Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual de Investigare A Fraudelor Intracomunitare PDF
Manual de Investigare A Fraudelor Intracomunitare PDF
1.3 Contributorii
ART. 8
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la
10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat
obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri
de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la
15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei
prevăzute la alin. (1).
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
ART. 9
(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu
închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte
săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în
alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive;
Art. 132
(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului
legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiției.
(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție
publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
În conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.304/2004 1 ,
Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ministerul Public exercită prin procurori atribuțiunile prevăzute de
art.63 din Legea nr.304/2004, dintre care enumerăm:
efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile
prevăzute de lege;
conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliției judiciare;
1
Privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare
conduce și controlează activitatea altor organe de cercetare
penală;
sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor
penale, potrivit legii;
exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
participă, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în
condițiile prevăzute de lege;
studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea,
elaborează și prezintă ministrului justiției propuneri în vederea
eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației
în domeniu.
În conformitate cu dispozițiile Capitolului 2 din Legea nr.304/2004,
Ministerul Public este organizat astfel:
2.4.1.3 D.I.I.C.O.T.
2
deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat
de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat
și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai
Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al
Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și
adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale;
consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de
Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și
viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului
Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții
consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și
viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri
județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale
și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și
instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din
cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin
funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al
companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este
acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților
centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art.293 și 294 din Codul penal.
Competența acestei instituții este prevăzută de 12 din Legea
nr.508/2004 și poate fi atrasă în cazul:
a) următoarelor infracțiuni, dacă săvârșirea lor a intrat în scopul
unui grup infracțional organizat, în sensul prevăzut la art.367 alin.(6) din
Codul penal:
- infracțiunile prevăzute de Legea nr.241/2005 pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul
infracțiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială
mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro;
- infracțiunile prevăzute de Legea nr.86/2006 privind Codul
vamal al României, cu modificările și completările
ulterioare.
b) următoarelor infracțiuni, indiferent dacă acestea au fost
săvârșite sau nu în condițiile grupului infracțional organizat prevăzut de
art.367 alin.(6) din Codul penal:
- infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea
nr.656/2002, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut
obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor
date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism;
- infracțiunile care au legătură, potrivit art.43 din Codul de
procedura penală, cu cele date în competența D.I.I.C.O.T.
*****
GRUPA
E F C D
Obligații
AMBALARE exportator exportator exportator exportator
Depozitare exportator exportator exportator exportator
Încărcare (la importator exportator exportator exportator
uzină/depozit)
Vămuire la export importator exportator exportator exportator
Transport importator importator exportator exportator*
principal
Asigurare neprecizat neprecizat La CIF și CIP neprecizat
transport principal [importatorul] [importatorul] exportatorul [exportatorul]
Vămuire la import importator importator importator Importator
La DDP
exportatorul
Descărcare importator importator importator importator
(uzină/depozit de
destinație)
* La DAF, când punctul de frontieră nu este la destinație,
importatorul
Legendă:
V = documente pe cheltuiala vânzătorului
C= documente pe cheltuiala cumpărătorului
( ) = nu este precizat în Incoterms pe cheltuiala cui va fi obținut
documentul
* = dacă este cazul
3
Nicolae Ghinea, s.a.,Criminalitatea economico-financiară în Uniunea
Europeană,Editura Sitech-Craiova, 2009
Conduita criminală a infractorului financiar necesită cunoaşterea
aprofundată a mecanismelor şi factorilor care o influenţează. Infractorul, ca
individ, trebuie cunoscut şi analizat în profunzime, acordându-se o deosebită
atenţie structurii sale psihologice, factorilor endogeni şi exogeni care
acţionează asupra comportamentului său.
Lumii economico-financiare îi sunt caracteristice atât anumite
modalităţi faptice, cât şi anumite tipuri de personalităţi criminale, cu un anume
potenţial motivaţional de natură infracţională.
Motivaţia făptuitorilor reprezintă totalitatea elementelor psihice care
concurează la luarea deciziei de a comite o anumită faptă ilegală, ea fiind
alcătuită din structurarea tuturor motivelor care au dus la această alegere4. Cu
cât un infractor este mai motivat în activitatea pe care o desfăşoară, cu atât va
avea mai multe şanse de reuşită, deoarece va depune toate diligenţele pentru a
atinge rezultatul pe care îl urmăreşte. Motivaţia nu este unică pentru toţi
făptuitorii, ea variind în funcţie de interesele şi nevoile de moment ale fiecărui
individ. Cu toate acestea, un element comun al tuturor infractorilor din sfera
criminalităţii economico-financiare este dat de rezultatul urmărit prin
desfăşurarea activităţii infracţionale.
Astfel, motivaţia acestui tip de infractor se caracterizează în principal
prin dorinţa de câştig, de obţinere a unor avantaje materiale cât mai mari. În
actualul context social, motivul îmbogăţirii poate apărea ca justificat: dorinţa
de câştig este, cel puţin în sistemul economiei de piaţă, apreciată ca o
justificare suficientă şi legitimă fiind acceptată social.
Lăcomia şi invidia sunt trăsături dominante ale multora dintre
comportamentele care se manifestă în spaţiul afacerilor. Motivaţia obţinerii
unor câştiguri materiale considerabile este cea mai convingătoare şi se
întâlneşte la toţi infractorii care acţionează în acest mediu. Practic acesta este
elementul definitoriu în desfăşurarea activităţii infracţionale şi constituie un
element deosebit de important în dezvoltarea acestui tip de criminalitate.
4
Amza, Tudor, Tratat de teorie şi politică criminologică, Editura Luminalex, Bucureşti,
2000
V. Ruggiero 5 opina în legătură cu motivaţia infracţională că doar
„ambiţia personală este cea care îi împinge pe oameni să comită infracţiuni.
Infracţionalitatea în afaceri reprezintă „fructul oprit” pentru instrumentele de
control, dar şi de autocontrol din partea propriilor indivizi, ce aparţin prin
definiţie sistemului de afaceri”. Cauzalitatea fraudelor este legată
preponderent de personalitatea autorilor şi mai puţin de mediul în care acesta
operează şi care le-ar spori gradul de vulnerabilitate infracţională.
În opinia lui V. Ruggiero, cauzalitatea infracţională aparţine sferei
motivaţionale determinate de nivelul de cultură al indivizilor 6 . Astfel, orice
activitate infracţională a indivizilor reprezintă o situaţie inedită, din care se
desprinde imposibilitatea acestora de a avea un autocontrol suficient. În ceea
ce priveşte stăpânirea de sine şi refuzul trecerii la act, lipsa acestora ar putea fi
explicate printr-un comportament dominat de anumite vicii, cum ar fi: o
asumare precară a riscului, tendinţa de a evita sarcinile dificile, toleranţa
redusă faţă de frustrări, impulsivitatea manifestată prin înclinaţia către
plăcerile de moment. Toate aceste trăsături se circumscriu egocentrismului, ca
latură a personalităţii umane.
Infractorii care acţionează în sfera criminalităţii economico-
financiare intracomunitare cunosc în detaliu lacunele existente în sistemele de
reglementare în care îşi desfăşoară activitatea, iar vidul legislativ şi
incapacitatea guvernelor de a conferi fermitate activităţii de control ce ar
trebui exercitat în acest sistem conferă o vulnerabilitate deosebită faţă de acest
gen de infracţiuni.
Pregătirea intelectuală reprezintă nivelul de instruire şcolară pe care
îl au infractorii din această categorie a criminalităţii şi care influenţează în
plan calitativ fenomenul infracţional, în sensul că oferă cunoştinţele necesare
pentru comiterea unor fapte cu moduri de operare deosebit de complexe.
Experienţa ultimilor ani în studierea acestui gen de infracţiuni a relevat faptul
că infractorii posedă tot mai multe cunoştinţe în cele mai variate domenii,
5
Lygia, Negrier-Dormont şi colaboratorii, Introducere încriminologie aplicată, Editura
Universul Juridic, 2004 – pag. 304
6
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, Globalizarea şi criminalitatea
financiar-bancară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005 – pag. 229
pornind de la cel legislativ şi până la domenii care s-au dezvoltat recent
(informatică, telecomunicaţii etc.).
Specific infractorului financiar este faptul că el acţionează în
domeniul său de activitate, acolo unde posedă cunoştinţe temeinice, unde
cunoaşte legislaţia şi imperfecţiunile acesteia, oferindu-i-se posibilitatea de a
eluda dispoziţiile legale7.
