REPERE PRIVIND

MANAGEMENTUL STRESULUI
ÎN INSTITUȚIILE DIN DOMENIUL
SECURITĂȚII NAȚIONALE
 SPECIFICUL ACTIVITĂŢII

Caracteristicile activităţii
 Expunere frecventă la factori
de risc fizic şi psihic
 Confruntare frecventă cu
situaţii de suferinţă umană
 Conflict, ambiguitate de rol
 Confruntarea frecventă cu
situaţii neprevăzute
 Imposibilitatea planificării
uniforme a activităţii
 Program de lucru în
schimburi
 Imposibilitatea de a soluţiona
unele probleme de muncă,
ce determină adeseori
sentimente de inutilitate
 Absenţa frecventă a feed-
back-ului activității
 SPECIFICUL ACTIVITĂŢII

Ocupaţiile din domeniul securității

naționale se pot constitui într-o
importantă sursă de stres psihic,
factorii favorizanţi grupându-se şi
potenţându-se reciproc, după
următorii parametri:
 specificul profesiei, prezent prin
dificultatea sarcinilor şi exigenţele
de performanţă
 condiţiile de ambient profesional
(zgomot, poluare, aglomeraţie
etc.)
 caracteristicile relaţionării
interpersonale
 condiţiile determinate de
caracterul special al activităţii,
constând în suprasolicitare
intensă, neînsoţite de măsuri de
recuperare adecvate
 STRESUL OCUPAŢIONAL
Stresul ocupaţional accentuează
permanent discrepanţa dintre zestrea
adaptativă a individului şi exigenţele
crescânde ale mediului psihosocial,
prin:
 diminuarea capacităţii de răspuns bazat
pe funcţionalitatea proceselor cognitive,
accentuat de bombardamentul
informaţional şi dublat de viteza
schimbării sociale, specifice progresului
tehnico-ştiinţific suprasolicitant
 estomparea voluntară a reactivităţii
emoţionale, prin apariţia multiplelor
restricţii normative
 deplasarea accentului în cadrul sferei
motivaţionale către satisfacerea În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a
prioritară a trebuinţelor superioare de doua problemă de sănătate legată de activitatea
stimă, prestigiu, securitate etc., în profesională, după afecţiunile strict medicale.
defavoarea celor biologice Acesta afectează aproximativ 28% dintre angajaţi,
adică peste 40 milioane de indivizi. Împreună cu
 rezonanţa afectivă negativă, generată
costurile de sănătate, costurile totale anuale
atât de eşecul adaptativ, cât şi de datorate stresului profesional sunt estimate la circa
nesatisfacerea motivaţiilor de afirmare 20 de miliarde Euro pentru ţările U.E., fără a adăuga
şi/sau afiliere pierderile de productivitate.
 MANAGEMENTUL STRESULUI

Hans Selye, cunoscut ca „părintele conceptului

de stres”, este autor al unor concepte novatoare în
medicina şi psihologia contemporană, începând cu
hormonii de adaptare proinflamatorii şi
antiinflamatorii şi încheind cu sindromul general de
adaptare. El s-a adresat de-a lungul carierei
specialiştilor şi nu numai, ca un pasionat al
cercetării ştiinţifice, cu scopul de a le cultiva şi
celorlalţi dragostea şi entuziasmul pentru cuceririle
perene pe care le oferă laboratorul şi cercetarea
experimentală.

Stresul este răspunsul nespecific al organismului

la solicitările externe (Selye, 1950)

Stresul ocupațional poate fi definit ca un fenomen pluricauzal şi multidimensional,

reflectat în răspunsurile psihofiziologice ale individului într-o anumită situaţie de
muncă, manifestat prin dezechilibrul dintre solicitările impuse de muncă şi
capacitatea obiectivă sau doar subiectivă a omului de a le face faţă.
 STRESUL OCUPAŢIONAL
Semne şi simptome ale stresului la nivel individual Indicatori de stres în
cadrul organizaţiei
 comportamental – izolare socială, conflicte în
familie, nelinişte, apetit scăzut sau exagerat atât în  niveluri ridicate de
plan alimentar cât şi în plan sexual, insomnii, îmbolnăvire şi
consum exagerat de alcool, cafea, ţigări, dificultăţi absenteism
în vorbire  scăderea
 corporal - dureri de cap, ameţeli, stare de vomă, productivităţii şi
transpiraţii excesive, tahicardie, palpitaţii, stare de incapacitatea de
oboseală, hipertensiune, dificultăţi respiratorii, atingere a obiectivelor
tensiune musculară, contracţii musculare, impuse
constipaţie sau diaree, creştere sau pierdere rapidă  creşterea ratei
în greutate accidentelor şi a celei
 emoţional - iritabilitate, supărare, stări depresive, de eroare în muncă
anxietate, pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi,  număr crescut de
scăderea satisfacţiilor, lipsa de entuziasm şi conflicte interne între
motivaţie, umor nejustificat angajaţi
 mental – gândire neclară şi o focalizare a acesteia  rată exagerată a
pe termen scurt, dificultăţi în luarea deciziilor, greşeli fluctuaţiei de personal
nejustificate, deficiențe ale memoriei, incapacitate
de concentrare
 MANAGEMENTUL STRESULUI

