn. „ţred c despre asta e vorl >
Ţ nuielile sale erau împ rt şite de secretara lui Marilyn, May Reis, care lin I.
Din nou pentru Marilyn. Lui Marilyn nu-i venea s cread c Joe are o
asemene, p rere despre Ţerniece. „O cunosc de mult mai mult vreme decât
tine„, i-a spu ea mânioas . „Şi, chiar dac ar vrea bani, pot s -i dau. Ce-o s
fac cu banii dup, ce mor?” în ciuda p rerii lui Joe despre Ţerniece, dup
opera ie Marilyn dorea aprons cu disperare s reînnoade rela iile cu ea. Imediat
dup externarea lui Marih n Ţerniece a venit din Florida la New York şi s-a
cazat la hotelul Park Sheran m unde trebuia s aştepte telefonul lui May.
Dup ce s-a asigurat c nu exist reporteri prin preajm , Ţerniece a luai
ui taxi care a dus-o la apartamentul lui Marilyn, pe strada East 57. So ul Iu
Berniece nu fusese de acord cu vizita. Când era vorba de Marilyn, se purta foni
ti ciudat. Dorea s fie cu ea cât mai mult, dovad vizita pe care i-o f cuse Iu
Marilyn de curând, f r ca so ia lui s afle. Îns p rea c nu doreşte ca Berna i
< s stea cu ea. Pe de alt parte, Joe nu era încântat de planurile surorilor, hi
motivele lui, care aveau de-a face cu banii lui Marilyn, dar şi din cauz c -i. I,
team c Ţerniece va dezv lui presei rela ia lui cu Marilyn. Bineîn eles, Benn <
ştia prea bine asta şi probabil o deranja faptul c , dup tot acest timp, Mau, i
continua s -i reaminteasc s nu vorbeasc cu reporterii. Ţerniece remarcas- >
Marilyn înc încheia fiecare conversa ie telefonic spunându-i asta.
Când Berniece a sosit în apartamentul lui Marilyn de la etajul 13, a fost
tâmpinat de May Reis. May a fost foarte rece. Este foarte posibil ca Ţerniece
fi considerat atitudinea ei evaziv o dovad de profesionalism şi nu o lips e
polite e. Marilyn şi-a f cut apari ia, iar reîntâlnirea a fost zgomotoas şi plin e
emo ie. „Nu-mi vine s cred c , în sfârşit, ai ajuns!”, chicoti Marilyn. „în arşit,
suntem din nou împreun !” Dup ce s-au îmbr işat, s-au privit atent, e
cunoşteau din adolescen . Acum Marilyn avea 35 de ani, iar Ţerniece, 41. U
ajuns la concluzia c ar tau mai bine decât în tinere e, chiar dac Marilyn ra
sl bit dup opera ie şi nu era bine deloc. Purta o rochie de var , alb , şi
andale cu toc înalt. Îşi coafase p rul înainte s ias din spital, pentru c ştia „
va fi fotografiat şi dorea s arate în form . Aşadar, când a rev zut-o pe sora i,
era aranjat .
Via a lui Marilyn nu era deloc una obişnuit , iar Berniece a în eles asta,
când aflat c primul lucru pe care Lena Pepitone, servitoarea lui Marilyn,
trebuia -l fac în fiecare zi era s spele sutienul din dantel bej pe care Marilyn
îl urtase în ziua precedent . Amintindu-şi de vizita lui Berniece, Pepitone a
f cut remarc interesant despre ea, descriind-o astfel: „blond natural, chiar
mai lond decât Marilyn. Era un pic mai scund şi mai slab , îns senzual ”.
„Ţerniece p rea mult mai timid decât Marilyn, care atunci era foarte
trovertit . Toat agita ia şi str lucirea din Manhattan p reau s o sperie pe
rniece. Era ame it – de New York şi de Marilyn. Iar felul în care Marilyn
urm rea, cu aten ie, inând-o de mân şi ascultând toate detaliile despre urile
de unde îşi f cea cump r turile în Florida, despre cum g tea, cum îşi ganiza
gospod ria şi cum îşi creştea b ie ii [Not : Ţerniece nu a avut b ie i, ar o fiic ]
m-a f cut s m gândesc c Marilyn ar fi putut s renun e la toat lebritatea de
care se bucura, ca s devin şi ea gospodin .”
Dup câteva zile, Ţerniece a început s se îngrijoreze; i se p rea c
Marilyn a prea multe medicamente. Cei care se aflau în preajma ei tot timpul,
se işnuiser s vad c lua mereu medicamente, care o or mai târziu o f ceau
se clatine. Nu era niciodat corerent şi p rea mereu. Un pic dus . Prietenii
Marilyn şi cei care lucrau cu ea se obişnuiser cu felul ei de a fi, îns u-
veni ii erau întotdeauna uimi i.
 În fiecare sear , doctorul lui Marilyn trecea s vad cum îi merge. Şi asta
era daT. În fiecare sear ? ţhiar era nevoie? În timpul fiec rei vizite, Marilyn îi
g tea o b utur tare, lucru care-i pl cea; şi asta era ciudat. Apoi îi d dea lui
rilyn tot felul de pastile, în cantit i „generoase”.
Uneori îi f cea câte o injec ie cu Dumnezeu ştie ce substan , îns lui
Marilyn l cea efectul. Ţerniece a profitat de prezen a doctorului şi l-a întrebat
despre tile. „Sincer, chiar are nevoie de toate somniferele astea? Este exagerat,
nu de i?” Doctorul nu a avut timp s -i r spund , c ci Marilyn a fixat-o cu 'rate:
„Da, chiar am nevoie de pastilele astea”, a spus ea, enervându-se brusc. Nevoie
de somn. Aşadar, Ţerniece, r spunsul e da. sta e r spunsul. Da.” S-a
^64 J Rancty TARAB0RRELLI
, l sat o t cere stânjenitoare. Dup câteva minute, doctorul a continuat
s -i tl fit lui Marilyn medicamentele, f r s clipeasc .
JL jfc Berniece şi-a dat seama de rela ia lui Marilyn cu Joe DiMaggio. Se
vedea înc era îndr gostit de ea. Dar Marilyn nu era sigur de sentimentele ei
peni;' 'h el. Cel mai bun indiciu pentru asta este faptul c pl nuia o c l torie în
Califon în mai pu in de o lun şi i-a zis lui Ţerniece c va sta cu Frank Sinatra.
A f cu i pe Ţerniece s promit c nu-i va pomeni lui Joe despre aceast
c l torie. Doi s mearg , spunea ea, dar nu vroia s afle Joe. Pentru Berniece
era un mis cum avea s reuşeasc acest lucru, c ci Joe st tea cu ea în fiecare
zi. Dup ci povesteşte Lena Pepitone, Sinatra îi telefona des lui Marilyn, iar ea
vorbea el f r s -i fie team c Joe putea oricând s intre în camer . ţând
venea voi de Sinatra, Marilyn era hot rât s fac tot ce dorea.
Berniece a observat şi cât de paranoic devenise Marilyn. La un moment
d în timpul şederii ei, tocmai se deschisese un restaurant italian în zon ;
Marilyn i-a fost trimis acas o cin onorific . Marilyn a rugat-o pe Lena arunce
mâncarea. Nu vroia s ştie c exist aşa ceva în cas . Ţerniece a presti| c nu
vroia mâncarea pentru c inea regim sau, poate, pentru c i se spusi ca dup
opera ie s nu m nânce condimentat. Oricare dintre aceste dou moi ar fi fost
acceptabil. Îns explica ia lui Marilyn a fost mult mai alarmant : a putea s fie
otr vit „, i-a spus ea lui Berniece, pe un ton foarte serios. „' m nânc niciodat
mâncare g tit de str ini”.
Într-adev r, dup o lun , când Marilyn se afla din nou la Los Angeles i
mergea la dr Greenson pentru tratament, acesta i-a scris unui coleg c a timpul
orelor ei de terapie a dovedit „un sentiment de maltratare, cu nuanu
paranoide”.
Şi al i prieteni ai lui Marilyn considerau c paranoia ei, mai ales în
privim. I mânc rii, sc pase de sub control. „Odat , la birou, când lucram
târziu, am comandat mâncare chinezeasc ”, a spus Diane Stevens, angajat în
biroul lui John Springer. „Marilyn şi Joe erau cu noi. Când a venit mâncarea,
Marilyn nu a vrut s se ating de ea. S-a certat foarte r u cu Joe pe tema asta.
„Daca mâncarea era otr vit , aş fi fost mort acum, pentru c am mâncat din
ea„, i.1 spus Joe. „ţe naiba se întâmpl cu tine?„ Marilyn l-a privit foarte
serioas şi i a zis: „Pe mine vor s m otr veasc , Joe. Nu pe tine„. Eram to i cu
gura c scai a şi încercam s ne d m seama cum ar trebui s reac ion m. „Dar
este aceeaşi mâncare„, a spus John într-un final. Cu toate astea, Marilyn n-a
cedat. „Polia bun . Nici c -mi pas „, a zis ea. „Nu risc„. Trebuie s recunosc c
m-a f cui a m gândesc la Gladys. E primul lucru care mi-a venit în minte:
Gladys, la spitalul de nebuni, crezând c doctorii îi otr vesc mâncarea.”'
1 Marilyn a reuşit întotdeauna s fie bun cu admiratorii ei, în ciuda
problem”: din via a privat . A fost în stare s îşi p streze sim ul umorului, în
cie i sup r rilor. Iat o întâmplare relevant : în 1960, editura Harcourt, Ţrace
a ţompany a publicat prima biografie a lui Marilyn Monroe, scris de Mam
Zolotow. Nu era prea încântat , din principiu; probabil, nici m car n-a citit
Diagnosticul lui Greenson
Dr Ralph Greenson nu este un personaj prea iubit în biografia lui Marilyn
vlonroe. Pe numele s u adev rat Romeo Samuel Greenschpoon, s-a n scut în
Jrooklyn, în 1910, într-o pereche de gemeni: pe sora lui o chema Juliet. A
studiat nedicina în Elve ia, apoi a lucrat ca psihiatru şi psihanalist în Los
Angeles. A ost preşedintele LAPSI (Institutul şi Societatea de Psihanaliz din
Los Angeles), lin 1951 pân în 1953 şi decan, din 1957 pân în 1961. A mai
fost, de isemenea, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicin a UţLA. În
lucrarea ia Asocia ii legate: o privire în interiorul institutelor psihanalitice,
Douglas Kirsner icrie despre Greenson: „Autor al unui manual clinic clasic,
Teoria şi practica psihanalizei (1967), şi ll peste 60 de lucr ri şi articole, dr
Greenson avea un obicei rar întâlnit de a ieşi n afara mediului academic ca s
in conferin e publice. Preocup rile sale în ţeea ce priveşte psihanaliza erau
vaste. Era îngrijorat de faptul c analiştii cu tbord ri teoretice diferite p reau s
vorbeasc de unii singuri. Dup ce şi-a ierminat studiile, Greenson a devenit
rapid o persoan influent în cercurile de ipecialitate din Los Angeles. ţurând a
devenit o celebritate la nivel na ional şi nterna ional. Avea putere şi influen în
cadrul LAPSI. [Greenson] era cu-loscut în ar şi în str in tate datorit
numeroaselor sale lucr ri despre jsihanaliz , dar şi datorit talentului de a ine
conferin e şi de a preda. Semi-lariile sale de la institut erau foarte apreciate în
cadrul LAPSI. Hilda (oilman-Ţranch [director al LAPSI] considera c , în ciuda
faptului c Greenson sra „o figur „ şi „un narcisist„, lipsa sa de tact era
compensat prin „entuziasmul i inspira ia de care d dea dovad . F r îndoial ,
era cel mai bun profesor de isihanaliz pe care-1 avusesem vreodat „. Greenson
era un tip pasionat, cu irincipii puternice. Trei analişti mi-au povestit acelaşi
lucru: dup o ceart , Jreenson nu a mai vorbit cu ei ani de zile. Era predispus
la crize ira ionale de nânie. Elisabeth Young-Bruehl, biograful lui Anna Freud,
l-a caracterizat pe Jreenson ca fiind „un om dur, caracterizat de un entuziasm
pasionat şi chiar de tr lucire, pentru care psihanaliza era. Un mod de via „„.
În ciuda recomand rilor şi reputa iei sale, în c r ile despre Marilyn, dr
Ralph rreenson a fost portretizat de-a lungul anilor ca o persoan periculoas ,
din mai lulte motive, unele dintre ele valabile. Majoritatea prietenilor şi a
persoanelor
James Haspiel, bun prieten şi mare admirator al lui Marilyn, l-a rugat pe
Zolotow s -i dea un autograf pe un exemplar. Apoi, şi-a dorit ca Marilyn s -i
dea şi ea un autograf pe carte. ţând a crezut c a g sit momentul potrivit, în
iunie 1961, a rugat-o s -i dea autograful. Marilyn s-a încruntat, apoi a zis c îi
va da autograful şi c va fi „singurul exemplar din aceast carte pe care voi da
autograf”. A deschis cartea la pagina unde semnase Zolotow. Autotul scrisese:
„Lui Jim Haspiel, care ar fi putut s scrie o carte mai bun despre MM. Cu
sinceritate. Maurice Zolotow”. A luat un creion şi a mâzg lit sub autograf: „Aşa
e! Marilyn Monroe, pupici”.
ţare au lucrat cu Marilyn consider c dr Greenson a avut un control
prea ma asupra vie ii şi carierei acesteia. În momentul în care aceştia au
început s cli interviuri pentru biografiile vedetei, reputa ia lui Greenson ca
guru psihanalizei a fost b tut în cuie. Practic, a fost învinov it şi de tulburai;
mintale ale pacientei, ca şi cum nu ar fi existat nici o şans ca ea s fi ft
predispus genetic la astfel de probleme.
Ceea ce nu s-a spus clar în trecut este c dr Ralph Greenson avea o p n
foarte bine conturat despre problemele mintale ale lui Marilyn. La începi într-o
scrisoare c tre Anna Freud, a spus despre ea c are „o personalii a dependent
paranoid cronic ”. Scria c Marilyn prezenta „semnele clasice; unui dependent
paranoid”, printre care frica de abandon şi tendin a de a se ba prea mult pe cei
din jur (Natasha Lytess şi Paula Strasberg), pân la a le refu acestora dreptul
de a-şi tr i via a proprie. De asemenea, cei care sufer > aceast boal au
tendin a s se sinucid . Era foarte dificil s tratezi pacien i c; sufereau de
aceast boal , mai ales pe cineva atât de celebru precum Marih De asemenea, îi
scria Annei Freud c încerca s o fac pe Marilyn s renun e unele dintre
medicamentele pe care le lua, îns era o b t lie obositoare. „Da nu o verific m
în fiecare zi, e imposibil s afl m ce a luat şi când a luat”, mc iona el într-o alt
scrisoare c tre Freud. „Nu ştiu cum ar trebui s monitori/.' o astfel de
persoan . Este foarte îndemânatic .” într-adev r, dac te întorci-cu spatele la
ea, putea s înghit o pastil într-o clip .
Într-un interviu din 1998, dr Hyman Engelberg a adus complet ri
diagnosi. Cului pus de Greenson. A afirmat c el şi Greenson o diagnosticaser
pe Marih 11 ca fiind maniaco-depresiv . „Acum i se spune personalitate
bipolar , îns erei c maniaco-depresiv este un termen mult mai potrivit. Da,
clar era maniaco-depu siv . Aceasta era una dintre provoc rile cu care ne
confruntam.”
Se pare c era vorba de mai mult. Dup ce dr Greenson a intensificat coi;
sulta iile, le-a zis colegilor c Marilyn începuse s prezinte semne puternice a
din ce în ce mai grave de schizofrenie paranoid cronic , la fel ca mama ei M
foarte posibil, bunica ei. Cei trei psihiatri care au dat interviuri pentru aceasta
carte, sub protec ia anonimatului, pentru c înc trateaz pacien i în Los
Angele spun c , pe vremea când erau tineri şi se aflau la studii, Greenson le-a
împ rt şii (în ocazii diferite) îngrijorarea sa pentru schizofrenia paranoid
cronic a ha Marilyn Monroe. „A vorbit foarte r spicat”, spune unul dintre
doctori. „Era foara îngrijorat. ţredea c starea ei se va înr ut i pe m sur ce
va îmb trâni, daci nu era tratat într-un anumit fel. A mai spus c Marilyn ştia
şi c uta singut i metode de tratament, lucru pe care Greenson încerca s -1
descurajeze. Nu vro: ca actri a s ia medicamente de capul ei, îns b nuia c
asta se întâmpla, f t a ştirea lui.” Nu se ştie dac dr Greenson împ rt şea
p rerea colegei sale desp: problemele lui Marilyn. În însemn rile despre cazul
ei, spune clar c trebuie sa dea informa ii „în por ii mici”. A-i spune „prea mult,
prea curând” nu ar din decât la „probleme şi mai mari”.
O alt concluzie care a ap rut în urma document rii pentru aceast carte
este c Marilyn era foarte hot rât s ia torazin , medicament folosit în tratarea
schizofreniei. „Dr Greenson i-a scris o re et pentru medicament”, a spus unul
dintre psihiatri. „Ştiu sigur c a f cut-o, pentru c el mi-a zis”. Nu se ştie dac
i-a pl cut ce reac ie a avut medicamentul asupra pacientei. Nu se ştie exact
motivul, dar s-a r zgândit. Spunea c ea vroia mai multe medicamente decât
dorea el s -i dea şi c -i era team c va ob ine acest lucru de la al i doctori.
Marea lui frustrare era c ştia c nu era singurul care îi prescria medicamente,
în ultimii doi ani din via devenise o expert atât de priceput cu doctorii,
încât nimeni nu ştia sigur ce medicamente lua sau ce medicamente amesteca.”
Dup cum îşi amintea dr Greenson mai târziu în dosarele sale de la
UţLA, insistase ca Marilyn „s scape de leg tura ei nes n toas cu trecutul”.
Sora ei vitreg , Ţerniece, Inez Melson, responsabila sa cu afacerile şi mul i al ii
erau convinşi c terapia era cea care o distrugea pe Marilyn Monroe, nu starea
ei psihic . Într-o scrisoare c tre Greenson, Melson scria c era îngrijorat c
Marilyn petrecea „prea mult timp gândindu-se la problemele ei”. Spunea c nu
în elege cum i-ar putea face bine lucrul sta şi c , de fapt, „cred exact
contrariul. Nu e treaba mea s v spun cum s v trata i pacienta, dar sincer
sunt îngrijorat c Stagneaz în necazurile ei”.
Într-un anumit fel, boala lui Marilyn Monroe avea de-a face cu paranoia
ei. Cu toate acestea, ceea ce complica lucrurile era c , din multe puncte de
vedere, chiar avea motive s fie paranoic . ţhiar era urm rit şi era foarte
conştient de acest lucru. Iat o istorioar spus de Diana Herbert, fiica celui
care a scris Scudda-Hoo! Scudda-Hay! Ea şi Marilyn au p strat leg tura de-a
lungul anilor, iar Diana s-a întâlnit cu Marilyn la New York în aceast perioad :
„Urcam din metrou spre suprafa , când am z rit-o”, îşi aminteşte Herbert.
„îmbr cat foarte obişnuit, era uimitoare, într-un compleu crem. Ar ta un pic
pierdut , îns s-a înveselit când m-a recunoscut. Am mers la o cafenea cu
mâncare dietetic , din Midtown. Mi-a povestit cât de mult îi pl cea la New York
şi la Actors Studio, îns mi-a spus şi ceva bizar: „M simt foarte r u la New
York pentru c sunt urm rit „. I-am r spuns: „Marilyn, asta se întâmpl
pentru c eşti o vedet , eşti o frumuse e; bineîn eles c oamenii se in dup
tine„. Mi-a replicat: „Nu, nu e vorba de asta„. Şi-a coborât vocea şi a şoptit:
„Sunt urm rit de FŢI„. Mi-am spus atunci: „A luat-o razna de tot!„ Marilyn a
continuat: „Sunt urm rit din cauza leg turilor mele cu Partidul ţomunist„.
Mi-a spus c era foarte mândr de ea pentru c înv ase cum s -i „piard „ pe
agen ii FBI şi începuse s -şi dea seama cum s scape de sub supravegherea
lor, când a devenit actri de cinema şi a înv at cum s „se fac invizibl „.”
Deşi este adev rat c FŢI a urm rit-o din când în când, Marilyn se temea
chiar şi când nu se afla sub supraveghere; credea c exist o conspira ie prin
care doreau s -i afle toate mişc rile şi, uneori, chiar şi gândurile. Într-un
interviu din 1995, Maureen Stapleton, contemporan cu Marilyn la Actors
Studio, îşi amintea c lua cina cu Monroe într-o sear şi s-a întâmplat ceva
straniu. „[Marilyn crezut c chelnerul îi citea gândurile. La început, mi-a zis c
era un agent set sau aşa ceva, „unul dintre b ie ii r i„, cum s-a exprimat ea şi
c „el ştie la ce i gândesc acum, trebuie s plec m„. Desigur, pe vremea aceea
eram to i [acu din New York] un pic nebuni, îns reac ia ei chiar mi s-a p rut
ciudat .” în acea perioad , alte persoane din via a lui Marilyn Monroe au fost
ceva n categorice. „ţred c Marilyn era foarte bolnav , o schizofrenic clasic ”,
a sp Johnny Strasberg, fiul lui Lee şi al Paulei. „Se dedica iubirii. Schizofrem
vorbesc despre asta, despre iubire. Ar face orice ca s fie iubi i, sunt comp
infantili; nu au ego, nu au limite, ca noi ceilal i. Este uimitor c a supraviet atât
de mult. Avea puterea s tr iasc şi, dac ar fi fost suficient de norocoa s
g seasc un doctor care s o trateze, ar fi putut tr i mult. Asta este trage i
Oamenii au iubit-o. Îns nimeni nu putea s o refuze. Nimeni nu a putut şi a
vrut s -şi asume responsabilitatea pentru ea. Au îndep rtat-o sau au aba
donat-o, iar ea se aştepta la acest lucru. În cazul lui Marilyn, aveam de-a fa cu
un copil abandonat care nu mai era copil.”
A doua p rere
ţercet ri recente au stabilit faptul c dr Ralph Greenson nu a fost singui
care credea c Marilyn Monroe suferea probabil de schizofrenie paranoia
cronic . Dr Greenson a ob inut a doua p rere de la psihologul consultant.! I
Milton Wexler.
N scut la San Francisco, în 1908, dr Wexler a f cut studii de avocatur ,
api s-a reprofilat pe medicin . Şi-a f cut doctoratul la Universitatea ţolumbia, t
a profesorul Theodor Reik, discipol al lui Freud, şi a devenit unul dintre prima
medici necalifica i care şi-au deschis cabinet de psihanalist. De asemenea, a fo
i membru al Societ ii de psihanaliz din Los Angeles şi a devenit unul dini a
promotorii studiului şi tratamentului bolii Huntington, înfiin ând Funda ia
pentru Boli Ereditare. Şi Wexler a ajuns la concluzia ferm c Marilyn Monta a
suferea de schizofrenie paranoid cronic , dup ce a participat la trei şedin a
de terapie cu ea, în casa dr Greenson. „Da, am tratat-o”, a spus el, în 1999. „Na
voi discuta despre tratament, dar v m rturisesc c am fost de acord cu di
Greenson în privin a simptomelor cronice ale bolii, care era moştenit în familia
ei. Mi s-a p rut foarte dornic s -şi trateze simptomele cronice. O p rere
eronam în privin a perioadei de tratament este aceea c dr Greenson ar fi avut
ideea a se mute împreun cu familia lui. Nu a locuit niciodat la familia
GreensoN. La schimb, i-am propus s petreac acolo cât mai mult timp posibil,
ca s re-cretv atmosfera care îi lipsise în copil rie. Aşa gândeam în acel
moment, iar o Greenson a fost de acord cu mine. M-am mai gândit c i-ar fi mai
uşor s fai fa anxiet ii desp r irii dac ştia c avea un loc în care s se
întoarc .”
E greu s nu ii seama, atât de mul i ani mai târziu, de descoperirile celor
Joi doctori, nici s te prefaci c acestea nu au existat sau nu au avut sens. De-
a ungul anilor, Marilyn Monroe nu a f cut asta. În perioada de un an şi
jum tate lup diagnosticul pus de dr Greenson şi dr Wexler, a încercat din
r sputeri s in boala în frâu. A f cut asta mereu. A continuat s lupte, chiar
dac ştia c >ra ceva în neregul cu ea.
Este posibil ca p rerea diferit a dr Greenson despre problemele lui
Marilyn & fi fost trecut cu vederea inten ionat în povestea vie ii vedetei. Unii
dintre) iografi au spus c aceste concluzii erau în mod voit eronate şi ar fi fost
imposibil i fie adev rate. Dup cum a spus unul dintre ei, „[Greenson] a
r spândit printre ţolegii s i minciuni despre pacienta lui, chiar şi concluzia
neîntemeiat c Marilyn a fost schizofrenic paranoid cronic ”. Totuşi, se pare
c dac un) sihiatru trateaz un pacient – în cazul lui Monroe, cam în fiecare zi
a s pt -nânii – şi ajunge la o concluzie în privin a s n t ii acelei persoane, nu
este irorba de o „concluzie neîntemeiat ”, ci de un diagnostic.
Din nefericire, dr Greenson a devenit atât de zelos în tratamentul lui
Marilyn i, prin urmare, a c p tat o influen atât de mare în via a ei, încât avea
s -şi) iard credibilitatea odat cu trecerea anilor. Pare un şarlatan, mai ales
pentru: a invitat-o pe Marilyn la el acas , a primit-o peste noapte şi a
introdus-o în aa a lui de familie. Se p rea c -şi pierduse obiectivitatea în ceea
ce o privea pe ictri . În anii '50 şi '60, se testau tot felul de tratamente noi
pentru bolile nintale, iar Greenson considera c a o primi pe Marilyn în casa lui
reprezenta lingura alternativ la internarea în spital. În dosarul s u despre
cazul Marilyn, loteaz , negru pe alb, c încerca s g seasc o modalitate pentru
a o împiedica, s se gândeasc din nou la sinucidere, pentru c ştiu c de data
asta nu va lupravie ui„. Douglas Kirsner confirm : „Greenson s-a hot rât s -şi
transforme amilia în substitut pentru familia de care Monroe nu avusese parte,
pentru c l-ar fi sinucis mai devreme dac o interna într-un spital de nebuni”.
Medicamentele preferate ale lui Marilyn
Spre sfârşitul lunii august 1961, Marilyn Monroe s-a întors la Los
Angeles lefinitiv; locuia în apartamentul ei, de la intersec ia Doheny cu Cynthia,
în: artierul West Hollywood. Se zvonea c avea s se întoarc la film ri pentru o
lou pelicul produs de Fox, ţeva trebuie s cedeze. Nu era încântat de
icenariu, sim ea c va avea mult de lucru şi nici m car nu ştia dac va fi un
film) un. ţu toate astea, era obligat prin contract s mai fac înc un film
pentru 'ox, iar acesta era filmul respectiv.
În septembrie, Marilyn i s-a al turat lui Frank Sinatra, care-şi dusese
oaspe ii >e iahtul personal, într-o croazier de patru zile în insula ţ t lina.
„ţlar, formau Un cuplu”, a spus unul dintre petrec re i. „Ea se purta ca şi cum
ar fi fost gazda, nu unul dintre invita i. P rea binedispus , dar se vedea
limpede c nu se sin chiar bine. Din câte am în eles, avusese probleme s
ajung în starea respectiv Toat lumea ştia c nu se simte bine, c se afla sub
tratament medicamente în acea perioad , medicul principal al lui Marilyn, care
lucra cu dr Greenso era dr Hyman Engelberg. Marilyn devenise deja expert în
arta de a face r< de medicamente de la doctori diferi i, care nu ştiau unul de
altul, încât cei ti nu puteau s -şi dea seama ce medicamente lua. Când cerea
confiden ialitat unui doctor, Marilyn o ob inea pentru c era celebr . Apoi îşi
f cea un stoc. Medicamente cât de mare putea, înainte ca doctorul s refuze s -
i dea alte! Apoi c uta alt doctor. Greenson şi Engelberg au încercat s in sub
control ac< obicei, îns nu au aplicat cele mai bune metode. „Ideea era s nu-i
spunt niciodat nu, când dorea o re et „, spune Hildy Greenson, so ia dr Ral,
Greenson, „deoarece singurul rezultat ob inut era c s-ar fi dus în alt parte
fac rost de medicamentele respective, f r s -şi informeze medicii princip; i De
fiecare dat când dorea un medicament nou, de obicei f cea rost de el„. ' pare
c aceast „idee” nu a dat roade. Lista de medicamente pe care le h Marilyn,
spre sfârşitul anului 1961, este cutremur toare.
Dup ce dr Greenson şi dr Wexler au diagnosticat-o cu schizofren
paranoid cronic , Marilyn Monroe a început s ia un somnifer numit torazin
Pe atunci era un medicament nou, introdus în anii '50 pentru tratament
schizofreniei. Îns , dac -1 lua, s-ar fi îngr şat, iar acest lucru nu i-a pl cut.
Da> nu mai lua torazin , sl bea rapid. Îns , în acelaşi timp, îşi pierdea
controln ţând ar ta în form maxim , ca în ultimul ei film, Something's Got to
Give, ace i lucru se datora faptului c renun ase la torazin . În mod cert,
problemele pe cate le-a avut mai târziu pe platoul acestui ultim film din cariera
ei indic faptul t nu mai lua medicamentul.
Marilyn mai lua analgezicul demerol şi antidepresivele HMC şi amytal, p<
lâng doze mari de nembutal. Timp de foarte mul i ani luase nembutal ca s i
doarm , deci în mod sigur se putea vorbi despre dependen . Dr Engelbei
insist c num rul maxim de pastile pe care i l-au prescris el şi dr Greenson a
fost de 24 de pastile pe o re et . ţu toate astea, Marilyn consuma
medicamentul ca pe bomboane, deci trebuie s -1 fi ob inut din alt parte.
Marilyn lua şi Seconal şi nimeni nu ştia de unde f cuse rost de el. Mai
muli lua şi clorhidrat pentru somn, iar dr Engelberg afirm c nici el, nici dr
Greenson nu i-au prescris niciodat aşa ceva. Engelberg a pretins c a fost
uimit de num n; 1 de medicamente g sit în corpul lui Marilyn la autopsie,
inclusiv clorhidrat, p<-care crede c Marilyn l-a cump rat din Mexic, în
c l toria pe care a f cut-o acol < chiar înainte s moar . Dup moartea ei, pe
masa de toalet a lui Marilyn s-an g sit 15 flacoane de medicamente.
În ciuda faptului c Engelberg i-a cerut p rerea lui Greenson pentru toat
somniferele pe care i le-a prescris lui Marilyn, nu a f cut acelaşi lucru şi în cazi
altor medicamente. Dac avea o infec ie, de exemplu, şi avea nevoie de ie
antibiotic, Engelberg nu-i cerea aprobarea lui Greenson. De asemenea, Marih
f cea foarte des injec ii cu vitamine, ca s -şi sporeasc rezisten a împotriva
r celii şi a infec iilor sinusurilor – probleme de s n tate cronice, în cazul ei.
Uneori f cea câteva injec ii pe s pt mân . Spre sfârşitul anului 1961, Marilyn
c p tase biceiul îngrijor tor de a-şi face singur injec ii. Multe persoane din
jurul ei au observat c în geant avea seringi şi sticlu e cu substan e deja
preparate – nu se ştie de c tre cine. O surs foarte apropiat a actri ei îşi
aminteşte c substan a consta dintr-un amestec de fenobarbital, nembutal şi
Seconal. „Marilyn o numea „o injec ie cu vitamine„„, spune sursa. „ţred c ştiu
cine i-a dat combina ia asta de medicamente, îns prefer s nu dezv lui
numele, pentru c nu am o siguran de 100%. ţeea ce ştiu este c dup ce-şi
f cea aceast injec ie era terminat , nu mai era în stare s func ioneze.”
Jeanne Martin îşi amintea c înainte de plecarea lor din casa lui Frank,
pentru croaziera din august 1961, Frank a rugat-o s o ajute pe Marilyn s se
îmbrace. Era prea dezorientat din cauza medicamentelor ca s reuşeasc
singur . „A trebuit s aleg fiecare hain şi s-o îmbrac, la propriu”, îşi amintea
Jeanne. „O întrebam tot timpul: „Marilyn, te sim i bine? Mie mi se pare c nu te
sim i bine„. Ea se uita spre mine cu ochii pe jum tate închişi şi spunea „Oh,
m simt bine. Nu se poate mai bine.„ Eram îngrijorat . M întrebam: cine îi d
toate medicamentele astea? Ce doctor ar ine-o într-o astfel de stare? Era
foarte. ţum spun. Pierdut .” în acel sfârşit de s pt mân , Marilyn a b ut
destul şampanie în fiecare ear , ca întotdeauna. ţu cât bea mai mult, cu atât
era mai dezorientat şi mai gomotoas . „A fost o sear atât de trist ”, îşi
aminteşte Jeanne Martin. „Nu i-am luat o clip ochii de la ea, pentru c mi-era
team c va aluneca şi va dea. Nu pute i şti cât de dificil a fost; doar dac a i fi
cunoscut-o pe Marilyn i a i fi ştiut ce femeie minunat era, cât de dr gu era
cu toat lumea. Îmi oream s se simt bine, îns în ziua aceea, la petrecere, mi-
am dat seama c u se sim ea bine. Nu se sim ea bine deloc”.
Gloria Romanoff, alt oaspete, îşi aminteşte: „Marilyn nu s-a sim it bine în
impui acelei c l torii. Mi-e team c somniferele au dus-o la pieire. Biata de „a
nu putea s doarm dac nu lua somnifere, atât era de dependent . Era în tare
s ia un pumn de pastile şi s le înghit pe loc. Apoi, alcoolul înr ut ea
ucrurile”.
Pe m sur ce se însera, Frank devenea tot mai sup rat şi mai stânjenit
de „omportamentul lui Marilyn. Unul dintre foştii s i asocia i îşi aminteşte: y
spun incer, Frank abia aştepta s-o dea jos de pe vas. Îl f cea de râs. Mi-a zis:
„Jur pe Dumnezeu, sunt gata s-o arunc de pe afurisitul sta de iaht„. Îns , la
sfârşitul l toriei, când deja debarcaser , l-a chemat pe unul dintre asisten ii
s i şi i-a spus s o duc la el acas . Mai târziu mi-a spus c , atunci când a
ajuns acas , Marilyn dormea dus pe canapea. A luat-o în bra e şi a mutat-o în
dormitor. A dezbr cat-o şi a învelit-o, iar ea a dormit tun toat noaptea. Era
îngrijorat.”
Când acelaşi asociat l-a întrebat pe Frank Sinatra dac avea de gând s 1
se mai vad cu Marilyn Monroe, el i-a r spuns: „Pân acum sc p m de orice al
doamn . Îns cu aceasta. Pur şi simplu, nu pot s-o fac.”1
Ceea ce este mai interesant şi mai gr itor pentru aceast perioad este c
în ciuda nefericirii pe care o sim ea, fotografiile publicitare f cute atunci c
Marilyn, în special cele ale lui Douglas Kirkland, sunt, probabil, cele mai bin
din cariera ei. Kirkland, care a fotografiat-o în noiembrie 1961, spunea desp ea
c era „extraordinar de pl cut şi juc uş , ca o sor ; nu m-a intimidat delo aşa
cum credeam eu c se va întâmpla. A stat lâng mine, a râs des şi am vorl
nimicuri şi m-a f cut s m simt în largul meu. Eram tân r şi nu ştiam cum s
rog s -mi pozeze pentru cadrele senzuale pe care speram s le ob in, îns ea mi
uşurat munca, f când o propunere: „Ar trebui s m aşez pe pat şi s nu po
altceva decât m tase alb „. Am discutat despre detalii, iar Marilyn mi-a spus c
dorea muzica lui Frank Sinatra şi şampanie Dom Perignon la rece.” Nu a ar t
niciodat la fel de bine ca în fotografiile lui Kirkland. (Şedin a foto, din descrieri
f cut ulterior de Kirkland, nu pare una platonic . Din povestea lui Kirklan.
Marilyn a spus „cred c trebuie s r mân singur cu b iatul sta”, i-a rugat j
to i ceilal i s ias din înc pere, apoi l-a invitat pe Douglas în pat cu ea. Cu toa:
acestea, Douglas insist c între ei nu s-a întâmplat absolut nimic, cu except;
fotografiilor extraordinare care s-au n scut în şedin a foto cu pricina).
Pentru prietenii şi colegii lui Marilyn, felul în care era în stare s intre i
pielea lui Marilyn Monroe când avea nevoie, în timp ce era atât de bolnav
psihi. R mâne un mister. Era ca şi cum îşi g sea fericirea în fa a camerei, în
posttn unei variante perfecte a propriei persoane. Restul – via a ei real , cea pe
cai. O tr ia zi de zi – p lea prin compara ie. Adev rul este c o modalitate rapid.
I s redevin Marilyn Monroe era aceea de a renun a la torazin ; asta a f cut, i
11
1 în februarie 1962, Frank Sinatra şi-a anun at inten ia de a se c s tori
cu Julii: Prowse. În turneul de promovare a celei de-a treia c r i de memorii, De
ce eu Sammy Davis JR. A afirmat c aceast logodn a fost modalitatea prin
care Fran s-a distan at de Marilyn. „Marilyn era o femeie minunat , îns Frank
avea pn mult de furc cu ea”, îşi aminteşte Sammy. „Peste noapte, Frank m
sun îmi spune c are o rela ie cu Juliet şi vrea s se însoare cu ea. Ştiam c
într-nu fel treaba asta trebuia s aib o leg tur cu Marilyn; el încerca s se
eliberez de ea”.
„[Logodna Sinatra-Prowse] a înnebunit-o pe Marilyn”, spune George
Jacobs, a îndemnat-o s se uite în oglind . Nu era bine c Juliet era cu 10 ani
mai tân i decât Marilyn; faptul c picioarele ei erau perfecte era şi mai r u. Atât
Marilyn cât şi Ava [Gardner] nu erau deloc încântate de picioarele lor. Se
plângeau c era prea scurte, prea groase. Probabil Marilyn a stat în fa a oglinzii
zile în şir, încercau zeci de perechi de pantofi cu toc, întrebând pe oricine îi
ieşea în cale care dint i ele îi avantajeaz cel mai mult picioarele. Nimeni nu era
mai afectat i! Respingere, ca Marilyn”.
Logodna lui Frank Sinatra cu Juliet Prowse nu a durat decât şase
s pt mâni.
Acea perioad . Dup p rerea ei, cât vreme era slab şi senzual . Era
Marilyn Monroe. Dup doar câteva luni, când reporterul Alan Levy a întrebat-o
dac este ericit , r spunsul ei a fost: „Hai s zicem aşa: sunt slab . Şi pot s
fiu vesel Dricând. Depinde de ocazie sau de compania în care m aflu”.
Şedin ele foto cu Douglas Kirkland dovedesc contrastul experien elor cu
Marilyn. Publicistul ei, Michael Selsman, povesteşte ce s-a întâmplat când el şi
so ia lui, actri a ţarol Lynley, au mers s se întâleasc cu Kirkland în
apartamentul lui Monroe din Doheney, ca s vad mostrele din şedin a foto.,
ţarol era îns rcinat în luna a noua, putea s nasc oricând„, spune el. „Nu
puteam şi nici nu doream s-o las singur acas , aşa c am luat-o cu mine, în
vizit la Marilyn„, îşi aminteşte el. „Am b tut la uş , iar ţarol tremura lâng
mine. MM a deschis uşa şi s-a uitat la Carol, pe care o cunoştea de pe vremea
când avuseser cabine al turate la studio, şi a zis: „Tu po i s intri”, f cându-
mi semn, „îns ea poate s te aştepte în maşin ”.
M-a luat prin surprindere şi, pe moment, n-am avut nici o reac ie. Carol
şi cu mine am f cut un schimb de priviri şi am asigurat-o c m întorc într-un
sfert de or .„ La un moment dat, celor doi li s-a al turat Douglas Kirkland.
Selsman continu : „Orice alt actor cu care am lucrat ar fi folosit o carioca roşie
ca s loteze un X pe negativele care nu-i pl ceau, îns nu şi Marilyn. A luat o
foarfec ; i a t iat toate negativele care nu-i pl ceau, apoi le-a t iat în fâşii şi
mai sub iri ii le-a aruncat la gunoi. Aceast îndeletnicire complicat a durat trei
ore, timp n care m-am ridicat de nenum rate ori s plec, îns Marilyn îmi
poruncea ncontinuu s stau jos. A fost prima dovad clar a poten ialului de
cruzime al ui Marilyn Monroe. Doug i-a spus c negativele şi mostrele erau
proprietatea ui şi c putea s aib încredere c le va ine sub cheie, dac asta
era dorin a ei. Nu a tulburat-o în nici un fel. Ţietul Doug! Sp la pe jos cu el.
Doug spunea iDar asta îmi place„, iar ea îi r spundea „Nu! Nu vreau s m
vad nimeni aşa! >ar moart .”'1
Amintirile lui Douglas Kirkland despre noaptea aceea sunt complet
diferite., Da, a t iat mostrele şi negativele în fâşii sub iri, iar chestia asta a fost
deranjant „, spune el. „De fapt, m-a şocat felul în care le-a t iat. Cu toate
astea, 1 explicat foarte clar ce credea ea c o avantajeaz cel mai bine, iar
multe dintre: ele pe care le-a distrus nu erau bune. Era meticuloas şi
profesionist . Dorea biografii de care s se poat bucura omul obişnuit. Sau,
aşa cum mi-a zis când i v zut un instantaneu care i-a pl cut foarte mult, „îmi
place pentru c [Marilyn] irat ca o fat cu care un camionagiu şi-ar dori s fie
[în pat]. Fata asta îi place inui om obişnuit.”„ „Totuşi, sunt de acord c era o
persoan mai sumbr decât cea pe care o btografiasem cu o zi înainte„, spune
Kirkland. „ţu o zi în urm fusese frumoas , vie şi senzual , îns 24 de ore mai
târziu era schimonosit , obosit şi tulburat . A r spuns la sonerie cu o eşarf
pe cap şi ochelari de soare. Habar n-am ce se htâmplase într-o perioad atât de
scurt de timp, care s -i schimbe atât de mult personalitatea, îns era total
diferit . Şi totuşi crede i c am fost îngrozit? (am crezut c e îngrozitoare?
Doamne iart -m , nu!
Absolut deloc. Nu, nu, nu. Pân la urm , era Marilyn Monroe.”1
Dr Greenson preia controlul
La sfârşitul anului 1961, Marilyn Monroe a cump rat o cas în valoare t
aproximativ 77 000 dolari. Îşi dorea o cas care s semene cât mai bine cu ca'
dr Greenson şi a g sit-o. O c utase ceva vreme. Odat , ea şi Pat Newcon
g siser o cas care-i pl cuse lui Marilyn foarte mult. ţele dou st teau lân;
piscin şi discutau despre cas , când proprietara, o femeie, a ieşit afar , a privii
pe Marilyn mult timp, apoi a zis: „Ştiu cine eşti! Ieşi afar imediat de |
proprietatea mea!” La prima vedere, o astfel de ieşire nu avea nici o justificai
dar este un indiciu al faptului c Marilyn era privit diferit de publicul ei.
Exista oameni care o iubeau, dar şi oameni care o judecau. Cu lacrimi în ochi,
Marih şi Pat au p r sit proprietatea.
Judecând dup standardele showbiz-ului, casa cea nou a lui Marilyn,
cu ti dormitoare şi dou b i, era surprinz tor de mic ; sem na cu o ferm , era
o ca: cu un etaj de pe Fifth Helena Drive, în suburbiile oraşului Brentwood d
California. ţamera de zi era atât de mic , încât înc peau în ea doar trei obiet1
de mobilier. Ţ ile erau minuscule, la fel şi buc t ria. Pe scurt, p rea T. U
apartament mic, foarte modest. Avea piscin şi o gr din luxuriant , I. A
proprietatea era înconjurat de ziduri şi situat la cap tul unei fund turi. Pari i
foarte intim . Sub uşa de la intrare se afla o plac , cu inscrip ia CURSUM
PERFICIO2. De-a lungul vremii, unii au tradus acest moto latinesc prin „ţ l. I
toria mea se termin aici”, f când aluzie la o presupus dorin a lui Marih n
1 Charles Casillo, specialist în biografia lui Marilyn Monroe, a descris,
probabil cel mai bine situa ia: „ţu siguran , Michael Selsman nu a fost deloc
inspirat cai” I a adus-o pe ţarol Lynley acas la Marilyn, neinvitat . Imagina i-
v ! S aducI. Actri mai tân r , superb (de la acelaşi studio) la o întâlnire
privat ca s discu i fotografii publicitare cu Marilyn Monroe? În plus, Carol era
îns rcinat ! El şiu c Marilyn nu putuse avea copii. Judecat proast , decizie
proast . La fel, poan c nu a fost atât de îngrozitor faptul c Marilyn a distrus
negativele, t indu-le n buc i. Dac era vorba de alt vedet , ar fi fost suficient
s le marcheze cu un cu o carioca. În cazul lui Marilyn, orice rest care avea
leg nat cu ea era de valoaa şi, la un moment dat, avea s fie exploatat. Nimeni
nu în elegea acest lucru ni n bine decât Marilyn îns şi. Privi i ce s-a întâmplat
cu negativele fotografiilor cai nu-i pl ceau, f cute de Ţert Stern. La pu in timp
dup moartea ei, el le-a d i publicit ii, cu toate c erau zgâriate şi marcate cu
x! Mul i ani dup acei fotografiile respective au fost retuşate digital, astfel încât
orice urm a respingi lor a fost ştears pentru totdeauna.”
2 Merg pe drumul meu, lb. Lat. (n.tr.) de a se sinucide, care a f cut-o s
aleag aceast inscrip ie ca s trimit un mesaj. ţu toate acestea, traducerea
literal este „Am terminat drumul” şi a fost folosit pe uşile caselor europene
mult vreme, ca o formul de a le ura oaspe ilor bun-venit. Acea plac a fost
montat când a fost construit casa, cu aproximativ 30 de ani înainte s o
cumpere Marilyn. Ea spunea c abia aştepta s decoreze casa cu mobil în stil
mexican, pe care spera s o cumpere în timpul c l toriilor sale în Mexic. În
ciuda faptului c a cump rat casa, spre sfârşitul anului Marilyn era într-o stare
îngrozitoare. Suferise o c dere psihic şi p rea c nu mai are şanse s -şi
revin . Îşi planificase s apar în fa a camerelor, în 1962, cu un film nou,
Something's Got to Give, îns nu era deloc interesat de proiect. Deşi în trecut
se sim ise mai mult sau mai pu in bine, iar starea ei emo ional p rea
stabilizat când a stat la New York cu sora ei vitreg , Ţerniece, la Los Angeles
nu se sim ea deloc bine. Apropia ii din cercul ei, care nu erau la curent cu
diagnosticul, au dat vina pentru aceast schimbare pe terapia continu pe care
o f cea cu dr Greenson. Se afla în compania lui aproape în fiecare zi. Apoi,
Seara, lua de multe ori cina cu familia Greenson. Uneori, r mânea la ei peste
noapte. F r îndoial , cea mai mare problem cu care se confrunta dr
Greenson erau stric ciunile aduse imaginii sale de unele sfaturi pe care le
d dea şi de comportamentul s u. Unele dintre ac iunile lui erau ciudate,
d deau de î nuit şi nu-1 puneau într-o lumin prea bun . De exemplu, iat o
întâmplare rr itoare:
Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Marilyn era Ralph Roberts, actor
şi maseurul ei personal, poreclit „Rafe”. Fiind atât de apropiat de Marilyn, l-a
rugat 5 vin la Los Angeles cu ea. Îl considera un frate. Într-o zi, dr Greenson
a inun at-o c Roberts trebuia dat afar . „Sunt prea mul i Ralph în peisaj”, i-a
zis tl lui Marilyn. Ea nu-şi putea crede urechilor. „Este unul dintre cei mai buni
jrieteni ai mei”, a protestat ea. „Nu m intereseaz , trebuie dat afar , Marilyn”,
a zis Greenson. „Dar îl strig Rafe, nu Ralph”, a spus ea, devenind Steric . Se
pare c a crezut c problema era numele identic, nu prezen a lui. Rafe! Rafe!„
zicea ea încontinuu. Greenson a încheiat: „Nu m intereseaz cum i spui. Eşti
mult prea dependent de el”. În acea noapte, Marilyn i-a spus lui lalph c
trebuia s se întoarc la New York. Dup cum povestesc cei care o îunoşteau
cel mai bine în acea perioad , a plâns toat noaptea. Sim ea c e leajutorat , c
nu putea face nimic ca s -1 p streze pe Ralph; atât de mult se >aza pe dr
Greenson.
Un alt exemplu gr itor pentru caracterul posesiv al dr Greenson fa de
Marilyn poate fi g sit într-o scrisoare pe care el i-a scris-o unui coleg, în mai
1961: „Mai presus de toate, încerc s-o ajut s nu mai fie atât de singur şi,
deci, i -şi g seasc refugiul în medicamente sau s aib rela ii cu oameni foarte
Jistructivi, care se vor angaja într-un fel de rela ie sadomasochist cu ea. Aşa
>rocedezi cu o adolescent care are nevoie de îndrumare, atitudine prieteneasc
i hot râre, iar Marilyn pare s se descurce foarte bine. Pentru prima oar a zis:
abia aşteapt s vin la Los Angeles, pentru c poate s vorbeasc cu mine.
Desigur, asta nu înseamn c nu renun la câteva şedin e ca s mearg
în Pa Springs cu dl F. S. [f r îndoial , Frank SinatraJ. Îmi este la fel de
necredincio; cum îi este un copil unui p rinte”.
Pare veridic faptul c Marilyn se sim ea predispus s -i împ rt şeasc
Greenson poveştile ei amoroase, ca şi cum acesta ar fi avut dreptul s o judec
De exemplu, în martie 1961, i-a trimis o scrisoare în care i-a descris „un fii cu
cineva c ruia nu i-a dat numele. I-a spus c b rbatul nu a fost egoist în p dar
c ştia c Greenson nu ar fi fost de acord cu rela ia lor. De-a lungul anif mul i
reporteri au presupus c se referea la unul dintre fra ii Kennedy. Îns n este
posibil s se fi referit la Frank Sinatra.
Situa ia devenise şi mai stânjenitoare pentru apropia i, din cauz c n<
avocat al lui Marilyn era Mickey Rudin, cumnatul lui Ralph Greenson. Rudin <.
Şi avocatul lui Frank Sinatra şi, în plus, Greenson era şi doctorul lui Sinatra, „i
ce Dumnezeu l-a ales Sinatra pe Greenson ca terapeut, ştiind c stai celuilalt
pacient celebru al s u, Marilyn, era un mister pentru toat lumea?”, întreab
unul dintre prietenii de atunci ai lui Marilyn. „Situa ia era terifian Oriunde te
uitai, ap rea numele Greenson.”
Pat Kennedy Lawford a fost una dintre persoanele care nu au sprijinit
relai lui Marilyn cu dr Greenson şi şi-a spus p rerea în timpul unui prânz cu
Marih Joseph, tat l ei, suferise un atac cerebral în toamna anului 1961, iar ea
accep cu greu faptul c tat l ei, plin de via , paralizase. Marliyn şi Pat
pl nuiser i bea ceva şi s discute la restaurantul Ţeachcomber din Malibu,
unul dini < localurile preferate ale lui Pat. În 1955, dup ce l-a n scut pe
ţhristopher, < oprise acolo cu Peter s s rb toreasc , în timp ce se întorceau
acas . L-au atl pe copil în bar, în coşul lui, au comandat dou cocktailuri
martini seci şi au b i a Fusese o zi fericit , de-a dreptul nebun . Şi totuşi, în
ziua în care a luat ma a cu Marilyn, Pat era trist şi melancolic . Pat Ţrennan,
care li s-a al turat cel' >i dou , a spus c Pat plângea din cauza tat lui ei, iar
Marilyn o privea cu un A. I aproape distant.
„î i iubeşti tat l?” a întrebat-o Marilyn pe Pat, care a fost şocat de
întrebau „Ţineîn eles c -1 iubesc!”, a r spuns Pat.
„Dr Greenson spune c nu am nevoie de tat . Ta ii sunt op ionali, nu
toai. I lumea are tat ”, a spus Marilyn.
Dac Marilyn încercase s-o consoleze pe Pat, în mod sigur nu reuşise. Pui
i simplu f cea asocia ii libere în conversa ie, f r s aib prea multe în minte.
ASM nu era una dintre zilele bune ale lui Marilyn.
 „Te vezi prea des cu tipul la”, a r spuns Pat cu r ceal ; „parc te-a vr jii
„Dar îmi este ca un tat „, a m rturisit Marilyn, „şi am încredere în el c i u va
spune nim nui”.
„ţe s spun ?”, a întrebat Pat.
Marilyn îi m rturisise mai demult lui Pat nevoia ei s -şi „linişteas i
mintea” şi credea c Pat ştie despre ce vorbeşte. „ţ sem n cu mama”, a spus
Marilyn.
Fa a lui Pat s-a în sprit. Mai târziu avea s spun c s-a gândit c
Greenson convinsese pe Marilyn c starea ei era suficient de grav încât s vin
la terapie e termen nedefinit. „Ascult -m ”, a zis Pat, dup cum povesteşte
Ţrennan.? Mul la nu ştie ce vorbeşte. Mama ta este o femeie foarte bolnav ”.
„Şi eu sunt la fel”, a zis Marilyn scurt.
Intre cele dou se aşternu liniştea. Pat Ţrennan a privit scena f r s
scoat vorb . S-au privit lung, pân când Marilyn a început s plâng . „S nu
te superi e mine”, a spus ea, în timp ce-şi strângea lucrurile.
„De ce s m sup r? Stai jos, unde pleci?” „Atât te rog, nu te sup ra pe
mine. Nu pot s suport asta.”
Marilyn s-a îndreptat c tre uş , iar cele dou Pat, Lawford şi Brennan, au
irmat-o. Au ajuns-o în fa a restaurantului şi era înc sup rat . Pat Kennedy
awford a îmbr işat-o.
