Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
01 Agregate PDF
01 Agregate PDF
1. Introducere
Aceste roci au luat naştere prin consolidarea unei materii topite, ieşită din
interiorul pământului, cunoscută sub denumirea generică de magmă.
Rocile magmatice conţin ca minerale principale cuarţul, diferiţi feldspaţi şi
mică.
Cuarţul este cel mai rezistent şi mai stabil mineral şi influenţează favorabil
calităţile rocii; de aceea, rocile eruptive se clasifică şi după conţinutul lor în cuarţ, şi
anume: roci acide, cele care au un conţinut de 65-75% cuarţ (SiO2) liber sau sub
formă de silicaţi, roci neutre, cele care au un conţinut de 50-65% cuarţ şi roci bazice,
cele cu un conţinut de cuarţ de numai 40-50%.
Rocile acide au o culoare deschisă, greutatea specifică aparentă între 2,3 şi 2,6
t/m , o rezistenţă la compresiune între 1200 şi 2000 daN/cm2; ele au afinitate în
3
3
2.2. Rocile sedimentare
4
În afară de balast (nisip, pietriş), care este foarte răspândit, la noi în ţară se mai
găsesc şi se folosesc la lucrări de drumuri gresiile şi calcarele.
Gresiile, în special cele silicioase, au rezistenţe mari şi se folosesc mult ca
blocuri, piatră brută şi piatră spartă, atât la lucrări de artă, cât şi la lucrări de
împietruiri. Gresii de bună calitate se găsesc în regiunea Tarcău-Piatra Neamţ.
Calcarele sunt, de asemenea, foarte răspândite la noi în ţară; se extrag şi se
prelucrează cu multă uşurinţă. Având calităţi fizico-mecanice foarte variate, folosirea
lor se face în raport cu aceste calităţi. Calcarele dure se folosesc la executarea unor
lucrări de artă, la fundaţii şi împietruiri. Calcarele curate şi omogene servesc la
fabricarea filerului. Cele mai numeroase exploatări sunt în regiunea Constanţa, în
regiunea Cluj etc.
Rocile metamorfice provin din roci eruptive sau sedimentare care, în anumite
condiţii de temperatură şi presiune, au suferit transformări în ceea ce priveşte
structura, textura şi compoziţia mineralogică. Ele sunt caracterizate printr-o structură
cristalină accentuată şi printr-o şistuozitate foarte pronunţată, având minerale grupate
în straturi separate; de aceea, ele mai sunt numite şi şisturi cristaline.
Zăcămintele de roci metamorfice se prezintă sub formă de straturi, de cele mai
multe ori puternic cutate, având intercalaţii lenticulare de alte roci.
Cele mai răspândite roci metamorfice la noi în ţară sunt:
Gnaisul, rezultat din metamorfozarea granitului, se prezintă sub formă
grăunţoasă, cu textură şistoasă. Se găseşte în cantităţi destul de mari în Carpaţii
Meridionali, în Banat, precum şi în partea nordică a munţilor Apuseni. Se
întrebuinţează în special ca material pentru pietruirea drumurilor.
Marmura s-a format prin metamorfozarea calcarelor. Datorită coloritului şi
desenelor sale foarte plăcute, precum şi faptului că se taie şi se lustruieşte foarte bine,
marmura este întrebuinţată mult ca piatră decorativă. La drumuri este folosită sub
formă de pavele pentru marcarea unor traversări sau intersecţii. Marmura este destul
de răspândită la noi în ţară, în special în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Apuseni.
Marmura din cariera de la Ruşchiţa (Caransebeş) este renumită.
Cuarţitul, provenit din metamorfozarea gresiilor silicioase, are o textură
masivă, cu granulele foarte strâns unite între ele, fără intermediul unui ciment natural.
Este o rocă foarte dură cu rezistenţe mari la compresiune, la intemperii şi la acţiunile
agresive. Se prelucrează greu, de aceea nu se întrebuinţează decât ca piatră spartă. Se
găseşte în Carpaţii Meridionali şi în partea de nord a munţilor Apuseni.