În majoritatea cazurilor infractorul financiar are studii superioare şi
ocupă funcţii de conducere în cadrul unei organizaţii( ex.: manager, director,
patron, administrator etc.). Funcţia deţinută îi dă posibilitatea să îşi pună în
practică cunoştinţele, încălcând prevederile legale, urmărind obţinerea unor
profituri ilicite.
Lăcomia îl determină pe fraudator să pună la punct scheme prin care
să sustragă sume considerabile de bani, pe care le investeşte ulterior în bunuri
imobiliare ( ex. : locuinţe, terenuri ), în achiziţionarea unor obiecte de valoare
( cum ar fi autoturisme de lux ) sau chiar în coruperea unor funcţionari sau
oameni politici cu influenţă.
Fraudatorul studiază fisurile existente în sistem şi în unitatea în care
îşi desfăşoară activitatea, stabileşte în amănunt modalitatea în care urmează să
acţioneze şi îşi pune în aplicare planul cu mult tact, calm, consecvent, afişând
un tonus excepţional. Organele de control, în special cele interne, sunt
preocupate într-o mai mică măsură să caute fisuri în interiorul sistemului.
Astfel, în inevitabila lor ignoranţă nu reuşesc sau nu îndrăznesc să îi verifice
pe cei care, cel puţin în aparenţă, se bucură de succes în activitatea pe care o
desfăşoară. În consecinţă nu se procedează la o verificare riguroasă a
activităţilor financiar-contabile efectuate de membrii organizaţiei. Această
trăsătură a managerilor de a avea încredere în oamenii pe care îi conduc
favorizează săvârşirea unor infracţiuni.
Un alt motiv pentru care controlul se dovedeşte, în multe situaţii,
ineficient este că cea mai mare parte a managerilor consideră că în organizaţia
pe care o conduc nu poate fi comisă o fraudă de mari proporţii. Tratarea cu
indiferenţă a semnalelor care prefigurează comportamentul suspect al unor
angajaţi, precum şi părerea unor angajaţi precum că prea multe verificări ale
7
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, op.cit.
personalului are efecte negative asupra acestuia, favorizează activitatea
fraudatorilor, creând împrejurări prielnice punerii în aplicare a fraudelor.
De multe ori un manager este pus în situaţia limită de a amâna luarea
unei decizii ferme faţă de neregulile descoperite pentru simplul motiv că
dezvăluirea acestora îi va afecta situaţia profesională proprie. În alte situaţii
poate interveni şi ignoranţa managerului, conturată prin incapacitatea acestuia
de a descifra mecanismele şi procedeele utilizate de fraudator.
În opinia specialiştilor, personalitatea infractorului financiar are atât o
latură pozitivă cât şi o latură negativă8.
În ceea ce priveşte latura pozitivă se are în vedere faptul că
fraudatorul este dinamic, consecvent, cu o deosebită rezistenţă fizică şi psihică,
obişnuieşte să muncească peste orele de program, nu solicită concedii de
odihnă, fără a fi afectat de efortul depus. În instituţiile financiar-bancare şi
fiscale, în care există o permanentă relaţie cu publicul, se observă faptul că
infractorul intracomunitar comunică deosebit de uşor în relaţiile interumane,
având permanent la îndemână soluţii şi răspunsuri care atrag clienţii şi îi
impresionează pe colegi, obişnuind să îşi argumenteze afirmaţiile cu ajutorul
unor termeni şi expresii de strictă specialitate, pe care este conştient că
interlocutorii nu le înţeleg pe deplin.
Ca o categorie aparte a infractorilor care acţionează în mediul
economico-financiar, fraudatorii conştientizează faptul că ei operează într-o
instituţie ( bancă, fond de investiţii, instituţii pubice, societăţi comerciale,
agentii de dezvoltare regională) care gestionează riscul. Toate operaţiunile
efectuate sunt marcate de o doză mai mare sau mai mică de risc. De aceea, în
cele mai multe cazuri ei nu au remuşcări sau sentimente de vinovăţie atunci
când pierd într-o operaţiune. Conştient de risc, fraudatorul se manifestă
impulsiv, nu se consultă cu nimeni, ignorând deliberat reglementările tehnice
şi contabile. Această manieră de lucru este acceptată de către şefi, care nu sunt
deranjaţi de aspecte, în aparenţă minore.
Latura negativă a personalităţii fraudatorului este întregită de
aroganţa acestuia. El se consideră cel mai capabil individ din organizaţia în
care acţionează şi are convingerea intimă că nimeni nu va reuşi să îi descopere
8
Lygia, Negrier-Dormont şi colaboratorii, Introducere încriminologie aplicată, Editura
Universul Juridic, 2004 – pag. 203
manoperele frauduloase. Fraudatorul afişează o atitudine nonşalantă, o
vestimentaţie elegantă, disponibilitate faţă de orice problemă pusă în discuţie,
stăpâneşte şi controlează orice situaţie. Pentru a oferi imaginea completă a
unui profesionist, ştie când şi pentru ce să facă mici concesii, să cedeze, dar
numai în situaţii care nu îi afectează interesele.
Fraudatorul intracomunitar are o situaţie materială foarte bună,
comparându-se permanent cu cei aflaţi deasupra sa în ierarhia organizaţională,
dar manifestând în acelaşi timp preocuparea de a nu ieşi în evidenţă nici în
mod pozitiv nici în mod negativ.
Studiile efectuate în domeniu au relevat că lăcomia nu reprezintă un
element care să îl motiveze în mod deosebit pe fraudatorul intracomunitar în
săvârşirea unor acţiuni ilegale.
În cadrul Universităţii Yale din Statele Unite ale Americii
funcţionează un departament care studiază psihologia infractorilor specializaţi
în criminalitatea economico-financiară. Cercetătorii au elaborat un concept
destul de interesant, care se referă la faptul că infractorul nu este cineva cu o
lăcomie evidentă, ci acea persoană care se teme de eşecuri, de ratări. Exemplul
clasic dat de cercetători este tipul de persoană care o duce cu adevărat bine din
punct de vedere financiar. În momentul în care instituţia în care îşi desfăşoară
activitatea suferă un eşec financiar, iar individul este afectat din punct de
vedere al remuneraţie, încearcă să comită o fraudă cât de mică, sperând să nu
fie descoperit. Analizele efectuate evidenţiază şi faptul că organizaţiile
financiare şi băncile, preocupate exclusiv de rezultate, nu sunt dispuse să
analizeze modul în care acestea au fost obţinute, excluzând orice control
asupra activităţii salariaţilor aflaţi în punctele cheie ale afacerilor derulate.
Pentru a nu fi surprinşi de situaţii delicate, managerii din instituţiile financiar-
bancare sunt preocupaţi de coruperea firmelor de audit financiar sau a
organismelor de supraveghere şi control care le verifică legalitatea
operaţiunilor şi le confirmă bilanţurile contabile.
Complicitatea conducerii instituţiilor financiar-bancare la săvârşirea
fraudelor şi a operaţiunilor de spălare a banilor este pusă în evidenţă şi de
refuzul constant al acestora de a interveni preventiv, ori de a sesiza organelor
abilitate neregularităţile constatate, care nu reprezintă altceva decât infracţiuni
în curs de săvârşire.
O altă particularitate a personalităţii infractorului intracomunitar o
reprezint şi capacitatea de a relaţiona şi de a stabili legături de natură a-l
favoriza, cu importanţi funcţionari sau lideri din administraţie, poliţie şi
justiţie. El ştie să profite de aceste relaţii şi să le folosească atunci când îşi
simte ameninţată poziţia sau activitatea.
Numeroasele legături pe care le deţin cei care se ocupă de
criminalitatea economico-financiară, fac ca dezvoltarea fenomenului să fie una
prolifică, deoarece de cele mai multe ori legăturile acestor infractori se găsesc
în sfera politicului unde infracţionalitatea de natură economică se dezvoltă
paralel cu corupţia politică. Din această cauză depistarea şi combaterea
faptelor ilicite este mult mai dificilă decât în alte domenii.
Asociind corupţia cu infracţionalitatea se formează un sistem de
favorizare şi se creează oportunităţile care deschid canalele necesare
desfăşurării activităţile ilicite şi care dă dimensiunile reale ale facilităţilor de
care beneficiază criminalitatea în desfăşurarea activităţilor sale.
Profilul psihologic şi comportamental al acestui tip de infractori din
domeniul criminalităţii economico-financiare intracomunitare, conturează o
personalitate robustă, a cărei opulenţă ascunde caractere foarte puternice.