„E numai vina nenorocitului luia de doctor”.
„Nu e adev rat. Dar nu e nici vina mea”, a spus Marilyn.
„Hai s vorbim despre asta”, a insistat Pat.
„Nu, v-am sup rat pe amândou ”, a spus Marilyn. Le-a s rutat pe
amândou n grab , apoi a privit-o în ochi pe Lawford şi i-a zis: „î i jur, nu e
vina mea”.
Marilyn, aflat înc o dat în pragul unei c deri nervoase, a pornit apoi
spre naşin , iar cele dou femei au r mas pe loc, încercând s în eleag ceea ce
ocmai se întâmplase.
Eunice Murray
Dr Ralph Greenson l-a înlocuit pe cel lalt Ralph din via a lui Marilyn,
Ralph loberts, cu cel mai straniu personaj care a intrat vreodat în peisaj;
acesta a fost îc un motiv s fie ponegrit de biografi. Personajul respectiv era
Eunice Murray, i femeie de 59 de ani, lipsit de gust, cu ochelari, cu o
personalitate ştears , care e autodeclara „asistent medical ”, dar nu avea nici
un fel de preg tire în omeniu. Avea un chip sever şi tr s turi dure. Marilyn nu
mai avusese parte de limeni de acest fel, de la Ida Bolender încoace. Totuşi,
diferen a dintre cele dou ra c Ida era o persoan foarte cald , dincolo de
învelişul exterior re inut, în mp ce Eunice nu avea aşa ceva sau, cel pu in,
nimeni din jur nu a putut s -şi ea seama vreodat c ar fi o persoan
deosebit . Deoarece Eunice „se pricepea a treburile casei”, a devenit
înso itoarea lui Marilyn, spre marea dezam gire a unoscu ilor actri ei. Uneori
petrecea noaptea la ea, alteori nu. Prietenii şi colegii li considerau c tot ce
f cea Marilyn acas , în timpul ei liber, ajungea imediat a urechile lui dr
Greenson, din cauza lui Murray. Într-adev r, dup p rerea lor, jreenson avea
un spion nou în cas . ţhiar şi publicistei lui Marilyn, Pat Newcomb, are nu
obişnuia s fac valuri şi era de acord cu aproape toate hot rârile luate pre
binele lui Marilyn, i s-a p rut c este ceva în neregul cu Murray. Din cauz c
îi era fric de ea, nu voia s se afle în preajma ei. „Se tot uit la mine c privire
ciudat şi nu-mi place deloc”, i-a spus Pat lui John Springer.1
ţu toate acestea, în ap rarea lui Greenson poate fi invocat convingerea
c Marilyn trebuia s fie monitorizat cât de mult. Nu-i p sa dac l sa impre c
o spioneaz pe Marilyn cu ajutorul lui Eunice Murray, cât vreme ştia ce f i
pacienta lui în fiecare zi.
„Am auzit c [Murray] vorbea tot timpul la telefon şi-i d dea informai
spune Diane Stevens, care venise la Los Angeles cu John Springer pentru întâii
de afaceri. „Marilyn nu putea s aib oaspe i f r ca Greenson s ştie cine er.
Cât au stat şi ce doreau. Aceast femeie tr gea mereu cu ochiul pe la col ui lua
noti e pe care le transmitea doctorului. La un moment dat, am cunoscm
Trebuia s las nişte acte acas la Marilyn, iar când am ajuns, Eunice mi-a dese
uşa. „ţine eşti?” m-a întrebat ea pe un ton poruncitor. „De ce nu te-am mai v .
Pe aici pân acum? ţu ce treab ai venit?” Of, Doamne, am fost oripilat
atitudinea ei. Mi-am zis: e menajer . ţe drept are ea s vorbeasc pe tonul s;
Aşa c i-am r spuns: „ţine eşti tu? De ce nu te-am mai v zut pe tine pe aici pa
acum? ţu ce treab ai venit tu aici?” S-a uitat la mine cu o privire furioasa mi-
a închis uşa în nas. I-am spus lui John ce se întâmplase, iar el a zis: „Oh, 11 în
ce s-a mai b gat Marilyn acum?”„
La sfârşitul anului 1961, dr Greenson a scris în dosarul s u despre ceea
el numea „o reac ie depresiv sever ” la ceva ce se întâmplase în via a 1 a
Marilyn. Nu a men ionat clar ce se petrecuse.
„Mi-a spus c vrea s se retrag din industria filmului, s se sinucid en
Desigur, nu e de bine când un psihiatru se obişnuieşte atât de mult s audi
amenin rile unui pacient cu sinuciderea, încât adaug un „etc.„ în însemn rile
s,; 1 > despre el; asta înseamn c mai auzise asemenea lucruri şi în trecut. „A
trebuii i angajez asistente care s stea în apartamentul ei 24 de ore din 24„, a
scris el, i s in sub control strict medicamentele pe care le lua, pentru c am
considerai i i prezenta risc de suicid. Marilyn s-a luptat cu aceste asistente,
astfel c , dup câtc i s pt mâni, a fost imposibil s mai p str m vreuna.”
Dup ce i-a auzit vocea la telefon, DiMaggio a considerat c e mai bine a
vin la Los Angeles s petreac s rb torile de ţr ciun cu Marilyn. Ea a fo. I
bucuroas s -1 vad . Deşi uneori Joe era foarte dificil, ea ştia c o iubeşte şi <
sim ea în siguran în bra ele lui. „Trecuser doar 30 de minute de când sosise
iar Joe şi-a dat seama c starea lui Marilyn se înr ut ise vizibil”, spune
prietena lui Joe, comentatoarea sportiv Stacy Edwards. „Din secunda în care a
v zui 11 pe Murray, Joe a ştiut c nu e în regul . Din ce mi-a povestit mie, i-a
zis In
1 Iat o întâmplare binecunoscut în care apar Newcomb şi Murray: în
ultimi luni de via ale lui Marilyn, Eunice Murray i-ar fi spus: „Pat Newcomb a
r spân. În tot oraşul zvonul c este prietena ta cea mai bun ”. Cu geniul ei
ciudat, Mari! I-a r spuns: „Eunice, dac ar fi prietena mea cea mai bun , nu ar
trebui s spin asta tuturor”. Bineîn eles, indiferent cât de interesant ar fi
povestea, e drepi provine de la Eunice Murray, iar ea şi Pat nu se pl ceau
reciproc.
Iunice „nu vreau ca tu s ştii ceva despre mine sau despre ceea ce fac.
Lucrezi lentru Marilyn, dar nud eşti prieten . Şi nu eşti prieten nici cu mine.
Dac era up mine, tu nici nu ai exista.” A fost foarte sincer cu ea. Sunt sigur
c a avut tiuite de povestit despre el lui Greenson.”
Joe a vrut s se asigure c ziua de ţr ciun avea s fie una fericit pentru
rtarilyn. A cump rat un brad mare de ţr ciun şi l-a împodobit pentru ea. A fost
>e cât de romantic şi de atent îi st tea în putin , a f cut tot posibilul ca acea i
s fie deosebit . A cump rat cadouri şi le-a dat la împachetat la magazin. „Mi-a
pus c a fost o zi minunat ”, îşi aminteşte Stacy Edwards. „Iar Marilyn p rea
se simt bine, chiar dac nu era foarte entuziasmat . Sunt destul de sigur
Eunice nu era prezent , dar nu ştiu unde s-a dus sau, mai bine zis, unde a
rimis-o el. Totul a mers bine. Pân în acea sear , în orice caz.”
Un pic mai devreme, în acea zi, Marilyn l-a anun at pe Joe c luau cina
cu. Amilia Greenson. Joe nu-1 cunoscuse înc pe doctor, îns din câte i se
povestise lu-l aprecia prea tare. ţu toate astea, era ner bd tor s îl întâlneasc
şi s ajung ingur la nişte concluzii. Nu i-a luat prea mult. Joe a considerat
întotdeauna c latasha Lytess avusese prea mult influen în via a lui Marilyn
şi credea acelaşi licru despre Lee şi Paula Strasberg. Totuşi, în seara aceea,
dup doar 30 de ninute în care a privit-o pe Marilyn comportându-se ca şi cum
Ralph Greenson ir fi fost tat l ei pierdut, iar familia lui, familia pe care nu o
cunoscuse niciodat , oe DiMaggio a spus s i se f cuse r u de la stomac. „Ştii
cum e când eşti într-o maşin cu cineva, iar acest cineva trece pe roşu şi ştii c
se va întâmpla un ccident, dar nu po i s faci nimic, pentru c nu eşti tu la
volan?” a întrebat-o ie Stacy Edwards. „Aşa m-am sim it eu în noaptea aia. M-
am sim it ca şi cum tarilyn era pe cale s aib un accident, dar eu nu m mai
aflam demult în caunul şoferului. Şi nu puteam s fac nimic.”
Nu numai Joe era îngrijorat pentru Marilyn. Nici al ii, care nu ştiau nimic
de oala ei, nu în elegeau comportamentul ei. Diane Stevens, care lucra pentru
John pringer, îşi aminteşte: „La începutul lui 1962, auzeam prin birou doar
comentarii e tipul „nu se simte bine„, „se poart ciudat„, „ce s-a întâmplat cu
ea?„„ „Pat Newcomb şi Michael Selsman, pe vremea aceea un publicist tân r,
erau ei care se ocupau de ea, din biroul companiei Arthur P. Jacobs. Marilyn îi
pl tea U 250 de dolari pe s pt mân , cu aproape 50 de dolari mai mult decât îi
pl tea rmei lui John Springer. Din când în când, trebuia s organiz m o
conferin e pres , iar acest lucru nu era simplu. Marilyn devenise dificil şi
cert rea . Iac o convingeai, reuşeai s te în elegi cu ea. Îns problema era s
o convingi. >e exemplu, avea stabilit un interviu şi, pur şi simplu, nu ap rea.
Devenise un bicei s întârzie, dar s nu vin deloc era ceva nou. În plus,
spunea lucruri îarte ciudate. De exemplu, a spus odat c motivul pentru care
a cump rat casa ea nou a fost c -i amintea de orfelinatele în care crescuse.
Dup ce-şi petrecuse nare parte din ultimii 10 ani plângându-se de orfelinatele
în care fusese bandonat – şi, apropo, cred c a fost vorba de un singur
orfelinat – aceast emarc p rea mai mult decât stranie. Se zvonea c e
bolnav , c e dependent He droguri. Îmi era team .”
 PARTEA A VIII-A
Familia Kennedy în stilul familiei Kennedy una ianuarie a anului 1962 se
apropia de sfârşit. În acea perioad , Pat Kennedy Lawford i-a spus lui Marilyn
Monroe: „Trebuie neap rat s -1 cunoşti”. „Nu vei mai întâlni pe nimeni ca
fratele meu.” Vorbea despre a ele ei, Ţobby, care în acea perioad era
procurorul general al SUA. Un lucru e sigur: ori de câte ori avea ocazia s se
afle în preajma familiei nnedy, Marilyn profita de ea. A fost mult mai interesat
de politic decât dea lumea. În cele ce urmeaz , red m o scrisoare remarcabil
pe care i-a resat-o jurnalistului Lester Markel, un editor de la New York Times,
pe care cunoştea şi cu care a avut discu ii interesante despre politic . A fost
scris ainte de nominalizarea lui JFK drept candidat al Partidului Democrat la
egerile preziden iale din SUA:
Drag Lester, înc stau în pat şi pân acum m-am gândit la toate, chiar
şi la tine. Despre nversa ia noastr recent despre politic : retrag tot ce am
spus, când am zis c avem de unde s alegem. ţe zici de Rockefeller? În primul
rând, e republican, şi ziarul vostru, iar în al doilea rând, mai interesant, este
mai liberal decât ijoritatea democra ilor. Poate c el ar putea s candideze? ţu
toate astea, în acest ment, este posibil ca Humphrey s fie singurul. Dar, cine
ştie, din moment ce este m greu s afli detalii despre el (nu m gândesc la nici
un ziar, în mod special!).
Igur, Stevenson ar fi putut s reuşeasc dac ar fi vorbit şi cu altcineva,
în afara jfesorilor. De asemenea, nu a mai existat nimeni ca Nixon înainte,
pentru c restul „car aveau suflet. În mod ideal, William Douglas ar putea s fie
cel mai bun şedin e, îns a divor at, deci nu ar avea şanse s fie ales; am o idee
– cum ar î fie Douglas preşedinte, iar Kennedy vicepreşedinte; astfel, catolicii
care nu l-ar votat pe Douglas ar vota, totuşi, datorit lui Kennedy, deci n-ar mai
conta dac ouglas] este sau nu divor at! Apoi, Stevenson ar putea s fie
secretar de stat.
Este adev rat c m aflu destul de des în cl direa în care este redac ia
voastr , s merg la şedin ele cu minunatul meu doctor [aici se refer la
psihiatrul ei, dr arianne Kris], dup cum i-au spus deja spionii t i. N-aş vrea
s m vezi pân nd nu port blana mea de leopard somalez. Vreau s te gândeşti
la mine ca la un imal de prad .
Cu drag şi s rut ri, Marilyn
P. S.: sloganuri pentru sfârşitul anilor '60 „Nix on Nixon” („Nimic pentru
Nixon”) „Over the hump with Humphrey” („Peste hop cu Humphrey”) „Stymied
with Symington” (Jntr-o situa ie dificil , împreun cu Symingtoi „Ţack to
Boston by Xmas – Kennedy” („înapoi la Ţoston înainte de ţr cim Kennedy”)
înapoi la Ţoston înainte de ţr ciun? Se pare c Marilyn, care se înregistra ca
simpatizant democrat, nu prea credea c JFK ar fi putut câştiga alegerile. <
toate astea, era destul de informat şi de inea cunoştin e suficiente încât s ai
o p rere, fiind capabil s -şi sus in punctul de vedere în orice conversa ie
subiect politic. De asemenea, pe m sur ce se cunoşteau mai bine, ea şi 1
aveau discu ii îndelungi despre drepturile civile, un subiect care o pasiona
Marilyn. Se vedea pe sine în cei dezavantaja i şi începuse s -şi dea seama c I
şi dinastia Kennedy îi împ rt şeau idealurile. ţând cele dou discutau des|
felul în care evenimentele interna ionale se reflectau în pres , Marilyn era
p rere c subiectele importante care ştirbeau renumele SUA – cum ar fi um
revolte care aveau loc în zonele urbane – nu aveau parte de suficient aten i în
pres , pe prima pagin . „Uneori am impresia c guvernul conduce presa”, a
spus lui Pat de fa cu nişte prieteni. „N-am încredere în nimic din ce citesc.” hi
nu se ruşina de faptul c Marilyn Monroe socializa cu persoanele din cercul i
pentru c o considera pe Marilyn o femeie inteligent . Lui Pat îi pl cea s o ai!
A în vizit când erau prezen i şi fra ii ei, pentsu c ştia c Marilyn nu avusese
<> familie adev rat . Îi f cea pl cere şi era bucuroas s împ rt şeasc via a
ei!< familie cu noua prieten .
Dup cum se ştie prea bine, familia Kennedy erau un clan aspru,
devota i.11 totalitate unii altora. Se pare c , atunci când nu conduceau ara, se
sim eau foarte bine în casa lui Peter şi Pat. Un scriitor spunea, la un moment
dai „Problema familiei Kennedy este c nu au nici o problem ”. Dup cum şt nu
ast zi, nici vorb de aşa ceva; îns , în 1961 p reau s nu aib probleme, în
ochi celor din jur. „Acum faci parte din familia Kennedy”, i-a spus Pat lui
Marilyn 1.1 pu in vreme dup ce s-au cunsocut. Pat nu spunea aşa ceva cu
uşurin . I >e exemplu, când JFK a fost ales candidat al Partidului Democrat
pentru alegerile preziden iale, familia Kennedy trebuia s urce pe scen al turi
de el, la conveni ia de la Los Angeles, organizat la ţoliseum. ţând Peter
Lawford a pornit spu-scen împreun cu ceilal i membri ai familiei, Pat l-a
oprit: „De fapt, tu nu e n un adev rat Kennedy”, i-a spus ea, „deci nu cred c e
corect”. JFK auzi e schimbul de replici şi a oprit-o pe sora lui: „Este c s torit cu
tine, deci ast I transform într-un Kennedy, nu crezi?”, a întrebat-o el. Ea a dat
din umeri. „1 afar de asta, este un actor celebru, care arat bine”, a ad ugat
el, f cându-i ochiul lui Peter. „Deci, în mod sigur avem nevoie de el pe scen .”
Bietul Pel:
MARILYN MONROE, Ţ duse şi testul pentru cet enie, ca s devin
cet ean american şi s poat vota (entru JFK. Dac Pat înc nu se gândea la el
– propriul so – ca la un Kennedy, nseamn c era de-a dreptul vr jit de
Marilyn ca s îi acorde un astfel de titlu.) esigur, lui Marilyn îi pl cea grozav s
se afle în preajma membrilor familiei Cennedy: voioşia lor, concuren a intens
între ei, amploarea aparte a tuturor Kr iunilor pe care le întreprindeau. Copiii
mul i, mai mul i decât putea ea num ra, i nenum ra ii câini. Familia Lawford
avea întotdeauna cel pu in şase câini pe iroprietatea lor, urm rind echipele
Kennedy şi l trând dup ele, în timp ce jucau btbal american pe plaj . Din
cauz c Pat avea o alergie grav la animale, nu e apropia de câini. Peter îi
ignora, în marea majoritate a timpului. Dup p rerea ui, erau doar o parte din
decorul impun tor care-1 înconjura. Cu toate astea, rtarilyn s-a ataşat de câini
şi a avut grij s li se fac baie şi s fie bine hr ni i iri de câte ori venea în
vizit . „De ce nu? Sunt ca nişte copii”, i-a spus lui Pat.
„A, da?”, riposta Pat. „ţopiii nu fac caca pe covoarele mele albe, nu-i
aşa?” în acea vreme, petrecerile date de Pat şi Peter în casa lor din Palisades
Ţeach load nr. 625, din Malibu (ast zi, Pacific ţoast Highway) deveniser deja
celebre. Ias fusese construit de Louis Ţ. Mayer, în 1926, şi era o minun ie, o
onstruc ie din marmur cu tencuial de ghips, în stil spaniol-mediteraneean. I
fost ridicat pe piloni de aproximativ 9 metri în l ime, ca s nu fie luat de n
val de reflux (deşi aşa ceva nu s-a întâmplat în Santa Monica, pân acum),
ere ii aveau 30 cm grosime, ca s se p streze r coarea în cas , în timpul verii.!
Ea mai impresionant era camera de zi uriaş , cu pere ii curba i, cu ferestrele
rientate spre ocean şi cu balcoane din fier forjat, spre care se deschideau
lasvanduri. În cas existau 13 b i pavate cu marmur şi onix, îns doar patru
ormitoare. Pe proprietate exista şi o piscin de aproximativ 15 metri lungime, 1
ap în permanen înc lzit şi str lucitoare. De la strad se intra direct, pentru
[nu exista poart şi nici un alt fel de intrare securizat ; se afla chiar lâng
Utostrad .
În spatele corpului principal al reşedin ei se afla plaja Sorrento, o plaj
opular datorit turneelor de volei. Valurile loveau faleza zi şi noapte, iar fluxul
rjucea din largul oceanului cantit i enorme de alge brune. Copiii familiei
awford aduceau adesea alge acas , ca s se joace cu ele în dormitor, spre
ezam girea lui Pat, care era o femeie preten ioas .
Vecinii familiei Lawford erau, pe o latur a propriet ii, actorul Jeffrey
Hunter familia lui. Pe cealalt latur se afla o proprietate pe care nu se
construise imic, dup ce fusese demolat casa. Pat a glumit cu Marilyn,
spunându-i c a rdonat s fie aruncat casa în aer, când a aflat c o
cump rase o familie de îpublicani. ţel pu in, lui Marilyn i se p ruse c Pat
glumea.
Matthew Fox era prietenul lui Steele, fiul lui Jeffrey Hunter. În 1961, cei
doi ie i aveau 8 ani. Fox îşi aminteşte: „Petrecerile organizate de familia
Kennedy rau unice. Ei aveau stil. Ştiau cum s dea o petrecere. Uneori f ceau
gr tare up -amiaza, iar mie îmi pl ceau grozav. Dac dormeam peste noapte la
Steele, treceam pe acolo doar ca s -mi bag nasul. Odat , am v zut-o pe Angie
Dickin f când plaj în bikini şi am fost atât de încântat, încât cred c am avut
pen prima oar o erec ie. Dna Lawford – Pat – era mereu pe plaj , jucându-se
mingea cu fratele ei, preşedintele. Şi Bobby era acolo. Şi Teddy. Venea şi Ji
Garland şi dansa twist pe plaj , în picioarele goale, beat cri . Veneau şi Fr,
Sinatra cu Dean Martin, Sammy Davis şi Peter Lawford, care se plimbau pe pl
şi fumau igar de la igar şi aruncau chiştoacele în ocean ca şi cum ar fi, „La
dracu cu Mama Natur . Din punctul nostru de vedere, lumea întreag scrumiera
noastr „. Şi mai era şi Marilyn. Dup 1961, venea foarte des act O vedeam pe
frumuse ea asta blond de la distan şi d deam fuga s m la ea de aproape.”
Fox îşi aduce aminte de Marilyn ca fiind „cea mai frumoas femeie.; zei ,
pe care am v zut-o vreodat ”, când st tea pe plaj şi-şi acoperea ochi; s se
fereasc de valuri şi nisip. Îşi aduce aminte de ea mergând pe nisi fierbinee cu
câinii lui Pat şi oprindu-se s admire oceanul de un albastru profu plin de
spum . Uneori arunca mingea în ap şi ipa de pl cere, când unul dii câini o
recupera şi i-o aducea înapoi.
„într-o zi, am mers pe plaj cu aparatul meu foto Brownie şi am întreba -
dac pot s -i fac o fotografie”, continu Matthew Fox. „A spus: „O, nu! Nu asi.
Nu sunt machiat şi nici m car nu ar t ca Marilyn Monroe. Vino mâine şi c fiu
preg tit pentru poz .„ Aşa c m-am întors a doua zi, cu aparatul 1<
fotografiat. Era aranjat ca şi cum s-ar fi preg tit pentru film ri: rimei din lui
ruj roşu, p r coafat – era Marilyn întreag . I-am spus: „Uau! ţe frumoas eşi i'
Mi-a r spuns: „Am f cut toate astea pentru tine, Matty, aşa c hai s facem pe
a vrei?” Asta am f cut. Am f cut câteva fotografii cu ea, apoi Pat ne-a f cut o
p</. Împreun . Dup aceea, Marilyn m-a s rutat pe frunte şi a zis: „întoarce-te
pi-n vreo 20 de ani şi vom fi prieteni şi mai buni, bine?” Apoi mi-a f cut cu ochi
a şi s-a întors în cas . Mi-am spus atunci: „Of, Doamne, m-am
îndr gostit/Marilyn Monroe”. Mi-am dat seama atunci c majoritatea oamenilor
nu aven parte de astfel de experien e.”
Marilyn şi Bobby
La începutul anilor '60, una dintre cele mai mari probleme pe care le a e.
Pat Kennedy Lawford era reputa ia ei şi a lui Peter. Peter şi prietenii s i din
Pack folosiser atât de des casa ei drept ad post pentru aventurile lor cu
femeik încât s-a g sit unul mai deştept care s-o porecleasc „High Anus Port”1.
Jeanu Martin, prieten bun cu Pat, a spus: „ţhiar nu ştiu ce era în mintea lui
Pena ţum a putut s -i pun pe el şi pe Pat în aceast pozi ie? Asta a fost
întotdeanu un mister pentru mine. Nu era un b rbat neglijent, îns s -i fac
una ca a i so iei sale.” Când a auzit porecla, Pat s-a sim it jenat . Nu prea avea
ce s fa
1 „Promontoriul Sexului” (n.tr.) a ele ei, Jack, era preşedintele SUA, iar
dac el dorea s se întâlneasc acolo femei, când venea în oraş, ea nu putea s
fac altceva decât s -i permit asta. Ineân eles, Pat ştia despre ce e vorba„,
spune George Jacobs. „Se resemnase, ns ] cu siguran ura faptul c JFK
folosea casa ei drept bordel.”1
Sigurul lucru pe care Pat putea s d fac , ca s p streze onoarea casei,
era dea din când în când o petrecere elegant , de obicei cu ocazia vizitelor lui
bby şi Ethel. Nu-şi aminteşte nimeni de vreo petrecere dat în onoarea lui JFK
Jackie, din cauz c atunci când JFK venea pe ţoasta de Vest, prefera s vin
ngur; prezen a ei, de obicei, îl stânjenea. Ultima întrunire a clanului Kennedy
ganizat de Pat avea s aib loc pe 1 februarie 1962. Din nou, Pat avea s fie
zd pentru Ţobby şi Ethel, care se aflau la Los Angeles pentru prima etap ntr-
un tur al bun voin ei, prin 14 state.
Evenimentele care au avut loc înainte de aceast petrecere dovedesc
motile care au determinat apari ia zvonurilor despre Marilyn şi Bobby. Înainte
de east sear , Marilyn, care întotdeauna era ea îns şi un subiect interesant,
şi-a trecut cel pu in dou s pt mâni sunându-i, printre al ii, pe Danny
Greenson ul doctorului), Jeanne Martin şi Henry Weinstein (produc torul
filmului mething's Got to Give), ca s le spun minunata veste: „Am o întâlnire
cu bby Kennedy”.
Henry Weinstein îşi aminteşte: „Marilyn m sun într-o zi şi îmi spune c
are întâlnire foarte important cu un om foarte important. Şi c voia s -i spun
ce cruri poate s aduc în discu ie în fa a lui şi ce întreb ri s -i pun ca s -1
presioneze. I-am spus: „Ţine, dar cine este b rbatul? Trebuie s ştiu, ca s m
dese la subiecte pentru tine„. Ea mi-a r spuns: „E vorba de Bobby Kennedy”.
Înm rmurit. „Vorbeşti serios?”, am întrebat-o. „Da”, a zis ea, „am o
întâlnire Bobby Kennedy”. Aşa c i-am zis: „Ţine; gândeşte-te c ne afl m în
mijlocul 'sc rii pentru drepturile civile, aşa c po i s -1 întrebi ce m suri ia ca
s calmeze oi ele, ce p rere are despre Martin Luther King şi alte lucruri
asem n toare.”„ în anii care au urmat, sursele care au sus inut c Marilyn le-a
spus c „se îlnea„ cu Ţobby Kennedy nu min eau. Se pare c ea min ea. În
acest caz, în d sigur nu era vorba de o întâlnire. Era vorba despre o cin în casa
lui Pat, ea era pe lista de invita i. Cu toate astea, oamenii din jurul ei au în eles
c e vorba despre o „întâlnire„ şi au dat mai departe aceast informa ie, c tre
orteri, mul i ani mai târziu. Fiecare dintre cei intervieva i au spus aceeaşi este:
şi-a notat toate întreb rile pe un şerve el, ca s nu le uite. Erau întreb ri pre
drepturile civile, despre sprijinul american acordat regimului Diem din tnam şi
despre HUAC. Marilyn şi-a f cut o apari ie str lucitoare acas la Pat. I mai
târziu, Joan Braden, care fusese şi ea la petrecere, îşi amintea: „Bobby întors,
m-am întors şi eu şi am v zut-o: blond , superb , cu buzele roşii şi br cat
într-o rochie din dantel neagr care abia îi ascundea sânii perfec i se potrivea
de minune pe fiecare rotunjime a corpului ei, într-un fel
1 Jacobs spune c şeful s u, Frank Sinatra, nu a dat niciodat frâu liber
distrac iei în casa lui Pat, „deoarece o respecta prea mult. Mai mult decât
propriul ei frate.” nemaiîntâlnit.„ Joan i-a şoptit lui Bobby la ureche: „Bobby, ea
este Man Monroe, piesa original „. Apoi Pat a venit lâng el şi i-a zis: „Bobby, aş
vre; i-o prezint pe Marilyn”.
Dac Ţobby era interesat doar într-o oarecare m sur s o cunoasc
vedeta de cinema, so ia lui, Ethel, a fost mult mai impresionat . Spre deosei de
mul i dintre membrii familiei Kennedy, Ethel era o femeie cu picioarele p mânt
şi modest . Îi pl cea s se simt bine, s joace fotbal cu b rba ii familia ei şi
era considerat cam b ie oas . De asemenea, era sufle petrecerilor, ca şi
cumnata ei, Pat. Dorise s se c lug reasc , înainte s -1 cuno, pe Ţobby, îns
s-a c s torit cu el şi i-a f cut 11 copii. Membrii familiei o apret în ciuda
faptului c ea şi Jackie se certau destul de des.
Ethel, care spunea întotdeauna ce avea pe suflet, era devotat fam
Kennedy şi a fost cel mai important sus in tor al lui Ţobby în ambi iile i>
politice. În timp ce celelalte femei care se c s toriser cu un Kennedy – Jni i> şi
Joan – s-au str duit s fac parte din cariera so ilor lor, Ethel iubea poli' şi
spera s devin într-o zi Prima Doamn a SUA.
Ethel dorise s o cunoasc pe Marilyn de când hot râse, cu un an înai;
c Marilyn trebuia s joace rolul ei în filmul inspirat de cartea lui Ţobby Inan:
din untru – un volum despre cercet rile sale în leg tur cu activit ile ile; ale
lui Jimmy Hoffa şi ale sindicatului s u. În 1962, la studiourile 2 ni ţentury-
Fox, Budd Schulberg lucra la scenariul acestui film; tot el scris. Scenariul
filmului Pe rm. Scenariul nu a fost terminat, îns r mâne la fei li interesant
faptul c Ethel a ales-o pe Marilyn s joace în filmul ei. La pnau vedere,
alegerea pare ciudat . ţele dou femei nu sem nau deloc. Marilyn A. I o
pisicu senzual , în timp ce Ethel era o femeie cu picioarele pe p mânt şi M|
matern. ţu toate acestea, Ethel v zuse multe dintre filmele lui Marilyn a <;
interesa mai degrab pentru c o considera o actri foarte bun , la fel ca mul i
al ii, decât pentru c ar ta bine. „ţred c este subevaluat ”, i-a spus Ethel Im
Joan Ţraden, o prieten a clanului Kennedy. „ţred c a f cut câteva filme foai
K bune şi ar fi o onoare pentru mine s joace rolul meu în film.” Sentimentele
dc apreciere ale lui Ethel pentru Marilyn nu au rezistat prea mult, dup ce a fa
< ui cunoştin cu ea şi a v zut-o în compania lui Bobby.
Joan Braden îşi aminteşte: „Ţobby a ajuns s stea la mas chiar lânail
Marilyn, al turi de mine, Kim Novak şi Angie Dickinson. Nu-mi amintesc cm”
erau b rba ii dintre noi. Îmi amintesc doar femeile şi rochiile, care l sau sa ||
se vad sânii.„ Ţraden continu , vorbind despre Marilyn şi Bobby: „S-au pla< ui
imediat, îns nu este surprinz tor, dat fiind c erau amândoi carismatiei >i
inteligen i. Lui Ţobby îi pl cea s vorbeasc cu femei frumoase şi inteligonn-iar
Marilyn se ridica la în l imea cerin elor. De asemenea, era curioas , dar îi u i <
manier copil reasc , pe care el cred c a considerat-o învior toare. I-a piu. N
de ea, i s-a p rut încânt toare, iar to i cei prezen i la petrecere erau subju a de
ea şi oarecum ului i de prestan a ei.”
MARILYN MONROE f t
Dup cin , Marilyn a scos şerve elul cu întreb ri şi a început s
vorbeasc Ţobby. ţu toate astea, nu avea nevoie de ciorn . Ştia cum s poarte
o nversa ie intelectual cu cineva de talia lui Bobby Kennedy. Curând, cei doi j
au retras în bar ca s discute despre J. Edgar Hoover. Marilyn i-a spus c ,
dup rerea ei, Hoover îşi pierduse controlul: „S spionezi pe cutare şi pe cutare.
spioneaz şi pe mine, iar eu ce-am f cut?”, l-a întrebat ea, dup cum vesteşte
Jeanne Martin, care se afla şi ea la petrecere şi a auzit conversa ia. „Eu fac
doar filme şi cump r turi şi cu toate astea şi-a pus b t uşii s m reasc !”
Marilyn sim ea de mult vreme c e urm rit . La un moment dat, sunat-o pe
pseudo-managerul ei, Lucille ţarrol, s -i spun c cineva privea „care mişcare
din dormitorul ei, deşi nu exista o scar care s ajung pân la ajul trei. Acelaşi
lucru s-a mai întâmplat şi în alte da i. De fapt, mai e ceva de ugat: doar din
cauz c eşti paranoic nu înseamn c nu te urm reşte eva. Faptul c Marilyn
chiar era urm rit de „b t uşii„ lui Hoover i-a alimentat ranoia. Bobby i-a spus
c el şi fratele lui, Jack, erau de aceeaşi p rere cu ea privin a lui Hoover (şi era
şi cazul, pentru c Hoover pusese agen i şi pe ele lor!), dar deocamdat nu
puteau s ia nici o m sur . Exist multe relat ri diferite despre prima întâlnire
a lui Marilyn cu Ţobby, ergând înapoi, pân în 1960. ţu toate acestea, pornind
de la informa iile 'unate pentru aceast carte, se poate spune c s-au cunoscut
la 1 februarie 62. Imediat dup aceea, la 2 februarie, Marilyn i-a scris o
scrisoare lui Isadore! Ller, tat l lui Arthur. A început cu „Drag tat „ şi i-a scris
despre întâlnirea cu nnedy: „Pare matur şi deştept, în ciuda celor 36 de ani; ce
mi-a pl cut cel mai uit la el, în afar de programul pentru drepturile civile, este
c are un sim al orului extraordinar„. I-a scris şi lui Bobby, fiul lui Arthur, de
care se sim ea ropiat : „ţând a fost întrebat pe cine vrea s cunoasc , a zis c
vrea s m noasc pe mine. Aşa c am fost la cin şi am stat lâng el; şi
danseaz destul bine„. Datorit cuvintelor lui Marilyn („dorea s m cunoasc
pe mine„), ştim r c cei doi nu se cunoşteau dinainte. I-a scris c -1 întrebase pe
Bobby despre şcarea pentru drepturile civile şi c fusese impresionat de
r spunsurile lui. Oi a spus c Ţobby îi promisese c -i va trimite o scrisoare în
care va rezuma versa ia lor. I-a promis c -i va trimite lui Miller o copie, „pentru
c au fost teva lucruri foarte interesante şi pentru c i-am pus nişte întreb ri la
care eretul american vrea r spunsuri şi doreşte s se fac ceva„. „Dup aceea
am început s dans m şi îmi amintesc c Marilyn l-a înv at pe bby s danseze
twist„, îşi aminteşte Joan Braden. „Cei doi râdeau şi se sim eau rte bine
împreun . Din punctul de vedere al lui Ethel, cred c Ţobby a întrecut sura.
M întrebam cum putea Ţobby s flirteze atât de deschis cu o alt eie, ştiind c
Ethel îi priveşte, şi m îngrijorasem şi pentru sentimentele lui el. Oamenii au
considerat întotdeauna c Ethel Kennedy poate s aib grij ea îns şi mai mult
decât oricare dintre femeile Kennedy. Îns am crezut otdeauna c sub aceast
aparen de bravad a lui Ethel se afla o femeie foarte sibil şi, de multe ori,
foarte r nit în orgoliul ei.”
S-a povestit, de-a lungul anilor, de nenum rate ori, c Marilyn Monroe
îmb tat atât de r u în noaptea aceea, încât nu s-a putut duce singur acas . I
urmare, se pare c Ţobby şi consilierul s u de pres Ed Guthman au condie
Guthman a afirmat c acest lucru este adev rat. Poate c au condus-o în a
noapte, în ciuda faptului c nu s-a dovedit niciodat acest lucru, îns în n l clar
nu au condus-o în noaptea cu petrecerea. Noile cercet ri sus in faptu! Marilyn
nu a condus singur maşina c tre casa Lawford. La ora 20:00 al condus de un
automobil apar inând Carey Cadillac Renting Compam; California, de la
apartamentul ei din Doheny Drive la casa familiei Lawfon stat la petrecere pân
la 3 diminea a, apoi a fost condus acas . Dovada i chitan a emis de ţarey
Cadillac Renting Company.
Edward Ţarnes, care ast zi are o firm proprie care închiriaz vale i, er; i
acea sear angajat în parcarea casei Lawford. El spune c , în timp ce Mara a îşi
aştepta şoferul, a fost un pic de agita ie la intrarea în casa familiei Lawf< >
„Unul dintre ceilal i vale i înc lcase o regul de baz şi o întrebase pe dra Mon
dac putea s -i fac o fotografie”, spune Ţarnes. „Ea a încuviin at şi în ure:
toarea secund un agent de la Serviciile Secrete a ap rut ca din p mânt: a
înşf cat aparatul foto. Toat lumea era înm rmurit . Şi Marilyn fusese luat |
surprindere şi a zis: „Stai aşa! Cine dracu eşti tu?„ El a r spuns: „Sunt de a
Serviciile Secrete, doamn „. În acel moment, un consilier al familiei Kennel.
— Ed Guthman, cum aveam s aflu mai târziu – a zis: „Avem agen i aici,
Marih n E în regul „. Iar Marilyn a r spuns „Nu, nu e în regul s furi aparatul
fote al cuiva„. Apoi s-a întors c tre agent şi i-a zis: „D -i înapoi aparatul foto în
clip. I asta„. Iar el s-a conformat! Apoi Marilyn a stat la poz . Toat lumea
asista Li scen cu gura c scat , era un moment special. N-o s -1 uit niciodat .
Mi-am zi Hristoase, nu pot s cred c Marilyn Monroe tocmai s-a luat la har
cu un agent al Serviciilor Secrete. Şi a câştigat!”
Henry Weinstein îşi aminteşte: „A doua zi, am întrebat-o cum a decurs
îni. D nirea cu Bobby Kennedy, iar ea mi-a r spuns c a fost grozav şi c „ghici
ce? Mai am înc o întâlnire cu el„. Mi s-a p rut minunat. Au trecut vreo dou
zile în cue n-am mai auzit nici o veste de la ea. Am sunat-o şi am întrebat-o: „Ia
zi? ţian merg treburile cu Ţobby Kennedy?„ Mi-a r spuns: „Ei bine. Hai s
zicem a a nu mai am nevoie de întreb ri de la tine.„„
JFK: „în sfârşit, ai ajuns!”
La sfârşitul lunii februarie 1962, Peter Lawford a invitat-o pe Marilyn la n
cin la New York, în onoarea preşedintelui John F. Kennedy. Kennedy iuh a
cultura de la Hollywood şi era fascinat de vedete, în special de actri ele frun i
>a< sau, mai exact, în special de acri ele frumoase blonde; totuşi, niciodat nu
a e a afar din patul lui o brunet sau o roşcat . Deşi Marilyn îl întâlnise pe
Kenne I, în anii '50, când era senator, nu avusese ocazia s vorbeasc mai pe
îndelete i
I. Dup ce îl cunoscuse pe Ţobby, era foarte dornic s -1 cunoasc şi pe
fratele li, Jack. Nu avea nici o proiec ie romantic în privin a lui JFK. Cel pu in,
nu înc .
Petrecerea avea s aib loc în casa lui Fifi Fell, v duva unui industriaş
bogat, lilt Ebbins, partenerul lui Peter Lawford la compania de produc ie, îşi
minteşte: „Dave Powers [un consilier preziden ial] şi cu mine trebuia s-o înso im
pe larilyn la petrecere. ţina avea loc la ora 20:00. Noi am ajuns acas la ea la
9:30. Bineîn eles, nu era gata nici pe departe. Servitoarea ei a ieşit din dormitor
ne-a spus c nu e în stare s îşi aleag toaleta. Mai era prezent şi stilistul ei
Kenneth Ţattelle], care o piept na şi f cea glume. Dup un timp, Dave a zis: N-
am de gând s stau aici, când aş putea s fiu cu preşedintele”. Aşa c a dus
laşina înapoi la petrecere şi a trimis o limuzin s ne ia. Limuzina a ajuns la
20:15 şi ea tot nu era gata. În acel moment, Peter a sunat m-a întrebat: „ţe
dracu se întâmpl acolo? Nu-şi d seama c -1 pune pe reşedin e s-o aştepte?”
Când am auzit asta, s-a produs un declic în mintea mea mi-am zis „hm, m
întreb dac nu tocmai asta este ideea”.
La ora 20:30, Marilyn tot nu era gata, îns stilistul ei ieşise din dormitor
f r ici o tres rire, ca şi cum n-ar fi avut nici o grij pe lumea asta. Înainte s -şi
ia
I revedere foarte gra ios, i-a spus lui Milt: „A meritat s aştep i. Crede-
m . Arat mtastic.
La ora 20:45, Peter l-a sunat din nou pe Milt. Peter era foarte nervos, iar
Dave Dwers înjura în fundal; Peter a urlat în telefon: „Mişca i-v fundul aici, fir-
ar dracului! Preşedintele o vrea aici, acum”. Milt i-a r spuns: „încerc, încerc”.
Peter urlat: „încearc mai tare”, apoi i-a trântit telefonul în nas.
La ora 21:00, telefonul a sunat din nou; a r spuns servitoarea şi i-a spus
lui lit c era Peter. Milt i-a zis s -i spun lui Peter c au plecat deja. Exasperat,
dat buzna în dormitorul lui Marilyn. Ea era acolo, cu spatele la el, la m su a &
toalet , privindu-se fix în oglind şi aranjându-şi semnul de frumuse e (o unit
de pe obrazul drept) cu un dermatograf. „Marilyn! Dumnezeule Otputernic!” a
zis Milt. „Nu- i dai seama c -1 pui pe preşedinte s te aştepte?” a ridicat s -1
priveasc . Era complet goal , purta doar o pereche de pantofi îgri cu toc. „Oh,
Milt, calmeaz -te”, a spus ea pe un ton firesc. „Of, Doamne! Ut -m s m
îmbrac cu rochia asta”. Dup ce-a luat o gur de sherry, a ridicat 6 pe pat o
rochie cu m rgele şi paiete şi a îmbr cat-o pe cap. A trecut-o rapid este sâni,
spre şolduri.
În urm toarele 10 minute, Milt Ebbins a ajutat-o pe Marilyn s se
îmbrace
II „cea mai strâmt rochie pe care-am v zut-o în via a mea pe o femeie.
Nu
Uteam s-o trec peste şoldurile ei. Desigur, caracteristic pentru Marilyn,
nu purta injerie intim . Aşa c iat -m în genunchi, în fa a ei, cu nasul la
câ iva centiletri de zonele intime, tr gând de rochie cu toat for a, ca s treac
de fundul mare. Iar ea spunea: „trage, trage de rochie. Po i s-o faci. Po i s-o
faci.”„ în final, cu un ultim efort, am reuşit s trec rochia peste şoldurile lui
Marilyn, >re glezne. „A, e perfect!„, a triumfat ea. „Ştiam c po i s-o faci, Milt„.
Apoi şi-a pus o peruc roşie şi ochelari de soare şi. S-a aşezat din nou la
m su a i toalet , unde a început s se studieze din nou. „Pân la urm , am
luat-o de bi şi i-am zis „Gata! Plec m!”„ „Ne-am urcat în limuzin şi am ajuns
pe Park Avenue. Când ne-am dat j din maşin , locul era împânzit de fotografi
care aşteptau s vad cine et, invita ii preşedintelui. Nimeni nu a recunoscut-o
pe Marilyn. Am urcat la etai unde se afla el, iar doi agen i de la Serviciile
Secrete ne-au întâmpinat la ieşii' din ascensor. Ne-au condus la apartament.”
în fa a uşii închise, Marilyn şi-a scos peruca şi i-a dat-o unuia dintre agen
Dup ce şi-a scuturat podoaba blond , şi-a scos ochelarii şi i-a dat celuilalt
agei
A tras aer în piept, şi-a aranjat rochia şi a întrebat „în regul , intr m?” Ui
dintre agen i a deschis uşa şi Marilyn a intrat în apartament, urmat de M
Ebbins.
„ţând a ap rut, parc s-au desp r it apele M rii Roşii”, îşi aminteşte
Ebbii „în camer se aflau vreo 25 de oameni, iar mul imea s-a împ r it în dou .
M sur ce ea înainta în camer .”
Actri a Ariene Dahl, c s torit cu Fernando Lamas şi mama actorului
Loren Lamas, se afla şi ea la petrecere. „Marilyn şi-a f cut apari ia cu agentul ei
şi to> s-a oprit, toat lumea a înm rmurit. N-am s uit niciodat . Era fantastic,
nu ir v zusem pe nimeni, pân atunci, care s fac aşa ceva. Preşedintele s-a
înt< şi a privit-o şi a fost limpede c s-a sim it atras de ea. „în sfârşit, ai ajuns!„
zis el cu un zâmbet larg, îndreptându-se spre ea. „Sunt aici câ iva oameni ca a
sunt ner bd tori s te cunoasc „. Apoi toat lumea s-a n pustit asupra ei.
Dore.: i s stea lâng ea, s -i simt parfumul, s respire acelaşi aer cu ea.”
JFK a luat-o pe Marilyn de bra , iar ea a mers cu el, dar nu înainte ca ea.
Se întoarc spre Milt Ebbins, s -i zâmbeasc crispat şi s -i fac cu ochiul. Jl I
a fost vr jit pe loc de prezen a lui Marilyn, în acea noapte, la New York; ac<,
lucru nu este deloc surprinz tor. Înainte s plece, a rugat-o s -i dea num rul >
l< telefon. Desigur, ea s-a conformat. A sunat-o chiar a doua zi, s -i fac o pin
punere. I-a explicat c pe 24 martie va fi în Palm Springs. Urma s stea I.
Prietenul lui şi, din câte în elesese, şi al ei – Frank Sinatra. Oare nu dorea s
vin. Şi ea acolo? Şi, desigur, a mai ad ugat, parc întâmpl tor: „Jackie nu o s
vin.:
Juc tori r u-fama i
Oare nu era într-adev r remarcabil faptul c Marilyn Monroe îşi f cu <
planuri pentru o c l torie romantic în compania preşedintelui SUA? De soarta
a hot rât ca întâlnirea lor s aib loc în mijlocul unei melodrame can implica
pe fra ii Kennedy, pe Frank Sinatra şi pe Peter Lawford, so ul lui 1'. U prietena
lui Marilyn?
To i cei care-1 cunoşteau pe Bobby Kennedy ştiau despre el un lucru: <
hot rât s desfiin eze crima organizat . În plus, aşa cum îi m rturisise n emult
lui Marilyn, era convins c J. Edgar Hoover era implicat în anumite ctivit i
ilegale şi c folosea informatorii mafiei ca s -şi alimenteze dosarele buzive
despre familia Kennedy. Bobby Kennedy, cel mai cert re şi mai schim-l tor
dintre fra i, şi-a petrecut mare parte a anilor 1960 şi 1961 verificând aceste
iste. Ironia era c aproape toat lumea ştia c tat l lui, Joseph, avea tot felul e
conexiuni cu crima organizat ; era clar c un b rbat atât de priceput şi
inteligent ca Bobby ştia despre conexiunile tat lui s u. ţu toate acestea, în
februarie 1962, cercet rile sale despre crima organizat se încheiaser , iar
epartamentul de Justi ie întocmise deja un raport cu privire la ele. Pe scurt,
aportul ar ta c Sinatra avea leg turi atât de puternice cu mafia, încât îşi
onducea propriul sindicat.
Lucrurile s-au înr ut it şi mai mult în cazul lui Sinatra, la 27 februarie
1962,: înd agen ii FBI i-au raportat lui J. Edgar Hoover c Judith ţampbell
Exner avea la ii intime cu preşedintele Kennedy. Exner era una dintre
numeroasele amante le celebrului mafiot Sam Giancana. N-a durat mult pân
când Hoover şi-a dat ama c Sinatra le-a f cut cunoştin tuturor acestor
juc tori r u-fama i. În arşit, FBI o nimerise!
Dup cum i-a spus JFK lui Marilyn, trebuia s stea la Frank Sinatra, la
casa i din Palm Springs. Sinatra îl adora pe JFK (c ruia îi spunea TP – The
President) fel de tare ca pe oricare alt mafiot pe care îl cunoştea. Sinatra a
ordonat s : construiasc noi c su e, de o frumuse e remarcabil , special
pentru vizita lui fK. De asemenea, a expus fotografii cu familia Kennedy peste
tot în casa incipal ; chiar a montat în dormitorul preşedintelui o plac din aur
pe care scrip ionase: „John F. Kennedy a dormit aici”. A instalat linii telefonice
noi întru Serviciile Secrete şi a construit un eliport. Cu toate astea, Sinatra a
avut parte de o surpriz foarte nepl cut . Ţobby spus fratelui s u Jack c , din
cauza leg turilor lui Frank cu mafia, era exclus > preşedintele SUA s
înnopteze în casa lui. JFK s-a conformat. Desigur, acest gument f arnic era
culmea ipocriziei, din moment ce unul dintre motivele întru care Bobby şi JFK
fuseser de acord s -1 ostracizeze pe Sinatra era ietenia acestuia cu Sam
Giancana şi amanta lui, Judith Exner, o femeie cu care! K avea rela ii intime!
„Preşedintelui Kennedy îi pl cea s tr iasc la limit şi i-şi asume riscuri”, a
remarcat Lawrence Newman, un agent al Serviciilor îcrete ieşit la pensie, „şi
cred c el tr ia la limita unor probleme întunecate şi îriculoase”
Bietul Peter Lawford a fost cel pe care Bobby l-a ales ca s -i dea vestea lui
natra. Peter n-a avut nici o şans , mai ales dup ce i-a spus lui Frank c JFK i
înnopta în Palm Springs. Dup cum era de aşteptat, Sinatra i-a închis telefonul
nas, apoi l-a sc pat pe jos. Privind fix spre deşertul fierbinee, Sinatra i-a spus
lletului s u, George Jacobs: „Ai idee unde o s înnopteze? La casa lui Ţing
rosby, acolo! Iar el este republican!” Dup acest moment, Frank l-a concediat
pe Peter din dou produc ii realizate de Rat Pack, Robin and the 7 Hoods (R< şi
cele şapte glugi) şi 4 for Texas (4 pentru Texas). Din punctul lui de vedere, P
Lawford nu mai exista.
Pat Kennedy Lawford a fost furioas din cauza întors turii pe care o lua >
evenimentele. Oricum, în ultimul timp, Frank nu se aflase pe lista ei de persoi
preferate. Şi totuşi, lucrurile nu st tuser întotdeauna aşa. De fapt, datorita
Pat, Sinatra şi Peter Lawford se împ caser în anii '50 dup o ceart provoc i de
fosta so ie a lui Sinatra, Ava Gardner. ţearta aceea a fost prima dat c. Sinatra
l-a şutuit pe Lawford şi nu a mai vorbit cu el vreo doi ani. Îns ap>, întâlnit-o
pe Pat, la o petrecere dat de Gary ţooper la casa lui din Holmby 11 ţhiar dac
era îns rcinat , ea şi Frank au flirtat un pic. Apoi, se pare, Sin; şi-a dat seama
c fostul lui prieten, Lawford, era c s torit cu una dintre fei unei familii care
putea s devin una dintre cele mai puternice din lume. Sin. I îşi dorise
dintotdeauna s intre în politic şi a început s spere c fani i Kennedy l-ar fi
putut ajuta în aceast privin . Şi, voilâ! El şi Peter Lawford c 11 din nou cei
mai buni prieteni. Dup ce Pat a n scut, ea şi Peter au botezat-< feti Victoria
Francis, dup Francis Sinatra. Pat chiar a pus bani la b taie ce i liciteze
scenariul pentru filmul Ocean's 11, gândindu-se c în film vor juca Pi r şi
Frank. Dar ghici i cine a jucat pân la urm în film? Frank. ţu Dean, Sani; şi.
Peter. „îns dup tot ce i-a f cut Sinatra lui Peter în episodul JFK, Pa >
terminase cu el pentru totdeauna”, a concluzionat prietena ei, Pat Brennai:
Weekendul lui Marilyn cu preşedintele
La 24 martie 1962, într-o sâmb t diminea a, Marilyn s-a preg tit penmi
întâlnirea ei cu destinul preziden ial.
Din cauz c , în acea diminea , la ea acas nu avea ap , Marilyn a
trebuii s dea o fug pân la casa dr Greenson ca s se spele pe cap. Apoi s-a
întors Li ea acas şi s-a îmbr cat. Între timp, Peter Lawford f cea ture în
camera ei dc A. Aşteptând s fie gata, ca s o poat duce în deşert. Faptul c
Peter înc ”se mai implica în aceast afacere este un indiciu asupra faptului c
era fascinat dc povestea Kennedy-Sinatra-Monroe şi nu dorea s fie l sat pe
dinafar . În sfârşii. Marilyn a ap rut din baie, purtând o peruc neagr peste
p rul proasp t sp lat şi aranjat. Lawford şi Monroe s-au îmbarcat apoi în
c l toria de dou ore c i u-Palm Springs.
ţa s ne d m seama ce sentimente avea Marilyn pentru aceast întâlnire
i u preşedintele, trebuie s în elegem ce fel de femeie devenise şi cu ce anume c
obişnuise în via a ei. Fusese c utat mul i ani şi fusese un exponent al
sexualit. U n înc de la jum tatea anilor '50. Se obişnuise s se afle în centrul
aten iei şi a fie sufletul petrecerii de fiecare dat când participa la un
eveniment. De f; i| nici m car nu se putea numi petrecere pân când nu
ap rea ea. De asemene se obişnuise s se afle în preajma b rba ilor boga i şi
puternici, cum erau J>
MARILYN MONROE, l iMaggio şi Arthur Miller, şi cu faptul c ei se
îndr gosteau de ea. Aşadar, deşi m putea s ne gândim c era fascinat de
ideea de ad întâlni pe preşedintele UA în timp ce so ia lui, Prima Doamn , nu
era prezent . Acest lucru nu era ltocmai adev rat. Pentru ea, aceast întâlnire
era. Interesant , numai o alt i în via a frenetic a unei actri e frenetice.