5
menţionat că gelivitatea produce fenomene de expansiune care sunt urmate de fisuri
sau de exfoliere;
• să fie omogenă în ceea ce priveşte compoziţia mineralogică, să nu prezinte
urme de alterare chimică sau de dezagregare şi să nu conţină minerale care se
descompun sub acţiunea agenţilor agresivi (pirită, limonită, feldspaţi alteraţi, olivină
etc.);
• să absoarbă cât mai puţină apă şi să nu-şi modifice caracteristicile sub
acţiunea ei;
• să se cioplească bine şi să se despice de la început după feţe plane şi cât
mai netede;
• să aibă o uzură cât mai mică şi cât mai uniformă, iar sub acţiunea circulaţiei
să nu se lustruiască şi să nu devină alunecoasă;
• să nu fie casantă, să reziste bine la şocurile produse de circulaţie şi în
special să-şi păstreze intacte muchiile şi colţurile, fără să se rotunjească;
• să prezinte rezistenţe mari la compresiune pentru a se comporta în condiţii
bune sub acţiunea traficului şi intemperiilor (pentru elementele de piatră care vin în
contact direct cu circulaţia se cere o rezistenţă la compresiune de cel puţin 1500-1800
daN/cm2, iar pentru celelalte de 600-800 daN/cm2, după importanţa drumului).
Rocile care corespund cel mai bine acestor condiţii sunt rocile eruptive.
Pentru elementele care nu vin în contact direct cu circulaţia (borne, stâlpi de parapet,
lucrări de artă etc.) se mai pot folosi gresiile silicioase şi calcarele dure.
6
neregularităţi; serveşte la apărarea şi consolidarea malurilor şi taluzurilor supuse
inundaţiilor.
Piatra brută pentru fundaţii este formată din blocuri uşor cioplite cu ciocanul
pentru a căpăta forme apropiate de un trunchi de piramidă (înălţimea de 14-18 cm,
lăţimea 8-15 cm, iar lungimea cel puţin egală cu înălţimea; serveşte la executarea
fundaţiilor grele cunoscute sub numele de blocaj. Pentru această piatră se admite o
rezistenţă la compresiune mai mică, până la 600-800 kgf/cm2.
Piatra brută pentru pavaje este cioplită uşor cu ciocanul, aşa fel încât să aibă o
faţă mai netedă, de formă poligonală (înălţimea pietrelor este de 12-16 cm pentru
tipul mic şi 16-20 cm pentru tipul mare, iar baza trebuie să fie cel puţin 50% din
faţă); serveşte la pavarea străzilor periferice, fără lucrări edilitare, dar cu circulaţie
grea, precum şi la pavarea drumurilor laterale şi de acces, la protejarea
acostamentelor etc.
Piatra mozaic, cu dimensiunile cuprinse între 30 şi 50 cm, are o faţă văzută
poligonală, cioplită mai regulat, cu muchiile drepte şi feţele laterale cioplite din gros,
pe o adâncime de circa 5 cm, pentru ca pietrele să se poată aşeza bine unele peste
altele. Serveşte la executarea zidăriilor uscate sau cu mortar cunoscute sub numele de
„opus incertum”.
Piatra moloane are o faţă văzută dreptunghiulară (12-30/20-70 cm) prelucrată
regulat şi feţele laterale cioplite de asemenea regulat, pe o adâncime de 5-10 cm
pentru ca pietrele să se poată aşeza bine unele peste altele; serveşte la executarea de
ziduri de sprijin, pile şi culee de podeţe etc.
Dalele sau lespezile se prezintă sub forma unor plăci cu o grosime minimă de
5-8 cm, late de cel puţin 30-50 cm şi lungi de 60-100 cm. Servesc la pavarea aleilor
din parcuri, a refugiilor şi uneori a trotuarelor, având un aspect decorativ. Se
confecţionează din roci care au un clivaj pronunţat şi se desfac cu uşurinţă în plăci,
cum ar fi unele gresii silicioase.
Bordurile sunt blocuri prismatice de piatră cioplită sau de beton, utilizate la
încadrarea unor anumite tipuri de îmbrăcăminţi sau a trotuarelor.
Feţele văzute sunt plane, cu muchii drepte şi colţuri vii; se admit denivelări de
maximum 1 cm. Marginile feţelor văzute pot fi plituite. La capete, bordurile vor fi
astfel cioplite, încât aşezate una lângă alta în prelungire, să nu rămână între ele un
rost mai mare decât 1 cm. Celelalte feţe sunt cioplite din gros şi pot avea denivelări
până la 5 cm.
În general, bordurile şi chenarele se cioplesc din gros cu ciocanul şi se netezesc
pe feţele văzute.
