„Un ghid mic pentru o problemă mare...

Îmblânzirea furiei”

GHID DE CREŞTERE
ŞI DEZVOLTARE
A COPILULUI – 0-5 ANI
 Autori
Psiholog Sorina Petrică
Psiholog Andrei Chişcu

Viziunea Salvaţi Copiii este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul
la viaţă, protecţie, dezvoltare şi participare.

Misiunea Salvaţi Copiii este obţinerea de progrese importante privind modul în

care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa lor.
Cuprins
I. Cum poţi recunoaşte un comportament agresiv? . . . . . . . . . . . . . . . .

II. Îmblânzirea furiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

III. Furia ascunsă – Bullingul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 3

Prefaţă
Lucrarea de faţă este un Ghid de Buzunar a fost conceput pentru a-i ajuta
pe copii să înţeleagă ce se află în spatele comportamentelor agresive pe care ei
le manifestă în viaţa de zi cu zi sau le observă la ceilalţi.
Ghidul a fost conceput ca un instrument practic care să le permită copiilor
să se înţeleagă mai bine atât pe ei cât şi pe cei din jurul lor, din perspectiva
modului în care gândesc, se simt şi acţionează.
Acceptarea propriilor emoţii şi identificarea unor modalităţi adecvate de
exprimare a lor reprezintă primul pas în procesului de dezvoltare personală
şi un important indicator de sănătate mentală.
Conştientizarea de către copii a formelor pe care le îmbracă comportamentul
agresiv şi informarea copiilor privind modalităţile adecvate de gestionare a
lor reprezintă un deziderat important al procesului de combatarea violenţei
în şcoală.

Autorii

4 Salvaţi Copiii România

I. Cum poţi recunoaşte un comportament
agresiv?

George este elev în clasa a V-a şi de la începutul semestrului al II-lea le-a

spus părinţilor că nu mai vrea să meargă la şcoală. La început nu a vrut să
spună de ce, dar apoi au aflat că nu mai ştie ce să facă cu Mihai, colegul lui
de clasă, care se ia tot timpul de el: în pauze îi sare în spate, îl ia de gât, „în
cravaşă”, şi îl strange până îl trânteşte la pământ.
Uneori când este la pământ, Mihai sare peste el strigând, „Grămada cere
vârf!”, moment în care alţi 2-3 băieţi din clasă i se alătură, strivindu-l pe
George sub greutatea lor. La ieşirea de la ore îi trage fesul peste faţă şi-l strigă
„aragaz cu patru ochi”, de când George a început să poarte ochelari de vedere.
George şi Mihai se ştiu de mici (au fost împreună la grădiniţă), în vremea
aceea fiind prieteni.
Dacă la început, părea o joacă, din clasa a II-a modul în care îi dădea
brânci pe hol Mihai, îl lovea şi punea piedici nu i-a mai plăcut lui George, şi
deşi i-a spus să-l lase în pace, Mihai nu a încetat, ba chiar se lua mai des de el.
George a fost sfătuit de tatăl lui să nu-i răspundă şi să-i spună doamnei
învăţătoare.
Acum sunt în clasa a V-a şi părinţii lui George se gândesc că cea mai bună
soluţie ar fi să-l mute pe George la altă şcoală.

Violenţa în şcoală o întâlneşti la tot pasul şi nu neapărat în formele ei extreme

(comportamente agresive care pun în mod în pericol viaţa altor persoane) ci
într-o formă mascată, cu care elevii şi, uneori, profesorii şi părinţii, ajung să se
obişnuiască şi să o accepte ca făcând parte din viaţa de şcoală.
Comportamentele lui Mihai faţă de George poartă numele de hărţuire.
George şi Mihai, ca mulţi alţi copii, ar avea nevoie să înveţe:
• Cum să îşi rezolve o problemă cu un coleg (abilitatea de rezolvare de
probleme sociale)
• Care ar fi reacţia potrivită care l-ar face pe Mihai să se oprească (abilităţi
sociale şi emoţionale)
• La cine să apeleze şi cât de potrivit este să ceară ajutorul unui adult, prieten
etc., atunci când nu se descurcă singur (reţeaua de suport social)
• Cum să se simtă bine/ să se distreze împreună cu ceilalţi, şi nu pe seama
lor.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 5

 Primul pas: pentru a rezolva o problemă, iar violenţa pentru mulţi elevi este o
problemă, este important să o identifici:
Violenţa fizică: când loveşti pe cineva cu palma, pumnul, piciorul, cu un
alt obiect, când îmbrânceşti, îi pui piedică, îl împingi îl tragi de păr, în
tâlhăreşti etc
Violenţă verbală: când ţipă la cineva, îl înjură,foloseşti cuvinte umilitoare,
jignitoare la adresa lui etc.
Violenţă emoţională: când ameninţi, şantajezi, ironizezi, umileşti pe
cineva, râzi de caracteristicile fizice ale altcuiva răspândi zvonuri,tachinezi,
hărţuieşti, bârfeşti, furi etc.
Violenţa sexuală: când faci glume/aluzii cu referire sexuală, atingi zonel
intime ale unei alte persoane (fund, sâni, zona genitală), expui în public
zone intime personale sau ale altei persoane ex.dai jos pantalonii unui
coleg în faţa clasei), violul etc.

O bună parte din aceste comportamente sunt combinaţii ale acestor forme de
violenţă (ex.a înjura este o violenţă verbală, dar şi o formă de violenţă emoţională).

Exerciţiu:
1. Numeşte alte exemple de comportamente violente, pe care le-i văzut sau
despre care ai auzit la tine în şcoală, la fiecare dintre cele patru forme.
2. Găseşte alte exemple de comportamente agresive care exprimă mai multe
forme de violenţă.

Chiar dacă despre unele exemple din lista de mai sus ai auzit vorbindu-se
mai des şi mai mult, iar despre altele mai puţin sau chiar deloc, este important
să ştii că TOATE reprezintă forme de violenţă care nu sunt permise şi nu trebuie
acceptate, o parte dintre ele fiind penalizate de legea penală, cu închisoare.
Toţi avem dreptul să ne simţim în SIGURANŢĂ.
Pentru a fi în siguranţă avem nevoie de RESPECT (să-i respectăm pe ceilalţi
şi să fim respectaţi, în egală măsură).
A respecta pe cineva înseamnă a avea LIMITE/REGULI, a ţine seama de ele şi
a le semnala când au fost încălcate. Dar nu este suficient să fie semnalate, e nevoie
să fie însoţite de consecinţe pentru încălcarea regulilor stabilite dinainte.

