Lucrare de seminar-icoana lui rubliov

P19.
Icoana se bucura de o mare consta. Exista cromici care vorbesc de aparitia ei, este asezata in
canoane. Studiul ei a devenit o stiinta in sine fiind-ui dedicare un mare numar de studii.
Reproducerea unei icoane este influenteata de numerosi factori liturgici si teologici.
Icoane intereseaza deoarece este originalaȘ rezultatul unei evolutii de 1 mileniu.

“Duh este Dumnezeu (In 4, 24). Astfel Dumnezeu este imposibil de surprins si reprezentat
“nu exista imagini materiale”
Problema reprezentarii: Dumnezeu are un chip tainic nefacut de altcineva.
Nu exista “imagini” materiale ale lui Dumnezeu nevazute, imateriale si incorporale. Prin
urmare, interdictia vechi-testamentara ramane in vigoare ca porunca obligatory si pentru
Biserica. 23
Si totusi Dumnezeul unei Revelatii care este in chip statornic Autorevelare nu este un simplu
“principiu”abstract, impersonal. Cel care a spus despre Sine Insusi: “Eu sunt Cel ce
sunt”(iesire 3,14) e mai degraba o Fiinta Personala in sensul cel mai inalt, absolute. 23

Mai degraba, Dumnezeu poarta tainic in El Isusi propriul Sau “chip, drept pentru care Parintii
au putut echivala intre ele expresiile “chip” si “fata”. Aceasta :icoana: sau :chip: viu “al lui
Dumnezeu”(2 Cor 4,4) este “Fiul Cel Unul Nascut”, “Care este in sanurile Tatalui (In 1, 18).

Astfel Tatal, “Pe Care nimeni nu L-a vazut vreidata”(In 1,18), are in Fiul Sau un fel de “fata:
in Care Se intoarce spre lume, Se reveleaza. El face aceasta inca de la inceputurile creatiei,
dar prin Intruparea Celui Unul-Nascut aceasta “fata”s-a facut “vazuta pantru noi. De aceea,
Cel Intrupat spune despre Sine: “Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal”. In 1,14
Fiul “stralucirea slavei si chipul fiintei” Tata;ui (Evrei 1,13) si singurul Sau adevarat “exeget”
In 1,18, este asadar, ca Persoana, singura adevarata Ïcoana”sau “Chip al Dumnezeului Celui
nevazut” (Col 1,15), acea “Fata”a lui Dumnezeu a Carei “vedere”adduce inului mantuirea Ps
79,4. p 24

Posibilitatea:
Cum este posibil omul sa vada pe Dumnezeu?
Posibilitatea este un dat intrucat <<el insusi este o “icoana”create “spre nestricaciune””a
fiintei lui Dumnezeu”(Sol 2,23)
Omul a fost creat “dupa chipul lui Dumnezeu”Fc 1,27., asadar intrucatva ca un “chip”viu al
“Chipului”sau o ïcoana”vie a “Icoanei”. P24
Astfel intre om si Dumnezeu este o relatie vie, fata catre fata si intima insa nu identica cu cea
Dumnezeu Tatal- Hristos.
Asemanarea devine astfel o conditie de mantuire la care ajungem prin har si liber arbitru
“facere 1, 26-27.

Momentul de cotitura
Parintii sunt unanimmi asupra faptuli ca abia epifania Cuvantului lui DUmnezeu Intrupatm
aratarea sa vazuta in lumea formelor si a figurilor, e cea care a creat premise pentru aparitia
ïcoanei ca “chipul al lui Dumnezeu, punand in acelasi timp si limitele a ceea ce poate fi
reprezentat. P.28
Icoana este “chip”al Celui ce singur este cu adevarat si ni S-a aratat cu adevarat intrup.
Fiindca “dumnezeu vazut va venii> Ps. 49,2. Idolii insa nu erau nicic altceva decat lucruri
facute ale deserataciunii omenesti, zeii pagnailor insisi nefiind altceva decat
“nimicuri”zqdarnice lipsite de orice fiinta adevarata,
Duhul Sfant.
Aceasi “Duh al Domnului”, Care i-a insuflat pe profeti si a facut efficient in ei “cuvantul
Domnului”S-a aratat apoi in Noul Legamant pe Sine Insusi, sin u numai ca o “putere”a lui
Dumnezeu, ci ca Persoana Duhului Sfant. El este acek :alt Paraclet”, Care “va ramane vesnic
(la ucenici)Ïn 14,16 in locul “paracletului Avocatului nostrum la Tatal, Iisus Hristos 1 In. 2,1.
El este Cel care, in locul lui Hristos, ïi va invatat totul si le va adduce aminte tot ceea ce a
spus El’ (In 14,26). Fiindca misiunea Sa este aceea “de a da marturie desre El”In.15,26
De aici nu mai este decat un pas pana la a descoperii “preinchipuirile”typoi 1 Col 6,11)
Vechiul T4estament in figurile profetice ale luu Ilie, Isaia, Daniel… misterul Sfintei Treimi
Insesi. P.32
Insa teologul si imnograful bizantin Mitrofan al Smirnei are grija sa distingfa intre
Ïnchipuirea”profetica a Vechiului Testament si ïmplinirea”ei nou-testamentarea.
“facandu-Se vazut Cuvantul celr de demult prin inpuiri (typikos) vestea mai-inainte
Intruparea cea din tine, Fecioara iar mai pe urma, aratandu-Se oamenilor dupa adevar, O
singura stapanire in Trei Ipostase a aratat. Octoih,1