PARADIGMELE STRESULUI

 Paradigma stresului ca stimul – consideră stresul ca fiind o variabilă

independentă
 Paradigma stresului ca reacţie – stresul este definit ca fiind răspunsul
fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu
 Paradigma stresului ca relaţie dintre stimul şi reacţie – postulează faptul
că stresul este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacţie, el fiind
consecinţa relaţiei dintre aceste două variabile
 Paradigma stresului ca tranzacţie între organism şi mediu – are în
vedere persoana şi mediul, ambele interpretate în unitatea şi integralitatea
lor
 MANAGEMENTUL STRESULUI

MODELE ALE STRESULUI

 Modelul Michigan
 Modelul solicitărilor și controlului (Karasek)
 Modelul potrivirii persoană-mediu (French, Caplan & Harrison)
 Modelul „vitamină” (Warr)
 Modelul dezechilibrului efort-recompensă (Siegrist)
 Modelul conservării/pierderii resurselor (Hobfoll)
 Modelul stresului ocupațional (C.L. Cooper)
 Modelul solicitărilor și resurselor (Bakker, Demerouti, Euwema)
 Modelul compensării solicitărilor și reacțiilor induse (Jonge & Dormann)
 Modelul solicitărilor, abilităților și suportului (van Veldhoven, Taris, Jonge &
Broersen)
 Modelul echilibrului dinamic al resurselor și stării de bine (Gorgievski-
Duijvesteijn, Bakker & Schaufeli)
 MANAGEMENTUL STRESULUI

MODELUL COGNITIV AL REACŢIEI LA STRES

Lipsa reacţiei

Eveniment Evaluare
sau cognitivă
stimul
Adoptarea unei
strategii de
protecţie

Coping prin asumare Coping prin evitare

Comportamental Cognitiv Comportamental Cognitiv

 MANAGEMENTUL STRESULUI

STRES ȘI COPING STRES ȘI BOALĂ

 Hipertensiune arterială
 Afecțiuni cardiace
 Cancer
 Boli infecţioase
 Diabet
 Ulcer digestiv
 Astm
 Alergii
 Afecţiuni dermatologice
 Tulburări mintale

 Sindromul burnout
 Tulburările de adaptare
 Tulburarea acută de stres
 Stresul posttraumatic
 MANAGEMENTUL STRESULUI

Reconsiderarea stresului

Reacția la stres ajută individul la:

 a se situa la înălțimea provocării

- îmbunătățește atenția;
- ascute simțurile
- sporește motivația;
- mobilizează energia.
 a relaționa cu ceilalți
- activează tendința de socializare;
- încurajează conectarea socială;
- îmbunătățește cogniția socială;
- atenuează frica și sporește curajul.
 a învăța din experiențe trecute
- reface echilibrul sistemului nervos;
- prelucrează și integrează experiența;
- ajută creierul să învețe și să se dezvolte.
 PROFILAXIA STRESULUI

I. Identificarea surselor de stres

Factorii de risc care trebuiesc identificaţi sunt următorii:

 cultura organizaţională – cu referire la modul de abordare a problemei

stresului în muncă
 solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de muncă şi expunerea
la riscuri fizice sau psihice din mediul de muncă
 controlul asupra activităţii – cât de mult pot influenţa angajaţii modul în care
realizează propria lor activitate
 relaţiile de muncă – pe verticală şi orizontală, dar în special relaţiile şefi-
subordonaţi (intimidările şi hărţuirea la locul de muncă)
 schimbările organizaţionale – modul cum sunt gestionate şi aduse la
cunoştinţa angajaţilor schimbările organizaţionale
 rolul – înţelegerea rolului în cadrul organizaţiei de către fiecare angajat
 susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a managerilor
 instruirea – în scopul oferirii cunoştinţelor şi formării deprinderilor practice
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă
 factorii individuali – luarea în considerare a diferenţelor interindividuale
 PROFILAXIA STRESULUI
II. Stabilirea potenţialelor victime ale stresului