6 Salvaţi Copiii România

II. Îmblânzirea furiei
O mare parte din comportamentele noastre agresive sunt însoţite de emoţia de
furie. Cu alte cuvinte, atunci când suntem furioşi suntem tentaţi să reacţionăm
agresiv prin ridicarea tonului, lovirea, jignirea celorlalţi etc.

A. Despre emoţia de furie...

„„Furie este o emoţie firescă pe care o trăiesc toţi oamenii. Este firesc ne
simţim într-un fel sau altul, să avem diverse emoţii. Ele nu sunt bune sau
greşite. Ceea ce trebuie să avem în vedere este ca sub influenţa lor uneori
ne putem comporta adecvat, alteori inadecvat. De exemplu: este firesc să
fim furioşi dar nu este firesc să folosim furia ca o scuză pentru că am lovit
pe cineva.
„„Oamenii sunt diferiţi prin modul în care se comportă atunci când
sunt furioşi. Unii folosesc comportamentele agresive: lovesc, aruncă cu
obiecte, înjură etc, alţii au comportamente prin care îi protejează pe cei de
lângă ei: spun în cuvinte cum se simt, caută soluţii practice la problemele
cu care se confruntă etc.

Ce se întâmplă în mintea şi în corpul tău atunci când eşti furios?

Când eşti furios, mintea şi corpul tău reacţionează altfel decât atunci când
eşti calm:
 În creier încep să-ţi circule gânduri teribile, furioase.
„Este groaznic să nu am lucrurile pe care mi le doresc!
”Nu suport ca lucrurile să nu iasă aşa cum vreu eu”
„Ceilalţi oameni ar trebui să facă ceea ce vreau eu”.
„Trebuie să obţin ceea ce-mi doresc”.
„Toţi trebuie să mă respecte”.
 Corpul te anunţă că trebuie să faci ceva:
Stângi dinţii
Stângi pumnii
Inima îţi bate cu putere
Temperatura corpului creşte
Picioarele simt nevoia să lovească.
Îţi vine să ţipi, să strigi
Spui cuvinte nepotrivite

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 7

 Cum poţi şti că ceea ce simţi este furie?
Unii dintre copii spun că sunt furioşi atunci când:
„...îmi simt stomacul ca şi cum ar fi legat cu noduri.”
„...tot din corpul meu parcă sare, ca şi cum ar dori să iasă afară.”
„...Inima bate cu putere şi nu pot face nimic să o potolesc.”
„...simt că îmi explodează capul.”
„...mâinile încep să îmi tremure.”

Dacă te simţi iritat mai tot timpul...

Un termomentru special ar putea să te ajute să verifici care este nivelul furiei
pe parcursul zilei, care este cel mai înalt nivel la care ajungi cel mai frecvent
ajunge şi cât de des atingi zona fierbinte a furiei (butonul roşu).

furie foarte mare

furie
frâmăntare, stare de fierbere si de a da în clocot.
ursuz (stare de nervozitate accentuată)
morăcănos în general
iritat
uşor contariat

Situaţii în care se apasă butonul roşu al furiei.

Cele mai frecvente situaţii în care se apasă butonul roşu al furie sunt cele în care:
 ceilalţi fac lucurile altfel decât te aştepţi tu (ex. mama îţi intră în cameră
şi îţi citeşte mailul fără să îţi ceară permisiunea, fratele mai mic întră în
camera ta şi îţi caută printre lucruri).
 Când nu obţii ceea ce-şi doreşti.
 Când eşti pus să faci lucuri pe care nu doreşti să le faci (ex. să îţi faci temele
când ai altceva mai plăcut de făcut)

8 Salvaţi Copiii România

În concluzie:
„„Când ai în cap gânduri furioase sau spui cuvinte furioase, atunci simţi

Furie

„„faţa furioasă , gândurile furioase şi cuvintele furioase adesea te

fac să simţi furia tot mai mare.
Aaaaaaaaaaaah!
B. Furia cu mai multe feţe
Sunt copii care îşi tratează furia
ca şi cum toată lumea ar trebui să
cunoască modul în care se simt. Astfel
ei ţipă, strigă, lovesc, aruncă sau stau
îmbufnaţi şi iritaţi pe tot parcursul
zilei.
Există copii care îşi arată furia prin comportamente de bulling (comportamente
de agresare a celorlalţi). Adesea ei îşi aleg ţinte dintre copii mai mici, mai slabi
sau care par mai vulnerabili (sunt mai retraşi, au prieteni puţini etc). Aceşti copii
folosesc o cale diferită de a-şi arăta furia care ste mult mai ascunsă decât ţipatul
sau lovitul celorlalţi:
 spun lucruri neadevărate despre cineva.
 răspândesc zvonuri urâte.
 îşi întorc privirea dacă o persoană spune sau face ceva.
 divulgă secretele care i-au fost împărtăşite.
 refuză să vorbească cu o persoană (îi oferă tratamentul „tăcerii)
Unii copii folosesc aceste comportamente de „rănire” a celorlalţi pentru a-i
face pe aceştia să se simtă la fel de rău cum se simt şi ei în interiorul lor..

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 9

C. Cinci paşi pentru îmblânzirea furiei
Furia ne încarcă cu energie. Aceeaşi energie care ne spune că suntem pregătiţi
pentru atac sau pentru o explozie o putem folosi în mod constructiv. Este în
puterea noastră să transformăm energia pe care ni-o dă furia, într-o putere
„pozitivă”.

Pentru a putea să faci acest lucru este nevoie, în primul rând, să te linişteşti.
FĂCÂND ACEST LUCRU VEI PUTEA SĂ AI CONTROL ASUPRA EMOŢIEI
PE CARE O SIMŢI. ALTFEL, EMOŢIA VA FI CEA CARE ÎŢI VA CONTROL
A COMPORTAMENTUL. CU ALTE CUVINTE VEI FACE CEEA CE-ŞI
DICTEAZĂ FURIA.