Autorii infracţiunilor de acest gen sunt cei care se află în prim-planul vieţii
publice, care au acumulat averi considerabile şi au capacitatea de a influenţa
structurile politice şi de putere. Planificate cu grijă şi urmărite cu răbdare,
acţiunile lor de corupere ating ţinta, ceea ce denotă o premeditare a
activităţilor infracţionale. Ei speculează cu mare abilitate candidaturile şi
pulsul vieţii economice, sociale şi politice, construind şi punând în aplicare
veritabile strategii menite să le sporească averea şi puterea, recurgând la
inedite artificii care, bazându-se pe sclipiri de inteligenţă şi lacune legislative ,
oferă teren propice trecerii la act.
Spre deosebire de ceilalţi infractori care, după săvârşirea infracţiunii
încearcă să se facă nevăzuţi, infractorii din lumea economico-financiară se
afişează în public fără nici un fel de remuşcări. De fapt ei sunt indivizi
apreciaţi în societate, stimaţi şi care se făcuseră remarcaţi de cei din jur,
posedă cunoştinţe care le oferă o funcţie apreciabilă şi nicidecum nu ar putea
fi consideraţi infractori de către cei din jur. În realitate însă ei sunt infractori,
asemănători celor care ar săvârşi infracţiuni contra persoanei sau o altă
infracţiune de drept comun.
De multe ori, o parte din aceştia se află temporar pe teritoriul
României, reşedinţa lor reală aflându-se în insule de opulenţă ( Monte Carlo,
Paris, Londra, Roma etc. ) şi în paradisuri fiscale. Ei se plasează, datorită
potenţialului financiar şi puterii de penetrare, foarte rapid, în cercul oamenilor
politici, al elitelor economice şi financiare, studiind relaţiile existente şi
explorând conjuncturile inevitabile.
După cum am arătat, motivaţia infractorului financiar este
reprezentată de dorinţa de a obţine cât mai multe avantaje materiale, scopul
spre care se îndreaptă indiferent de speţa în care acţionează, este de a câştiga
cât mai mulţi bani sau de a realiza un profit cât mai mare. Ei sunt, cel puţin în
aparenţă, oameni respectabili, cu o poziţie socială bine definită, posedând
studii de specialitate care le permit să exploateze orice situaţie care
favorizează realizarea scopului final, chiar dacă prin acţiunile pe care le
desfăşoară încalcă dispoziţiile legale. de cele mai multe ori comportamentul
ilegal al acestui tip de infractor este dificil de descoperit datorită statutului lor,
însă pot fi identificaţi o multitudine de indicatori socio-mutuali referitori la
comportamentul infractorului, care ar putea scoate în evidenţă activităţile
ilegale pe care le desfăşoară şi care îi aduc beneficii materiale.
În activitatea de investigare a fraudei intracomunitare, investigatorii
trebuie să aibă în vedere indicatorii socio-neutrali referitori la comportamentul
infractorului financiar9,respectiv:
schimbarea bruscă a modului de viaţă, vizibilă în special prin
dobândirea unor bunuri şi valori importante şi care nu ar putea fi
justificate prin veniturile declarate legal. Astfel de infractori investesc
sumele de bani obţinute ilegal în locuinţe, autoturisme, îmbrăcăminte,
concedii, bunuri de folosinţă îndelungată sau asigură condiţii
materiale deosebite propriilor copii. Aceste bunuri nu ar putea fi
obţinute numai din salariul obişnuit, de aceea de multe ori diferenţele
dintre nivelul de trai şi mijloacele prin care îşi asigură existenţa în
9
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, Globalizarea şi criminalitatea
financiar-bancară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005 – pag. 246
mod oficial constituie un indiciu că individul desfăşoară activităţi
ilicite.
indicatorul numit „iresponsabilitate”, materializat în renunţarea
voluntară la concediile legale de odihnă, prezenţa neîntreruptă la
serviciu pentru perioade îndelungate, prelungirea nejustificată a
programului de lucru sau insistenţa de a participa la activităţi care nu
sunt în mod normal în responsabilităţile sale etc. acest tip de infractor
se caracterizează printr-o dinamică şi atenţie deosebită, ei studiază
toate situaţiile existente, prezentând interes pentru tot ce se întâmplă
în mediul lor.
Art 152 ind 2 din Codul Fiscal al României stabilește regimul special
de taxare al bunurilor second hand. În cazul unor asemenea tranzacții, se va
aplica cota de TVA doar la marja de profit, pe factura emisă făcându-se
mențiunea „TVA inclus și nedeductibil”. Pentru a se putea aplica acest regim
de scutire, bunurile trebuie să provină fie de la un utilizator final, persoană
neimpozabilă (de ex. o persoană fizică) fie de la o persoană impozabilă
revânzătoare, care aplică la rândul său taxarea la marja de profit.
În cazul achizițiilor de la o persoană impozabilă revânzătoare, pentru
a se putea aplica regimul special de taxare, este necesar ca pe factura fiscală de
achiziție să fie făcută mențiunea că furnizorul aplică la rândul său taxarea la
marjă în conformitate cu dispozițiile CE 112/2006 privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adăugată.
Frauda „la marjă” sau Margin Fraud a fost cel mai des întâlnită în
cazul achizițiilor intracomunitare de autoturisme second hand. În conformitate
cu legislația europeană și Codul Fiscal al României, prin mijloc de transport
second hand se înțelege bunul care are un rulaj mai mare de 6.000 km sau care
a fost dat în folosință anterior cu cel puțin 6 luni.
Acest tip de fraudă poate consta fie în achiziția de autoturisme second
hand pentru care se aplică regimul normal de taxare, pentru care sunt
falsificate facturile de achiziție, în sensul că vânzătorul aplică la rândul său
taxarea la marjă, fie în achiziția de autoturisme noi, pentru care se aplică
regimul normal de taxare, pentru care sunt falsificate facturile de achiziție, în
sensul declarări acestora ca fiind second – hand.
În ambele situații, vânzătorul din statul membru A declară livrări
intracomunitare către cumpărătorul din statul membru B, cu regim normal de
taxare (scutită cu drept de deducere).
Cumpărătorul din statul membru B declară achiziții intracomunitare
de bunuri second hand pentru care vânzătorul din statul membru A aplică
taxarea la marjă.
4.1 Detecție
4.3 Combatere
Atunci când sunt întrunite elementele unei fraude fiscale sau când
sunt constatate împrejurări ale unor fapte sancționate de legea penală,
preocuparea principală și imediată a DGAF este de identificare a bunurilor și
valorilor care pot acoperi (total sau parțial) prejudiciul cauzat, adoptarea
măsurilor specifice DGAF conexe indisponibilizării acestora, precum și
instrumentarea fraudelor până la nivel de detaliu, conform competențelor.
Când sunt constatate împrejurări ale unor fapte sancționate de legea
penală, acestea sunt sesizate organelor de urmărire penală, iar după caz, sunt
constituite echipe operative și continuate măsurile de verificare și control,
conform strategiei procurorului de caz.
În domeniul cooperării administrative internaționale, Regulamentul
904/2010 prevede, ca cea mai complexă formă de cooperare, derularea de
controale multilaterale, de către mai multe administrații fiscale din statele
membre.
Acestea sunt propuse de către un stat membru atunci când deține date
privind o fraudă fiscală cu extensii în mai multe state membre și/sau afectează
bugetele acestora.
Participarea statelor membre la un astfel de control este voluntară,
decizia fiind luată după evaluarea situației concrete și implicațiilor fiscale ale
acesteia.
CAPITOLUL 5 – INVESTIGAȚIA FINANCIARĂ
Ameninţări:
Grupuri organizate, specializate în spălarea banilor proveniți din
evaziune fiscală. Acestea folosesc persoane interpuse pentru
scoaterea unor fonduri semnificative din sistemul financiar, mutarea
fizică a banilor şi punerea lor la dispoziția beneficiarului;
Grupuri organizate externe care folosesc sistemul financiar din
România pentru tranzitarea unor fonduri ilicite din state vest
europene către jurisdicții non-UE. Aceștia folosesc în special conturi
bancare pentru transferul sumelor în România, fondurile fiind retrase
în numerar şi stratificate prin transferuri ulterioare şi succesive prin
sisteme de transfer rapid de bani;
Grupuri organizate externe care folosesc sistemul financiar din
Romania, drept poartă de plasare în sistemul financiar al UE a unor
fonduri semnificative de origine necunoscută. Banii sunt transferați în
România cu justificări fictive. Ulterior, sunt folosite servicii de
internet banking pentru externalizarea sumelor către alte state UE;
Grupuri organizate autohtone implicate în activităţi de proxenetism şi
trafic de persoane. Acestea manifestă o predispoziție spre utilizarea
sistemelor de transfer rapid de bani pentru repatrierea câștigurilor
generate de persoanele traficate în state din vestul Europei;
Grupuri nestructurate de evazioniști sau evazioniști individuali
implicați în importuri subevaluate de mărfuri din state asiatice.