 La nivel organizaţional – se urmăresc categoriile de personal care sunt supuse frecvent

surselor de stres, în funcţie de specificul locului de muncă. Principalele aspecte care
trebuie urmărite sunt:
- Manifestările organizaţionale: absenteismul şi fluctuaţia personalului, nerespectarea
programului de lucru, problemele de disciplină, manifestările agresive, izolarea socială.
- Consecinţele vizibile: reducerea performanţelor, a calităţii serviciilor accidentele de muncă,
procesele decizionale deficitare, erorile.
- Costurile: creşterea cheltuielilor pentru îngrijiri medicale prin solicitarea excesivă a
serviciilor de sănătate.
 La nivel individual – se au în vedere indivizii care prezintă caracteristici ale personalităţii
ce diminuează rezistenţa la stres. Principalele semne şi simptome ce trebuiesc urmărite
sunt:
- Comportamental: fumatul excesiv, consumul abuziv de alcool sau droguri, violenţa verbală,
izolarea socială.
- Corporal: durerile frecvente şi aparent nemotivate de cap, ameţelile, transpiraţiile excesive,
tahicardia, hipertensiunea, palpitaţiile, creşterea sau pierderea rapidă în greutate.
- Emoţional: iritabilitatea, supărarea, pierderea încrederii în sine, lipsa de entuziasm şi
motivaţie.
- Mental: neclaritatea gândirii, dificultate în luarea deciziilor, deficienţele memoriei,
incapacitatea de concentrare a atenţiei etc.
 PROFILAXIA STRESULUI
III. Evaluarea situaţiei existente în prezent
În acest stadiu, pentru fiecare dintre factorii menţionaţi în prima etapă, trebuiesc
formulate şi fundamentate răspunsuri la următoarele întrebări:

 Ce acţiuni au fost întreprinse până în prezent?

 Care a fost eficienţa acestora?
 Aceste acţiuni sunt suficiente?
 Ce măsuri suplimentare trebuiesc întreprinse?

IV. Proiectarea strategiei de profilaxie

Proiectarea strategiei propriu-zise presupune, în urma analizei atente a datelor
furnizate de etapa anterioară, stabilirea măsurilor care trebuiesc întreprinse în viitor,
în vederea prevenirii/reducerii stresului.
Măsurile propuse vor fi individualizate pe categorii de personal. În îndeplinirea lor,
responsabilităţile urmează să fie împărţite între psiholog, conducerea instituţiei şi, nu
în ultimul rând, angajaţi.
Termenele de realizare a obiectivelor punctuale trebuiesc stabilite în mod realist,
astfel încât să nu afecteze procesul muncii.
 PROFILAXIA STRESULUI

V. Implementarea măsurilor de prevenire a stresului

În procesul de implementare a măsurilor de profilaxie se are în vedere principiul
gradualităţii, astfel încât schimbările propuse să nu devină noi surse generatoare de
stres.

VI. Evaluarea impactului măsurilor adoptate

O bună practică constă în înregistrarea principalelor rezultate ale programului şi în
informarea angajaţilor. Această înregistrare ajută la monitorizarea progreselor
principalilor indicatori stabiliţi anterior.

VII. Reevaluarea periodică a programului (monitorizarea)

Reexaminarea rezultatelor programului trebuie realizată periodic sau atunci când
survin schimbări importante la locul de muncă.
 PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL ORGANIZAŢIONAL

Prevenirea stresului de către organizaţie

 definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a

competenţelor şi discernământului propriu de către deţinătorul postului, incorporând
sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul treaz
 conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă un anumit grad de
responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la
deciziile care îi influenţează activitatea
 încurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative de conducere
 încurajarea spiritului de echipă
 încurajarea comunicării între departamente/ sectoare, atât pe orizontală, cât şi pe
verticală, de-a lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unui feed-
back constructiv către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de
personal etc.)
 delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel al organizaţiei oamenii
să poată lua parte la deciziile care le inf1uenţează munca şi posibilităţile de
promovare
 dezvoltarea unei culturi organizaţionale în care atitudinea faţă de angajaţi este una
pozitivă
 PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL ORGANIZAŢIONAL
Strategii organizaţionale