EXISTĂ CÂTEVA TEHNICI CARE TE POT AJUTA ÎN ACEST SENS.

PASUL 1 - Observă ce anume a apăsat butonul furiei

Cu siguranţă poţi să să numeşti câteva lucuri care apasă
butonul roşi al furiei. Este posibil ca lista să fie destul de
lungă. Este important să reţii că este lucruri sunt butoanele
furiei tale. Cu alte cuvinte, te înfurii atunci când se apasă pe
butonul respectiv.
Câteva lucruri care ar putea să acceseze butonul furiei:
 Lucurile nu se întâmplă aşa cum vrei tu;
 Consideri că cineva nu se poartă corect cu tine;
 Se spun lucruri neadevărate pe seama ta, ţi se pun porecle, colegii râd de
tine;
 Eşti învinovăţit pe nedrept (se spune că ai făcut ceva ce nu ai făcut);
 Se fac glume proaste pe seama ta;
 Eşti eliminat din joc sau dintr-o activitate;
 Eşti criticat;
 Eşti ignorat (nu ţi se acordă atenţie);
 Cineva face remarci nepotrivite privind rasa religia sau modul în care arăţi;
Îţi va fi de mare ajutor să ştii care sunt butoanele furiei tale. Cunoaşterea lor
te ajută să fii mult mai atent la modul în care te comporţi, în situaţiile care sunt
„sensibile” pentru tine. Astfel, dacă butonul accesat este cunoscut, îţi va fi mult
mai uşor să te poţi opreşti, să iei o gură de aer şi faci un pas în spate pentru a
putea să vezi situaţia dintr-o perspectivă altă.

10 Salvaţi Copiii România

 PASUL 2 - Identifică care sunt „semnalele de avertizare” ale corpului.
Corpul nostru SEMNALEAZĂ apariţia furiei. Pentru a şti care sunt semnalele
de avertisment pe care copul nostru le dă este important să fii atent la ele. De
exemplu, poţi simţi:
 un tremur la nivelul corpului
 un val de căldură în corp
 accelerarea bătăilor inimii
 accelerarea ritmului respiraţiei
 Stângerea pumnilor
 Strângere dinţilor
Dacă nu ai fost atent la ce se întâmplă în corpul tău atunci când te înfurii
data viitoare ia-ţi un moment şi remarcă modul în care corpul tău reacţionează.
Fiecare corp are codul lui şi semnale proprii.

PASUL 3 – Opreşte-te şi gândeşte!

Furia este o emoţia complicată. Adesea se spune despre ea că este „ stăpâna
deghizării”. Asta pentru că adesea maschează alte emoţii care sunt mai ascunse:
tristeţe, ruşine dezamăgire, gelozie, vinovăţie.
O serie de întrebări ar putea să facă lumină asupra modului în care te simţi:
Ce s-a întâmplart de mă simt furios?
Ce altceva mai simt?
Ce însemenă lucrurile astea pentru mine?

PASUL 4 – „ Ţine furia în cuşcă”

Deşi furia este o emoţia puternică, tu eşti şi mai puternic decât ea. Furia ca
orice emoţie vine din modul în care tu gândeşti despre ce ţi se întâmplă. Prin
urmare ceea ce simţi este în funcţie de modul în care gândeşti despre ceea ce
trăieşti în situaţia respectivă. Nimeni nu este vinovat de modul în care te simţi,
tu eşti singurul responsabil.
Dat fiind faptul că tu eşi cel care îţi creezi emoţia de furie prin modul în care
gândeşti despre ce ţi se întâmplă tot, tu eşti cel care poţi să modifici modul în care
te simţi.
Dacă butonul furiei a fost apăsat, este important să te ţii tare. Înceacă
să te opreşti din ceea ce faci şi să faci un pas în spate (să pleci pentru câteva
momente din situaţia în care ai simţit că te-ai înfuriat). Dacă simţi furie faţă de
comportamentului unui profesor, părinţe sau alt adult, poţi să te scuzi spunând
„Am nevoie de câteva momente cu mine însumi, am nevoie de câteva momente să

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 11

mă liniştesc”. Uneori când situaţia nu permite(ex la şcoală în timpul orelor) poţi
să pui capul pe bancă pentru câteva minute şi să încerci să aplici câteva tehnici
de liniştire care sunt adecvate contextului în care te afli. (respiraţia, strângerea
pumnilor, vorbirea cu sine etc.) Acţionează la fel şi în situaţia în care ai furia are
legătură cu ce a făcut un coleg sau un prieten. Pe scurt este important să anunţi
că ai nevoie pentru un moment de o pauză.

Câteva lucuri pe care poţi să le facă pentru a nu-i permite furiei să crească
în interiorul tău:
Uneori simţi cum furia coloteşte în interiorul tău şi simţi că trebuie să faci
ceva rapid. Ce poţi face?

1. Foloseşte energia pe care furia o produce în corpul tău, într-un mod care să
îţi folosească.
În afara casei, poţi face o serie de activităţi fizice care să îţi permită să consumi
energia cu care te încarcă furia.
• Poţi alega
• Te poţi plimba cu bicicleta
• Poţi să te joci cu mingea
• Poţi să arunci la coş
• Poţi să te dai cu skatebord-ul

Dacă vremea nu-ţi permite să stai afară, poţi alege activităţi pe care să le faci
în interior: să dansezi pe o muzică antrenantă care îţi place, să faci geniflexiuni,
flotări etc. Important este să te mişti.

De evitat!
Comportamentele agresive cum ar fi trântitul uşilor sau lovitul obiectelor
fac furia să crescă deşi, în mod eronat, se crede că ne ajută să ne „descărcăm”.
Chiar unele sporturi cum ar fi fotbalul sau boxul pot contribui
la înrăutăţirea situaţiei atunci când suntem furioşi. Pentru mulţi
oameni, manifestarea comportamentelor agresive cum ar fi
înjuratul, lovirea celorlalţi, lovitul obiectelor creşte emoţiea de
furie, în loc să o potolească.