Aceștia se folosesc de persoane interpuse, posibil angajați, pentru
transferul unor sume semnificative către persoane fizice şi juridice
din China în special prin intermediul sistemelor de transfer rapid de
fonduri.
Vulnerabilităţi:
10
Înregistrată sub nr.2144/10.02.2014, nr.8372/18.02.2014, respectiv
nr.800215/10.02.2014
11
Înregistrat sub nr.12/C/2014, respectiv nr.56/10.04.2014
În cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare, în care
sunt incluse și cele care privesc fraudele intracomunitare, după înregistrarea
sesizării la parchet, aceasta se repartizează procurorului desemnat să exercite
supravegherea sau să efectueze urmărirea penală.
În termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, procurorul dispune,
în condițiile legii, cu privire la:
a) actele procesuale ce se vor efectua de către organele de
cercetare penală;
b) activitățile ce se vor efectua de către inspectorii antifraudă;
c) atunci când consideră necesar, termenele pentru aducerea la
îndeplinire a dispozițiilor prevăzute la lit.a) și b).
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.74/201312 , în cadrul structurii
centrale a A.N.A.F. - Direcția generală antifraudă fiscală, funcționează
Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate
procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect
infracțiuni economico-financiare. În acest scop, inspectorii antifraudă din
cadrul Direcției de combatere a fraudelor sunt detașați în cadrul parchetelor, în
condițiile legii, pe posturi de specialiști.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.4 din O.U.G. nr.74/2003,
inspectorii antifraudă efectuează, din dispoziția procurorului:
a) constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de
probă, în condițiile legii;
b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de
bunuri;
c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.
Desemnarea inspectorului antifraudă se face în funcție de criteriile
obiective stabilite în acest sens de conducătorul parchetului și presupune
întocmirea unei ordonanțe motivate prin care se dispune cu privire la: numele
specialistului desemnat, activitățile pe care urmează să le realizeze, actele
dosarului la care are acces, termenul de soluționare, alte aspecte care
interesează cauza.
12
Privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității AgențieiNaționale
de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
În cele 10 zile de la data înregistrării cauzei la parchet, inspectorul
antifraudă poate fi desemnat să realizeze verificările în materie fiscală la care
se referă art.3 alin.4 lit.c) din O.U.G. nr.74/2003, dintre care amintim:
- identificarea actelor contabile și a documentelor legale definite de
art.2 lit.c) din Legea nr.241/200513, concludente și utile cauzei;
- accesarea bazelor de date, la care are acces potrivit atribuțiilor de
serviciu și efectuarea de copii de pe toate documentele relevante depuse de
contribuabilii care interesează cauza ori cele întocmite de instituțiile statului în
legătură cu activitatea realizată de aceștia;
- examinarea actelor existente în dosar cu privire la conturile bancare
deținute de persoanele indicate în actul de sesizare, pentru a se stabili dacă se
impune aplicarea prevederilor art.153 C.proc.pen., care reglementează
obținerea de date privind situația financiară a unor persoane;
- accesarea aplicației www onrc.ro și efectuarea de copii privind
entitățile comerciale cercetate ori cele implicate în cauză;
Activitățile realizate de inspectorii antifraudă, în baza art.3 alin.4
lit.b) și c) din O.U.G. nr.74/2003 se materializează prin întocmirea de procese-
verbale.
Exceptând cauzele în care desfășoară urmărire penală proprie,
procurorul înaintează dosarul organului de cercetare penală competent, în
vederea efectuării urmăririi penale.
Activitatea de urmărire penală presupune respectarea cu strictețe a
regulilor de procedură general aplicabile indiferent de natura infracțiunii
investigate.
Dintre activitățile care se impun a fi realizate pentru probarea
infracțiunilor având ca obiect fraude intracomunitare exemplificăm:
13
documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal,
Legea contabilității nr.82/1991, republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în
aplicare a acestora
6.1 Obținerea de date și informații inițiale
14
potrivit căruia organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să
ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal
15
textul prevede că dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul
de urmărire penală, prin ordonanță, sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită
reglementată de art.170 C.proc.pen.16, presupune emiterea unei ordonanțe prin
care organul de urmărire penală dispune persoanei fizice sau juridice, în
posesia sau detenția căreia se află, să le prezinte și să le predea, sub luare de
dovadă. Fapta persoanei care, fiind avertizată asupra consecințelor inacțiunii
sale, refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală, în tot sau în
parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute, care i-au fost
solicitate în mod explicit, în condițiile legii, realizează conținutul infracțiunii
de obstrucționarea justiției17.
16
reglementare - În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea
sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi
ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune
persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de
dovadă
17
Art.271 din Codul penal
6.5 Identificarea bunurilor deținute de suspect, inculpat, de alte
persoane (cazul confiscării extinse) și aplicarea sechestrului sau a popririi
asiguratorii, scop în care procurorul poate dispune realizarea de investigații
financiare de către inspectorul antifraudă, astfel cum prevede art.3 alin.4 lit.b
din O.U.G. nr.73/201318.
18
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative
19
Art. 138 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Codul de procedură penală
20
Art. 138 alin. 1 lit. b) și alin. 3 din Codul de procedură penală
21
Art. 138 alin. 1 lit. c) și alin. 6 din Codul de procedură penală
22
Art. 138 alin. 1 lit. d) și alin. 7 din Codul de procedură penală
- obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane,
prin care se asigură cunoașterea conținutului tranzacțiilor financiare
și al altor operațiuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin
intermediul unei instituții de credit ori al altei entități financiare,
precum și obținerea de la o instituție de credit sau de la altă entitate
financiară de înscrisuri ori informații aflate în posesia acesteia
referitoare la tranzacțiile sau operațiunile unei persoane23.
23
Art. 138 alin. 1 lit. e) și alin. 9 din Codul de procedură penală
24
Art. 138 alin. 1 lit. f) și alin. 8 din Codul de procedură penală
25
Art. 138 alin. 1 lit. g) și alin. 10 din Codul de procedură penală
26
Art. 138 alin. 1 lit. i) și alin. 12 din Codul de procedură penală
27
Art. 152 din Codul de procedură penală
6.8 Obținerea de date privind situația financiar ă
28
Art. 172 alin. 12 din Codul de procedură penală
- persoanelor care pot furniza relații despre distrugerea sau alterarea
evidenței contabile, a altor înscrisuri, a memoriilor aparatelor de
taxat, de marcaj ori a mijloacelor de stocare a datelor;
- altor persoane care cunosc aspecte utile și concludente cauzei.
Ascultarea martorului vizează în primul rând stabilirea aspectelor
esențiale cauzei, dintre care amintim:
- împrejurările care i-au permis să ia cunoștință despre faptele
cercetate;
- care a fost modul de operare ce a condus la sustragerea
contribuabilului de la plata obligațiilor datorate bugetului consolidat
al statului;
- cine este autorul și care au fost acțiunile sau inacțiunile săvârșite de
acesta;
- cum și cine anume a transportat bunurile în spațiul intracomunitar ori
în interiorul tării;
- locurile de depozitare și modul de valorificare a bunurilor suspuse
evaziunii;
- veniturile realizate din activitatea infracțională și beneficiarii
acestora;
- dacă alte persoane au participat la săvârșirea infracțiunii, în caz
pozitiv, care a fost contribuția acestora;
- alte aspecte specifice cauzei.
29
Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală
Este dispusă de procuror și poate avea ca obiect 30 următoarele
aspecte:
- localizarea și identificarea persoanelor și obiectelor; audierea
suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții
responsabile civilmente, martorilor și experților, precum și
confruntarea; percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, sechestrul
și confiscarea specială sau extinsă; cercetarea la fața locului și
reconstituirea; expertizele; transmiterea de informații necesare într-un
anumit proces, interceptarea convorbirilor, examinarea documentelor
de arhivă și a fișierelor specializate și alte asemenea acte de
procedură;
- transmiterea mijloacelor materiale de probă;
- comunicarea de documente sau dosare.
