UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ANUL III

PLAN DE GRUP

STUDENTE:

Noiembrie 2009

1
DATA: 09.11.2009

TITLUL: METODE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ :GRUPUL

TEMA: DEPENDENŢA DE MUNCĂ

SCOP: INFORMAREA MEMBRILOR GRUPULUI DESPRE WORKAHOLISM

TIP GRUP: INFORMAL ŞI FOCUS GRUP

Întâlnirea cu membrii grupului s-a produs în cadrul seminarului de Metode de asistenţă

socială: grupul , aceasta fiind programată cu o săptămână înainte în cadrul aceluiaşi seminar.

Seminarului debuteaza prin împărţirea de bileţele cu numere de către co-leader, care

reprezintă o întrebare la care membrii grupului trebuie să răspundă. După fiecare întrebare
leaderul va da un feedback. După aceste întrebari, co-leaderul va continua prin a prezenta
ceea ce înseamna workaholismul, iar spre final se va aplica un chestionar pentru ca fiecare
membru să-şi descopere gradul de dependenţă de muncă, apoi se va finaliza prin împărtăşirea
de impresii personale asupra temei prezentate.

2
 ÎNTREBARE RĂSPUNS
32.Consideri că această dependenţă poate L: „da pentru că nu ai timp să stai cu familia
duce la destrămarea unei familii? dacă esti preocupat cu munca.”

34 . Cei care îşi iubesc serviciul riscă să R: “Da şi nu. Dacă îşi iubesc serviciul foarte
devină dependenţi de muncă? mult şi stau ore suplimentare pot deveni, iar alţii
stau mai mult la lucru doar pentru a caştiga nişte
bani.”

21 .Consideraţi că educaţia are un rol in N: ”Bănuiesc că da. De exemplu dacă eşti un

această dependenţă? bun avocat poţi deveni dependent.”

18 .Care credeţi că sunt satisfacţiile unui R: “Probabil are satisfacţia că a termina un lucru
dependent de muncă? şi se poate apuca de un lt lucru mai greu sau
poate că lucrează numai aşa că nu are ce face şi
lucrează ca un robot.”

33 . Un workaholic crezi că va crede când D: “Nu. Din moment ce uită că are o familie
cei din jur îi spun că suferă de această acasă nu cred că ţine cont de cineva care îi spune
depedenţă? că e dependent.”

14 .Credeţi că există un leac la această A: “Cred că trebuie sa recunoscă că are o

dependenţă? problemă şi că trebuie să se implice şi în alte
activităţi.”

6 .Cum credeţi ca îşi desfasoară F: “Nu refuză nici o sarcină ci face ce i se dă.”
activitatea zilnică? Refuză anumite
sarcini sau pe unele le rezolvă cu mai
multă plăcere ? Ce părere aveţi ?

31 . Crezi că un workaholic va recunoaşte I:“Majoritatea nu, ci se motivează pentru că e

3
că este dependent ? ceea ce le place să facă….este o pasiune.”

16 .Consideraţi că exista o caracteristică A: “Un dependent de muncă e caracterizat printr-

importanta a dependentului de muncă? un comportament obsesiv – e latura importantă şi
îl scoate în evidenţă şi toate înclinaţiile se duc
spre muncă….e obsedat.”

25 .Consideraţi că evenimentele F: “Uită…se uită. Singurul ţel este munca şi iar

importante din viaţa lor au o valoare sau munca şi nu mai percep altceva.”
uită de acestea?

29 . Ce ar spune un specialist unui A:“Nu cred că conteză ce spune un specialist, ci

dependent de munca? trebuie să-şi cunoască singur limitele.”

24 .Cei dependenţi de munca ajută M:“Depinde… dacă eşti workaholic nu neaparat

companiile? Dacă da, in ce sens? îţi ajuţi compania sau o faci pentru un coleg
pentru a fi mai aproape de el, astfel încăt
muncesti mai mult.”

22 . Ce părere aveţi despre dezvoltările N:“Depinde la ce fel de aparate …poti deveni

tehnologice? Au contribuit intr-o oarecare dependent de calculator (râde)”
măsură la această depedenţă?

20 . Poate un lucrător sa ajungă fără O:“Dacă are prea multe sarcini sau când are mai
voinţa sa, un dependent de muncă ? multe joburi.”

19 .Credeţi că unii workaholici ştiu când C:“Uni cred ca nu ştiu când să se oprească şi
să se oprească sau nu? Argumentaţi când da pentru că ei tind să ajungă cât mai sus.
răspunsul. Ei se resemnează în muncă pentru a scapa de
stresul de acasă.”

17 .Câte ore credeţi că poate munci o O:“Atata timp cât nu i afectează starea psihică

4
persoană pe zi? sau fizică sau orice altă parte a vieţii.”

8 .Care credeţi că este tactica lor de A:“Depinde unde lucrezi in echipă sau singuri
lucru? În echipă sau singure? ….cred că în echipă.”

15 .Cum credeţi că este privită această R:“La fel de gravă ca dependenţa de alcool
adicţie? Ca fiind respectabilă in pentru ca îţi afectează familia , sănătatea.”
comparaţie cu depedenţa de alcool, de
exemplu?

10 .Credeţi că există anumite consecinţe P:“Mă gândesc automat că eşti stresat şi poate
in planul sănătăţii? duce la boli psihice şi fizice.”

28 . De ce munca? Care sunt motivele L:“Îi place meseria pe care o face si pentru
pentru care o persoana ajunge sa lucreze bani.”
aproape non-stop?