Pavelele sunt blocuri de piatră prismatice, cioplite în forme şi cu dimensiuni
prescrise. Ele pot fi:
- pavele normale, care respectă cu stricteţe dimensiunile prescrise;
- pavele abnorme, la care se admit toleranţe mai mari la dimensiunile prescrise;
Pavelele normale sunt de două tipuri:
- tip dobrogean cu faţa dreptunghiulară;
- tip transilvănean cu faţa pătrată.
Pavelele trebuie să aibă faţa plană cu muchii regulate şi unghiuri drepte; se
admit denivelări de 0,8-1,0 cm. Baza trebuie să fie şi ea plană, paralelă cu faţa şi să
7
reprezinte cel puţin 2/3 din aria feţei. Feţele laterale trebuie să fie şi ele plane şi
simetrice faţă de planurile axiale verticale. Ele trebuie astfel prelucrate încât, la două
pavele aşezate una lângă alta, cu feţele în jos, pe o suprafaţă plană, rostul dintre
muchiile feţelor să nu fie mai mare de 1 cm.
Datorită faptului că pavelele abnorme au dimensiunile feţei cuprinse în limite
mai largi, ele se pot lucra în arce unde este nevoie de pietre mai mici la naştere şi de
pietre mai mari la cheie.
Pentru realizarea unei legături bune a pavajului la rigolă sunt necesare pavele
speciale, mai mari, numite butise, a căror lungime este o dată şi jumătate mai mare
decât a unei pavele normale.
La pavajul tip transilvănean, care se execută în şiruri la 450 faţă de axă, sunt
necesare butise de formă pentagonală.
Calupurile sunt pavele mai mici având forma aproape cubică, cu latura de 9
cm.
Pentru ca pavajul de calupuri să se poată lucra în arce, este necesar ca
dimensiunile calupurilor să fie diferite, şi anume: 2/3 din numărul calupurilor să aibă
dimensiunile 9 x 9 x 9 cm, iar 1/3 dimensiunile de 7 – 8/7 – 8/9 cm.
Modul de cioplire a calupurilor trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi
la pavele, cu singura deosebire că, pentru faţă, denivelările nu trebuie să depăşească
0,5-0,8 cm.
Calupurile sunt mai economice decât pavelele, deoarece, având înălţimea de 9
cm, dintr-un vagon cu 10.000 kg de calupuri se pot confecţiona circa 45-50 m2 de
pavaj, în timp ce din pavele, care au înălţimea de 13 cm, se confecţionează numai
circa 30-35 m2 pavaj.
Materialele pietroase, aşa cum sunt extrase din cariere, oricât de bine ar fi
mărunţite, nu pot fi întrebuinţate la nici un fel de lucrare, deoarece sunt
necorespunzătoare, atât în ce priveşte mărimea şi forma bucăţilor, cât şi proporţia în
care sunt amestecate bucăţile de diferite mărimi. De aceea, piatra extrasă din cariere
şi destinată să fie folosită sub formă granulară trebuie supusă unei prelucrări care să-i
asigure calitatea, prin spargerea blocurilor în bucăţi ale căror mărimi să fie admise
pentru diferite lucrări şi prin trierea bucăţilor după dimensiuni pentru a se forma
sorturi corespunzătoare scopurilor urmărite.
Prelucrarea constă din două operaţii distincte:
- concasarea sau mărunţirea pietrelor mari în bucăţi până la dimensiunea
maximă admisibilă;
- ciuruirea sau sortarea, adică separarea materialului brut concasat pe sorturi
(fracţiuni) cu dimensiunile cuprinse între anumite limite prescrise.
Uneori, la aceste operaţii se mai adaugă şi aceea de curăţare a agregatelor prin
spălare.
Operaţiile de concasare
Mărunţirea pietrelor se face succesiv, în mai multe trepte de concasare:
8
> Prima treaptă de concasare constă în reducerea blocurilor cu dimensiuni
obişnuite de 300-500 mm, extrase din carieră, la fragmente maxime de 100-120 mm;
această operaţie se numeşte concasare primară sau degrosisare şi se execută cu
concasoare cu fălci sau cu concasoare conice de mare capacitate. Din materialul
obţinut prin concasarea primară se poate separa piatra spartă mare, folosită la betoane
ciclopiene şi pentru unele fundaţii de drumuri.