30
Art.174 din Legea nr.302/2004
CAPITOLUL 7 – PRACTICA JUDICIARĂ
Prin ordonanța din data de 17 iunie 2014 s-a dispus instituirea măsurii
asiguratorii a sechestrului asupra unor bunuri imobile și mobile ale inculpaților
S.C. B.I. SRL și D.M., pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de
17.06.2014, evaluate la suma de 5.565.807 lei..
7.1.7 Soluții:
7.2.7 Soluții:
8.4 Care sunt cele mai populare bunuri în cazurile mtic din
Ungaria
31
TVA (taxă pe valoare adăugată) SIstemul de schimb de informații: un sistem care
înregistrează datele cheie de identificare a contribuabililor care au un număr de înregistrare
comunitar în scopuri de TVA, inclusiv validitatea acestor numere în scopuri de TVA și cifrele de
afaceri intracomunitare ale acestor contribuabili declarate în declarațiile lor prescurtate.
32
Un formular de furnizare de informații trebuie să fie depus din 01.01.2013 ca o anexă
la declarația de TVA, care conține date cheie ale fiecărei facturi separate inclusive suma TVA în
valoare de 2 milioane HUF sau mai mult care trebuie plătită sau dedusă, precum și totalul sumei
TVA-ului relative la parteneri, ale căror facturi includ o valoare a TVA consolidate ajungând la 2
milioane HUF sau mai mult pentru acea perioadă de raportare, deși nu de facturi, ci de partnerii de
afaceri.
fantomă din Ungaria care nu-și declară achizițiile intracomunitare sunt doar
virtual destinatarii livrărilor. De fapt, în anumite cazuri, societățile stabilite de
către persoane fizice cehe, poloneze sau slovace au recunoscut că au revândut
bunurilor către clienți în aceleași state membre. Rute de transport ilogice
precum și lipsa sediilor socaile sau a altor condiții necesare desfășurării
operațiunilor comerciale ne fac să tragem concluzia că anumite transporturi nu
s-au efectuat niciodată către Ungaria, având singurul rol de a ascunde originea
reală a bunurilor, împiedicând astfel activitatea autorităților din statele
membre.
Pachetul de soluții ale analizei rețelei Panorama oferă un sprijin
eficient personalului NTCA în activitatea de descoperire a procedurilor de
transport cu risc de mai sus și, mai precis, procesele de facturare declarate
oficial. Sistemul, care este bazat direct pe date stocate în depozite de date,
oferă o sinteză excelentă a soluțiilor de management al riscului: prezintă
ierarhia relațiilor contribuabililor, indicatorii de risc în legătură cu cele mai
importante tipuri de taxe, pe baza regulilor de modelare a extragerii de date și
– pe baza datelor VIES, precum și pe baza datelor TVA intern defalcat –
sistemul ajută la examinarea mediului direct și indirect și a relațiilor
comerciale dintre contribuabilii cu risc, oferind un sprijin eficient pentru
detectarea lanțurilor comerciale suspicioase care funcționează în scopul de a
eluda taxele.
Listele centrale de selecție, precum și cazurile cu risc descoperite
includ de cele mai multe ori contribuabilill care sunt interconectați, au
reprezentanți, proprietari sau parteneri de afaceri comuni sau sunt înregristrați
la același sediu social. Baza de date conținând informații despre relațiile cu
risc (prescurtată drept KoKaIn din Ungaria) este permanent actualizată cu
datele privind persoanele care au comis fraude deja cunoscute sau descoperite.
Baza de date cuprinde de regulă contribuabilii care prezintă un risc de control,
de încetare a activității în condiții suspicioase, de fantomizare, precum și
reprezentanții și proprietarii din spatele acestor contribuabili. În același timp,
indicatorii KOKAIN sunt prezenți și în cazul relațiilor existente sau al celor
noi desfășurate de acești contribuabili, prevestind astfel riscurile fraudei
fiscale sau colapsul societăților în cauză. (În aria de desfășurare a rețelei
instrumentului Panorama, relațiile unor ierarhii complicate devin transparente
și relațiile suspicioase devin ușor de recunoscut și identificat).
(Harta relațiilor agenților economici care funcționează pe piața
uleiurilor de bază este generată cu ajutorul sistemului Panorama și este inclusă
în Anexa 3).
Lista centrală de selecție denumită „RIASZT”, care a fost începută în
2008, este compusă în principal din datele privind rambursările de TVA și
indicatorii lor cronologici, precum și din comparația acestora cu cifrele de cont
curent, pe baza indicatorilor definiți în relație cu trei roluri de risc comuni
caracterizați printr-o creștere bruscă a cifrei de afaceri, implicată în modelul
lanțului de fraudă (adică brokerii efectivi, firmele tampon de reducere a
taxelor și firmele fantomă). Listele rezultate în urma selecției centrale pentru
cele trei roluri diferite menționate mai sus sunt trimise unităților de control din
regiuni lunar sau trimestrial, în funcție de indicatorii de risc. De la bun început,
contribuabilii incluși pe liste au fost caracterizați prin stabilirea unei diferențe
de plată absolută și medie, precum și printr-un nivel ridicat de pierdere a
controlului, care reprezintă indicatorii care sugerează continuu și relevant
nivelul de risc aferent contribuabililor selectați.
Din 2011, o serie de contribuabili care nu-și declarau achizițiile
intracomunitare au fost introduși, pe baza unor date VIES la nivelul
partenerilor încărcate sistematic în depozitul de date RADAR și mai mult, din
2012, contribuabilii care își declară vânzările intracomunitare către aceeași
parteneri intracomunitari cu risc au fost de asemenea incluși în grupuri,
precum și pe lista RIASZT. (Câteva din acestea au fost publicate în orice caz,
parametrii lor fiind tipici pentru brokerii „tradiționali”). Numai atunci, o serie
de contribuabili comunitari au apărut în listă și care au fost identificați ca fiind
parteneri făcând parte din acele grupuri. Era tipic pentru acești parteneri ca în
anumite perioade, vânzările contribuabililor maghiari către ei, precum și
achizițiilor acestora nedeclarate să fie aproape identice, ceea ce a permis din
acel moment procedurii RIASZT să identifice sute de lanțuri de tip semi-
carusel în mod automat. Cu ajutorul acestei metode de grupare, am reușit să
legăm firmele fantomă și brokerii care au fost selectați înainte într-un mod
automat, prin intermediul partenerilor comunitari.
Ca urmare a celor de mai sus, o serie de societăți maghiare implicate
în tranzacții cu uleiuri de bază au fost de asemenea incluse pe lista RIASZT,
având în vedere că au prezentat diferențe VIES semnificative, nu își depuneau
declarațiile de impozit, sau când făceau acest lucru, achizițiile intracomunitare
importante nu erau declarate corespunzător. Majoritatea societăților „se
fantomizau” când se demarau controalele, în timp ce următoarele societăți din
lanț continuau achizițiile de la aceeași sursă. Înainte de 2013, nu puteam să
obținem informații despre tranzacțiile de revânzare ale acestori cumpărători
sau nici existența bunurilor cumpărate prin utilizarea instrumentelor de control
fiscal.
Cu toate acestea, folosirea datelor privind TVA-ul defalcat din
raportul de sinteză intern care cuprinde fiecare factură introdusă separat în
ianuarie 2013 a reprezentat de fapt o piatră de temelie în identificarea rutelor
și rețelelor cu risc, de vreme ce datele procesate ofereau o bază pentru
dezvoltarea unui sistem automat de identificare a lanțurilor de facturare sau a
unor fragmente din lanțuri prezentând goluri suspicioase, precum și lanțurile
de facturare de tip carusel complete. Sistemul arată de asemenea tranzacțiile
de revânzare ale contribuabililor care nu-și declară achizițiile și ale celor care
nu depun declarațiile fiscale privind TVA și nu furnizează datele defalcate
dacă următoarea zală din lanțul de facturare este conformă și își declară
achizițiile.
Se preconizează că prin dezvăluirea lanțurilor complete, cu ajutorul
controalelor coordonate, eficiența taxelor și a zonelor vamale va crește și prin
obținerea regulată de informații privind rețelele cu riscul cel mai ridicat reușim
să atragem atenția asupra riscurilor economicel și fiscale actuale și în anumite
cazuri se poate asigura sprijin în vederea detectării rețelelor infracționale
organizate înființate pentru evaziunea fiscală „profesionistă”.
