Studii şi Cercetări Ştiinţifice 2019, 19 (X), pp.

xxx – yyy
Chimie şi Inginerie Chimică, Biotehnologii, Industrie Alimentară

Scientific Study & Research

Chemistry & Chemical Engineering, Biotechnology, Food Industry ISSN 1582-540X

SHORT COMMUNICATION

THE EFFECTS OF IONIZING RADIATION ON THE

HUMAN BODY
EFECTELE RADIAȚIEI IONIZANTE ASUPRA
CORPULUI UMAN

Pintilie A. Dorin-Andronel

Vasile Alecsandri University, Faculty of Engineering, Department of

Environmental Engineering, Mӑrӑşeşti 157, 600115, Bacӑu, România
(MPMI)

*Corresponding author: dorin725@yahoo.com

Received: 14/01/2019
Accepted: dd/mm/yyyy

Abstract: High doses of ionizing radiation clearly produce

deleterious consequences in humans, including, but not exclusively, cancer
induction.[1] When ionizing radiation interacts with the human body, it
gives its energy to the body tissues. The absorbed dose is the amount of
energy absorbed per unit weight of the organ or tissue and is expressed in
units of gray (Gy). One gray dose is equivalent to one joule radiation energy
absorbed per kilogram of organ or tissue weight. Rad is the old and still
used unit of absorbed dose. One gray is equivalent to 100 rads..[2] At very
low radiation doses the situation is much less clear, but the risks of low-dose
radiation are of societal importance in relation to issues as varied as
screening tests for cancer.[1]

Keywords: ionizing, radiation, rad, dose, body, human, energy, tissue,

organ, (Gy)

© 2017 ALMA MATER Publishing House, “VASILE ALECSANDRI” University of Bacău. All rights reserved. 1
 AUTHOR Pintilie Dorin-Andronel

INTRODUCERE

Omul trăieşte pe Pământ supus continuu acţiunii unor multiplii agenţi ambientali,
printre care se numără şi radiaţiile ionizante. Majoritatea radiaţiilor sunt de origine
naturală la care omul a adăugat în ultima sută de ani şi pe cele artificiale datorate
propriei activităţi. Descoperirea energiei nucleare este considerată una din cele mai mari
realizări a secolului XX, însă utilizarea radiaţiilor în multiple domenii economice în
prezent înseamnă şi extinderea problemelor de sănătate produse de aceste radiaţii, de la
nivel de mediu ocupaţional la cel de mediu general populaţional, cu alte cuvinte o
problemă de sănătate publică. După accidentul nuclear de la Cernobîl (Ucraina) în
aprilie 1986 a crescut preocuparea şi interesul societăţii civile pe glob, deci şi la noi,
privind efectele asupra sănătăţii induse de expunerea la radiaţii ionizante. Această
situaţie a impus căutarea şi adoptarea de măsuri cu eficienţă maximă în protejarea
individuală şi colectivă împotriva acestor radiaţii.[3]
Se estimează ca riscul asociat unei expuneri de 10 mSv este de 4 la 10000 de a dezvolta
un tip fatal de cancer. Folosind modelul liniar un operator care primeşte 50 mSv va avea
un risc de 20 la 10000, iar un operator care primeşte 1 mSv prezintă un risc de 0,4 la
10000 de a dezvolta un tip fatal de cancer. [5]
Problema este că tumorile indus de radiaţii au o incidenţă la o frecvenţă atât de joasă,
încât sunt practic indiscernabile de rata naturală a apariţiei cancerului. [5]

MATERIALE SI METODE

Metode de măsurare radiații ionizante

Măsurăm nivelul de radiaţii la care o persoană este expusă şi riscul rezultat în urma
expunerii, folosind conceptul de doză, care în termeni simpli, este o măsură a energiei
livrate de respectiva radiaţie către ţesutul uman.

Cea mai simplă formă de exprimare a dozei este doza absorbită, care se defineşte ca
fiind energia absorbită de radiaţie într-un kilogram de ţesut. Unitatea de doză absorbită
se exprimă în Joule pe Kilogram (J/kg) şi are denumirea de gray (Gy). Unitatea tolerată
de doză absorbită este rad-ul (radiation absorbed dose). 1 Gy = 100 rad.

