Comerțul negru

Odată cu descoperirea și cucerirea Americii, europenii aveau nevoie de mână de

lucru ieftină. La început, au fost înrobite așezările indigene americane, însă
legislația spaniolă a interzis curând această practică. Acest lucru a determinat
importarea sclavilor africani, care aveau o rezistență fizică mai mare, și care
proveneau din societăți care în plus acceptau, practicau și mențineau ele însele
sclavia; astfel, se apreciază că mai puțin de 2% dintre sclavii negri aduși în
Americi pe toată perioada comerțului cu sclavi negri au fost indivizi capturați de
către europeni, în timp ce 98 la sută dintre ei erau sclavi negri cumpărați de la
proprietari de sclavi negrii.Începând cu secolul al XVI-lea, cererea continuă de
mână de lucru în America a făcut din comerțul cu sclavi (comerțul negru) din
Africa de Vest o afacere profitabilă. Până în secolul al XVII-lea s-a înregistrat o
creștere majoră în numărul de sclavi, datorită importanței acestora pe plantațiile
agricole de mare întindere din America de Nord, de Sud și Caraibe. Această
dezvoltare a comerțului negru a fost însoțită, în cele mai multe cazuri, de un
puternic sentiment rasist: negrii erau considerați ființe inferioare, fără drepturi,
din punct de vedere juridic, simple obiecte și erau comparați adeseori cu
animalele; devenise un obicei să fie exploatați la maxim în condiții severe până la
moarte. Sursa de sclavi era Africa, iar Insula Gorée, din largul coastei actualulei
capitale senegaleze Dakar, (colonie franceză) era locul unde se realiza efectiv
comerțul cu sclavi.

După un timp şi arabii au început să practice comerţul negru. Acest tip de comerț
s-a desfășurat între secolele VII și XX și a atins proporții similare cu cel practicat de
europeni. Acest fapt a dus la reacții uneori extreme din partea triburilor negroide,
care inițial s-au refugiat din fața arabilor în căutare de sclavi, migrând înspre sudul
și interiorul continentulu. Dar arabii nu capturau negrii doar pentru delicii sexuale,
ei utilizându-i și pentru munca în robie, așa cum se știe, de exemplu, din episodul
revoltelor negrilor din Irak (868 - 883; însă negrii a fost utilizați ca sclavi în minerit,
agricultură, armată și ca sclavi casnici din chiar primele ceasuri ale cuceririi arabe
în Africa de nord), unde aceștia erau exploatați pentru asanarea sudului țării și
munca de construcție a sistemelor de irigații.