Tabelul 7:
1.)2008-2011 : Marcaje ale rolurilor 2)Din 2011: Formarea unui grup pe baza
fraudei carusel datelor VIES (KAKUK)
3.) 2013: Adăugarea cifrelor TVA intern defalcate (TAFA) formării grupului şi formarea lanţului
Situația de fapt:
A.. este locuiește în Debrecen și a înființat o rețea de societăți
formată din aproape 60 de societăți, iar prin folosirea acestor societăți,
acesta a cumpărat diferite materiale de prelucrare a metalelor, a adus utilaje
și instalații de prelucrare în Ungaria și le-a pus în circulație fără să plătească
TVA.
FIRMĂ FANTOMĂ
SOCIETATE BROKER 1
SOCIETATE BROKER 2
ANGROSIȘTI
CAPITOLUL 9 - FRAUDELE INTRACOMUNITARE ÎN
OLANDA
9.1 FIOD
Când este detectat un caz de fraudă MTIC, acesta este raportat către
FIOD (așa cum s-a explicat la punctul 9.4). După Consultarea tripartită (FIOD,
procuror și Administrația fiscală) se decide dacă respectivul caz va fi anchetat
de FIOD (și în consecință urmărit penal de procuror) sau dacă Administrația
fiscală va lua măsuri. Administrația fiscală are puterea, conform Legii
generale fiscale, să adauge la decizia de impunere și o amendă administrativă.
Această amendă poate fi un procent din decizia de impunere suplimentară.
Amenda este calculată în funcție de gradul de implicare în cazul de fraudă, și
anume vinovăție, neglijență gravă, intenție sau fraudă. În funcție de aceste
situații, amenda este de 25%, 50% sau de 100%. În cadrul Administrației
fiscale, există ofițeri specializați pentru a se ocupa de aceste probleme.
9.6 Cazuri
Cazul 1
Acest caz privește frauda intracomunitară privind TVA cu mașini
uzate scumpe. Aceste mașini au fost cumpărate din Germania de către un grup
de crimă organizată (OCG), prin intermediul unei firme fantomă olandeze și
transferate către Olanda. În Olanda, aceste mașini erau vândute către societăți
de mașini cunoscute.
Prima diagramă arată frauda înainte să fie descoperită de Unitatea
centrală olandeză pentru combaterea fraudei privind TVA. (CPB).
Cea de-a doua diagramă arată frauda descoperită de FIOD.
Prima schemă
Prima schemă arată că OCG a păstrat un contact digital cu societățile
de mașini germane. Pentru a face aest lucru, acesta s-a prezentat drept o firmă
fantomă olandeză. După efectuarea achiziționării digitale, facturile germane,
fără TVA, au fost trimise digital către firma fantomă, adică OCG. După aceea,
mașinile au fost ridicate din Germania cu documente false în numele firmei
fantomă olandeze și s-a plătit în numerar. Mașinile au fost transferate direct
către firma tampon olandeză din Olanda și vândute cu emiterea de facturi în
numele firmei tampon, cu perceperea de TVA, către societățile de mașini din
Olanda. Pentru a ascunde această fraudă, OCG a întocmit facturi de
achiziționare false în numele firmei fantomă, cu TVA și reducere de preț, și a
înregistrat aceste facturi false în gestiunea firmei tampon. Firma fantomă
olandeză nu și-a respectat obligațiile privind TVA-ul.
După ce administrația fiscală a început să pună întrebări firmei
fantomă și firmei tampon despre comerțul cu mașini, OCG a scăpat rapid de
cele două entități.
Cea de-a doua schemă
După o lună, frauda a fost reactivată. Cea de-a doua diagramă arată
că OCG a organizat o fraudă mult mai complexă și mai dificil de detectat. Încă
o dată, OCG păstrează contactul digital cu societățile de mașini din Germania
dar acum se prezintă drept o firmă fantomă belgiană.
În urma unei achiziții digitale efectuată de OCG, societățile de mașini
germane au trimis prin fax facturile germane, fără TVA, către firma fantomă
belgiană care a trimis prin fax aceste documente către OCG din Olanda.
Aceste mașini erau ridicate din Germania cu documente false pe numele
firmei fantomă din Belgia și plătite în numerar. Aceste mașini erau direct
transferate către una dintre cele două firme tampon olandeze și vândute cu
facturi în numele acestei firme tampon, cu percepere de TVA, către societățile
de mașini din Olanda. Pentru a ascunde frauda, OCG a întocmit facturi false în
numele uneia dintre cele 5 firme fantomă, cu TVA și reducere de preț, și a
înregistrat aceste facturi false în gestiunea firmei tampon. Cele 5 firme
fantomă olandeze nu și-au respectat obligațiile privind TVA.
Cazul 2
Conturi bancare
Toate societățile implicate au avut un cont bancare la aceeași bancă
offshore. Această bancă a facilitat plățile internaționale în câteva minute, în
cazul în care ambele părți aveau un cont bancare la această bancă offshore.
Anchetarea conturilor bancare ale tuturor societăților implicate arată
că toate plățile efectuate între societățile implicate erau făcute într-un timp
foarte scurt.
Schema de mai jos arată plățile privind tranzacția din 4 aprilie 2009:
ANEXA 1
1. Introducere
1.1. Context și principii
Orientările pentru raportarea și soluționarea infracțiunilor fiscale,
infracțiunilor vamale și a infracțiunilor privind prestațiile suplimentare descriu
mai jos modalitatea în care departamentul fiscal selectează rapoartele unor
posibile infracțiuni care pot face obiectul unei anchete penale pentru
următoarele domenii juridice: taxe, prestații și prevederi vamale și în ce mod
aceste rapoarte sunt soluționate ulterior în consultare cu Parchetul în vederea
soluționării pe calea judecății.
Aplicarea legii penale
Toate eforturile de aplicare trebuie să respecte legislația și
regulamentele și să încurajeze un comportament conform. În acest scop, sunt
disponibile câteva instrumente de aplicare, inclusiv legea penală. Utilizarea
legii administrative sau a legii penale este stabilită în funcție de care
instrument este cel mai eficient și mai efectiv.
Spre exemplu, legea penală va fi folosită să ia măsuri corective în
cazurile care presupun încălcări flagrante ale ordinii juridice, având ca rezultat
dăunarea gravă a intereselor cetățenilor. Legea penală face parte din întregul
lanț de aplicare. Cu toate acestea, legea penală servește unui scop mai larg.
Plus valoarea legii penale este de asemenea efectul de stabilire a unui standard
și de confirmare a acestuia și efectul preventiv pe care îl exercită. Prin
aplicarea legii penale ca parte integrantă din aplicarea legii, aceasta poate fi
folosită pentru a acționa proactiv ca un lanț complet și pentru a produce efecte
sociale la scară largă.
În conformitate cu această tendință, legea penală va fi folosită din ce
în ce mai mult pentru a sprijini și a interacționa cu celelalte organisme în
vederea aplicării legii și încurajării conformității.
Orientările AAFD au fost scrise pentru a concentra utilizarea legii
penale asupra cazurilor care au un efect social (spre exemplu, cazurile în care
ordinea juridică a fost grav încălcată). Prin urmare, aceste Orientări înseamnă
că acele cazuri de fraudă vamală și/sau de beneficii cu un efect social mai mic
sau inexistent vor fi soluționate administrativ mai des pe viitor. În funcție de
valoarea pierderii fiscale, aceste Orientări indică dacă – în principiu – va fi
aleasă o soluție administrativă sau o soluție obținută în urma unui proces penal.
În funcție de aspectele descrise în capitolul 5, întâlnirea tripartită (TPO) decide
care soluțiue este cea mai potrivită pentru fiecare caz în parte.
Excepțiile de la aceste Orientări pot fi făcute dacă legea penală este
aplicată în sprijinul autorităților administrative. Spre exemplu, acțiuni speciale
întreprinse de departamentul fiscal, care vizează anumite grupuri de
contribuabili și acțiunile specifice în legătură cu anumite infracțiuni, spre
exemplu infracțiunile de omisiune. Pentru aceste tipuri de acțiuni,
departamentul fiscal încheie o convenție cu Parchetul în prealabil pentru ca
eforturile de aplicare a legii să fie coordonate.
1.2. Departamentul fiscal
Departamentul fiscal este însărcinat cu aplicarea legislației fiscale,
privitoare la prestații și legislația vamală. Departamentul fiscal îndeplinește
aceste îndatoriri legale în modul cel mai efectiv și eficient posibil. Prin
intermediul acțiunilor lui, acesta urmărește să păstreze securitatea juridică și
egalitatea în fața legii. Acesta funcționează din punctul de vedere al
conformării: departamentul fiscal are ca obiectiv ca părțile în cauză
(contribuabili, părțile îndreptățite la prestații, agenții de reținere și persoanele
responsabile de ținerea registrelor) să respecte voluntar obligațiile lor legale.