12 Salvaţi Copiii România

2. Ocupă-ţi mânile cu ceva!
Un lucru care te poate ajuta, când te simţi furios este să strângi cu putere ceva

în mână. Poţi folosi în acest sens o pernă , o minge de cauciuc sau o

bucată de plastilină.
O altă idee folositoarea ar fi să strângi cu putere
pumnii (cât numeri până la 5) şi apoi să-i deschizi uşor
ca şi cum ai lăsa emoţia de furie să plece din corpul tău.
Aceste mişcări trebuie să le faci de mai multe ori până
simţi că te linişteşti.

3. Ventilează-ţi emoţia!
Sunt momente în care avem nevoie de cineva care să ne asculte povestea
despre ce ni s-a întâmplat. Acest episod poartă numele de ventilarea emoţiei.
Pe măsură ce vorbim despre cum ne simţim faţă de un anumit eveniment,
emoţia noastră de furie începe să se facă din ce în ce mai mică. Pentru această
experineţă poţi să alegi pe cineva care să îţi ţină companie timp de câteva minute,
ascultându-te fără să ne întrerupă. Este important să alegi pe cineva care nu are
legătură cu situaţia care ţi-a declanşat emoţia de furie. Ventilarea emoţiei către
persoana care este implicată în situaţia faţă de care simţi furie, adesea nu te ajută
deoarece contribuie la creşterea emoţiei.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 13

4. Vorbeşte „înţelept” cu tine însuţi.
În interiorul fiecăruia dintre noi există
o voce mică care ne sopteşte lucruri despre
noi sau despre ceilalţi. Când vorbeşti cu
tine însuţi foloseşte cuvinte care să te ajute
să te linişteşti şi să priveşti situaţia într-
un mod diferit. De exemplu, în loc să îţi
spui „sunt atât de furios încât trebuie să
fac ceva!” poţi să îţi spui „pot să-mi menţin
calmul sau pot cere ajutorul cuiva în loc să
stau şi să las furia să crească”.

5. Foloseşte respiraţia profundă!

Respiraţia te ajută să te linişteşti deoarece ajută la oxigenarea creierului.
Înceacră să respiri adânc în timp ce numeri:
1 – 2 – 3 – 4 – 5 – inspiră aerul pe nas
5 – 4 – 3 – 2 – 1 – expiră aerul pe gură.
Foloseşte acestă tehnică de câte ori este nevoie până când simţi că corpul tău
este mai relaxat (ex. bătăile inimii sunt mai rare).

6. Confecţionează un card cu paşii de gestionare a emoţiei de furie .

Pentru situaţiile în care îţi este dificil să faci faţă furiei, cardul este un bun
instrument care te ajută în gestionarea ei.

„În dialog cu furia mea!”

• Emoţiile de furie sunt ca vântul. Ele vin şi trec
• Aceste emoţii îmi atrag atenţia să folosesc noile lucuri învăţate.
• Pot să vorbesc cu furia mea.
• Sunt mai mare decât furia mea.
• Acum vorbeşte furia mea. Nu trebuie să ascult!
• De fiecare dată cînd mi-am înfruntat furia am devenit mai puternic.

Pentru a putea să beneficiezi de acest instrument, este nevoie să citeşti cardul

de cel puţin două ori pe zi.

14 Salvaţi Copiii România

 PASUL 5 – Decide ce vei face.
În mod normal, de fiecare dată avem mai multe optiuni. Pe de o parte, furia
te determină să faci ceva pentru a schimba situaţia în care te afli, pe de altă parte
ceea ce alegi, are o importanţă foarte mare.
Poţi să alegi o varinta în care comportamentul tău îi răneşte pe ceilalţi sau
te pune în pericol pe tine(ex lovirea celorlalţi, jignirea lor sau lovirea prorpiei
persoane „dai cu pumnul în perete”). Această varaintă are costuri mari pe care
le plăteşti, fie imediat, fie mai târziu. Dacă prin ceea ce faci îi răneşti pe ceilalţi,
ei vor ajunge să te repingă, să refuze să stea în preajma ta, să te izoleze ceea ce
te va face să te simţi şi mai trist, respins, deprimat, neajutorat etc. Rănirea ta va
conduce la o creştere a suferinţei şi nu la diminuarea ei.
În concluzie este important să faci lucuri care să te ajute să îţi menţii relaţiile
cu ceilalţi oameni în ciuda modului în care te simţi. În plus, când faci o alegere
bună îi arăţi furiei tale că tu eşti cel puternic şi poţi să o controlezi.

Cum să mă comport astfel încât să fiu mai puternic decât furia mea.
a. Vorbeşte despre cum te simţi.
Cel mai dificil lucru care făcut atunci când suntem furioşi este să VORBIM
despre cum ne simţim. Când eşti furios, îţi este mult mai uşor să ridici tonul, să
ţipi sau să refuzi să mai spui ceva (să muţeşti) şi mult mai greu să vorbeşti pe un
ton calm.
În situaţia în care te-ai înfuriat cel mai indicat lucru este să spui cum te simţi.
Dacă nu ştii cum să o faci, poţi apela la ajutorul unui adult sau a unui prieten
apropiat.

Cum să vorbim despre furia noastră?

Capcana învinovăţirii celuilalt
„M-ai supărat”
„Din cauza lui mă simt aşa”
„Tu m-ai făcut să te lovesc”.
De foarte multe ori auzim cum oamenii din jurul nostru fac astfel de afirmaţii.
În realitate, nimeni nu poate să ne facă să fim supăraţi sau furioşi dacă noi nu
lăsăm să întâmple asta. Acest lucru că emoţia de supărare sau furie pe care o simţi
este a ta şi vine din modul în care mintea ta gândeşte ce face celălalt.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 15

 Exemplu: un coleg se uită încruntat la tine

Ce gândesc? Ce gândesc?
Are ceva cu mine Este supărat. Poate are probleme

Ce simt? Ce simt?
Mă înfurii Curiozitate

Ce fac Ce fac
Ţip la el „ce bă eşti smecher?” Îl întreb ce s-a întâmplat şi dacă
pot să îl ajut cu ceva.

Citind exemplul de mai sus iţi dai seama cu uşurinţa că emoţia de furie pe care o
simţi este vine nu de la faptul că celaălalt se uită încruntat la tine (comportamentul
lui) şi din modul în care traduci acest comportament (ce însemnă el pentru tine,
cum îl vezi tu).