1
Octoih. Canoanele Treimii, e glas 5, cantarea8, oda 1.
Fiindca iconarii zugravesc Dumnezeirea cea nevazuta nu dupa fiinta Ei, ci o picteaza si o
infatiseaza dupa vedeniile prorocilor…2 Vizita celor trei barbate la Avraam nu ese o aratare a
Preasfintei Treimi Insesi, ci o vedere profetica a misterului Accesteia, mister care se va
dezvalui pes cu pas gandirii credincioase a Bisericii abia in decursul secolelor.
Creatia lui Andrei rubliov sta la zenitul acestei indelungate cai. E rodul matur al unei evolutii
teologice si iconografice in interiorul Traditiei Bisericii rasariteme, evolutie ale carei obarsii
se afla inca in perioada timpurie a crestinismului. Iniante de toate deci se impune sa schitam
in liniile ei mare aceasta cale. 3

Interpretarea teologica.

In ordinea probabila a apritiei lor, pot fi distinse trei abordari: anghelologica, hristologica,
triadologica4
Mai intai care este natura relatiei dintre teologie si iconografie? Teologia este oare cea care
premerge, iconogroafia hranindu-se din surse proprii, respecti din credinta generala a Bisericii
care pastraza traditionale si seziseaza intuitive ceea ce teologia incearca sa praturnda spiritual
uneori mult mai tarziu si in modurei extreme de diferite? 5
Sa ne fandim la discutia teologia asupa consubstantialitatii Duhui Sfant in secolul IV si la
trimiteerea pe care o face Sfantul Vasile cel mare in tratatul sau despre Sfantul Duh la
“traditia”Bisericii ca ina care isi tra obarsiile inca din epoca apostolica fara sa fi fost vreodata
fixate in scris! Teologica si iconografia pot fi asadar puste in paralele numai cu reserve.
O alta dificultate rezulta din insusi caracterulr marturiilot iconografice. Srareori ele au numai
o singura semnic=facatie; Pot fi distinse cel putin trei nivele de semnificatii6
Exista semnificatia pur factuale: reprezentarea in imagine a textului din cartea Fscerii 18,1.ste
aici interpretarea istorica, interpretare care corespune sensului literar al exegezei patristice a
Vechiului testament.
2.Interpretarea sensului literar se face insa din perspective Bisericii in acest caz; avant inteles
ca typ[os (preinchipuire, prefigurare, schita) a implinirii nou testamentare, adica in cazul
noistru intr-un sens hristologic sau triadologic.