> A doua treaptă de concasare, numită şi concasare secundară, reduce
dimensiunile maxime ale pietrelor până la 40-60 mm şi se efectuează cu concasoare
conice sau concasoare cu ciocane. Materialele sparte cu concasoarele cu ciocane sunt
de calitate superioară deoarece au o formă poliedrică lipsită de elemente lamelare şi
aciculare şi nu au zone de zdrobire, pietrele fiind lovite şi sparte de către ciocane, în
aer. De asemenea, concasoarele cu ciocane, în special cele cu două rotoare, au o
productivitate foarte ridicată şi sunt folosite pe scară largă în instalaţiile industriale.
Din materialul obţinut prin concasarea secundară se poate separa piatra pentru
executarea macadamurilor şi splitul pentru confecţionarea betoanelor obişnuite de
ciment. De asemenea, materialul brut care se obţine de la concasor, luat în totalitatea
lui, poate fi folosit, sub numele de tout-venant (tot ce cade), la alcătuirea unor straturi
rutiere.
> A treia treaptă produce materiale cu dimensiuni până la 25 mm (piatră spartă
măruntă) din care se colecţionează criblura, material folosit în asfaltaj, şi se
efectuează cu concasoare conice sau cu ciocane.
O mărunţire mai fină a materialelor se poate obţine în morile cu valţuri, care
produc nisip de concasaj cu dimensiuni maxime de 3 sau 5 mm.
Prin măcinarea materialelor pietroase în mori cu bile se obţine o pulbere fină
din care se poate selecţiona, prin ventilare, un material cu dimensiuni maxime de 80
microni numit filer, care se întrebuinţează la asfaltaj.
> Piatra brută, produs natural obţinut prin sfărâmarea rocilor, cu dimensiuni
mai mari de 80 mm.
> Piatra spartă mare, agregat natural obţinut prin concasarea simplă a rocilor
şi selecţionarea în sorturile: 40-63 şi 63-80.
> Piatră spartă (split) agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor
şi selecţionat în sorturile 8-16, 16-25 şi 25-40.
> Savură, agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor şi selecţionat
în sorturile 0-8 sau 0-16, folosit de regulă ca material de împănare la executarea
macadamului.
> Criblura, agregat natural alcătuit din granule de formă poliedrică, obţinut
prin concasarea, granularea şi selecţionarea în sorturile 4-8, 8-16 şi 16-25 pentru
mixturi bituminoase şi betoane şi în sorturile 4-6, 6-10 şi 10-14 pentru tratamente
bituminoase.
> Nisip de concasare, agregat natural sfărâmat artificial cu dimensiuni cuprinse
între (0…4) mm.
9
Definiţii:
Conform STAS 4032/1 şi STAS 5089,
Sortul elementar (dmin – dmax) reprezintă agregatele care la cernere rămân între două
site sau ciururi consecutive
Sortul (dmin – dmax) reprezintă agregatul obţinut în cadrul operaţiei de sortare,
conţinând unul sau mai multe sorturi elementare succesive.
Sortul se notează cu dimensiunea sitei sau ciurului pe care agregatul ramâne
integral (dmin) separată cu o liniuţă de cel al sitei sau ciurului prin care agregatul trece
integral (dmax). (De exemplu: sort 4-8; sort 8-16)
În cazul când dmin este mai mic de 1 mm, sortul se numeşte 0-dmax. (De
exemplu: sort 0-4; sort 0-16)
Clasa rocii
Caracteristica A B C D E Metode de
Condiţii de admisibilitate determinare
Porozitate aparentă la presiune 1 3 5 8 10 STAS 6200/13
normală, %, max.
Rezistenţa la compresiune în stare 160 140 120 100 80 STAS 6200/5
uscată, N/mm2, min.
Uzura cu maşina tip Los Angeles, 16 18 22 25 30 STAS 730
%, max.
Rezistenţa la sfărâmare prin 70 67 65 60 50 STAS 730
compresiune în stare uscată, %, min.
10
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ: 3 STAS 730
- coeficient de gelivitate ( µ 25 ), %, max;
25
- sensibilitate la îngheţ ( η cl 25 ), %, max.
Piatră brută
Piatra brută pentru încadrarea îmbrăcăminţilor, pereuri şi straturi de fundaţie
din blocaje trebuie să respecte următoarele condiţii:
Piatra brută pentru anrocamente trebuie să aibă masa unui bloc de minimum 50
kg.
