Nicolae Guță, pe numele său real Nicolae Linguraru (n.

3 decembrie 1967, Aninoasa,

județul Hunedoara), este unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți și compozitori
români de manele, ca origine etnică fiind țigan. Numele său de scenă mai apare
scris ca Nicolae Gutsa (transliterare) în cazul publicului nevorbitor de limba
română.

A debutat discografic în 1992, bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în

ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastitate și prin
diversitatea stilistică. Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind
apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz țigănesc
contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de
manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va
autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guță îmbină elemente de
muzică lăutărească cu influențe din genurile pop și hip hop. Printre cele mai mari
succese ale sale se numără piesele „Ce frumoasă ești (Dintr-o mie de femei)” (2001)
și „Aș renunța” (2003).[1]

În România nu există o critică muzicală care să fi comentat prestația cântărețului.

Spre deosebire de pozițiile favorabile ale recenzenților de peste hotare, numeroși
intelectuali și jurnaliști români îi acuză sever producțiile. Guță este privit de
către publicul neascultător de manele drept o emblemă a genului; de aceea,
reproșurile ce i s-au adus sunt în esență cele primite și de alți interpreți de
manele. Astfel, cântărețului îi sunt imputate vulgaritatea limbajului și concepția
muzicală modestă.[2] În cazul preluărilor de piese de la muzicieni străini (cu noi
texte în limba română și cu numeroase diferențe de stil interpretativ), Guță este
tot mai frecvent acuzat de plagiat, cu toate că nu există dovada însușirii pieselor
de către acesta; dimpotrivă, interpretul a declarat că din 2004 a început să
înregistreze, pe lângă compozițiile proprii, și piese preluate.