PROPOZIŢIILE SUBORDONATE

TIPUL PROPOZIŢIEI
SUBORDONATE /
TERMENI REGENŢI ELEMENTE DE ÎNTREBĂRI CONTRAGERE / EXPANSIUNE -
DEFINIŢIE
RELAŢIE EXEMPLE

Predicativa (PR) – a. pronume relative: cum este (ce El va ajunge ce şi-a dorit.
îndeplineşte în frază cine, ce, a cui, cui. este), cine este
Verbul copulativ (a fi, a deveni,
funcţia de nume predicativ subiectul?, care
a se face, a ajunge, a rămâne, a
al unui verb copulativ din este lucrul, Nelămurirea lui era cui să-i ceară
însemna, a părea).
propoziţia regentă. fiinţa, ideea etc. socoteală.

desemnată de
subiect?
Subiectul era a cui compunere este mai
reuşită.

Întrebarea mea era cărui copil să-i dau

b. adjectiv pronominal
această carte.

1
 relativ: cărui Cartea este a oricui o citeşte.

c. pronume nehotărât: Câştigătorul este orice copil ajunge

oricine, orice etc. primul.

d. adj. pronominale
nehotărâte: orice,
Întrebarea este cât vei cheltui acolo.
oricare etc.
Întrebarea este dacă va reuşi.
e. adverbe relative:
unde, când, cum El a rămas ca şi când n-ar fi auzit de asta

(precum), cât. niciodată.

f. conjuncţii Observaţii:

subordonatoare: că, să, 1. Propoziţia subordonată predicativă

ca…să, dacă, de etc. stă, de obicei, după verbul din regentă,

g. locuţiuni dar poate sta şi înainte, dacă se insistă

conjuncţionale asupra celor comunicate prin PR.

subordonatoare: ca şi Cum e floarea de cireş era fata moşului.

cum, ca şi când, după
cum, de parcă.

Subiectiva (SB) – a. verb personal: cine?, ce? Observaţii:

2
îndeplineşte în frază Câştigă cine aleargă mai bine.
funcţia de subiect al unui
b. verb impersonal la orice
verb/ alunei structuri din
diateză: trebuie, este, se
propoziţia regente.
întâmplă, se zice, se cuvine, se
cade, se spune, se pare, (îi) este
dat, (îi) este scris etc.
c. verb personal devenit
impersonal: place, rămâne,
ajunge, pasă, vine etc.
d. expresie verbală
impersonală (predicat nominal
impersonal): e bine, e rău, e
frumos, e uşor, e greu, e posibil,
e cu putinţă etc.
e. adverb sau locuţiune
adverbială predicativă:
desigur, bineînţeles, fireşte,
probabil, poate, fără-ndoială, de
a. pronume relative: 1. Regenta unei subiective poate fi
cine, ce, a cui, cui. intercalată în subordonată:
b. adjectiv pronominal
relativ: cărui
Urmele lăsate în zăpadă e posibil să se
c. pronume nehotărât: vadă şi mâine.
oricine, orice etc.
d. adj. pronominale
Fiecare elev trebuie să-şi pregătească
nehotărâte: orice,
zilnic lecţiile.
oricare etc.
Observaţii:
e. adverbe relative:
1. Subiectiva poate sta atât înaintea
unde, când, cum
regentei, cât şi după aceasta.
(precum), cât.
f. conjuncţii Cine va încerca, acela va câştiga.
subordonatoare: că, să, Dacă nu zice nimic înseamnă că este de
ca…să, dacă, de etc. părerea noastră.
g. locuţiuni Ceea ce făcea el era să ne anunţe data
conjuncţionale plecării.
subordonatoare: ca şi
3
 bună seamă, cu siguranţă etc.
Atributiva (AT) – are în
frază funcţia sintactică de
atribut al unui substantiv, a
unui pronume sau al unui
numeral din prop. regentă.
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
a. substantiv care?, ce fel Observaţii:
de?,
b. pronume a. pronume relative: 1. Atributiva stă întotdeauna după
cine, ce, a cui, cui. al, a, ai, ale cui? termenul regent, de obicei imediat după
c. numeral
acesta, fiind deseori intercalată.
b. adjectiv pronominal
relativ: cărui 2. Atributiva nu se desparte prin
virgulă de regentă.
c. pronume nehotărât:
oricine, orice etc. 3. În situaţia în care aduce o explicaţie
suplimentară (atributivă explicativă),
d. adj. pronominale
atributiva se desparte prin virgulă de
nehotărâte: orice,
regentă.
oricare etc.
Îşi va cumpăra cartea, pe care şi-o
e. adverbe relative:
doreşte.
unde, când, cum
(precum), cât.
f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
4