Deoarece o doză absorbită, în cazul unei radiaţii alfa, produce mai multe distrugeri
ţesuturilor vii faţă de aceeaşi doză produsă de radiaţiile beta şi gama, doza absorbită se
înmulţeşte cu o constantă (care este egală cu 20 pentru radiaţiile alfa şi cu 1 pentru cele
gama şi beta), pentru a obţine doza echivalentă. Această doză echivalentă este măsurată
în următoarele unităţi – Sievert (Sv) sau rem (1 Sv = 100 rem). Deoarece un 1 Sv
reprezintă o doză extrem de ridicată şi, prin urmare, dozele sunt deseori exprimate în
mSv (miimi de Sievert). De exemplu, o persoană normală, care nu este expusă unor
surse suplimentare naturale sau artificiale de radioactivitate, primeşte o doză a radiaţiei
naturale între 2 şi 3 mSv pe an.

2 St. Cerc. St. CICBIA 2018 19 (x)

 RUNNING TITLE OF THE PAPER

Doza efectivă reprezintă suma ponderată a dozelor echivalente, provenite din expunere
externă şi internă, efectuată pentru toate ţesuturile şi organele corpului uman. Unitatea
de doză efectivă este tot sievert-ul.

Unitatea tolerată de doză echivalentă este rem-ul (röntgen equivalent man). 1 Sv = 100
rem. [4]

Estimarea riscului indus de radiaţii

În ciuda noilor informaţii ştiinţifice şi studiilor epidemiologice, efectele

biologice ale radiaţiilor la doze mici rămân o sursă de incertitudine şi controversă.
Unele studii aduc rezultate prin care reasigură asupra pericolului emisiilor radiative din
centralele nucleare. Cunoştinţele noastre despre efectele radiaţiilor provin din efectele
observabile la doze mari pe indivizi şi populaţii.
Se ştie că expuneri ale întregului corp la peste 7Gy sunt în general letale.
S-a observat că expunerea pielii la radiaţii X de joasă energie depăşind 3Gy
poate produce înroşirea pielii.
Pacienţii de TBC care au primit tratamente incluzând expuneri la radiaţii
ionizante (perioada 1930-1940) au prezentat o incidenţă mare a cancerului de piept pe
partea cu plămânul tratat.
Copii cu timusul mărit trataţi cu doze mari de radiaţii X (anii 50) au prezentat o
incidenţă mare a cancerului tiroidian la 20-30 (sau chiar mai mult) ani după tratament.
Supravieţuitorii bombardamentelor atomice au prezentat un exces al mortalităţii
provocate de cancer. Peste 80000 de supravieţuitori au fost monitorizaţi. Până în 1985
această populaţie prezenta 24000 de decese, aproximativ 5000 provocate de cancer cu o
estimare de 250 în exces faţă de rata aşteptată (aşadar efecte induse).
Oricum, aceste efecte sunt toate rezultatul unei expuneri acute relativ mari (peste
2Gy pe ţesutul de interese). Problema cu care se confruntă oamenii de ştiinţă este dacă
există similitudini de orice fel datorate riscurilor asociate expunerii la doze mici permise
personalului expus profesional.
Când cercetările în acest domeniu au fost demarate, nu au fost găsite răspunsuri
simple. Bazându-ne pe calitatea radiaţiei , unele tipuri de radiaţii (cu TLE mare) au fost
dovedite mai vătămătoare faţă de altele. Alţi factori cu un impact asupra efectelor
biologice ale radiaţiilor includ vârsta individului, sexul, condiţia fizică, doza totală şi
debitul dozei absorbite. Bazându-se pe efectele observate la om, câteva modele (figura
2-6) au fost propuse pentru a reprezenta adecvat riscurile implicate.
Iniţial s-a sugerat folosirea unui model liniar-pătratic (curba 3) ca un model mult
mai exact pentru debitul dozelor joase şi TLE scăzut. Acest model părea cel mai
reprezentativ al răspunsului celular la radiaţii. La doze mici şi debite mici, vătămarea
celulară avea probabilitatea de a fi reparată astfel că consecinţele sunt mult mai puţin
severe. Modelul postula că vârsta, sexul şi organul specific combinate conduc la o
mulţime de alte modele pentru tipuri diferite de radiaţii şi tipuri diferite de cancer.
Datorită complexităţii modelului s-a postulat, raportat la inducerea cancerului şi a
efectelor genetice, că „frecvenţa unor astfel de efecte creşte liniar, la dozele joase, într-
o funcţie fără prag a dozei”
Este de remarcat faptul că reducerea dozei recomandate în 1946 de al 30 rem la
15 rem (0,15 Sv) pe an şi în 1956 de la 15 rem la 5 rem (50 mSv) pe an, nu s-a făcut
datorită unei evidenţe. Ele au fost reduse datorită faptului că reducerea dozei a fost
St. Cerc. St. CICBIA 2018 19 (x) 3
 AUTHOR Pintilie Dorin-Andronel