Atitudinea lui Marilyn a fost sus inut e dou surse credibile.
Diane Stevens, angajat în biroul lui John Springer, îşi aminteşte: „I-am
dat n telefon, la 22 martie, ca s o întreb ceva despre filmul Something's Got to
Give am zis: „ţe faci în weekend?„ Mi-a r spuns foarte calm : „M duc la Palm
prings ca s petrec un weekend cu Frank Sinatra şi Jack Kennedy„ [se pare c
larilyn înc nu aflase c se schimbase gazda pretrecerii. J Avea un ton atât de
bişnuit, încât mi s-a p rut un pic ciudat. I-am zis: „Marilyn, asta chiar e ceva„,
ir ea mi-a spus: „Serios? ţhiar este?„ „P i da!„ Iar reac ia ei a fost: „Ei bine, tii,
eu şi Bobby ne-am întâlnit de câteva ori„ – ceea ce era o noutate petnru line –
„iar pe Jack l-am cunoscut de curând la New York. E un tip de treab , şa c o
s m duc s v d ce se întâmpl „. Am închis, gândindu-m ce via iteresant
are Marilyn!”
Philip Watson, fostul preceptor din Los Angeles, a cunoscut-o pe Marilyn
în mpul weekendului cu Kennedy în Palm Springs, iar el spune c p rea destul
e calm şi neatent şi purta „un fel de rochie”. În continuare, îşi aminteşte c
Sra o gr mad de lume lâng piscin , iar unii tot intrau şi ieşeau din casa în il
spaniol. Marilyn şi preşedintele erau şi ei acolo şi în mod clar erau împreun , ni
era limpede c se sim eau bine„. Philip adaug : „Bineîn eles, Marilyn b use
estul de mult. Aerul intim dintre ei era evident pentru toat lumea şi era clar i-
şi vor petrece noaptea împreun „. În timp ce Marilyn se afla cu JFK în Palm
jrings, iar Jackie era în India, Marilyn i-a telefonat prietenului ei, Ralph oberts.
Cei trei au avut o conversa ie care indic faptul c ea şi preşedintele e nu
în elegeau cât de deranjant putea s fie aflarea veştii întâlnirii lor pentru
gr mad de lume, fie nu le p sa. Marilyn i-a spus lui Roberts c era cu un)
rieten” care avea anumite probleme cu spatele. Cei doi, ea şi Roberts, discu-
iser şi înainte despre anumite grupe de muşchi şi ea credea c acestea erau
onele care-1 sup rau pe prietenul ei. De asemenea, dorea s -1 întrebe despre
luşchiul tibiei, despre care citise în cartea lui Mabel Ellsworth Todd, Corpul
care indeşte. Voia ca Roberts s vorbeasc cu el. Roberts a încuviin at. În clipa
rm toare, vorbea cu un b rbat care sem na la voce cu preşedintele. Au schim-
at câteva vorbe, iar Roberts a închis, gândindu-se c prietena lui cocea iar ceva.
Lai târziu, Marilyn i-a spus lui Roberts c fusese vorba despre Kennedy şi c
acesta apreciat diagnosticul rapid pe care Roberts i l-a pus în ceea ce priveşte
problema li cu spatele. Marilyn şi-a petrecut dou nop i cu preşedintele
Kennedy. Nu se tie dac au avut rela ii intime în vreuna dintre aceste nop i, cu
atât mai pu in 1 amândou . Putem s presupunem c au avut rela ii intime,
totuşi, dar doar entru c JFK era obişnuit s aib reia ii intime cu multe femei
frumoase, iar larilyn se afla, f r îndoial , pe primul loc în lista celor mai dorite
femei, mai ales în 1962. De asemenea, şi lui Marilyn i s-a p rut greu s -1
refuze pe pn dinte. Era voinic, puternic şi ar tos. Şi, în plus, era preşedinte.
Într-adev r, fi naivi dac am crede c aceşti doi oameni pasionali nu s-au
aruncat în vâri < pasiunii. Problema se pune mai degrab dac s-a întâmplat în
ambele nop i. Î i dup cum se va vedea, aceast întâlnire avea s fie prima şi
ultima întâlnii > lui Marilyn cu Jack Kennedy. „ţhiar era sfârşitul”, îşi amintea
Ralph Roberts m ani mai târziu. „Mi-a spus foarte clar c au fost împreun
doar în acel week şi c a fost singurul weekend. Abia dup mul i ani am
început s aud zvoi care infirmau spusele lui Marilyn, dar nu le-am crezut,
pentru c Marilyn a 1 i foarte exact când mi-a spus ce s-a întâmplat.” într-
adev r, conform lui Rol> şi unui num r de surse credibile, printre care şi
agen ii de la Serviciile Seci a c ror sarcin era s -1 urm reasc pe preşedinte,
acel weekend a fost singi.1 petrecut împreun de vedeta de cinema şi de
preşedintele SUA. Unul dii, < agen i, sub protec ia anonimatului, a spus
urm toarele: „Haide i s zicem, > dac ar fi fost vorba de o aventur , am fi aflat
despre asta. Nu a fost nk aventur . Îmi pare r u. Pur şi simplu, nu a fost. A
fost un weekend, atâta i> Alt agent completeaz : „în acea perioad [1962], ştiam
to i despre week l Abia dup ce ea [Monroe] şi preşedintele au murit, oamenii
au începui a r spândeasc zvonuri despre o aventur . ţrede i-m , nimeni nu
vorbea des i< o aventur în 1962. ţe ştiam era c JFK şi Marilyn au între inut
rela ii inti ' în casa lui Ţing ţrosby, asta fusese tot. Nu consideram c era ceva
nemaiîntâli n Avea rela ii intime cu multe femei. Privind în urm , pot s spun
c Marih u i fost una dintre nenum ratele femei cu care JFK a avut de-a face şi
nu era cinai aşa de deosebit . Dac s-au întâmplat mai multe între ei, [Kennedy
şi Moni„ au reuşit cumva s ne ascund asta, îns nu cred c po i s ascunzi
aşa ceva Ic Serviciile Secrete”.
Într-adev r, contrazicând decenii întregi de specula ii despre o rela ie îiiiK
lungat cu el, Marilyn nu a avut parte decât de una sau dou nop i cu JFK în
care probabil au între inut rela ii intime. Desigur, este posibil s fi fost vorba i
Ic mai mult. Orice e posibil. ţu toate acestea, nu exist dovezi credibile cart.
Sprijine ideea c au avut o aventur de lung durat . Orice am mai spune în
plus despre asta ar fi doar fabula iile unei imagina ii bogate.
Something's Got to Give
ţonform contractului încheiat în 1956, Marilyn Monroe mai trebuia s lai
la Fox înc un film, iar ei au dorit s -1 fac în 1962. Este vorba de SomethuGot
to Give, un remake cu buget modest dup So ia mea preferat , filmul cin H,
tr snit, din 1940, cu ţary Grant, Irene Dunne, Randolph Scott şi Gail Pan a
Iân acea vreme, directorii de la Fox intraser în panic ; se apropiau de f limm
din cauza pierderilor înregistrate în produc ia Cleopatra, epopeea care se fii U. I
la Roma. În ciuda faptului c Elizabeth Taylor era pl tit cu un milion de doi u
ntru film, de zece ori mai mult decât Marilyn în Something's Got to Give, filmul
vea s sufere multe întârzieri din cauza bolilor de care suferea protagonista şi
bsen elor de pe platoul de filmare. Studioul nu-şi mai putea permite şi alte
robleme pe platoul filmelor sale. Deja vânduser terenul din jurul studiourilor „
s finan eze filmul Cleopatra şi aveau nevoie urgent de capitalul pe care l-ar
adus un film cu Marilyn Monroe. Din nefericire, o astfel de întreprindere nu ea
cum s fie un lucru uşor. De multe ori, s filmezi cu Marilyn era o corvoad , iar
şi în momentele cele mai bune, din cauza obiceiului ei de a întârzia. Iar acea
perioad era limpede c Marilyn nu se sim ea bine, nici fizic, nici emo ional. S-
au scris c r i şi au ieşit DVD-uri pe tema filmului Something's Got to Give, eci
iat cât de problematic a fost aceast produc ie, înc de la început. La -enariu
au lucrat cinci scenarişti diferi i, printre care însuşi Walter Bernstein, re nu a
fost deloc str lucit, îns . Filmul a dep şit bugetul înc dinainte de ceperea
film rilor. Mai grav, dr Ralph Greenson şi-a b gat nasul şi de aceast at în
via a lui Marilyn, chiar dac nu a f cut-o complet inten ionat. Directorul x,
Peter Levathes, ştia sigur c o vedet precum Marilyn avea s provoace uite
probleme pe platou din cauza st rii ei e s n tate, aşa c l-a numit pe reenson
responsabil cu Marilyn – el trebuia s se asigure c Marilyn venea la 'm ri în
fiecare zi. Se pare c Greenson a avut nevoie doar de o invita ie, astfel, peste
noapte, produc torul David Ţrown a fost înlocuit cu prietenul lui Greenson,
enry Weinstein; acest lucru l-a scos din s rite pe regizorul George ţukor.
Marilyn şi-a ales ce regizor a vrut, pe George Cukor, şi ce protagonist a vrut,
Dean Martin. Jean Louis i-a creat costumele. Machiorul ei personal, Whitey
nyder, era prezent pe platou, dar şi Sydney Guilaroff de la MGM, care i-a creat
coafur nou de un blond platinat. Îns Marilyn nu avea for a s se lupte cu
oblemele care au inut-o departe de platou 16 zile din cele 17 de la începutul
m rilor. Marilyn avea s dea vina pe o gr mad de boli ca s -şi justifice sen a:
sinuzit , insomnie, r ceal , pierderea vocii, extenuare. Studioul a gajat trei
doctori care s fie prezen i pe platou în fiecare zi: un ORL-ist, un ternist şi un
psihiatru. E greu s urm rim DVD-ul cu documentarul Marilyn: Something's
Got to Give, con ine o privire cuprinz toare asupra produc iei acestui film; e şi
mai greu, c ne gândim ce via şi carier ar fi avut Marilyn dac nu ar fi fost
atât de in încrez toare în sine, dac nu ar fi fost doborât de nesiguran e,
rela ii fericite, paranoia şi dezn dejde. Totuşi, în mod remarcabil, Cukor a
reuşit s rprind pe film câteva secven e de excep ie, în care Marilyn era, f r
exagerare, ai frumoas , mai atr g toare, mai Marilyn Monroe ca niciodat .
Cum a reuşit arate atât de bine în film, în ciuda coşmarului permanent din
via a ei, a r mas mister pân în ultima zi a vie ii ei. A sl bit 8 kilograme înainte
de probele ntru machiaj şi costume şi ar ta extraordinar de tân r şi în form
foarte bun . Ineân eles, nu mai lua medicamente, ceea ce ar putea s explice
sc derea în eutate (ca s nu mai pomenim şi de problemele pe care le-a avut pe
platou), lueta sub ire i-a dat mult mai mult încredere în ea. Era juc uş ca o
feti , când poza îmbr cat în costumele create de Jean Louis. P şea cu o
elegan reg sit , era minunat s o priveşti. Fotografiile de la probe au fost prinse
documentarul amintit mai sus. De asemenea, în documentar exist şi scem
filmate de Cukor. Într-adev r, ani de zile s-a crezut c scenele filmate nu
supravie uit, îns , în 1982, într-un depozit plin-ochi al studioului, s-au dese
perit 8 cutii de film brut, uşor decolorate, îns suficient de bine p strate ca fie
utile. Dup aproximativ 40 de ani de când Fox a concediat-o pe Marilyn a
anulat produc ia, studioul a salvat 37 de minute de film şi a introdus o pa> din
ele în documentar, care a rulat ca documentar special de televiziune.
Trebuie s men ion m cât de cooperant a fost Marilyn în zilele când ap
i pe platoul de filmare al acestei produc ii. În mod sigur, a regretat hot rârea de
a-1 numi regizor pe Cukor. Ştia c era un regizor bun şi îi respecta mun< dar
ştia, de asemenea, c el nu o respecta prea mult, aşa c , într-un fel, a i< un act
de mare curaj din partea ei s -1 angajeze. Deoarece fusese de acord numirea
lui ţukor ca regizor al filmului S ne iubim, cu doi ani înain este legitim s ne
întreb m de ce ar fi vrut s repete experien a avut cu „Maic -sa era nebun ,
biata Marilyn era nebun ”, avea s spun ţukor du aceea. Dup ce şi-a dat
seama c o s aib probleme cu el, Marilyn a încet s -1 aduc pe platou pe
scenaristul Nunnally Johnson ca s -1 înlocuiasc , iV nu a avut succes.
Johnson îşi amintea: „Marilyn era nevrozat . ţhiar dac ar fi fost suficii
n de z p ci i încât s m lase s -i iau locul lui George, negreşit s-ar fi întâmpla
ceva şi Marilyn m-ar fi urât la fel de tare şi pe mine. Marilyn continua s i
îndep rteze din ce în ce mai tare de realitate”. Pân la urm , ţukor a oblig, n i
pe Marilyn s repete aceleaşi scene ridicole de nu ştiu câte ori, cum ar fi cea < i
un câine, care dureaz doar câteva secunde. Timpul ei ar fi putut s fie valorii
n H mult mai eficient. Chiar şi în ceea ce priveşte scenele filmate din spate, în
cm dublura ei, Evelyn Moriarty, ar fi putut s fac fa cu brio, ţukor a insistat
>. Marilyn s fie prezent pe platou şi s trag o gr mad de duble. Îns ea nu
M. Pierdut cump tul nici o clip .
În parantez fie spus, studioul 20th ţentury-Fox a reluat produc ia
filmulu în 1963, cu Doris Day şi James Garner în locul lui Marilyn şi Dean
Martin, şi I. Dat un nume nou: Drag , mişc -te mai încolo. Ce e amuzant în
acest film c-n faptul c în scenele în care Marilyn era îmbr cat în cea mai
elegant rochie < l< cocktail, cu o coafur foarte complicat , Doris apare în
jeanşi şi cu p rul st ran' în coad de cal – iat cât de mari erau diferen ele
dintre cele dou actri e.
Fascina ia lui Marilyn pentru preşedinte
Cu siguran , lui Marilyn nu-i st tea mintea la filmul Something's Got to
c chiar dac îşi d dea toat silin a. De când petrecuse acel weekend cu pn <
dintele, în Palm Springs, Marilyn Monroe p rea c avea o singur preocupa
preşedintele John Fitzgerald Kennedy. Conform informa iilor noi puse cap la
cap, e limpede c Marilyn dorea s -1 întâlneasc , din nou, pe preşedinte.
Rupert Allan îşi aminteşte: „Ştiu doar c p rea obsedat de preşedinte. Nu era
foarte clar ce se întâmpla între ei, îns ştiu c nu se întâmpla cine ştie ce. Din
comportamentul ei mi-am dat seama c -şi dorea mai mult.” Un agent din
Serviciile Secrete care a lucrat în timpul administra iei Kennedy adaug : „îl
suna sau, mai bine-zis, încerca s îl sune. Foarte des. Dorea s -1 vad . S-a
exprimat foarte clar. Toat lumea ştia lucrul sta.”
Nu este greu s în elegem de ce s-a ataşat Marilyn atât de repede de
preşedintele Kennedy. Ţolnav de schizofrenie paranoid cronic , suferea de
multe ori de accese de paranoia. Se ştie c era filat de FŢI. Este posibil ca şi
alte servicii s o fi urm rit în acea perioad , strict din cauza leg turii ei cu
Arthur Miller. Bineîn eles c avea motive s fie îngrijorat . Poate c se gândea
c a g sit n JFK persoana cea mai potrivit s o protejeze. La urma urmei, el
avea sub ontrol departamentul de ap rare al SUA. Dac exista cineva pe lumea
asta care utea s o protejeze de duşmanii reali sau imaginari, acesta era John
Fitzgerald ennedy. F r îndoial , era cel mai puternic om pe care-1 cunoscuse
vreodat , eilal i b rba i importan i din via a ei, DiMaggio şi Miller, aveau o
prestan , uterea lor consta în felul în care se prezentau în societate şi în care
oamenii ac ionau la prezen a lor, într-o situa ie dat . Îns Kennedy avea putere
abso-Ut . Nu st pânea o camer , st pânea lumea.
Pentru a în elege obsesia lui Marilyn Monroe pentru JFK, trebuie amintit
şi ptul c era o femeie c reia, mai presus de orice, îi era fric s r mân
singur , în nefericire, circumstan ele vie ii ei o obligau s fie singur în marea
majoritate timpului. F r îndoial , alegerile pe care le f cea în 1962 aveau ca
motor frica, luat decizii când era singur , îngrozit de ceea ce avea s i se
întâmple, de coşmar avea s mai tr iasc odat cu venirea dimine ii. Dr
Greenson s-a şelat când a crezut c Marilyn va avea încredere în Eunice
Murray. Dup ani e zile, Murray îns şi avea s recunoasc faptul c nu ştiuse
nimic despre rezen a fra ilor Kennedy în via a lui Marilyn, chiar dac locuise cu
ea în cas ' o spionase ca s ob in informa ii. Oamenii în care Marilyn avea
încredere erau at Newcomb, publicistul ei (şi nici de ea nu era întotdeauna
sigur ), Joe iMaggio, Pat Kennedy Lawford, poate so ul lui Pat, Peter, Ralph
Roberts şi al i iva. În 1962 îşi p strase un cerc restrâns de prieteni, iar lumea
ei se micşora 'n ce în ce mai mult. În acel moment, chiar şi sora ei vitreg ,
Ţerniece, fusese clus din cercul respectiv. În ultima vreme, când cele dou
vorbeau la telefon, nversa ia era superficial . F r îndoial , Marilyn sim ea c
avea nevoie de 'utor şi c , poate, JFK ar fi putut fi salvatorul ei. De asemenea,
ar fi ob inut un urnit nivel de respect printr-o astfel de asociere. Din nefericire,
Marilyn era ltima grij a preşedintelui. Nici m car nu-i r spundea la telefoanele
pe care le dea la ţasa Alb .
George Jacobs, prietenul şi valetul lui Frank Sinatra, a participat la
multe nversa ii cu JFK, pe vremea când preşedintele se sim ea bine la Sinatra
acas .
„Am petrecut suficient timp în compania lui ca s -mi dau seama c ,
pentru < nici o femeie nu era sacr , nici m car so ia lui. Era ca Alexandru cel
Mare, sim i nevoia s cucereasc lumea. Pentru el, Marilyn a fost înc o
cucerire, înc I. Trofeu – poate Marele Alb de la Hollywood, dar tot un num r,
nu o poveste < dragoste.” „Jack o terminase cu ea dup Palm Springs”, spune
senatorul Geor Smathers [democrat de Florida] şi prieten bun cu Kennedy.
„ţred c s-au m v zut o singur dat , când a venit la Washington pe
neaşteptate, iar noi – el, i şi înc câ iva, printre care şi Hubert Humphrey,
imagina i-v – am plimbat-o i barca cu motor pe râul Potomac. Marilyn şi
Hubert Humphrey, iat o combinai haioas . ţei doi nu aveau prea multe s -şi
spun . Ne-am întors la 23:30. Nu stat la ţasa Alb , ci în alt parte. Nu s-a
întâmplat nimic cu JFK în noaptea ai ştiu sigur pentru c l-am întrebat a doua
zi şi mi-ar fi spus. Jackie ştia c plimbarea pe râu. Dansam la un bal, la Casa
Alb , iar ea mi-a zis: „S nu crc c nu ştiu ce face Jack cu toate fetele acelea
frumoase, ca Marilyn, plimbându pe râul Potomac sub clar de lun . E aşa de
imatur, George.„„ „Jackie era obişnuit cu infidelit ile lui Kennedy, îns
aceasta a deranjat < Ştia din auzite c Marilyn era o femeie cu probleme. „Ai
mil de ea„, a spi Jackie, dup cum mi-a povestit Jack mai târziu. Nu era
furioas , era dezgustat. Jack mi-a spus: „Nu merit , George. M în eleg bine cu
Jackie. Îmi d mult libertate. Aşa c , dac Marilyn reprezint o problem
pentru ea şi o face s i schimbe atitudinea fa de femeile cu care vreau s m
întâlnesc, foarte bim pot s tr iesc f r ea. Pot s tr iesc f r Marilyn Monroe.
Nici o problem . Ava c o s-o termin cu Marilyn înainte s fie prea târziu.„„
„Eram surprins. Ştiam c Jackie are influen asupra lui Jack, îns nu a fu/de
mare, atât de mare încât s provoace sfârşitul rela iei preşedintelui cu o vedei. I
de cinema. Îns se pare c a reuşit. Am sunat o cunoştin , o prieten a Im
Marilyn în care aveam încredere, şi i-am spus: „Uite, trebuie s-o faci pe Marilyn
s fie mai re inut şi s nu mai vorbeasc atât de mult despre ce se întâmpl
cu Jack. Povestea a început s circule prea mult”. Asta a fost mica mea
contribu ie ca s -1 ajut pe Jack s pun cap t rela iei. Îns ştiu ce a f cut
Jack. Nu i-a mu r spuns la telefon, asta dac a f cut-o vreodat . Din punctul
lui de vedere, o tei minase cu ea. Îns Marilyn. S zicem c nu se putea sc pa
aşa de uşor de ea.
 „Dac Kennedy ar fi rezolvat altfel situa ia cu Marilyn, poate c lucrurile
nu ar fi luat o întors tur atât de urât ”, spune Rupert Allan. „îns felul în care
s i ferit de ea nu a fost deloc l udabil.”
Mai mult, se pare c , în Palm Springs, JFK i-a lansat o provocare lui
Marilyn George Smathers îşi aminteşte: „JFK mi-a spus c vorbeau de una, de
alta, iai el i-a spus ceva de genul „oricum, Marilyn, tu nu ai calit ile s fii Prin.
Doamn ”. Remarca asta i-a r mas în gât lui Marilyn, nu i-a pl cut s-o aud .
Kennedy nu i-a spus niciodat r spicat lui Marilyn c numai vroia s aii
de-a face cu ea şi c rela ia lor avea s se limiteze la ce se întâmplase între în
Palm Springs. Conform surselor, pur şi simplu nu i-a mai r spuns la telefoane
pe care le d dea la ţasa Alb . Trebuie spus, în ap rarea lui JFK, c el era
preşedintele. Avea altele pe caP. Îns Marilyn se gândea la el. „Marilyn era
obsedat şi nevrotic ”, spune Diane Stevens. „S recunoaştem, era nebun .
Lua medicamente şi nu gândea limpede şi a luat-o razna când s-a întâlnit cu
Jack. Sincer, nu în eleg de ce. Fusese vorba doar de un weekend. Îns , nu ştiu
din ce motiv, povestea asta a dus la nenorocirea care s-a întâmplat. Faptul c
nu-i r spundea la telefon a înnebunit-o.”
Vizita neaşteptat a lui Marilyn la Pat
Pat Kennedy Lawford nu mai avusese parte de o vizit neanun at a lui
Marilyn, îns la 8 aprilie, la vreo dou s pt mâni dup weekendul lui Marilyn
cu fratele ei, Jack, a ap rut acas la Pat pe neaşteptate. „Marilyn era vesel şi
încrez toare”, îşi aminteşte un prieten al lui Lawford care era acolo. „Purta o
bluz din m tase portocalie, papuci negri, o eşarf neagr şi ochelari de soare.
Mi s-a p rut c ar ta minunat. I-a spus lui Pat c încercase s o sune, îns
linia era ocupat .”
Este posibil ca Pat s se fi gândit c vizita lui Marilyn are un motiv.
Ţobby, fratele ei, o sunase mai devreme ca s o întrebe câte ceva despre
Marilyn. Se întâlnise cu ea? Despre ce au vorbit? A pomenit de Jack? Desigur,
Pat a vrut s ştie care era motivul adev rat al interogatoriului. Ţobby i-a spus
c Marilyn sunase la num rul public de la ţasa Alb . Din moment ce la
num rul respectiv era, de fapt, un centru de mesaje pentru personalul executiv
de la ţasa Alb , nu o cale direct c tre preşedinte, Marilyn nu a reuşit s
ajung la el. Totuşi, JFK a fost înştiin at de nenum ratele ei telefoane. „Pat a
intrat imediat la idei”, spune Pat Brennan.
„L-a întrebat pe Ţobby ce motiv ar avea Marilyn s -1 sune pe Jack.
Bobby nu prea ştia ce s -i r spund . Pat a intuit c se întâmplase ceva şi a
b nuit ce e mai r u. A dat câteva telefoane şi se pare c nu a durat mult pân a
aflat ce s-a întâmplat în Palm Springs. Nu s-a bucurat de ce a auzit, m car atât
pot s v spun.”
Dup spusele unei prietene a lui Pat, care era acolo în ziua respectiv ,
Marilyn „a dat buzna pe plaj ” în timp ce Pat juca volei, s rind şi op ind f r
coechipier. S-a oprit şi s-a dus la Marilyn s-o îmbr işeze. Dup câteva minute
în care au schimbat amabilit i, timp în care Pat a fost neobişnuit de t cut ,
Marilyn a început s vorbeasc despre Jack, fratele ei. I-a spus c avusese
dreptate şi c fratele ei avea o prestan impun toare. Pat se uita fix la Marilyn.
Detaliile acestei conversa ii încordate între Marilyn şi Pat nu sunt cunoscute,
pentru c au intrat în cas , ca s vorbeasc între patru ochi. ţeea ce ştim
despre conversa ie, pentru c Pat a pomenit despre asta, este c Marilyn a
întrebat-o pân la urm pe Pat care este num rul direct al preşedintelui, la
ţasa Alb . Pat nu a vrut s i-1 dea, explicându-i c singurul num r de la
Washington al fratelui ei pe care-1 avea era num rul s u personal sau, cum s-a
exprimat ea, „numai de telefon al familiei”.
Marilyn a abandonat subiectul de câteva ori, îns l-a reluat. Obsesia ei
peni num rul de telefon al lui Jack a deranjat-o pe Pat, care mai târziu avea
m rturiseasc : „Nu o mai v zusem niciodat pe Marilyn atât de încordat
înnebunit ”. În sfârşit, când Marilyn a întrebat-o pe Pat dac ea credea c frah
ei era fericit în c snicie, Pat a ajuns la cap tul r bd rii. „De ce nu îl întrebi ch <
tu?”, a r bufnit ea, luând un creion şi o hârtie. „Nu vreau s am nimic de-a hi
cu asta.” A scris pe hârtie un num r de telefon şi i-a dat hârtia lui Marih
Marilyn a luat-o şi a întrebat-o pe Pat dac era furioas pe ea. F r s adu
vorba despre ceea ce ştia c se întâmplase în Palm Springs între ea şi fratele
Pat a reuşit totuşi s fie dureros de succint . Dup cum îşi amintea mai
târ/Pat i-a spus: „Pot s trec peste asta. Vom fi prietene în continuare. Îns
fami mea? Surorile şi cumnatele mele? Nu ştiu, pur şi simplu, nu ştiu.”
Nu se ştie dac Marilyn a folosit vreodat num rul pe care l-a ob inut de
Pat Kennedy; în acea perioad s-a întâmplat ceva care sugereaz c telefonat
lui JFK pe num rul respectiv, pentru c în prim vara lui 1962 Kenne l-a
îns rcinat pe procurorul general, Ţobby Kennedy, s -i spun lui Marilyn nu
mai sune la ţasa Alb . De asemenea, lui Ţobby i s-a spus s -i comunice!
Marilyn c rela ia cu el (sau ceea ce credea ea c se întâmplase între ei)
terminase şi c Marilyn trebuia s -şi vad de treburile ei. Ţobby i-a transitu
mesajul lui Marilyn.
Supradoz din cauza lui JFK?
La 10 aprilie 1962, Marilyn Monroe trebuia s se întâlneasc cu scenarisi
ui Henry Weinstein, care lucra la filmul Something's Got to Give. În ziua
precedent u în timp ce se afla în studiourile Fox pentru probele de machiaj şi
costume Marilyn fusese superb şi se comportase bine o mare perioad de
timp. Cu toa te acestea, a doua zi a întârziat la întâlnirea cu Weinstein. Nimic
surprinz toi Weinstein a sunat-o ca s afle când o s ajung , îns a intrat în
panic , deoareo nu i-a r spuns nimeni. Dup ce a încercat de mai multe ori s
sune, Marilyn a r spuns în sfârşit la telefon. „A, nu, m simt bine.”, i-a spus
Marilyn. Cu toate acestea, vocea ei nu i s-a p rut „în regul ”. Era ştears , iar
Marilyn p rea c i pierde din când în când cunoştin a. Disperat, Weinstein a zis
c d o fug pân. I la ea şi a închis telefonul. Apoi l-a sunat pe dr Greenson, iar
cei doi s-au du într-un suflet la casa lui Marilyn din Ţrentwood. Au g sit-o în
pat. Leşinase.
„Ea aproape goal şi aproape moart , din câte am putut s -mi dau seama
îşi aminteşte Weinstein. „Cel pu in, intrase în com din cauza medicamentele
Nu am putut s -mi dau seama ce se întâmplase, de ce-şi f cuse asta. Era foai i
dezorientant faptul c într-o zi fusese atât de vesel , iar în ziua urm toare
g sisem în starea aia. Nu ştiu cum a reuşit, dar dr Greenson a readus-o în
sim i!
 Eram aşa de tulburat, încât nu puteam s -mi revin. Greenson îmi repeta
mereu „nu te teme, o s fie bine. O s fie bine”. Era ca şi cum v zuse chestia
asta de atâtea ori, încât nu se mai îngrijora. Îns eu am tr it un şoc.”
Mai târziu, s-a stabilit c Marilyn luase o supradoz aproape mortal , o
combina ie de nembutal, demerol, clorhidrat şi librium. „în urm toarea clip ,
am încercat s -i conving pe cei de la Fox s amâne film rile. Le-am spus:
„Uita i cum st treaba, Marilyn nu e în starea necesar s fac un film. Are
nevoie de timp. Este foarte bolnav . Are probleme mintale grave„. ţei de la
studio au spus „Nu. Nu amân m film rile. Dac opream o produc ie de câte ori
Marilyn Monroe avea o criz , n-am fi f cut nici m car un singur film cu ea.„„
Weinstein spune: „Nu cred c am reuşit s dep şesc vreodat şocul pe
care l-am tr it când am g sit-o pe Marilyn aproape moart . Nu treci foarte uşor
peste aşa ceva. Ore în şir am încercat s în eleg ce se întâmplase. M-am gândit:
în ziua anterioar , [George] ţukor n-a venit s regizeze probele de costume şi
poate lucrul sta a sup rat-o. Poate c a considerat c era vorba de o palm
sau o respingere. Îns . Nu ştiu. Trebuie s fi fost ceva mai mult.” într-adev r,
aşa era. O surs apropiat de Marilyn Monroe în acea perioad , care a vorbit
sub protec ia anonimatului de teama unei posibile r zbun ri din partea
clanului Kennedy, a rezumat situa ia în felul urm tor: „JFK, el era progenia.
Marilyn fusese p r sit de preşedintele SUA. Chiar crede i c dup toate
îeripe iile prin care trecuse la film ri ar fi avut de gând s se omoare pentru c
regizorul nu ap ruse o zi, la studio? Kennedy, el fusese motivul.”
S fi fost Marilyn şi Ţobby „ultima bârf ”?
Marilyn în elesese c preşedintele Kennedy o l sase balt . Nu prea avea
ce l fac în leg tur cu asta, mai ales c JFK nu-i r spundea la telefon. ţu
toate icestea, urm toarea poveste celebr care circul despre Marilyn şi familia
Cennedy sus ine urm toarele: când Ţobby i-a spus lui Marilyn c Jack nu mai
roia s aud de ea, nu s-a putut ab ine şi s-a îndr gostit şi el de ea. Cei doi au
ivut o aventur plin de pasiune, iar Marilyn a fost mai ataşat de el decât de
ratele lui. Acest scenariu a fost reluat în nenum rate c r i, de-a lungul anilor,
ie c tre biografi respecta i. Oare aşa au stat lucrurile? Oare aceşti doi oameni lu
fost atât de capricioşi şi, aş îndr zni s spun, nechibzui i? Se pare c , din imite
puncte de vedere, au fost. Îns aventura nu pare s fi fost real . Noile dovezi
sus in c Ţobby, care cel pu in la început s-a hot rât s nu fie atât de
neîndur tor ca fratele lui, s-a sim it stânjenit de felul în care fusese tratat
Marilyn. Se sim ise bine în compania ei, o considerase frumoas , istea şi
nteligent şi nu sim ise nevoia s fie crud cu ea. „ţred c i-a zis s nu mai
sune la ţasa Alb , ci s -1 sune pe el”, spune celebrul anfitrion Andy Williams,
unul dintre cei mai buni prieteni ai lui RFK. „Aşa era Ţob, era o persoan plin
de compasiune, nu un nemernic. Nu avea nici un motiv s fie r u cu biata
femeie.
De ce s fi f cut asta? ţe f cea r u, dac -i oferea femeii un sprijin
prietene un um r pe care s plâng , când avea probleme?”
ţam în aceast perioad , Marilyn le-a spus câtorva apropia i c ea şi Bol
> aveau o rela ie. Aceste persoane au crezut-o. Este interesant c mul i dintn
nu au crezut nimic din ce le-a spus Marilyn vreodat , îns chestia asta crezut-
o. Se putea îns avea încredere în ceea ce spunea? Oare era o sin credibil
pentru astfel de informa ii, în special în ultimele şase luni din via a când se afla
într-o stare emo ional disperat şi era dependent medicamente? Aduce i-v
aminte, este vorba de o femeie care începuse cu mu ani în urm s inventeze
poveşti despre sine îns şi. De exemplu, în 1958, a f i urm toarea declara ie în
fa a unui reporter: „ţând locuiam cu preotul şi cu se lui, mi-au spus c dac
m duc duminica la film, Dumnezeu o s m tr zneas şi o s mor. Prima dat
când am îndr znit s m furişez şi s m duc la un fi1 de duminic , mi-a fost
îngrozitor de team s ies din ascunz toare. Iar când; ieşit, ploua. Tuna şi
fulgera şi am fugit tot drumul pân acas , aşteptându-i: s fiu lovit de tr snet
în orice clip . Eram îngrozit chiar şi dup ce ajunseşi acas şi m b gasem în
pat.” Marilyn nu a locuit niciodat cu un preot şi cu soi lui; în mod clar, era
vorba despre familia Ţolender, cu care a tr it în primii şap ani din via . Nu o
cunoşteau prea bine pe Ida cei care ar fi crezut c aceas ar fi pierdut-o din ochi,
la acea vârst , suficient de mult timp încât s reuşeas> „s se strecoare” la film
– la aproximativ trei kilometri de casa lor. Dup cum a v zut, Marilyn
înfrumuse a de multe ori realitatea, din mai multe motive. N i numai în fa a
presei, într-o manier acceptabil de a-şi face publicitate, ci şi n fa a
prietenilor. Pat Newcomb, publicistul ei, a explicat în felul urm tor: „Marih n le-
a spus câtorva oameni multe lucruri despre ea îns şi, îns nim nui nu i-a spu
totul”. Într-adev r, cu doar dou luni înainte de asta, le-a spus multora dini u-
prietenii ei c ea şi Ţobby Kennedy se preg teau s aib „o întâlnire”. Era votl >
i de o cin cu mul i al i invita i, nici vorb despre o întâlnire romantic .
Totuşi, anumite persoane din anturajul ei erau foarte convinse c se
îndr gostise de Ţobby; chiar şi Michael Selsman, unul dintre publicişti. „Ah,.1
rog, bineîn eles c era adev rat”, spune el. „Toat lumea era la curent cu lucru
sta chiar şi pe vremea aia, îns presa era mult mai discret . Oricum, era m
sarcina noastr s -i îndep rt m. Dar Marilyn nu putea s nu vorbeasc despe
asta. Rela ia cu Ţobby a fost mult mai serioas decât cea cu JFK.” „Uneori m
gândesc c da, Ţobby a avut o aventur cu Marilyn Monroe spune Andy
Williams. „îns m opresc: ce dovezi am? Ştiu c Ţobby nu mi-a zi nimic. Ethel
nu mi-a zis nimic, iar ea era una dintre cele mai bune prietene ale mele. Asta
nu înseamn c Ţobby era un sfânt. ţând era vorba de femei, era i i fel ca
rudele lui. Ştiu c Ethel era conştient de asta şi, în anumite privin e, poan c
nu o deranja. M suna şi-mi spunea: „Ţobby vine în oraş. Îl invi i la cin ? S te
rog, îi g seşti cea mai dr gu fat s -1 înso easc ?” îns despre Ţobby
Marilyn, singurele persoane de la care am auzit ceva în sensul sta au fost cea
care, se pare, au auzit vestea de la Marilyn. Iar acum, atâ ia ani mai târziu, n
ştiu ce s zic. Nu am întâlnit-o niciodat pe Marilyn şi nu aş vrea s-o critic,
îns cred c spunea poveşti.” îns poate c nu era singura care spunea poveşti.
Iat urm toarea scrisoare pe care Marilyn a primit-o de la sora lui, Jean
Kennedy Smith, dup ce l-a cunoscut pe Bobby Kennedy:
Drag Marilyn, Mama m-a rugat s - i scriu şi s - i mul umesc pentru
scrisoarea cald pe care i-ai scris-o tatei. Tatei i-a pl cut şi consider c a fost
dr gu din partea ta c ai trimis-o.
 În elege c tu şi Bobby sunte i ultima bârf ! Suntem cu to ii de p rere c
ar trebui s -l înso eşti, când se întoarce pe Coasta de Est. Mul umesc pentru
scrisoare, înc o dat . ţu dragoste, Jean Smith
Aceast scrisoare (g sit de Inez Nelson dup moartea lui Marilyn) a fost
invocat drept argument pentru o rela ie între Marilyn şi Bobby de mai multe
ori, în decursul anilor. În ceea ce o priveşte, se ridic câteva întreb ri. Femeile
din clanul Kennedy nu confirmau aventurile b rba ilor din familia lor. Le
ignorau. În mod sigur, nu scriau despre ele în coresponden , pe un ton voios,
punând pe hârtie ceea ce, într-o zi, ar fi putut s fie folosit împotriva lor.
Membrii familiei erau conştien i în permanen de locul lor în istorie şi de
faptul c tot ce spuneau, f ceau şi scriau avea s devin într-o zi o parte din
istorie. Acestea fiind zise, este ciudat faptul c Jean Smith a scris aceast
scrisoare, ştiind c într-o zi ar fi putut s fie interpretat greşit, dac o citea
altcineva în afar de Marilyn. Ar fi scris-o doar dac credea cu t rie c povestea
era atât de absurd , incât nimeni n-ar fi luat-o în serios, chiar şi dup o vreme.
Desigur, o alt josibilitate este ca scrisoarea s fie un fals. Dac se face o
analiz grafologic , Scrisul lui Smith pare s fie autentic. Totuşi, faptul c nu
este datat face imposibil plasarea ei în contextul temporal potrivit. Indiferent
de întreb rile pe care le ridic aceast scrisoare, simpla ei existen este
principalul motiv pentru care se crede c Marilyn şi Bobby erau, în acea vreme,
„ultima bârf !”
Este limpede c Ţobby Kennedy sim ea pentru Marilyn m car un pic de
afec iune şi c ea avea aceleaşi sentimente pentru el. Cei doi au vorbit la
telefon. „Pe el nu-1 deranja s vorbeasc cu ea”, spune George Smathers,
sus in tor politic fidel al familiei Kennedy, fost guvernator al Floridei şi senator
de Florida. „Nu era nimic r u în asta. Ea era singur şi trist şi îl suna s
vorbeasc cu el şi s 0 linişteasc . Totuşi, cu Ţobby nu a avut o aventur .
Ethel a avut ceva îndoieli, la început, doar din cauz c zvonurile au început s
apar imediat. Dar Ţobby i-a spus lui Ethel c nu sunt adev rate, iar ea l-a
crezut. Marilyn dorea s devin Prima Doamn , so ia lui JFK, nu so ia lui
Ţobby. Nu era interesat de Ţobby în felul acela. ţei care sus in contrariul
habar nu au despre ce vorbesc.”
Ed Guthman era bun prieten cu Robert Kennedy şi i-a înso it pe el şi |
Marilyn de cel pu in dou ori. „Ştiu c nu au avut nici o aventur ”, sus ine i „N-
am nici un fel de îndoial . Eram acolo. Am v zut ce se întâmpl . V spu nu era
vorba de nici o aventur .” Kenneth O'Donnell, alt prieten al lui Rh: spune: „îl
cunoşteam la fel de bine ca to i ceilal i. I-am fost apropiat mul i a şi ştiam tot ce
face şi ştiu sigur c povestea despre el şi Marilyn Monroe este porc rie”. Pat
Newcomb – care nu este cea mai credibil surs de informa ii, d fiind faptul c
sarcina ei, ca publicist al lui Marilyn, era s o apere – a intervei şi ea în ceea ce
priveşte jurnaliştii care au crezut povestea aventurii dini Marilyn şi Ţobby: „Au
înnebunit? L-am cunoscut pe Bobby foarte bine, mai bii decât Marilyn, din
multe puncte de vedere. ţu toate astea, nici m car nu trebu s -1 cunoşti bine
ca s - i dai seama c nu ar fi p r sit-o niciodat pe Ethel, copiii? S fim
serioşi!” „S fie limpede”, adaug Milt Ebbins, care-i cunoştea pe Marilyn şi RFI
„Despre Marilyn se pot spune multe lucruri, dar nu era o stricat . ţe fel d
caracter ar fi avut, s fi trecut de la un frate la altul? Da, era o persoan
senzual îns nu ar fi f cut aşa ceva. Sunt sigur c nu s-a întâmplat nimic.”
Joseph Naar, prietenul lui Peter Lawford, încheie: „ţând aud c Ţobi
Kennedy era amantul ei, îmi zic „e o porc rie„. Pur şi simplu, e o porc rie.”
Alt istorioar despre Marilyn şi Ţobby vine de la o rud a familiei Kennei
i care vorbeşte sub protec ia anonimatului, „pentru c , pentru familie, este îm
un subiect dureros”. Cea care ne povesteşte a fost c s torit cu un membru al
familiei – m car atât recunoaşte. Sus ine c a sunat-o pe Pat Kennedy Lawfoitl
în prim vara lui 1962 ca s o întrebe dac a auzit zvonurile despre Marilyn a
Ţobby. „Ok, povestea asta trebuie s înceteze acum”, a spus Pat nervoas . „Una
din dou : fie Marilyn inventeaz poveşti despre Ţobby ca s -1 fac pe Jack sa
se r zgândeasc în privin a ei, fie o face ca s -i arate lui Jack ce-a pierdut;
poan sunt valabile ambele ipoteze. În orice caz, este un comportament
adolescent ia şi o s vorbesc cu ea despre asta. L-am întrebat pe Bobby foarte
clar dac sr întâmpl ceva între Marilyn şi Jack”, a ad ugat ea. „Mi-a spus c
pentru el < stânjenitor s r spund la întrebarea asta. Apoi l-am întrebat dac
se întâmpla ceva între el şi Marilyn. A spus clar c nu. Eu îl cred.”
Desigur, se poate spune c pentru fiecare persoan care crede c
aventura nu a avut loc, exist o alta care zice c s-a întâmplat, inclusiv, se
pare, un numai de agen i FBI. Din cauza rela iei mereu tensionate dintre Bobby
Kennedy, can în calitatea sa de procuror general al SUA, era şeful
Departamentului de Justi ii şi J. Edgar Hoover, directorul FBI, care considera
c tân rul Kennedy era un tip obraznic şi în fa a c ruia nu voia s dea
socoteal , este foarte posibil ca avansarea şi perpetuarea „aventurii” dintre
Bobby şi Marilyn s fi fost o campam. De dezinformare comandat de Hoover,
un mare iubitor de bârfe, care le invent şi le d dea mai departe. De fapt, unele
dintre dosarele FŢI despre Kennedy Monroe par s fie scrise de o şcol ri
amorezat , mai ales pentru c protagi niştii sunt men iona i cu numele mic. O
not publicat în octombrie 2006 sui
FIA (Freedom of Information Act – legea accesului liber la informa ii)
sus ine c „Robert Kennedy era foarte ataşat emo ional de Marilyn Monroe”.
Rela ia lor este descris ca fiind „o poveste de dragoste şi o aventur sexual ”.
Se men ioneaz c Ţobby „i-a promis de mai multe ori c va divor a ca s se
c s toreasc u ea. Pân la urm , Marilyn şi-a dat seama c Ţobby nu dorea
nici pe departe s se c s toreasc cu ea.”
Totuşi, cine face aceste afirma ii? „Fostul agent special” care a scris acest
raport, şi al c rui nume este şters, recunoaşte c nu ştie care a fost sursa
informa iilor şi nu poate s garanteze pentru autenticitatea acestora. ţu toate
acestea, m rturia respectiv a fost detaliat în dosarele FŢI, la 19 octombrie
1964.
Ţobby: „Preşedintele vrea asta şi eu vreau asta.” în mai 1962, rela ia
dintre Marilyn şi fra ii Kennedy avea s ia o alt întors tur ciudat . La 19 mai
urma s aib loc un spectacol omagial, organizat în cinstea anivers rii de 45 de
ani a lui JFK: un spectacol televizat m re , supradimensionat, organizat la
Madison Square Garden, în New York. (de fapt, ziua lui era pe 29 mai). Fusese
ideea lui Peter Lawford s-o invite pe Marilyn fonroe s -i cânte „La Mul i Ani”
preşedintelui. Desigur, a fost culmea arogan ei în partea lui Peter, dac a crezut
c -i iese. Era ca şi cum toat lumea era atât e obişnuit s le ias , în ce-o
privea pe Marilyn, încât acum puteau s exagereze i s se f leasc cu rela ia în
fa a na iunii, la televizor!
În privin a invit rii lui Marilyn s cânte în cinstea preşedintelui, exist o
ntrebare care nu s-a pus niciodat : ţe Dumnezeu a fost în mintea lui Ţobby şi
lui JFK? „Faptul c au profitat de Marilyn, care era deja foarte bolnav , este
lmea josniciei”, spune Jeanne Martin, so ia lui Dean Martin, protagonist al turi
e Marilyn în filmul Something's Got to Give. Jeanne era foarte bun prieten
Marilyn, îns a r mas în rela ii cu familia Kennedy de-a lungul anilor. Cu toate
cestea, pân şi ea şi-a dat seama c fra ii Kennedy întrecuser m sura. „A fost
ruşine, o ruşine”, spunea ea. „N-au avut nici o scuz ”. Poate c Marilyn avea
tunci nevoie de preşedinte în via a ei mai mult ca niciodat . Pân la urm , în
cest moment se sim ea n ucit de nişte evenimente care avuseser loc cu o
lun ai devreme.
În februarie, Marilyn fusese în Mexic ca s cumpere mobil pentru casa
cea ou . O înso eau Pat Newcomb şi Eunice Murray; din nou, îi era clar c era
filat e agen ii FBI. Nici c se putea o urm rire mai ridicol . Agen ii erau
convinşi c vea o rela ie cu un anume Fred Vanderbilt Field, care se pare c
f cuse 9 luni e închisoare din cauz c nu-şi d duse de gol prietenii comunişti.
S-a mutat în Mexic în 1953. Şi acum, în 1962, dup atâ ia ani, prietena unei
prietene i-a f cut, lui şi so iei sale, cunoştin cu Marilyn şi – voilâ!
— Agen ii FŢI îi urm reau toate mişc rile prin Mexic. Dat fiind c Marilyn
fusese diagnosticat deja cu schizofrenie paranoid cronic , o astfel de
urm rire a fost, probabil, înfricoş toare.
De fapt, exist multe aluzii prezentate ca fapte în dosarele FŢI despre
Monro şi Field şi niciuna dintre ele nu pare adev rat , deci nici m car nu merii
men ionate. În aceste dosare FŢI despre c l toria lui Monroe în Mexic, exişi o
noti despre o întâlnire între ea şi Bobby Kennedy, în octombrie 1961. În mo
clar era urm rit , iar ea era conştient de acest lucru.
Cam în aceeaşi perioad , Marilyn avea necazuri mari cu studioul 20t!
Century-Fox. În aprilie şi mai 1962, depresia ei a continuat s se agraveze şi
pus şi mai tare în pericol produc ia filmului Something's Got to Give. Îi era
imposib s înceap repeti iile şi probele pentru film. Întârzia în permanen , în
zilele îi care venea pe platou. Întotdeauna avea o scuz , indiferent dac era
vorba tn r ceal , infec ie la sinusuri sau o alt problem . Toate problemele
erau ad< v rate: era o femeie foarte bolnav . Îns îi era şi foarte fric de George
ţuko iar acest lucru nu a îmbun t it situa ia. Mai mult, mul i martori
consider o Paula Strasberg, profesoara de actorie a lui Marilyn (pl tit cu 5
000 de dolai pe s pt mân ), devenise prea b g rea . Sidney Guilaroff, stilistul
care-i f cus coafura lui Marilyn în acest film, dar şi în altele, s-a exprimat
astfel: „îmbr cat în negru complet, cu o eşarf neagr ig neasc şi ciorapi
groşi, Paula bântui pe platou, uneori îi d dea indica ii regizorale lui Marilyn, cu
mâinile, pe I spatele lui Cukor. Marilyn se baza atât de mult pe ea, încât abia
putea s citeasc o replic f r s apeleze la indica iile lui Strasberg.”
 Harvey Bernstein îşi amintea despre o întâlnire cu Marilyn, la ea acas , i
I. Care trebuiau s discute despre scenariu. A r spuns la sonerie cu bigudiurile
îi cap. Nu exista mobil în camera de zi, doar un scaun pe care a stat el, iar ea
s-' aşezat pe podea. „Multe dintre ideile ei [pentru scenariu] erau bune pentru
ea îns nu erau atât de bune pentru film”, îşi amintea el. „Dar dac f ceam vrei
aluzie la asta, se oprea o clip , ca şi cum s-ar fi oprit curentul, apoi pornea din
nou, iar ea continua ca şi cum n-aş fi zis nimic. Uneori vorbea despre ea la
persoana a treia, precum Cezar. „Aminteşte- i c o ai pe Marilyn Monroe,
trebuit s o pui la treab „, mi-a zis ea. Am plecat sim indu-m ca un marinar
de punte pe o corabie f r nimeni la cârm , într-o ap plin de stânci”.1
Ultimul lucru cu care ar fi fost de acord directorii de la 20th Century-Fox
era ca Marilyn s -şi ia concediu ca s plece la New York şi s cânte pentru
preşedinte ţhiar dac înainte fusese de acord, Peter Levathes s-a r zgândit,
invocând f ptui c nu fusese prezent pe platou aşa cum ar fi trebuit. Peter nu
dorea ca minte, i s -i stea în alt parte. De fapt, studioul a amenin at-o c o d
în judecat daca
1 în scenariul revizuit al filmului Something's Got to Give (datat 12
februarie 1962 Marilyn şi-a dat seama c subiectul înc nu era bun. A scris pe
pagina de titlu „în poveste exist un câine, aşa c trebuie s c ut m efecte într-
un alt fel sau, a.Ş. ţum spune dl [Nunnally] Johnson, situa ia”. La pagina 12,
Marilyn scrie: „Sin gurele fiin e cu care m în eleg bine pe lumea asta sunt [sic]
b rba ii, aşa t haide i s ne distt m în secven a de deschidere”. Iar la pagina
23, face ti comentariu despre personajul lui ţyd ţharisse: „S ne amintim c e
frigid . Ştii cu to ii ce descoperire a f cut Kinsey despre majoritatea femeilor”.
Pleac la New York şi chiar au f cut asta. ţând Ţobby Kennedy a auzit
c Marilyn este amenin at cu procesul, s-a hot rât s intervin personal. L-a
sunat pe Levathes ca s -1 conving c prezen a lui Marilyn era foarte
important pentru preşedinte şi ar însemna foarte mult pentru JFK. Levathes a
r mas tare pe pozi ii şi i-a zis c nu era de acord. Sup rat, Ţobby l-a ignorat pe
Levathes şi s-a dus direct la şeful s u, Milton Gould. Gould îşi aminteşte c
Bobby i-a zis: „Preşedintele vrea asta şi eu vreau asta”. A fost foarte dur. Am
fost uimit de lipsa lui de polite e. I-am spus c eram în foarte mare întârziere şi
c nu o s -i dau voie s plece. Mi-a spus atunci c sunt „un jidan de nimic”,
ceea ce nu mi-a pl cut. Apoi mi-a închis telefonul în nas. Trebuie s spun c
am fost surprins c o doreau atât de mult, încât Ţobby fusese în stare s se
umileasc atât de tare pentru asta.”
Dup cum vom vedea, pentru Marilyn nu avea nici o importan dac
studioul îi aproba sau nu plecarea la New York. Se hot râse s plece şi cu asta
basta. Prioritatea ei era s fie la New York, cu fra ii Kennedy. Studioul putea s
aştepte. La un moment dat, în aceast perioad , începuse s i se fac dor de
preşedintele Kennedy; a pictat în acuarele un singur trandafir, pe o foaie de
hârtie. Apoi, cu cerneal neagr , s-a semnat în partea din stânga jos: „La Mul i
Ani pentru preşedintele Kennedy din partea lui Marilyn Monroe”. Apoi, sub
prima semn tur , tot cu cerneal neagr , a scris urm toarele, semnându-se de
dou ori: „La Mul i Ani, 1 iunie 1962/Toate cele bune/Marilyn/Marilyn”. 1
iunie 1962 avea s fie ultima ei zi de naştere, cea de-a treizeci şi şasea. (Dup
mul i ani, în 2005, aceast acuarel avea s se vând pentru 78 000 de dolari,
la licita ia Julien cu obiectele care i-au apar inut lui Marilyn.)
Marilyn a plecat din Los Angeles la New York, la 17 mai, declarând
presei: „Am informat studioul acum 6 s pt mâni c plec la New York. Pentru
mine este o onoare s apar în fa a preşedintelui SUA”. Distribu ia şi echipa
filmului Something's Got to Give au fost înm rmuri i de decizia ei. „Am fost
uimit ”, spune dublura ei, Evelyn Moriarty. „To i aveam impresia c mai r u de
atât nu se poate. Situa ia era imprevizibil şi îngrozitoare. Îns ea ob inuse deja
permisiunea lor, chiar dac ulterior şi-au retras-o”.