2
Raspunsul Soborilui din 1553-1554 catre diac. Ivan Viskovati, citat dupa: P. Hauptmann/ G. Stricker, Die
Orthodoxe Kirche in Rusland, Gottingen, 1998, .p282.
3
34
4
59
5
59-60
6
60
3. Perspectiva comparabila cu sensul moral al Scripturii, e sugerat in fine de contextual in care
apare o reprezentare a capitolului 18 al cartii facerii, si anume ca parte a uni program
iconografic mai mare al bisericii sis au intr-un anumite loc din interiorul edificiului ecclesial.
Al treilea nivel ar putea fi desemnat ca ezpresie a semnificatiei spirituale sau mistice a
imaginii, in sensul unei concretizari interioare a adevaratului mantuitor care straluceste pebtru
intais oara in typos.7
Evident, semnificatia tipologica sic ea spirituala nu se exclude intre ele, ci mai degraba se
intregesc reciproc. 8
Oricum ar sta lucrurile, vizitatorii lui Avraam sunt intelesi ca fiind niste ïngeri”de catre iudeul
Trifon, a carui opinie e citata si de Sfantul Iustin Martirul si Filosoful. Trifon facea aceasta in
scopul polemic de a indeparta de Dumnezeu orice antropomorfism, chiar daca astfel violenta
textul Scripturii insusi. Aceasta interpretare änghelologica”a capitolului 18 al cartii Fascerii o
gasim ulterior si la Clement Alexandrinul si la alti Parinti ai Biserricii; mentinandu-se destrul
de mult timp. ***trimitere la stromatele.

**Pe fresca din catacomba din Via Latina avem scena celor trei vizitatori ai lui Avraam.
Acestia au chipurile identice, hainele identice, sunt imberbi sin u au aripi: fiind o reprezentare
tipica a acelei perioade. Este insa ea oare anghelologica si in continutul ei, cu alte cuvinte cele
tri figure reprezinta ingeri si numai ingeri? Foarte plauzibil ca nu. Impotriva acestui gapt
pledeaza identitatea apraope desavarsita a figurtii lor neatestata in niciun fel de textul
Scripturii. Tripla repetitie a unui anumit symbol, litere etc. este intr-adevar din vechime un
mijloc stylistic preferat pentru reprezentarea Sfintei teimi, in Sine cu desavarsire
nevizualizabile. 9
Dca insa cei trei vizitatori ai lui Avraam au fost intelesi drept ca un typos al Treimii, atunci era
foarte la indemana gfaptul ca, plecand de la textul Scripturii, care borbeste mai intai de “trei
barbate, sa fie reprezentati trei tineri barbate avand figure identice. 10
In secolele V-IV cei trei poarta deka aureole, iar din secolul XI si aripi si toiege. Niciuna din
aceste interpretari nu trebuie inteleasa angelology in privinta continutului. Nicaieri n poate fi
aratat mail impede aceasta decat in exemplul mozaivului din Monreale. Formal, acesta trebuie
desemnat drept o reprezentare anghelologic-hristologica, intrucat toti cei trei vizitatori ai lui
Avraam sunt reprezentati ca fiind “ingeri”, prin sullul pe care il tine in maini cel din mojloc

7
60-61
8
61
9
63, apud
10
63
 fiind in plus caracterizat drept Logosul. Deasupra scenei ospetiei citim: “Avraam slujeste
ingerilor”, o aluzie la Evrei 13,2. Deasupra scenei salutarii insesi se spune “Avraam primeste
ca oaspeti pe ingeri. Si, desi vede trei, adora unul singur”. Cu o aluzie la faimosul cuvant al
lui Augustin, respective Ambrozie. In ce priveste continutul, mozaicul de la Monreale trebuie
astfel inteles fara echivoc intr-un sens trinitar.”

***Interpretare “Hristologica”a capitolului 18 al cartii Facerii isi are obarsiile in insesi

inceputurile teologiei patristice are abea se trezea. Ea are de altfel o baza solida in textul
scripturistic insusi- asa cum a invatat sa-l citeasca Biserica primara, adica in lumina lui
Hristos, despre care da marturie in sens ascuns si in care se implineste intreaga Scriptura.
Pentru ca in Facerea 18,1 (LXX) se spune ca “Dumnezeu”S-a aratal lui Avraam la stejarul din
Mamvri. In versetul urmator este vorba de “trei barbate”carora Avraam li se adreseaza cu
formulas “Domnul meu”. La incheierea vizitei “Domnul”se indeparteaza de Avraam 18,33 in
vreme ce “cei doi ingeri”coboara singuri spre Sodoma (19,1).
Este asadar limpede faptul ca Avraa, a fst partajul unei “teofanii”, al unei aratari a lui
Dumnezeu. El a fost vizitat de “Domnul”(Kyrios) insotit de doi “Mesageri (angeloi) care
indeplinesc vointa Lui. In intelegerea crestinismului timpuriu insa “chipul Dunezeului Celui
Nevazut”(al Tatalui) este “Hristos”(Col 1,15). El este “DOmnul”Fa. 2,36). Teofaniile
Vechiului Yestament sunt, prin urmare, in realitate hristoffanii- aratari ale lui Hristos si
anuntari prealabile ascunse ale Intruparii Fiului. 11

INOVATIE
Amdreo Rubliov a deposit in mod constient traditia iconografica, facand sa corespunda
tuturor celor Trei Persoane dumnezeiesti cate un inger, atunci punctele de sprijin pentru
aceasta asertiune trebuie aratate in insasi reprezentarea lor.
Intai Rubliov a facut a facut o selectie intre simbolurile si elementele traditionale.