4 . Cum recunoşti o persoană dependenta “Cred că stă peste program si nu are timp de
de muncă ? familie.”

7 .Pe ce credeţi că pun mai mult “Şi pe una şi pe alta…depinde de persoană..unii

accentul? Pe logică sau pe sentimente? pentru bani alţii pentru ca aşa vor.”

27 .Care credeţi că este distracţia “Proiecte, sarcini, cât mai mult de muncă.”
preferată a unui dependent de muncă?

Majorităţii membrilor le a luat ceva timp să răspuna la întrebarile puse , deoarece nu prea
ştiau prea multe informaţii despre această temă, aşa încât Alina a încercat să-i lămurească pe
fiecare în parte la fiecare întrebare.

Întrebari şi răspunsuri ale moderatorilor

5
1.Dependenţa de muncă cu ce fel de dependenţă poata fi asociată ?

R .: Dependenţa e asociată mai degrabă cu drogurile şi alcoolul, nicidecum cu munca - cum ar

putea aceasta să te îmbolnavească?! Pentru noi, dependenţa de muncă pare un moft
occidental, adoptat de prin filme cu personaje "workaholice", adică dependenţe de muncă.

2.Consideraţi că dependenţa de muncă este acceptată de societate ? Dacă da , de ce

credeţi asta?

R.: Dependenţa de muncă este, probabil, singura acceptată de societate, fiindcă nu e atât de
evidentă şi ne vine greu să credem că ar putea să dăuneze cuiva.

3.Credeţi că poate fi confundată o persoană care munceşte mult cu una dependentă de

muncă ? Argumentaţi răspunsul.

R.: Nu trebuie confundată o persoană care munceşte mult cu una dependentă de muncă.
Persoanele care sunt pasionate de ceea ce fac şi muncesc din greu pentru a-şi atinge scopurile
nu sunt neapărat dependente de muncă. La fel, nu poate fi numită dependentă o persoană care
stă ocazional peste program.

4. Cum recunoşti o persoană dependentă de muncă ?

R.: Se gândeşte la muncă tot timpul şi îi e greu să separe serviciul de timpul liber. Chiar şi
acest timp liber îl planifică în cele mai mici detalii, astfel încât să rămână puţin pentru
relaxare şi recreere. Deseori, îşi ia de lucru în week-end şi în vacanţe.

5. Crezi ca un dependent de muncă poate trăi fără această plăcere ?

R.: Ii este imposibil să trăiască fără plăcerea oferită de muncă. Când termină un proiect sau în
familie intervine ceva care necesită absenţa de la serviciu, persoana dependentă se simte
deprimată sau poate avea chiar stări de panică.

6.Cum credeţi că îşi desfăşoară activitatea zilnică? Refuză anumite sarcini sau pe unele
le rezolvă cu mai multă plăcere ? Ce părere aveţi ?

R.: Işi asumă sarcini tot mai multe şi mai grele, pentru că niciodată nu se multumeşte cu ceea
ce a obţinut. Tipice pentru ea sunt viteza, intensitatea şi zelul depuse.Deseori este incapabilă
să refuze noi sarcini şi se poate simţi vinovată pentru ceea ce nu s-a făcut sau nu s-a realizat la

6
un nivel optim. Se implică mai degrabă în activităţi precise, cum ar fi organizarea şi
administrarea, decât în relaţiile interumane, în care limitele şi scopurile sunt mai puţin precise.

7.Pe ce credeţi că pun mai mult accentul? Pe logică sau pe sentimente?

R.: Pune accentul mai mult pe logică şi intelect, în defavoarea sentimentelor. Se concentrează
pe performanţă chiar şi în ceea ce ţine de familie, fixând standarde înalte şi netolerând
slăbiciunile. Nu în ultimul rând, refuză ideea de oboseală sau extenuare.

8.Care credeţi că este tactica lor de lucru? În echipă sau singure?

R.: Persoanele dependente de muncă sunt, în general, agresive şi orientate spre acţiune,
preferând să lucreze singure, nu în echipă.

9. Credeţi că există anumite motive pentru care se ajunge la această dependentă?

R.: Un nivel scăzut al respectului de sine, urmare a eşecului în alte domenii ale vieţii.
Dependenţii privesc profesia ca pe singurul mod de împlinire. Evitarea unor probleme de
viaţă cu care se confruntă în plan personal. Astfel, plăcerea de a "devora" biroul plin de hârtii
poate fi o cale de comutare a atenţiei de la alte probleme. De cele mai multe ori, dependenţii
de muncă au dificultăţi de comunicare sau au probleme in viaţa intimă.Lipsa de putere şi
control. Dependenţii de muncă nu se mulţumesc doar cu promovări şi recompense materiale,
ci au o nevoie vitală de a deţine puterea şi controlul asupra celorlalţi.

10.Credeţi că există anumite consecinţe in planul sănătăţii?

Ca şi în cazul alcoolismului sau al drogurilor, dependentul de muncă îşi va nega dependenţa,

mai ales în primele stadii. Au fost identificate trei stadii ale acestei dependenţe.
1. Stadiul iniţial - dependentul este mereu ocupat. Se gândeşte la muncă tot timpul şi refuză
să-şi ia zile libere.
2. Stadiul de mijloc - începe să renunţe la relaţiile personale, până când viaţa sa socială e
aproape inexistentă. Se simte epuizat fizic şi are tulburări de somn. Pot apărea scurte pierderi
de memorie şi perioade de comatoza (priviri in gol).
3. Stadiul final - dureri de cap, de spate, creşterea tensiunii, ulcer şi deprimare, iar in cazuri
grave, accidente vasculare cerebrale sau infarcturi.

