L1: METODE DE ANALIZĂ

Se studiază analiza circuitelor pentru determinarea răspunsului în toate laturile circuitului prin:
1. Teoremele lui Kirchhof
2. Metoda curenţilor de buclă
3. Metoda tensiunilor nodale

1. Teoremele lui Kirchhof

Fie un circuit electric cu N noduri şi L laturi. Din punct de vedere topologic, circuitul are (N-1) noduri independente şi
(L-N+1) bucle independente. Prin urmare, prima teoremă a lui Kirchhoff se poate scrie de ( N-1) ori în cele (N-1) noduri,
iar a doua teoremă a lui Kirchhoff se poate scie de (L-N+1) ori pentru cele (L-N+1) bucle. Se obţin din teoremele lui
Kirchhoff (N-1)+(L-N+1)=L ecuaţii.

 TK1 :  ik  0 , a  1  ( N  1)
 k( a )

 TK2 :  uk  0 , b  1  ( L  N  1)
 k[b ]

Tensiunea la bornele unui rezistor are sensul curentului prin acesta şi valoarea u = R·i.
Tensiunea la bornele unui generator de tensiune are sens invers săgeţii din generator şi valoarea u = e.

2. Metoda curenţilor de buclă

Metoda curenţilor de buclă simplifică analiza deoarece presupune rezolvarea unui sistem de ecuaţii de dimensiuni mai
mici. Această metodă generează un sistem de ecuaţii de ordinul B=L-N+1. Observaţie: ordinul sistemului de ecuații se
reduce dacă circuitul are generatoare ideale de curent.

Ce sunt curenții de buclă ? Un circuit cu L laturi şi N noduri are B=L-N+1 bucle. Fiecărei bucle i se asociază un curent
fictiv numit curent de buclă.
ibz
De ce sunt utili curenții de buclă ? Deoarece cu ajutorul acestor curenţi fictivi se calculează
ik
curenţii reali din laturile circuitului cu teorema superpoziţiei: dacă o latură oarecare face parte
de exemplu din 3 bucle, atunci conform acestei teoreme curentul real din latură este dat de i ek
iby
suma curenţilor de buclă din cele 3 bucle cu + sau – în funcţie de sens. Exemplu: bx
ik  ibx  iby  ibz . Rk

Sistemul are B ecuaţii cu B necunoscute – curenţii de buclă. Forma sistemului este una general valabilă, în care fiecare
ecuaţie descrie câte o buclă iar coeficienţii şi termenii liberi au semnificaţii clare:

 R11  ib1  R12  ib2    R1 j  ibj    R1B  ibB  eb1




 R j1  ib1  R j 2  ib2    R jj  ibj    R jB  ibB  ebj cu j  1  B


 RB1  ib1  RB 2  ib2    RBj  ibj    RBB  ibB  ebB

 Rjj = suma rezistenţelor din bucla j
 Rij = Rji = suma rezistenţelor comune buclelor i şi j, pozitivă sau negativă funcţie de sensul curenţilor de buclă
 ebj = suma algebrică a generatoarelor (de tensiune sau de curent transformate în tensiune) din bucla j

Alegerea buclelor ! Există restricţii cu privire la alegerea buclelor. Restricţiile sunt date de prezenţa generatoarelor
ideale de curent. Buclele se aleg astfel încât laturile ce conţin GIC să facă parte dintr-o singură buclă şi numai una.
Valoarea curentului de buclă din bucla ce conţine un GIC este dată chiar de GIC. În concluzie, dimensiunea sistemului
scade dacă circuitul are generatoare ideale de curent analiza devenind şi mai simplă.

3. Metoda tensiunilor nodale

Și metoda tensiunilor nodale simplifică analiza. Această metodă generează un sistem de ecuaţii de ordinul (N-1).
Observaţie: ordinul sistemului de ecuații se reduce dacă circuitul are generatoare ideale de tensiune.

Ce sunt tensiunile nodale ? Un circuit cu N noduri are un nod de referinţă, numerotat cu 0, şi (N-1) noduri
independente. Tensiunea din fiecare nod independent către nodul de referinţă se numeşte tensiune nodală. Deci un
circuit cu N noduri are (N-1) tensiuni nodale.
ek Rk
(x) ik (y)
Cum se utilizează tensiunile nodale ? Cu ajutorul tensiunilor nodale se pot calcula
tensiunile de latură, iar mai apoi din tensiunile de latură se pot determina curenţii din uk
laturile circuitului. Dacă o latură oarecare este delimitată de nodurile (x) şi (y) de exemplu, uny
atunci conform teoremei de tensiuni a lui Kirchhoff tensiunea de pe latură va fi: unx
u k  u ny  u nx  0  u k  u nx  u ny .
(0)

Sistemul are N-1 ecuaţii cu N-1 necunoscute – tensiunile nodale. Forma sistemului este una general valabilă, în care
fiecare ecuaţie descrie câte un nod independent iar coeficienţii şi termenii liberi au semnificaţii clare:

G11  un1  G12  un2    G1 j  unj    G1( N 1)  un( N 1)  ign1



 G j1  un1  G j 2  un 2    G jj  unj    G j ( N 1)  un( N 1)  ignj cu j  1  ( N  1)


 G( N 1)1  un1  G( N 1)2  un2    G( N 1) j  unj    G( N 1)( N 1)  un( N 1)  ign( N 1)

 Gjj = suma conductanţelor laturilor din nodul j
 Gij = Gji = suma conductanţelor laturilor directe dintre nodurile i şi j
 ignj = suma algebrică a tuturor generatoarelor (de curent sau de tensiune transformate în curent) din nodul j cu
semnul + dacă sensul generatorului este iese din nod, cu semnul – dacă sensul generatorului este intră în nod

Alegerea nodului de referință (0) ! Există restricţii cu privire la alegerea nodului de referinţă. Restricţiile sunt date de
prezenţa generatoarelor ideale de tensiune. Sunt posibile următoarele situaţii:
1) dacă circuitul nu are GIT-uri: nodul de referinţă poate fi ales în oricare din nodurile circuitului
2) dacă circuitul are un singur GIT: nodul de referinţă se alege într-unul din capetele acestuia
3) dacă circuitul are mai multe GIT-uri, toate întâlnindu-se într-un punct: nodul de referinţă se alege în nodul comun
4) dacă circuitul are mai multe GIT-uri, dar acestea nu au un nod comun: metoda nu poate fi aplicată
Valoarea tensiunii nodale din nodul GIT-ului este dată chiar de GIT. În concluzie, dimensiunea sistemului scade dacă
circuitul are generatoare ideale de tensiune analiza devenind şi mai simplă.

MOD DE LUCRU
R4
1) Construiţi circuitul din figură.

2) Scrieţi și explicitaţi sistemele de ecuaţii pentru fiecare metodă. R1 R5

3) Măsuraţi semnalele de curent și tensiune pentru fiecare latură. R3 e2
e1 R6
4) Identificaţi curenţii de buclă și tensiunile nodale (bifaţi în tabel).

5) Verificaţi sistemele de ecuaţii pentru fiecare metodă în parte.

semnale i1 i2 i3 i4 i5 u1 u2 u3 u4 u5

valori măsurate

curenţi de buclă

tensiuni nodale