Cum să ne exprimăm corect emoţiile prin intermediul cuvintelor

Dacă emoţiile sunt ale noastre şi sunt create de gândurile noastre care sunt
create de mintea noastră atunci cea mai bună formulare este cea la persoana I
„Sunt furioasă....„
Acest tip de exprimare îţi permite să spui cum te simţi fără să îl facă pe celălalt
vinovat de acest lucru. În aceste condiţii, comunicarea se deschide iar celaltă
persoană va dori să-şi argumenteze punctul de vedere sau va bate în retragere.

Exemplu de învăţare
Să presupunem să te simţi furios când colegul tău îţi umblă în penar şi îţi
ia un pix fără să îţi ceară permisiunea

1. Identifică emoţia pe care o ai. „Mă simt furioasă....”

Foloseşte pronumele personal
„Eu” când spui cum te simţi.

16 Salvaţi Copiii România

 „...când îmi iei
pixul din penar fără
2. Spune ce anume te-a făcut să îmi spui...”
să te simţi în acest fel
(ce a făcut colegul).

3. Spune ce înseamnă „...este un pix la care

pentru tine acest ţin foarte mult şi mi-e teamă
să nu îl pierd şi nu îmi place
lucru.
că nu îl găsesc atunci când
am nevoie de el...”

4. Spune ce ai dori să se Mi-aş dori să

întâmple pe viitor pentru îmi ceri permisiunea
a rezolva situaţia (cum pe viitor.
ai prefera să se comporte
colega ta pe viitor).

În concluzie, cuvintele pe care noi le folosim au o forţa foarte mare. Unele

dintre ele pot răni altele pot să ajute. Când foloseşti cuvintele într-un mod
pozitiv există şanse mai mari să obţii un rezultat pozitiv.

b. Exprimă-ţi emoţiile.
Pentru a face faţă emoţiilor pe care le trăim în viaţa de zi cu zi, avem nevoie
să învăţăm să le exprimăm. Nu întotdeuna ne este uşor să face acest lucru când
suntem în interacţiune cu ceilalţi. Un bun exerciţiu ar fi să facem acest lucru la
început, în intimitatea camerei noastre, scriind într-un jurnal. Pentru cei dintre
voi care simt nevoia să scrie sau să compună o metodă buna ar fi exprimarea
emoţiilor prin intermediul versurilor sau o cântecelor. Activităţile artistice cum
ar fi desenul, pictura, dansul, cântatul la un instrument sunt oferă posibilitatea
exprimării emoţiilor.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 17

D. Gimnastica minţii
Unii copii încearcă să ascundă furia pe care o resimt. Ei cred că mascarea ei
poate fi o modalitate de a-i face faţă.

Ce se întâmplă în realiate?
Imaginează-ţi ce se întâmplă cu o minge mare de plajă pe care o împingi cu
mâna să intre sub apă. Când o împingi sub apă, ieşe la suprafaţa cu o forţă şi mai
mare. Nu are importantă cât de mult te străduiaşti să o faci să se scufunde, cu cât
o împingi mai mult, cu atât de mare este forţa cu care revine la suprafaţă. Acelaşi
lucru este valabil şi în cazul furiei. Nu contează cât de mult te străduieşti să o ţii
ascunsă, ea tot va găsi o cale să iasă la suprafaţă.
Uneori supărarea poate veni de la orice lucru mărunt pe care îl faci. (ex. ai
spus un cuvânt nepotrivit la adresa cuiva, ai piedut un concurs, ai greşit la un test,
ai uitat să îti faci o temă, ai stigat la părinţii tăi)
Când aceate lucuri ţi se întâmplă o voce mică din capul tău îţi şopteşte lucuri ca:
 Sunt un ratat
 Nu sunt bun de nimic
 Sunt prost
 Sunt o persoană rea
 Toţi cred despre mine că sunt un nimic.
Când spui aceste lucruri despre tine este ca şi cum te-ai pune singur la pământ.
Toate aceste gânduri despre tine te fac să te simţi şi mai supărat. Este ca şi cum
te-ai pedepsi singur.
În ciuda modului în care te comporţi câte o dată, este important să te accepţi
pe tine însuţi aşa cum eşti cu bune şi cu rele. Oamenii nu sunt în întregime buni
sau în întregime răi, în funcţie de cum se comportă (daca mă comport bine sunt
bun, dacă mă comport inadecvat sunt rău). Noi nu ne măsurăm valoarea ca şi
persoane în funcţie de cum ne comportăm. Toţi suntem valoroşi ca persoane, şi
atunci când ne comportăm bine şi atunci când ne comportăm rău.

În concluzie:
Tu eşti valoros ca persoană chiar si atunci când ai comportamente nepotrivite
sau greşeşti. Toată lumea face greşeli. Autopedepsirea nu te ajută aşa cum nici
pedepsirea celorlalţi nu ajută.
Este în regulă să te simţi furios, toată lumea simte furie uneori. Este o emoţie
firească pe care o trăiesc toţi oamenii. Poţi fi furios în legătură cu ceea ce ai făcut tu
sau a făcut o altă persoană. Contează modul în care le arăţi celorlalţi cum te simţi
(ce faci atunci când eşti furios). Furia nu este o scuză pentru comportamentele
agresive (ex l-am lovit pentru că am fost furios).

18 Salvaţi Copiii România

III. Furia ascunsă- Bullingul
Ce este bullying-ul?
Este un cuvântul folosit în ţările de origine anglo-saxonă, preluat ca atare, şi care
se referă la comportamentul de hărţuire constantă şi de durată a unui elev sau grup
de elevi de către un alt elev sau grup de elevi, prin folosirea forţei, ameninţării cu
forţa, intimidării , cu scopul menţinerii acestui dezechilibru de forţe.

„Un grup de colegi se iau tot timpul de mine, râd de faptul că port aparat
dentar, îmi trimit SMS-uri în care îşi bat joc de asta...pe coridor, în pauză îmi
pun porecle şi fac tot felul de gesturi şi semne, încât nu vreau să mai ies din
clasă”. Alex, clasa a IX-a

Există trei „actori” implicaţi în bullying:

- agresorul
- victima
- martorul(de regulă mai mulţi martori, cei care asistă, fără să intervină)

Oamenii de ştiinţă au arătat că martorii (cei care observă) prin comportamentul

pasiv (faptul că asistă fără să facă ceva pentru a schimba situaţia) contribuie la
menţinerea comportamentului agresorului.