Dacă apare situația în care părțile în cauză nu-și respectă obligațiile,
departamentul fiscal încurajează conformarea prin intermediul acțiunilor
corective și, dacă este cazul, prin intermediul conformării aplicate pe calea
penală.
Departamentul fiscal/Autoritatea vamală
În cazul infracțiunilor vamale, posibilitatea de a impune amenzi
administrative de obicei nu există.
Prin urmare, pentru infracțiunile vamale există deseori doar opțiunea
între un ordin de pedeapsă și trimiterea cazului în fața instanței de judecată.
Pentru aceste infracțiuni vamale, există Orientări specifice în legătură cu
ordinul de pedeapsă. Acestea pot fi găsite în Handboek Douane elaborat de
Ministerul de finanțe.
Orientările AAFD descriu care dintre infracțiunile vamale fiscale pot
face obiectul unei urmăriri penale. Procedura infracțiunilor ne-vamale, așa
numitele infracțiuni VGEM (infracțiuni în domeniul siguranței, sănătății,
economiei și mediului) este reglementată de Handboek VGEM.
1.3. Procedura de la raportare la urmărire
Procedura AAFD constă în trei etape. Aceste etape sunt:
2. Raportare (etapa 1)
Orientările privind raportarea indică în care cazuri ofițerii fiscali
trebuie să raporteze suspiciunile despre o infracțiune penală către
coordonatorul privind penalitățile fiscale/frauda fiscală (ofițerul de legătură).
Criteriile de raportare
Raportarea are loc dacă un anumit prag valoric este depășit.
Pentru taxe și prestații, aceasta este valoarea care – ca rezultat al
infracțiunilor comise pe durata perioadei de anchetare care a determinat
această raportare – a fost sau ar fi fost percepută mai puțin sau care a fost
sau ar fi fost atribuită într-un cuantum prea mare dacă declarația fiscală
sau cererea părții interesată ar fi fost luată în considerare (denumită în
continuare „pierdere financiară”). Pierderea financiară trebuie să fie de
cel puțin 10,000€ pentru contribuabilii persoane fizice sau pentru
persoanele cu dreptul la prestații suplimentare, sau de 15,000 € pentru
persoanele juridice. Această pierdere financiară minimă reprezintă pragul
valoric. Pragul valoric trebuie să fie depășit pentru fiecare domeniu
juridic (taxe, prestații, vama)
Coordonatorul privind penalitățile fiscale/fraudei judecă dacă a
existat intenție pentru cel puțin pragul valoric. Coordonatorul privind
penalitățile fiscale/fraudei depune aceste cazuri raportate la întâlnirea de
selecție și indică ce aspecte (vezi capitolul 5) sunt importante.
În cazul prevederilor vamale, un ordin de pedeapsă cu un maxim
de 100% din taxa percepută mai puțin este emis dacă pragul valoric este
depășit ca rezultat al intenției.
Dacă nu a existat intenție sau dacă pierderea financiară cu
intenței nu depășește pragul valoric, cazul este înapoiat la unitatea
organizațională în cauză pentru a fi soluționat pe cale administrativă.
Infracțiunile de omisiune
Infracțiunile de omisiune sunt de asemenea raportate pe baza
criteriilor menționate de mai sus (pierderea financiară cu intenție se ridică la
cel puțin 10,000 pentru persoanele fizice și la cel puțin 15,000€ pentru
pesoanele juridice).
Cu toate acestea, în practică se poate întâmpla ca pierderea financiară
cauzată de o infracțiune de omisiune nu poate să fie cuantificată sau
determinată sau nu poate fi cuantificată sau determinată în mod corect, și prin
urmare nu poate să se stabilească dacă depășește pragul valoric.
Infracțiunile de omisiune se pot clasifica în două categorii: infracțiuni
pentru care se aplică o amendă administrativă și infracțiuni de omisiune pentru
care nu se poate aplica nicio amendă administrativă.
O infracțiune de omisiune este raportată pentru urmărire penală dacă
în perioada anterioară (prestații: pentru anul precedent), pentru aceeași
prestație sau taxă, a presupus și o încălcare a aceleiași prevederi legale și dacă
această încălcare a fost pedepsită cu o amendă pentru comiterea unei
infracțiuni.
În celelalte cazuri în care există o infracțiune de omisiune cu o
pierdere financairă care nu poate fi cuantificată sau determinată sau nu poate fi
cuantificată sau determinată în mod corect, urmărirea penală este de asemenea
un punct de pelcare dacă este clar că departamentul fiscal a întreprins destule
acțiuni pentru a determina partea în cauză să se conformeze cu prevederile
legale și această acțiune a departamentului fiscal nu a dus la conformare.
Departamentul fiscale trebuie să fi dat părții în cauză ocazia – în scris – să se
conformeze cu prevederea încălcată cu acordarea unui termen de grație. Dacă
partea în cauză nu se conformează pe deplin cu prevederea legală înăuntrul
perioadei stabilite este posibil – dacă legea penală se aplică pentru aspectele
menționate în capitolul 5 – să se opteze pentru urmărirea penală.
Pierdere financiară
Cazurile pot fi raportate adunării tripartite dacă pierderea financiară
este de cel puțin 10,000 € (persoane fizice) sau de 15,000€ (persoane juridice).
Pierderea financiară se referă la suma care – ca rezultat al
infracțiunilor comise în perioada sau pe parcursul perioadei de anchetare care
a dus la determinarea pierderii – a fost probabil sau ar fi fost percepută mai
puțin dacă inspectorul fiscal ar fi urmat declarația fiscală depusă de partea în
cauză sau suma prestațiilor care a fost sau ar fi fost atribuită într-un cuantum
prea mare dacă Belastingdienst/Toeslagen ar fi urmat cererea părții în cauză.
Conceptul de pierdere financiară este în conformitate cu – și are
aceeași substanță ca – „scopul cerinței” din Secțiunea 69 din Legea generală
fiscală. Spre exemplu: dacă s-a aprobat o rambursare prea mare pe baza unor
informații incorecte (din declarația fiscală), această rambursare mare este luată
în considerare la calcularea pierderii financiare.
Pragul valoric trebuie să fie depășit pentru fiecare domeniu juridic.
Dacă spre exemplu, pierderea financiară se ridică la 6,000 € pentru taxe și la
5,000 € pentru beneficii, nu se va raporta un caz care implică o persoană fizică.
Dacă o rambursare prea mare este acordată pe baza unor informații incorecte
(din declarația fiscală), această rambursare mare este luată în considerare la
determinarea pierderii (fiscale). Pentru completitudine, trebuie notat că pentru
determinarea pierderii fiscale, pierderea declarată care se susține a fi fost
suferită în cursul anului financiar în cauză, este de asemenea luată în calcul.
De asemenea, se include și suma taxei care a fost acordată ilegal sau a fost mai
mare datorită reducerii, scutirii, rambursării sau a creditului fiscal prevăzut de
lege. De asemenea, se include și suma taxei care ar fi fost percepută mai puțin
de la terțe părți ca rezultat al infracțiunii fiscale, vamale sau privind prestațiile.
Alte aspecte
1. Statutul rolului suspect/exemplar
Acesta se referă la situațiile în care suspectul este o persoană bine
cunoscută la nivel regional sau național (cu statut social), o persoană care
deține o funcție publică (primar, ministru sau reprezentant politic) sau o
persoană cu influență profesională asupra comportamentului terțelor persoane
sau asupra integrității financiare a fluxurilor de bani (judecător, avocat,
consultant, notar, bancher, broker de acțiuni). Trebuie să există o relaie între
acest statut și infracțiunea comisă. Mai mult, trebuie să fie în legătură cu
statutul actual la momentul luării deciziei în adunarea tripartită. Dacă există
concurență de aspecte privind „statutul de suspect” în calitate de consultant
și ”cooperare prin consultant”, doar un singur aspect poate fi luat în
considerare.
2. Recidivă
Recidiva se referă la faptul că suspectul a fost deja condamnat pentru
o infracțiune fiscală, vamală sau privind prestațiile, sau financiară (nelegată de
departamentul fiscal), că a primit un ordin de pedeapsă în legătură cu o astfel
de infracțiune care a fost executat, sau dacă a primit o amendă pentru o
infracțiune în ultimii cinci ani. Aceasta se referă la perioada între rămânerea
irevocabilă a penalității și presupusa dată la care s-a comis o nouă infracțiune.