Intrucat vechile sarbatori ale Bisericii erau toate zile de pomenire a anumtor evenimente din
istoria mantuirii, vreme de secole nici Rasaritul, nici Occidentul n-au cunoscut o sarbatoare a
Sfintei Treimi. La roma ea a fost introdupa pentru intaia data, dupa viguroase rezistente, de
catre papa Ioan XXII abia in anul 1334; Rasaritul nu cunoaste pana astazi o sarbatoare care sa
fi fost consacrata explicit acestu cel mai profound dintre toate misterele credintei In Rusia
insa, Cincizecimea a dobandit cu timpul caracterul unui praznic al Sfintei Treimi. S-a admis,
11
65
 si probabil de buna dreptate, ca aceasta s-a petrecut sub influenta muncii Treimii a Sfantului
Serghie din Radonej12,
Prin aceasta legatura intre Cincizecime si misterul Treimii, icoana Troitei lui Rubliov
dobandeste ramgul unei icoane de praznic. Pogorarea Duhului Sfant, care-si are icoana ei
proprie, este praznuita in Biserica Ortodoxa Rusa in zilele urmatoare, de altfel cu texte
preluate aproape integral din cantarile Cincizecimii.
O lecutra atenta a acestor texte liturgice evidentiaza faptul ca acest praznic al Sfintei Treimi
nu este nicidecum o creatie noua, ci mai curand o aprofundare a misterului teologic al
praznicului Cincizecimii. Mai degraba s-ar putea vorbi de o deplasare a accentului de pe
istoria mantuirii [ïconomie], pe “teologie”. Caci faca Cincizecimea comemoreaza intai de
toate evenimentul tinand de istoria mantuirii, al revarastii Duhului Sfant Cel fagaduit de
Hristos, tocmai textile liturgice ne arata ca aceasta plinatate si implinire a misterului pascal
inseamna in acelasi timp si plinatatea Autorevarii lui Dumnezeu. 13

Locul teologic al icoanei**

Nu este insa in meditatia privata, ci celebrarea dunezeiestii Liturgii. Despre Sfantul Serghie
care a fost maestrul lui Rubliov se spune: Ïntr-o zi pa cand preacinstitul Serghie savarsea
dumnezeiasca Liturghie inpreuna cu nepotul sau, Feodor, sfintit prin el ca preot, si cu fratele
sau dupa trup, Stefam, statea in biserica Isaac cel tacut, barbat cu mari virtuti, caruia I s-au
descoperit urmatoarele: al a vazut in altar un al patrulea barbat minunat la infatisare si care
celebra impreuna cu ceilalti. Arata minunat si negrait de stralucitor invesmantat in vesmintele
sale liturgice. La vohodul mic, minunatul barbat ingeresc a pasit pe langa sfantul, fata sa
stralucea ca si soarele sin u te puteai uita la ea. Hainele lui erau neobisnuite, straluceau
minunat si in ele se oglindea auriu un duh slavit14
La intrebarea tanarului: cine anume sa fi fost acel minunat concelebrat, Sfantul Serghie a
raspuns dupa Liturghie nu fara stanjeneala:
Iubite copile, cum as putea tainui ceea ce Dumnezeu insusi a descoperit deja? Cel pe care l-ati
vazut e ingerul Domnului. Sin u numai astazi, ci intodeauna cand savarsesc Liturghia el ma
cerceteaza pe minem nevrednicul. Dar, rogu-te, sa treci sub tacerea aceasta cata vreme sunt
inca in viata15.

12
Florensky, Perspective p 104, p 65
13
119
14
Hackle apud 123
15
Ibid.132
 Foarte fumos exprima aceasta idée a concelebrarii ceresti-pamantesti, idée care determina
intreaga structura a edificiului eclezial ortodoc si configuratia lui iconografica, imnul
“Heruvic”pe care il canta poporul la aducerea darurilor de pe masa proscpmidiarului pe Sfanta
Masa a altarului.