Impresarul lui Dean Martin, Mort Viner, a spus: „A fost un gest
descalificam pentru ea. Aşa a ar tat care îi erau, de fapt, priorit ile, nu-i aşa?
Îns Dean mi-a zis: „Nu po i s -i g seşti vreo vin , Mort. Dac Jackie Kennedy
m-ar fi chemat în cealalt parte a rii ca s -i cânt La Mul i Ani, m-aş fi dus.„„
Exist dovezi noi care arat c , probabil, Marilyn nu a luat aceast
hot râre pe cât de uşor s-a crezut în trecut. Nu ştia ce s fac şi a apelat la Pat
Lawford s o sf tuiasc . Dup cum povestesc unele persoane care o cunoşteau
bine pe Pat, aceasta i-a spus lui Marilyn c , dup p rerea ei, cei doi fra i nu
erau cinsti i cu ea, poate chiar încercau s -şi bat joc de ea. Nu cred c lui Pat
i-a fost uşor s recunoasc acest lucru. Pân la urm , era fidel familiei ei şi îşi
sprijinise întotdeauna fra ii. ţu toate acestea, ca prieten a lui Marilyn, este
posibil s se fi sim it îndemnat s -i spun care erau adev ratele ei sentimente
pentru situa ia dat . Este o dovad c era în stare s lase deoparte faptul c
Marilyn o tr daşi ca s -şi ajute prietena s în eleag situa ia.
„Era îngrijorat pentru Marilyn”, spune un membru al familiei Kennedy.
„L cunoştea fra ii; îi iubea, dar ştia de ce sunt în stare. Nu credea c Marilyn
pute s le fac fa . Totuşi, Marilyn credea c dac mergea la New York va
demonsti familiei c este o sus in toare a lor. De asemenea, îşi punea în pericol
carien Practic, risca absolut tot. Pat nu prea avea replic la chestia asta,
b nuiesc. Ei o situa ie dur pentru to i.”
Trebuie men ionat c Marilyn nu mai sim ea nevoia s i se confeseze
suroi vitrege, Ţerniece. Marilyn o iubea, îns ştiuse dintotdeauna c are via a ei
problemele ei şi nu era neap rat persoana la care s apeleze. ţe putea s fac
Ţerniece, din Florida, când Marilyn intra în criz ? O dovad a superficialit r
rela iei lor din aceast perioad este faptul c , atunci când au vorbit la telefo;
despre spectacolul de la Madison Square Garden, Marilyn i-a zis c singura i
team era c nu se simte în stare s cânte în public. I-a spus c , dup p rere
ei, vocea nu se ridica la standardele personale. Nu a invitat-o pe Berniece I
spectacol şi se pare c nici Berniece nu a întrebat-o dac poate s vin .
„La Mul i Ani, d-le preşedinte”
La 19 mai 1962, în culisele Madison Square Garden din New York,
Marily: Monroe era îngrozitor de neliniştit , şi pe bun dreptate. F r îndoial ,
îşi d dus: în sfârşit seama de gravitatea situa iei. Era pe cale s cânte în
cinstea cuiva car o respinsese, iar acesta era preşedintele SUA. Plecase din Los
Angele nesocotind dorin ele şefilor ei de la Fox, riscând rolul principal dintr-un
filn i Complica ii greu de imaginat, îns , de bine, de r u (şi, se pare, în ultima
vremi mai ales de r u), aceasta era via a lui Marilyn.
 La începutul lunii, produc torul Richard Adler era îngrijorat în privin a
costuma iei pe care avea s şi-o aleag Marilyn pentru un asemenea evenimeni
important şi televizat. Ea i-a spus s nu-şi fac probleme, c avea de gând şi
poarte o rochie neagr sofisticat , cu un decolteu înalt, pe care i-o crease dej. I
designerul Norman Norell. Şi totuşi, avea cu totul alte inten ii. L-a rugat p<
designerul Jean Louis s creeze o rochie „pe care doar Marilyn Monroe ar pute.
S-o poarte” şi exact asta a f cut. „Marilyn avea un fel încânt tor de a-şi etal. I
corpul şi, în acelaşi timp, de a-şi p stra elegan a”, m rturisea el. „Aşa c am
creai o rochie de culoarea pielii, cum nu mai exista alta, singurul lucru care
ar ta ca nu e nud, ci rochie, fiind doar paietele şi m rgelele”. Rochia nu era
c ptuşita iar Marilyn nu purta lenjerie intim ! De fapt, rochia a fost cusut
direct pe coi [de c tre creatorul ei (rochie care s-a vândut la pre ul de 1,27
milioane de dolai i la o licita ie din 2007).
Pe scen , dup ce a fost prezentat de Peter Lawford, acesta i-a luat hain
de hermin , iar Marilyn a început s cânte „La Mul i Ani” pentru preşedinte. „S.
Descurcat destul de bine cu versurile„, spune produc torul Richard
Adler, „îns oricum nu se auzea nimic, pentru c mul imea urla şi ipa. A fost
un fel de seduc ie în mas „. Mul i dintre cei care manifest un interes chiar şi
trec tor pentru Marilyn Monroe au v zut filmarea din seara aceea, în care
Marilyn cânt „La Mul i Ani„. Nu este la fel de cunoscut şi restul interven iei ei,
un omagiu special pentru JFK compus de Adler şi cântat de Monroe pe melodia
„Thanks for the Memories„ („î i mul umesc pentru amintiri„). Dup aceea,
Marilyn a mai cântat înc o dat „La Mul i Ani”.
„M-am sim it onorat când am fost chemat s cânt”, i-a spus Marilyn,
dup aceea, lui Richard Merryman, redactor la Life. „Se aşternuse liniştea în
sal când am ap rut; m sim eam ca şi cum, dac aş fi purtat un slip, s-ar fi
v zut sau ceva de genul sta. M-am gândit: „Vai de mine, dac nu scot nici un
sunet?„ îmi amintesc c , în momentul în care m-am îndreptat spre microfon,
m-am uitat pân în tavan şi înapoi şi mi-am zis „Acolo aş fi, sus acolo, sub una
dintre grinzile alea, aproape de tavan, dup ce mi-am pl tit cei doi dolari ca s
intru.„„ în mod clar, a fost o alegere ciudat din partea lui Marilyn s fie cât mai
provocatoare în acea sear , mai ales dac ne gândim la cariera ei de pân
atunci. Câ i ani petrecuse plângându-se de imaginea ei de blond prostu ?
ţâte b t lii dusese cu cei de la Fox ca s o distribuie în roluri care nu se
încadrau în acest tipar? Câ i ani studiase actoria, ca s -şi dea seama şi ceilal i
c are talent? Oare de ce s-a hot rât s renun e la orice şans de a fi privit
altfel şi a ap rut în aceast noapte important , plin de celebrit i, sub
înf işarea personajului pe care se str duise atât de mult s -1 îngroape? Cu
siguran , în filmul Something's Got to Give nu juca rolul unei blonde proaste,
avea un rol serios. A fost o alegere. Majoritatea apropia ilor ei nu au fost
încânta i de ea. În timpul unei repeti ii pentru spectacol, Paula Strasberg a
spus: „Devine din ce în ce mai senzual . Dac nu se opreşte, o s fie o parodie.”
Richard Adler, care a scris versurile speciale pentru fragmentul „Mul umesc
pentru amintiri” din presta ia lui Marilyn, a fost atât de nemul umit de felul în
care s-a prezentat Marilyn, încât l-a sunat pe Peter Lawford. Lawford l-a sunat
pe JFK şi i-a zis: „Marilyn are de gând s se îmbrace foarte sexy”. Reac ia lui
JFK? „Sun bine.” Nimeni nu putea s fac sau s -i zic lui Marilyn s o lase
mai moale.
Dup cum arat înregistr rile din seara aceea, se pare c Marilyn se afla
foarte departe de preşedinte, când a cântat. Înv luit în întuneric, pare c se
uit într-un mare gol. De fapt, nu s-a putut vedea niciodat ce se afla în fa a ei.
La mai pu in de un metru în fa a ei se afla orchestra format din 12 muzicieni
îmbr ca i în costume şi zâmbindu-i larg. În spatele lor era o punte de
aproximativ o jum tate de metru l ime. Apoi, chiar în spatele pun ii respective
se afla primul rând de scaune, iar preşedintele st tea chiar în fa a lui Marilyn.
Deci, se pare c preşedintele se afla la aproximativ 4 metri distan de ea. Dup
declara iile celor prezen i în seara aceea, la început Jack a fost un pic şocat de
apari ia lui Marilyn, apoi destul de mul umit, nicidecum jenat, dup cum spun
alte m rturii. Ţobby, care se afla pe rândul al treilea, rânjea ca o pisic de
Cheshire.
Ethel, care se afla pe rândul al doilea, în fa a so ului ei, p rea şi ea
mul umit; Dac ne lu m dup fotografiile care i-au fost f cute în timpul
prezen ei li Marilyn pe scen , pare c se distra de minune. Îns , în aceleaşi
fotografii, P; pare mai degrab îngrijorat .
Jeanne Martin, care st tea în sec iunea VIP din Madison Square Gardei
spune c o privea pe Marilyn cu o fascina ie îngrozit : „Sincer, oricât de mu aş
fi iubit-o pe Marilyn, interven ia ei mi s-a p rut a fi culmea prostului gust
spune ea. „Nu am nimic cu Marilyn. Era Marilyn, f cea ce f cea Marilyn. N pot
învinui pentru faptul c era ea îns şi.„ „îmi amintesc c nu-mi g seam locul pe
scaun şi tot încercam s m uit i alt parte, îns nu puteam s m ab in şi m
uitam„, spune Martin. „Era privelişte de milioane. Înregistr rile pe care le-am
v zut cu to ii nu-i fac dreptar Pe viu, era destul de şocant, mai ales pe vremea
aceea. Îns faptul c Ţobby organizat aşa ceva şi c preşedintele a permis aşa
ceva. Trebuie s-o spun, vremea aceea mi s-a p rut o lips de respect la adresa
institu iei preziden ia şi a Primei Doamne. Mi-am zis: „O, Doamne! ţe se
întâmpl dac Jackie veci chestia asta? ţe o s cread ?”„
Jackie nu era în sal . Absen a ei a transmis un mesaj. Pân la urm era
Prim Doamn , acesta era un spectacol în cinstea zilei de naştere a so ului ei, ia
evenimentul avea s fie transmis la televiziune. Faptul c s-a hot rât s nu vin
la spectacol spune multe despre sentimentele pe care le avea pentru aventtu
dintre so ul ei şi vedeta de cinema. Ştia ce se întâmplase şi o deranja. I-a spu
agentului ţlinton Hill, de la Serviciile Secrete: „N-am de gând s particip la aşa
ceva. Dup p rerea mea, administra iei i-a sc pat complet din mân povestea
asta cu Marilyn.” Hill n-a avut nimic de zis în leg tur cu acest subiect, cel
pu in nimic care ar fi meritat s -i spun Primei Doamne. Dup un moment de
t cete Jackie şi-a dat seama, probabil, c a mers prea departe şi i-a spus: „Te
rog, uita c am zis asta.”1
ţând a urcat pe podium, dup Marilyn, Kennedy a zis: „Pot s m retrag
din politic , dup ce mi s-a cântat atât de dulce şi de minunat La Mul i Ani.”
Glumea sau era cinic?
 „M durea sufletul pentru ea”, spune Susan Strasberg despre Marilyn din
seara aceea. „Din ce mi-a zis, de fiecare dat când se autoironiza, îşi t ia <>
buc ic din visul propriu”. Tat l lui Susan, Lee, profesorul de actorie al lui
1 Nunziata Lisi, prietena surorii lui Jackie, Lee Radziwill, îşi aminteşte:
„Lee mi i spus c Jackie şi JFK nu se certaser pentru apari ia lui Marilyn la
Madison Squat Garden. Pur şi simplu, ea a hot rât c dac lui nu-i p sa de
sentimentele ei, dac nu-i p sa c se va sim i umilit , foarte bine! Nu va veni la
spectacol, iar el nu: putea s fac nimic ca s o conving s renun e la
hot rârea ei. I-a spus lui Le. „Via a e prea scurt ca s -mi fac probleme pentru
Marilyn Monroe„. A luat cop la Glen Ora, o reşedin la distan de dou ore de
Washington, unde s-a disti c l rind.”
Marilyn, ştia cât de dificil avea s fie acel moment pentru ea, aşa c nu a
vrut s vin la spectacol.
Dup spectacol, s-a organizat o mic petrecere; amfitrioni au fost Arthur
Krim, preşedintele United Artists, şi so ia sa, Mathilde, om de ştiin cunoscut
ulterior datorit contribu iei la lupta împotriva SIDA. Erau prezen i Marilyn,
Bobby şi JFK. Anthony Sherman a fost unul dintre agen ii de la Serviciile
Secrete afla i în misiune în seara respectiv . Îşi aminteşte: „Of, Doamne! N-am
s uit niciodat seara aceea. Am fost numit la punctul de control de la
reşedin a privat unde avea loc petrecerea. Îmi amintesc foarte clar c a oprit o
maşin , portiera s-a deschis şi din ea a coborât o femeie incredibil de frumoas ,
Marilyn Monroe, cu un b rbat mai în vârst [Isadore Miller, tat l lui Arthur şi
„înso itorul„ lui Marilyn în seara respectiv , un b rbat pe care-1 iubea şi c ruia
îi spunea „tat „]. Era îmbr cat cu o rochie (sau ce Dumnezeu era!) aproape
transparent , pe care se pare c o purtase şi pe scen . ţe privelişte! Toat
lumea a înm rmurit când a coborât din maşin şi s-a îndreptat spre intrare. A
venit c tre mine, iar eu aveam o list cu persoanele invitate; mi-a spus: „Ţun
seara, domnule. M numesc Marilyn Monroe„. St team acolo şi m gândeam –
da, eşti Marilyn Monroe, într-adev r. Ne-am zâmbit şi am l sat-o s treac ;
eram fascinat. Lucram pentru preşedintele SUA, deci fiecare moment f cea
parte din istorie. Îns chestia asta? Pentru mine, asta era istoria.”
La petrecere, Marilyn s-a îndreptat spre preşedinte şi i-a spus: „Acesta
este fostul meu socru, Isadore Miller”. Apoi, stânjenit pentru o clip , a
ad ugat: „îmi pare r u, ar fi trebuit s spun La Mul i Ani, domnule preşedinte,
îns am fost atât de încântat de tata, încât întâi l-am prezentat pe el.” A fost o
întâlnire ciudat , atât de impersonal , încât ai fi zis c Marilyn şi Jack nu se
cunoşteau deloc. Marilyn a petrecut câteva minute în compania lui JFK şi
Ţobby. Restul petrecerii a stat cu fostul ei socru. În vârst de 77 de ani, Isadore
obosise; Marilyn i-a adus un scaun. „Stai jos, tat ! Te rog!”, l-a rugat ea. Apoi a
îngenuncheat în fa a lui, ea s poat vorbi. Mai târziu, Isadore îşi amintea: „Era
foarte frumoas ”.
„De frumuse ea ei îmi aduc aminte cel mai bine”, povesteşte Diahann
ţarroll, care a cântat la petrecerea g zduit de Krim. „în timp ce cântam, îmi
aduc aminte bine c m sim eam distras de privirea ei. Frumuse ea ei tragic ,
atât de vulnerabil şi de. Îndep rtat .”
 De-a lungul anilor, datorit raportului FŢI despre acea sear , s-a spus de
nenum rate ori c Marilyn şi-a petrecut noaptea cu JFK la hotelul Carlyle,
dup spectacol. Mai mult, s-a spus şi c dup ce JFK a terminat cu ea, a
trimis-o în camera al turat , unde a avut rela ii intime cu Bobby. Itinerariul
real al lui Marilyn din seara respectiv a fost urm torul: spectacolul a început
la 20:00, iar Marilyn a urcat pe scen dup ora 1 noaptea, fiind pe pozi ia 35
din 39 de apari ii. Apoi a mers la petrecerea lui Krim, înso it de Isadore Miller.
Dup aceea, l-a condus acas în Ţrooklyn. L-a s rutat de noapte bun lâng
lift şi s-a întors s plece. El îşi aduce aminte c , chiar înainte s urce în lift, s-a
întors şi i-a zis: „Tat , întoarce-te mâine în California cu mine”. El a zâmbit
„Alt dat , Marilyn”, i-a promis el. „Poate în noiembrie”. I-a trimis un s rut şi a
plecat; ac< a fost ultima dat când a v zut-o în via . A ajuns acas pe la patru
dimineai unde a întâmpinat-o prietenul ei, James Haspiel, care venise mai
devreme spectacol. El îşi aminteşte: „Am privit-o pe Marilyn f r s ştiu c avea
s pentru ultima oar când ne vedem. Acum nu era pe scen , era la un metru
mine şi puteam s-o ating. Fa a ei era incredibil de frumoas , foarte vulnerabi
P rul era platinat. Ochii mi-au coborât pe imita iile de pietre pre ioase cust pe
rochia ei extraordinar , care acum aruncau s ge i de lumin , iar m rgef ieşeau
în eviden pe materialul de culoarea pielii care-i acoperea trup magnific.”
Se poate spune c , undeva între a-1 l sa acas pe Isadore Miller şi
întâlnit cu James Haspiel, Marilyn ar fi avut timp s se întâlneasc la ţarlyle
cu JFK îns anii mei de cercet ri nu duc c tre o asemenea concluzie.
Marilyn nu a reuşit prea bine s -şi ascund sentimentele pentru
preşedin. Rupert Allan, care a fost prezent la petrecerea de dup , spune: „ţând
Marii s-a apropiat în sfârşit de preşedinte, mi-am dat seama c se îndr gostise
de M-am speriat, pentru c ştiam c Marilyn nu f cea lucrurile cu jum t i i
m sur .”
Se pare c nici Jackie Kennedy nu f cea lucrurile cu jum t i de m sur .
M multe surse confirm c Jackie i-a spus clar lui JFK c nu-i convenea faptul
> Marilyn avea s cânte la Madison Square Garden, iar dac el nu o asigura >
aventura lor s-a terminat cu adev rat, avea s ia m suri. L-a amenin at c
înainta divor ul chiar înainte de începerea urm toarei campanii pentn
preziden iale, punând în pericol şansele lui de a fi reales., Vorbea cât se poan
de serios„, a spus George Smathers. „Nu se prostea. Îns Jack o terminase de>
cu Marilyn. Se întâlnea cu altcineva, o femeie pe nume Mary Meyer; mai era
Judith Exner. Şi altele, printre care, se zvonea, şi [actri a] Angie Dickinson
Dup p rerea lui, Marilyn era o tip simpatic , îns pentru el tipele simpatii nu
valorau prea mult. Nu ducea lips de fete simpatice, iar Marilyn era un îzi de
probleme. Începuse s se intereseze de ocazii s vin la Washington, la Cas.
Alb şi aşa mai departe. Jack i-a spus lui Jackie: „Uite ce e, chiar s-a terminai
N-a fost nimic, oricum”. Nu ştiu dac l-a crezut sau nu.”
PARTEA A IX-A
Sfârşituri triste
Concedierea lui Marilyn înd Marilyn Monroe s-a întors la Los Angeles,
trebuia s reînceap lucrul la film rile pentru Something's Got to Give. Îns , în
ziua respectiv , 29 mai 1962, Dean Martin era r cit, iar Marilyn credea c , dac
ia şi ea r ceala, u o s poat lucra toat s pt mâna; aşa c a stat acas . „ţred
c a fost cel mai aios lucru posibil”, spune Mort Viner, impresarul lui Dean
Martin. „Fata asta t tea acas aproape în fiecare zi, invocând cine ştie ce boal
şi inând produc ia
1 loc. Apoi, în singura zi când Dean e r cit, totuşi vine pe platoul de
filmare entru c nu vrea s dezam geasc echipa, iar ea nu apare, pentru c
nu vrea se molipseasc ? În seara cu pricina, Dean şi cu mine ne-am amuzat
pe tema sta. Dean a zis: „Are tupeu, trebuie s recunoşti. ţând nu vrea s
munceasc , seşte ea o modalitate s nu o fac .”„ Marilyn s-a întors pe platou
a doua zi, entru ceea ce avea s fie o zi incredibil de filmare a unei scene nud,
în piscin , ra pentru prima dat când o actri american f cea aşa ceva şi,
desigur, rotagonista nu putea fi alta decât Marilyn. Urma s poarte un costum
de baie e culoarea pielii. Totuşi nu a rezistat prea mult cu el; l-a scos şi s-a
hot rât s lmeze chiar nud. Platoul era închis, la filmare participau doar cei a
c ror rezen era de neînlocuit. Film rile din acea zi ne dezv luie o Marilyn în
toane une. Corpul ei, bronzat şi voluptuos, nu ar tase nicicând mai bine. P rea
o „n r de 25 de ani, nicidecum o femeie care se apropia de 36. ţharles ţasillo,
iograful lui Monroe, remarca: „Era o parte din perspectiva schizofrenic , contra-
ictorie, pe care o avea atunci despre sine. O parte din ea era gata, chiar
dornic , w treac la roluri mai serioase, iar alt parte din ea ştia ce aşteptau
înc oamenii e la ea. Trebuia s treac treptat la noua imagine şi, în acelaşi
timp, din când când, s se ridice şi la în l imea legendei. Aşa c , dac etalarea
corpului de odei ad uga un pic de atmosfer unui film mediocru şi re inea
aten ia ublicului, oferindu-i astfel un r gaz, era dispus s-o fac . Dumnezeule,
avea evoie s dea lovitura.” Prietenul ei, profesorul de actorie Michael Shaw,
care avea pe vremea aceea
2 de ani, a întâlnit-o în studiourile Fox, iar din comentariile sale se vede
c „arilyn, atunci când reuşea s ajung la studio, se purta ca o profesionist :
Studiam cu [profesoara de actorie] Sandy [Meisner], pe platourile Fox, iar arilyn
a venit în parcare la mine şi mi-a zis: „Piersicu „ (aşa m poreclise ea) „ce-ar fi
s ne întâlnim şi s lu m masa împreun ?„„, îşi aminteşte el. „Purt; pereche de
pantaloni trei sferturi, pantofi f r toc şi eşarf şi nimeni nu-i d d aten ie,
pentru c p rea de 14 ani! S-a dus în cabina ei şi a zis: „Ei bine, e vrem s-o
scoatem la lumin „. Dup aproximativ 40 de minute. A ieşit Marii Monroe.
Avusese loc o transformare total .”1 „Aşa c am intrat în cantin . Ea st tea în
pragul uşii, în timp ce aşteptam intr m în zona privat a restaurantului. Dintr-
o dat , s-a l sat o t cere adâni Oamenii mâncau. Furculi ele se opriser la
jum tatea distan ei dintre farftn şi gur . Era o adev rat apari ie, Ar ta atât de
bine. Sl bise şi p rea foai s n toas . Am luat masa. P rea foarte încântat de
Joe DiMaggio, iar eu îi doream s -1 cunosc. L-am cunoscut într-o împrejurare
informal şi îmi dorea s -1 v d din nou. Eram un mare admirator al lui. Ea mi-
a zis: „P i, înseamn trebuie s te chem m la cin când am s g tesc eu.„„
„Apoi, dup vreo s pt mân , luam masa împreun cu nişte colegi la cantii şi a
ap rut Marilyn. Purta pantaloni trei sferturi roz cu alb, o bluz care se asort cu
un şnur alb din dantel în jurul gâtului şi mânecilor, şi balerini albi. A vei la
masa noastr şi m-a salutat cu „Piersicu !„ Apoi m-a tras în scaun, m-a s rut
ap sat pe gur şi a zis: „îl iubesc pe b iatul sta!„ Ţineîn eles, m-am sima
grozav! Aceea a fost ultima oar când am v zut-o.”
Luni, 28 mai, Marilyn a anun at din nou c este bolnav şi a r mas acas
Se pare c avusese un weekend dificil. Nu se ştie ce s-a întâmplat, dar disp ru
orice speran c va mai fi în stare s se ridice la în l imea presta iei de ultim
dat . A doua zi, când a revenit, era într-o form îngrozitoare şi nu reuşea s s<
concentreze. La 1 iunie împlinea 36 de ani. Pe platou o aştepta un tort anivers;
care i-a pl cut, iar în acea dup -amiaz a participat la o ac iune caritabil p<
stadionul Dodger. Dup ce a ajuns acas , în seara aceea, situa ia s-a înr ut tu
şi mai tare. Mai târziu, în seara respectiv , Marilyn a ap rut în casa familii
Greenson într-o stare atât de deplorabil , încât copiii lui nu ştiau ce s fac ca
ea. Dr Greenson şi Hildy, so ia lui, se aflau în vacan la Roma. „Femeia ei.
Disperat ”, îşi aminteşte Danny, fiul lui Greenson. „Nu putea s doarm şi toi
repeta cât de r u se simte, cât de neînsemnat . Spunea c era abandonat , ca
era urât , c oamenii se purtau frumos cu ea doar pentru c aveau ceva tk
ob inut de pe urma ei. Spunea c nu mai merit s tr iasc .”
Doctorul pe care Greenson îl rugase s îl înlocuiasc în timpul vacan ei
sal' a venit într-un suflet; p rerea lui a fost c Marilyn dorea s se sinucid . A
încerc; 11 s -i confişte toate pastilele pe care le avea şi spera s se simt bine
m car pân i
1 James Haspiel, biograful lui Marilyn Monroe, povesteşte urm toarea
întâmplau „[Actri a] Sheree North mi-a povestit c , într-o zi, când se afla la
studiourile Fo s-a întâlnit cu Allen „Whitey„ Snyder, care se tot plimba în fa a
unei uşi închis* vizibil nervos. L-a întrebat ce are. El i-a r spuns: „Marilyn e
în untru şi nu m las s intru. Se machiaz singur „. Nu spun c Whitey nu o
machia niciodal Bineîn eles c o machia. Îns , uneori, nu era nevoie decât s -i
fac unele retuşu; Ea, Marilyn, era adev ratul maestru al acelei imagini”.
A întoarcerea dr Greenson. Iar Greenson a revenit imediat ce a aflat cât
de r u! E sim ea celebra lui pacient . Dup înc o absen de pe platou, echipa
şi distribu ia o cam terminaser cu ea. Dr Greenson s-a întâlnit cu directorii de
la Fox şi le-a spus c Marilyn era gata s fac tot ce i se cerea; el garanta c se
va întoarce la lucru. Nu a fost crezut. La 8 iunie, Fox a concediat-o, apoi i-a
intentat Un proces pentru jum tate de milion de dolari. Unii cred c , de fapt,
studioul Voia s scape de George ţukor şi c , f r el, Marilyn s-ar fi întors la
lucru. Acest lucru este dificil de probat, pentru c în acel moment era atât de
desprins de realitate (mai ales c nu mai lua torazin ), încât nimeni nu voia s
rişte. De exemplu, Marilyn îşi dorea ca p rul lui ţyd ţharisse s fie vopsit într-
o culoare mai închis , din moment ce, dup p rerea ei, nu trebuia s existe
decât o singur blond în film, iar ţharisse „doreşte în subconştient ca [p rul
ei] s fie blond”. Mai mult, Marilyn a v zut fragmente dintr-o scen cu Dean
Martin şi Charisse în dormitor, în care ea purta un neglijeu provocator. Marilyn
a acuzat-o pe actri c şi-a b gat burete în sutien şi a amenin at c va p r si
filmul dac nu renun la burete. Din nou era paranoia lui Marilyn, pentru c
sutienul lui ţyd ţharisse nu fusese c ptuşit. În final, Marilyn venise la film ri
aproximativ o treime din zilele de lucru de pân atunci. Filmul îşi dep şise
bugetul cu 1 milion de dolari.
 Fireşte, Marilyn s-a sup rat din cauza concedierii. Dup p rerea ei,
fusese fidel studioului timp de 16 ani, iar acum o tratau f r respect pentru
problemele legitime din via a ei. Dup p rerea celor de la Fox, ultimii
şaisprezece ani nu fuseser ani buni. Da, adusese profituri bune pentru studio
– şi, sincer, era pl tit cu atât de pu in, încât ast zi pare şocant – îns aproape
fiecare film pe care îl f cuse provocase atâtea probleme pentru to i cei implica i,
încât anumi i oameni chiar începuser s se întrebe dac meritase. Desigur,
acelaşi lucru este valabil şi în cazul lui Elizabeth Taylor şi aproape al tuturor
actri elor şi actorilor de atunci. Marilyn era o femeie ale c rei dorin e fuseser
mereu foarte modeste. Tot ceea ce-şi dorise vreodat fusese s fie actri şi s
fie bun în ceea ce face. Şi. Îşi mai dorea s fie celebr . ţam atât. Niciodat nu
s-a pus problema unei motiva ii financiare. Banii şi prestigiul nu însemnau
prea mult pentru ea. ţasa modest pe care tocmai şi-o cump rase este o
dovad a gusturilor ei simple şi fermec toare. ţum s-a ajuns la o situa ie în
care visurile ei s fie spulberate, îi dep şea în elegerea, mai ales din cauza bolii
de care suferea.
Marilyn n-avea de gând s accepte totul f r s lupte. Dup ce a fost
concediat , a început o campanie de propor ii, ca s se asigure c publicul ştia
c este vie şi s n toas . Între altele, a realizat în revista Life un reportaj care a
fost, f r îndoial , cel mai bun şi mai incitant interviu pe care l-a dat vreodat .
Richard Merryman îi spusese c vrea s vorbeasc nu numai despre legenda
MM, ci şi despre femeia MM. Într-un moment de clariviziune, Marilyn a chicotit:
„Legenda s-ar putea s dispar înainte de publicarea acestui num r din revist .
Nu femeia, ci legenda”.
Dac citim articolul, ne d m seama c Marilyn a fost o femeie agreabil şi
bun , iar chinurile prin care a trecut par cit atât mai tragice. ţu siguran , nu
s-a num rat printre vedetele care-şi respingeau succesul sau popularitai
Despre publicul ei, Marilyn i-a zis lui Marryman c „diminea a, gunoierii o trec
pe strada 57 şi m v d la uş îmi spun „bun , Marilyn! ţum te sim i
ast /Pentru mine, asta este o onoare şi îi iubesc pentru asta. Oamenii care
munces trec pe lâng ei, iar ei fluier . La început, fluier pentru c v d o fat
cu pâ blond, care înc arat bine, apoi îşi dau seama „Dumnezeule, e Marilyn
Monro Reac ia asta are farmecul ei; în momentele alea e pl cut s ştii c lumea
recunoaşte şi te sim i ca şi cum ai însemnat ceva în via a lor.”
Desigur, dat fiind c Marilyn era Marilyn, nu putea s se ab in de la
„exa r rile” teatrale, cum ar fi aceasta: „Unele dintre familiile mele adoptive i
trimiteau la film ca s scape de mine şi st team acolo toat ziua, pân se;
târziu – în primul rând, în fa a unui ecran uriaş, o puştoaic singur -singuric
îmi pl cea la nebunie.” Cu siguran , aşa ceva nu s-a întâmplat niciodat . În
orice s-ar spune, este o imagine frumoas .
În privin a p rerii ei despre Fox, Marilyn a fost foarte dur : „P rerea mea
c c , atunci când devii vedet , fiecare sl biciune a ta este exagerat . Acea
industrie ar trebui s se comporte ca o mam al c rei copil tocmai a fost lo de o
maşin . Îns , în loc s -1 in în bra e, îl pedepseşte. Adic , nu-mi pas ai r cit,
cum îndr zneşti s r ceşti? Directorii pot s r ceasc şi s stea aca pentru
totdeauna, îns cum îndr zneşti tu, un actor, s r ceşti? Şti i, nimeni i; se
simte mai r u decât bolnavul. Aş vrea s joace într-o comedie când au temp
ratur şi sunt r ci i. Nu sunt o actri care apare pe platou doar de dragul
disci])1 nei. Asta n-are nimic de-a face cu arta. Eu îmi doresc s devin mai
disciplina a în munca mea. Îns m aflu pe platou ca s joc un rol, nu ca s fiu
dresat iia un studio! Pân la urm , nu ne afl m la şcoala militar . Se
presupune c filmai este o form de art , nu o fabric . Sensibilitatea care m
ajut s -mi joc roluri! * m face s şi reac ionez. Actorul este un instrument
sensibil. Isaac Stern an mult grij de vioara lui. ţe s-ar întâmpla dac toat
lumea ar s ri pe vioara lui
De asemenea, a dat primul interviu pentru Vogue, înso it de fotografii! *
excelente ale lui Ţert Stern. Îns faptul c Stern a vrut s -i pozeze nud probabil
a deranjat-o. Încerca s se desprind de imaginea ei dulceag , sau cel pu in
asia sus inea. Dup scena din piscin , din Something's Got to Give, poate c
nu. I limpede c în acest moment nu prea ştia exact care avea s fie imaginea ei
i unde ar trebui s se opreasc . Unele dintre fotografiile par ial nud pe care lc. I
f cut Stern sunt uimitoare. Altele, mai pu in. În acestea din urm pare s se
simtu r u, obosit şi c zut pe gânduri. Ţa chiar arat mai b trân , iar asta ei.
I neobişnuit pentru ea. A f cut mai multe fotografii pentru Vogue, alb-negru i
îmbr cat în haine elegante. Totuşi, chiar şi în şedin a aceasta Stern a reuşit s
< * conving s se dezbrace şi s fac poze nud, de aceast dat acoperit cu
na cearşaf, într-un pat de hotel. Pân la urm , Vogue a ales s publice poze!
Alb-negru mai sobre, o alegere foarte în eleapt şi plin de elegan .
Dar despre film? Studioul s-a hot rât s o înlocuiasc pe Marilyn în filnn
Something's Got to Give cu actri a Lee Remick. „Din punctul de vedere al lui
Deai icesta era sfârşitul”, spune Mort Viner. „M-a sunat şi mi-a zis: „Scap -m
naibii le filmul sta. Hristoase, sta e cel mai mare circ din industrie, iar eu m
aflu îhiar în mijlocul lui„. Am indicat o clauz din contractul lui, care stipula c
va ucra doar cu Marilyn. Şi a p r sit filmul spunând: „Dac nu joac Marilyn,
nu oac nici Dean„. De fapt, era o minciun . Motivul real fusese c nu mai
dorea i-o ia de la cap t cu alt actri şi s lucreze din nou scenele unui film
care nu ira, din start, cine ştie ce. I-a p rut r u pentru echip . Mul i oameni
lucraser lin greu la nenorocirea aia de film. Era p cat. Îns filmul a fost
blestemat de a început. Marilyn a lipsit de pe platou chiar în prima zi, iar Dean
a zis: „E clar! 'ilmul sta nu o s vad lumina zilei!„„ în 1995, Dean Martin îşi
amintea: „Am cunoscut-o pe Marilyn în 1953, nainte s -i cunoasc pe Frank,
pe Peter sau pe oricare dintre noi. Am cunoscut-o nainte s-o ia razna, ştiu cum
era pe vremea aia şi ce devenise între timp, şi mi-a l rut r u pentru ea. În
acelaşi timp, m cam plictisisem de toate prostiile ei. Îxista o limit . Niciunul
dintre noi nu avea o via uşoar . To i eram un pic duşi, îecare în felul nostru.
To i aveam probleme. To i ne drog m, haide i s recu-loaştem. Nici eu nu eram
vreun sfânt. Dar veneam pe platou în fiecare zi. Trebuia s vii la munc , asta
era prioritatea. Trebuia s te bucuri c ai de lucru i trebuia s vii la film ri. Nu
sus in c n-a fost bolnav niciodat . ţine ştie? Nu > urm ream precum FŢI,
doar st team şi o aşteptam ca prostul s vin la film ri. Vşa c , atunci când s-a
ivit ocazia s plec, am plecat. ţele câteva scene filmate mpreun mi-au pl cut,
îns pân s ajungem acolo. Of, Doamne! ţâte duble im filmat, una dup alta!
P i ar fi înnebunit pe oricine. Îns . Uite ce E. Mie ni-a pl cut de ea. Era un
copil bun. Dar când o priveai în ochi, nu era nimic icolo. Nici un pic de c ldur ,
nici un pic de via . Totul era o iluzie. Da, ar ta; rozav pe film. Îns , în via a
real . Era o fantom .”
Gladys: „Nu spun la revedere”
ţând a p r sit New York-ul şi s-a mutat la Los Angeles, Marilyn abia
aştepta l -şi refac via a într-o zon mai însorit şi mai liniştit . Îns în via a ei
existau ispecte care se modificaser dramatic de când locuia în ţalifornia. ţu
liguran , perioda dificil din ultimele câteva s pt mâni o f cuser şi mai
ţelebr , îns nu din motivele care ar fi trebuit.
Publicul aflase deja c fusese internat într-un spital de nebuni din New
York, Iar acum, dup concedierea de la Fox, oamenii erau interesa i de starea ei
Emo ional . Mai r u, vizitele zilnice la dr Ralph Greenson ajunseser în aten ia
unora dintre reporteri şi chiar a admiratorilor, care începuser s -i urm reasc
fiecare mişcare.
Oricât de controversate ar fi fost, orele de terapie cu dr Greenson au
început cu o anumit doz de frustrare. În timp ce locuia la New York şi se afla
în grija nenum ra ilor medici de acolo, Marilyn se convinsese c un anumit
medicament a ajutat-o s se stabilizeze: torazin . Pentru ea, începuse s
reprezinte sperau c , într-o zi, îşi va rec p ta controlul asupra gândurilor sale,
de multe ori haotii Şi totuşi, când dr Greenson a fost rugat de Marilyn s -i dea
torazin , dintr-i anumit motiv a refuzat-o. Greenson devenise rapid singurul
doctor în ca Marilyn avea încredere şi cu care vorbea deschis, iar el îşi
îndeplinea bine roh îns ştia prea bine c Marilyn avea din când în când
planurile proprii, când veni vorba de tratamentul medicamentos. Pur şi simplu,
era posibil s cear mai mi decât i-ar fi recomandat el, care uneori nu îi
recomanda deloc. Marilyn şi-a d seama c va trebui s ob in torazin din alt
parte, mai ales dup ce şi. Hyman Engelberg, doctorul ei din Los Angeles, a
refuzat s i-1 prescrie. Pi urmare, Marilyn a continuat s -i conving pe doctorii
pe care-i cunoştea de mu li vreme; majoritatea fuseser fascina i de ea şi-i
oferiser orice re et dorea.
„Aştepta în hol”, îşi aminteşte unul dintre docotrii pe care i-a vizitat în va
i lui 1962. „ţred c pân atunci îşi îngropase fa a într-o revist , iar dup ce
plecat ultimul pacient programat, pur şi simplu a intrat în birou. Era o apari i.
Multe bucle blonde şi ruj roşu aprins. Îmi amintesc c purta o hain alb , cai
mie mi s-a p rut a fi din satin. Purta o rochie alb şi-mi amintesc clar c ave
tocuri-cui albe. Ar ta superb, în alb complet. Foarte impresionant , foarte. T o
vedet de cinema.” în ciuda faptului c Marilyn i s-a adresat acestui doctor pe
numele angaj; torului s u anterior, f cându-1 s în eleag c avusese atât de
mul i doctori înc 1 nici nu-şi mai aducea aminte cum arat , curând a devenit
clar c nu-1 cunoşte i deloc. Într-adev r, cel care o tratase înainte pe Marilyn
murise, iar cel care state. > acum în fa a ei era protejatul şi succesorul s u,
mult mai tân rul dr Schwartz „Am recunoscut-o imediat, bineîn eles”, spune
doctorul, „şi ştiam şi c I vizitase [pe doctorul decedat] o vreme. A murit la
pu in timp dup ce am venii la cabinetul lui. Nu mai era nimeni care s duc
mai departe afacerea, aşa ca so ia lui m-a rugat s r mân şi m car s -i ajut pe
unii dintre pacien i s treac la alt doctor”.
„Dorea s ia torazin ”, explic dr Schwartz. „Eram circumspect dac s o
iau sau nu ca pacient . Majoritatea doctorilor se temeau s trateze pacien i
celebi i care încercaser s se sinucid . Nimeni nu vrea s fie trecut în
necrologu! Pacientului ca fiind ultimul s u doctor.”
Deşi Marilyn a încercat s -1 conving pe tân rul doctor c tratamentul ei
ci i torazin func ionase, el înc ezita. „ţând abia ai terminat Medicina, te afli
sui lup ”, explic el. „Zelul în a prescrie anumite medicamente poate s - i
aduc i > gr mad de belele. Nu neap rat cu autorit ile, îns poate s - i aduc
la uş > gr mad de pacien i dependen i de medicamente. Poate c unora le
place asta pentru c pacien ii revin, îns mie nu [mi-a pl cut].”
1 Din cauza serviciilor pe care i le-a oferit lui Marilyn Monroe, acest
doctor a ceri s r mân anonim. Prin urmare, vom folosi un pseudonim ca s -i
protejai identitatea.
Marilyn i-a explicat în detaliu doctorului nevoia ei de confiden ialitate,
ceea ce i-ar fi uşurat tân rului doctor sarcina de a o ajuta. Deşi nu a vrut s
detalieze subiectul sumei primite de la Marilyn, doctorul nu a negat faptul c a
fost pl tit pentru serviciile oferite. „Existau o gr mad de re ete vechi [de la
doctorul decedat]”, explic Schwartz, „şi, din moment ce oricum ea dorea ca
[re etele] s fie scrise unui nume fictiv. Am f cut ce mi-a cerut. Totuşi, n-am
f cut-o pentru bani. Pur şi simplu, m-a convins c era spre binele ei.”
Tân rul doctor avea toate motivele s -i fie team s aib de-a face cu
Marilyn Monroe, aşa c , atunci când a primit un telefon de la ea, câteva
s pt mâni mai tâziu, a ezitat s se implice mai mult. Îns , în ciuda grijilor sale,
ea p rea c se simte bine. „Spunea c se simte mai bine decât s-a sim it în
ultima perioad şi m-a întrebat cât o cost o vizit la domiciliu”, explic
Schwartz. „I-am zis c nu i-aş face o vizit la domiciliu, îns ea a zis c nu
dorea asta. Mi-a spus c vroia s vin cu ea la mama ei.”
Gladys, mama lui Marilyn, se afla înc sub îngrijire la sanatoriul Rock
Haven din La Crescenta, la treizeci de minute distan cu maşina de casa lui
Marilyn şi de cabinetul lui Schwartz. Marilyn dorise s se întâlneasc cu
doctorul acolo ca s încerce s-o conving pe Gladys, dar şi pe doctorii ei, c
torazin putea s fie un tratament eficient pentru ea. Din nou, dup un
aranjament financiar care nu a fost adus în discu ie, Schwartz a fost de acord
s mearg la Rock Haven.
„ţând am ajuns la Rock Haven, recep ia era goal , ceea ce este
neobişnuit într-un astfel de loc”, îşi aminteşte Schwartz, „apoi m-am întors şi
am privit holul; tot personalul p rea adunat într-un loc. Atunci am ştiut c ea,
Marilyn, era deja acolo.”
Oricât de ciudat ar p rea, Marilyn venise mai devreme la întâlnire. Era
acoperit cu o eşarf alb-negru şi purta o pereche de pantaloni cadrila i cu
negru; St tea în fa a unui administrator şi a celor doi doctori. P rea vesel şi
plin de speran , cel pu in la prima vedere. (Not : este posibil s fi fost vorba
de „celebrii” pantaloni cadrila i JAX negru cu alb, pe care Marilyn i-a purtat în
nenum rate fotografii. Îi avea de cel pu in 20 de ani, îi purtase chiar şi în
şedin ele foto în care pozase ca Norma Jeane şi îi îmbr ca foarte des.) „Ghici ce?
Deja ia torazin ”, i-a spus Marilyn lui Schwartz, când s-a apropiat. „Torazin ”,
a repetat ea cu un zâmbet larg. „Mama ia torazin de ceva vreme.”
J se d torazin „, a clarificat situa ia unul dintre doctorii prezen i.
„ţe înseamn asta?”, a întrebat Marilyn.
Doctorul i-a explicat lui Marilyn ceva ce ea deja ştia: Gladys era o femeie
foarte înc p ânat . Personalul o prinsese de multe ori încercând s nu-şi ia
medicamentele. Marilyn a spus c nu în elegea cum era posibil aşa ceva.
ţredea c o asistent st tea în fa a lui Gladys şi o aştepta s -şi ia pastilele. S-a
dovedit c un membru al personalului chiar st tea lâng ea când îşi b ga
pastilele în gur şi o aştepta s bea un pahar cu ap . Lui Gladys i se cerea s
deschid gura ca s vad asistenta c a înghi it pastila. Toi uşi, se pare c
reuşise s înve e cum s ascund pastilele în spa iul dintre din i şi obraz. Cel
pu in asta credea pei naiul, pentru c , în cazul lui Gladys, p rea c nu are efect
nici un medicam* din câte lua. „Nu poate s fac aşa ceva”, a spus Marilyn,
„pur şi simplu, pute i s-o l sa i s fac aşa ceva”. Doctorul i-a spus c asta se
întâmpla tot timp Când a întrebat-o pe Gladys despre asta, zicea el, i-a spus c
o dat sau de d< ori chiar luase medicamentul, vocile din mintea ei se opriser ,
„apoi mi se f ci dor de ele”. Prin urmare, nu a mai luat medicamentul şi, a
încheiat el, „d, cineva nu doreşte s fie ajutat, nu va primi nici un fel de ajutor”.
Vorbele doctorului au enervat-o pe Marilyn. „Ea nu se simte suficient de
hi ca s -şi dea seama c vrea s fie ajutat ”, a spus ea. „De ce nu-i face i inject
Pe astea nu poate s le scuipe.”
Se pare c aceast propunere li s-a p rut doctorilor absurd . Marilyn a al
c în acea institu ie medicamentele nu se administrau intravenos. Dac pacient
avea nevoie de un astfel de tratament, trebuia s se duc în alt pai: „Ţine,
atunci va merge în alt parte”, a amenin at Marilyn. „Doar s -mi spun< unde s-
o duc.”
Apoi, unul dintre doctori i-a spus lui Marilyn c Gladys fusese internat
multe ori la alte spitale, dup episoade de violen extrem şi amenin ri <
sinuciderea. Totuşi, odat ce starea ei se îmbun t ea, dup ce i se administi, i
medicamente intravenos câteva zile, era trimis înapoi la Rock Have: Doctorul a
zis c era uimit de faptul c Marilyn habar nu avea despre asta. Poai c se
referea la tentativa recent de suicid a lui Gladys. „Nu la fel de uimit > mine”, a
spus Marilyn, care se sup rase foarte r u.
„N-a i vrea s -şi petreac restul vie ii într-un spital, nu?”, a întrebat-o el.
„Dar sta ce este?”, a ripostat Marilyn.
„Mama ta se simte aici ca acas ”, a r spuns el.
Marilyn n-a ştiut cum s -i r spund .
Dup cum îşi aminteşte dr Schwartz, cea mai mare nemul umire a lui
Marih 11 era atitudinea blazat a personalului în fa a refuzului lui Gladys de a
urmi tratamentul. De asemenea, se poate ca trecerea lui Gladys prin alte
spitale s i fi adus aminte lui Marilyn despre şederea ei la Payne Whitney.
Ultimul lucru pe care-1 dorea era s -i fac mamei ei via a şi mai grea. Prin
urmare, s-a hot rât S. I n-o ia de la Rock Haven, îns s încerce m car s o
conving ea îns şi s -şi u medicamentele.
 Marilyn şi dr Schwartz au fost conduşi în sanatoriu de c tre o asistent .
1 îşi aminteşte c atmosfera avea un aer surprinz tor de idilic, cu pajişti îngrijit
şi stropite de aspersoare, cu zone umbrite de stejari, în care pacien ii puteau S.
I se odihneasc şi s se plimbe. Au g sit-o pe Gladys la o mas de picnic,
purtau, t la gât un guler de blan . Era o femeie micu , fragil , cu p rul
argintiu dat p< spate şi legat într-o coad simpl cu ceva ce sem na a elastic
din cauciuc Doctorul îşi aminteşte c sem na foarte bine cu felul în care îşi
imagina el c ar fi ar tat Marilyn la 62 de ani. Marilyn i-a m rturisit mai târziu
c , atunci câne
I v zut-o pe mama ei, a n p dit-o un sentiment puternic şi neaşteptat de
lostalgie dulce-amar .
Pe mas , în fa a lui Gladys, se afla o poşet mare. Gladys c uta ceva în
ea. Marilyn s-a apropiat cu precau ie.
„Mam ?” „Sunt aici”, a spus Gladys destul de tare, ca şi cum o asistent
ar fi f cut irezen a.
Marilyn st tea în fa a mamei ei. „Mam , aş vrea s -1 cunoşti pe un
prieten Je-al meu, dr Schwartz”, spuse ea.
Dr Schwartz îşi aminteşte clar c Gladys şi-a tras poşeta mai aproape de
ea.
„Eşti nou aici”, a spus Gladys, privindu-1 cu o c ut tur b nuitoare.
Apoi, ntorcându-se c tre fiica ei, spuse „nu-1 cunosc”.
Marilyn i-a explicat c ea şi doctorul veniser s-o vad ca s -i spun ceva
oarte important. L-a privit pe doctor şi i-a zis: „Pe mine nu m ascult , aşa c
Bpune-i tu”.
S-au sim it stânjeni i câteva momente, în care Marilyn a aşteptat ca
doctorul s -i spun lui Gladys de ce ar trebui s -şi ia medicamentele. „A fost
cam ciudat”, îşi amintea el, mul i ani mai târziu. „Nu eram psihiatru, nici
m car nu Eram doctorul ei, dar [Marilyn] p rea disperat , aşa c am f cut tot
ce mi-a stat n putin .”
Doctorul i-a povestit lui Gladys de ce era important s -şi ia
medicamentele, ns o f cea mai mult de dragul lui Marilyn. În timp ce-1
asculta, Gladys continua l caute prin poşet . ţând a terminat, Gladys l-a
privit şi l-a întrebat dac este loctbr. El a încuviin at. „Ei bine, o s m rog
pentru tine, iar tu te po i ruga) entru mine”, a spus ea, pe un ton sarcastic.
„Asta e mai puternic decât orice, ar Norma Jeane ştie asta.” „Nu, mam , nu”, a
insistat Marilyn. Apoi i-a explicat c poate se înşelaser n ceea ce priveşte
Ştiin a Creştin , din moment ce pân atunci niciuna dintre ele nu fusese
vindecat de credin . I-a spus c aveau nevoie de ceva mai mult decât
credin a, aveau nevoie şi de medicamente. Apoi i-a explicat pe scurt c ji ea
avusese de curând o perioad foarte grea (se referea, probabil, la şederea la
Payne Whitney), iar acum credea cu t rie c amândou ar avea de câştigat dac
ar lua torazin .
Gladys a ascultat cu aten ie pân când Marilyn a terminat ce avea de zis.
Apoi S-a uitat la Schwartz. „Nu ştiu cu ce i-ai umplut capul copilei mele”, spuse
ea, dup cum îşi aminteşte doctorul, „îns Norma Jeane ştie c în Rai ajungi
prin rug ciune şi cucernicie”.
 „Dar poate c aceste medicamente sunt r spunsul la rug ciunile tale”, a
spus Marilyn. „La rug ciunile noastre. A continuat s încerce s-o conving pe
mama ei cu atâta vehemen , cu atâta pasiune, încât a izbucnit în plâns. „Nu
po i s m ascul i, m car o dat ?„, a întrebat-o ea printre lacrimi. I-a spus c ,
„dup atâ ia ani„, în sfârşit îşi d duse seama cât fusese de chinuit via a lui
Gladys şi c dorea s o ajute. „Te rog, nu te-am rugat niciodat s faci nimic,
îns acu. Te implor”, a continuat ea.
Gladys şi-a privit fata cu o c ut tur rece. În sfârşit, a întrebat-o pe
Marih ce dorea s fac exact. Marilyn i-a spus c tot ce dorea s fac ea era s
torazin cel pu in o s pt mân sau chiar o lun , dac se putea. „Ştiu c o s
sim i mai bine”, a zis Marilyn.
„Şi dup aia?” a întrebat Gladys.
„Apoi o s po i s pleci de aici”, i-a r spuns Marilyn, „şi s - i refaci via a
Gladys s-a aplecat c tre fiica ei. „Şi despre ce via e vorba, draga mea?„,
întrebat-o ea. „Locul sta este casa mea de ani de zile„. „Eu vreau doar s te
faci bine”, i-a zis Marilyn.
, Vrei s m fac bine pentru tine„, i-a r spuns Gladys, „şi î i mul umesc
pent i asta„. Apoi, privind intens în ochii fiicei ei, a ad ugat: „îns , Norma
Jeane, c vreau ca tu s te faci bine pentru tine”.
Mama şi fiica s-au privit lung o vreme. Apoi Gladys a schimbat subiect
dintr-o dat . S-a întors c tre doctor şi, atingându-şi blana din jurul gâtului, i
spus c Norma Jeane i-o f cuse cadou. ţând doctorul i-a spus c i se p; r
frumoas , Gladys a p rut încântat . I-a spus doctorului c personalul spitalul
îi permitea rar s o poarte. ţu toate astea, când vremea se r cea, Gladys îi rit;
s i-o dea, iar personalul îi f cea de obicei pe plac. I-a spus s o ating . Doctor:
a întins precaut mâna şi a atins blana, dar Gladys s-a crispat şi s-a tras înap<
cu putere. „Atingerea ta e diavoleasc ”, a spus ea, iar fa a i s-a întunecat din i
dat . Era prea mult pentru Marilyn, care a început din nou s plâng , f r > se
poat opri. „Ai sup rat-o pe Norma Jeane”, i-a spus Gladys doctoruluI. Foarte
sensibil .” în acel moment, îşi aminteşte doctorul, o femeie mai în vârst s-a
apropin de Gladys. Foarte ciudat, femeia a luat-o de mân . S tea acolo, f r s
scoac o vorb .
„ţine e?”, a întrebat Marilyn, zâmbind for at.
„Ea este Ginger”, a r spuns Gladys. „E prietena mea”.