Piatra brută pentru pavaje de drumuri, străzi şi anrocamente trebuie să respecte
următoarele condiţii:
Piatră cu dimensiunile 15
necorespunzătoare, %, max
11
Savură şi piatră spartă
Savura, piatra spartă(split) şi piatra spartă mare trebuie să aibă dimensiuni
cuprinse între (0…80) mm:
Conţinut de granule: 5 5 5 5
- rămân pe ciurul superior
(dmax), %, max.
- trec prin ciurul inferior - 10 10 10
(dmin), %, max.
Conţinut de impurităţi: 1 1 1 1
- corpuri străine, % max.
- fracţiuni sub 0,1 mm, %, max. - 3 nu este cazul
Uzură cu maşina tip Los Angeles, - 30 Corespunzător
%, max. clasei rocii
NOTA:
1- Cu acordul părţilor se pot livra şi amestecuri de sorturi
2- Piatră spartă sort 16-31 poate fi utilizată numai cu acordul părţilor interesate
25-40
Caracteristica
Conţinut de granule care: 5
- rămân pe ciurul superior (dmax), %, max.
- trec prin ciurul inferior (dmin), %, max. 10
12
Coeficient de formă, %, max. 25
Conţinut de impurităţi: nu se admit
- corpuri străine
- conţinut de fracţiuni sub 0,1 mm, %, max 0,30
Criblura
Criblura pentru mixturi bituminoase şi betoane de ciment:
15
După provenienţă:
După granulozitate:
> agregate naturale cu granulozitate continuă, care conţin toate sorturile
elementare;
> agregate naturale cu granulozitate discontinuă, la care lipsesc unul sau mai
multe sorturi elementare.
16
Bolovanii sunt agregate naturale cu forme rotunjite, cu dimensiuni între 63 mm
şi 350 mm. Se folosesc la executarea fundaţiilor rutiere, la ziduri de sprijin, la
executarea pavajelor sau la producerea pietrei sparte prin concasare.
Gradul de spargere reprezintă procentul de granule din cantitatea totală de
granule cu cel puţin 2 suprafeţe rezultate prin spargere şi se determină pe sorturile
dmin-dmax la care dmin este ≥ 8 mm.
Indicele de concasare reprezintă procentul de granule provenite din
concasarea fracţiunilor mai mari de dmax din materialul supus prelucrării şi
caracterizează sorturile 0- dmax.
Se interzice folosirea agregatelor naturale cu un conţinut de granule constituite
din roci alterate moi, friabile, poroase şi vacuolare mai mare de:
- 10% în cazul balastului şi balastului concasat;
- 5% în cazul pietrişului şi pietrişului concasat.
Nisipul se întrebuinţează:
- la executarea substraturilor rutiere (anticontaminant, anticapilar şi antigeliv)
şi ca strat drenant;
- la mărirea grosimii sistemelor rutiere (pentru reducerea presiunilor unitare,
repartizarea uniformă a presiunilor, amortizarea şocurilor etc.);
- ca fundaţie pentru anumite sisteme rutiere (pavaje);
- la executarea şi protejarea împietruirilor ordinare;
- la confecţionarea mortarelor şi betoanelor de ciment şi asfaltice.
Bolovanii de râu care sunt colectaţi tot din prunduri pot fi folosiţi la executarea
fundaţiilor de tip blocaj sau a unor pavaje de calitate inferioară (caldarâm), de
exemplu, pe drumurile de acces.
Bolovanii pot fi concasaţi, însă din spargerea lor rezultă o piatră spartă de
calitate mediocră, deoarece unele feţe sunt rotunjite; totuşi, prin cilindrare se
împănează mult mai bine decât pietrişul.
În ceea ce priveşte forma granulelor, şi la agregatele de râu se recomandă
următoarele valori, pentru rapoartele: b/a ≥ 0,66 şi c/a ≥ 0,33 (a fiind lungimea, b
lăţimea şi c grosimea unei granule).
Termen Definiţie
18
al circulaţiei autovehiculelor.
19
Criblură preanrobată Criblură anrobată în prealabil cu un liant bituminos.
Echivalent de nisip Indice prin care se pune în evidenţă proporţia de părţi fine
argiloase din agregatele naturale, prin determinarea raportului
dintre volumul granulelor sedimentate şi volumul care include
şi particulele în suspensie după un anumit interval de timp, la
spălarea energică a probei cu o soluţie floculantă.
Emulgator Substanţă tensioactivă care favorizează dispersia bitumului în
apă.