Bullingul adesea, dar nu întotdeauna, îmbracă diferite forme în funcţie

de gen.
a. Caracteristici ale bullyingului când sunt implicaţi băieţii:
 Are nevoie să se simtă puternic şi în control
- Alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul
- Obţine satisfacţie din a provoca suferinţă victimelor
- Îşi motivează acţiunile, plângându-se că a fost provocat
Tacticile cele mai des folosite
• poreclirea
• bătăile, luptele
• deposedarea de bunuri (bani, obiecte personale)
• distrugerea bunurilor victimei
• îmbrâncirea
• lovirea
• iniţierea de atacuri repetate asupra victimei

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 19

b. Cele mai frecvente caracteristici ale bullyingului când sunt implicate fetele
(agresorul este fată) sunt:
• manipulare
• rănirea sentimentelor
• respingere subtilă şi marginalizarea victimei
Tacticile cele mai des folosite
• utilizarea poreclelor
• izolarea victimei( “Nu vorbiţi cu ea.”)
• bârfe
• răspândirea de zvonuri false

Cum recunoaştem un copil care este victimă a bullying-ului?

• este o fire liniştită şi sensibilă
• îi este teamă să mai meargă la şcoală, se plânge de dureri frecvente de cap
şi de stomac pentru a evita să meargă la şcoală
• are puţini prieteni sau nici unul cu care să se joace.
• pare trist şi înfricoşat
• vine de la şcoală cu hainele murdare, rupte sau cu lucrurile distruse
• prezintă vânătăi pe corp

În concluzie:
Aceste comportamente agresive se întind pe un continuum, de la minore(
ironie, poreclire, tachinare), medii(a refuza accesul unui copil in grupul de joacă,
alua sandviciul din ghiozdanul altui coleg), până la extreme (atac fizic, lovire
care pune în pericol viaţa altui copil). Indiferent de forma lor ele lasă răni adânci
asupra celor care sunt tinţele lor.

1. Despre tachinare

Ciprian este elev în clasa a VI-a şi poartă ochelari. Colegul său Marian
adesea în pauză când trece pe lângă el îi strigă „aragaz cu patru ochi”. E
suficient ca el să înceapă ca ceilalţi colegi să audă şi să îl strige continuu cât
timp durează pauza. Ciprian se înroşeşte, îi dau lacrimile şi se asează în bancă.
Aproape că îi este teamă să mai iasă din bancă pentru a nu fi remarcat. Nu
mai suportă să audă în fiecare zi aceleaşi cuvinte si aceleaşi râsete pe seama lui.

Ciprian este victima unui comportament de tachinare. Comportamentele de

tachinare, poreclire sunt adesea cel mai uşor de trecut cu vederea deoarece sunt

20 Salvaţi Copiii România

văzute ca fiind normale, specifice copilăriei. În realitate, aceste forme „uşoare de
violenţă „ între copii reprezintă punctul de plecare pentru dezvoltare şi apariţia
formelor mai accentuate de violenţă.

Ce este tachinarea?
Tachinarea reprezintă un comportament prin care un elev răneşte un alt
elev prin mesaje de ridiculizare, poreclire sau răspândirea de zvonuri despre ce
a facut sau a spus acesta . Tachinarea generează tristeţe, furie, iritare. Forma
cea mai ostilă a tachinării este cea în care persoana este timorată sau hărţuită
(vezi bullying-ul). Acest tip de tachinare necesită intervenţia tuturor adulţilor:
părinţi, profesori, administratori ai şcolii, reprezentanţi ai instituţiilor locale/ai
comunităţii locale.

De ce folosesc unii copii aceasta strategie?

Pentru a primi atenţie. Tachinarea este o cale prin care unii copii au învăţat să
primească atenţie, chiar dacă într-un fel negativ. Pentru unii copii atenţia negativă
este cea mai bună variantă. În experinţa lor de viaţă, aceşti copii au primit rareori
laude şi atenţie atunci când s-au comportat adecvat. Astfel, ei au învăţat că cea mai
bună modalitate de a atrage atenţia asupra lor este comportamentul nepotrivit.
Imitarea. Unii copii imită modelele învăţate. Ei acţionează în acelaşi mod
în care a fost şi ei trataţi în contextele lor de viaţă. Aceşti copii au experienţa
tachinării cu fraţii lor sau au fost disciplinaţi într-un mod extrem de agresiv.
Nevoia de a se simţi superiori sau de a avea puterea şi controlul
Mulţi copii care tachinează se simt superiori sau puternici când simt că ceilalţi
se tem de ei sau şi-au pierdut controlul.
Nevoia de acceptare în grupul de copii de aceeaşi vârstă. Mulţi copii
au comportamente de tachinare a celorlalţi pentru că aşa cred că pot fi văzuţi
de ceilalţi colegi ca fiind “cool”. Ei au nevoie să facă parte dintr-un grup şi nu
ştiu cum să obţină altfel acceptarea grupului. Nevoia de integrare este atât de
mare încât copiii pot să tachineze pe ceilalţi pentru a fi acceptaţi de copiii cu o
popularitate mai mare.
Interpetează greşit diferenţele. Lipsa de înţelegere a diferenţelor poate fi un
factor important în tachinare. Mulţi copii nu nu înţeleg diferenţele culturale sau
etnice. În aceste cazuri un copil cu dizabilitate fizică sau de învăţare poate fi o
ţintă a tachinării deoarece este diferit. Unii copiii critică pe oricine este diferit în
loc să încerce să înveţe să înţeleagă, ce îi face pe alţii speciali.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 21

 Strategii pentru a face faţă tachinării.
Tachinarea nu poate fi întotdeauna prevenită, iar noi nu putem controla ceea
ce spun sau fac ceilalţi. Ce poţi să faci într-o astfel de situaţie este să înveţi cum
să îţi controlezi propriile reacţii. Este important să învăţi câteva strategii simple
de gestionare a situaţiilor care vor duce la creşterea sentimentului de încredere în
sine şi vor reduce sentimentul de neajutorare. .

