Tema pentru acasa.

MU: Ce este iubirea?

Viorica Nita:Alegem sa suferim din dragoste, pentru ca suferinta din dragoste ne ajuta sa
intelegem de ce traim, ce traim si ce pret are viata noastra.

Maria Razesu: Ma gandeam ca daca ar fi sa scoti din Biblie cateva intamplari, niste psalmi,
unele file si chiar pe unii profeti cu cartile lor, ea tot Biblie va ramane, dar daca scoti din ea
iubirea, aceasta devine o carte oarecare.

Liviu Dragu: Daca intr-o casatorie numai unul e fericit, atunci ambii sunt nefericiti.

Oana Rautu: Tristetea din dragoste e cea mai frumoasa tristete din lume.

Serban Brad: Eu as compara o iubire adevarata cu o furtuna iscata din senin pe o mare linistita,
cu valuri uriase care trec peste diguri, patrund in orase, se revarsa peste ziduri inalte, surpa
maluri priporoase, rastoarna stanci…

Alecu Stan: Cine afirma ca iubeste omenire fara a iubi macar pe cineva din aceasta omenire,
minte!

Ana Ionescu: Casatoriile fericite nu au istorie. Daca Romeo si Julieta ar fi fost fericiti, n-ar fi
stiut nimeni de ei.

Soldat: Dumneata esti Mihai Ulmu?!

MU: Eu sunt. Ce doriti?

Soldat: In numele Puterii Sovietice si al Guvernului URSS, esti arestat ca dusman al poporului.

MU: Vad soldati postati sub fiecare geam, nu am unde fugi. Rog doar sa imi permiteti sa inchei
lectia, le dau elevilor tema pentru acasa si merg cu domniile voastre unde doriti.

Soldat: Bine, te asteptam…… 5 minute!

MU: Ooo! Dragilor! Voi, se pare ca sunteti cu totii indragostiti… V-ati pregatit bine pentru
aceasta lectie… Ca o concluzie as putea afirma si eu: neamul nostru e condamnat sa iubeasca. El
nu s-a raportat niciodata la lume, ci a raportat lumea la el. Iar acum notati in caiete tema pentru
acasa. A fi om in viata e o arta sau un destin?!

MU: Va rog sa ma intelegeti, sunt profesorul lor si nu as vrea sa ma vada mergand in catuse, ca
un arestat. Va implor!

Soldat: Bine. Va inteleg. Fiindca am fost si eu cativa ani profesor de literatura rusa la Kazani..

Pentru ca Ulmu nu se intoarse in acea seara la Poiana, multi au inceput sa creada ca acesta a fost
inrolt in armata, avand nevoie de cunoscatori ai limbii germane. Dar nimanui nu i-ar fi venit in
gand ca Ulmu va fi condamnat chinurilor si ca acesta va incerca sa supravietuiasca cu greu la
polul frigului. Ca acesta va dori sa moara si sa lese mainile in jos intr-un moment de cumpana.
Ca va ajunge sa isi intalneasca marea iubire, aici, la mii de km de casa, dupa ce ea va strabate
cale lunga pentru a-i fi aproape.

Dupa 13 ani de zile, ajunge sa revina acasa, la Poiana. Intra in scoala. Dar in loc sa gaseasca
clasa goala, o gaseste exact cum o lasase, cu aceiasi ochi care-l priveau. Erau ei. Aratau ca ei.
Erau la fel de uluiti.

MU: Buna seara!

Toti: Buna seara!

(Mihai Ulmu se sprijina de baiatul sau. )

Liviu Dragu: Stiam ca veti trece pe aici, iar noi va suntem datori..

MU: Cu ce imi sunteti datori?

Liviu: Atunci… Inainte de a iesi din clasa noastra, ne-ati dat o tema pentru acasa…

MU: Care tema?

Liviu: ”A fi om- o arta sau un destin„

MU: Si?

Liviu: Profesorii nostri ne-au scos nota anuala cu o conditie: sa va raspundem cand veti reveni.
Credeau si ei ca si noi ca e vorba de cateva zile. Dar n-a fost sa fie chiar asa.

MU: Acesta este baiatul meu..Il cheama Mircea Ulmu……(dupa o pauza) Razesu… (Il conduce
pe baiat prin clasa) Mircea, treci pe locul elevei Maria Razesu, casa putem incepe lectia.

Cine vrea sa raspunda?

Viorica Nita: Arta de a trai este pana la urma arta de a fi tu insuti. Cu toate ale tale: bucurii,
dureri, sperante, deceptii, realizari. Am 6 copii, 3 fete si 3 baieti. Ma trezesc dimineata inintea
tuturor si-i pregtesc de scoala, de gradinita. Le pun in fata micul dejun, calc, spal, deretic. Imi
iubesc copiii. Imi iubesc sotul. Viata mea e banala de tot…

Oana Rautu: Sunt profesoara la scoala nostra. In clasa noastra. Predau limba si litertura. Va
datores aceasta alegere, pe care eu o identific cu destinul meu. Cand ne-ati citit „sara pe deal” la
o lectie, am avut sentimentul ca stiam, ca cunosteam aceasta poezie inca inainte de a ma fi
nascut, ca nu o ascultam, ci mi-o reaminteam. Eu visam pe atunci, visez si acum, sa va seman.
(o pauza) Noi visam cu totii sa va semanam.

Serban Brad: Sunt padurar. Am umplut padurea cu cerbi si mistreti. Am sadit prin codrii nostri
mai multi pomi fructiferi pentru copiii din Poiana. Nu numai fiarele padurii, ci si arborii ma
cunosc.
Alecu Stan:

Cineva raspunde incet….. A fost la razboi. A murit de rani acasa.

Liviu Dragu: Eu n-am fost la razboi, dar sunt plin de cicatrici. Cand ploua, dar si pe vreme
senina, fulgerele se scurg in tarana prin mine. Si vorbirea mea le atrage. Cand intru intr-un hățiș,
mersul meu trezeste toti serpii. Imi place sa ma bat pentru dreptate, pentru adevar. Am salvat un
pilot englez care s-a parasutat in padurea noastra in 44. Pe urma i-am scris o scrisoare, care avea
o singura fraza ” Happy New Year”, am fost invinuit ca am divulgat secrete de stat unui cetatea
strain si am fost arestat. Mi-au dat generosi 25 ani de inchisoare, parte din care i-am facut la
Vorkuta, langa Polul Nord. M-am intors ieri in Poiana.

Ana Ionescu: In acel an veneau la noi niste soldati. Le placea sa ma scoata din casa si sa-mi
smuna bancuri. Dupa ce ma saturam de ras, ma dadeam in dosul casei si plangeam pe saturate.
Apoi intr-o zi cand n-am mai putut rade, m-au arestat. M-au deportat la Krasnoiarsk, pe mine si
pe parinti, cu un bunic paralizat, pe care l-am purtat prin toata taigaua cu patul pe umeri. Recent
ni s-a permis sa venim acasa.

Maria Razesu:

(toti tac)

Mircea: Maria Razesu e mama mea. Stiu ca ea m-a iubit mult…… Stiu ca v-a iubir mult.

MU: Sa va povestesc despre mine?

Toti: Noi stim totul.