7
11. Ce măsuri credeţi că ar trebui să ia angajatorii pentru a-şi proteja angajaţii de astfel
de probleme?

R.: Mulţi angajatori consideră dependenţii de muncă ca fiind persoane foarte performante şi
dedicate firmei şi îi recompensează cu premii, bonusuri şi promovări. Exprimările de genul:
„Cei care îşi privesc ceasul nu au ce cauta în firma noastră” sunt deja cunoscute. În realitate,
workaholicii pot fi adesea neproductivi: verifică şi reverifică documentele, nu deleagă nici
cele mai simple sarcini, sunt frecvent incapabili să lucreze în echipă.

12.De ce credeţi că a apărut aceasta formă de dependenţă?

R.: Dependenţa de serviciu este un fenomen relativ nou - este o formă de sclavagie auto-
impusă, în care persoana se oferă voluntară pentru a deveni subiect al propriilor experimentări
pe "câmpiile" muncii. Una dintre explicaţiile plauzibile ar fi discursul dominant despre
performanţa pe care îl auzim din multiple direcţii - din familie, de la televizor, din ziare.

13.Consideraţi că există o legătură între performanţa profesională şi sentimentul de

fericire ?

R.: Ni se sugerează, în permanenţă că performanţa înseamnă valoare, iar valoarea înseamnă

fericire. In această ecuaţie există, evident, o ierarhie a performaneţelor, iar în top este
performanţa profesională. Dacă este să simplificăm discursul, am putea să ajungem la
următoarea ecuaţie: performanţa profesională o să ne aducă fericirea.

14.Credeţi că există un leac la această dependenţă?

R.:Nu există un leac unic la această “beţie”: mai puţină muncă (şi asta o ştim cu toţii)
înseamnă mai puţină siguranţă. Un leac sigur ar fi să ne întorcem la visele din tinereţe. Ce îţi
doreai atunci când "a munci" încă nu era acelaşi lucru cu "a trăi"? Iţi doreai o familie, mulţi
copii şi mese de duminică gălăgioase? Ar fi un bun moment să nu mai renunţăm la ele. Iţi
doreai o siguranţ[ financiară care să-ţi permită să vezi piramidele? Nu renunţa la concediu
numai pentru că este foarte important să dai bine în ochii şefului tău.

8
15.Cum credeţi că este privită această adicţie? Ca fiind respectabilă în comparaţie cu
depedenţa de alcool, de exemplu?

R.: Chiar dacă termenul de workaholic defineşte o persoană care este dependentă, care nu se
poate abţine, care nu deţine controlul şi echilibrul vieţii sale, totuşi este adesea folosit ca un
compliment, ca un cuvânt de admiraţie faţă de dedicarea persoanei faţă de profesie. Astfel,
chiar dacă nu se deosebeşte de alte adicţii - din punctul de vedere al simptomelor şi efectelor
negative, precum cea de tutun, cafea, alcool, este considerată o adicţie respectabilă.

16.Consideraţi că există o caracteristică importantă a depedentului de muncă?

O caracteristică importantă este aceea că workaholicului îi este foarte greu să se relaxeze. De

fapt nici nu ştie cum să o facă. Ajunge să creadă că relaxare înseamnă munca lipsită de
probleme, eşecuri, stres. Dar nu reuşesc să gândească măcar cum ar fi o zi fără muncă.
Adesea, dacă nu întotdeauna, cei dependenţi de muncă simt nevoia să mai facă câteva lucruri,
să-şi mai asume câteva sarcini înainte de a se simţi împăcaţi cu ce au făcut, înainte de se
relaxa. După ce termină ce au mai adăugat pe lista realizează că mai au încă ceva de
completat de făcut şi tot aşa. Această dorinţă necontrolată de a face mereu mai mult,
transformă muncă într-un comportament compulsiv. Adică un comportament care se repetă la
infinit. Iar cel în cauză simte că nu poate controla acest pattern, acest mod de viaţă.
Workaholism-ul se caracterizează prin “nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare”; este o
relaţie patologică între om şi munca lui, care provoacă modificări ale dispoziţiei interne, prin
stări compulsive, pierderea controlului, sănătatea precară şi scăderea interesului pentru viaţa
socială.

17.Câte ore credeţi că poate munci o persoană pe zi?

R.: Datele statistice au condus la ideea că o persoană nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi,
timp de şase sau şapte zile pe săptămână, fără a suferi de tulburări fizice şi psihice. Numărul
de ore petrecute la muncă diferă de la ţară la ţară, iar dezvoltarea tehnologică permite
flexibilizarea muncii, astfel că timpul petrecut la muncă ar trebui să devină tot mai scurt. Cu
toate acestea, la ora actuală există multe organizaţii în care workaholism-ul este la el acasă.

9
18.Care credeţi că sunt satisfacţiile unui dependent de muncă?

R.: Unii dintre aceştia sunt convinşi că nu ar fi ajuns la performanţe, dacă la timpul potrivit nu
se dedicau în totalitate muncii lor. Alţii primesc satisfacţie de la procesul în sine, când înţeleg,
că rezultatul obţinut fusese cândva aproape o utopie. Implicându-se până peste cap în
activitatea ce o desfăşoară, workaholicii încetează să mai observe ce se petrece în jurul lor, ei
nu se mai bucură de duminicile petrecute împreună cu familia, de plimbarea în parcul de
distracţii cu copilul, de cina romantică cu persoana iubită etc.

19.Credeţi că unii workaholici ştiu când să se oprească sau nu? Argumentaţi răspunsul.