Completiva directă (CD) a. verb tranzitiv:
– îndeplineşte funcţia
Spune-i ce vrei.
sintactică de complement
direct în frază. b. locuţiune verbală
N-a băgat de seamă că ai plecat.
c. interjecţie predicativă
Uite că vine.
ca…să, dacă, de etc.
g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
a. pronume relative: ce?, pe cine? Observaţii:
cine, ce, a cui, cui.
1. Propoziţia subordonată completivă
b. adjectiv pronominal directă stă, de obicei, după regentă.
relativ: cărui Pentru evidenţiere, poate fi aşezată şi
înaintea regentei.
c. pronume nehotărât:
oricine, orice etc. Pe oricine întâlnea, întreba despre
accident.
d. adj. pronominale
nehotărâte: orice,
oricare etc.
e. adverbe relative:
unde, când, cum
(precum), cât.
5
 f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
ca…să, dacă, de etc.

g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.

Completiva indirectă (CI) a. verb predicativ cui? Observaţii:

– îndeplineşte în frază
Mă gândesc la ce mă interesează. a. pronume relative: pentru cine / 1. Propoziţia subordonată completivă
funcţia sintactică de
cine, ce, a cui, cui. ce?; de cine / indirectă stă, de obicei, după termenul
complement indirect. b. locuţiune verbală
ce?; despre cine regent. Pentru evidenţierea ei poate fi
b. adjectiv pronominal
Îmi pare rău că n-ai venit. / ce?; la cine / aşezată înaintea regentei.
relativ: cărui
c. adverb ce?; cu cine /
2. Când stă după regentă nu se desparte
c. pronume nehotărât: ce?
E rău de cine minte. prin virgulă de aceasta, iar dacă stă
oricine, orice etc.
înaintea acesteia se desparte prin
d. adjectiv d. adj. pronominale virgulă.
El este mândru de ce a realizat. nehotărâte: orice,
oricare etc.

6
 e. interjecţie e. adverbe relative:
unde, când, cum
E vai de cine nu învaţă carte.
(precum), cât.

f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
ca…să, dacă, de etc.

g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.

Circumstanţiala de loc, a. verb a. pronume relative: unde?, de Observaţii:

(locala, CL) - îndeplineşte
în frază funcţia sintactică
de complement
circumstanţial de loc.
cine, cui. unde?, până
Plec unde mi-ai spus. 1. Propoziţia subordonată locală poate
unde?, încotro?,
b. adjective avea în regentă ca element corelativ
b. locuţiune verbală: pe unde?
pronominale relative: adverbul de loc acolo.
Ai luat-o la fugă unde ai văzut ce, oricine, oricare etc.
Ne vom plimba pe acolo pe unde au fost
cu ochii.
c. pronume şi adjective plantate flori.
c. interjecţie: pronominale
2. În mod obişnuit, propoziţia

7
 Hai unde am stabilit. nehotărâte: oricine, subordonată locală stă după propoziţia
oricare regentă. Ea poate fi intercalată sau să
stea înaintea regentei.
d. adverbe relative:
unde, încotro. 3. Când se află după regentă, locala nu
se desparte prin virgulă de aceasta.
e. adverbe nehotărâte:
Înaintea regentei se desparte prin virgulă
oriunde, oriîncotro.
atunci când nu se insistă asupra ei şi are
în regentă un adverb corelativ.
Intercalată în regentă, locala se desparte
prin virgulă, doar dacă este înaintea
predicatului.

Alerg pe unde s-au trasat liniile albe.

Circumstanţiala de mod a. verb a. adverbe relative: cum?, în ce fel?, Observaţii:

(modala, CM) - cum, precum, cât. în ce mod?, în
El vorbeşte cum a fost învăţat. 1. Propoziţia subordonată modală
îndeplineşte în frază ce chip?, cât?
b. locuţiuni poate avea în regentă ca elemente
funcţia sintactică de b. locuţiune verbală:
conjuncţionale corelative adverbe şi locuţiuni
complement circumstanţial Ea se dă de-a rostogolul precum subordonatoare: după adverbiale: aşa, astfel, atât, întocmai.