 Tehnici de dezvoltare a resurselor - bazate pe ideea sprijinirii angajaţilor, astfel

încât aceştia să descopere noi modalităţi de a face faţă evenimentelor: suportul social
(Tomz, 1998) şi managementul timpului (Bonoma, Slevin, 1978)
 Tehnici de planificare a muncii - centrate pe modificările care se pot realiza asupra
muncii şi a modului de realizare a acesteia, vizând managementul carierei şi
planificarea acesteia (Hall, 1986)
 Tehnici de analiză şi clarificare a rolului - ce pornesc de la premisa că cele mai
bune informaţii despre activitate le poate oferi cel care desfăşoară respectiva
activitate şi presupun purtarea unor discuţii cu acesta referitoare la expectaţiile pe
care le are faţă de comportamentul şefului (Sauter, 1990)
 Tehnici de centrare pe activităţile de muncă – ce se referă la acţiunile care se pot
realiza asupra activităţii (Jackson, 1984), astfel încât să se schimbe anumite proceduri
(reorganizarea muncii), să se sporească motivaţia intrinsecă şi gradul de interes al
acesteia (îmbogăţirea muncii)
 Tehnici de optimizare a relaţiilor interpersonale – bazate pe rolul deosebit al
sprijinului reciproc între colegi în combaterea stresului (Wells, 1984)
 Tehnici de modificare a procedurilor organizaţionale - vizează descentralizarea
(Wall, Clegg, 1981) şi implicarea angajaţilor în procesul de luare a deciziilor (Jackson,
1983)
 PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL INDIVIDUAL
PRIN PROGRAMUL DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ
Pregătirea psihologică a personalului este una dintre modalităţile de realizare a
profilaxiei stresului şi se concretizează în activităţi de ordin teoretic şi practic.

Pregătirea teoretică cuprinde probleme referitoare la:

 riscurile psihologice ale misiunilor
 influenţa elementelor de mediu asupra psihicului uman
 calităţile şi stările psihice favorabile desfăşurării eficiente a acţiunilor
 tablourile simptomatologice specifice celor mai frecvente disfuncţionalităţi psihice, în
vederea recunoaşterii acestora
 metode, procedee şi tehnici de gestionare a stresului

Prin pregătirea teoretică se asigură:

 explicarea fundamentelor psiho-sociale ale comportamentului în misiune
 identificarea celor mai frecvenţi factori stresori ce afectează rezistenţa şi stabilitatea
psihică şi descrierea posibilelor reacţii ale organismului la aceştia
 însuşirea aspectelor teoretice privind tehnicile de autocontrol şi autorelaxare, precum
şi a principiilor şi modalităţilor de eficientizare a comportamentului individual şi
colectiv
 PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL INDIVIDUAL
PRIN PROGRAMUL DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ
Pregătirea practică se realizează prin antrenament psihologic.
Antrenamentul psihologic reprezintă o strategie de exersare sistematică a conduitei, care
amplifică valoarea adaptativă a reacţiilor la stres. El pleacă de la potenţialităţile naturale
de adaptare şi ajunge la potenţarea lor prin învăţarea unor modalităţi de mobilizare şi
investire corectă a resurselor de răspuns.

Tehnicile de creştere a rezistenţei la stres

 Tehnicile de modelare a atitudinii faţă de factorii agresivi urmăresc:
- dezvoltarea unor comportamente active, orientate spre combaterea stresului prin
utilizarea resurselor personale de răspuns, creşterea toleranţei la stres prin
desensibilizare progresivă, reducerea excitabilităţii generale etc.
- dezvoltarea unor comportamente pasive, orientate spre evitarea factorilor stresanţi prin
formularea unor aspiraţii şi expectanţe rezonabile, corectarea comportamentelor care
induc stresul etc.
 Tehnicile de modelare a proceselor psihice antrenate prioritar în reacţia de
răspuns urmăresc:
- activarea conduitelor cognitive în ceea ce priveşte percepţia situaţiei, aprecierea şi
evaluarea, explicarea acesteia şi planificarea modalităţii de răspuns
- reglarea conduitelor emoţionale, atât în sensul modulării şi adecvării lor cantitative, cât
şi în ceea ce priveşte echilibrarea trăirilor negative