R.: Unii ştiu când să se oprească, însa pentru alţii trebuie create centre de reabilitare.
Workaholicul trăieşte în regim „automat”, încercând să menţină stacheta, cândva ridicată
foarte sus. Workaholism-ul uneori se aseamană cu perfectionismul, când omul se străduieşte
să fie tot timpul la apogeul performanţelor nepermiţăndu-şi nici un eşec. Dacă omul care
munceşte până la epuizare, nu mai are nici o satisfacţie de la viaţă, atunci e foarte grav şi un
prim pas spre revenirea la normal ar fi să-şi permită să greşească măcar o singură dată.

Dar există situaţii când workaholism-ul este o măsură forţată. Când într-o companie lipseşte
noţiunea de time-management, iar munca în week-end devine o normalitate, nu mai este vina
angajatului, ci a conducătorului în muncă şi astfel de firme sunt multe, printre care firme mari,
cunoscute pe piaţa internă. Uneori în aceste firme workaholism-ul colaboratorilor este
remunerat, de exemplu bilete la mare sau la munte.

20. Poate un lucrător sa ajungă, fără voinţa sa, un dependent de muncă ?

R.: Există situaţii când lucrătorul se transformă în workaholic fără să vrea. Dacă angajatul
primeşte o sarcină la sfârşitul programului de muncă, raţional ar fi s-o lase pentru a doua zi.
Deoarece clienţii şi partenerii au plecat demult din sediu, nu are rost să muncim peste
program. In acest caz merită să se explice conducerii, că urgenţa rezolvării sarcinii nu ajută la
nimic, ci poate inrăutăţi execuţia calitativă a muncii.

10
21.Consideraţi că educaţia are un rol in această dependenţă?

R.: Workaholism-ul este mai prezent in rândul angajaţiilor cu studii superioare decât in rândul
muncitorilor cu un nivel educaţional mai scăzut. Acest lucru este explicat printr-o mai mare
responsabilitate şi un nivel al stresului mai ridicat, pe care le implică un nivel superior în
ierarhia organizaţiei.

22. Ce părere aveţi despre dezvoltările tehnologice? Au contribuit intr-o oarecare

măsură la această depedenţă?

R.: Dezvoltările tehnologice au determinat o cultură a vitezei, în care angajatul trebuie să

îndeplinească mai multe activităţi în acelaşi timp şi este supraîncărcat cu sarcini, pe care
trebuie să le îndelinească în cel mai scurt timp. Numărul orelor de muncă creşte datorită
termenelor limită foarte exigente. In acelaşi timp, limita între timpul afectat muncii şi cel
afectat activităţilor de loisir sau familiei se diminuează, spaţiul casnic fiind invadat de
sarcinile de serviciu.

23.Cunoaşteţi ceva semne de avertizare ale unui depedent de muncă?

R.: Casa îţi devine un alt loc de muncă ; îţi iei echipamentul de birou (laptop, agende, dosare)
oriunde te-ai duce, chiar şi în concediu; dormitul şi distracţiile ţi se par o pierdere de timp;
Eşti competitiv, perseverent şi superimplicat în munca ta; munca te face mai fericit decât orice
altceva; crezi că dacă ai avea sansa de a face ceva din nou, o s-o faci şi mai bine; te trezeşti
"rezolvând probleme" sau situaţii de la muncă în plan mental, chiar în timpul tău liber sau în
pauze de masă; prietenii ori nu te mai sună, ori nu mai ştii cum să scapi de ei şi să le închizi
telefonul atunci când o fac; eşti obosit, izolat social şi prezinţi chiar anumite simptome fizice
asociate stresului cum ar fi: dureri de cap, insomnie, tahicardie, tensiune musculară sau ulcer.

Daca te regăseşti în majoritatea acestor caracteristici, probabil eşti un workaholic.

24.Cei dependenţi de munca ajută companiile? Dacă da, în ce sens?

R.: Orice companie are ca scop principal cresterea productivităţii, iar oamenii dependenţi de
muncă ajută foarte mult în acest sens. De asemenea, astfel reuşesc să câştige foarte bine, iar în
cele mai multe cazuri obţinând aprecierea şi respectul superiorilor.

11
25.Consideraţi că evenimentele importante din viaţa lor au o valoare sau uită de
acestea?

R.: De asemenea, nu le plac sărbătorile religiose de peste an sşi nici datele importante din
viaţa lor sau a prietenilor, de care de altfel mereu uită. Ca în orice dependenţă, cel în cauza nu
consideră că este ceva în neregulă cu el, ba mai mult, îi consideră pe cei care nu stau peste
program şi care nu se implica atât că ar fi neserioşi.

26.Care credeţi că este primul pas în tratare, ca şi în oricare dependenţă?

R.: Primul pas în tratare, ca în orice dependenţă, este recunoaşterea.
Se va reduce treptat volumul de muncă, renunţând la statul peste program şi la munca din
weekend. Timpul liber va fi petrecut cu familia ori prietenii, sau având un hobby. Indiferent
de modalitatea de a petrece timpul liber, scopul este de relaxare, destindere şi încarcare a
bateriilor. Dacă dependentul se află într-o stare gravă şi nu poate renunţa cel mai indicat este
să apeleze la un psiholog. Dar este bine de ştiut ca reuşită depinde foarte mult şi de voinţă.

27.Care credeţi că este distracţia preferată a unui dependent de muncă?

R.: Una dintre distracţiile preferate ale dependentului de muncă este dimineaţa zilei de luni,
când Slava Cerului, poate reveni acolo unde îi place cel mai mult, adică la birou.