a. Vorbirea cu sine
Dacă ai fi ţinta unei porecle:
 ai putea să îţi spui: “chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte pot să fac
faţă acestei situaţii “
 ai putea să îţi pui o întrebare care să verifice valoarea de adevăr a celor
spune pe seama ta:“Este adevărat ce spune … despre mine ? De cele mai
multe ori se dovedeşte că nu.
 Ai putea să te întrebi “care dintre opinii este cea mai importantă, a mea
sau a celuilalt copil?
Este foarte util să cunoşti şi să înveţi să se gândeşti la calităţile tale care
contravin remarcilor negative făcute la adresa ta.

b. Ignorarea
Manifestarea furie sau izbucnirea în plâns adesea accelerează comportamentele
de tachinare din partea copilului care agresează. În consecinţă este foarte util să
înveţi să ignori copilul care te tachinează.
Cum ai putea să faci acest lucru?
 Te comporţi ca şi cum celălalt este invizibil şi acţionezi ca şi cum nimic nu
s-a întâmplat.
 Dacă este posibil, poţi să pleci de lângă de copilul care te tachinează.
Pentru a putea să foloseşti această tehnică la nevoie, este important să o
exersezi de mai multe ori acasă, prin jocul de rol, cu părinţii sau cu un prieten.
De ştiut!
Ignorarea nu este o metodă bună în situaţii în care cineva te tachinează de
foarte mult timp şi foloseşte comportamente de bulling (de intimidare).

c. Transmiterea de mesaje la persoana I

Acest tip de mesaj (vezi Cum să ne exprimăm corect emoţiile prin inter­
mediul cuvintelor) este o motodă bună de a-ţi exprima propriile emoţii.

22 Salvaţi Copiii România

 Astfel vei exprima cum se simţi, ce s-a întâmplat şi cum ţi-ai dori ca ceilalţi
să se comporte într-o manieră diferită. De exemplu ai putea să spui “Sunt trist
când tu faci glume pe seama ochelarilor mei, aş prefera să încetezi”
Cum ai putea să faci acest lucru?
 stabileşti contactul vizual,
 vorbeaşti clar,
 foloseaşti un ton politicos.
De ştiut!
Această tehnică este utilă şi funcţionează când este folosită într-un cadru care
este controlat, în care există un adult, există nişte reguli etc (cum ar fi în clasă, la
şcoală).
Dacă o foloseşti în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea
situaţiei (copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat că ceea ce
face el, îţi produce o emoţie de(a obţinut ceea ce şi-a dorit).

d. Reformularea .
Acestă tehnică te învaţă cum să schimbi modul în care vezi sau înţelegi
cuvintele pe care celălalt le spune la adresa ta.
Ce poţi să faci?
 Să schimbi cuvintele de tachinare în complimente. De exmplu, un copil
face glume pe seama ta că porţi ochelari şi îţi spune “aragaz cu 4 ochi”. În
această situaţie poţi să îi răspunzi politicos: “ Mulţumesc că ai remarcat
că am ochelari!” Copilul care a făcut remarca nepotrivită este de regulă
confuz când nu primeşte reacţia obişnuită de furie sau de frustrare.

e. Fii de acord cu aspectele la care se referă cel ce tachinează.

Acordul cu aspectele relatate poate fi cea mai uşoară modalitate de a gestiona
o insultă sau o tachinare. Un copilul care tachinează şi spune “ai aşa de mulţi
pistrui!” Răspunsul adecvat ar putea fi “Este adevărat, am o mulţime de
pistrui!” Dacă copilul care tachinează merge mai departe şi îţi spune “eşti ca un
bebeluş care plânge” ai putea să îi răspunzi “chiar plâng cu uşurinţă” Acordul cu
aspectele semnalate elimină dorinţa de a ţine ascuns pistruii sau lacrimile.

f. ... Ei şi ?
Răspunsul la întrebarea „Ei, şi …?” convinge copilul care tachinează de
indiferenţa ta aşa că tachinarea nu mai are nici un sens. Unii copii au spus că
acest răspuns a funcţionat în cazul lor.

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 23

g. Răspunde la tachinare cu un compliment.
Când eşti tachinat este foarte eficient dacă răspunzi cu un compliment.
De exemplu, dacă cineva râde de modul în care alergi, un posibil răspuns ar fi
răspunsul cu un compliment “Tu eşti un bun alergător!”.

h. Folosirea umorului
Umorul arată cât de mică importanţă acorzi remarcilor primite. Râsul poate
să schimbe o situaţie cu potenţial de rănire, într-una comică.

i. Solicită ajutorul
În unele momente este necesar să soliciţi ajutorul dacă cel care tachinează este
persistent.

2. Ce poţi face singur şi cu ajutorul profesorilor pentru prevenirea

şi intervenţia asupra bullyingului

În cazul în care eşti sau ai fost victimă a bullingului:

 este recomandat să înveţi să:
• ignori comportamentul de agresare (doar în faza iniţială!)
• te distanţezi de situaţia şi locul respectiv
• să reacţionezi într-o manieră fermă (învăţarea abilităţilor asertive)
• să te asiguri de protecţie (solicitarea ajutorului)
• să soliciţi agresorului să stopeze actul agresiv şi să te îndepărtezi de locul
în care s-a declanşat situaţie. Dacă acest lucru nu funcţionează se poate
solicita ajutorul adultului.
 este recomandat să eviţi să:
• Să-ţi pierzi cumpătul (să te înfurii şi să de comporţi agresiv)
• Să te comporţi agresiv (să loveşti, să înjuri etc)
• Să aduci alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul cărora să îţi regleze conturile.
• Să răspunzi cu tachinare
• Să plângi

Este important ca toţi elevii să fie informaţi să identifice bullyingul şi să

meargă să solicite ajutorul profesorilor dacă sunt martorii unei asemenea
întâmplări.
Primul pas în reducerea comportamentelor de bulling este să le recunoaştem
şi să facem ceva pentru stoparea lor (ex. să semnalăm prietenilor, cadrelor
didactice, părinţilor atunci când nu ştim sau nu putem să ne opunem singuri).

