Prometeu ceruse, în repetate rânduri, focul să-l dea şi oamenilor săi.

Zeus îl amâna cu vorba de azi, pe mâine şi

poimâine. Acum, după-ntâmplarea asta, s-a dus la el încă o dată şi l-a rugat.
— Oamenii trăiesc greu. Îndură frig, îndură beznă. Sălăşluiesc numai în peşteri. Sunt doar pescari şi vânători.
Mănâncă fructe din copaci. Eu vreau să-i văd meşteşugari şi pentru asta au nevoie de focul tău ce se găseşte zăvorit bine, în
Olimp...
Dar Zeus, mânios pentru ocara îndurată, l-a luat pe Prometeu la goană.
— Tu ce gândeşti ? Că Zeus e-atât de prost să le dea oamenilor focul ? Tu i-ai făcut asemeni nouă şi, dacă vor avea şi
focul, ar fi în stare să se ridice cu armele să mă lovească şi să-mi pierd tronul...
— Eu una ştiu, măreţe Zeus, că oamenii, până la urmă, tot or să capete acest foc...
- Cum crezi că mă îndupleci ! a răcnit Zeus. Focul acesta e ceresc. Oamenii pot să piară şi focul tot n-am să ţi—l dau.
Eu nu-l trimit jos, pe pământ, decât când vreau să pedepsesc făpturile-ţi nesuferite, însă atunci sub chip de trăsnet. Deci du-
te, du-te, Prometeu, până n-apuc să te lovesc pe tine, cel dintâi, acum, fiindcă m-ai îndârjit destul...
Altul, de spaimă, ar fi cerut grăbit iertare, căutând, cumva, să-l îmblânzească pe zeul cel atotputernic. Dar Prometeu,
prea îndrăzneţ, nu era unul dintre aceştia. Şi-aşa, precum spune legenda, în toiul nopţii următoare, titanul a pornit la drum.
S-a furişat în fierăria unde lucra Hefaistos fulgere lucii orbitoare pentru stăpânul din Olimp. In fierărie, pe-un pat moale,
Hefaistos sforăia dus. Focul ardea domol pe vatră, cu pâlpâiri albastre, roşii, aruncînd umbre viorii pe faţa zeului, înnegrită
de fum, cenuşă şi scântei, scăldată toată în sudori. Deodată, auzind un zgomot, Hefaistos s-a întors pe-o parte, cu trupul
greu şi obosit, şi-a îngăimat ceva prin somn. Prometeu s-a oprit puţin. Avea cu el, în mâna stângă, tulpina unei plante verzi
— plantă de soc, pe cât se spune — scobită însă înlăuntru. Luase tulpina asta verde ca să ascundă în ea focul şi totuşi să nu
se aprindă. A stat şi-a aşteptat o vreme, până ce a văzut că zeul a adormit ca mai înainte şi, repede, a luat din vatră un bob
de jar şi l-a ascuns în tulpiniţa verde. Apoi s-a repezit afară... Noaptea era adâncă, neagră. Prometeu a fugit prin noapte. A
tot fugit neobosit, până ce a ajuns în văi. Acolo s-a oprit din fugă. A chemat oamenii la el. Cu bobul roşu a aprins o
grămăjoară de surcele. Surcelele au pâlpâit şi-o flacără strălucitoare s-a înălţat veselă-n văzduh. Din grămăjoara asta mică,
alte mormane s-au aprins. Şi acum, în peşteri, pe de-a rândul, focul ardea vioi, în timp ce oamenii se încălzeau şi-i
mulţumeau, cu negrăită bucurie, celui ce-i ocrotise iar.
Dar cum s-a văzut arzând focul, pe cîmp, pe munte, prin păduri, Hermes l-a şi vestit pe Zeus.
— Stăpâne, focul din Olimp a fost răpit de Prometeu şi dăruit celor de jos. Priveşte-i cum îşi moaie-n flăcări arama, îşi
fac unelte, arme, roate, corăbii, case, tot ce vor... Sunt învăţaţi de Prometeu, titanul care ne-a trădat...
— Cum ? Focul meu a fost furat ? a răcnit Zeus în Olimp, aşa de tare, că pământul s-a zguduit până-n străfund. Cum ?
De titanul Prometeu ?... O ! Blestematul ! A sosit clipa când ne vom răfui. Intîi vreau să-i lovesc pe oameni, să vadă el cum i-
am lovit. Pe urmă vine rândul său...
(Alexandru Mitru – Legendele Olimpului)
1. Numerotează propozițiile de mai jos în ordinea în care s-au întâmplat evenimentele:
- Prometeu a fugit prin noapte.
- Sînt doar pescari şi vînători.
- A sosit clipa când ne vom răfui.
- Focul acesta e ceresc.
- Prometeu s-a oprit puţin.
2. Zeus îi lovește sub forma trăznetului pe oameni pentru că :
a. vrea să îi lumineze
b. vrea să-i pedepsească
c. vrea să-i încălzească
d. vrea să-i hrănească
3.Scrie numărul de sunete din cuvintele.
a. Geam, gheată, cicoare
b. Ghiocel, ger, fix
c. Gheară, chenar, ghioc
d. Ceară, nuci, examen.

4.Încercuiește litera în care sunt corect despărțite în silabe toate cuvintele :

a. spa-i-mă, Pro-me-te-u, rân-du-ri
b. spa-imă, rân-duri, Pro-me-teu
c. rân-du-ri, Pro-met-eu, sp-ai-mă
d. Pro-me-teu, rân-duri, spai-mă
7. Scrie câte un sinonim contextual și câte un antonim pentru cuvintele: îndrăzneț, a ascuns.
8. De ce a vrut Prometeu să șe dea focul oamenilor?
9. Când și de unde a furat Prometeu focul?
10. Cine l-a vestit pe Zeus de această faptă?
11. Specifică modul și timpul verbelor subliniate.
12. Dă sinonime pentru cuvintele
Îndură, beznă, sălășluiesc, zăvorât, mânios. ocară