Demonstrația marii teoreme a lui Fermat

MAREA TEOREMĂ A LUI FERMAT:

Ecuația x  y  z nu are soluții în mulțimea numerelor naturale cu
n n n

excepția soluțiilor banale 0,0,0, 1,0,1, 0,1,1 pentru n  4 .

Sunt mai mult de 350 ani de când Piere Fermat scria pe marginea unei copii a
Aritmetica lui Diophantus: Este imposibil să împarți un cub în două cuburi, o putere
a lui 4 în două puteri ale lui 4 cu baze numere naturale, în general, o putere mai
mare decât 2 în două puteri de același grad.
După eforturi enorme făcute de matematicieni specializați în teoria numerelor,
Marea teoremă a lui Fermat a fost în sfârșit demonstrată de Andrew Wiles și Richard
Taylor în 1994.
Demonstrația lui Andrew Wiles pleacă de la o idee foarte naturală, în cadrul
complex, o anumită parte este foarte tehnică și angajează foarte multe noțiuni diferite
din matematică. Cu toate că intenționa, autorul nu a putut demonstra doar o singură
propoziție sau teoremă.
Vom demonstra MTF prin curbe eliptice, forme modulare și reprezentări
Galois. Utilizând aceste relații, vom reduce MTF la modularitate, cu certitudine la
reprezentări l-adice și teoreme de nivel modulo l. Apoi sunt introduse noțiuni de
deformarea inelelor și algebre Hecke ce succed reprezentării Galois și formelor
modulare. Urmează demonstrația a două teoreme de algebră comutativă. Folosind
aceste teoreme, sunt prezentate proprietăți ale grupurilor Selmer și module Hecke
care succed reprezentărilor Galois și formelor modulare.
Vom construi obiecte fundamentale, curbe modulare peste Z și reprezentări
Galois asociate cu forme modulare. În final, vom defini modulele Hecke și grupurile
Selmer care vor completa demonstrația MTF.
Ne vom asuma , în general, o retrospectivă în teoria numerelor, algebră
comutativă și în general , teoria grafurilor.
Această carte are la bază lectura și discutarea în diferite locuri, incluzând
cursul de la Univ. din Tokyo, în primul semestru al anului 1996 și la Tohoku
University în mai 1996, la Kanazawa University în septembrie 1996 și la Nagoya
University în mai 1999.
Această carte este combinația edițiilor a două cărți din seriile Iwanami,
Dezvoltarea Matematicii moderne: Marea teoremă a lui Fermat 1 publicată în martie
2000 și Marea teoremă a lui Fermat 2 publicată în februarie 2008.

Curbe eliptice de caracteristică p  0

Fie p un număr prim și S un graf peste F p și fie X un graf peste S. Fie

FS : S  S un morfism absolut Frobenius care este definit de puterea p a unei
 p
funcții cu coordonate într-un inel. Vom nota X produsul fibrat X  S S dat de
 p
FS : S  S . Morfismul X  X definit de diagrama comutativă
X 
Fx


X

de morfisme absolut Frobenius , notate F și numite relativ Frobenius.
S 
FS
S

De exemplu, dacă S = SpecA și E este o curbă eliptică dată de

y  a1 xy  a3 y  x  a 2 x 2  a 4 x  a6
2 3
definește ecuația
și F : E  E , x, y   x , y  . Dacă X = E
 p
y 2  a1p xy  a3p y  x 3  a 2p x 2  a 4p x  a6p p p

 p
este o curbă eliptică, morfismul F : E  E este un morfism de curbe eliptice peste
 p  p
S de grad p . Fie V : E  E morfismul dual dat F : E  E . V este de asemenea
un morfism de curbe eliptice de grad p și compunerea V  Fsi F  V sunt

funcții multiplicative de grad p ,  p : E  E și  p : E  E .

 p  p

p 
Pentru un întreg pozitiv e  N , vom nota F : E  E
e
* e
compunerea lui
F : E p   E p  p 
i 1

, i  0, e  1 și V : E  E dual lui F .
i e
p e

BIBLIOGRAFIE:

 Takeshi Saito, Fermat’s Last Theorem, The Proof, American Mathematical

Society, Providence, Rhode Island,2014.