24 Salvaţi Copiii România

 A asista/ a vedea şi cu atât mai mult a fi victima unei agresiuni produce,
firesc, o reacţie de teamă şi un comportament de evitare care poate avea în spate
gânduri, de tipul „Lasă, nu este treaba mea, mai bine nu mă bag...!” sau „Dacă
tac din gură, poate mă lasă în pace...!”

3. Asertivitatea principala armă de luptă împotriva bullingului

În relaţiile cu ceilalţi, în situaţii dificile, atunci când avem de rezolvat probleme

sociale, noi punem în acţiune trei tipuri de răspuns:
1. Răspunsul de tip evitant: pun nevoile celorlalţi înaintea propriilor nevoi
2. Răspunsul de tip agresiv: pun nevoile personale înaintea nevoilor celorlalţi
3. Răspunsul de tip asertiv: pun în echilibru nevoile personale cu nevoile
celorlalţi

Ai un răspuns de tip evitant dacă:

- preferi să taci sau să pleci, în loc să spuni ce nu-ţi convine şi ce-te deranjează
- taci când alţii profită de tine
- te simţi adesea „folosit” de ceilalţi
- îţi vine greu să refuzi cererile şi solicitările celorlalţi
- faci frecvent compromisuri de dragul liniştii (nu vrei să te complici)
- nu vrei să superi sau să-i deranjezi pe ceilalţi
- te supuni în faţa reacţiilor de tip agresiv

Cauze ale acestui tip de răspuns:

- teama de a nu supăra/deranja
- teama de respingere
- sentimentul de responsabilitate faţă de ceilalţi
- o voce internă autocritică

Răspunsul de tip agresiv înseamnă:

- Mă cert frecvent, mă iau de ceilalţi,fac reproşuri sau critic.
- mă înfurii şi îi pun la punct pe ceilalţi
- profit de pe urma celorlalţi
- îi învinovăţesc cu uşurinţă pe ceilalţi
- îi ameninţ şi îi şantajeaz pe ceilalţi
- pun interesele personale înaintea intereselor celorlalţi (important este
să-mi fie mie bine)

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 25

 Cauze ale acestui tip de răspuns:
- Prin aceste comportamente de-a lungul timpului am reuşit să obţii ceea
ce ţi-ai dorit.
- Aşa ai învăţat să faci faţă emoţii neplăcute (frică, furie, tristeţe, plictiseală)
Răspunsul de tip asertiv înseamnă:
• Să-ţi aperi drepturile astfel încât drepturile celorlalţi să nu fie încălcate;
• Să poţi exprima în mod spontan ce îţi place şi ceea ce te interesează;
• Să poţi accepta într-un mod confortabil complimentele făcute de ceilalţi;
• Să poţi să-ţi manifeşti dezacordul faţă de cineva, deschis;
• Să poţi cere lămuriri;
• Să poţi să spui „NU”;
• Să poţi cere ajutorul.

NEVOILE MELE

NEVOILE CELORLALŢI

NON-ASERTIV ASERTIV AGRESIV

A fi asertiv înseamnă să-ţi afirmi şi ceri propriile drepturi, să-ţi aperi punctul
de vedere, a-ţi comunica propriile emoţii şi nevoi şi aşteptări, fără a răni sau
încălca drepturile altei persoane.
Această abilitate, ca orice abilitate socială, se dezvoltă prin învăţare şi antrenament.
Trainingul asertivităţii are ca scop să crească frecvenţa exprimării propriilor
drepturi şi să scadă probabilitatea comportamentelor de evitare sau ostile/agresive.
Studiile arată că persoanele cu o scăzută asertivitate cred că:
- nu au dreptul să aibă şi să-şi manifeste propriile convingeri, opinii sau
emoţii
- că nu suntem egali
- că nu avem dreptul să fim trataţi la fel
De aceea aceste persoane găsesc puţine argumente împotriva abuzurilor şi
nedreptăţilor pe care le suportă. Încă din copilărie, aceste persoane cresc cu
îndoiala în propria persoană, căutând în permanenţă aprobarea şi sfaturi din
partea celorlalţi.

26 Salvaţi Copiii România

 Faţă de cine poţi fi asertiv:
• faţă de părinţi tăi
• faţă de profesorii tăi
• faţă de prietenii tăi
• cu colegii tăi
• cu fraţii mai mari
• cu celelalte rude ale tale
• cu vecinii tăi
Când folosim asertivitatea:
• când eşti supărat
• când te-a rănit ceva sau cineva
• când eşti furios
• când eşti criticat
• când eşti bucuros/fericit
• când doreşti ceva
• când nu doreşti ceva
• când vrei să negociezi cu cineva
• când vrei să-ţi spui opinia în legătură cu cineva/ceva

Recomandări practice - Ce să fac

Ce spun:
Este important să înţelegem care este scopul unui comportament agresiv/ ce
vrea să obţină celălalt:

Ce ar putea să vrea celălalt Ce fac

Atenţie-atenţia mea sau a altor colegi Ignorare (doar la început)
Putere şi control – să arate că „e mai Propun competiţie cu reguli/concurs,
bun/tare/şmecher/puternic” decât mine jocuri, întreceri sportive
Să obţină o reacţie de iritare, furie din 1. Controlul furiei, 2. Asertivitate –
partea mea spun ce nu-mi convine, mă deranjează

Cum comunic mesajul:

1. Postura – stau drept, în faţa celuilalt
2. Privirea – îl privesc în faţă pe cel cu care vorbesc
3. Tonul de voce – folosesc un ton de voce mediu, normal (nici şoptit, dar
nici ţipăt), dar ferm (se poate exersa înainte, singur, acasă, în faţa oglinzii
sau cu un prieten)

Un ghid mic pentru o problemă mare... Îmblânzirea furiei 27

 Relaţionarea cu ceilalţi, acceptatarea celorlalţi şi a propriei persoane, înţele­
gerea şi acceptarea diferenţelor , înţelegerea şi acceptarea propriilor emoţii sunt
necesită o învăţare continuă pe parcursul întregii vieţii. Fiecare lucru nou pe care
îl învăţăm despre noi şi despre ceilalţi în cadrul interacţiunile de zi cu zi ne ajută
să ne dezvoltăm personal.

28 Salvaţi Copiii România