Emulsie bituminoasă Dispersie de bitum în apă, cu particule de ordinul micronilor,
în prezenţa unui emulgator.
Observaţie: In funcţie de natura emulgatorului şi de mediul
acid sau basic al fazei apoase emulsiile bituminoase pot fi
cationice, respective anionice.
Filer Pulbere minerală cu granulozitate sub 0,63 mm obţinută prin
măcinarea fină a rocilor calcaroase sau prin stingerea în
pulbere a varului, urmată de separarea corespunzătoare.
Gudron rutier Liant organic obţinut prin fluxarea smoalei de la distilarea
huilei.
Gudronaj Tratament de suprafaţă, care constă în stropirea
îmbrăcăminţilor rutiere cu gudron, urmată de acoperirea lor cu
criblură şi cilindrare.
Îmbătrânirea lianţilor din Evoluţia ireversibilă a compoziţiei lianţilor din hidrocarburi
hidrocarburi până la pierderea capacităţii de aglomerare datorită acţiunii
nocive a factorilor naturali şi de trafic din exploatare.
Îmbrăcăminte bituminoasă Imbrăcăminte rutieră realizată de regulă din anrobat bituminos
uşoară sau macadam bituminous şi un strat de închidere, fiind folosită
pentru îmbunătăţirea drumurilor împietruite.
Împietruire Consolidarea părţii carosabile a drumurilor din pământ, după o
Sinonim: Pietruire pregătire prealabilă, cu balast, pietriş, piatră spartă sau
macadam ce se fixează prin circulaţie, respectiv prin cilindrare.
Liant bituminos Denumire generală dată lianţilor pe bază de bitum (bitum
natural sau de petrol, emulsie bituminoasă, bitum tăiat, subif).
Liant hidraulic Pulbere minerală care în amestec cu apa reacţionează dând
produse care se întăresc în timp.
Liant din hidrocarburi Produs organic având capacitatea de aglomerare a agregatelor
naturale. Include lianţi bituminoşi, gudron rutier şi amestecuri
de bitum şi gudron.
Liant puzzolanic Material care în amestec cu un activant în prezenţa apei capătă
proprietăţi hidraulice. Include cenuşa de termocentrală, tuful
volcanic, zgura granulată etc.
Maltene Constituenţi uleioşi ai bitumurilor formaţi dintr-un amestec de
răşini asfaltice cu compuşi uleioşi, constituind lichidul
intermicelar din compoziţia bitumurilor. Dau bitumului
calitatea de a fi plastic şi ductil.
Mastic bituminos Amestec realizat de regulă din filer şi liant bituminos în
anumite proporţii.
Mixtură asfaltică Amestec de agregate naturale sau artificiale şi filer în anumite
Sinonim: Asfalt proporţii, aglomerat cu un liant bituminos printr-o tehnologie
adecvată.
Pietriş Agregat natural de balastieră cu granulaţia 7,1…71,0 mm,
20
selecţionat în sorturi şi calităţi conform STAS 662-89.
Preanrobare Anrobare prealabilă a agregatelor naturale utilizate la
executarea sau întreţinerea unor straturi rutiere.
Puzzolană Produs natural de origine vulcanică, bogat în silice amorfă şi
alumină care în prezenţa apei şi a varului capătă proprietăţi
liante.
Prin extindere, produs natural sau artificial având proprietăţi
puzzolanice.
Savură Sortul 0…8 sau 0…15 obţinut în procesul de concasare simplă
a rocilor dure şi de duritate medie folosit de regulă ca material
de agregaţie la executarea macadamului.
Split Agregat natural rezultat din concasarea simplă a rocilor şi
sortat în sorturile: 8-16; 16-25; 25-40.
Strat de bază Parte din sistemul rutier situată între îmbrăcăminte şi fundaţie,
având rolul de a prelua încărcările din trafic, în special
acţiunile tangenţiale şi de întindere, repartizând fundaţiei
eforturi verticale în limita capacităţii de rezistenţă a acesteia.
Strat de formă Strat superior al terasamentelor, amenajat pentru uniformizarea
şi sporirea capacităţii portante la nivelul patului drumului.
Strat de fundaţie Strat component al fundaţiei drumului.
Şlam bituminos Mortar asfaltic fin, executat la rece cu emulsie, utilizat pentru
etanşarea îmbrăcăminţilor rutiere.
21