„Ţun , Ginger”, a spus Marilyn. „Nu vrei s stai cu noi?” Gladys a Iun
atitudine: „Lui Ginger nu-i plac musafirii”, a spus ea, iar vocea i-a devenit bru <
egal şi inexpresiv . „Trebuie s ne întoarcem în untru.”
Când Gladys şi-a luat poşeta, Marilyn i-a zis: „Nu, aşteapt un pic.” A
b g. Ii mâna în buzunar şi a scos un flacon. L-a strecurat rapid în poşeta
mamei ci Gladys, dup un moment de pauz , p rea din nou bine dispus .
Rânji copil, reşte la fata ei. „Eşti o fat aşa de bun , Norma Jeane”, spuse ea în
sfârşit.,. I fat aşa de bun ”. Zâmbea. Marilyn i-a zâmbit şi ea. Apoi Gladys s-a
întors s-a îndep rtat.
Marilyn şi doctorul le-au privit pe Gladys şi Ginger cum traversau pajişu
vast . Deşi nu ştiau, aceasta avea s fie ultima dat când mama şi fiica
întâlneau. „Nu spun la revedere”, a ad ugat Gladys tare, cu spatele la fiica <
„Niciodat n-a spus la revedere”, spuse Marilyn pe un ton liniştit. „Poate din
cauza asta trebuie s-o spun eu atât de des.”
Pat: „Este prietena mea pe moarte?”
Tot pe la jum tatea lui iunie 1962, Marilyn Monroe era programat la
şedin e foto pentru revistele Vogue şi Cosmopolitan. S-a hot rât s se duc .
Pentru una dintre ele, dorea s foloseasc drept fundal plaja din spatele casei
lui Pat Kennedy Lawford. Astfel, ea şi Pat s-au întâlnit s discute despre
şedin a foto şi s se mai pun la curent cu nout ile. „în acel moment, Pat nu
ştia ce se întâmpl cu Marilyn şi fra ii ei”, spune o rud a familiei Kennedy. „Şi
îi era team s întrebe. De fapt, îi era team s afle.”
Când Marilyn a ajuns acas la ea, Pat şi-a dat seama c se afla într-o
stare groaznic . ţonform unei m rturii ulterioare, Marilyn i-a spus lui Pat c
era „umilit ” de ceea ce se întâmplase la Fox, c niciodat pân atunci nu
avusese parte de atâta agita ie în via a ei, îns acum încerca s se concentreze
spre viitor. „ţe urmeaz ”, a remarcat ea. „La asta vreau s m gândesc de
acum înainte”. I-a spus lui Pat c , dup p rerea ei, filmul Something's Got to
Give avea s fie reluat. I-a zis c trimisese telegrame multora dintre actori,
cerându-le iertare şi rugându-i s se întoarc . „ţu toate astea, mi-ar pl cea ca
întreaga echip s fie nou ”, îi spuse ea Iui Pat, „pentru c nu ştiu dac pot s
le fac fa . I-am dezam git pe to i, iar acum cred c m ur sc”. De asemenea, i-
a m rturisit lui Pat c sim ea c se afl „aproape de în elegerea problemei mele”
şi c avea nevoie doar de „mai mult timp. Ştiu c pot s dep şesc starea asta”,
a zis ea scurt. „îns am nevoie ca to i cei din jur s -mi acorde un pic de timp.”
Pat era îngrijorat . I se p rea c Marilyn înnebunise. ţâ iva dintre
prietenii lui Pat luau masa pe teras , când a sosit actri a. Pat i-a propus s se
al ture grupului. „Poate c soarele ne face bine”, a zis ea., Vrei un whisky sec?„
Marilyn a spus c bineîn eles c vrea un whisky sec, îns mai întâi a rugat-o
ceva pe Pat. „Te rog, spune-le [oaspe ilor] c sunt aici şi le v d reac iile. Dac
nu sunt încânta i de faptul c o s stau şi eu la mas , n-am s vin cu tine„. Lui
Pat i s-a p rut foarte ciudat. Îns nimic nu p rea în regul cu Marilyn în acea
zi. ţând Ţ început s murmure cuvinte pe care Pat nici m car nu putea s le
în eleag , a decis c e mai bine dac Marilyn nu face cunoştin cu restul
grupului. Dup cum îşi amintea mai târziu, a stat cu Marilyn la bar şi a
încercat s discute serios cu ea despre medicamentele pe care le lua, dac f cea
sau nu abuz. Nu se cunosc detaliile aceste conversa ii, ci doar faptul c Marilyn
s-a sup rat foarte r u: „ţredeam c m simt mai bine„, i-a spus ea lui Pat,
când se preg tea s plece, „îns acum v d c nu m simt mai bine. M simt
mai r u, Pat. Mai r u ca niciodat . Poate m simt mai r u ca mama, iar ea se
simte foarte r u, Pat!” |A ieşit din cas plângând.
Aceeaşi rud a familiei Kennedy completeaz : „dup acest episod, 1
tremura toat . Atunci şi-a dat seama c nu era o idee bun s fii sincer şi descl
cu Marilyn. „ţred c trebuie s fiu ca to i ceilal i din via a ei şi s -i spun c toi
e în regul „„, a spus ea, „pentru c nu cred c este în stare s fac fa
adev rului”. Pat a afirmat c dac ar fi fost vorba de oricare alt femeie care aV.
Necazuri, l-ar fi sunat imedat pe so ul respectivei. Îns Marilyn nu avea i
nimeni, doar pe psihiatrul acela înfior tor, în care nu avea deloc încredere. A c
l-a sunat pe Joe [DiMaggio]. Nu ştiu ce i-a spus şi nu ştiu ce i-a r spuns i Ştiu
doar c , dup conversa ie, Pat era îngrozit . „Sim eam c e inevitabil” spus ea.
„Sim eam c prietena mea era pe moarte, iar eu nu puteam s fac nin s-o
ajut.”„
La jum tatea lui iunie, Ţobby şi Ethel Kennedy au dat o petrecere la
Hicko Hill, casa lor din Virginia, pentru Peter şi Pat Lawford. Ştiind c Marilyn
e: foarte bun prieten cu Pat, s-au hot rât s o invite. Trebuie s ne întreb m:
da< Ethel ar fi crezut c Marilyn avea o aventur cu so ul ei, ar fi invitat-o în ca
lor? Pu in probabil. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul lui Bobby; e pu in probai
s-o fi invitat în casa lui, dac ar fi avut o aventur cu ea. O rud a famili
Kennedy îşi aminteşte c singurul motiv de agita ie din seara aceea era stani de
num rul de oameni care ştiau c Marilyn şi JFK avuseser o aventur . ţe s-a
întâmpla dac Jackie s-ar hot rî s vin la petrecere? Nu era invitat , dar dai
venea? Era un risc. Îns Marilyn nu era dispus s rişte. S-a hot rât s nu:
duc , dându-şi seama c oricum îl va vedea pe Ţobby la petrecerea din ca: i
familiei Lawford, la sfârşitul lunii. Le-a trimis urm toarea telegram lui Eth> şi
Bobby, pe 13 iunie 1962:
Stimate Procuror general şi domnule Robert Kennedy:
Mi-ar fi pl cut s pot onora invita ia dvS. La petrecerea în cinstea lui Pat
şi Ped Lawford. Din p cate, trebuie s merg la un marş de protest în care noi,
minoritate.; celor câteva stele lumeşti, ne vom cere drepturile.
Pân la urm , tot ce ne-am dorit a fost dreptul s str lucim.
Marilyn Monroe.
La 26 iunie 1962, într-o miercuri, Ţobby Kennedy trebuia s se întoarc
la Los Angeles f r Ethel, iar Peter şi Pat pl nuiau s îi întoarc gestul frumos i
s dea o petrecere pentru el., Vreau ca Ţobby s vad casa mea cea nou „, ia
spus Marilyn lui Pat la telefon, la începutul s pt mânii. „Serios?„, a întrebat Pa:
„De ce?„ Marilyn nu avea vreun r spuns. Pur şi simplu dorea s i-o arate, ia
r spuns ea. Pat a încercat s -i explice c ar fi destul de complicat, din cauza
drumului. Pân la urm , Ţobby venea la ei acas direct de la aeroport. Nu
g sea nici un motiv s îl aduc la Marilyn acas . „Ei bine, ar fi un motiv, dac
ar trebi s vii s m iei cu maşina, nu?”, a sugerat Marilyn. Bineîn eles, Marilyn
ar 1 putut s vin singur la casa familiei Lawford, îns nu renun a, aşa c Pat
a fo: de acord. Înregistr rile telefonice dovedesc c luni, 25 iunie, Marilyn a
sunat I biroul lui Ţobby din Washington ca s i se confirme c el va veni la casa
so ilor Lawford miercuri şi s d invite s bea un pahar la casa ei cea nou . A
vorbit un minut cu secretara lui, Angie Novello. Şi iat cum s-a ajuns la situa ia
pu in probabil ca, la 28 iunie, Peter Lawford s -i conduc pe Pat şi pe Bobby
Kennedy cu maşina la casa lui Marilyn Monroe. Dup ce au ajuns, Marilyn i-a
invitat în untru şi i-a ar tat casa lui Ţobby; Peter şi Pat mai fuseser la ea.
ţurios este faptul c Marilyn nu avea nici o preten ie de la casa ei. Era
foarte cu picioarele pe p mânt, mai ales luând în considerare cât de cunoscut
era atunci. ţasa ei era destul de modest , avea doar câteva camere. Nu era mai
mare decât casa so ilor Ţolender, în care a crescut. De fapt, era chiar mai mic !
Cu toate astea, nu a manifestat nici o re inere când a venit vorba s i-o arate
lui Bobby Kennedy, un om bogat care tr ia în ditamai vila din Virgina, pe o
proprietate uriaş . ţasa ei era a ei şi era mândr de ea; Marilyn era dornic s
se mândreasc cu ea, indiferent cât de mic şi de neimportant p rea în ochii
str inilor. Marilyn considera c existau probleme mai importante decât câ i
bani câştiga ea şi cât de bine etala lucrul sta. Iar în ceea ce priveşte ad postul,
ea lucra la o structur mult mai important . „ţa om, munca mea este
important pentru mine”, a spus ea în timpul unui interviu acordat tot în iunie.
„Munca mea este singurul p mânt pe care a trebuit s stau în picioare. Actoria
este foarte important . Pe scurt, mi se pare c am construit o suprastructur
f r funda ie. Acum lucrez la funda ie.”
Dup aproximativ o jum tate de or , timp în care au b ut un sherry, cei
patru s-au urcat în maşina lui Lawford şi s-au îndreptat c tre casa de pe rm.
La sfârşitul serii, şoferul lui Bobby Kennedy a condus-o pe Marilyn Monroe
acas . Era singur .
Weekend ul pierdut
Pat Kennedy Lawford nu ştia ce s fac . Nu ştia dac poveştile pe care le
auzise despre fra ii ei şi prietena ei Marilyn Monroe erau adev rate. Era clar c
Marilyn începuse s spun c se întâlnea cu Ţobby. ţu toate astea, Pat ştia c
una dintre aceste „întâlniri” fusese o cin dat de ea în onoarea fratelui ei, la
care Marilyn fusese invitat . Pe cine s cread ? Desigur, Marilyn nu fusese
niciodat cea mai sigur surs de informa ii. De asemenea, nu se putea baza pe
fra ii ei s -i spun adev rul. Pân la urm , b rba ii Kennedy nu erau niciodat
sinceri când venea vorba de aventurile lor. Un am nunt p rea adev rat: Ţobby
îi spusese lui Marilyn s nu-1 mai bat la cap pe Jack, fratele lui, iar ea a fost
foarte nefericit din cauza asta. Oare îşi închipuia c rela ia cu JFK era mai
mult decât era de fapt? Şi, dac lucrurile stau aşa, poate c a fost, într-adev r,
suficient de neinspirat încât s se încurce într-o aventur sexual cu Ţobby.
În acea vreme, p rea deja c orice e posibil, atât de deformat devenise
realitatea. „Ne sim eam ca şi cum eram, cu to ii, în coşmarul lui Marilyn”,
spune o rud a familiei Kennedy. „Totul se învârtea în jurul bolii lui Marilyn şi
nimeni nu ce era adev rat şi ce nu, cine min ea şi cine spunea adev rul”.
Pat Kennedy Lawford, care dorea cu disperare s primeasc un sfat, l-a
su1 pe Frank Mankiewicz, consilierul de pres al lui Ţobby.1 „I-am spus: Pat.
Trebuie s crezi toate prostiile astea”, îşi amintea el dup mul i ani. „Ea mi-a
„Frank, vorbesc serios, nu mai ştiu ce s cred, nu ştiu ce s aleg între ce-mi
spu Marilyn şi ce-mi spun to i ceilal i„. Eu i-am r spuns: „Ascult -m pe mine,
1' Nu e adev rat. Dac ar fi, aş şti; dar nu ştiu, deci nu e adev rat„. Mi-a fost a
de recunosc toare! Mi-a zis: „Ah, mul umesc tare mult. Mul umesc tare mult
Tot atunci, Frank Sinatra a sunat-o pe Pat, ceea ce era neobişnuit,
pentru ei doi vorbeau destul de rar, s -i spun c -i p rea r u c se r zbunase
pe so ei dup ce preşedintele JFK se hot râse s nu mai doarm în casa lui din
Pa Springs. I-a spus c dorea s -i invite pe Pat şi pe Peter la casa lui de vacan:
Cal-Neva Lodge, ca s petreac împreun un weekend. (Deşi Frank şi Peter în
nu se în elegeau bine, din motive legate de afaceri pe care le-ar explica mai bh
un biograf al lui Peter Lawford, se tolerau din când în când unul pe altul). Sinai
i-a spus lui Pat c urma s cânte în sala principal , iar soliştii Buddy Greco
Roberta Linn, în salon.
 Cal-Neva, situat exact pe grani a dintre California şi Nevada, avea o sa!
De spectacole foarte frumoas (unde cântau aceiaşi solişti care frecventau oraş
> Las Vegas, în marea lor majoritate prieteni de-ai lui Frank), o sufragerie
enorma şi aproximativ 20 de c su e mobilate care costau aproximativ 50 de
dolari | zi. Cazinourile luxoase se aflau pe partea dinspre Nevada a propriet i.
Proprietatea era prezentat ca „Heaven în the High Sierras”2. Pat s-a împotrh a
ideii de a merge în Nevada ca s -1 vad pe Sinatra. Totuşi, sim ea c trebua
m car s -i spun so ului ei despre invita ie. Desigur, el abia aştepta s mearg.
Dac Frank dorea s îndrepte lucrurile, atunci Peter va fi lâng el, cu ciocanul
şi cuiele. „Pat şi Peter s-au certat un pic pe tema asta”, spune Milt Ebbins. „Ti
ce ştiu e c Pat nu dorea s mearg şi c Peter i-a zis: „Nu putem s refuz m. >
invita ie de la Frank Sinatra. Dac Frank vrea s venim, trebuie s ne ducem
Lui Pat nu-i pl cea deloc s aud astfel de cuvinte de la Peter. Ins a fost de
acoul şi s-au dus.” Marilyn a spus c vrea şi ea s mearg , c i-ar prinde bine
s ia un pic de aer, mai ales c era sup rat pentru ce i se întâmplase mamei ei
la Roci Haven (nu se ştie exact ce anume).
Astfel, împotriva dorin ei ei, Pat a plecat spre Nevada împreun cu Peter
ş, Marilyn, la 27 iulie 1962, într-un avion privat trimis de Sinatra şi copilotat d.
Dan Arney. „Nu era machiat ”, îşi aminteşte Arney despre Marilyn „şi mi-am da
1 Fiul scenaristului I Ier man J. Mankiewicz, coautor al scenariului
ţet eanul Kan< împreun cu Orson Welles, pentru care au primit un Oscar
(Cel mai bun scenari original, 1941).
2 „Raiul din Mun ii Sierra” (n.tr.) leama cine era abia când am ajuns la
aeroport, iar George [Jacobs, valetul lui Sinatra] a venit la maşin şi mi-a zis:
„Ştii, ea e Marilyn.”„
Când au ajuns cei trei (Peter, Pat şi Marilyn), Sinatra i-a salutat şi a
instalat-o >e Marilyn în Chalet 52, unul dintre locurile rezervate pentru oaspe ii
speciali. Apoi i-a rugat pe so ii Lawford s plece, ca s poat discuta singur cu
Marilyn. George Jacobs spune c Frank auzise c Marilyn „trecea printr-o criz ”
şi dorea S afle mai multe. „Ştia ce se întâmpl ”, spune Jacobs, „în problema
cu fra ii Kennedy. Sau auzise zvonuri. Ştia c e sup rat şi dorea s afle mai
multe.”
Mickey Rudin, care era atât avocatul lui Marilyn, cât şi al lui Frank, a
spus în 1996: „Frank este un om foarte milos. A chemat-o pe Marilyn la Cal-
Neva ca s se distreze, s -i ofere o sc pare de la problemele ei. Dac în acele
momente a fost sup rat , e foarte posibil s fi f cut o indigestie dup prânzul
consumat, atât era de emotiv şi cu o sensibilitate exagerat . De fapt, ar fi
putut chiar s aib o criz imaginar .” îns Joe Langford, o gard de corp
angajat de Sinatra la ţal-Neva, spune c aceast criz a lui Marilyn nu a fost
deloc imaginar , aşa cum sugereaz Mickey Rudin. „ţând a v zut-o, Frank a
fost destul de şocat de starea de depresie în care se afla”, îşi aminteşte el.
„Dup ce i-a ar tat unde o s stea, a vorbit la telefon cu psihiatrul ei [se pare,
cu dr Greenson] şi a început s se certe cu el. „Ce dracu de tratament îi da i? E
complet distrus . Pentru ce v pl teşte? De ce nu se afl la un sanatoriu?„ Nu o
v zuse de ceva vreme şi nu-i venea s cread în ce stare se afla.”
 Este adev rat c Sinatra era renumit pentru grija pe care le-o purta
prietenilor lui. Cu toate astea, una dintre cele mai mari probleme ale sale era c
nu judeca deloc bine când venea vorba de unii dintre ei, mul i fiind personaje
mafiote. Mai mult, nu p rea s -i pese pe cine prezenta prietenilor s i mafio i,
iar asta se pare c a fost una dintre problemele mari ale acelui weekend la Cal-
Neva. La aproximativ trei ore dup sosirea lui Pat şi Peter Lawford împreun cu
Marilyn, în holul de la Cal-Neva îi aştepta o surpriz : Sam Giancana, unul
dintre cei mai cunoscu i mafio i, care avea leg tur cu tot felul de afaceri
mafiote, unele dintre acestea implicându-i şi pe fra ii Kennedy. Sinatra şi-a
trimis avionul personal la Los Angeles, ca s -1 ia şi s -1 aduc la ţal-Neva.
Faptul c Sinatra îl invitase la casa lui de vacan în acelaşi timp cu sora
preşedintelui şi so ul ei, n-avea nici o logic . Fireşte, Pat s-a sup rat şi a vrut
s se întoarc la Los Angeles. Dup cum m rturiseşte un martor, în clipa în
care l-a v zut pe Giancana a zis: „Gata. Trebuie s plec m”.
Peter, care p rea stânjenit de faptul c Pat vorbise destul de tare şi exista
i posibilitatea ca Giancana s-o fi auzit, s-a îndreptat c tre mafiot şi i-a strâns
mâna şi a început s vorbeasc cu el. ţei doi au privit-o de mai multe ori pe
Marilyn, în timpul conversa iei, ca şi cum ar fi vorbit despre ea, pentru c
Marilyn tocmai îl privise pe Giancana cu o c ut tur uimit ; nu se ştie dac l-a
recunoscut sau nu. „Nu m simt bine”, i-a spus ea lui Pat. „Nu pot s zbor din
nou. Nu putem s plec m acum”. Pat şi-a pus bra ul pe um rul lui Marilyn şi i-
a şoptit ceva la ureche. Cuvintele au deranjat-o pe Marilyn. „Nu-mi pas ”, a zis
ea, ridicâni vocea. „Nu-mi plas de nimic. Vreau doar s m întind, chiar acum.
Du-m î camer , Pat. Acum.”
Auzind-o, Peter s-a îndreptat imediat c tre cele dou femei şi le-a spus
cev pe un ton mânios. Pat l-a privit lung, cu o privire p trunz toare. Apoi, f r
s mai spun nimic, a condus-o afar pe prietena ei, inând-o de bra .
Roberta Linn, care cânta la Cal-Neva împreun cu Frank Sinatra şi Budd
Greco, îşi aminteşte: „ in minte c p rul ei a fost ciufulit tot timpul, iar uneo:
şi-1 inea strâns sub eşarf . Era foarte trist şi p rea absent . A participat 1.
Spectacolele lui Sinatra în fiecare sear : el cânta în sala principal , iar ea state
în spate, cu un aer foarte nefericit. ţe p cat, m gândeam, c fata asta avea u
ce-şi putea dori, îns de fapt nu avea nimic. Era foarte greu s-o vezi în starea
aia
Jim Whiting, prietenul lui Sinatra, îşi aminteşte: „Jilly [Rizzo, alt prieten
bin al lui Sinatra] mi-a zis c Marilyn a avut un fel de reac ie negativ la alcool
c; a stat la Cal-Neva. Mie mi s-a p rut c vorbea despre o intoxica ie cu alcool.
Ave probleme şi cu stomacul, iar pastilele combinate cu b utura b nuiesc c i-
a f cut r u.”
Totuşi, era vorba de ceva mai mult, nu doar despre pastile şi „pileal
Marilyn începuse s -şi injecteze singur o combina ie de fenobarbital, nembut.
Şi Seconal, pe care o numea „injec ie cu vitamine„. Joe Langford confirm : l
ziua când şi-a deschis poşeta şi a scos seringile, st team lâng dl Sinatra şi Pa:
Kennedy Lawford. Marilyn a fost foarte relaxat . ţ uta altceva, aşa c le-a see
şi le-a pus pe mas . Lui Sinatra i-a pierit culoarea din obraji, devenise alb o
hârtia: „Marilyn! Iisuse Hristoase! Pentru ce sunt siringile astea?„ Ea i-a
r spure „A, sunt pentru injec iile mele cu vitamine„. Avea o atitudine foarte
nonşalanta Pat p rea c mai are un pic şi leşin . „Of, Doamne, Marilyn„, a spus
ea. „Ol Doamne!„ Apoi Marilyn a r spuns: „E în regul , Pat. Ştiu ce fac.„„
„[Marilyn] a tot c utat în geant pân când, în sfârşit, a g sit ceea ce c uta un
ac. To i st team în jurul ei cu gura c scat , iar ea a deschis o cutie de pastile şi
a luat una. Apoi a dat o gaur mic la unul dintre capetele capsulei şi a
înghi it-o. „în felul sta, ajunge mai repede în sânge„. S-a întors c tre Pat şi i a
zis: „Vezi? i-am spus c ştiu ce fac.„„
Mai târziu, în aceeaşi sear , dup spectacolul lui Sinatra din sala de
specta cole de la Cal-Neva, so ii Lawford şi prietenii lor au b ut câteva
cocktailtiii Marilyn a b ut un singur pahar. Apoi s-a scuzat, spunând c nu se
simte bine şi vrea s se odihneasc în camera ei. Mai târziu, Pat a trecut pe la
ea ca s vacla ce face. Dup cum povestea mai târziu, Pat a b tut la uşa lui
Marilyn de mai multe ori, pân când Marilyn a r spuns, împleticindu-se şi
c zând înapoi în pai I-a zis c -i era grea . Pat s-a speriat şi a întrebat-o pe
Marilyn dac -şi f cuse < > „injec ie cu vitamine”. La un moment dat, lui
Marilyn i s-a f cut foarte r u. Pai spune c a îngenuncheat lâng ea şi i-a inut
p rul pe spate, cât Marilyn i vomitat în toalet . Apoi a ajutat-o s se schimbe,
pentru c bluza alb pe ca; o purtase Marilyn se p tase de vom . Marilyn a
rugat-o pe Pat s arunce bhi.
Într-unui din coşurile de gunoi de pe proprietate, spunându-i c „cineva o
s verifice gunoiul din camer , mai târziu.”
Fireşte, s-a dovedit un weekend foarte dificil pentru to i cei care veniser
la Cal-Neva, îngreunat şi mai mult de agen ii FBI, prezen i din cauza lui Sam
Giancana. Pentru c Sinatra apreciase greşit situa ia, au ap rut o mul ime de
scenarii imaginare din poveştile care au circulat, majoritatea neadev rate,
despre acele dou zile din iulie 1962. Dac -1 pui pe Sinatra într-o camer cu
un Kennedy, un mafiot şi o vedet de cinema, oare te po i aştepta la altceva
decât zvonuri, bârfe şi insinu ri? Dac mai adaugi şi FBI-ul, cu teoriile sale pe
care le-a prezentat în dosare ca „fapte”, se naşte o re et sigur pentru
confuzie. De fapt, pasiona ii de via a lui Marilyn Monroe se refer la aceste
câteva zile ca fiind „weekendul pierdut”, din cauz c au existat multe poveşti
contradictorii despre el.
Iat ce ştim: Marilyn Monroe a fost foarte bolnav , atât emo ional, cât şi
fizic, pe tot parcursul şederii la Cal-Neva. De câte ori era l sat singur , chiar şi
pentru un sfert de or , mai înghi ea nişte pastile, mai f cea înc o „injec ie cu
vitamine” şi se sim ea şi mai r u. La un moment dat, în timpul weekendului,
Pat Kennedy Lawford a c utat în poşeta lui Marilyn şi a aruncat toate seringile.
„E foarte bolnav ”, i-a spus ea lui Peter. Asta era un eufemism. Pentru c , între
1 iulie şi 9 august, Marilyn avusese programate 27 de întâlniri cu psihiatrul ei,
Greenson, şi 13 întâlniri cu internistul, Engelberg.
„Frank Sinatra nu ştia ce s cread ”, spune valetul lui, George Jacobs.
„Era foarte sup rat. Da, o iubea pe Marilyn. Îns întrecuse m sura. Dac
murea la Cal-Neva, în timp ce el era acolo? Ar fi fost îngrozitor. Aşa c , în
secunda în care s-a s turat, mi-a zis: „Ia-o de aici şi scap de ea imediat„. Asta
a fost tot. A trebuit s facem ce ni s-a spus, s o d m afar de acolo.
Bineîn eles c ne-a p rut r u. Femeia era bolnav . Îns , indiferent cât de milos
era, şi Sinatra avea o limit , iar Marilyn o dep şise. Nu voia ca Marilyn s
moar la ţal-Neva, sta e adev rul.”
Ken Rotcop, care era musafir la Cal-Neva, îşi aminteşte c a v zut-o pe
Marilyn când pleca. „Tremura, avea frisoane, p rea foarte, foarte bolnav .”
Stacy Ţaron, alt oaspete din hotel, spune: „M aflam în hol şi l-am v zut pe
Peter Lawford inând-o de o mân şi pe Pat inând-o de cealalt mân . Practic,
o duceau pe bra e afar . I-am recunoscut pe cei doi, dar nu am reuşit s -mi
dau seama cine era femeia, pentru c inea capul plecat şi era ame it . ţând a
ridicat capul, am avut un şoc. Era Marilyn Monroe. Împietrisem de groaz .
St team locului cu gura c scat şi am auzit-o pe Pat spunându-i lui Peter: „E
numai vina ta, Peter, numai vina ta.„ Iar Peter i-a r spuns: „Nu acum, Pat.
Hristoase, nu acum.„ I-am privit cum se îndep rtau şi mi-am zis: Oh, Doamne!
Marilyn Monroe arat ca moartea.” „Poate”
Dup ce s-a întors de la Cal-Neva, la 29 iulie 1962, Marilyn Monroe a
petrecut atât de mult timp singur , în urm toarele dou zile, în spatele
zidurilor modestei case din Ţrentwood, încât monitorizarea st rii ei psihice a
fost aproa] imposibil . Se pare c doar Eunice Murray şi doctorii ei, Greenson şi
Engelber au ştiut cu adev rat ce se întâmpl cu ea şi nu s-au ar tat tocmai
deschişi t prietenii ei. „Dup weekendul la ţal-Neva, Pat era foarte îngrijorat
penti Marilyn”, spune o prieten a lui Pat Kennedy Lawford. Dup ce s-au
întors di Nevada, Pat a încercat s-o sune pe Marilyn, dar nu a reuşit s
vorbeasc cu e; Pân la urm , l-a rugat pe Peter s -i fac un serviciu. Pat
reuşise s p streze bluz pe care o p tase Marilyn la Reno şi considera c era un
pretext bun s i-o de înapoi şi s şi vad ce se întâmpl cu prietena ei. Peter a
trecut pe la Marilyn, i; Pat a spus mai târziu c i s-a p rut c „era mai mult
decât binedispus ”. Pat v sim ise uşurat . În acea sear , Pat a sunat-o pe
Marilyn, care, în sfârşit, a r spun P rea absent şi deprimat , la doar câteva
ore de la vizita pl cut a lui Peter.
În timpul conversa iei lor, Pat a întrebat-o pe Marilyn ce f cuse în
acea/Marilyn i-a r spuns c se întâlnise cu doctorul (nu a spus care dintre ei)
şi, sus inut ea, singura persoan cu care mai vorbise în acea zi fusese Eunice
Murra Lui Pat, care ştia c so ul ei petrecuse aproape o or în casa lui Marilyn,
i s p rut foarte ciudat faptul c Marilyn omisese aceast informa ie. Peter îi
spuse: c a stat destul vreme cu ea, cât s aib timp s bea un cocktail la
piscin , chiar i se p ruse c Marilyn era într-o „dispozi ie glumea ”. Îns
Marilyn nu pomenit c Peter ar fi trecut pe la ea în ziua respectiv . Pat a luat-o
la întrebai pe Marilyn, explicându-i c ştia c Peter fusese la ea s -i dea bluza
înapoi, însa a fost şocat de faptul c Marilyn nu dorea s vorbeasc despre
vizita lui Petei
Deşi Marilyn s-a scuzat c nu i-a spus lui Pat de vizita lui Peter, pe Pat –
interesa mai mult motivul pentru care ea se hot râse s -i ascund asta. Pentn
c a obligat-o, Marilyn i-a explicat c nu dorea ca Pat s se simt geloas din
cau/i vizitei lui Peter. Explica ia asta a înfuriat-o pe Pat şi i-a şi zis-o. Marilyn,
care n 11 era obişnuit cu tonul t ios al lui Pat, a început s plâng şi s o
asigure pe prietena ei c nu se întâmplase nimic între ea şi Peter. „N-am crezut
nici o clipa c se întâmpl ceva”, i-a spus Pat lui Marilyn, „şi nici acum nu cred,
pentru c na se simte atras de tine, Marilyn.” Pat a continuat: Peter nu o
considera femeie, ta mai degrab un copil r nit. „I-a spus lui Marilyn c , dup
p rerea ei, era o chest ie boln vicioas faptul c Marilyn credea c to i b rba ii
din via a ei o doresc şi toa le femeile din via a ei sunt geloase pe ea”, a spus o
apropiat a lui Pat, mul i am mai târziu. „Pat a zis c , dup p rerea ei, Marilyn
se purta aşa pentru c nu avea nici un b rbat important în via a ei: nu avea
tat , nu avea fra i.”
Din ceea ce povesteşte aceast surs demn de încredere, se pare c Pat i
certat-o destul de r u pe Marilyn în seara aceea. ţonvorbirea s-a terminat brusi
când a închis Pat. Din nefericire, aceast ceart dintre cele dou prietene nu
avea s -şi g seasc rezolvarea niciodat . Este posibil ca, din cauza acestei
conversa i1 Marilyn s fi sim it nevoia s -1 caute pe un b rbat din trecutul ei,
pe care înt îl alinta „Daddy” („tati”).
„într-o zi a sunat telefonul, în timp ce mama mea era plecat la magazin
îşi aminteşte Nancy Jeffrey în interviul pe care l-a dat pentru aceast cartt
„Daddy [Wayne Ţolender] a r spuns. Era Marilyn. Vroia s ştie cum îi mai
merge, pentru c auzise c ea trecea printr-o perioad grea. Ea i-a spus c se
simte bine. Îns nu i-ar fi împ rt şit niciodat vreo problem de-a ei. P rin ii
mei aflau lucruri de la televizor şi se sup rau foarte tare. ţred c , dup p rerea
lor, nu ar fi trebuit s intre în lumea filmului, c via a ei putea s ia o alt
turnur . Oricum, la un moment dat, în timpul conversa iei, ştiu c l-a întrebat
pe tata: „Daddy, te-am dezam git cu felul în care mi-am tr it via a?” Iar el a
spus doar atât: „Norma Jeane, i-am promis în ziua nun ii tale c te voi iubi
întotdeauna şi îmi voi ine promisiunea pân la moarte. Înc te iubesc, Norma
Jeane.” Mi-a spus c asta i-a zis lui Marilyn.”
Apoi Marilyn i-a spus lui Wayne Ţolender adev ratul motiv al telefonului
ei. L-a întrebat dac mai are actele de pe vremea când st tea cu ei, care ar
putea s o ajute s -i conving pe Stanley Gifford sr. Şi pe fiul lui, Stanley
Gifford jr., c era rud cu ei. Din nefericire, i-a explicat el, astfel de documente
nu existau. De asemenea, s-a zis c a încercat s-o descurajeze s ia leg tura
din nou cu familia Gifford. Daddy credea c gestul sta nu i-ar aduce decât
dezam gire. Marilyn a încheiat conversa ia telefonic f r s fie prea afectat . A
insistat c -i va c uta din nou pe cei doi. Data viitoare când o s-o fac , zicea ea,
o vor asculta. Vor crede ceea ce sus inea ea, şi anume c f cea parte din
„familia lor”.
Deşi Stanley Gifford jR. Crede şi în ziua de ast zi c nu este rud cu
Marilyn Monroe, nu se ştie ce s-ar fi întâmplat dac el şi tat l lui ar fi petrecut
cu ea cinci minute. ţhiar dac ei nu credeau c sunt rude, ar fi putut s o ia pe
Marilyn sub aripa lor. Este foarte posibil ca şi ei s fi v zut în ea ceea ce
v zuser mul i: o femeie care-şi dorea ceea ce al ii aveau deja, adic un c min.
Marilyn a încheiat conversa ia cu „Daddy” pe un ton optimist. „Poate de asta
am nevoie: poate, dac o s -1 g sesc pe fratele meu, toate se vor schimba.”
Aşa cum se întâmplase de atâtea ori pân atunci, speran ele de fericire şi
viitor ale lui Marilyn Monroe se ag au de un singur cuvânt: poate.
ţ derea cortinei
 Acum şi-a g sit pacea şi se odihneşte şi Dumnezeu s-o binecuvânteze şi
s o ajute mereu. Eu. I-am administrat tratamente specifice credin ei aproape
un an. Mi-am dorit s fie fericit şi bucuroas .
Gladys Baker Eley despre moartea fiicei ei, Marilyn Monroe, dintr-o
scrisoare nepublicat pân acum, datat aproximativ 1962
4 august, 1962. Deşi nu se ştie care era starea de spirit a lui Marilyn
Monroe în aceast zi, ea avea toate motivele s fie m car un pic mai fericit . ţu
câteva zile în urm , la 1 august, semnase un contract de 1 milion de dolari
pentru dou filme la studiourile Fox. Mai mult, avocatul ei, Mickey Rudin,
rezolvase problemele cu studioul pentru filmul Something's Got to Give. Filmul
era din no pe rol, iar film rile aveau s reînceap în octombrie.1 în ciuda
minunatelor perspective ce se deschideau înaintea ei, cele mai mult relat ri
arat c sâmb ta aceea nu a fost o zi bun pentru Marilyn Monroe Trecea prin
nişte minime şi maxime emo ionale extreme, iar când se afla în asth de st ri,
nimeni nu reuşea s -şi dea seama de motivele pentru care era atât d<
deprimat . Din cauz c majoritatea personajelor-cheie din aceast poveste S.
Contrazic, s-ar putea s fie imposibil s stabilim cine a venit şi a plecat din cas
lui Monroe în acea zi şi la ce or . Se ştie c , la un moment dat, dr Greenson
fost chemat acolo de c tre Eunice Murray. ţând a venit, a g sit-o pe Marily
deprimat şi sub efectul medicamentelor. În ziua precedent , Marilyn ob inus*
o re et (de la dr Engelberg) pentru 24 de pastile de nembutal; unii zic 25, îns.
El sus ine c au fost doar 24; se crede c Marilyn a luat mai multe pastile decn
trebuia. La un moment dat, când Greenson era înc acas la Marilyn, a suna
Peter Lawford. Marilyn i-a zis c voia s vorbeasc cu Ţobby, îns se ştie c
Pete încerca s -i abat lui Marilyn gândul de la acest subiect.
„Da, cred c în ziua aceea era obsedat de Ţobby”, a spus Peter Lawford
mull ani mai târziu. „Nu ştiu de ce. Din una a dat în alta, o obsesie a provocat
ah, obsesie pân când, dup p rerea mea, s-a afundat într-o melancolie
profund pentru fra ii Kennedy.” Lawford continu cu urm toarea remarc :
„Este posib ca fra ii Kennedy s fi fost motivul triste ii sale adânci”, spune el,
„îns trebui* s şti i despre Marilyn urm torul lucru: înainte de ei, probabil a
fost trist dii cauza filmului Something's Got to Give, iar înainte de asta, poate
din cauza lu Joe [DiMaggio]. Sau poate toate trei în acelaşi timp. Nu avem cum
s ne expli c m modific rile st rilor ei psihice. Motivele depresiilor ei puternice.
Nu puten s d m vina pe familia Kennedy. Ea este doar o parte dintr-o
problem mult ma complex .”
Marilyn auzise c Ţobby era în acel weekend la San Francisco, unde
trebui, s in un discurs, în lunea urm toare, în fa a Asocia iei Avoca ilor din
California Când a sunat-o pe Pat Kennedy Lawford, aceasta i-a spus c Ţobby
şi so ia sa Ethel, erau caza i la hotelul St. Francis din San Francisco. Îns , se
pare c erai caza i la ferma lui John Bates, preşedintele Asocia iei, la
aproximativ 100 th kilometri la sud de oraş. Nu se ştie dac Pat încerca s -i
distrag lui Marilyi
1 Desigur, Elizabeth Taylor tocmai fusese pl tit cu un milion de dolari
pentru u i singur film, ţleopatra, îns aceast sum fusese una f r precedent
în industrii Pentru c Marilyn primise doar 100 000 de dolari pentru
Something's Got to Giv, noul contract era extraordinar şi, de asemenea, unul
dintre cele mai valoroa contracte din industrie de pân atunci. Dincolo de
recompensa financiara contractul marca şi o victorie personal pentru Marilyn,
şi anume faptul c reuşi; s se în eleag cu studioul Fox. În ciuda tuturor
problemelor de pe platoul uit mului film, acest lucru sugereaz c , în sfârşit,
reprezentan ii studioului începi ser s -şi dea seama cât de valoroas era
Marilyn pentru ei, indiferent d problemele financiare pe care le întâmpinaser
în timpul film rilor.
Aten ia de la familia Kennedy. Cei mai apropia i prieteni ai lui Marilyn,
care ştiau despre obsesiile ei şi consecin ele lor, ştiau c este foarte important
s i se distrag aten ia de la fra ii Kennedy ori de câte ori era posibil.
În jurul orei 19:00, la 4 august, dr Ralph Greenson a plecat de acas de
la Marilyn, cerându-i lui Eunice s r mân peste noapte acolo, ca s
supravegheze pacienta. Cam pe la aceeaşi or , Peter a sunat-o pe Marilyn s o
invite la o petrecere la ei acas . Marilyn a refuzat, ceea ce nu era ceva
neobişnuit pentru ea: se ştia c se încuie în camera ei în serile precum aceasta,
când încerca s treac peste una dintre numeroasele ei crize emo ionale.
Marilyn şi-a adus telefonul în camer şi a închis uşa. Se pare c Marilyn şi-a
petrecut tot restul serii şi. Restul vie ii singur în aceast camer , distrugând
astfel orice speran de a detalia cu precizie ce s-a întâmplat în noaptea aceea
între cei patru pere i.
Aşadar, cum şi-a petrecut Marilyn ultimele ore din via ? ţe scenariu
este mai plauzibil? F r îndoial , era din ce în ce mai afectat de medicamente.
Indiferent c a fost vorba de cele prescrise de dr Engelberg sau de cele pe care
le lua singur , cantitatea de somnifere ingerat de Marilyn în acea noapte a fost
impresionant .
Dac le-a luat conştient , înseamn c inten iona s se sinucid sau era
atât de dornic s se linişteasc , încât a l sat deoparte ra iunea şi şi-a preg tit
o doz mai mare şi, probabil, a încercat o alt metod de administrare. Probabil
Marilyn, care-şi mai f cuse singur clisme şi înainte, a folosit aceast metod
ca s ia unele dintre capsulele de nembutal dizolvate. Totuşi, indiferent de
modul în care aceste medicamente au intrat în organismul ei, starea de spirit a
lui Marilyn a devenit în noaptea aceea din ce în ce mai precar .
Se pare c a continuat s dea telefoane, îns şi num rul telefoanelor este
pus sub semnul întreb rii. Afirma iile unora, c au vorbit cu Marilyn în acea
noapte, sunt privite cu scepticism, mai ales c exist posibilitatea ca ele s fie
f cute din dorin a de a lua parte la misterul evenimentelor care au urmat.
Peter a sunat din nou, mai târziu. De data aceasta şi-a dat seama c
Marilyn nu se simte bine. Conform spuselor sale, în timpul acestui telefon
Marilyn i-ar fi zis: „Spune-i la revedere lui Pat. Spune-i la revedere preşedintelui
şi la revedere şi ie, pentru c eşti un tip aşa de dr gu .” Evident, remarca a
fost deranjant şi p rea s indice faptul c voia s se sinucid . Peter s-a speriat
şi a sunat-o din nou pe Marilyn; linia era ocupat . I-a spus partenerului s u de
afaceri, Milton Ebbins, c era îngrijorat pentru ea. Ar fi vrut s dea o fug pân
la ea, îns lui Ebbins îi era team c Marilyn luase din nou o supradoz şi nu
vroia s o g seasc Peter, cumnatul preşedintelui. Ebbins l-a sunat pe Mickey
Rudin, avocatul lui Marilyn, care a sunat la ea acas la ora 21:00. A vorbit cu
Eunice, care i-a spus c Marilyn se simte bine, dar nu se ştie dac Murray ar fi
putut s confirme acest lucru (nici m car dac avea un interes s-o fac ).
Poveştile contradictorii despre moartea lui Marilyn se leag de evenimentele
petrecute dup ora 21:00. ţea mai întâlnit versiune este urm toarea, iar
evenimentele şi orele se bazeaz pe declara iile oficiale ale lui Eunice Murray şi
dr Greenson.
În jurul orei 2 noaptea, Eunice Murray l-a sunat pe dr Greenson, speriat
c uşa de la camera lui Marilyn era încuiat , iar ea nu putea s intre în dormito
Greenson a ap rut dup 5 minute şi s-a dus la fereastra lui Marilyn. A v zut pe
actri în pat, încremenit şi f r suflu. A spart geamul şi a intrat în camera
Acolo şi-a dat seama c Marilyn murise, cu fa a în jos şi inând telefonul în
mân dreapt ; pe noptier se aflau numeroase recipiente cu medicamente.
Odat cu trecerea anilor, s-au n scut multe teorii ale conspira iei. Unele
spu c Marilyn a fost omorât de Ţobby Kennedy sau de c tre cei angaja i de
Bobbş Altele îl implic pe Peter Lawford. În altele, vinovatul e FŢI-ul. Sau dr
Greensoi i Sau Eunice Murray. Sau Mafia. Desigur, e foarte uşor s atribui o
crim uno oameni care au murit sau agen iilor precum FBI-ul. Trebuie spus c
misterul mori lui Marilyn avea s ajung o obsesie pe via pentru unii, iar
teoriile conspira ie i care s-au n scut dup aceea, au avut un scop important în
via a acestor indivizi ţertitudinea c Marilyn a c zut victim unor planuri
tic loase aduce o alinat macabr celor care au resim it pierderea cel mai adânc.
Posibilitatea s fi mun din cauza unei mâini criminale sau faptul c detaliile
acestei crime nu vor i cunoscute niciodat pe de-a-ntregul fac ca misterul s
r mân nerezolvabil. Dac, nu se cunoaşte felul în care Marilyn şi-a g sit
sfârşitul, ceea ce o ine în via , î i mod ciudat, este faptul c mai are multe de
dezv luit. De fapt, s-ar putea s n i se termine niciodat controversele în ce
priveşte circumstan ele mor ii ei; fie c; vor sau nu s recunoasc , unii dintre
noi chiar îşi doresc asta.
Moartea lui Marilyn s-a petrecut în circumstan e suspecte? Cu siguran .
D< exemplu, doctorii şi Eunice Murray au aşteptat dou ore pân s ia leg tura
ci autorit ile. De ce? Nimeni nu a r spuns vreodat satisf c tor la aceasta
întrebare. Mai mult, Eunice avea s declare ulterior c uşa lui Marilyn nu se
încuia. Dac aşa st teau lucrurile, înseamn c m rturia ei despre felul în can
a g sit-o pe Marilyn nu se mai sus ine. În stomacul lui Marilyn s-au g sit foarn
pu ine urme de medicamente. De asemenea, intestinul ei sub ire era uşor deco
lorat. Oare aceste fapte sprijin teoria c . ţineva. I-a f cut o clism mortal '
Nu chiar. Marilyn era dependent de medicamente. S-a dovedit medical ca
stomacul unui dependent se obişnuieşte cu stupefiantele şi c acestea trec
rapid în intestine. Mul i dependen i mor f r s aib nici o urm de stupefiante
în stomac. De asemenea, stomacul gol nu exclude posibilitatea ca
medicamentele s fi fost ingerate de-a lungul unei perioade de timp, iar
cantitatea mare de somnifer g sit în ficatul lui Marilyn este o m rturie în acest
sens. Dac autopsia ar fi fost f cut cu mai mult aten ie, cine ştie la ce
concluzii s-ar fi ajuns? În mod sigur, dac ar fi murit ast zi, dat fiind avansul
tehnologiei, moartea ei nu ar mai fi ascuns nici un mister.
 Aşadar, întrebarea r mâne: sinucidere sau crim ? Toate teoriile despn
moartea lui Marilyn au un numitor comun: femeia instabil , vulnerabil , d<
multe ori înfricoşat , care se afunda tot mai mult în tenebrele bolii ei mintale
St rile de panic , de confuzie şi de disperare îi marcaser aproape toat via a
Dac ar fi fost o femeie echilibrat , care n-ar fi luat în via a ei o supradoz ,
aturu da, am avea toate motivele s punem sub semnul întreb rii
circumstan ele în care a murit. Îns vorbim despre o femeie care, de-a lungul
anilor, luase mai multe supradoze decât îşi puteau aminti cei din cercul ei de
apropia i: uneori inten ionat, alteori din greşeal . Putea s moar de mai multe
ori dac nu ar fi fost lâng ea oameni ca Natasha Lytess, Arthur Miller, Susan
Strasberg şi to i ceilal i care au g sit-o şi au resuscitat-o. De fapt, a luat
supradoz de dou ori doar în luna de dinaintea mor ii: o dat la ţal-Neva şi o
dat acas ; a fost salvat în ambele ocazii. Îns în noaptea de 4 august nimeni
nu i-a s rit în ajutor. Se poate ca singurul semn de întrebare real care planeaz
asupra mor ii lui Marilyn s fie urm torul: a dorit s se sinucid sau a fost o
moarte accidental ? 1
S-a spus c planurile de viitor ale lui Marilyn erau atât de promi toare;
încât este imposibil s -şi fi dorit s se sinucid . Se spune c avea prea multe
motive s tr iasc . Îns ceea ce se întâmpla în capul ei avea prea pu in de-a
face cu to i aceşti factori. Când ne gândim la ultimele ei ore de via , trebuie s
avem în vedere creierul ei bolnav, nu doar avantajele ispititoare ale vie ii de
vedet de cinema.
Fericirea de zi cu zi a lui Marilyn nu era influen at de dorin a de a fi şi
mai cunoscut , şi mai bogat şi cu mai mult succes ca pân atunci. Este
absurd s credem c dorin a ei de via a fost redeşteptat de faptul c putea
s termine filmul Something's Got to Give sau de contractul de 1 milion de
dolari semnat cu Fox. Dac am face acest lucru, ar însemna c subestim m
duşmanul formidabil cu care avea de-a face: boala ei mintal . Dac accept m
acest adev r nefericit, nu înseamn c neg m tot ceea ce a fost aceast femeie
de-a lungul vie ii ei, ci doar c suntem obliga i s accept m c povestea lui
Marilyn nu este doar despre str lucire şi celebritate. De fapt, s-ar putea ca
povestea despre „Marilyn Monroe” nici m car s nu existe.2
1 „La capul patului ei se aflau o mul ime de pastile de Seconal,
medicament pe care eu nu i l-am prescris niciodat ”, spune dr Engelberg. „De
asemenea, în ficat s-a g sit mult clorhidrat. Nu i-am prescris aşa ceva şi nici un
doctor din SUA nu i-a dat aşa ceva. Proabil l-a cump rat din Tijuana. „ţred c
deja înnebunise„, presupune dr Engelberg „şi s-a întâmplat ceva care a
aruncat-o, dintr-o dat , într-o stare de depresie profund . Desigur, n-am idee
despre ce era vorba. Oricum, orice-ar fi fost, Marilyn a reac ionat aşa cum ştia:
a luat cât de multe pastile a putut, c doar se aflau la capul patului ei, şi le-a
înghi it. Deci, din acest punct de vedere, [moartea ei] a fost una inten ionat .
Îns cred c s-a gândit mai bine şi de aceea l-a sunat pe Peter Lawford. Deci la
început a vrut s se sinucid , apoi s-a r zgândit, sunt sigur de asta. Dac Peter
ar fi venit la ea când l-a chemat, este posibil s mai fi tr it”.
2 Deşi Marilyn avea câteva proiecte în perspectiv , realitatea este c la
sfârşitul vie ii ei înc avea probleme financiare. Iat ce o avertiza avocatul ei,
Mickey Rudin, într-o scrisoare din 25 iunie 1962: „M simt obligat s te
aten ionez în leg tur cu cheltuielile, pentru c în ritmul sta vei chelui cei 13
000 de dolari într-o perioad foarte scurt de timp, apoi vom fi obliga i s facem
un împrumut suplimentar.” Dup cum spuneam mai devreme, Marilyn a avut
întotdeauna probleme cu banii.
Aceasta este povestea unei fete pe nume Norma Jeane Mortensen. A
trecui peste obstacole aparent insurmontabile şi a f cut fa unui destin
potrivnic. Şicreat o imagine şi chiar a devenit o femeie mai fascinant decât ar fi
crezu vreodat c este posibil. Şi, deşi sim ea c înnebuneşte treptat, s-a
str duit S. in în via aceast crea ie, dar nu pentru ea, ci pentru noi. Într-
adev r, Marilyi Monroe a existat. ţhiar dac femeia din interiorul ei se îndoia
uneori de aces lucru, noi am ştiut asta mai bine decât ea. A cheltuit atât de
mult din energi. Şi voin a ei, proiectând o imagine a unei frumuse i imposibile
şi a unei bucuri mai presus de fire! Îns , pe m sur ce se apropia sfârşitul,
persoana ei real sândep rtat din ce în ce mai mult de ideal, pân când i s-a
p rut imposibil s s> mai prefac . Alegerea ei, oricât de îngrozitoare ar p rea, a
fost aceasta: recunoaşt în fa a tuturor c Marilyn Monroe a devenit o iluzie sau
mori.
La 5 august 1962, Marilyn Monroe a d ruit lumii tot ce mai avea de d rui
certitudinea c a fost şi va fi întotdeauna. A noastr .
ANEXE
Dup moartea lui Marilyn „Dra Monroe suferea de mult vreme de o
boal psihic . De multe ori şi-a exprimat dorin a s renun e, s se retrag şi
chiar s moar . De mai multe ori, în trecut, când era dezam git sau
deprimat , a încercat s se sinucid cu somnifere, în acele ocazii, a cerut ajutor
şi a fost salvat . Din informa iile strânse despre seara de 4 august, dup
p rerea noastr , s-a repetat acelaşi model comportamental, cu excep ia
salv rii.”
Theodore J. Curphey
Morga din Los Angeles
August 1962
De bun seam , repercusiunile mor ii lui Marilyn Monroe asupra multora
dintre personajele-cheie din via a ei aveau s fie foarte dureroase. Era foarte
iubit de cei care f ceau parte din cercul ei de apropia i. Din nefericire, sora ei
vitreg , Ţerniece Miracle, a primit vestea mor ii lui Marilyn la multe ore dup ce
aflaser majoritatea concet enilor ei. Fusese în vacan şi condusese ore în ir,
iar maşina avea radioul stricat. ţând a ajuns acas şi a primit un telefon, a
lecat imediat la Los Angeles. Deşi era copleşit de durere, a reuşit totuşi s
rganizeze înmormântarea împreun cu fostul ei cumnat, Joe DiMaggio.
DiMaggio s-a hot rât s le interzic aproape tuturor celor din via a lui
arilyn s participe la înmormântarea care a avut loc la 8 august 1962, la capela
ortuar din Westwood Village. ţredea cu t rie c fra ii Kennedy şi Frank inatra
o dezam giser pe Marilyn şi, într-un fel, chiar avuseser un rol în oartea ei. S-
a dezl n uit interzicându-le s vin la înmormântare: atât lor, cât i majorit ii
prietenilor lui Marilyn din industria filmului. În aceast perioad e doliu,
DiMaggio nu avea idee cum ar fi trebuit s se poarte cu prietena şi ublicistul lui
Marilyn, Pat Newcomb, pentru c ştia c -i cunoscuse pe fra ii ennedy înainte s-
o cunoasc pe Marilyn şi înc avea leg turi cu familia lor. Up cum povesteşte
Gary Springer, DiMaggio l-a rugat pe tat l lui, John pringer, s se ocupe de
rela ia cu presa în timpul funeraliilor lui Marilyn.