28. De ce muncă? Care sunt motivele pentru care o persoană ajunge să lucreze aproape
non-stop?
R.: Cei mai mulţi acuză singurătatea şi lipsa prietenilor (pierduţi tot din cauza programului
prelungit), unii suferă mari tragedii sentimentale şi lucrează pentru a uita pe cea care le-a
pricinuit suferinţa, în timp ce alţii cred că vor câştiga mai mulţi bani, cu care îşi vor rezolva
toate problemele şi care le va asigura o viaţă liniştită şi lipsită de griji. S-a demonstrat, însă, că
persoanele care stau peste program la serviciu, nu câştigă neapărat mult mai mulţi bani decât
dacă ar lucra opt ore pe zi şi nici nu reprezintă acesta un mod de îmbogăţire.

29. Ce ar spune un specialist unui dependent de muncă?

R.: Să-şi stabilească unele limite şi să le respecte. Să facă ceea ce trebuie, dar care să îi şi
placă, în egală măsură. Să respecte promisiunile făcute celor apropiaţi şi prietenilor. Să plece

12
în vacanţă şi să se relaxeze, fiind poate, cele mai importante dintre sfaturile ce ar trebui
urmate de un împătimit al muncii. Să scăda numărul orelor de lucru pe zi, treptat: mai întâi să
coboare stafeta la 10 ore, iar apoi încet, încet să reuşească performanţa de a pleca acasă chiar
după opt ore. Week-end-urile trebuie să fie in mod obligatoriu libere, ieşirile cu prietenii de
asemenea, iar plimbările şi dezvoltarea unor hobby-uri, vitale.

30.Care credeţi că este deviza unui dependent de muncă ? Munceşte ca să trăiască sau
trăieşte ca să muncească?

R. Munca îl iînnobilează pe om, spune o vorba veche. Iar dacă ai norocul ca meseria pe care o
faci să fie şi cea pe care ţi-ai dorit-o, atunci totul e perfect. Si totuşi, există din ce în ce mai
multe cazuri în care munca creează dependenţă şi are efecte negative asupra vieţii şi sănătaţii
celui care o practică. Nu mă refer aici neapărat la meseriile care implică un efort fizic crescut,
ci la orice gen de meserie.

Americanii cred că se întâlnesc cel mai des cu această situaţie. Am vazut numeroase filme
care au ca tema principală dependenţa de muncă. Ca şi în viaţa reală, aceasta apare fie din
pasiune, fie din ambiţie, fie din nevoia de a te refugia. Indiferent de cauză, simptomele sunt
aceleaşi: nu mai există viaţă personală, familie, timp liber, iar stresul este ingredientul
principal.

31. Crezi că un workaholic va recunoaşte că este dependent ?

R.: Un workaholic va spune intotdeauna că el doar îşi construieşte o carieră sau ca munceşte
atât de mult pentru că e singurul care poate să facă acel lucru aşa cum trebuie.
In dependenţa de muncă nu contează că ai o funcţie de conducere sau că eşti subaltern. Diferă
doar motivaţia. Un şef va munci exagerat, deoarece este convins că fără el totul se va duce de
râpă. Un subaltern, în schimb, va fi motivat de ideea de a ajunge cât mai sus.

32.Consideri că această dependenţă poate duce la destrămarea unei familii?

R.: Se pot destrăma familii, pot fi afectaţi copiii, dependentul se transformă într-un singuratic,
întreaga sa sănătate mentală, fizică, spirituală şi emoţională îi va fi afectată.

13
33. Un workaholic crezi că va crede când cei din jur îi spun că suferă de această
depedenţă?

R. Un workaholic va spune întotdeauna că cei din jur greşesc, că el doar este un om muncitor
care se gândeşte la ziua de mâine. Diferenţa dintre un workaholic şi un om muncitor este că
acesta din urmă lucrează într-adevar cu plăcere, dar vede munca doar ca pe una din
componentele vieţii. Pe când dependentul nu va vedea nici o altă bucurie în viaţa mai
importantă ca munca.

34. Cei care îşi iubesc serviciul riscă să devină dependenţi de muncă?

R.: Echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este din ce în ce mai greu de obţinut
sau de păstrat. Cei pasionaţi de munca pe care o fac riscă să uite unde se află graniţa dintre
timpul alocat serviciului şi cel destinat relaxării sau petrecerii timpului cu familia. Dependenţa
de muncă poate fi tratată, atâta timp cât este conştientizată.

14
 Workaholismul este un termen vag şi greu de definit, intrat de puţină vreme în
vocabularul omului modern. Cu greu poate fi considerat un concept ştiinţific, în condiţiile în
care nu dispune de o literatură de specialitate şi de un număr de teoreticieni care să-l
definească. Puţinele studii asupra fenomenului sunt bazate mai puţin pe cercetare şi mai mult
pe experienţa practică. Dependenţi de muncă au existat dintotdeauna, doar că nu au căpătat
această denumire până la finele secolului al XX-lea. Simona Simion-Popescu, HR&Lean Six
Sigma Manager la Xerox Romania, ni-l aminteşte în acest sens pe Plinius cel Bătrân,
gânditorul Romei antice care „îşi începea ziua de muncă la miezul nopţii, iar în timpul
meselor cerea să i se citească ceva, astfel încât să nu piardă timpul”. În epoca modernă însă -
care înseamnă şomaj de masă, mijloace de comunicare la tot pasul, dorinţa de succes pe plan
profesional - numărul celor care muncesc până la epuizare a crescut simţitor. Ceea ce altădată
era specific oamenilor de ştiinţăşi artiştilor care îsi dedicau viaţa bunăstării şi îmbogăţirii
spirituale a umanităţii, a început să se manifeste şi în cazul oamenilor obişnuiţi, care muncesc
pentru ţeluri mai puţin nobile.

