EUGEN IONESCU (EUGENE IONESCO) : n. 26 nov. 1909, Slatina. işi ia licenţa in franceză la Bucureşti.

DEBUTEAZĂ in 1927 la Revista literară a liceului „Sf. Sava" ; debut editorial cu volumul de versuri
Elegii pentru fiinţe mici, 1931, bucureşti. SE STABILEŞTE in Franţa in 1941. in 1950, premiera primei piese
La Cantatrice chauve (Cintăreaţa cheală). In 1970 este ales membru al Academiei Franceze. ESTE
creatorul, de notorietate internaţională, al teatrului absurdului.
OPERA : Lucrări in limba romană — Elegii pentru fiinţe mici, 1931 ; Nu, 1934, volum premiat pentru critică
literară ; un foarte mare număr de articole in principalele reviste literare ale vremii. Lucrări in limba
franceză — La Editura Gallimard, incepind cu anul 1950, ii apar şase volume de teatru, după care continuă
să i
se publice reeditări şi noi volume de teatru pină in 1981. Dintre piesele cele mai cunoscute cităm : La
Cantatrice
chauve (Cintăreaţa cheală), La lecon (Lecţia), Jacques ou la Soumission (Jacques sau Supunerea), Les
Chaises
(Scaunele), Tueur sans gages {Ucigaş fără simbrie). Rhinoceros (Rinocerii), Le, Roi se meurt (Regele moare),
La Soif et la Faim (Setea şi Foamea), La Lacune (Lacuna), Jeux de massacre {Jocul de-a măcelul), Macbett
(Macbett). Ce formidable bordel! (Ce nemaipomenită harababură), Voyages chez les mort (Călătorii la. cei
morţi). Proză, eseuri, memorialistică : Notes et contre-notes (Note şi contra-note), 1962 (eseuri) ; La Photo
du Colonel (Fotografia Colonelului), 1962 (nuvele) ; Journal ere miettes (Jurnal in fărime), 1967 (jurnal) ;
Present passe, passe present (Prezent trecut, trecut prezent), 1968 (jurnal) ; Entre la vie et le reve (Intre viat
ă şi
vis), 1966, Convorbiri cu Claude Bonnefoy ; Le Solitai-re (Insinguratul), 1973 (roman) ; Antidotes
(Antidoturi),
1977 (eseuri) ; Un homme en question (Sub semnul intrebării), 1979 (eseuri) ; Une guete intermittente
(Căutarea intermitentă), 1967 (jurnal). De notat două volume de desene şi reflexii asupra actului de a picta :
Decouvertes (Descoperiri), 1969, şi Le Noir et le Blanc (Negrul şi Albul) 1981.

EUGENE IONESCO
membru al Academiei Franceze

NOTE ŞI CONTRANOTE
Traducere şi cuvint introductiv de ION POP
HUM ANIT AS
BUCUREŞTI 1992

CUVlNT INTRODUCTIV
Coperta : DOINA ELISABETA ŞTEFLEA
EUGEN IONESCO, Notes et contre-notes.
c Editions Gallimard, 1962.
c Editura Humanitas, 1992 Toate drepturile asupra traducerii sint rezervate.
ISBN 973-28-0268-5

Deşi işi anunţă, incă din titlu, compoziţia mozaicală, fragmentară, dirijată de hazardul
evenimentelor, cu intrebările şi răspunsurile punctuale, apărute in funcţie de necesităţile
de
moment, Notele şi contranolcle oferă poate cea mai inchegată imagine a reflecţiei
ionesciene
despre propria operă şi despre teatru in general. Pentru că, reacţionind la faptul imediat
şi
relativ din cimpul vieţii teatrale, dramaturgul rămine mereu instalat in esenţialul propriei
viziuni, intre coordonatele nu rigide, insă decis trasate, ale unei concepţii inchegate
despre
actul artistic şi căile sale de comunicare.
Note şi contranote cuprinde, cum se poate vedea din datarea fiecărei secvenţe,
publicistica lui
Eugene Ionesco dintre anii 1951—1961 : pagini de jurnal intim, interviuri, confesiuni, reac
ţii
polemice, comentarii, şi autocomentarii, portrete — acoperind deceniul cel mai dinamic
şi
mai frămintat al existenţei sale de scriitor, adică cel in care, alături de un Samuel Beckett
şi
alţii ciţiva, declanşase şi realizase o nouă revoluţie a dramaturgiei moderne. I s-a spus „
noul
teatru" — aşa cum se va vorbi şi despre o „nouă critică" — sau „teatrul absurdului", sau
„teatrul deriziunii", in incercarea de a circumscrie, cit de cit, un moment foarte complex,
o
altă virstă, de fapt, a spiritului avangardist.
Tocmai in jurul acestui fenomen in spectaculoasă desfăşurare se cristalizează, din acele
„multe repetiţii" invocate de autor in Prefaţa cărţii, citeva obsesii fundamentale, ca tot
atitea
repere ale unei gindiri creatoare consecvente cu sine, decise să-si apere crezul In ciuda
unui
anumit scepticism : cititorii tinărului Eugen Ionescu, nonconformistul eseist din Nu (1934),
nu