Printre pu inii c rora li s-a permis s participe la slujba funerar s-au
um rat: Pat Newcomb, Ţerniece Miracle, Inez Melson, Milton Rudin, Ralph
oberts, Allan „Whitey” Snyder, Sydney Guilaroff, Joe DiMaggio jR. Şi dr Ralph
reenson împreun cu familia. În total, pe lista de invita i au fost 26 de nume. E
Strasberg a fost cel care a citit elogiul, descriind „felul în care Marilyn str lucea:
un amestec de nostalgie, str lucire şi dorin care o deosebea de toat; lumea şi
îi f cea pe to i s vrea s fac parte din ea.”
Bineîn eles, sub pecetea mor ii nimeni nu arat aşa cum ar ta în timpul
vie i i în special o femeie atât de plin de via precum fusese Marilyn. Şi totuşi,
îi aceast ultim scen a fost îmbr cat într-o rochie simpl din nailon verde, ia
p rul ei blond (de fapt, o peruc ) era coafat aproape în acelaşi fel ca în neferi
citul film Something's Got to Give.
George Jacobs, valetul lui Sinatra, spune c Frank Sinatra a fost foarte
tul burat de moartea lui Marilyn. În mod surprinz tor, i s-a al turat lui
DiMaggi. ţând a venit vorba s caute vinova ii. „Dl S. A început s -i b nuiasc
pe Lawfon şi pe cumna ii s i c au omorât-o”, îşi aminteşte Jacobs, „îns , dac
tot ajunses. Acolo, ar fi putut s dea vina pe ei şi pentru o furtun , aşa c nu i-
am dat pre; mare importan . Marilyn a fost o preferat a dl S. Adora cât de
mult îl iubea F r aceast iubire şi admira ie pe care Marilyn i le ar ta mereu,
a fost foart < îndurerat. Vindecarea acelei r ni l-a înt rit şi l-a f cut s fie şi
mai rece deca înainte”.
Pat Kennedy Lawford a fost şi ea r v şit de moartea lui Marilyn. A ap ru
împreun cu Peter la intrarea în capela din Westwood, îns nu au fost l sa i s”
intre. ţhiar Eunice Murray, c ruia nu-i pl ceau majoritatea persoanelor di
anturajul lui Marilyn, a insistat pe lâng Ţerniece Miracle s o primeasc pe
Pa: la slujba de înmormântare. Îns Ţerniece nu prea avea mult c dere în
privim a unei astfel de decizii, care era de competen a lui Joe DiMaggio. I-a fost
cu ata mai greu lui Pat, mai ales pentru c ultima ei conversa ie cu prietena ei
fuses, plin de mânie. Este vorba de conversa ia în care Marilyn i-a spus c se
teme; c Pat ar fi putut s fie geloas pe prietenia ei cu Peter Lawford.
Prietena lui Pat, Pat Brennan, spune: „Nu exagerez când spun c Pat nu
a mai fost niciodat la fel. Dup ultimul weekend al lui Marilyn la ţal-Neva, a
începui s se schimbe. ţred c a v zut cu ochii ei ce efect distrug tor avea
stilul de via (a al so ului ei asupra unei persoane. ţhiar dac la unele dintre
petreceri se distras, şi ea, chiar dac , din când în când, bea şi ea, nu mai
v zuse niciodat pe cineva cum fusese Marilyn la ţal-Neva. Acel weekend a fost
începutul sfârşitului c sni ciei ei cu Peter. Dup moartea lui Marilyn, s-a
hot rât s divor eze. Într-adev i vremurile bune din Santa Monica au luat
sfârşit odat cu dispari ia lui Marilyn'
De fapt, so ii Lawford s-au hot rât s r mân împreun pân la alegerile
din 1964, când sperau ca JFK s fie reales, îns acesta a fost asasinat în 1963.
I a pu in vreme dup moartea fratelui ei, Pat a înaintat actele de divor . Cei de:
au divor at în 1966. Pat nu s-a mai rec s torit niciodat . Peter a murit în 198!
Pat, care a luptat împotriva alcoolismului mul i ani dup moartea lui Marilyi a
lucrat la Centrul Na ional pentru Dependen i. De asemenea, este membi a
fondator al Comitetul Na ional pentru Artele Literare. A murit la 82 de ani, i
New York, din cauza unor complica ii cauzate de o pneumonie. A l sat în urn
patru copii şi zece nepo i.
Nu vom şti niciodat ce a sim it preşedintele John F. Kennedy când a
auzit vestea mor ii lui Marilyn Monroe. Se pare c ea nu a însemnat prea mult
pentru el, pân la urm . În mintea lui a fost probabil doar o aventur de o
noapte. De fapt, conform registrelor Serviciilor Secrete de la ţasa Alb , în
noaptea de dup moartea lui Marilyn, la 6 august 1962, una dintre amantele
sale, Mary Meyer, i-a f cut o vizit la ţasa Alb în timp ce Jackie şi copiii se
aflau în drum spre Ravello, Italia, unde îşi petreceau vacan a. Meyer a ap rut la
19:32. La 23:28, Kennedy a chemat o maşin s o ia pe Mary Meyer de la
poarta de sud a Casei Albe şi s-o conduc acas .
Robert Kennedy şi-a continuat şi el via a şi cariera politic , f r s o
men ioneze pe Marilyn în public. A fost asasinat în 1968.
Ida şi Wayne Ţolender au auzit vestea teribil a mor ii lui Marilyn de la
televizor, la fel ca restul Americii. „Ida s-a dus direct la biseric , ca s se roage
pentru sufletul Normei Jeane”, spune una dintre rudele sale. „Nu a încetat
niciodat s-o iubeasc . În sufletul ei, va fi întotdeauna feti a pe care a crescut-
o. Wayne a fost trist luni de zile. Pentru ei, a fost ca şi cum şi-au pierdut
propriul copil, aşa a fost”. Ida Bolender i-a supravie uit lui Marilyn Monroe 10
ani. A murit în 1972. Wayne a mai tr it doi ani, pân în 1974. ţharles ţasillo,
respectatul biograf al lui Marilyn Monroe, ar trebui s aib ultimul cuvânt:
„Deşi a murit de zeci de ani, Marilyn Monroe înc ne emo ioneaz , ne farmec ,
ne umple de încântare şi ne inspir . ţând tr ia, a dat naştere unei poveşti de
dragoste cu lumea, iar prin moartea ei a dat naştere unui soi de necrofilie în
mas . Da, ea a avut parte şi înc se bucur de celebritatea uimitoare dup care
unii înc tânjesc, dar dincolo de asta o caracteriza o dr g l şenie incredibil ,
care ne-a emo ionat, şi un suflet autentic, care str lucea. Dup ce s-a stins,
înc îi sim im str lucirea. Şi dorim s p str m un pic din lumina ei.”
Via a lui Gladys dup moartea lui Marilyn
La pu in vreme dup moartea lui Marilyn, Inez Melson a primit o
scrisoare de dou pagini, scris de mân pe hârtie personalizat , de la Gladys
Baker Eley, din sanatoriul din Rock Haven. O public m aici pentru prima oar :
Draga mea prieten dna Melson;
V sunt foarte recunosc toare pentru ajutorul plin de bun voin şi
amabil pe care l-a i oferit mie, lui Berniece şi dragei Norma Jeane. Acum şi-a
g sit pacea şi se odihneşte şi Dumnezeu s-o binecuvânteze şi s o ajute mereu.
Aş vrea s şti i c i-am f cut (Normei) tratamente dup credin a Ştiin ei
Creştine aproape un an. Mi-am dorit s fie fericit şi bucuroas . S v
binecuvânteze Dumnezeu pe dumneavoastr şi bun tatea dvs. Am parte de din
ce în ce mai mult bine şi v sunt într-adev r recunosc toare dvs şi lui Berniece
şi celorlal i. Fie ca dragostea lui Dumnezeu s v binecuvânteze şi s v ajute
s merge i mai departe. Dra Travis mi-a spus c ve i veni la mine în acest
weekend, aşa c aştept cu ner bdare s i v d.
Cu dragoste, Gladys
Când Gladys pomeneşte de tratamentele specifice Ştiin ei Creştine pe cai
i le-a f cut lui Marilyn, nu se refer la faptul c se ruga cu fiica ei (n-a fost cazi
niciodat ), ci mai degrab c se ruga pentru ea; sau, dac folosim vocabulare
sectei, o „trata”. Bineîn eles, nu a participat la înmormântare.
În august 1962, când Ţerniece Miracle, cealalt fiic a lui Gladys, s-a dus
s o viziteze la sanatoriul Rock Haven din La Crescenta, în California, dup
înmormântarea lui Marilyn, a aflat cu mânhire c cea mai mare problem a li
Gladys r m sese aceeaşi dintotdeauna: dorea s fie liber . În timpul vizite
Gladys se îmbr case în uniforma asistentei ei, inclusiv cu şosetele şi pantofii e
Avea 62 de ani. Înc era frumoas , cu ochii de un albastru ultramarin şi pare
alb complet, pe care-1 purta strâns într-un coc pe creştet. Avea osatura fin a h
Marilyn şi ar fi fost de o frumuse e extraordinar , la b trâne e, dac ar fi ave'
grij de ea sau i-ar fi p sat. Nu se ştie care a fost reac ia ei la aflarea mor ii h
Marilyn, îns când a fost vizitat de Ţerniece şi al i cunoscu i nu p rea
sup rata Mama Mirei Ţradford este Ginger, prietena lui Gladys, pe care
Marilyn, întâlnit-o ultima oar când a fost s -şi vad mama la sanatoriu. „Am
fost s > v d pe mama dup moartea lui Marilyn şi am v zut-o şi pe Gladys”,
spune ea „Se uita la televizor. Îmi amintesc c purta uniforma asistentei ei: alb,
din ca| pân în picioare. M-am dus la ea şi i-am zis: „Gladys, îmi pare aşa de
r u dt Marilyn„. Ea s-a uitat la mine cu o privire distant şi mi-a zis: „Nu
trebuia s i, somnifere. I-am spus de multe ori c puteam s-o ajut s doarm
prin rug ciunik mele, îns ea nu m-a ascultat„. Am fost foarte sup rat . N-o
întâlnisem niciodat; personal pe Marilyn Monroe, îns eram convins c merita
mai mult din parte, mamei ei. Desigur, în elegeam starea lui Gladys, pentru c
şi mama mea era 1, fel de bolnav . Îns am crezut c , totuşi, puteam s-o fac s
în eleag . Aşa c, m-am aşezat în fa a ei şi am inut-o de mân . Îmi amintesc c
mâinile ei erat foarte reci, foarte osoase. I-am zis: „Gladys, ştii c Marilyn te-a
iubit foarte mult nu-i aşa?„ A scuturat din cap: „Nu, nu cred c Marilyn m-a
iubit vreodat „. Nt eram preg tit s aud aşa ceva, n-am putut s -mi ascund
surprinderea. I-am da drumul la mâini. Apoi am v zut în ochii ei o lic rire de
bun voin . Se întristaşi brusc şi mi-a zis: „Marilyn nu m-a iubit. Norma Jeane
m-a iubit, şi eu am iubit-i pe ea. A fost o fat de treab „. Apoi a început s se
uite din nou la televizot M-am ridicat şi am plecat, ca s pot plânge în voie. Mi-
a frânt inima.” în testamentul ei, Marilyn i-a l sat câte 5 000 de dolari pe lun
mamei ei pentru tot restul vie ii, ca s pl teasc pentru cheltuielile de îngrijire.
Din p cate Marilyn nu a murit bogat . Este greu s ne imagin m unde au
disp rut to i bani ei, îns e sigur c nu se aflau în nici un cont bancar. Pân la
urm , din pro priet ile ei s-au g sit banii necesari pentru Gladys, îns în 1962
mai r m seser. Doar vreo 4 000 de dolari, bani care nu erau suficien i nici
m car pentn îngrijirea lui Gladys pe o lun . Ţerniece a plecat din Los Angeles
la sfârşitul lui august, ca s se întoarc în Florida şi s demareze procesul de
trecere a custodiei lui Gladys, de pe numele lui Inez Melson, pe numele s u.
Totuşi, va trece ceva timp pân când Gladys avea s se mute în Florida. Apoi,
imediat dup împlinirea vârstei de 63 de ani, Gladys avea s fac imposibilul.
„Am avut un şoc”, îşi aminteşte Mira Ţradford. „M-am dus s o v d pe
mama, iar la Rock Haven era haos. Poli ia era peste tot. Gladys legase
cearşafurile, le ag ase de pervazul de la etajul trei şi s rise pe geam la parter.
Reuşise cumva s sar gardul înalt care înconjura sanatoriul. Personalul nu şi-
a dat seama decât a doua zi c disp ruse. M uimise dorin a ei de a fi liber .
Poli ia a c utat-o în tot oraşul Los Angeles. Au g sit-o la 25 de kilometri
distan , dormind dus în subsolul unei biserici. Era aşa de trist. Apoi a fost
trimis înapoi la Rock Haven. Am v zut-o acolo cam la o lun dup aceea.
Ochii ei erau reci ca o elul. M-am gândit c se sim ea r u. Mult mai r u. Dup
aceea a fost transferat la ţamarillo State Hospital, care avea condi ii mult mai
precare decât cele de la Rock Haven. Suferin a acestei femei m-a întristat
teribil”.
În 1967, Gladys a fost l sat în sfârşit în grija lui Berniece, în Florida. În
1970, doctorii au considerat c este suficient de stabil psihic ca s locuiasc
într-un azil de b trâni aproape de casa lui Ţerniece.
În aprilie 1971, biograful lui Marilyn Monroe, James Haspiel, a vizitat-o
pe Gladys. El povesteşte: „Eu şi so ia mea c l toream prin Gainesville, Florida.
Am g sit telefonul lui Gladys în cartea de telefon şi am sunat-o. A r spuns.
Evident, doream s m întâlnesc cu ea. M-a întrebat dac sunt adept al Ştiin ei
Creştine. Am r spuns: „Nu, dar m intereseaz s aflu mai multe despre asta”.
Am convins-o s -mi permit s o vizitez, iar ea a pus condi ia s -mi dea
materiale despre Ştiin a Creştin . Am mers la locuin a ei împreun cu so ia şi
cei doi fii ai mei. Gladys nu era slab , era chiar gr su . ţeea ce era uimitor la
ea era c avea fa a lui Marilyn. Mai mult, avea râsul lui Marilyn. N-am putut
s -i uit râsul.
În drum spre apartament, m-am hot rât s -i spun fiicei ei Norma Jeane,
nu Marilyn. Aşa c , o or şi jum tate, cât am stat acolo, i-am spus Norma
Jeane. Dar ea i-a spus Marilyn. Era foarte pasionat de subiectul Ştiin a
Creştin . Înainte s plec m, mi-a dat un teanc de pamflete. M-a rugat s-o mai
sun şi asta am f cut. Mi-a fost foarte clar c Gladys nu fusese niciodat de
acord cu profesia pe care şi-o alesese Marilyn. Îi spunea industria imaginilor
mişc toare. Mi-a spus c tot ceea ce f cea ea, ca membr a Ştiin ei Creştine,
era „diametral opus muncii lui Marilyn în industria imaginilor mişc toare”. Mi-a
spus c nu-şi dorise niciodat ca Marilyn s fac parte din aceast industrie
sau, în cuvintele ei, „nu i-am spus ce s fac . Niciodat nu i-am zis nimic.”„
Gladys a tr it în continuare în Florida şi i-a f cut din când în când vizite
fiicei sale Berniece, din proprie ini iativ , mul i ani dup aceea. ţonducea o
triciclet prin oraş, cu un afiş legat de ghidon, pe care scria „Pericol”. Abia prin
1977 a început s primeasc bani din moştenirea lui Marilyn Monroe.
Gladys Ţaker Eley a murit de insuficient cardiac , la 11 martie 1984, îi
Gainesville, dup aproape 22 de ani de Ia decesul fiicei ei. Avea 83 de ani.
Perspectiv : Marilyn şi fra ii Kennedy
Şase luni. Atât, şase luni. Se pare c rela ia lui Marilyn Monroe cu fra i
Kennedy s-a întins pe doar 6 luni din cei 36 de ani cât a tr it. În ciuda unt
perioade atât de scurte, s-au scris o mul ime de c r i şi s-au f cut multe doc i
mentare care au încercat s transforme aceast perioad în mai mul i ani şi,
prii urmare, s -i transforme în protagoniştii unor poveşti romantice şi de
spionaj a FŢI. ţu toate acestea, noile cercet ri stabilesc c aceste fapte nu sunt
adev rate Ţineîn eles, este posibil ca doi oameni s se strecoare şi s aib în
secret întâlnii despre care nimeni s nu ştie nimic. Îns acest lucru este destul
de greu de realizat, când vorbim de persoane atât de cunoscute ca Marilyn
Monroe şi d (oricare dintre fra ii Kennedy. Iat ce se ştie cu certitudine
absolut , pornind d (la cercet rile pe care le-am f cut pentru aceast carte:
Marilyn l-a cunoscut pe JFK la un dineu din anii '50. L-a întâlnit din
nou, le Conven ia Partidului Democrat din 1960. Aceste dou întâlniri au fost
scurte ş; formale.
A trecut un an şi jum tate.
Apoi a început perioada de şase luni:
Marilyn l-a întâlnit pe Bobby Kennedy la 2 februarie 1962, în casa lui Pat
şi Peter Lawford.
L-a întâlnit pe JFK în martie 1962, la un dineu în New York. A avut rela ii
intime cu JFK la 24 martie şi poate la 25 martie, în casa lui Bing Crosby.
A cântat la spectacolul organizat în cinstea anivers rii lui JFK, la
Madison Square Garden, în mai 1962.
L-a v zut pe Ţobby la un dineu, în casa lui Pat şi Peter Lawford, în iunie
1962.
Asta e tot, pe lâng telefoanele pe care i le-a dat lui JFK (la care se pare
c el nu a r spuns) şi lui Ţobby (la care se pare c au r spuns el şi secretara
lui). Altceva nu se poate demonstra. Desigur, asta nu înseamn c nu s-a
întâmplat şi altceva. Este posibil ca JFK şi Ţobby s fi locuit în secret în casa ei
de oaspe i, dar nici acest lucru nu se poate proba sau infirma.
De-a lungul anilor, s-a spus şi s-a scris atât de mult despre aceste
personaje pitoreşti, încât faptul c Marilyn a avut rela ii intime cu amândoi
fra ii Kennedy a devenit un adev r general acceptat. Cu toate acestea, un
reporter l-a intervievat pe Peter Lawford în 1981, înainte ca toate legendele
despre Marilyn şi fra ii Kennedy s se r spândeasc , iar acesta i-a zis: „Toate
poveştile despre Marilyn, JFK şi Bobby sunt nişte prostii. ţred c poate Marilyn
a avut – şi subliniez poate – una sau dou întâlniri cu JFK. Dar nu a avut nici o
întâlnire cu Bobby şi jur pe Dumnezeu c spun adev rul”.
Îns , câ iva ani mai târziu, o fost so ie a lui Peter a f cut anumite
dezv luiri şi a sporit confuzia. Ea a spus c Peter i-a m rturisit totul „când era
un pic drogat”. A doua zi, Peter era atât de z p cit pentru cu ce i-a zis când era
drogat, încât a sunat-o şi a rugat-o s uite totul. Fusese drogat şi, dup cum
spunea el, „cine ştie despre ce vorbeam?” Desigur, ea nu a uitat. Cu toate
acestea, probabil c nu e tocmai în elept, când vine vorba de istorie, s iei drept
liter de lege amintirile repovestite ale cuiva „un pic drogat”.
Din nefericire, Peter Lawford, un om bun, chiar dac avea probleme,
despre care mul i spuneau c nu şi-ar fi tr dat un prieten, a fost citat de multe
ori f când declara ii despre Marilyn şi fra ii Kennedy, la mul i ani dup moartea
sa. Se pare c vorbea mereu despre ei, în ultimile luni de via . Îns putem fi
siguri c el a f cut acele declara ii, în special fostelor so ii? „Dac l-a i fi
cunoscut pe Peter aşa cum l-am cunoscut eu”, mi-a spus Dean Martin pe
vremea când scriam o carte despre Frank Sinatra, „a i fi ştiut c Peter n-ar fi
spus niciodat lucrurile acelea despre Marilyn şi fra ii Kennedy, mai ales dac
acele poveşti ar fi fost adev rate”.
Bineîn eles, este simplu s ne d m seama cum au reuşit Marilyn şi fra ii
Kennedy s fie implica i în atâtea poveşti senza ionale şi teribile. Întâlnirea
acestor doi b rba i, puternici şi influen i, cu una dintre cele mai cunoscute
vedete de cinema din acea vreme a fost prea important ca s fie trecut cu
vederea. Regimul Kennedy a fost considerat o perioad special din istorie; i s-a
spus Camelot, a fost perioada în care au preluat puterea b rba i idealişti,
orienta i c tre modificarea felului în care oamenii gândesc conducerea rii. ţei
doi fra i erau donjuani cunoscu i, îns la acea vreme nu s-a ştiut, pentru c
înainte de Watergate presa era mai discret cu cei afla i la guvernare. Michael
Selsman, publicistul lui Marilyn, îşi aminteşte: „Mi-am petrecut mult timp cu
reporterii, spunându-le: „Preşedintele? Poftim? ţred c glumi i!„, deşi ştiam c
era adev rat. M pricepeam s -i aburesc şi în privin a lui Marilyn: „Pastile? Ce
pastile? Ţ utur ? Sigur c nu! Marilyn bea doar la ocazii.„„
Totuşi, din când în când, caracterul lui JFK era sugerat în pres , iar
zvonurile despre el şi Marilyn ap ruser înc din 1960. De exemplu, în iulie
1960, dup ce a aflat c Marilyn îşi întrebase prietenii despre tacticile lui
Kennedy, Art Ţuchwald scria: „S fim clari în leg tur cu Doctrina Monroe.
ţine va fi urm torul ei ambasador? Aceasta este una dintre multele probleme
pe care preşedintele-ales Kennedy va trebui s le rezolve în ianuarie. N-o po i
l sa pe Monroe în voia sor ii. Sunt prea mul i oameni cu ochii pe ea, iar acum,
dup plecarea ambasadorului Miller, ar putea s pluteasc în voia ei.” Iat ce
ton aveau articolele scrise despre JFK şi Marilyn în 1960, când abia se
v zuser de dou ori.
Unul dintre salturile importante c tre rangul de fascina ie na ional al
subiectului Marilyn Monroe şi fra ii Kennedy a avut loc în anii '70, odat cu
publicarea biografiei am nun ite a lui Marilyn Monroe, semnat de Norman
Mailer, în care fra ii Kennedy erau implica i în moartea ei şi, pentru
prima oar se f cea o leg tur între Marilyn şi Bobby. Bineîn eles, zvonurile în
leg tur ci faptul c Marilyn ar fi fost omorât nu dateaz din anii '70. Michael
Selsman, explicat astfel: „Zvonul c Marilyn a fost omorât a ap rut imediat
dup moarte; ei. La cinci minute dup ce au g sit cadavrul. Primul gând a fost:
„Avem un filn aici?„ Aşa e oraşul sta [Hollywood]. Îns , când am vorbit cu
Mailer, mi-a spu c nu e mândru de teoria cu crima. Mailer a spus despre
biografia lui Marilyn „Nu este una dintre c r ile mele cele mai bune sau dintre
document rile cele ma reuşite. Privind în urm , poate c nu ar fi trebuit s o
dau la tipar.„ Mi-a zis c, „avea nevoie de bani” şi din acest motiv a permis
publicarea unor detalii despn Marilyn şi fra ii Kennedy pe care nu le coroborase
şi care au trecut mai depart i ca fapte de net g duit. E greu s credem acest
lucru despre talentatul câştigate al premiului Pulitzer, îns se pare c este
adev rat. Dup publicarea c r ii lu Mailer, a ap rut o alt carte, semnat de
Earl Wilson, editorialist monden renumit în care se dezv luia pentru prima
oar faptul c Marilyn şi JFK au avut reia i intime. Cartea lui Wilson a fost
deschiz toare de drumuri, iar de atunci s-au seri multe altele, ale c ror
presupuneri sunt doar varia ii pe tema Kenned într-adev r, poveştile despre
Marilyn şi fra ii Kennedy circul de mul i ani.
De asemenea, dup moartea lui Marilyn s-a scris despre înregistr ri care
a exista şi care implic anumite persoane în moartea ei. Dac ar fi s credem to
ce s-a publicat în ultimele decenii (s-au publicat c r i întregi pornind de la aşa-
zise înregistr ri), biata Marilyn era ascultat de toat lumea, începâno
Teamsters, FBI, CIA, Howard Hughes, fra ii Kennedy şi Mafia şi terminând cu
studioul ei, 20th Century-Fox. Ar fi trebuit s aib atâtea fire şi dispozitive d>
ascultare în casele în care a locuit, încât ar fi fost o minune dac avea semnai
radio sau TV bun. S-a spus c pân şi robotul ei telefonic era urm rit. Desigtn
nu a fost singura urm rit . Peter şi Pat Lawford, fra ii Kennedy, Frank,
SammDean. S-a spus c şi telefoanele lor ar fi fost ascultate, în urma acestea
opera iuni rezultând documenta ie audio care ar con ine o mul ime de secrete
şocante. Se spune c exist o înregistrare a unei conversa ii dintre Marilyn şi
Ţobby Kennedy, în timp ce au o ceart violent , cu câteva ore înainte de
moartea ei, pornind de la un jurnal în care ea ar fi inut toate secretele de stat
pe can fra ii Kennedy i le-ar fi dezv luit. „Vreau jurnalul la, Marilyn. Acum, fir-
ar a! Dracului! 1' Şi totuşi, au trecut 50 de ani f r s apar nici m car una
dintre aceK înregistr ri.
Indiferent de num rul celor care sus in c au ascultat acele înregistr ri
(cae sunt zeci!), ele pur şi simplu nu conteaz pân când nu vor fi f cute
publice. „S-distingeau vocea lui Marilyn şi cea a lui JFK”, se spune c ar fi zis
Peter Lawfot despre o înregistrare, „al turi de cea a lui Marilyn şi RFK”. „în
ambele cazuri s distingeau sunetele înn buşite f cute de arcurile patului şi
ipetele de extaz. 1 urma-urmei, Marilyn era o maestr a sexului.” Trecând
peste faptul c Lawfot n-ar fi f cut niciodat astfel de comentarii, ca s nu mai
vorbim c ideea unu menage trois între Marilyn şi fra ii Kennedy este
absurd , a sosit momentul s accept m adev rul: aceste înregistr ri nu exist .
Dosarele FBI despre Marilyn în octombrie 2006, conform legii accesului
liber la informa ii, FŢI a f cut publice câteva dintre dosarele sale despre
Marilyn Monroe, la care se face referire în aceast carte. Unul dintre ele este de-
a dreptul extraordinar şi are de-a face cu Marilyn Monroe şi Bobby Kennedy.
Acest document de trei pagini, intitulat simplu „Robert F. Kennedy” şi
men ionat în aceast carte în capitolul S fie Marilyn şi Ţobby „ultima bârf ”,
nu a mai fost amintit pân acum, în ciuda sutelor de articole, c r i şi
documentare despre moartea lui Marilyn Monroe. A fost scris de un „fost agent
special” care nu-şi d numele şi care, se pare, a lucrat pentru guvernatorul de
atunci al Californiei, democratul Pat Brown, fiind trimis la Washington de
ţurtis Lynum, directorul filialei FŢI din San Francisco. ţu toate c acest
document seam n cu restul documentelor FŢI despre Marilyn şi fra ii
Kennedy, în sensul c sursele sale nu pot fi verificate, iar acesta chiar
men ioneaz c sursa este necunoscut şi informa iile nu se pot demonstra,
documentul a ajuns pân la cei mai înal i oficiali FBI, printre care Clyde
Tolson, mâna dreapt a lui J. Edgar Hoover, directorul FŢI. Trecând peste
caracterul s u îndoielnic, documentul este interesant doar din cauza faptului
c , deşi a fost inut confiden ial timp de decenii, a fost scris şi îndosariat la 19
octombrie 1964, deci cu mult timp înainte ca oamenii s înceap s speculeze
c fra ii Kennedy ar fi fost implica i în moartea lui Marilyn.
Aşa cum am amintit mai devreme, în acest raport se men ioneaz c
Marilyn şi Ţobby au tr it „o poveste de dragoste şi o aventur amoroas ” şi c
Ţobby a promis s divor eze de Ethel şi s se însoare cu Marilyn. Îns , conform
raportului, ea şi-a dat seama repede c minte. În acelaşi timp, tot conform
raportului, „Marilyn a avut o rela ie lesbian intermitent cu [nume şters], în
timp ce îşi continua rela ia cu Robert Kennedy” şi c „de câteva ori John F.
Kennedy a avut rela ii cu actri a [nume şters]”. Mai mult, „în perioada în care
Robert Kennedy avea aventura amoroas cu Marilyn Monroe, la un moment dat
a avut loc o orgie sexual la care au participat şi alte persoane. S-a f cut o
înregistrare secret care se afl în posesia unei agen ii de detectivi particulari
din Los Angeles. Detectivul vrea 3 000 de dolari în schimbul unei copii
autentificate a înregistr rii, în care toate vocile pot fi identificate”. Raportul
continu cu men ionarea faptului c Marilyn a început s -1 sune pe RFK
„direct” ca s i se plâng de problemele ei cu studioul Fox şi ghinionistul film
Something's Got to Give. Ţobby „i-a spus s nu-şi fac griji în leg tur cu
contractul, pentru c va avea el grij de asta”. Mai târziu, au avut „un schimb
de replici nepl cut”, ea s-a sup rat şi „a amenin at c face public rela ia lor”.
În raport se mai spune: „în ziua în care Marilyn a murit, Robert Kennedy era în
oraş şi s-a cazat la hotelul Beverly Hills. Printr-o coinciden , acesta se afl
vizavi de casa în care tat l s u, Joseph Kennedy, tr ist o vreme în concubinaj
cu Gloria Swanson.”
Documentul sus ine c Peter Lawford a „aranjat” cu psihiatrul lui Marilyn
dr Ralph Greenson (care, spune documentul, o trata ca „s scape de
somnifere”) s -i dea 60 de tablete de Seconal la ultima ei vizit , „o cantitate
neobişnuit , dai fiind c se vedea des cu el.” (Not : adev rul este c în preziua
mor ii i s-a dai nembutal, nu Seconal; 24 de tablete, nu 60, de c tre dr
Engelberg, nu dr Greenson) Se men ioneaz c „Peter Lawford ştia de la
prietenii lui Marilyn c ea avusesi mai multe tentative de suicid şi c era
predispus la tentative false de suicid, c, s stârneasc mila celorlal i”.
În raport se men ioneaz c Pat Newcomb, publicistul lui Marilyn, şi
mena jera ei, Eunice Murray, au conspirat împreun cu Peter Lawford şi dr
Greensoi „într-un plan care s imite un suicid”. (în schimbul cooper rii,
Newcomb a fosi trecut pe „statul de plat federal”). Raportul sugereaz c
aceştia i-ati dai inten ionat lui Marilyn mijloacele s mimeze un suicid,
asigurându-se, prii intermediul lui Eunice Murray, c pilulele aveau s se afle
pe noptiera ei înainn s se duc la culcare. Nu se ştie de ce credeau ei c ea ar
fi dorit s se sinucid; în noaptea aceea, dar aluzia este c ei încercau s fac
sau s zic ceva care sa o determine m car s se poarte ca şi cum ar fi avut de
gând s se sinucid , apo „[ea] s aştepte ca cineva s-o for eze s vomite şi s -i
ofere mil pentru tentative de suicid”. Îns , de aceast dat , a fost l sat s
moar , în loc s fie salvat la timp, cum s-a întâmplat de multe ori în trecut.
Dup ce fapta a fost comis , RFI l-a sunat pe Peter Lawford „ca s afle dac
Marilyn murise”. Se men ioneaz c; Joe DiMaggio ştia exact ce se întâmpl ,
îns nu a putut s fac nimic s opreasc mârş via; „se spune c Joe ar fi zis
c „atunci când Robert Kennedy nu va ma fi procuror general, am s -1 omor”.
Fragmente şi varia iuni diverse pe tema scenariului de mai sus au ap rut
de-a lungul anilor în mai multe c r i şi articole din reviste care tratau subiectul
mor i lui Marilyn, îns niciunul nu poate fi demonstrat. Este foarte interesant
totuşi c ceea ce s-a zvonit prin surse de mâna a doua şi a fost povestit ulterior
de c tn o mul ime de biografi se dovedeşte a fi material care se reg seşte în
dosarele FŢI Astfel, certitudinile celor care cred c RFK a fost implicat în
moartea lui Marilyi; Monroe cap t mai mult sens.
Aşadar, ce înseamn toate astea? Din nefericire, nu înseamn prea mull
Exist câteva scenarii posibile în leg tur cu motivul existen ei acestui rapori în
dosarele FBI. Se ştie c lui J. Edgar Hoover nu-i pl cea deloc Ţobby Kenned} şi,
poate, a încercat s foloseasc acest raport ca s -1 discrediteze, chir înainti de
alegerile din 1968. Este normal s ne întreb m ce s-ar fi întâmplat dac;
raportul ar fi ieşit la suprafa în 1968. Este posibil s fi f cut r u doar din
cauz, c era un document FŢI. Dar nu se ştie cât de mult ar fi fost luat în
serios, da fiind caracterul s u zvonistic şi faptul c nu pomeneşte nici o surs .
Partea ce; mai ridicol a acestui raport este faptul c se refer la protagonişti
numindu dup prenume; documentul pare a fi scris de o editorialist monden
de la Hollywood.
Dac în 1965 FŢI ar fi crezut cu adev rat c Robert Kennedy, Peter
Lawford, Eunice Murray şi Pat Newcomb conspiraser s o omoare pe Marilyn
Monroe, nu ar fi fost acuza i de crim ? Acest lucru nu s-a întâmplat. Oare din
cauz c FŢI nu credea în propriile dosare? De asemenea, este foarte interesant
ultimul document despre Marilyn Monroe f cut public de FŢI, care se refer la
o „caset cu înregistrarea unei partide de sex”, în care se sus ine c apare
Marilyn Monroe. Memoriul este intitulat „transport interstatal de material
obscen”. Se men ioneaz „[Şters]. În biroul s u a rulat un film de inspira ie
fran uzeasc în care apar Marilyn Monroe, actri a decedat , în mijlocul unor
activit i nefireşti împreun cu un b rbat necunoscut. [Şters] i-a informat c
ob inuse acest film înainte ca Monroe s devin celebr şi c dup aceea Joe
DiMaggio a încercat s cumpere acest film cu 25 000 de dolari. Aceast
informa ie nu trebuie pomenit în afara FŢI”.
În aprilie 2007, se presupune c cineva – al c rui nume nu apare nic ieri
-ar fi cump rat caseta de 15 minute (în care se spune c apare Marilyn f când
sex oral cu un b rbat neidentificat) contra sumei de 1,5 milioane de dolari.
ţump r torul anonim este citat de persoana care spune c a f cut afacerea, o
femeie pe nume Keya Morgan, care se pare c f cea un documentar despre
Marilyn, iar el spune c nu are de gând s fac public înregistrarea, c a
cump rat-o doar ca s protejeze moştenirea lui Marilyn. Îns este mult mai
probabil c nu este f cut public din cauz c nu exist . Prea se potrivesc
toate am nuntele. Este posibil ca cineva s fi venit cu ideea s spun c
înregistrarea din cel mai nou document FŢI chiar exist şi, de ce nu, tocmai a
fost cump rat ? ţare ar fi fost motivul s fac aşa ceva? Cine ştie? Îns , nu a
fost adus nici m car o urm de dovad care s confirme vânzarea, vânz torul
nu a fost identificat, iar chitan a nu exist . ţu toate acestea, ştirea a captat
aten ia americanilor, demonstrând faptul c apeten a publicului pentru poveşti
despre Marilyn Monroe nu s-a stins niciodat . ţa în cazul altor înregistr ri
audio şi video în care se spune c Marilyn Monroe ar fi avut rela ii sexuale cu
fra ii Kennedy, ar fi o premier dac aceast înregistrare ar ap rea vreodat .
Stenogramele lui John Miner
John Miner, acum în vârst de aproape 90 de ani, este fostul procuror
adjunct din Los Angeles şi întemeietorul şi directorul departamentului
medicolegal al institu iei. El sus ine c a ascultat ore întregi de înregistr ri cu
şedin ele de terapie ale lui Marilyn cu dr Ralph Greenson şi şi-a f cut
însemn ri în detaliu „aproape mot a mot”, pe zeci de pagini, reconstruind
fiecare declara ie f cut de Marilyn în timpul acelor şedin e. S-au scris c r i
întregi pornind de la aceste note, care con in, între altele, comentarii
am nun ite şi personale ale lui Marilyn despre întâmpl rile cu fra ii Kennedy,
via a ei sexual , aspira iile în carier î mai departe. Am petrecut şase ore cu
Miner şi am trecut peste toa; emn rile lui scrise de mân .
„Sunte i singura persoan care va afla vreodat cele mai intime gânduri a
lui Marilyn Monroe”, i-a spus ea lui Greenson, conform stenogramei lui Mint
„Am încredere absolut în dvs şi nu m tem c ve i spune cuiva ceea ce
m rturisesc.” Oare Marilyn ar fi vorbit în felul sta? Ar fi fost nevoie s fac astl
de men iuni în fa a unui doctor la care mergea aproape în fiecare zi?
Miner spune: „Mi-am inut promisiunea f cut dr Greenson de a respec
confiden ialitatea interviului cu mine şi con inutul înregistr rilor cu d. Monroe,
mi-am inut promisiunea în ciuda unor presiuni incredibile d partea
reporterilor, scriitorilor şi detectivilor. Doar dup ce [autorii] Dona Spoto,
Marvin Bergman şi al ii l-au acuzat pe dr Greenson c este, într-un f<
responsabil de moartea lui Marilyn Monroe am luat leg tura cu v duva i
Greenson, ca s o rog s m elibereze cumva de promisiunea pe care o f cuse
so ului ei. Ea doreşte s fac tot ceea ce este necesar ca s -1 reabilitez şi mi
îndeplinit dorin a.”
Explica ia lui Miner c a reconstruit însemn rile detaliate din memorie i;
naştere unor întreb ri. E nevoie de mult încredere ca s iei drept autentit
atâtea citate reconstruite mot a mot din memorie. Aici, ne ofer un rezumat a
afirma iilor pe care el sus ine c le-a auzit în acele înregistr ri: „Ea povesteşte
c a înregistrat asocierile libere (a spune ce- i trece prin cap este o tehnic
necesar în terapia psihanalitic ) acas , pentru c nu a putut sa o fac în
şedin ele de terapie. Spera c o vor ajuta la tratament. ţrede c descoperit un
mijloc s înfrâng rezisten a pacien ilor de a a face asocierile libei cerute de
psihiatru, determinat de faptul c mintea se goleşte.” „Povesteşte despre
planurile ei de a deveni actri a cea mai bine pl tit de la Hollywood, astfel încât
s îşi poat permite tot ce-şi doreşte. Spune c şi-ar doi s joace într-o pies de
Shakespeare şi c -1 va pl ti pe Lee [Strasberg] s o înve e s joace
Shakespeare, în calitate de elev unic, timp de un an.” „Laurence Olivier, spune
ea, a fost de acord s -i perfec ioneze cunoştin e le despre rolurile din piesele lui
Shakespeare, dup ce Strasberg termin ce are d' f cut, iar ea îi va pl ti cât
cere.” „Spune c -1 va pl ti pe dr Greenson, în calitate de pacient unic, pân
câiul va termina instructajul în Shakespeare.” „Spune c , atunci când va fi
gata, va fi produc torul şi va juca în toate piesei lui Shakespeare, pe care le va
transforma în filme sub titulatura Festival ei Shakespeare Marilyn Monroe.” „în
privin a celor care sus in c avea de gând s fac public rela ia ei cu JFî
Marilyn neag aceste specula ii; îşi exprim respectul pentru preşedinte şi spun
clar c nu l-ar face niciodat de râs.” „ţomentariile ei neag afirma iile celor
care sus in c s-a sinucis din cauz c Robert Kennedy a fost cel care a pus
cap t rela iei lor, pentru c ea a pus cap t rela iei.” „A afirmat cu t rie c voia
s scape de Eunice Murray, menajera ei, iar pentru asta i-a cerut ajutorul dr
Greenson.” „Marilyn spune c nu a avut niciodat un orgasm înainte s devin
pacienta dr Greenson şi c el a vindecat-o de aceast infirmitate, fapt pentru
care îi va fi întotdeauna recunosc toare.”
John Miner sus ine c Marilyn a fost omorât cu o doz mortal de
nembutal administrat în timpul unei clisme, care, conform lui Miner, a fost
f cut de menajera lui Marilyn, Eunice Murray. Este ciudat c ea chiar sp la
rufele când a venit poli ia, în mijlocul nop ii. Mult lume sus ine c Eunice
Murray îi f cea clisme lui Marilyn Monroe (de ce? Oare o femeie nu-şi face
singur aşa ceva? Oare este necesar ca o menajer s aib o astfel de
îns rcinare?)
O întrebare şi mai important este: de ce ar fi explicat Marilyn Monroe
trecutul şi via a privat a fiec rei persoane care ap rea în lunga ei poveste, ca
şi cum ea şi dr Greenson nu se cunoşteau? Doar mergea la cabinetul lui
aproape în fiecare zi.
Se pare c John Miner, un om dr gu şi simpatic, n-ar avea nici un motiv
s mint . Aşadar, este o problem de alegere dac un reporter simte c poate
avea încredere în însemn rile lui sau nu. De fapt, nimeni nu a auzit vreodat
acele înregistr ri, nici m car so ia sau copiii lui Ralph Greenson. John Miner
crede c Greenson, care a murit în 1979, a distrus toate înregistr rile. ţu alte
cuvinte, exist o singur surs pentru toate aceste informa ii şi, indiferent dac
îl crede i sau nu, acesta este. John Miner.
Mul umiri
Echipa care m-a sus inut în timpul anilor pe care i-am petrecut lucrând
la o carte precum Marilyn IMonroe – secrete, glorie şi tragedie, în proiect s-au
implicat mul i oameni, de la I documentarişti şi anchetatori, editori de con inut
şi persoane care au verificat [informa iile, la designed, publicişti şi chiar
avoca i. Colegii mei de la Grand [Central Publishing mi-au înlesnit întotdeauna
accesul la resursele disponibile, [indiferent cât de complex era situa ia sau câ i
oameni erau necesari ca s I realizez ceea ce doream. E imposibil s g seşti un
mediu mai bun şi mai motivant I decât acela de care am avut norocul s
beneficiez la Grand Central în ultimii 10 [ani din cariera mea. Pe scurt, a fost
minunat. La fel ca celelalte c r i ale mele, [şi aceasta a reprezentat un efort de
echip . Nimic nu s-ar fi întâmplat f r [ajutorul editorului meu de la Grand
Central, Jamie Raab. În calitate de publicist [şi editor, nu are egal. Vreau s -i
mul umesc pentru r bdare şi pentru încrederea [pe care a avut-o în mine, când
a sprijinit acest proiect, de-a lungul ultimilor doi [ani. A trebuit s fac mai
multe concesii în ceea ce m priveşte, pentru aceast [lucrare, şi a f cut-o
bucuroas . Oare ce-şi poate dori mai mult un autor? Le |mul umesc
asistentelor lui Jamie, Sharon Krassney şi Sara Weiss. De asemenea, [aş dori
s îi mul umesc lui Frances Jalet-Miller pentru munca ei conştiincioas [la
aceast carte şi pentru c m-a ajutat s -i scriu povestea. Îi sunt foarte
[recunosc tor pentru ajutor şi abia aştept s lucrez din nou cu ea. Designul
[interior al c r ii a fost realizat de Tom Whatley; coperta minunat a fost
[conceput de Flamur Tonuzi, iar coordonarea de tipar a fost asigurat de
(Antoinette Marotta. Le mul umesc tuturor, şi lui Anne Twomey. Mul umiri
[speciale şi lui Bob Castillo, pentru munca sa în domeniul coordon rii
editoriale, (priceputului meu editor de con inut, Roland Ottewell, şi corectorilor
Richard |Willett şi Lisa Nicholas.
Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie, a cincisprezecea carte
semnat Ide mine, a fost, f r îndoial , cea mai provocatoare, în primul rând
din cauz [c scrierea ei a durat mul i ani. Am început lucrul la ea în 1995,
când înc scriam [biografia lui Frank Sinatra, Sinatra: A ţomplete Life (Sinatra:
o via des vârşit ). LApoi, în 1998 şi 1999, când lucram la cartea Jackie,
Ethel, Joan: Women of iCamekir (Jackie, Ethel, Joan: femeile din Camelot), am
inut proiectul Monroe în [aşteptare. Ştiam c multe dintre interviurile pe care
le luam despre Sinatra şi [familia Kennedy ar putea s fie folositoare şi într-o
carte despre Marilyn Monroe. I Am avut norocul s m inspir din aceste
interviuri deoarece, în anii care au urmat, multe dintre sursele pre ioase au
disp rut. ţu toate acestea, cred c fiecare dintre surse este bine reprezentat în
aceste pagini.
De asemenea, în ultimii 20 de ani, am fost foarte norocos s lucrez cu
acela detectiv particular şi documentarist-şef, Cathy Griffin. Spre norocul meu,
ţatl a lucrat mai demult la câteva c r i despre Marilyn Monroe. Prin urmare, A.
Putut s m bazez pe anii ei îndelunga i de documentare, care, printre altei au
produs interviuri foarte pre ioase pe care le-a luat în trecut unor oameni ca
între timp s-au stins.
Trebuie s -i mul umesc şi agentului meu, Mitch Douglas. A fost şi este
persoan foarte important în via a şi cariera mea, de mai bine de zece ani, îi
mul umesc pentru încuraj rile constante şi entuziaste. A mers un pic ni
departe pentru mine, în special în cazul acestei c r i.
Dorie Simmonds de la Dorie Simmonds Agency din Londra a fost un agei
extraordinar pentru mine în Europa, în ultimii 10 ani, dar şi un prieten fidel de
încredere. Îi mul umesc pentru d ruirea ei – ar tat atât mie, cât şi acest' c r i.
Dorie face minuni pentru mine, zi de zi, şi nu ştiu cum m suport . Nu cn c
un autor şi-ar dori un agent mai bun sau un prieten mai bun decât ea.
James Pinkston, editorul meu şi cel care verific informa iile, a lucrat cu
min la ultimele cinci c r i. Verific tot ce scriu, cu mult înainte ca cei de la
Gran ţentral s vad manuscrisul – mul umesc lui Dumnezeu! Nu-mi pot
imagina i fel de carte am publica, dac nu ar fi Jim şi pasiunea lui pentru
exactitan Colaborarea cu el la cartea Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie
a fost penti mine o bucurie şi o onoare.
Adev ra ii exper i
 De câte ori lucrez la o carte nou , am norocul s întâlnesc oameni care
şi-ai: dedicat via a pentru a în elege mai bine subiectul de care m ocup. Dac
un autor ca mine este suficient de norocos s se bazeze pe adev ra ii exper i
din domeniu, atunci va scrie o carte mai bun şi, poate, complet . Din fericire,
am avut norocul s m pot baza pe unul dintre cei mai buni exper i în ceea ce
reprc zint legenda Marilyn, dup p rerea mea: James Haspiel. Îi mul umesc
pentru timpul pe care mi l-a acordat ca s l murim unele dintre miturile despre
Marilyn Haspiel nu a fost doar un mare admirator al vedetei, ci şi un bun
prieten al ei De fapt, dac ar trebui s recomand câteva dintre c r ile care s-au
scris despre Marilyn de-a lungul anilor, aş recomanda din suflet cele dou c r i
ale lui Haspiel, Young Marilyn: Ţecoming the Legend (Tân ra Marilyn: naşterea
legen dei) şi Marilyn Monroe: The Ultimate Look at the Legend (Marilyn Monroe:
privire asupra legendei). Aceste dou c r i sunt importante nu numai datorit
caractere lui personal, ci şi din cauz c fotografiile lui James în copil rie,
împreun eu Marilyn, aflat în floarea vârstei, sunt nepre uite. Am fost inspirat
d> devotamentul lui James pentru Marilyn şi de felul în care a readus-o la via
i < c r ile sale. F r îndoial , viziunea fiec rui autor despre un subiect este
diferit; prin urmare nu ştiu ce p rere va avea James despre „unghiul” în care o
privev eu pe Marilyn, îns mie mi-a pl cut foarte mult abordarea lui. Dl Haspiel
a fost intervievat la 17 martie 1998 şi în aprilie 2008.
De asemenea, trebuie s -i mul umesc vechiului şi bunului meu prieten
Charles Casillo. Charles este un alt admirator al lui Marilyn Monroe, care-i
în elege foarte bine personalitatea. Şi el a readus-o la via într-o manier
unic , în cartea de fic iune The Marilyn Diaries (Jurnalele lui Marilyn). Este o
carte minunat , pe care o recomand. Aş dori s -i mul umesc lui ţharles c m-a
l murit în leg tur cu multe aspecte din via a lui Marilyn. ţa s v da i seama
de cât timp ne gândim noi doi la via a şi cariera ei, v spun c ţharles i-a luat
un interviu stilistului lui Kennedy, Mickey Song, în urm cu mai bine de zece
ani; Song a fost cel care i-a aranjat p rul lui Marilyn pentru apari ia la Madison
Square Garden, în 1962, când i-a cântat La Mul i Ani lui JFK. Uitasem complet
de colaborarea cu el pe aceast tem , pân când am g sit înregistrarea
interviului, în timp ce m documentam pentru aceast carte. În timp ce eu, se
pare, am o memorie scurt pentru astfel de lucruri (mul umesc lui Dumnezeu
c exist reportofoane!), ţharles nu este aşa. Îşi aminteşte aproape orice e legat
Marilyn Monroe, iar pentru acest lucru îi mul umesc. Datorit lui, cartea
aceasta a ieşit mult mai bine.
Maryanne Reed mi-a permis s consult colec ia ei complet de articole
despre Marilyn Monroe, majoritatea fiind extrase din dosarele ziarelor
Hollywood Citizen-News şi Woman's Home Companion, ziare care acum nu mai
apar. Îi sunt foarte recunosc tor. Articolele respective au fost nepre uite,
datorit faptului c mi-au oferit multe indicii şi con ineau şi notele şi
interviurile nepublicate ale unor reporteri de la aceste ziare, care se ocupau de
Marilyn în anii '50. Am ascultat şi am folosit în aceast carte 35 de interviuri
înregistrate, care nu au mai fost date publicit ii pân acum, cu apropia i ai lui
Marilyn, printre care se num r Jim Dougherty, Ida Ţolender, Wayne Ţolender
şi actri e precum Jane Russell, Betty Grable şi Lauren Bacall; toate aceste
interviuri au fost transferate de dna Reed pe caset , ca s îmi uşureze munca.
Maryanne Reed de ine multe documente despre rela ia lui Inez Melson cu
Gladys Baker şi Marilyn Monroe. Printre acestea se num r coresponden a
dintre Baker şi Melson şi interviuri rare publicate, cum ar fi cel cu Melson din
The Listener (Londra), publicat la 30 august 1979. Achizi ionate cu ajutorul
unei persoane private, acestea au devenit un element-cheie în documentarea
pentru aceast carte. De asemenea, dna Reed a ob inut de la o surs privat
înregistr rile interviurilor luate lui Eleanor „ŢeŢe” Goddard, care dateaz de
prin ianuarie 1991. De asemenea, mi-a oferit documente despre Emmeline
Snively, printre care şi un interviu rar cu ea publicat în Los Angeles Daily News
la 4 februarie 1954. ţolaborarea cu Maryanne a fost o adev rat pl cere şi îi
voi fi recunosc tor întotdeauna pentru toi ceea ce a f cut pentru mine în timpul
lucrului la Marilyn Monroe.
Documentarea general
De-a lungul anilor pe care i-am dedicat acestei c r i, un mare num r d>
oameni s-au str duit din r sputeri s m ajute; e vorba de sute de rude,
jurnalişi mondeni, vedete, avoca i, celebrit i, directori din industria filmului şi
foşi directori, parteneri şi prieteni, dar şi duşmani, colegi de clas , profesori,
vecini reporteri şi arhivari. Cu toate acestea, la începuturile acestui proiect,
împreun; cu documentariştii şi detectivii mei ne-am pus urm toarea întrebare:
c< anume nu s-a spus despre Marilyn Monroe în cele aproximativ o sut de c n
care s-au scris despre ea? Ne-a luat ceva timp ca s r spundem la aceasi.
Întrebare, iar de-a lungul anilor ne-am lovit de câteva starturi greşite, dup cun
ştie foarte bine editorul meu! Îns rela ia dintre Marilyn şi mama ei, Glady
Ţaker, a fost cea care a început s m intereseze cel mai mult, pe m sur ce în
continuam cercet rile, şi mi-am dat seama c aceasta era povestea pe care-m
doream cel mai tare s-o spun în cartea mea, pentru c nu mai fusese spus.
Niciodat pân atunci. Trebuie s -i mul umesc lui Michael Stevens, minuna ii
meu documentarist, care a descoperit majoritatea informa iilor despre
sanatoriu Rock Haven şi perioada în care Gladys Ţaker a fost internat acolo. A
f cut < treab grozav pentru aceast carte. S-a dedicat memoriei dnei Baker
şi. Sus inut-o cu adev rat în timpul document rii. Împreun cu el, am pornit
într-i c l torie uimitoare de c utare a faptelor şi îi mul umesc din suflet pentru
aceasta experien . Nu voi uita nici o clip din ea. De asemenea, Michael a
ob inut d< la un colec ionar privat peste 25 de documente de la Rock Haven
despre trata mentul primit de Gladys; majoritatea au fost de nepre uit pentru
mine.