8
de mod. i-a văzut pe colegii ei. cum, ca şi cum, ca şi 2. Topica modalei este liberă: poate sta
când, de parcă, pe măsură înaintea regentei, după regentă sau poate
c. adverb
ce, fără să etc. fi intercalată în regentă. Modalele
El cântă frumos după cum ştie introduse prin locuţiunile conjuncţionale
mai bine. de parcă şi de cum stau întotdeauna

d. adjectiv după regentă.

El este deştept precum este şi 3. Atunci când modala stă înaintea

tatăl lui. regentei, se desparte prin virgulă, dacă

are un corelativ în regentă, iar atunci
când este intercalată se izolează prin
virgule, dacă este aşezată înaintea
predicatului.

Circumstanţiala de timp a. verb a. adverbe relative: când?, de Observaţii:

(temporala, CT) - când, cât, cum. când?, până
Plec la ţară când voi fi în 1. Propoziţia subordonată temporală
îndeplineşte în frază când?, cât timp?
concediu. b. adverbe nehotărâte: poate avea în regentă ca elemente
funcţia sintactică de
oricând, oricât. corelative adverbe şi locuţiuni
complement circumstanţial b. locuţiune verbală
adverbiale: atunci, şi, cum, imediat.
de timp. c. conjuncţia până:
Va fi băgat în seamă când va fi

9
 matur. d. locuţiuni Atunci a sosit când tu tocmai ai ieşit.
conjuncţionale
c. adverb 2. Propoziţia subordonată temporală
subordonatoare: înainte
are topică liberă: poate sta înaintea
Acum când citeşte are imaginaţie ca… să, îndată ce,
regentei, după aceasta sau poate fi
bogată. imediat ce, după ce, pe
intercalată în regentă.
d. adjectiv dată ce, în timp ce, cât
timp, câtă vreme, ori de 3. Circumstanţiala temporală se
Supărat de când era mic desparte prin virgulă atunci când nu
câte ori etc.
cauzează neplăceri celor din jur. exprimă o circumstanţială esenţială,
e. pronume şi adj.
atunci când este antepusă şi are un
pronominale relative şi
corelativ sau atunci când este intercalată
nehotărâte: cine, cui,
şi este aşezată înaintea predicatului din
cât, oricine, oricare.
regentă.

Circumstanţiala de cauză a. verb a. conjuncţii din ce cauză?, Observaţii:

(cauzala, CZ) - subordonatoare: din ce pricină?
Nu a reuşit, fiindcă nu a învăţat 1. Propoziţia subordonată cauzală
îndeplineşte în frază fiindcă, că, deoarece,
deloc. poate avea în regentă ca elemente
funcţia sintactică de căci, întrucât, dacă.
corelative adverbe şi locuţiuni
complement circumstanţial b. locuţiune verbală
b. locuţiuni adverbiale: apoi, atunci, de aceea,
de cauză. Nu a băgat de seamă, deoarece a conjuncţionale pentru aceea, de asta, de aceasta.
fost neatent. subordonatoare: din

10
 c. adjectiv
Maria este bucuroasă, pentru că
a obţinut punctaj mare la
olimpiadă.
Circumstanţiala de scop a. verb
(finala, CS) - îndeplineşte
El s-a dus în oraş ca să cumpere
în frază funcţia sintactică
fructe.
de complement
circumstanţial de scop. b. locuţiune verbală
A luat-o la goană ca să nu fie
prins.
c. interjecţie
Hai ca să nu ne vadă nimeni.
cauză că, din pricină că, 2. Circumstanţiala de cauză poate sta
de vreme ce, din moment înainte sau după regentă.
ce, pentru că.
3. Cauzala se desparte, în general, prin
c. adverbe relative: virgulă de regentă, indiferent de locul pe
cum, unde. care îl are faţă de aceasta.
a. conjuncţii cu ce scop?, în Observaţii:
subordonatoare: să; ca ce scop?
1. Propoziţia subordonată finală poate
să; de
avea în regentă ca elemente corelative
b. locuţiuni adverbe şi locuţiuni adverbiale: anume,
conjuncţionale: pentru înadins, de asta, pentru aceea.
ca să
2. Circumstanţiala de scop stă înainte
sau după regentă.
3. Când stă înaintea regentei, finala se
desparte prin virgulă de aceasta. Când
este după regentă, se desparte prin
virgulă doar dacă se subliniază că nu
este un element esenţial în frază.
4. Circumstanţialele de scop introduse
11
 prin de şi să nu se despart prin virgulă
de regentă. Întotdeauna se desparte prin
virgulă, indiferent de topică, finala care
deţine în regentă un corelativ.

12