(http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Da,_sunt_workaholic!
_Traiesc_ca_sa_muncesc.)

Nu există o definiţie general acceptată a dependenţei de muncă. Psihologii o consideră o

boală şi o includ în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive, pentru că implică
activitate neîntrerupta şi comportament „ritualistic”, sau în categoria tulburărilor de
dependenţă. Alţi cercetători nu văd lucrurile atât de „în negru”. Diane Fossey, în lucrarea
Working ourselves to death din 1993, numea dependenţa de muncă „cea mai curată dintre
toate dependenţele”. Într-adevăr, chiar dacă suna a oximoron, dependenţa de muncă este una
pozitivă, singura acceptată de societate - spre deosebire de alcoolism sau dependenţa de
droguri. Munca şi eficienţa sunt virtuţi ale lumii moderne, iar persoanele care muncesc mult
câştigă respectul colegilor si aprecierea şefilor, aşa cum remarca HR Managerul de la Xerox
România: „Dependenţa de muncă «dă bine» în comparaţie cu dependenţa de alcool sau de
droguri. Când eşti categorisit ca workaholic, poate fi chiar “compliment!”

Pentru a întelege mai bine ce este un dependent de muncă, trebuie să-l comparăm cu un
angajat conştiincios, aşa-numitul hard worker. „Acesta lucrează dorindu-şi timp liber pentru a
se odihni, pe când workaholicul se teme de timpul liber şi face totul pentru a evita să aibă zile
libere sau concediu”, explică Lena Rusti. Simona Simion-Popescu(2006) adaugă: „Să fii
dependent de muncă nu înseamnă să munceşti din greu şi cu tragere de inimă. Nu e nimic

15
anormal în a-ţi plăcea ceea ce faci şi a lucra cu pasiune. E rău doar când ajungi să nu mai faci
nimic în afară de muncă, când din cauza asta îţi distrugi sănătatea şi te izolezi social”. Pentru
Anca Crahmaliuc, Marketing Manager la SIVECO România, există o distincţie clară între
dependentul de muncă şi angajatul pasionat de munca: „Fără doar şi poate, a lucra mult
reflectă dorinţa omului modern de a se realiza şi de a atinge performanţe extraordinare. Dacă
ceea ce faci te pasionează, munca este motiv de bucurie, nu de lamentare”.

Cauzele dependenţei de muncă ar putea fi multiple. Pe de-o parte poate fi vorba despre o
stimă de sine scăzută, de nevoia permanentă de a face cât mai mult şi cât mai bine pentru a-şi
demonstra că este o persoană de valoare. O altă cauză ar fi teama de eşec, teama că oricând
cineva mai bun îi poate lua locul aşa că trebuie să fie mereu în top. De altfel, dependenţa de
muncă poate fi o modalitate prin care fugim de noi înşine sau de viaţa personală care nu ne
oferă nici un fel de satisfacţie. Cu atât mai mult cu cât este mai uşor să-ţi gestionezi munca
decât viaţa privată. La origine, dependenţii de muncă pot fi copii care au fost excesiv răsfăţati
şi se trezesc într-o lume ostilă la care nu ştiu să se raporteze.

Astfel aleg să se refugieze în muncă. Sau sunt foşti copii crescuţi fără iubire şi drept
urmare nu cunosc şi partea emoţională a vieţii. Persoanele dependente de muncă pun accent
pe logică şi intelect mai degrabă decât pe sentimente. Le lipseste entuziasmul, fiind detaşaţi
de partea sentimentală din ei.( GLEN O. Gabbard, Tratat de psihiatrie psihodinamica,
Editura Trei, 2007.)

In timp dependenţa de muncă duce la absenţa vieţii sociale şi la pierderea prietenilor;

dificultăţi de comunicare; stări depresive; tulburări intestinale; tulburări de somn; probleme
cardiace; atacuri de panică; accidente vasculare cerebrale; pierdere excesivă în greutate etc.
Primul pas în tratare, ca în orice dependenţa, este recunoaşterea. Se va reduce treptat volumul
de muncă, renunţând la statul peste program şi la munca din weekend. (OATES W.
Confessions of a workaholic: The facts about work addiction. New York: World Publishing,
1987)

Timpul liber va fi petrecut cu familia ori prietenii, sau având un hobby. Indiferent de
modalitatea de a petrece timpul liber, scopul este de relaxare, destindere şi încarcare a
bateriilor. Dacă dependentul se află într-o stare gravă şi nu poate renunţa cel mai indicat este
să apeleze la un psiholog. Dar este bine de ştiut că reuşita depinde foarte mult şi de voinţă.

16
 Acceptăm
Joburi mai solicitante
Sarcini suplimentare
Să renunţăm la concedii
Să limităm timpul petrecut cu familia
sau cu prietenii
Să nu mai avem hobby-uri
Proiecte noi, grele
Sperând că...
Se vor termina termenele-limită
Vom deveni mai fericiţi
Vom ajunge în altă clasă socială
Vom simţi momente de extaz
Ne vom simţi împliniţi
Ne-am îndeplinit scopul

Statistici privind volumul muncii în alte ţări

U.S.A. - în 1990 angajaţii americani lucrau cu o lună în plus faţă de anii 1970, conform
lui Juliet Schor, autoarea lucrării "The Overworked American" (1993) (apud Kim Ritzenthaler
"Addicted to Work? In the End, Everyone Suffers"). Americanii lucrează cu 300 de ore mai
mult pe an decât francezii, germanii sau suedezii. Un studiu efectuat în 1992, pe 27.821
angajaţi, arată că 52% au declarat că suferă de epuizare din cauza serviciului. Despăgubirile
pentru boli mentale şi de stres au crescut de la 7,8% în 1989 la 10,2 % în 1993. Peste 30
milioane de americani lucrează după miezul nopţii. În USA există grupuri ale dependenţilor
de muncă (Workoholic Anonimus Groups).