De asemenea, trebuie s le mul umesc tuturor celor de la Julien's
Auctions datorit faptului c mi-au pus la dispozi ie multe dintre scrisorile şi
însemn rii, lui Gladys Ţaker, pe care le-am folosit în aceast carte şi, adaug cu
mândrie, can au ap rut pentru prima oar într-o biografie a lui Marilyn
Monroe. De asemenea documentariştii mei au ob inut o comoar de informa ii,
printre care se num ra scrisori scrise de Gladys Ţaker, Ţerniece Baker, BeBe
Goddard, Arthur Miller, Jo. DiMaggio, dr Ralph Greenson şi, bineîn eles, de
Marilyn Monroe, de la urm toarelt case de licita ii: Bonham's, Butterfields,
Christie's, Hunt Auctions şi Sotheby's.
De-a lungul anilor am lucrat cu mul i detectivi şi documentarişti, dar
nica unul dintre ei nu a fost la fel de consecvent ca Cathy Griffin. Cathy este şi
un jurnalist foarte bun. Având un subiect atât de popular ca Marilyn, ar fi
simpli s intervievezi din nou pe to i cei care şi-au spus poveştile şi s speri c ,
din câne în când, vei avea parte de o abordare nou . Îns ţathy reuşeşte
întotdeauna sa g seasc oamenii care au poveşti noi de spus, neauzite pân
atunci; este c zu' lui ţharles Stanley Gifford Jr., cel despre care Marilyn credea
c este fratele < vitreg. Gifford a vorbit pentru prima oar în aceste pagini şi îi
mul umesc pentn interviul acordat în mai 2008. Nu ştiu cum reuşeşte ţathy s
g seasc oamen ca el, îns îi mul umesc pentru asta. Aceast carte este al
şaptelea proiect la cai lucr m împreun . Îi mul umesc pentru ajutorul pe care
mi l-a dat de-a lungi; anilor, pentru tenacitate şi, mai presus de toate, pentru
prietenia ei. De asemenea, îi mul umesc lui Jane Maxwell, un istoric foarte bun
al culturii pop, care mi-a permis s consult toate însemn rile şi dosarele sale
despre Natasha Lytess. Ajutorul ei a fost de nepre uit. De asemenea, mi-a dat
voie s consult toate documentele rezultate din documentarea ei, folosind
„Dosarele lui Milton Greene”.
Aş dori s le mul umesc şi lui Juliette Burgonde, Cloe Basiline, Maxime
Rhiette, Suzalie Rose şi în special lui Mary Whitaker, care locuieşte la Londra şi
care m-a ajutat în ceea ce priveşte documentarea din Marea Britanie.
Mul umiri lui Samuel Elliot, care ne-a ajutat în privin a istoricului
familiei Ţolender. A fost o poveste foarte complicat şi nu aş fi reuşit s -i dau
de cap t f r dl Elliot.
Desigur, am v zut toate filmele lui Marilyn Monroe şi toate filmele TV şi
miniserialele despre ea şi, bineîn eles, zeci de documentare. Dac nu m-ar fi
ajutat Nick Scotti, din Marea Britanie, nu aş fi avut acces la toate aceste surse
documentare. Îi mul umesc din suflet c mi-a f cut rost de ele. De asemenea,
am parcurs (trebuie s men ionez c a durat luni de zile) colec ia vast 20th
Century-Fox aflat la UţLA, care con ine scrisori detaliate de la directori despre
toate filmele f cute de Monroe la studio, documente legale şi legate de produc ie
şi rapoarte zilnice de la film ri. Aceste documente au fost importante în
documentarea pentru toat cartea.
Mul umesc şi personalului de la Arhivele Hans Tasiemka din Londra şi de
la Biblioteca de Colec ii Speciale de la Universitatea California, din Los Angeles.
ţa întotdeauna, Marybeth Evans din Londra a f cut o treab
extraordinar la Ţiblioteca ţentral din Manchester, parcurgând sute de
docuemnte şi alegându-le exact pe cele de care aveam nevoie în aceast carte.
Îi mul umesc şi lui Suzalie Rose, care s-a documentat pentru carte în
bibliotecile din Paris. Împreun cu ţarl Mathers, s-a gândit foarte mult la
Marilyn şi la noi moduri de a-i spune povestea.
De asemenea, trebuie s le mul umesc minuna ilor oameni de la
Photofest, pentru unele dintre fotografiile superbe din aceast carte. De fiecare
dat când încep selec ia de fotografii cu care s -mi ilustrez c r ile, apelez întâi
la Photofest. Întotdeauna m ajut şi le mul umesc.
 Bernie Abramson, fotograful personal al preşedintelui John Fitzgerald
Kennedy, avea fotografii cu Marilyn împreun cu Peter Lawford, Pat Kennedy
Lawford şi Frank Sinatra, f cute de el, pe care nu le mai v zusem niciodat . Îi
sunt foarte recunosc tor c şi-a dat acceptul s le public m în aceast carte, în
premier , într-o biografie a lui Marilyn Monroe.
Vreau s le mul umesc tuturor celor pasiona i de la Biblioteca Margaret
Herrick din cadrul Academiei de Art şi Ştiin a Filmului (Academy of Motion
Picture Arts and Sciences, AMPAS) pentru ajutorul oferit pentru c r ile mele.
Trebuie s -i mul umesc lui James Pinkston pentru timpul pe care mi l-a
dedicat la Biblioteca AMPAS.
De asemenea, îi datorez mul umiri lui I) onald Spoto, autorul celebrei
biografii a lui Marilyn Monroe, Marilyn Monroe: biografia, pentru c a donat
Bibliotecii
Margaret Herrick de la AMPAS toate înregistr rile interviurilor luate de el
pentn carte. Generoasa lui dona ie mi-a permis s reconstruiesc contextul
istoric şi s ob i: citate de la publicistul lui Marilyn Monroe, Patricia Newcomb,
şi de la alte surs 1 care între timp au decedat sau la care nu aveam cum s
ajung. De asemenea, trebui-s -i mul umesc lui Maurice Zolotow, care a scris
prima biografie am nun it a lu Marilyn, Marilyn Monroe, publicat în 1960,
înainte de moartea ei. Zolotow p strat multe dintre dosarele sale într-o colec ie
de la Universitatea Texas, ia documentarea sa impecabil s-a dovedit vital
pentru a mea. ţa not de subsol m-a emo ionat întotdeauna ultimul pasaj din
cartea lui Zolotow despre Marilyi El scria: „Acum, la 34 de ani, Monroe are tot
ce şi-a dorit. [îns ] marea ei realizai a fost construirea personal şi impunerea
voin ei şi visului ei în toat lumea. Aşadar, dintr-un anumit punct de vedere,
via a ei este des vârşit pentru c spiriti ei s-a format şi s-a des vârşit pe sine.
Indiferent de evenimentele neprev zute cai vor ap rea în viitor, acestea nu o vor
putea schimba – pe ea şi ceea ce a deven i: Şi, cu singuran , vor fi multe
schimb ri şi surprize în viitor; vor fi, dup cum spun Hait ţrane, „praguri noi,
oameni noi„. În sufletul ei exist o febr a cuceririi cai nu-i va da pace. Sufletul
ei nu va avea odihn , nu va t cea.”
Aş fi neglijent dac nu aş men iona cealalt biografie important a li
Marilyn Monroe, cea a lui Anthony Summer: Zei a. Este una dintre primele c i:
la care trebuie s apeleze biografii dac încearc s o în eleag pe dra Monrcx
Numeroase alte organiza ii şi institu ii mi-au oferit articole, documente,
în tei viuri audio, stenograme şi alte materiale care fie au fost folosite ca atare i
Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie, fie m-au ajutat s reconstruiesc cor
textul. Prin urmare, aş dori s le mul umesc urm toarelor institu ii: Academia
American de Arte Dramatice; Ţiblioteca Institutului de Film American; biroul
Associated Press (New York); Biblioteca Bancroft (Universitatea Berkeley din
California); Colec ia Dramatic Ţilly Rose, din Biblioteca de Arte Dramatice d<
la Centrul Lincoln, din New York; arhivele ziarului Boston Herald; Biblioteca
din Beverly Hills; Universitatea California din Los Angeles; Corbis-
Gamma/Liason Colec ia Ernest Lehman de la USţ; Ţiblioteca Public ţentral
din Glendale Colec ia Hedda Hopper de la Biblioteca Margaret Herrick, de la
AMPAS, dia Beverly Hills; Biblioteca Centrului Lincoln de Arte Dramatice;
Colec ia Kobal ziarul Los Angeles Times; Ţiblioteca Public din Los Angeles;
Colec ia Louclla Parsons de la Universitatea din Sudul Californiei; Biblioteca
Margaret Herrk I (AMPAS); Muzeul Radiodifuziunii din New York; arhivele
fostului stud a > Metro-Goldwyn-Mayer, care acum face parte din Turner
Entertainment Group din Los Angeles; Muzeul Filmului; Arhivele Na ionale de
la Bibliotei. Congresului; Arhivele Municipale din New York City; ziarul New
York Daily Nev ziarul New York Post; ziarul New York Times; Occidental College
(din Eagle Roci ţalifornia); Ţiblioteca Public din Philadelphia; ziarele
Philadelphia Inquirer Philadelphia Daily News; arhivele şi biblioteca Time-Life
din New York; ţoleci. Universal de la Universitatea din Sudul ţaliforniei;
Universitatea din Sud Californiei şi, în sfârşit, Rex Features.
Surse şi alte note în toate c r ile mele folosesc documente provenite
direct de la surs , lucru pe care îl consider a fi foarte important pentru
majoritatea cititorilor. De asemenea, de obicei prezint sutele de c r i, periodice,
reviste şi articole din ziare pe care le-am consultat eu şi documentariştii mei.
Dup o analiz atent , mi-am dat seama c enumerarea unor astfel de surse
nu este decât un exerci iu de dactilografiere pentru to i cei implica i. Într-
adev r, în cei 25 de ani în care am scris c r i despre personalit i, am întâlnit
foarte pu ini oameni care au dat aten ie unor astfel de documente. Prin urmare,
în ceea ce priveşte aceast carte, a cincisprezecea pe care am scris-o, m-am
hot rât s m lipsesc de obişnuita redare pagin dup pagin a documentelor
provenite din surse indirecte, fie chiar şi doar din ra iuni de economisire a
spa iului şi timpului. În câteva cazuri, voi men iona documentele provenite din
surse indirecte în notele care urmeaz şi consider c acest lucru este important
pentru ca documentarea mea s fie în eleas . Totuşi, în general, îi pot asigura
pe cititorii mei c am consultat multe c r i despre Marilyn Monroe, fra ii
Kennedy, Frank Sinatra şi al ii, ca parte a document rii mele, pe lâng zeci de
articole din ziare şi reviste.
De asemenea, când scrii despre o personalitate atât de popular şi de
îndr git precum Marilyn Monroe, te vei lovi f r îndoial de multe surse care
de in informa ii pre ioase şi care nu doresc s fie numite în text. E o chestiune
rezonabil . De-a lungul carierei mele, am în eles c ine de alegerea sa dac o
persoan doreşte s -şi pun în pericol o rela ie important , de lung durat , cu
o vedet sau cu familia unei persoane celebre doar de dragul c r ii mele. Cu
toate acestea, apreciez ajutorul multora dintre apropia ii lui Marilyn care, de-a
lungul anilor, şi-au dedicat o parte din timpul lor pentru acest proiect. Voi
respecta dorin a celor care vor s r mân anonimi şi, ca întotdeauna, cei care
pot fi identifica i sunt numi i în aceste note.
Notele care urmeaz şi mul umirile pentru surse nu sunt, în nici un caz,
cuprinz toare. Am încercat doar s ofer cititorului o privire general asupra
document rii pentru aceast carte.
Partea I: începuturile
Aici m-am bazat în mare parte pe un interviu cu Nancy Jeffrey, singura
fat adoptat de Ida şi Wayne Ţolender care mai tr ieşte; interviul a avut loc la
21 mai 2008. Îi mul umesc din suflet pentru încredere şi dest inuiri.
 De asemenea, aş dori s -i mul umesc lui Louise Adams pentru
perspectiva ei asupra vie ilor lui Gladys Baker şi Ida Bolender. Lui Rose Anne
Cooper, care a lucrat la sanatoriul Rock Haven din La Crescenta, California, şi
care a fost foarte s ritoare şi şi-a petrecut mult timp împreun cu mine, în
2007 şi 2008, mai mul; decât ar dori s -şi aminteasc . Rose avea şi fotografii
cu Rock Haven, care s-au dovedit cruciale pentru mine, ca s în eleg condi iile
de acolo. Îi datorez mult< mul umiri atât dnei Adams, cât şi dnei Cooper, pe
care le-am intervievat la 1 februarie 2007, 10 aprilie 2007, 15 iunie 2007 şi 3
ianuarie 2008.
Trebuie s -i mul umesc în mod special lui Mary Thomas-Strong, a c re
mam a fost foarte bun prieten cu Ida Ţolender. I-am luat interviuri la 1
aprilii 2008, 3 aprilie 2008 şi 10 aprilie 2008. De asemenea, mi-a pus la
dispozi ie cuti întregi cu documente de nepre uit pentru documentarea mea şi
în elegere, rela iei complexe dintre Ida, Gladys Baker şi Norma Jeane. Printre
acestea s< num r scrisori schimbate de mama ei şi Ida Bolender şi Legenda
lui Marilyn Monroe, o surs rar de informa ii pe film, din 1964, de la David L.
Wolpe Productions, Inc. În acest documentar exist singurul interviu televizat
cu Ici. Şi Wayne Bolender (conform informa iilor mele). Dna Thomas-Strong mi-
a oferi şi dosarele medicale ale lui Delia M. Monroe de la Norwalk State Hospital
printre care se num r şi certificatul ei de deces (nr. 4081). Mai mult, mi-a oferi
şi o copie a documentarului Marilyn: Dincolo de legend .
Mul umiri speciale şi pentru familia lui Bea Thomas, care o cunoştea pe
Grao Goddard. Dna Thomas a fost intervievat în ianuarie 1990 de Elvin
Summei pentru a reconstrui istoricul familiei. Am ob inut istoricul respectiv
dintr-o surs, privat .
Mul umiri şi lui Esther Thompson, a c rei mam , Ruth, a lucrat cu Gract
McKee la Consolidated Studios. Dna Thompson şi cu mine am petrecut mult.
Ore împreun , reconstituind anumite evenimente special pentru aceasta carte
şi îi mul umesc pentru interviurile pe care i le-am luat pe 2 iulie 2007 s 1
februarie 2008.
Albert, tat l lui Mary Robin Alexander, a fost un prieten apropiat al lui
George şi Maud Atkinson. Îi mul umesc c mi-a împ rt şit amintirile tat lui ei
despre familia Atkinson şi Norma Jeane Mortensen, la 2 iulie 2007 şi 11 augus;
2007.
Mama lui Dia Nanouris a fost asistent de editor de film la Columbia şi a
lucra; cu Grace Goddard. Mi-a oferit o perspectiv de nepre uit, în interviul de
p. 15 decembrie 2007.
De asemenea, mama lui Eleanor Ray o cunoştea pe Grace Goddard, iar
dna Ray a petrecut multe ore cu documentariştii mei, în faza de cercetare
pentru aceast carte. I-am luat un interviu la 1 februarie 2008. Mi-a oferit, de
asemene; detalii despre sinuciderea lui Grace Goddard, care se reg sesc în
dosare nr. 53-087308 din California.
Mul umiri lui Elliot Ross, care ne-a f cut rost de la orfelinatul din Los
Angele de dosarele care aveau leg tur cu „Norma Jeane Ţaker”, inclusiv
corespondent din 1937 legat de Grace Goddard, Ida Ţolender şi directoarea
orfelinatului, Sul Dewey. De asemenea, fratele vitreg al Magdei Bernard, Tony,
se afla la orfelin, în aceeaşi perioad cu Norma Jeane, iar dna Bernard mi-a
oferit o sum de informa ii şi detalii când i-am luat interviurile, la 2 mai 2008 şi
pe 13 aprilie 2008.
Pentru multe sec iuni din aceast carte, m-am bazat şi pe coresponden a
dintre Norma Jeane şi sora ei vitreg , Ţerniece, care a devenit public prin
licita ii, de-a lungul anilor.
Ethel, m tuşa lui Marybeth Miller-Donovan, a fost cea mai bun prieten
a Anei Lower. În interviul din 11 martie 2008, mi-a oferit multe informa ii şi o
perspectiv interesant în ceea ce priveşte perioada petrecut de Norma Jeane
cu m tuşa ei.
De asemenea, am f cut trimiteri la coresponden a intim dintre membrii
familiei Bolender, pe care am ob inut-o dintr-o surs privat . Am f cut referire
şi la numeroasele noti e şi stenograme ale lui Ben Hecht, autorul real al
autobiografiei lui Marilyn, Marilyn: povestea mea. Toate însemn rile lui Hecht
şi alte documente care au leg tur cu aceast carte se g sesc în colec ia sa
personal de la Ţiblioteca Newberry din ţhicago.
I-am luat un interviu lui James Dougherty, primul so al Normei Jeane,
în mai 1999, şi am folosit fragmente din interviul respectiv în aceast carte. De
asemenea, am folosit interviul pe care Jane Wilkie i l-a luat dlui Dougherty
pentru articolul „Marilyn Monroe a fost so ia mea”, publicat în Photoplay, în
martie 1953. Mai mult, am folosit şi memoriile dlui Dougherty din 1976,
Fericirea secret a lui Marilyn Monroe. De asemenea, am folosit şi articolul
Barbarei Berch Jamison, publicat în New York Times la 12 iulie 1953, intitulat
Trup şi suflet: un portret al lui Marilyn Monroe care demonstreaz de ce domnii
o prefer pe aceast blond .
De asemenea, am folosit: Peti ia de divor Delia Monroe Graves vs. Lyle
Arthur Graves, ţurtea Superioar din Los Angeles, peti ia nr. D-10379; Gifford
vs. Gifford, ţurtea Superioar din startul ţalifornia, peti ia de divor nr. D-
24788. Peti ia de divor Ţaker vs. Ţaker, ţurtea Superioar din Los Angeles,
peti ia nr. D-10379; Mortensen vs. Baker, Los Angeles, dosarul nr. 053720;
Gladys Baker/Edward Mortensen, ţomisia de S n tate din ţalifornia, Ţiroul
de statistic , nR. De înregistrare 13794; certificatul de deces al lui Tilford
Marion Hogan, ţomisia de S n tate din Missouri, dosarul cu nr. 17075;
Reclamanta Norma Jean Dougherty vs. James Edward Dougherty, pârât, nr.
31146, ţurtea districtual judiciar nr. 8 din statul Nevada, districtul ţlark, 5
iulie 1946.
Partea a H-a: Perioada de tranzi ie
Charles Stanley Gifford Jr., fiul lui Charles Stanley Gifford (despre care
Gladys Ţaker spunea c este tat l lui Norma Jeane) mi-a oferit un ajutor
nepre uit pentru detaliile referitoare la anii de tinere e. L-am intervievat la 9
mai 2008.
Alexander Howell, str nepotul lui ţhester Howell, m-a ajutat s
reconstruiesc nunta Normei Jeane cu James Dougherty. L-am intervievat la 10
iunie 2007.
Martin Evans a fost un prieten foarte bun al lui James Dougherty.
Amintirile sale au fost foarte importante pentru în elegerea c sniciei lui
Dougherty cu Norma Jeane şi îi mul umesc pentru interviurile din 20 mai
2007, 30 iulie 2007 şi 11 aprilie 2008.
Florence, mama Annei DeCarlo, lucra la Radioplane pe vremea când
Norma Jeane a fost angajat acolo. I-am luat un interviu la 22 mai 2007, iai
amintirile ei au fost foarte importante pentru documentarea mea.
De asemenea, am folosit ca surs de inspira ie minunata carte scris de
Mona Rae şi Ţerniece Miracle, Sora mea, Marilyn, în aceast sec iune din carte
şi îr, alte sec iuni.
Am beneficiat de un num r de surse care aveau rela ii la Agnews Stan
Hospital din San Jose, ţalifornia; au cerut s r mân anonime; bineîn eles, h
respect dorin a. De asemenea, am ob inut dintr-o surs privat dosartn
medical a lui Gladys Baker de la acel spital.
Mack, tat l lui John Leonard, a fost prieten cu Gladys Ţaker şi a avut tu
rol-cheie în refacerea traseului lui Gladys când şi-a c utat copiii. I-an
intervievat pe Leonard şi pe so ia lui, Marcia, la 11 şi 20 noiembrie 2007.
Trebuie s le mul umesc surselor din familia ţohen, care au vrut s
r mân; anonime, dar mi-au dat informa ii despre perioada în care Gladys
Baker a lucra; pentru Margaret şi John Cohen. De asemenea, aceste surse mi-
au oferii coresponden a dintre Gladys Baker şi so ii Cohen, de care pomenesc
în partea a treia a acestei c r i.
Prietenul lui Marilyn, Michael Shaw, m-a ajutat s reconstruiesc anumite
evenimente din aceast parte a c r ii şi îi mul umesc pentru cooperarea plina
de entuziasm. Cathy Griffin i-a luat un interviu, la 17 aprilie 2008.
De asemenea, am pomenit de Misterul lui Marilyn Monroe, articol scris dt
Maurice Zolotow pentru American Weekly, la 23 octombrie 1955.
Partea a IH-a: Marilyn
Norman Brokaw, apreciatul agent de divertisment, mi-a furnizat detalii pi
care le-am folosit aici şi în alte p r i ale c r ii. El d rareori interviuri şi nu a
vorbit niciodat despre Marilyn Monroe şi despre unchiul s u, Johnny Hyde.
Prin urmare, îi mul umesc pentru încredere. Aportul s u este de nepre uit.
Catln Griffin i-a luat interviuri, la 14 şi 16 mai 2008.
Marvin, tat l lui Ţeverly Kramer, conducea restaurantul the Pacific Seas
din Los Angeles, la care mergeau Grace şi Doc Goddard. Îi mul umesc pente;
amintiri şi pentru fotografiile de familie pe care mi le-a ar tat în timpi
interviului din 11 mai 2007.
Tat l Dianei Herbert, F. Hugh Herbert, a scris scenariul filmului Scudda-
Ho, Scudda-Hay!; Diana ne-a ajutat foarte mult cu detalii pe care le-am folosit
ai şi în alte p r i ale c r ii, oferite lui Cathy Griffin în interviurile din 10 şi 15
aprilie 2008.
Helena Albert, elev a Natashei Lytess, a povestit multe detalii despre
rela ia dintre Natasha şi Marilyn, pe care le-am folosit aici şi în alte p r i ale
c r ii. Susan Martinson, elev şi prieten cu Lytess, a fost şi ea un element-
cheie aici şi în alte p r i ale c r ii. Am intervievat-o pe dna Albert la 15 iunie
2007, iar pe dna Martinson la 4 ianuarie 2008. Dna Martinson a fost
intervievat şi de Marybeth Evans, la 15 mai 2008. De asemenea, am folosit
interviul lui Jane Wilkie cu dna Lytess. Mai mult (şi, poate, crucial) m-am bazat
mult pe manuscrisul nepublicat al memoriilor lui Natashei Lytess, care se
g seşte doar la Universitatea Texas; îns , o copie a fost cump rat de o
persoan privat , care mi-a permis s -1 studiez îndeaproape pentru aceast
carte.
Bill Davis lucra la Agen ia William Morris cu Johnny Hyde, iar contribu ia
lui a fost crucial în ceea ce-1 priveşte pe Hyde şi povestea lui de dragoste cu
Marilyn Monroe. Dl Davis a fost intervievat de Marybeth Evans la 1 decembrie
2007, iar de mine, la 11 martie 2008.
Marybeth Hughes a avut o rela ie cu Johnny Hyde, iar contribu ia ei a
fost foarte important în aceast secven a c r ii şi în altele. Îi mul umesc
pentru încredere şi pentru interviul din 28 februarie 2008.
Susan Reimer este nepoata lui Charles Stanley Gifford. Ne-a fost de mare
ajutor în compilarea informa iilor de aici şi din alte sec iuni ale c r ii. I-am luat
un interviu, la 12 ianuarie 2008.
Am folosit şi lucrarea Scenarist: via a şi epoca lui Nunnally Johnson de
Tom Stempel.
Partea a TV-a: Celebritatea
Jerry Eidelman, fost prieten cu Marilyn Monroe, a fost deosebit de
binevoitor în a ne împ rt şi amintirile sale, în interviurile pe care i le-am luat,
la 1 august şi 13 septembrie 2007 şi la 10 ianuarie 2008.
Rupert Allan a fost unul dintre cei mai apropia i confiden i ai lui Marilyn.
Am avut ocazia s m întâlnesc cu el de mai multe ori: la 13 martie 1985, apoi
în 1988 şi 1989. Am folosit interviurile cu el în cartea mea despre Grace Kelly şi
Prin ul Rainier, A fost odat , pentru c a fost consilier general al statului
Monaco la Los Angeles şi prieten apropiat al lui Grace Kelly. De asemenea, i-am
folosit declara iile în Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie. În primul
rând, am folosit stenogramele interviurilor lui Bruce Ebner cu Rupert Allan ca
baz pentru majoritatea cercet rilor f cute pentru aceast carte. I-am luat un
interviu telefonic lui Allan, care în vara lui 1992 era bolnav, dar dornic s ajute,
ca întotdeauna.
Îi mul umesc lui John Gilmore pentru interviul pe care i l-a dat lui
CathGriffin la 10 aprilie 2008. El a fost un alt prieten al lui Marilyn şi a avut o
contribu ie important la aceast carte.
Îi mul umesc, din nou, lui Norman Brokaw pentru anecdotele sale despn
prietenul s u Joe DiMaggio, pe care le-am folosit aici.
De asemenea, am intervievat dou femei care au lucrat la Homestead
Lodg< pe vremea când Gladys Ţaker era angajat la acest stabiliment din Eagle
Rock California. Ambele surse mi-au cerut s r mân sub protec ia
anonimatului şi le respect dorin a. Cu toate acestea, ele ştiu cine sunt şi cât de
mult le apreciez cooperarea la aceast carte.
Partea a V-a: Vremuri grele
Mul umirile mele lui Wesley Miller, care în tinere e a lucrat ca asistent dc
avocat la firma Wright, Wright, Green & Wright, care o reprezenta pe Marilyr în
anii '50. M-a ajutat foarte mult în timpul interviurilor din 2 şi 20 martie 2008
De asemenea, îi mul umesc pentru prietenie.
 Poli iştii care au cooperat cu mine la aceast parte din carte au cerut sa
r mân anonimi. Le mul umesc foarte mult pentru bun voin şi amintiri.
În adolescen , Marvina Williams a lucrat ca infirmier la sanatoriul Rock
Haven din La Crescenta. I-am luat interviuri la 11 şi 12 decembrie 2007 şi la 12
ianuarie 2008, trecând în revist amintirile despre perioada petrecut de
Gladys la sanatoriu. Îi mul umesc pentru efort şi pentru fotografii.
Îi mul umesc lui Stanley Rubin, produc torul filmului Fluviul f r
întoarcere. Pentru interviul acordat lui Cathy Griffin la 24 aprilie 2008, o ocazie
extrem d< rar .
Mul umiri speciale minunatei Jane Russell pentru interviul acordat lui
Cathv Griffin la 20 aprilie 2008. De asemenea, am folosit şi apari ia dnei
Russell la Tiu Sally Jessy Raphael Show din 15 aprilie 1992, precum şi cartea
ei de memorii Jane Russell: c ile, şi ocolurile mele.
L-am intervievat pe inimitabilul Joey Bishop la 5 mai 1997.
Am intervievat-o pe minunata doamn Esther Williams la 16 mai 1997.
Stacy Edwards a fost prieten apropiat a lui Joe DiMaggio şi nu cred c
partea aceasta a c r ii ar fi putut s fie scris f r ajutorul lui. Îi mul umesc
foarte mul: pentru interviurile pe care mi le-a acordat la 11 aprilie 2007, 1 iunie
2007, 1.' iulie 2007 şi 1 martie 2008. Pentru Joe DiMaggio, am folosit şi
urm toarele: Joi & Marilyn de Roger Kahn; Unde-ai disp rut, Joe DiMaggio? De
Maury Allen. Ş Joe & Marilyn: Povestea de dragoste extrem din L. A de
Maurice Zolotow.
Interven iile lui Sydney Guilaroff sunt extrase din numeroasele interviul
luate de Cathy Griffin în 1995. Am folosit şi autobiografia lui, scris împreuna
cu dna Griffin, Gloria încoron rii: gândurile confidentului favorit al Hollywood-
ului publicat în 1996. ţele 5 decenii petrecute de Guilaroff în industria
filmului s.
Prietenia sa cu cele mai cunoscute nume din perioada de glorie a
Hollywood-ului i-au transformat autobiografia în cea mai aşteptat lucrare de
acest gen. Cathy l-a cunoscut în 1993, când l-a intervievat pentru un
documentar A8tE despre Elizabeth Taylor. Cathy mi-a permis s consult
însemn rile ei şi transcrierile dup interviurile cu Guilaroff, pe care le-am
folosit aici şi în alte p r i ale c r ii.
Marybeth Cooke a lucrat pentru avocatul lui Marilyn, Jerry Geisler, şi m-
a ajutat în anumite p r i din carte. Îi mul umesc pentru timpul acordat, la 1
noiembrie şi 12 decembrie 2007 şi la 11 aprilie 2008.
Documentele cu privire la povestea cu Razia de la uşa greşit (The Wrong
Door Raid), printre care se num r şi interviul meu cu Hal Schaeffer (din 1
noiembrie 1996), pentru cartea mea Sinatra: o via des vârşit , sunt folosite şi
pentru cartea Marilyn Monroe – secrete, glorie şi tragedie. Interviurile mele cu
prietenul lui Frank, Jimmy Whiting, au avut loc la 2 aprilie 1995 şi 4 mai 1996.
L-am intervievat şi pe Joe Dougherty, care lucra la City Detective and Guard
Services, la 11 ianuarie 2008. De asemenea, am avut acces la interviurile
înregistrate luate de Cathy Griffin detectivului particular Fred Otash, care a
decedat, pentru documenta ia despre Raidul la uşa greşit şi reportajul din
revista Confidential din februarie 1957 şi multe documente judiciare care au
leg tur cu acest caz. De asemenea, am consultat însemn ri şi alte documente
nepublicate din dosarul ziarului Lo. S Angeles Examiner cu privire la „raid” şi la
audierile ulterioare.
Am folosit şi „ţazul ciudat al lui Marilyn Monroe vs. Armata SUA”,
semnat de Robert C. Jennings în Los Angeles Magazine, în august 1966. În
sfârşit, am folosit şi numeroase rapoarte schimbate între şefii de la Famous
Artists Agency, care se g sesc în Arhiva ţharles K. Feldman de la Institutul
American de Film din Los Angeles şi alte documente ale lui Feldman, printre
care şi multe dintre agendele sale.
Partea a VI-a: Vocile
in s precizez c am avut deosebita pl cere s -i iau un interviu lui
Arthur Miller în 1987, când se afla în turneul de promovare a c r ii sale de
memorii, Timebends. Mi s-a p rut un om îngrozitor de dificil şi foarte
introvertit, în ciuda faptului c memoriile sale sunt foarte sincere. Ţa chiar, în
acel moment mi-am pus întrebarea dac şi-a scris chiar el memoriile! Desigur,
el le scrisese, îns nu am putea fi siguri niciodat de acest lucru dac ne-am
lua doar dup aerul s u evaziv, în special când venea vorba despre c snicia lui
cu Marilyn Monroe. Îns m-am inspirat din acel interviu pentru aceast carte.
Desigur, privind înapoi, a fost o onoare pentru mine s -i iau un interviu unei
astfel de personalit i literare.
De asemenea, am apelat la colec ia Arthur Miller de la Universitatea
Texas, pe care am considerat-o foarte relevant , în principal pentru piesele sale
de teatru, printre care Calvarul şi Dup c dere. De asemenea, colec ia Joseph
Raugh de la Biblioteca Congresului din Washington DC s-a dovedit de nepre uit
pentru confirmarea anumitor detalii din c snicia Monroe-Miller. Am consultat
şi colec ia John Huston de la AMPAS din Beverly Hills.
Am folosit şi „Activit ile antiamericane din California – Comitetul
senatorial din ţalifornia cu privire la activit ile antiamericane, al treilea, al
patrulea şi al cincelea raport” (Sacramento, ţalifornia, 1947), care se afl la
Biblioteca Margaret Herrick de la AMPAS.
Am parcurs documentele personale şi dosarele editorialistului Sidney
Skolsky şi dosarele apar inând Production ţode Administration, care se afl la
Biblioteca Margaret Herrick.
Îi mul umesc lui Mable Whittington, care a lucrat la Parkside House din
Londra, pentru amintirile ei despre Marilyn şi Arthur Miller, pe care mi le-a
împ rt şit, la 12 martie 2008.
Lui Susan Strasberg i-am luat un interviu în iunie 1997. Am folosit şi
memoriile ei, Dulce-amar şi Marilyn şi cu mine: surori, rivale, prietene. Ce
femeie încânt toare! Mult lume îi duce dorul.
De asemenea, am folosit dosarele legale ale lui Lee Strasberg de la
studioul 20th Century-Fox. Edward Lovitz a fost prieten cu Arthur Miller şi am
petrecut multe ceasuri împreun cu el, povestind despre c snicia lui Miller cu
Marilyn, la 1 septembrie 2007 şi 15 septembrie 2007. Îi mul umesc pentru
ajutor.
 I-am luat un interviu încânt toarei Mitzi Gaynor în ianuarie 1997, pentru
biografia lui Sinatra. L-am intervievat pe Billy Wilder în februarie 1997; un tip
încânt tor, care m-a ajutat mult.
Cathy Griffin i-a luat interviuri lui Jeanne Martin (so ia lui Dean) la 22
octombrie 1998 şi în 1999 şi 2001; fragmente din interviurile respective apar în
aceast carte.
I-am luat un interviu lui Tony Curtis, în ianuarie 2000, şi îi mul umesc
mult pentru ajutor.
Mul umirile mele Melissei Steinberg pentru ajutorul pe care mi l-a dat în
aceast parte a c r ii şi pentru interviul din 11 mai 2007.
De asemenea, am folosit documentarul din 1988, Cum ne amintim de-
Marilyn, povestit de Lee Remick şi regizat de Andrew Soit.
Cathy Griffin i-a luat un interviu lui Diahann Carroll la 21 aprilie 2008.
(I-am luat un interviu dnei Carroll la 24 iulie 1975 – este unul dintre primele
mele interviuri, dup ce m-am mutat la Los Angeles şi am devenit reporter. Nici
m car nu aveam carnet de conducere, îns aveam reportofon! Nu am avut
niciodat ocazia s -i mul umesc pentru c i-a acordat unui tân r reporter un
astfel de interviu important, aşa c o s o fac acum: mul umesc mult, dn
ţarroll, pentru c a i fost atât de bun cu mine, în 1975.)
Partea a Vll-a: Moarte lent în ceea ce-i priveşte pe dr Ralph Greenson, dr
Milton Wexler şi dr Marianne Kris:
Cathy Griffin i-a luat interviuri v duvei lui Greenson la 4 şi 24 iunie
1991. Am folosit direct şi indirect ambele interviuri în cartea de fa .
De asemenea, am folosit Teoria şi practica psihanalizei de dr Ralph
Greenson şi Despre dragoste şi via a tr it bine: prelegerile publice şi
psihanalitice ale dr Ralph Greenson de dr Ralph Greenson, ca şi multe dintre
documentele şi scrisorile doctorului, disponibile în colec ia Greenson, la
biblioteca UCLA. Printre obiectele din colec ie se num r biografia complet şi
nepublicat a doctorului Greenson, „Tat l meu, doctorul”, care s-a dovedit de
nepre uit în cercet rile mele. De asemenea, am folosit „Probleme speciale în
psihoterapia celor boga i şi celebri”, datat 18 august 1978, de asemenea în
colec ia de la UCLA.
Câ iva dintre cei mai respecta i psihiatri din California, care fie au lucrat
cu dr Greenson, fie au avut de-a face cu el de-a lungul anilor, au fost
intervieva i pentru aceast carte şi au cerut s fie cita i sub protec ia
anonimatului. Mai mult, am avut dou surse independente şi de nepre uit în
familia Greenson, care au cerut şi ele s r mân anonime.
În plus, am ob inut prin bun voin a unui cump r tor anonim peste 50
de scrisori semnate de dr Greenson, care nu se afl în colec ia de la UCLA.
De asemenea, foarte folositoare în ceea ce-1 priveşte pe Greenson a fost
lucrarea lui Douglas Kirsner „Asocia ii legate: o privire în interiorul institutelor
psihanalitice”. De asemenea, am folosit „Interviu cu Leo Rangell, MD”, din Los
Angeles Psychoanalytic Bulletin, o edi ie special în onoarea lui Leo Rangell,
MD, iarna 1988.
Declara ia dr Greenson în ceea ce priveşte moştenirea lui Marilyn Monroe
a fost crucial pentru documentarea mea şi se g seşte în colec ia de la UCLA.
 De asemenea, important pentru documentarea mea a fost şi colec ia
Anna Freud de la Ţiblioteca ţongresului din Washington, Dţ. Aici am g sit
multe din scrisorile pe care Freud i le-a scris prietenului ei Greenson, ca
r spuns la scrisorile acestuia. Aceste scrisori, care nu se g sesc în colec ia
Greenson de la UţLA, se g sesc în colec ia Freud de la Biblioteca Congresului.
I-am luat un interviu dr Milton Wexler în 1999. Iat motivul pentru care
l-am c utat: este men ionat în treac t la pagina 107 din cartea lui Eunice
Murray, Marilyn: ultimele luni. Într-adev r, în cartea respectiv este numit
simplu „un anume dr Wexler [care r spundea] la cerin ele pacien ilor dr
Greenson”. Conform lui Murray, Greenson se afla în Elve ia în s pt mâna de
dinaintea zilei de naştere a lui Marilyn, când lui Marilyn i s-a f cut r u. Wexler
a fost chemat. „ţând a venit la Marilyn”, scrie Murray (prin intermediul
autoarei reale, Rose Shade), „s-a uitat o singur dat la gama formidabil de
somnifere de pe noptiera ei şi le-a b gat pe toate în geanta lui neagr . Trebuie
s i se fi p rut un arsenal periculos”. Acestea sunt cele mai multe cuvinte care
s-au publicat vreodat despre dr Wexler (care nu are nici m car prenume!), deci
mi s-a p rut ciudat. În 1994, când am început s lucrez la Sinatra: o via
des vârşit , am angajat un detectiv particular ca s dea tie urma acestui
misterios dr Wexler. N-a reuşit. Apoi, cinci ani mai târziu, am încercat din nou,
când m documentam pentru cartea Jackie, Ethel, Joan: femeile din ţamelot.
De data asta, insisten a a meritat, dar, din nefericire, trecuse termenuldimit
pentru cartea respectiv , în sfârşit, abia în aceast carte, Marilyn Monroe –
secrete, glorie şi tragedie, scopul particip rii dr Wexler la tratamentul
administrat de dr Greenson şi la diagnosticul pus lui Marilyn Monroe poate fi
plasat în contextul potrivit.
De asemenea, l-am intervievat pe dr Hyman Engelberg, doctorul lui
Marilyn Monroe, în 1996 pentru cartea Sinatra: o via des vârşit şi, în 2000,
pentru cartea Jackie, Ethel, Joan. Am folosit fragmente din aceste interviuri şi
în aceast carte. Mai mult, am f cut rost, cu ajutorul unei surse, de însemn ri,
coresponden şi alte documente despre colaborarea lui cu dr Greenson.
De asemenea, am folosit explica iile sale din „Raportul c tre procurorul
districtual cu privire la moartea lui Marilyn Monroe, semnat de Ronald H.
Carroll, procuror districtual adjunct; Alan B. Tomich, detectiv”.
Am consultat „Omagiu lui Marianne Kris” de Edward A. Gargen, articol
din New York Times şi „In Memoriam: Marianne Kris” de Henry Nunberg, articol
din Studiu psihanalitic al copilului, vol I. Am folosit necrologul dr Kris din
ziarul New York Times, din 25 noiembrie 1980. În plus, am citit câteva scrisori
adresate di Kris de dr Greenson, în care sunt men ionate p rerile lui despre
tratamentul aplicat lui Marilyn Monroe şi tratamentul în sine.
Barbara Miller mi-a povestit amintirile ei în leg tur cu rela ia dintre di
Marianne Kris şi Marilyn, în interviurile din 29 martie 2007 şi 11 august 2007.
Apreciez foarte mult ajutorul ei şi al familiei ei minunate.
I-am luat dou interviuri lui Peter Lawford, în octombrie 1981, când
lucram pentru o revist din Los Angeles, SOUL. Era o publica ie de
divertisment a celoi de culoare, iar Lawford înregistra în acea vreme vocea
pentru un clip publicitai destinat serialului de comedie The Jeffersons. Într-
adev r, este imposibil dc imaginat felul în care se intersecteaz vie ile unui
reporter şi ale unei celebrit i, în oraşul sta! Deşi am petrecut doar dou
dup -amieze cu Petet, maxim 10 ore, şi am schimbat dou numere de telefon,
Lawford mi s-a p rui a fi un tip fermec tor şi erudit. De asemenea, n-am dat
niciodat crezare citatele i care i-au fost atribuite, dup moarte, în ceea ce-i
priveşte pe Marilyn Monroe şi pe fra ii Kennedy. În timpul interviurilor cu
Sammy Davis JR. Şi Dean Martin destinate biografiei lui Frank Sinatra, la care
lucram, am aflat c amândurora li se p rea foarte dificil s şi-1 imagineze pe
Peter implicându-i pe fra ii Kennedân moartea lui Marilyn, mai ales dac acest
lucru ar fi fost adev rat (şi nu este aşa cum am explicat mai sus). Pur şi
simplu, nu-i st tea în fire s fac astfel eh comentarii, în ciuda felului în care a
fost caracterizat, dup moarte. De fapi într-un ultim interviu pe care l-a dat
pentru ziarul Los Angeles Times, la 29 sep tembrie 1984, s-a exprimat foarte
clar şi a spus c , chiar dac toate zvonuri h ar fi fost adev rate (subliniind c
nu erau!), în mod sigur nu el le-ar fi confirmai Anumi i reporteri foarte buni şi
foarte respecta i au decis c , în acel intervie Lawford îi acoperea, pur şi simplu,
pe fra ii Kennedy. Desigur, fiecare reporte are dreptul s aib p reri. Eu aleg
s -1 cred pe dl Lawford pe cuvânt: s cred e a spus când tr ia, nu ceea ce s-a
spus c ar fi declarat, dup ce a murit şi nu mai putea s -şi confirme sau s -şi
infirme spusele. Sper ca în aceast carte s pot s -i fac dreptate rela iei
adev rate care a existat între el şi Marilyn şi el şi fra ii Kennedy, dar şi rela iei
dintre so ia sa, Pat, şi Marilyn. Înc o p rere, dac se poate: Peter Lawford a
fost un individ excep ional. Mi-a pl cut mult. Îmi pare bine c m-am bucurat de
compania lui, chiar şi pentru o perioad scurt de timp.
Remarca lui Peter în ceea ce priveşte cuvintele lui Marilyn, înainte de a
muri „spune-i la revedere. Preşedintelui.” etc. Face parte din declara ia lui
oficial f cut poli iei din Los Angeles, în timpul investiga iilor cu privire la
moartea lui Marilyn, datat 16 octombrie 1975.
Pat Brennan a cunoscut-o pe Pat Kennedy Lawford în 1954 şi au r mas
prietene în anii '60 şi '70. Sunt foarte recunosc tor pentru orele pe care mi le-a
dedicat, ocazii cu care am vorbit despre Pat şi Marilyn: 12, 15 şi 28 aprilie 2007
şi 1 iunie 2007. Prietenia lor m fascina de mul i ani şi nu a fost tratat
niciodat aşa cum se cuvine într-o biografie a lui Marilyn Monroe. Doar datorit
lui Pat Ţrennan am putut s scriu despre rela ia respectiv aşa cum am f cut-
o. Aceast femeie minunat a murit subit în prim vara lui 2008. Într-adev r, n-
am fost nicicând mai întristat de moartea cuiva care a avut de-a face cu c r ile
mele. Sper c acum se afl „undeva sus” şi se bucur de felul în care ea, Pat şi
Marilyn au fost portretizate în aceast carte.
Lui Diane Stevens, asistenta lui John Springer, i-am luat primul interviu
pentru cartea despre Elizabeth Taylor, la 2 octombrie 2006, pentru c Springer
se ocupa de publicitatea lui Taylor. Pentru c şeful ei se ocupa şi de Marilyn
Monroe, i-am luat alte interviuri la 15 aprilie 2007, 1 august 2007 şi 11
septembrie 2007, pentru Marilyn Monroe. Îi mul umesc mult fiului lui John
Springer, Gary, pentru timpul pe care mi l-a dedicat în cazul celor dou c r i.
Cathy Griffin i-a luat interviuri la 11 aprilie 2006 şi 1 mai 2008. De asemenea,
multe mul umiri lui Rose Marie Armocida, secretara personal a lui John
Springer. Cathy Griffin a intervievat-o la 1 iunie 2006.
Am avut ocazia s -i iau un interviu lui Yves Montând în prim vara lui
1989, când m aflam la Paris. A vorbit deschis despre rela ia lui cu Marilyn
Monroe, iar la vremea respectiv colabora cu un scriitor pentru memoriile sale
(care au fost publicate cu titlul Vezi, nu am uitat). Era un individ fermec tor şi
accesibil şi m bucur c am putut s m inspir din acel interviu pentru cartea
aceasta.
Îi mul umesc prietenului meu Bruce Ebner pentru transcrierile
interviurilor sale cu Allan „Whitey” Snyder, prietenul bun şi machiorul lui
Marilyn, şi cu Ralph Roberts, prietenul şi maseurul lui Marilyn. Aceste
transcrieri s-au dovedit foarte pre ioase în documentarea pentru aceast parte
a c r ii şi pentru alte p r i (Roberts a fost intervievat la 2 martie 1992.) Am
folosit şi reportajul din New York World-Telegram cu privire la şederea lui
Marilyn la Payne Whitney, din 10 februarie 1961.
Scrisoarea lui Marilyn c tre dr Ralph Greenson despre şederea ei la
Payne Whitney se g seşte în colec ia Ralph Greenson de la biblioteca UCLA.
Scrisoarea lui Marilyn c tre so ii Strasberg, scris la Payne Whitney, a
fost tip rit în form prescurtat în Daily Mirror, la 5 august 1981. În aceast
carte am folosit versiunea integral .
„Dublura” lui Marilyn, Evelyn Moriarty, a fost intervievat de ţathy
Griffin la 2 mai 1997 şi 1 iunie 2007.
Notele de la Jack Entratter c tre personalul s u de la hotelul Sands se
afl în arhiva hotelului Sands, de la Universitatea Nevada din Las Vegas. În
aceast arhiv exist multe însemn ri între departamente (unele dintre ele au
fost folosite în aceast carte), articole din ziare, fotografii, negative, broşuri,
comunicate de pres , casete audio, ştiri din ziare, transcrieri de interviuri şi
cores ponden , p strate în 49 de cutii. Documentele au fost donate bibliotecii
James R. Dickinson de la Universitatea Nevada din Las Vegas în decembrie
1980, de c tre hotelul Sands, prin intermediul biroului lui Al Guzman, director
de publicitate. Colec ia este format în principal din dosarele lui Al Freeman
director de publicitate la hotelul Sands din 1952 pân la moartea sa, în 1972 la
48 de ani. Mul umirile mele lui Peter Michel, directorul colec iilor speciale de la
biblioteca Dickinson, pentru ajutorul oferit cu aceste documente.
Mul umiri speciale lui Joseph D'Orazio, prieten apropiat al lui Fran!
Sinatra, Hank Sanicola şi Emmanuel „Manie” Sachs. M-am împrietenit cu
Joseph: în timpul celor 5 ani de documentare pentru biografia lui Sinatra şi ne-
am întâlnit din nou, când a trebuit s apelez la el pentru aceast carte. Îi
mul umesc pentru orele lungi de interviuri, la 22 mai, 1 iunie şi 15 iulie 2007 şi
la 10 ianuarie 2008. „Joey Ţoy” este un tip unic.
Michael Selsman, unul dintre publiciştii lui Marilyn, a fost intervievat de
dou ori de ţathy Griffin, la 2 octombrie 1998 şi la 22 mai 2008. Eu i-am luai
un interviu so iei sale, actri a Carol Lynley, la 9 iunie 1997. L-am intervievat la
telefon pe Douglas Kirkland la 23 mai 2008, ca s contrapuncteze declara iile
lui Michael Selsman.
I-am luat un interviu lui Maureen Stapleton în noiembrie 1995.
 Aşa cum am spus mai înainte, l-am intervievat pe Sammy Davis jR. De
mai multe ori pentru revista SOUL. În calitate de fost redactor-şef al revistei,
am avui ocazia s -i iau interviuri în 1976, 1980, 1984 şi 1989. Dl Davis era un
tip bun şi generos şi îi sim im lipsa foarte mult. De asemenea, am folosit
autobiografiile sale Da, pot! Hollywood într-o valiz şi De ce eu?
I-am luat un interviu lui Mickey Rudin la 31 octombrie 1992, apoi 1-am
intervievat din nou la 1 iulie 1995, pentru cartea mea despre Frank Sinatra, i;
u comentariile sale despre Marilyn sunt incluse aici. Pe vremuri, Rudin era o
for e A spune despre el c te intimida este un eufemism. ţu toate acestea, sul
exteriorul dur se afla un om foarte sensibil şi bun.
Richard Kollmar, so ul lui Dorothy Kilgallen, a donat 70 dintre albumele
so ie, sale Bibliotecii de Arte ale Spectacolului de la Centrul Lincoln din New
Yorl Acestea sunt pline de articole, reportaje, însemn ri nepublicate şi alte
document pe care le-a strâns de-a lungul vie ii, printre care şi ciornele
articolelor sale despre Marilyn Monroe. Le-am studiat cu aten ie, ca parte din
documentarea mea.
Însemn rile personale şi documentele nepublicate ale Heddei Hopper se
afl la biblioteca Margaret Herrick Library de la AMPAS. Am folosit multe dintre
documentele ei în aceast carte, în special pe cele care au leg tur cu poveştile
de dragoste ale lui Marilyn. Însemn rile nepublicate s-au dovedit a fi cele mai
utile. Orice biograf ar fi recunosc tor pentru aşa ceva, deci trebuie s le
mul umesc prietenilor mei de la biblioteca Margaret Herrick pentru c mi-au
pus documentele la dispozi ie şi moştenitorilor Heddei Hopper pentru c au
avut inspira ia s le doneze.
De asemenea, am avut acces la colec ia complet de imagini a revistelor
Photoplay şi Look din anii '50, mul umit unei persoane generoase care doreşte
s r mân anonim ; aceast colec ie de imagini s-a dovedit a fi de nepre uit în
documentarea mea. De asemenea, îi mul umesc acestei persoane pentru c mi-
a oferit sute de însemn ri şi transcrieri apar inând Louellei Parsons, despre
Marilyn Monroe şi Joe DiMaggio.
De-a lungul anilor am cunoscut mul i avoca i care au lucrat cu avocatul
de încredere al lui Marilyn, Aaron Frosch, şi le-am luat interviuri aproape
tuturor, strict pentru a construi un context al evenimentelor. Din cauza naturii
sensibile a serviciilor pe care dl Frosch le îndeplinea pentru Marilyn, aceste
surse nu doresc s fie f cute publice în aceste pagini şi nici m car s fie citate
în carte, în cazul celor care au lucrat cu Frosch, le respect dorin a şi le
mul umesc pentru timpul pe care mi l-au dedicat. Ei ştiu cine sunt şi c
mul umirile mele se îndreapt c tre ei.
Partea a VIII-a: Fra ii Kennedy
Am folosit câteva documente FŢI pentru aceast parte a c r ii, care au
fost f cute publice, conform legii accesului liber la informa ii. Mul umirile mele
lui Tommy di Ţella, pentru c mi le-a pus la dispozi ie.
Socotind şi documentele cele mai recente care au fost f cute publice de
FBI şi pe care le-am folosit în documentarea pentru aceast carte, în momentul
de fa exist 97 de pagini care au fost declasificate, în leg tur cu Marilyn
Monroe: 31 de documente, în dosarul principal şi 66 de documente într-un
dosar anex, începând cu relatarea FBI despre încercarea lui Marilyn de a ob ine
viza şi ceea ce se întâmplase în cei doi ani preceden i.
Aşa cum am amintit în aceast carte, majoritatea documentelor FŢI
despre Marilyn sunt de re inut doar datorit valorii senza ionale. Îns , din când
în când, apare şi câte un am nunt interesant. De exemplu, în documentul
datat 21 februarie 1962, este povestit c l toria lui Marilyn la Toluca, în Mexic.
Se men ioneaz c intrarea ei în ar „se pare c a fost aranjat de Frank
Sinatra, prin intermediul fostului preşedinte Miguel Aleman”. În continuare,
raportul sus ine c Marilyn a fost înso it de „un impresar, o coafez şi un
designer de interioare. Aceasta a fost identificat ca fiind Eunice ţhurchill,
designer de interioare cu jum tate de norm , [care], se spune, este şi asistenta
dr Wexley, psihiatrul lui Monroe”. Este vorba, în mod evident, de Eunice
Murray şi dr Wexler, îns , caracteristic pentru FŢI în privin a lui Monroe,
numele nu sunt corecte. (Trebuie s men ionez c ţhurchill nu este nici m car
numele de fat al lui Eunice; numele ei de fat era Joerndt.) De asemenea,
aceasta este singura men iune despre Wexler în dosarele FBI, el fiind psihiatrul
la care a apelat dr Greenson pentru a doua opinie în ceea ce priveşte boala lui
Marilyn: schizofrenie paranoid cronic . Acest document sugereaz c Eunice
Murray inea leg tura cu cineva care era informator FŢI (sau poate chiar
Murray era informatorul, cine poate şti?) şi continu : „conform lui ţhurchill,
Monroe a fost foarte afectat de c s toria lui Arthur Miller din 20 februarie
1962 şi se simte „un sex-simbol negat„. ţhurchill spune c Marilyn are „multe
convingeri radicale moştenite de la Miller„. Se spune c Monroe a petrecut o
perioad cu Robert Kennedy în casa lui Peter Lawford din Hollywood. Se pare
c Monroe l-a provocat pe Kennedy în leg tur cu câteva subiecte pe care i le
propusese Miller.” Observa i c FŢI spune c Arthur Miller i-a sugerat lui
Marilyn cum s -i vorbeasc lui Kennedy. Dac acest lucru este adev rat,
probabil i-a spus şi lui ceea ce le-a spus şi altora, aşa cum se explic în text, şi
anume c a avut o „întâlnire” cu RFK.