3. Recuperare imposibilă
Impunerea unei amenzi administrative nu este o măsură alternativă
pentru aplicarea legii penale dacă această amendă nu poate fi recuperată, în alt
mod până la împlinirea prescripției. Astfel, acest aspect trebuie luat în
considerare atunci când se decide că într-un anumit caz trebuie începută
urmărirea penală. Urmărirea penală trebuie începută în special în cazul în care
un suspect a încercat să zădărnicească recuperarea.
4. Combinarea între o infracțiune fiscală și una sau mai multe
infracțiuni non-fiscale
Plecând de la ideea că ordinea juridică este mai des încălcată dacă –
pe lângă frauda fiscală sau frauda privind prestațiile – s-ar comite și alte
infracțiuni, astfel că la deciderea dacă un caz ar trebui urmărit penal se ia în
considerare o combinație între infracțiunile fiscale sau fraudele privind
prestațiile, infracțiunile economice și civile. Acest lucru implică o gamă largă
de infracțiuni economice și civile pe care legiuitorul le-a sancționat pentru a
proteja celelalte interese. Exemple pot fi infracțiunile legate de mită, corupție,
faliment fraudulos, deturnare de fonduri, retragerea de sub sechestru asigurător,
amenințări împotriva persoanelor/funcționarilor publici, traficul de droguri,
dăunarea mediului, neconformarea cu obligația de a avea acte de identitate
(lucrul cu străini ilegali), exploatarea și infracțiunile VGEM din domeniul
juridic al vămii. Acest lucru include participarea unei grup de crimă organizată.
Nu se aplică și Secțiunea 69 din Legea fiscală generalăși Secțiunea
225 din Codul penal dacă se depun facturi false pentru o declarație fiscală. Se
aplică ambele prevederi legale dacă facturile false sunt descoperite în
registrele unei societăți pe durata unui audit fiscal.
5. Cooperarea unui consultant, expert extern sau a unui agent vamal
de tranzit
Acest aspect este foarte important pentru că implică o situație în care
se abuzează de încrederea autorităților. Faptul că departamentul fiscal oferă
facilități consultanților și agenților vamali de tranzit este un motiv în plus
pentru care acest abuz ar trebui să fie sancționat. Pentru a preveni tragerea
concluziei pripite că acest aspect este implicat, departamentul fiscla trebuie să
demonstreze pe baza căror indicatori a ajuns la părerea că consultantul,
expertul extern sau agentul vamal de tranzit a știut de fraudă și și-a oferit
cooperarea. Dacă există concurență între aspectele ”statutul de suspect” în
calitate de consultat și ”cooperare din partea unui consultant”, doar unul dintre
aceste aspecte se ia în considerare.
6. Aplicarea echilibrată a legii
Începerea unei acțiuni penale poate fi recomandată pentru a asigura
aplicarea unei prevederi legale sau conformarea cu o prevedere. Aplicarea
echilibrată a legii se referă la aplicarea legii în scopul aplicării sau conformării
prevederilor în vederea protejării unor interese legale mai mari, de bază. Spre
exemplu, în cazul în care frauda fiscală, vamală sau privind prestațiile are
consecințe sociale, precum un pericol la sănătatea sau siguranța publică sau un
atac la integritatea tranzacțiilor financiare. O altă ideea este măsura în care
cetățenii nevinovați sau naivi sunt vătămați (scheme piramidale sau
exploatarea lucrătorilor). Acest aspecte este de asemenea implicat dacă frauda
însemană că suspectul câștigă un avantaj competitiv pe munca unor pesoane
care-și respectă obligațiile fiscale, sau dacă frauda are un efect de domino în
cadrul sectorului de afaceri. De asemenea, se ia în considerare și importanța
deschiderii. În anumite cazuri, infracțiunile comise trebuie să fie trase la
răspundere în public.
Aspectul privind „aplicarea echilibrată a legii” poate de asemenea să
joace unrol în situațiile în care urmărirea penală ”normală” este considerată o
pedeapsă prea grea și ordinul de penalitate emis de administrația fiscală a
statului este o sancțiune prea blândă. În asemenea cazuri, trebuie să se ia în
considerare ordinul de penalitate emis de Parchet. Deoarce pe viitor este
posibil să se adauge un ordin de muncă în folosul comunității ca penalitate la
acest ordin de pedeapsă. Acest lucru nu e posibil dacă ordinul de penalitate
este emis de Administrația fiscală a statului, cum este de regulă cazul.
7. Nu este posibilă nicio amendă administrativă, alta decât până la
împlinirea prescripției
În majoritatea cazurilor, frauda fiscală și frauda privind prestațiile pot
fi sancționate printr-o amendă administrativă. Cu toate acestea, aceasta nu se
aplică celor mai multe din cazurile de infracțiuni vamale. În aceste cazuri,
decizia de începere a urmăririi penale trebuie să fie luată la un stadiu anterior.
Mai există și cazul în care un co-autor nu poate fi sancționat printr-o amendă
administrativă, deși impunerea unei penalități acestui autor este de dorit.
8. Stabilirea adevărului
Se poate întâmpla ca situția de fapt și circumstanțele stabilite pe
durata auditului, care furniează prin ele însele suspiciunea rezonabilă privind
vinovăția în cazul unei infracțiuni, să nu ofere totuși suficiente motive pentru
soluționarea administrativă. În acest caz, o anchetă penală poate fi desfășurată
pentru a cerceta aceste fapte și circumstanțe cu aplicarea puterilor de anchetare,
în vederea trimiterii în judecată pentru stabilirea adevărului.
9. Hotărâre
În anumite cazuri din Categoria II se anticipează că o anchetă penală
va dura mult timp încât – în scopul unei administrări echilibrate a justiției –
este mai bine să se aplice o amendă administrativă. Mai mult, aplicarea legii
prin intermediul unei amenzi administrative reprezintă o metodă potrivită de
sancționare dacă suspectul este o entitate juridică care dispune de resurse
suficiente de a plăti o astfel de penalitate. Luând în considerare importanța
deschiderii urmăririi penale precum și egalitatea în fața legii, o astfel de
decizie trebuie să fie întotdeauna bine argumentată.
ANEXA 2
33
ec.europa.eu/taxation_customs/vies/
social, a unui număr de telefon (fix) sau a unei adrese de email (ușor
de recunoscut);
Știți unde se află bunurile la momentul furnizării și puteți să dispuneți
(fizic) aceste bunuri;
Verificați personal bunurile sau aveți un terț care verifică livrările;
Bunurile sunt asigurate pe durata transportului;
Dacă bunurile prezintă defecte, puteți să formulați o plângere către
furnizor.
Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă, puteți să vă demonstrați
precauția și în alte modalități.
Dacă aveți bănuieli că ați fost implicat într-o fraudă intracomunitară
privind TVA-ul împotriva voinței dumneavoastră, puteți să raportați acest
lucru către meldpunt carrouselfraude, așa cum se prevede pe site-ul
departamentului fiscal34. Puteți de asemenea să contactați ofițerul menționat
mai jos în această scrisoare.
S-a stabilit că există anumite bunuri care sunt deseori tranzacționate
în cadrul lanțurilor în care se comit fraude la TVA de tip carusel. Anchetele
desfășurate de administrația fiscală olandeză au arătat că florile sunt de
asemenea de regulă folosite pentru a comite fraude la TVA intracomunitare.
Persoanele juridice care comercializează bunuri trebuie să fie extra
avertizați cu privire la fraudele intracomunitare privind TVA.
Un lanț comercial care implică fraudă intracomunitară privind TVA
are deseori una sau mai multe dintre caracteristicile de mai jos:
Privește comerțul cu bunuri de risc;
Comerțul transfrontalier are loc în cadrul lanțului;
În cadrul lanțului activează multe societăți;
Bunurile sunt comercializate în volume mari, au o valoare mare și
sunt oferite uneori sub prețul de piață obișnuit; acesta poartă numele
și de comerț paralel;
Furnizorii și cumpărătorii din cadrul lanțului se schimbă frecvent,
deseori implicând noi societăți sau societăți reînființate sau societăți
cu noi directori/acționari;
34
www.belastingdienst.nl
Alții stabilesc de la cine poți/ar trebui să cumperi sau către cine
poți/ar trebui să furnizezi bunurile. Aceste ”alte persoane” pot să fie
furnizorul sau cumpărătorul tău, sau un intermediar.
Cu stimă,
Belastingdienst/…………….
ANEXA 3