Japonia - angajaţii japonezi îi întrec pe cei americani în volumul de muncă. Consecinţele

muncii peste program au început să fie luate în considerare. Angajaţii care mor sau se sinucid
din această cauză sunt priviţi de ceilalţi compatrioţi cu un amestec de simpatie şi respect
amestecat cu teamă şi uimire.

17
 Concluzii

Pentru a stabili un mai bun echilibru în viaţă toţi avem nevoie de a identifica şi căuta să ne
îndeplinim priorităţile. Aceasta necesită ajutorul şi suportul familiei, prietenilor şi colegilor de
muncă. Totodată trebuie să învăţăm să ne relaxăm şi să începem să avem grijă de nevoile
noastre personale.

Reducerea gradului dependenţei de muncă poate detensiona situaţiile familiale şi reduce

riscul problemelor de sănătate. Stabilirea unui echilibru mai bun între viaţă şi muncă poate
duce la creşterea calităţii muncii.

Sindromul dependenţei de muncă nu este un rezultat al voinţei, lipsei de talent, educaţiei,

moralei sau a valorilor familiale ale subiectului. Câteodată cei afectaţi nu sunt conştienţi de
natura problemei, ci doar de faptul că viaţa nu mai are haz ca înainte şi că le este afectată atât
viaţa privată cât si cea profesională.

Datorită numărului mare de cazuri întâlnite s-au realizat instrumente pentru măsurarea
intensităţii dependenţei de muncă. Dintre acestea numim: The WART (Work Addiction Risk
Test), ODIST (Overdoing It Screening Test), POBI (Power of Being Inventory).

18
 Work-Addiction Risk Test

Chestionar pentru măsurarea dependenţei de muncă

Încercuiţi cifra reprezentativă pentru atitudinea Dvs.:

1- Nu mă caracterizează;( NICIODATĂ )
2- Mă regăsesc uneori; (UNEORI)
3- Mă regăsesc adesea; (RAR)
4- Mă caracterizează pe deplin; ( ÎNTOTDEUNA)

1. Prefer sa fac majoritatea lucrurilor de unul singur decat sa solicit ajutorul cuiva.

1 2 3 4

2. Ma enervez cand trebuie sa astept pe cineva sau atunci cand ceva dureaza foarte mult.

1 2 3 4

3. Sunt mereu pe graba.

1 2 3 4

4. Ma deranjeaza sa fiu intrerupt in timpul unei activitati.

1 2 3 4

5. Imi gasesc tot timpul preocupari.

1 2 3 4

6. Ma surprind facand doua sau trei lucruri deodata, cum ar fi sa iau pranzul, in timp ce
vorbesc la telefon si iau notite.

19
 1 2 3 4

7. Ma angajez in mai multe sarcini decat pot duce.

1 2 3 4

8. Ma simt vinovat cand nu lucrez la ceva.

1 2 3 4

9. Este important pentru mine sa obtin rezultate concrete atunci cand fac ceva.

1 2 3 4

10. Ma intereseaza mai mult sa obtin rezultate decat procesul activitatii in sine.

1 2 3 4

11. Mi se pare ca lucrurile nu se intampla foarte repede.

1 2 3 4

12. Ma pierd cu firea cand lucrurile nu sunt in favoarea mea.

1 2 3 4

13. Mi se intampla sa pun aceeasi intrebare de mai multe ori, fara sa imi dau seama ca am
primit o data raspunsul.

1 2 3 4

20
14. Petrec mult timp facand strategii sau planificandu-mi viitorul in timp ce desfasor activitati
de moment.

1 2 3 4

15. Se intampla sa continui sa lucrez si dupa ce colegii mei isi incheie activitatea.

1 2 3 4

16. Ma deranjeaza cand vad ca cei din jurul meu nu indeplinesc standardele mele.

1 2 3 4

17. Ma enervez cand se ivesc situatii asupra carora nu detin controlul.

1 2 3 4

18. Imi stabilesc singur termene limita pentru activitatile desfasurate.

1 2 3 4

19. Imi este greu sa fiu relaxat atunci cand nu am activitate.

1 2 3 4

20. Petrec mai mult timp lucrand decat acordand atentie relatiilor sociale, hobby-urilor sau
altor activitati de zi cu zi.

1 2 3 4

21. Demarez un proiect inainte ca toate fazele acestuia sa fie puse la punct.

1 2 3 4

21
 22. Ma frustrez atunci cand fac o greseala cat de mica.

1 2 3 4

23. Pun mai multa credinta , timp şi energie în munca mea decât în relaţiile mele cu
cei dragi şi cu prieteni.

1 2 3 4
24.Uit , ignor, sau a minimizez sărbătorile, cum ar fi aniversarile, reuniunile .

1 2 3 4
25. Iau decizii importante înainte de a avea toate datele şi şansa de a le gandi bine.
1 2 3 4.

TOTAL :

Pentru utilizarea clinică, scorurile de testare sunt împărţite în trei interval.