De asemenea, în documentul datat 21 februarie 1962, se men ioneaz c
Eunice spune c dr Wexley (din nou, f r îndoial , e vorba de Wexler) „nu i-a
pl cut ce se întâmpla între Monroe şi [nume şters] şi a spus c Monroe trebuie
s se vad imediat cu alte persoane”. Oare numele şters nu era cel al dr
Greenson? Probabil dr Wexler nu era de acord cu modul în care Greenson îşi
sufoca pacienta, chiar dac fusese ideea lui, într-o anumit m sur , ca Marilyn
s petreac atât de mult timp în casa lui Greenson? Este o ipotez interesant ,
îns nu vom şti sigur niciodat , din cauz c numele a fost şters. Se pare c
Eunice i-a mai spus informatorului FŢI: „Monroe este foarte vulnerabil acum,
din cauz c au respins-o Arthur Miller, Joe DiMaggio şi Frank Sinatra”. În
continuare se men ioneaz c Marilyn l-a rugat pe Sinatra „s vin şi s o
consoleze”, când era în Mexic, iar el a refuzat. Cine ştie dac e adev rat sau
nu? Înc o însemnare de un cinism indiscutabil despre documentele FŢI: la 23
octombrie 1964, la doi ani de la moartea ei, FŢI înc strângea informa ii despre
Marilyn. O însemnare cu data respectiv con ine urm toarea istorioar clasic :
„în timpul rela iei intime dintre Robert F. Kennedy şi Marilyn Monroe, la un
moment dat a avut loc o orgie sexual la care au fost invitate alte câteva
persoane. În secret, s-au f cut întregistr ri [sic], iar acestea se afl în posesia
unui detectiv particular din Los Angeles. Detectivul vrea suma de 60 000 de
dolari în schimbul unei copii autentice a înregistr rii, în care toate vocile se pot
identifica.”
Bineîn eles, aceast înregistrare înc nu a ap rut.
De asemenea, am consultat dosarul lui Sam Giancana de la
Departamentul de Justi ie, pe care l-am ob inut conform legii accesului liber la
informa ii, şi dosarele cu transcrierile înregistr rilor f cute de FŢI şi de
Departamentul de Justi ie în cazul lui John F. Kennedy şi al fratelui s u Ţobby
Kennedy.
Vreau s -i mul umesc lui Bernie Abramson, fotograf pe care l-am
men ionat mai sus, care le-a f cut nenum rate fotografii lui Peter Lawford,
Frank Sinatra şi preşedintelui Kennedy. A petrecut mult timp cu mine şi
Stephen Gregory la 9 mai 2008; îi mul umesc pentru amabilitate şi pentru
mul imea de amintiri şi de fotografii.
Îi mul umesc în mod special lui Matthew Fox pentru amintirile sale
despre fra ii Kennedy şi familia Lawford. I-am luat un interviu la 8 ianuarie
2008.
Îi datorez recunoştin a mea regretatului Don Dandero, fotograf AP care
lucra la Cal-Neva în perioada când Marilyn se vedea cu Sinatra. M-a ajutat
foarte mult cu indicii şi idei. Îi mul umesc şi fiicei sale, Debbie.
I-am luat un interviu lui Walter Bernstein în martie 2000.
I-am luat un interviu lui Joan Braden în aprilie 1999.
În martie 2007, la Şcoala de Comunica ii Annenberg, am avut pl cerea
s -1 cunosc pe Ed Guthman, venerabilul jurnalist de investiga ii şi profesor la
USC, în timpul unei seri omagiale dedicate realiz rilor sale şi pension rii care
avea s urmeze în curând. Guthman a fost secretarul de pres al lui Robert
Kennedy. În mijlocul agita iei din seara cu pricina, am avut ocazia s -i pun
câteva întreb ri despre Marilyn şi RFK. „Ştiu c nu au avut nici un fel de
rela ie”, mi-a spus el. „N-am nici cea mai mic îndoial . Am fost acolo, am v zut
ce se întâmpla. Şi v spun: nu au avut nici o rela ie.” Tom Brokaw m-a
întrerupt şi mi-a spus pe un ton sarcastic: „O singur întrebare despre Marilyn
Monroe şi RFK i se permite jurnalistului care este suficient de norocos s se
afle aici, în seara asta.” ţelelalte comentarii ale lui Guthman se reg sesc în
textul c r ii.
Îi mul umesc lui Edward Barnes pentru amintirile sale despre Marilyn, în
casa so ilor Lawford, pe care mi le-a împ rt şit la 4 ianuarie 2008 şi 28
ianuarie 2008.
I-am luat un interviu lui Henry Weinstein în mai 2000 şi îi mul umesc
pentru timpul acordat.
I-am luat interviuri lui Milt Ebbins la 6 august 1992 şi la 1 iulie 2000.
Milt a fost un om excep ional şi a avut un sim extraordinar al detaliului. Cred
c povestirea lui despre seara în care a preg tit-o pe Marilyn pentru apari ia la
petrecerea în onoarea lui JFK, pe care am introdus-o în carte, este un exemplu
clasic al povestirilor lui Ebbins. Milton, un tip cu totul deosebit, este regretat de
mult lume. A fost partenerul lui Peter Lawford la compania sa de produc ie şi
un foarte bun prieten al acestuia. De asemenea, şi el era de acord cu faptul c
majoritatea lucrurilor atribuite prietenului s u de-a lungul anilor nu au nici un
sens, date fiind temperamentul şi personalitatea lui Lawford. Am folosit şi
interviul pe care Ebbins i l-a acordat lui Donald Spoto, care se reg seşte în
arhiva sa personal de la biblioteca Margaret Herrick. Mai mult, am folosit şi
interviul dat de Joseph Naar lui Spoto.
Senatorul George Smathers a fost intervievat de Cathy Griffin la 14 sep
tembrie 1998 şi la 1 octombrie 1998.
Celebrul animator Andy Williams a fost intervievat de Cathy Griffin la 4
mai 2007. Sunt onorat s includ în cartea mea, în premier , amintirile sale
despre cel mai bun prieten al s u, Ţobby Kennedy.
I-am luat un interviu telefonic lui Peter Levathes la 3 februarie 2000.
I-am luat un interviu Nunziatei Lisi la 12 iunie 1999 şi îi mul umesc
pentru timpul acordat. Povestirile ei au fost un element-cheie în aceast carte şi
în cartea Jackie, Ethel, Joan: femeile din Camelot.
Partea a IX-a: Sfârşituri triste în privin a lui Dean Martin: recunosc c ,
practic, l-am urm rit pe dl Martin în vara anului 1994, când am aflat c lua
masa în mod regulat în restaurantul La Famiglia, un restaurant italian din
Beverly Hills. Pur şi simplu trebuia s -i iau un interviu, nu numai pentru c
scriam o carte despre prietenul s u Sinatra, ci şi pentru c eram un mare
admirator al s u. Dup o s pt mân de vizite la restaurant, în care nu l-am
v zut, a ap rut în sfârşit în seara zilei de 23 iunie 1994. L-am privit cum
mânca singur într-un col ; p rea foarte trist şi singur. Dup ce a terminat
masa, m-am apropiat şi l-am întrebat dac o s -i pot lua un interviu, într-o zi.
Dup ce am glumit un pic cu el în leg tur cu faptul c amândoi eram
americani de origine italian , a fost de acord s -mi acorde un interviu în seara
urm toare. Am revenit şi s-a inut de cuvânt, mi-a acordat interviul. Sincer
vorbind, a fost un interviu cam ciudat şi cam incoerent. Nu mai era el însuşi:
pu in chercelit, pu in bolnav şi, în mod clar, în declin. Trecând peste asta. A
fost o încântare pentru mine s petrec câteva ore cu dl Martin şi, în mod clar, a
avut şi momentele sale foarte amuzante. Am folosit aici câteva dintre remarcile
sale despre Marilyn Monroe şi filmul Something's Got to Give. „în acea vreme,
eram un pic sup rat pe ea”, mi-a spus Martin când a venit vorba despre
nenum ratele ei absen e de pe platoul acelui film. „Singura persoan care m
f cea s aştept atâta timp era Sinatra. Nu-mi pl cea deloc s aştept. Nici acum
nu-mi place. Îns acum, privind înapoi, o în eleg pe Marilyn. Era un copil bun
care, probabil, s-ar fi descurcat mult mai bine în via dac se m rita cu un tip
oarecare din suburbii şi tr iau ferici i pân la adânci b trâne i, înconjura i de
copii. Poate c a fost prea original , prea cinstit ca s supravie uiasc în
aceast industrie”. Dino a fost un tip de mare clas . ţred c -i ducem dorul cu
to ii.
Interven iile lui Michael Shaw sunt extrase din interviul luat de Cathy
Griffin la 17 aprilie 2008.
L-am intervievat pe Mort Viner la 11 martie 1996 şi la 2 iulie 2002.
Împreun cu ţathy Griffin, i-am luat un interviu lui John Miner la 22
mai 1991. Eu l-am intervievat din nou la 12 mai 1998 şi 2 iunie 1999.
 Cathy Griffin i-a luat un interviu Robertei Linn la 5 mai 2008.
I-am luat un interviu lui Stacy Baron la 5 iunie 2007.
Cathy i-a luat un interviu lui Janet Leigh la 1 iulie 1991, iar marea
majoritate a interviului a fost folosit pentru reconstruirea fundalului
evenimentelor.
L-am intervievat pe Frank Mankiewicz la 27 august 1998 şi 5 octombrie
1998. Cathy i-a luat un interviu lui Chris, fiul lui Frank, în mai 1999. Probabil,
prezint interes pentru cititor faptul c Frank Mankiewicz a dat nou interviuri
pentru Proiectul de istorie oral Robert F. Kennedy (RFK Oral History Project):
RFK nr. 1: 6/26/1969; RFK nr. 2: 7/10/1969; RFK nr. 3: 8/12/1969; RFK nr.
4: 9/30/1969; RFK nr. 5: 10/2/1969; RFK nr. 6: 11/6/1969; RFK nr. 7:
11/25/1969; RFK nr. 8: 12/4/1969 şi RFK nr. 9: 12/16/1969. Interviurile
sunt extraordinare şi se g sesc la Muzeul şi biblioteca preziden ial John F.
Kennedy, din Washington.
De asemenea, le-am luat interviuri urm torilor agen i de la Serviciile
Secrete, afla i în serviciul preşedintelui John F. Kennedy; Anthony Sherman, la
29 septembrie 1998; Larry Newman, la 1 octombrie 1998 şi 13 octombrie 1998
şi Joseph Paolella, la 12 septembrie 1998.
I-am luat un interviu Arlenei Dahl, la 5 octombrie 2002.
Aş vrea s men ionez c în momentul în care s-a aflat c lucram la cartea
de fa , multe persoane au luat leg tura cu mine şi cu documentariştii mei, ca
s -mi povesteasc amintirile lor legate de Marilyn Monroe. A fost imposibil s
cuprind toate povestirile lor în acest volum, din ra iuni de spa iu tipografic. Îmi
pare r u c şi-au dedicat timpul cu atâta d ruire şi nu au ap rut în text. Prin
urmare, vreau s le mul umesc tuturor celor care au participat la acest proiect,
indiferent dac au ap rut sau nu în text. ţine ştie, poate c poveştile lor vor
ap rea în edi ia de buzunar.
I-am luat un interviu lui James Wright, şoferul lui Sinatra, la 16 aprilie
1997; l-am intervievat pe stilistul lui Kennedy, Michael Song, de dou ori:
împreun cu ţathy Griffin, la 24 aprilie 1997 şi împreun cu ţharles ţasillo la
16 iulie 1998. De asemenea, Cathy i-a luat singur un interviu, la 17 august
1991. Cathy i-a luat un interviu lui Jess Morgan, director artistic, la 2 mai
1997; la 15 aprilie 1997 i-a intervievat pe talentatul Tony Martin şi pe frumoasa
Cyd Charisse; pe detectivul particular Fred Otash, la 29 august 2001; pe
Danny Cahn la 28 aprilie 2008 şi pe minunata Ruta Lee la 19 mai 2008. I-am
luat şi eu un interviu lui Cyd Charisse la 1 iunie 2007, despre rolul ei în filmul
Something's Got to Give. V rul lui Jackie Ţouvier Kennedy, John Davis, a fost
intervievat în martie 2008. Din aceste surse nu s-a folosit nici un citat în
aceast carte, îns am folosit poveştile lor ca s reconstruiesc contextul istoric
şi le mul umesc tuturor pentru timpul acordat.
Cathy Griffin doreşte s le mul umeasc urm toarelor persoane pentru
c i-au uşurat munca la acest proiect: Greg Shriner (de la fan club-ul „Marilyn
Remembered”), Harrison Held, Kathleen I lughes, Harlan Boll, Jayne Meadows,
Larry Billman, Scott Former, Tanya Somova, senatorului William J. Raggio,
Dave Spencer, John Morris, Joshua Greene şi filialei FBI din Nevada.
 În sfârşit, James Pinkston doreşte s le mul umeasc urm toarelor
persoane pentru ajutorul acordat la aceast carte: Linda Harris Mehr,
directorul bibliotecii Margaret Herrick de la AMPAS şi personalului din
subordinea ei, inclusiv lui Susan Oka, şi lui Jan şi Ray Ţoyle (adic lui Jan
Shepard şi Dirk London); lui Armando Munoz, de la VideoWest; lui Robert T.
Crane; Lisei şi lui Chris Bonbright; Ron Parish; Meg Woodell Gregory; Hart
Henson; David Streets, directorul galeriei Celebrity Vault; Marian Silverman;
Gabriel Rotello; Cherry Vanilla; Hotch şi Nita Rippere; Robert Schear; Joe
Harvey; Hamilton Powell; Maude Schuyler Clay; Elizabeth Bowman Woolverton;
Sandra Shafton şi lui Richard şi Robert DuPont.
Mul umiri din partea autorului
Aş dori s -i mul umesc lui Stephen Gregory pentru contribu ia sa
nepre uit la aceast carte. De mul i ani, este unul dintre cei mai importan i
membri ai echipei mele, iar felul în care p trunde în mintea uman nu a încetat
s m uimeasc . Talentul s u de povestitor şi scriitor a f cut ca sfaturile pe
care mi le-a dat, în timp ce am lucrat la aceast carte, dar şi la altele, s fie de
nepre uit. Îi mul umesc din suflet c îmi reaminteşte mereu c scopul meu este
s le ar t în primul rând în elegere tuturor celor care apar în c r ile mele. M
simt onorat s îl am coleg şi sunt mândru c este prietenul meu.
De asemenea, îi mul umesc lui Jonathan Hahn. Pe lâng faptul c este
un scriitor de excep ie şi editorul meu, este şi cel mai bun prieten al meu. Îi
mul umesc pentru anii în care m-a sprijinit în tot ceea ce am f cut, atât pe plan
personal, cât şi profesional. Am avut o colaborare de excep ie şi sunt sigur c
vor veni vremuri şi mai bune. Aş dori s -i mul umesc şi so iei sale, Alysia
Garrison, care-mi este, de asemenea, bun prieten de mul i ani.
Aşa cum am mai spus, de multe ori, f r o echip fidel de reprezentan i,
autorul risc s se trezeasc scriind c r i pe care nu le citeşte nimeni. Prin
urmare, le mul umesc tuturor celor de la „USA Team JRT”, care fac ordine în
haosul din biroul meu: avoca ilor Joel Loquvam şi James M. Leonard;
contabilului Michael Horowitz de la firma Horowitz, McMahon and Zarem din
cadrul Southern California, Inc. Şi lui Felinda deYoung, care lucreaz tot la
Horowitz.
Îi mul umesc lui Jeff Hare, vicepreşedinte la Dreamworks, pentru
prietenia pe care mi-a acordat-o. Pot s contez pe Jeff c -mi citeşte c r ile şi îi
mul umesc pentru asta.
Le mul umesc prietenilor mei Brian Evan Newman, George Solomon,
Frank Bruno şi Jeff Cook. De asemenea, aş vrea s -i mul umesc în mod special
lui Andy Hirsch, pentru contribu ia pe care a avut-o în via a mea. Înseamn
mult pentru mine s fiu binecuvântat cu atât de mul i prieteni, printre care i-aş
aminti şi pe: Al Kramer, Richard Tyler Jordan, Steve Ivory, Hazel şi Rob
Kragulac, Bruce Rheins şi Dawn Westlake, Manuel Gallegos, Lisa Reiner,
Matthew Barasch, Steve Ridgeway, Andy Skurow, Billy Barnes, Scherrie Payne,
Lynda Laurence, Barbara Ormsby, John Passantino, Linda DeStefano, dl şi dna
Joseph Tumolo, Daniel Tumolo, Charles Casillo, John Carlino, David Spiro, dl
şi dna Adolph Steinlen, David şi Frances Snyder, Abby şi Maddy Snyder,
Maribeth şi Don Rothell, Mary Alvarez, Andy Steinlen, Jared Murphy, Mark
Bringelson, Hope Levy, Tom Lavagnino şi micul Sam, Michelle Caruso, Leslie
Miller, Roman D'Angelo, Yvette Jarecki, Scott Allen, Phil Filomowicz, Jonathan
Fousek, Master Aaron Lawrence de la Quest Martial Arts, dar şi Nolan
Blackford, Erik Rodriguez, Brandon Visco, Magda Vamos şi Daniel şi Erika
Feser.
Mai exist doi oameni care au însemnat foarte mult pentru mine, în
ultimii ani: G. ţ. Şi B. P. Se recunosc şi ştiu ce influen au avut asupra vie ii
mele. Amândoi se bucur de loialitatea mea. De asemenea, aş vrea s le
mul umesc lui D. Ţ. Şi V. B. Pentru bun tatea lor.
M simt binecuvântat c am o familie care m sprijin în tot ceea ce fac.
Le mul umesc urm torilor: Roslyn şi Bill Barnett şi copiilor lor Jessica şi
Zachary, lui Rocco şi Rosemaria Taraborrelli şi copiilor lor Rocco şi Vincent şi
Arnold Taraborrelli. Îi mul umesc din suflet tat lui meu, Rocco, un model
pentru mine. M-a încurajat mereu.
Mamei mele, Rose Marie, i-ar fi pl cut aceast carte, aşa cum i-a pl cut
cam tot ce am scris. A fost cel mai mare sus in tor al meu, iar eu am fost cel
mai mare sus in tor al ei. Ne lipseşte foarte mult.
În sfârşit, trebuie s le mul umesc cititorilor care mi-au fost fideli de-a
lungul carierei mele. Aşa cum am mai spus, motivul pentru care scriu c r i
despre oameni ca Marilyn Monroe este s provoc un schimb de idei despre
modul în care al ii şi-au tr it via a, în speran a c vom înv a din greşelile lor.
N-am visat niciodat c voi ajunge cunoscut la nivel interna ional. M simt
îndatorat fiec rui cititor care m-a sus inut de-a lungul carierei.
Primesc foarte multe scrisori de la cititori c rora le-au pl cut c r ile mele,
dar şi de la cei care au avut controverse cu anumite aspecte din c r ile mele. Le
sunt recunosc tor tuturor celor care-şi fac timp pentru c r ile mele.
V mul umesc foarte mult.
J. Randy Taraborrelli, iarna 2008
Filmografia lui Marilyn Monroe
The Shocking Miss Pilgrim (1947)
Betty Grable, Dick Haymes, Anne Revere
Contextul: Boston şi veselii ani '90, când Grable înregistreaz o victorie
pentru drepturile femeilor, când înva s dactilografieze.
Film color. Monroe joac rolul unei telefoniste (nu apare în distribu ie).
Durat : 85 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: William Perlberg
Regizor/Scenarist: George Seaton
Operator imagine: Leon Shamroy
Dangerous Years (1947)
Billy Halop, Scotty Beckett, Marilyn Monroe (chelneri a)
Şase foşti copii-minune joac rolurile unor delincven i juvenili în acest
film despre exploatare, film cu buget redus. Se pare c ei nu vor s fie
reabilita i, dar nou nu ne pas . Marilyn are un rol mic, de chelneri a la
Gopher Hole, o cârcium cu tonomat unde-şi fac veacul cei şase.
Durat : 62 minute.
 20th Century-Fox
Produc tor: Sol M. Wurtzel
Regizor: Arthur Pierson
Scenarist: Arnold Belgard
Operator imagine: Benjamin Kline
Scudda-Hoo! Scudda-Hay! (1948)
June Haver, Lon McCallister, Marilyn Monroe (fata din canoe)
June Haver se ia la întrecere cu catâri premia i ca s ob in aten ia
fermierului Lon
Mcţallister, în zona rural din Indiana. Pelicula este filmat color.
Marilyn apare în dou cadre.
Durat : 98 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: Walter Morosco
Regizor/Scenarist: F. Hugh Herbert
Operator imagine: Ernest Palmer
Green Grass of Wyoming (1948)
Peggy ţummins, Robert Arthur, Marilyn Monroe (figurant , în scena
dansului) A doua continuare a îndr gitei poveşti a lui Mary O'Hara My Friend
Flicka (Prietenul meu Flicka): un b iat, o fat şi un arm sar alb, filma i în
decorul rural pitoresc din Wyoming.
ţharles G. ţlark a fost nominalizat la Oscar pentru imaginea în tehnic
Technicolor. Durat : 88 minute. 20th ţentury-Fox
Produc tor: Robert Ţassler Regizor: Louis King Scenarist: Martin
Berkeley Operator imagine: Charles G. Clark
Piaza rea (Ladies of the Chorus) (1948)
Adele Jergens, Marilyn Monroe (Peggy Martin)
Frumoasa blond Adele Jergens este o fost regin de varieteu, care
sper ca fata ei (Monroe) s nu fac aceleaşi greşeli. Marilyn este impresionant
în primul ei rol principal şi cânt dou cântece.
Durata: 61 minute.
Columbia Pictures Corp.
Produc tor: Harry A. Romm
Regizor: Rick Karlson
Scenarişti: Joseph Carole şi Harry Sauber
Operator imagine: Frank Redman
Love Happy (1950)
Harpo Marx, Groucho Marx, Marilyn Monroe (corista) în mare parte opera
lui Harpo Marx (el a scris povestea care se afl la baza filmului), acest film este
considerat cântecul de leb d cinematografic al legendarilor fra i Marx. Un film
cu buget mic, despre o trup de teatru s rac , care încearc s realizeze un
spectacol pe Ţroadway. Detectivul Groucho este naratorul, iar comic ria lui
caracteristic ine în frâu povestea, cât el încearc s rezolve furtul unui
diamant apar inând familiei Romanov. Durata: 85 minute. United Artists
Produc tori: Lester ţowan, Mary Pickford (ca fondator al UA) Regizor:
David Miller
 Scenarişti: Ben Hecht, Frank Tashlin (subiect: Harpo Marx) Operator
imagine: William C. Meilor
A Ticket to Tomahawk (1950)
Dan Dailey, Anne Baxter, Marilyn Monroe (Clara)
Cursa între un tren şi o diligent va determina câştig torul drepturilor de
transport pe ruta Tomahawk din Colorado. Ac iune comic şi pitoreasc , pe
fundalul
Mun ilor Stâncoşi, lâng Durango. Marilyn are un rol episodic, este una
dintre dansatoarele dnei Adelaide.
Durata: 90 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: Robert Ţassler
Regizor/Scenarist: Richard Sale
Coscenarist: Mary Loos
Operator imagine: Harry Jackson
Jungla de asfalt (The Asphalt Jungle) (1950)
Sterling Hayward, Louis Calhern, Marilyn Monroe (Angela Phinlay)
Un grup de ho i profesionişti pun la cale un mare furt de bijuterii; acesta
decurge conform planului, îns la sfârşitul filmului to i ho ii fie mor, fie sunt
prinşi de poli ie.
Povestea este spus din perspectiva ho ilor. Marilyn joac un rol episodic,
amanta unui avocat b trân şi escroc (Calhern). Filmul a fost nominalizat la 4
Oscaruri, printre care pentru scenariu, regie şi imagine.
Durata: 112 minute.
Metro-Goldwyn-Mayer
Produc tor: Arthur Hornblow jr.
Regizor/Coscenarist: John Huston
Coscenarist: Ben Maddow
Operator imagine: Harold Rosson
The Fireball (1950)
Mickey Rooney, Pat O'Brien, Marilyn Monroe (Polly)
Mickey Rooney, în vârst de 30 de ani, joac rolul unui adolescent care a
fugit de la orfelinat; el încearc s devin celebru ca patinator pe patine cu
rotile, într-o întrecere sportiv , foarte popular la începuturile televiziunii.
P rintele O'Hara (O'Ţrien) încearc s -1 salveze de sine însuşi, aşa cum
p rintele Flanagan a încercat s -1 salveze pe Whitey Marsh, în Oraşul b ie ilor
(Ţoys' Town), cu 15 ani în urm . Durata: 84 minute. 20th ţentury-Fox
Produc tor: Ţert Friedlob Regizor/ţoscenarist: Tay Garnett ţoscenarist:
Horace McCoy Operator imagine: Lester White
Totul despre Eva (All About Eve) (1950)
Bette Davis, Anne Baxter, Marilyn Monroe (Claudia Casswell) O actri
care joac roluri de ingenu , o fire uneltitoare şi f r scrupule, îşi face loc în
cercul de apropia i al unei celebrit i în vârst de pe Ţroadway şi las în urma
ei vie i şi rela ii distruse, pe m sur ce încearc s ajung în vârful piramidei
celebrit ii. Marilyn joac foarte bine în dou scene originale şi a primit laude
din partea criticilor pentru acestea. Filmul este considerat de mul i critici drept
cel mai bun film despre teatru din toate timpurile, iar de c tre Institutul
American de Film (printre al ii), drept unul dintre cele mai bune filme din toate
timpurile. Scenariul con ine câteva replici memorabile, printre care
avertismentul lui Davis c tre publicul ei captiv, „pune i-v centurile de
siguran ”.
Nominalizat la 14 premii Oscar, a câştigat şase, printre care: pentru cel
mai bun film, pentru cel mai bun regizor, pentru cel mai bun scenariu.
Durata: 138 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: Darryl F. Zanuck
Regizor/Scenarist: Joseph L. Mankiewicz
Operator imagine: Milton Krasner
Right Cross (1950)
June Allyson, Dick Powell, Ricardo Montalban, Marilyn Monroe (Dusky
LeDoux) Poveştile de dragoste latino-americane r mân suspendate pe fundalul
istoriei unu lupt tor din ţhicago (Montalban) care încearc s -şi continue
cariera de pugilist dup ce o ran la mân l-a împiedicat s mai practice
sportul. Allyson îl sus ine, da i asta nu înseamn c se şi culc cu el. Marilyn
joac rolul unei chelneri e care are i rela ie scurt cu Powell, cel mai bun
prieten al lui Montalban. Un film cam plictisitor salvat de costurile mari de
produc ie. Durata: 90 minute. Metro-Goldwyn-Mayer Produc tor: Armând
Deutsch Regizor: John Sturges Scenarist: Charles Schnee Operator imagine:
Norbert Brodine
Home Town Story (1951)
Jeffrey Lynn, Donald Crisp, Marilyn Monroe (Iris Martin)
Dup ce pierde alegerile, Jeffrey Lynn preia controlul asupra ziarului
local şi lanseaz o campanie dur la adresa celui pe care-1 consider
responsabil pentru înfrângerea sa, Donald Crisp, cel care conduce cea mai
important afacere din oraş. Filmul a fost f cut pe platourile MţM c tre
departamentul de rela ii cu publicul de la Generai Motors, care a respins
rezultatul final ca fiind necorespunz tor. Metro nu a consi derat c merit s
reînnoiasc drepturile de autor ale filmului, iar acesta a r mas proprietate
public pân când l-au redescoperit admiratorii lui Marilyn. Ea are o apari ie
de dou minute, ca recep ioner la sediul ziarului. Durata: 61 minute. Metro-
Goldwyn-Mayer Produc tor/Scenarist/Regizor: Arthur Pierson Operator
imagine: Lucien Andriot
As Young as You Feel (1951)
Monty Wooley, Thelma Ritter, David Wayne, Constance Bennett, Marilyn
Monroe (Harriet)
Un muncitor de 65 de ani (Wooley), obligat s se pensioneze, îl
întruchipeaz pe directorul companiei şi salveaz firma de la faliment,
dovedindu-şi valoarea şi salvându-şi slujba.
Distribu ia de calitate face ca filmul s fie credibil, iar Marilyn joac un
rol minor.
De func ionar . Admiratorii lui Marilyn ştiu c ea şi Arthur Miller s-au
întâlnit pentru prima oar pe platourile de filmare ale acestei produc ii.
 Durata: 77 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: Lamar Trotti
Regizor: Harmon Jones
Scenarist: Lamar Trotti (subiect de Paddy Chayevsky) Operator imagine:
Joe McDonald
Love Nest (1951)
William Lundigan, June Haver, Marilyn Monroe (Roberta „Ţobbie”
Stevens)
O comedie romantic postbelic , cam f r sex şi cu pu ine scene de
comedie, cu fostul soldat Lundigan şi Haver pe post de tineri c s tori i şi
proaspe i proprietari ai unei cl diri vechi din c r mid din New York. Rolul lui
Marilyn, chiriaş şi fost
WAC, este caracterizat într-o cronic drept o „apari ie episodic mai
lung a unei persoane celebre”, aten ia fiind centrat pe scena în care iese de la
duş, acoperit doar cu un prosop.
Durata: 84 minute.
20th Century-Fox
Produc tor: Jules Ţuck
Regizor: Joseph Newman
Scenarist: I. A. L. Diamond
Operator imagine: Lloyd Ahern
Let's Make It Legal (1951)
Claudette Colbert, Macdonald Carey, Zachary Scott, Robert Wagner,
Marilyn Monroe (Joyce Mannering)
Dup 20 de ani de c snicie, Miriam şi Hugh Halsworth (Colbert şi Catey)
se afl în pragul divor ului, când un fost pretendent al ei (Zachary Scott) apare
în oraş. Contribu ia lui Marilyn este mai degrab decorativ , pentru c în
majoritatea timpului apare în costum de baie. Iat ce a scris un critic despre
aceast comedie romantic : „[Durata] pare exagerat chiar şi la o or şi un
sfert”. Este greu de crezut c aici dra ţolbert a dat tot ce avea mai bun, dup ce
în anul precedent se retr sese din filmul Totul despre Eva (din rolul lui Margo
Channing), din motive medicale, oferindu-i lui Bette Davis un rol de excep ie.
Durata: 77 minute. 20th Century-Fox Produc tor: F. Hugh Herbert Regizor:
Richard Sale
Scenarişti: I. A. L. Diamond şi F. Hugh Herbert Operator imagine: Lucien
Ballard
Ciocnire în noapte (Clash by Night) (1952)
Barbara Stanwyck, Paul Douglas, Robert Ryan, Marilyn Monroe (Peggy)
Dup o perioad dur la New York, Mae Doyle (Stanwyck) se întoarce în oraşul
natal, un or şel de pe coasta Californiei, ca s locuiasc cu fratele ei, care este
pescar. Ea este curtat de proprietarul b rcii, Jerry (Douglas), se m rit cu el,
are un copil, apoi începe s -şi înşele so ul cu Earl (Robert Ryan), un tip violent.
Toate astea se întâmpl chiar sub nasul so ului ei. Monore este muncitoare la
fabrica de conserve, este c s torit cu fratele lui Mae şi amândou arat grozav
în costumele de baie, îns nu aduce nimic în plus în întâmpl rile din aceast
melodram . Durata: 105 minute.
RKO Pictures-(A Wald-Krasna Production)
Produc tor: Harriet Parsons Regizor: Fritz Lang
Scenarist: Alfred Hayes (pe baza unei piese de teatru de Clifford Odets)
Operator imagine: Nicholas Musuraca
Examenul vie ii (We're Not Married) (1952)
Ginger Rogers, Fred Allen, Eve Arden, Paul Douglas, David Wayne,
Marilyn Monroe (Annabel Jones Norris)
Cinci cupluri sunt anun ate c , din cauza faptului c dreptul de practic
al judec torului de pace înc nu a ajuns în oraş, c s toriile încheiate de ei nu
sunt valide. Reac ia fiec rui cuplu la aflarea veştii este diferit , iar solu ia
aleas de Monroe şi Wayne este cea mai comic : Annabel câştigase deja
concursul Miss Mississippi, dar mai particip înc o dat , în noile
circumstan e, şid câştig din nou. Acesta este primul dintre cele dou filme în
care Monroe joac roluri aşa-zis episodice. Durata: 85 minute. 20th Century-
Fox
Produc tor/Scenarist: Nunnally Johnson Regizor: Edmund Goulding
Operator imagine: Leo Tolver
Nu e nevoie s ba i la uş (Don't Ţother to Knock) (1952)
Richard Widmark, Marilyn Monroe (Nell Forbes)
Marilyn renun la rolurile secundare şi devine protagonist în acest film
tulbur tor şi melodramatic. Joac rolul unei d dace cu tendin e de sinucidere
şi poate chiar criminale, ale c rei avansuri c tre un pilot r nit în r zboi
(Widmark) au consecin e neaşteptate, aproape mortale. Cu ajutorul acestui
film, directorii studioului au pus la încercare calit ile dramatice ale lui
Monroe, care s-au dovedit valoroase. Durata: 76 minute. 20th Century-Fox
Produc tor: Julian Blaustein Regizor: Roy Ward Baker Scenarist: Daniel
Taradash Operator imagine: Lucien Ballard
Afaceri necurate (Monkey Business) (1952)
Cary Grant, Ginger Rogers, Charles Coburn, Marilyn Monroe (dra Lois
Laurel) Un cimpanzeu de laborator arunc din greşeal elixirul tinere ii în apa
potabil şi creeaz o fântân a tinere ii. Dup ce bea din apa fermecat ,
cercet torul, interpretat de Grant, şi so ia sa, interpretat de Rogers, se întorc
în anii adolescen ei, iar rezultatele sunt previzibile – o comedie tr snit ; nu
dureaz mult, iar distrac ia devine obositoare. Marilyn joac rolul scretarei lui
Charles Coburn şi se ine tare pe pozi ii, în timp ce-i respinge acestuia
avansurile stângace. Durata: 97 minute. 20th Century-Fox Produc tor: Sol ţ.
Siegel Regizor: Howard Hawks
Scenarişti: Ben Hecht, Charles Lederer, I. A. L. Diamond Operator
imagine: Milton Krasner
ţasa plin (O. Henry's Full House) (1952)
Charles Laughton, David Wayne, Marilyn Monroe (femeia care face
trotuarul), Farley Granger, Jeanne Crain, Anne Baxter, Richard Widmark
Cinci povestiri scurte create de maestrul genului, cu sfârşit ironic,
tehnic pe care O. Henry a perfec ionat-o şi a devenit semn tura lui. Fiecare
scurtmetraj are, pe lâng distribu ie, un scenarist şi un regizor distinct; fiecare
povestire este prezentat de viitorul câştig tor al premiului Nobel, John
Steinbeck. Mai întâi, în „Poli istul şi imnul”, Soapy (Laughton) este un
vagabond de oraş care doarme în parc când e cald afar . Dar, când vine iarna,
alege o celul de închisoare înc lzit . Mai întâi, îns , trebuie s fie arestat.
Câteva furturi minore nu-1 duc nic ieri: furtul unei umbrele, cerşitul la un
restaurant pentru mâncare, spargerea unui geam. Încearc s jigneasc o
femeie care face trotuarul (Monroe), îns nici acest lucru nu rezolv nimic. În
sfârşit, intr într-o biseric , are o revela ie, se c ieşte şi se hot r şte s -şi
g seasc o slujb şi s intre în rândul lumii. Dar, vai! Totul se duce de râp
când un poli ist îl aresteaz pentru vagabondaj; este judecat şi trimis la
închisoare pentru 90 de zile. Durata: fiecare episod 19 minute; durat total :
119 minute. 20th Century-Fox Produc tor: Andrew Hakim Regizor: Henry
Koster Scenarist: Lamar Trotti
Operatori imagine: Lloyd Ahern, Lucien Ballard, Milton R. Krasner,
Joseph MacDonald
Niagara (1953)
Joseph Cotten, Marilyn Monroe (Rose Loomis)
Un so îndr gostit şi încornorat, care sufer de şoc post-traumatic dup
R zboiul din ţoreea, şi superba sa so ie adulterin se afl la cascada Niagara,
îns din motive foarte diferite: el vrea s -şi salveze c snicia distrus , iar ea se
întâlneşte cu amantul ei ca s pun la cale uciderea so ului. Parc sim i
prezen a lui Alfred Hitchcock, pe m sur ce adulterul şi crima se desf şoar pe
fundalul grandios al zgomotoasei cascade. Lucrurile nu se termin cu bine:
Loomis (ţotten) descoper ce i se preg tea şi se r zbun pe Rose (Monroe) şi pe
iubitul ei, pe care-1 arunc în apele cascadei. Apoi se duce dup Rose, o
urm reşte cu insisten , o g seşte într-o clopotni din zon şi o sugrum .
Filmul a fost foarte scump, beneficiind de filmare la cascad , pelicul color şi
sunet stereo. Acesta este primul film cu buget mare al lui Monroe, în care joac
bine. A avut mare priz la public. Este primul dintre cele trei filme f cute de
Marilyn în 1953. Durata: 89 minute. 20th Century-Fox Produc tor: ţharles
Brackett Regizor: Henry Hathaway
Scenarişti: Charles Brackett, Walter Reisch, Richard Breen Operator
imagine: Joseph MacDonald, J. Randy TARABORRELLI +
Domnii prefer blondele (Gentlemen Prefer Blondes) (1953)
Jane Russell, Marilyn Monroe (Lorelei Lee)
O produc ie grandioas , cu buget mare, dup muzicalul de pe Ţrodway în
care a jucat Carol Channing. În film, Jane Russell este prima în distribu ie şi a
primit un salariu de 400 000 de dolari, în timp ce partenera ei, Marilyn, a
primit doar 11 250 de dolari. Când cineva i-a spus c nu ea este protagonista
filmului, ci Jane Russel, Marilyn i-a r spuns cu o logic perfect : „Poate c nu
sunt, îns eu sunt blonda din film”. Povestea e clasic : dup câteva întâmpl ri
îngrozitoare, printre care şi o ciocnire cu jandarmii, dou coriste simpatice şi
aflate în postura unor vân toare de zestre („We'rc Just Two Little Girls from
Little Rock”/„Suntem dou feti e din Little Rock”) îşi fac un nume şi-şi g sesc
fericirea în Oraşul Luminilor. Studioul a investit mult în acest succes asigurat,
împrumutat de pe Ţroadway; tema muzical a fost compus de Jule Styne şi
Leo Robins, costumele au fost create de Travilla, iar scenografia a fost asigurat
de Jack Cole şi o armat de cânt re i şi dansatori talenta i; tehnica de filmare a
fost color, în Technicolor.
Directorul studioului, Darryl Zanuck, a cerut ca num rul de final,
„Diamonds Are a Girl's Ţest Friend” („Diamantele sunt cele mai bune prietene
ale femeii”) s fie refilmat în ţinemaScope, cu sunet stereofonic, iar rezultatul a
fost folosit de Fox ca s demonstreze tehnica perfec ionat de studio. ţelelalte
studiouri au fost impresionate şi au început s foloseasc filmarea pe ecran lat.
Durata: 91 minute. 20th Century-Fox Produc tor: Sol ţ. Siegel Regizor:
Howard Hawks
Scenarişti: Charles Lederer, Joseph Fields (pe baza piesei de teatru a
Anitei Loos) Operator imagine: Harry J. Wild
ţum s te m ri i cu un milionar (How to Marry a Millionaire) (1953)
Ţetty Grable, Marilyn Monroe (Pola), Lauren Ţacall înc de la începuturi,
studioul a reluat tema tinerelor frumoase şi s race, care pleac de acas la oraş
s caute b rba i boga i şi s -şi g seasc fericirea. Aceste c ut toare de b rba i
şi-au câştigat renumele de „vân toare de zestre”, iar Warner Bros. A produs o
serie de muzicaluri foarte apreciate, la începutul anilor '30, folosind numele şi
tema respectiv . Îns studioul 20th ţentury-Fox a folosit şi a valorificat
povestea deja familiar , transformând-o într-un succes de cas . Este prima
pelicul filmat în totalitate în tehnica ţinemaScope, îns alt film de la Fox,
filmat tot în ţinemaScope, celebra epopee religioas Roba, a ap rut primul în
cimeatografe, l udându-se cu faptul c a fost prima pelicul filmat în totalitate
cu ajutorul tehnicii noi. Alfred Newman, directorul muzical al studioului din
ultimii 20 de ani, dorea ca publicul s ştie c filmul este un eveniment, iar
orchestra simfonic a studioului a fost aranjat în studioul de sunet astfel încât
s imite sunetul dintr-un amfiteatru, şi a interpretat compozi ia proprie a lui
Newman, „Street Scene” („Scen de strad ”) Piesa a durat 8 minute, iar dup
nota final , Newman s-a întors c tre camera de filmat şi s-a înclinat adânc,
moment în care a început s curg distribu ia, iar tema muzical a filmului a
ap rut pe coloana sonor . Povestea împ r it în trei i-a oferit fiec reia dintre
cele trei vedete un timp egal de apari ie pe ecran, iar rezultatele au fost
satisf c toare. Durata: 96 minute. 20th Century-Fox
Produc tor/Scenarist: Nunnally Johnson Regizor: Jean Negulesco
Operator imagine: Joe MacDonald
Fluviul f r întoarcere (River of No Return) (1954)
Robert Mitchum, Marilyn Monroe (Kay)
Din întâmplare sau datorit destinului, o femeie frumoas , un nevinovat
ieşit din închisoare de curând şi fiul lui se trezesc în mijlocul unei aventuri
western, filmat în ţinemaScope, în Mun ii Stâncoşi din Canada şi pe platoul
de filmare. Epoca: vremea goanei dup aur din ţalifornia. Dup p rerea lui
Monroe, acest film minunat pe ecran lat a fost cel mai prost film din cariera ei:
„un film western de categoria Z”. Probabil c p rerea ei proast despre film a
avut mai mult de-a face cu problemele de la film ri şi cu regizorul, decât cu
produsul final. În ciuda problemelor provocate de filmarea în mun i şi a
cerin elor scenariului, printre care se num ra şi o r sturnare a b rcii în apele
învolburate ale râului, Marilyn r mâne o apari ie inedit : ud leoarc , n uc şi
f r suflare. Durata: 91 minute. 20th Century-Fox Produc tor: Stanley Rubin
Regizor: Otto Preminger Scenarist: Frank Fenton Operator imagine: Joseph
LaShelle
Spectacolul – cea mai bun afacere (There's No Ţusiness Like Show
Business) (1954)
Ethel Merman, Dan Dailey, Marilyn Monroe (Victoria Hoffman/Vicky
Parker) Nu s-a precupe it nici un efort în acest muzical str lucitor şi grandios,
iar studioul a creat un rol special pentru Marilyn, ca poli de asigurare
împotriva unui eventual eşec la casele de bilete (ea a fost de acord s apar în
film doar dac studioul îi cump ra drepturile pentru filmul Şapte ani de
c snicie). ţartea de cântece Irving Ţerlin este folosit ca s spun povestea
familiei Donahue, artişti de vodevil în perioada interbelic . Aparatul de filmat
CinemaScope surprinde toate cele 17 numere de vodevil, printre care şi
cântecul din titlu şi „Alexander's Ragtime Ţand”; Marilyn cânt bine în
num rul ei solo, „Heat Wave”. Nominaliz ri la Oscar: Lamar Trotti (povestea
original ), Alfred Newman şi Lionel Newman (tema principal dintr-un muzical)
şi Charles LeMaire şi Travilla pentru costume, într-un film color. Durata: 117
minute. 20th Century-Fox Produc tor: Sol ţ. Siegel
Regizor: Walter Lang
Scenarişti: Henry and Phoebe Ephron; subiect otiginal, Lamar Trotti
Operator imagine: Leon Shamroy
Şapte ani de c snicie (The Seven Year Itch) (1955)
Tom Ewell, Marilyn Monroe (fata)
Richard Sherman, editor de carte din Manhattan, în vârst de 38 de ani,
îi trimite pe fiul şi so ia sa pe coasta statului Maine, în timpul verii, ca s -i
fereasc de c ldura din oraş. O superb prezentatoare de televiziune de 22 de
ani (Marilyn) subînchiriaz un apartament exact deasupra apartamentului în
care locuieşte el. Nu i se spune niciodat pe nume, iar în distribu ie apare ca
„Fata”. Dac aceasta a fost o modalitate prin care dramaturgul, George Axelrod,
a încercat s p streze o distan emo ional între cei doi, ea func ioneaz doar
pân la un punct. Deşi Richard nu reuşeşte s o cucereasc pe Fat , îşi
imagineaz c face dragoste cu ea, ceea ced umple de ruşine. Cu toate acestea,
continu s se preg teasc pentru marea scen a seducerii: halatul de cas ,
şampania la rece, fulgi de cartofi şi un disc de Rahmaninov la pick-up; toate
preg tirile lui au un efect ridicol, pentru c Fata nu se las sedus . Marilyn,
deasupra aerisirii de la metrou, cu rochia ridicat de curent, este una dintre
cele mai cunoscute imagini din filme din toate timpurile. Pelicul color DeLuxe,
în tehnic ţinemaScope. Durata: 105 minute. 20th ţentury-Fox Produc tor:
Charles K. Feldman Regizor: Billy Wilder Scenarişti: Billy Wilder, George
Axelrod Operator imagine: Milton Krasner
Sta ia de autobuz (Bus Stop) (1956)
Marilyn Monroe (Cherie), Don Murray (Bo)
Un fermier voinic de 22 de ani din Montana pleac la Phoenix s participe
la câteva concursuri de rodeo, iar în timpul şederii acolo o cunoaşte pe Cherie,
„îngerul” s u, o cânt rea care are probleme cu vocea, despre care se ştie c
f cea din când în când câte o şmecherie ca s -şi asigure banii de chirie. Ea este
scârbit de comportamentul grosolan al lui Ţo şi de încerc rile lui de a o cuceri,
iar asta îl înt rât . O r peşte pc Cherie şi o duce în Montana. Furtuna de
z pad for eaz autobuzul s aştepte s treac vremea rea, într-o sta ie de
autobuz. Cherie este cucerit de sentimentele lui Ţo şi îi accept cererea în
c s torie. Rolul emo ionant al lui Marilyn i-a adus unele dintre cele mai bune
cronici din carier . Murray a primit pentru rolul s u nominalizarea pentru
premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar masculin. Durata: 96 minute.
Produc tor: Ţuddy Adler Regizor: Joshua Logan
Scenarist: George Axelrod (pe baza unei piese de teatru de William Inge)
Operator imagine: Milton Krasner
Prin ul şi dansatoarea (The Prince and the Showgirl) (1957)
Laurence Olivier, Marilyn Monroe (Elsie)
Cel mai bun actor din lume şi zei a frumuse ii se întâlnesc s aduc pe
ecran piesa de teatru a lui Terence Rattigan, Prin ul adormit; Olivier reia rolul
de pe scen , iar Monroe joac rolul încercat de so ia lui Olivier din acea vreme
Vivien Leigh. Marele Duce ţharles din ţarpathia (Olivier) se afl într-o vizit de
stat la Londra, ca s participe la ceremonia de încoronare a Regelui George al
V-lea al Marii Ţritanii, la 22 iunie 1911. În singura sear în care nu are
îndatoriri oficiale, se duce la clubul Coconut Girl şi o invit pe frumoasa Elsie
Marina la un dineu la ambasad , îns presupusul dineu este pentru dou
persoane. Începe jocul seducerii, iar rezultatul este clar de la început; îns ceea
ce transform aceast comedie romantic într-un film bun este felul în care se
ajunge la rezultatul respectiv. Marilyn n-a ar tat niciodat mai bine şi mai
simpatic decât în acest film. Durata: 117 minute. Warner/Marilyn Monroe
Productions Produc tor/Regizor: Laurence Oliver Scenarist: Terence Rattigan
Operator imagine: Jack Cardiff
Unora le place jazzul (Some Like It Hot) (1959)
Marilyn Monroe (Sugar Kane), Tony Curtis, Jack Lemmon, Joe E. Brown
Acest film, a doua colaborare a lui Marilyn cu regizorul/scenaristul Billy Wilder,
dup Şapte ani de c snicie, a fost scris s devin cel mai bun sau unul dintre
cele mai bune filme de comedie şi s aib una dintre cele mai cunoscute replici
de film („Nimeni nu e perfect”). Billy Wilder s-a hot rât s lucreze cu Marilyn în
ciuda legendarelor probleme pe care ea recunoscuse c le provoac pe platou,
pentru c ştia c era perfect pentru rol, iar apari ia ei în film va asigura
succesul de cas al peliculei (Marilyn avea s câştige 2,4 milioane de dolari,
când filmul a rulat pentru prima oar , mul umit unui aranjament financiar
profitabil cu studioul). Este povestea a doi muzicieni din epoca jazzului, în
prezent şomeri, care, dup ce au asistat la Masacrul de ziua Sf. Valentin, se
deghizeaz în femei şi intr într-o forma ie de fete. Contextul este stabilit chiar
înainte s-o vedem pe Marilyn, care îşi face apari ia în minutul 24 al filmului.
Dar ce apari ie! Tot restul vie ii, Ţilly Wilder avea s -şi aminteasc problemele
pe care Marilyn le-a provocat pe platou, îns a iertat-o de fiecare dat din cauza
propriilor nesiguran e şi lipsei de încredere. A spus c ar lua-o din nou de la
cap t, cu Marilyn. Filmul a primit nominaliz ri la Oscar pentru şase categorii:
costume, scenariu, regie, imagine, scenografie şi cel mai bun actor (Lemmon) şi
a câştigat Oscarul pentru costumele duo-ului Orry-Kelly. Durata: 122 minute.
United Artists/Mirisch
ţoproduc tor/ţoscenarist/Regizor: Ţilly Wilder ţoscenarist: I. A. L.
Diamond Operator imagine: Charles Lang Jr.
S ne iubim (Let's Make Love) (1960)
Marilyn Monroe (Amanda Dell), Yves Montând
Marilyn revenea în studiourile Fox dup o absen de patru ani; deşi
revenirea ei nu a fost aplaudat de unii dintre directorii de la Fox, care ştiau
prea bine ce haos era s faci un film cu Monroe, avem de-a face cu un muzical
încânt tor, subapreciat la vremea respectiv , în care Marilyn este în cea mai
bun form ca actri de comedie: cânt piesele lui ţole Porter şi danseaz
dup coregrafia creat pentru ea de Jack ţole. În rolul Amandei, apare într-o
pies care nu se joac pe Ţroadway şi care ia în râs sl biciunile vedetelor:
Callas, Cliburn, Elvis şi Jean-Marc Clement, un industriaş miliardar de origine
francez care locuieşte în Manhattan (Montând). Clement se preface a fi actor şi
d o prob pentru rolul ţlement; câştig rolul. În mod inevitabil, dup câteva
bâlbâieli, Jean-Marc şi Amanda îndeplinesc promisiunea f cut în titlu.
Pelicul color DeLuxe, în tehnic ţinemaScope. Nominalizare la Oscar pentru
cea mai bun tem muzical dintr-un muzical. Durata: 118 minute.
Produc tor: Jerry Wald Regizor: George ţukor Scenarist: Norman Krasna
Operator imagine: Daniel L. Fapp
Inadapta ii (The Misfits) (1961)
Clark Gabie, Marilyn Monroe (Rosalyn Taber), Montgomery Clift Rosalyn,
care este actri , se afl la Reno ca s ob in divor ul şi îl întâlneşte pe Gay
Langland, un fost cowboy chipeş, de care se îndr gosteşte. În aridul deşert
Nevada tr iesc mustangi s lbatici, care sunt prinşi de Gay şi de al i doi cowboy
duri. Aceste imagini sunt la fel de greu de urm rit pe cât este de aflat şi scopul
lor, pân când afl m c mustangii sunt vându i la un abator şi transforma i în
hran pentru câini. ţând Rose afl care este soarta lor se înfurie, iar pasiunea
ei pentru animale le aduce mustangilor libertatea şi reîntoarcerea în s lb ticie.
ţriticul de film Leslie Halliwell scria: „este un film sobru, preten ios,
neatr g tor, care de multe ori se opreşte ca s -şi plâng de mil ”. La lansare a
fost considerat un eşec, îns , între timp, a ajuns un film-cult, din cauza mor ii
timpurii a celor trei protagonişti. Durata: 124 minute. United Artists/Seven
Arts Produc tor: Frank E. Taylor Regizor: John Huston Scenarist: Arthur Miller
Operator imagine: Russell Metty
Something's Got to Give (1962)
Marilyn Monroe (Ellen), Dean Martin
Reluare dup comedia din 1940 Nevasta mea preferat , cu Irene Dunne
şi Cary Grant, cele 37 de minute de filmare din acest film, recuperate din 8
cutii de film neprelucrai dintr-un depozit al studioului 20th Century-Fox, au
fost incluse în documentarul TV din 2001 Marilyn Monroe: ultimele zile. Pentru
acest rol, Marilyn a sl bit 8 kilograme, amintind de silueta pe care o avusese cu
un deceniu înainte, când se afla în floarea vârstei. Cei pasiona i de film nu
consider c acest film face parte dii filmografia lui Marilyn Monroe, pentru e
nu a fost terminat şi nu a rulat în cinematografe. Îns , daiorit importan ei lui
în moştenirea lui Monroe şi faptul c , probabil, a jucat un rol în moartea ei, m-
am sim it obligat s -1 trec în filmografie. Filmul a fost ref cut în 1963 cu Doris
Day şi James Garner, sub titlul Drag , mişc -te mai încolo. 20th Century-Fox
Produc tori: Gene Allen, Henry T. Weinstein Regizor: George ţukor

SFÂRŞIT