practică şi prudentă şi se putea atinge fără o creştere majoră în costuri. În esenţă nu a

fost posibil să se stabilească o legătură între expunere şi incidenţa cancerului în rândul
personalului expus profesional în limitele stabilite. [5]

REZULTATE SI DISCUTII

Folosind calculul riscului obţinut din modelul liniar, reglementările au fost

făcute spre a se adresa mai multor grupuri de populaţii. Limitele expunerii pentru
personalul expus profesional sunt astfel stabilite astfel că nu va exista un efect
determinist şi chiar dacă operatorul va fi expus la maximum permis an după an, riscul
apariţiei cancerului să fie scăzut. [5]

Dozele maxime permise

Expunerea mSv/an
Personal Întregul corp 20
expus Cristalin 50
profesional Piele 150
Extremităţi 150
Piele 50
Populaţie Cristalin 15
Întregul corp 1

Exemple de doze:

Activitate Doza echivalentă primită de o persoană

Doza medie mondială din toate sursele 2,8 mSv pe an
Zbor cu avionul dus – întors Europa–SUA 0,1 mSv
Radiografie pulmonară 0,1 mSv
Procedură medicală cu doză ridicată 5–10 mSv

In cazul în care o persoană stă la mai puţin de 80 de kilometri de o centrală nucleară,

nivelul de radiaţii cu care se confruntă este de 0,09 mSv pe an, în timp ce mâncând o
banană, corpul uman este expus la o doză de radiaţii de 0,1 microSv.

O altă abordare a riscurilor radiologice este de a compara numărul mediu de zile

pierdute din speranţa medie de viaţă pe 10mSv comparate cu alte riscuri. Riscurile
radiaţiilor sunt comparate cu alte riscuri în tabelul de mai jos. S-a sugerat ca riscul
cancerului letal este de 0,08% per 10 mSv pentru doze acute şi poate fi de 2-4 ori mai
scăzut pentru expunerea cronică la doze mici. [5]

4 St. Cerc. St. CICBIA 2018 19 (x)

 RUNNING TITLE OF THE PAPER

Riscurile asociate şi ramura industrială raportată la speranţa medie de viaţă:

Riscul asociat Zile pierdute Tipul industriei Zile pierdute
estimate estimate
Fumatul a 20 de ţigări pe zi 6 ani Toate 60 zile
Obezitate 2 ani Agricultură 320 zile
Alcool 1 an Construcţii 227 zile
Accidente rutiere 207 zile Minerit 167 zile
Accidente casnice 74 zile Transport 160 zile
Dezastre naturale 7 zile Guvern 60 zile
Expunere medicală 6 zile Producţie 40 zile
3 mSv pe an de la 18 la 65 15 zile Comerţ 27 zile
10 mSv pe an de la 18 la 65 51 zile Servicii 27 zile

CONCLUZII

Sensibilitatea ţesuturilor umane la radiaţie diferă în funcţie de ţesut, de exemplu o doză

de 1 Sv la organele de reproducere este mai dăunătoare decât 1 Sv la ficat. Doza
efectivă se calculează prin aplicarea factorilor de ponderare la dozele echivalente pentru
fiecare organ şi prin însumarea contribuţiilor din diferite organe. Unitatea de măsură
pentru doza efectivă este de asemenea sievertul (Sv). [4]
Totuși trebuie precizat că radiaţia este întotdeauna nocivă, indiferent de cât de mică este
doza şi teoretic, chiar şi un singur foton gamma poate duce la apariţia unui tip de cancer
fatal.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. https://www.pnas.org/content/100/24/13761.full
2. https://www.ccohs.ca/oshanswers/phys_agents/ionizing.html
3. https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Educatie-pentru-sanatate.pdf
4. http://www.anpm.ro/efectele-radiatiilor-asupra-sanatatii-oamenilor
5. www.nipne.ro/research/departments/.../ef_bio_rad_ioniz.doc

St. Cerc. St. CICBIA 2018 19 (x) 5