Caracterizarea personajului Victor Petrini

Autocaracterizarea: "Am fost un adolescent dur si turbulent...

fiindca pentru duritatea mea am fost pedepsit... Fetele ma
ocoleau, adica nu se indragosteau de mine... Trufia mi-a aparut
in constiinta intr-o zi cind am citit afirmatia lui Platon..."

Petrini era ateu: "...simteam o jubilatiune

linistita ca eram liber de credinta si nici un
imbold de a savirsi ceva nepermis nu ma Caracterizarea de catre alte personaje
ispitea..."Religia slabeste forta vitala a (mama):" Lenes mai poti sa fii, mi-a
oamenilor"... Credinciosii insa nu resimt raspuns mama, lenea trece, dar sa nu
primul soc cind li se da o lovitura." fii puturos"

Portretul lui Petrini:”Aveam figura frumoasa

fizic, dar urata in expresie. Aveam sprancene
groase, de timpuriu barbateste, dar puternic si
armonios desenate, ochii mari si negri, cu
focarul mare parca intunecat, ca o oglinda in
care nu te puteai zari, dar totusi limpezi,
deschisi, nu se fereau, nu alunecau cand ma
uitam la cineva[…], nasul si barbia prea
voluntare, gura bine desenata, dar lipsita de cea
mai vaga senzualitate, obrazul tras, laminat,
ascetic”
Implicat si cointeresat: "Interesul meu
pentru filozofie, cum era si firesc, spori, iar
lecturile din adolescenta, considerabile, la
ajutara sa patrund asinc in culoarele
culturii si sistemelor filozofice si sa-mi iau
examenele cu stralucire "