Scorurile , din intervalul superior (67-100) sunt considerate personele extrem de dependente
de muncă. Dacă aţi marcat în acest interval, aceasta ar putea însemna că sunteţi pe cale de a
Burnout ( epuizare fizica, emotional si mentala), şi cercetările noi sugerează faptul că
membrii de familie se confruntă cu repercusiuni emoţionale, de asemenea.

Ei care au marcat în gama de mijloc (57-66), sunt considerate persoane cu o usoara

dependenta de muncă. Dacă aţi marcat în acest interval, nu există speranţă. Cu acceptare şi
modificări, tu si cei dragi puteti preveni efectele negative pe termen lung.

Cei care au notat, în cel mai mic interval (25-56) sunt considerate a nu fi dependente de
muncă. Dacă aţi marcat în acest interval, eşti, probabil, un lucrător eficient în loc de un
dependent de muncă şi nu ai nevoie să iti faci griji că stilul tau de lucru te va afecta negative
pe tine sau sau pe ceillati.

Source: B.E. Robinson, Chained to the Desk (New York, NY: New York University Press,
1998), 52-54. Minor editorial revisions have been made to several test items.

22
Work-Addiction Risk Test
To find out if you are a workaholic, rate yourself on each of the statements below, using a
rating scale of 1 (never true), 2 (sometimes true), 3 (often true), or 4(always true). Put the
number that best describes your work habits in the blank beside each statement. After you
have responded to all 25 statements, add up the numbers for your total score. The higher your
score, the more likely that you are a workaholic, whereas the lower your score, the less likely
that you are a workaholic.
___ 1. I prefer to do most things myself, rather than ask for help.
___ 2. I get impatient when I have to wait for someone else or when something takes too long.
___ 3. I seem to be in a hurry and racing against the clock.
___ 4. I get irritated when I am interrupted while I am in the middle of something.
___ 5. I stay busy and keep many irons in the fire.
___ 6. I find myself doing two or three things at one time, such as eating lunch, writing a
memo, and talking on the telephone.
___ 7. I over commit myself by accepting more work than I can finish.
___ 8. I feel guilty when I am not working on something.
___ 9. It is more important that I see the concrete results of what I do.
___ 10. I am more interested in the final result of my work than in the process.
___ 11. Things just never seem to move fast enough or get done fast enough for me.
___ 12. I lose my temper when things do not go my way or work out to suit me.
___ 13. I ask the same question again, without realizing it, after I already have received the
answer.
___ 14. I spend a lot of my time mentally planning and thinking about future events while
tuning out the her and now.
___ 15. I find myself continuing to work after my co-workers have stopped.
___ 16. I get angry when people do not meet my standards of perfection.

23
___ 17. I get upset when I am in situations where I cannot be in control.
___ 18. I tend to put myself under pressure from self-imposed deadlines.
___ 19. It is hard for me to relax when I am not working.
___ 20. I spend more time working than socializing with friends or hobbies or leisure
activities.
___ 21. I dive into projects to get a head start before all of the phases have been finalized.
___ 22. I get upset with myself for making even the smallest mistake.
___ 23. I put more thought, time, and energy into my work than I do into my relationships
with
loved ones and friends.
___ 24. I forget, ignore, or minimize celebrations, such as birthdays, reunions, anniversaries,
or holidays.
___ 25. I make important decisions before I have all of the facts and a chance to think them
through.
For clinical use, scores on the test are divided into three ranges. The scoring in the upper third
(67-100) are considered highly workaholic. If you scored in this range, it could mean that you
are on your way to burnout, and new research suggest that family members mat be
experiencing emotional repercussions as well. Those scoring in the middle range (57-66) are
considered mildly workaholic. If you scored in this range, there is hope. With acceptance and
modifications, you and your loved ones can prevent negative long-term effects. Those scoring
in the lowest range (25-56) are considered not workaholic. If you scored in this range, you are
probably an efficient worker instead of a workaholic and have no need to worry that your
work style will negatively affect yourself or others.
Source: B.E. Robinson, Chained to the Desk (New York, NY: New York University Press,
1998), 52-54. Minor editorial revisions have been made to several test items.

24
 BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Da,_sunt_workaholic!
_Traiesc_ca_sa_muncesc.

2. AGOSTINI, D.,Enciclopedia de Filosofie şi Ştiinţe umane, trad. Luminiţa Cosma ş.a.,

Ed. ALL, 2004, pp. 650-651.

3. GLEN O. Gabbard, Tratat de psihiatrie psihodinamica, Editura Trei, 2007.

4. MACHLOWITZ M., Workaholics: Living with them, working with them. Reading, MA:
Addison-Wesley, 1980

5. MYERS S.G. & WELLS A. (2005). Obsessive-compulsive symptoms: the contribution

of metacognitions and responsability. Journal of Anxiety Disorders, 19, 806-817.

6. NAUGHTON T.J, A conceptual view of workaholism and implications for career

counseling and research. The Career Development Quarterly, 1987, 35, 180-187.

7. OATES W. Confessions of a workaholic: The facts about work addiction. New York:
World Publishing, 1987

8. B.E. Robinson, Chained to the Desk (New York, NY: New York University Press, 1998),
52-54

9. SPENCE J.T. & ROBBINS A.S. Workaholism: Definition, measurement, and

preliminary results. Journal of Personality Assessment, 1992, 58, 160-178.

10. ZAMFIR, CATALIN ; VLASCEANU, L. (1998), Muncă (Sociologia muncii),

D ICŢ IO N A R D E SO C I O LO G I E , F.L. : Ed. Babel, pp. 372-374

25