Sectorul Buiucani a fost întemeiat ca unitate administrativ-teritorială cu denumirea actuală în

1991.În prezent sectorul Buiucani are o suprafață de 134 km2 și o populație de 160 mii
locuitori, în componență fiind incluse și 5 unități administrativ-teritoriale autonome:
orașele Durlești și Vatra, comunele Trușeni și Ghidighici, precum și satul Condrița.

 Este situat in partea de nord-vest al municipiului Chișinău, cuprins între str. Calea
Ieșilor, str. Valea Morilor și șoseaua Balcani. Numele provine de la fostul sat
Buiucani, care pe parcursul anilor s-a integrat în Chișinăul de astăzi. Amplasat în
bună parte în zona centrală a Chișinăului, sectorul Buiucani dispune de numeroase
monumente de istorie, este un notoriu centru de cultură și istorie, cu teatre, muzee,
instituții de învățământ de toate gradele. În sector se află cele mai importante instituții
statale și majoritatea sediilor musiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova.
Numărând peste 20.000 agenți economici, Sectorul Buiucani constituie un însemnat
potențial economic din oraș și din republica. Aici se produc televizoare, tractoare, mobilă
pentru uz intern și export, încălțăminte, vin conic, bomboane, cărți, un spectru larg de alte
mărfuri de larg consum. Acest sector numara circa 9 universitati, 5 gimnazii, 4 scoli
professionale, 24 licee si 29 gradinite.Cel mai bun sector asigurat cu gradinite.

 Fosta denumire - "Parcul de prietenie între popoare“, actualmente parcul –La Izvor, a
fost fondat în 1972 pe strada Calea Ieşilor şi este considerat unul dintre cele mai
tinere din Chişinău. Zona parcului este de aproximativ 150 hectare. Iniţial, aici a fost
o insulă, plaje, poduri, "un orăşel de basm", un restaurant, o cafenea, o staţie de
bărci, terenuri sportive.În general, oamenii îşi amintesc că s-a decis, să se creeze un
loc în care fiecare sculptură, construcţie şi fiecare metru pătrat, în general, ar vorbi
despre prietenia între popoarele celor 15 republici ale URSS.Iniţial, aici a fost o
insulă, plaje, poduri, "un orăşel de basm", un restaurant, o cafenea, o staţie de bărci,
terenuri sportive.Lacurile din parc sunt formate de o cascadă de iazuri legate prin
canale.
De pe această punte anterior se deschidea o privelişte la insula de basm, special creată
pentru copii. Acest colţ drăguţ, a fost dedicat Zilei Internaţionale a Copilului. Sculptorii
din Moldova, l-au împodobit cu compoziţii din poveştile ruse şi moldave. prin gura unui
dragon s-ar putea ajunge la o poiană cu Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici, cocoşelul de aur,
bufniţe care sunt acum în vogă şi alţi eroi.

 Podul a fost construit în anii 1972 - 1973 şi necesita reparaţie capitală, deoarece este
vorba despre un pod suspendat, iar durata de exploatare a acestui tip de obiective
este de 20 - 25 ani. Podul are lungimea de 66,9 metri şi lăţimea de 5,45 metri. Calea
podului a fost compusă din dale de beton armat prefabricat, fiind montate 350 de
plăci din beton armat.
Terenurile de joacă sunt echipate cu diverse scrînciobe și balansoare din metal, lemn, sau
plastic în dependență de vîrsta copiilor. Terenul este îngrădit cu un gard din lemn de circa 55
cm, și dotat cu o groapă de nisip special pentru joacă. Terenurile de sport sunt dotate cu
aparate de fitness de diverse forme.Majoritatea sunt alcătuite din metal, acoperite cu
cauciuc sau plastic.

 Zonele de odihnă pentru maturi sunt niste construcții tip pergolă. Majoritatea au
scaune ,urne de gunoi, mese de diverse forme. Această construcție este alcătuită din
stîlpi metalici, pereți din plastic dur presat ce enu poate fi zgâriat sau crăpat cu
uşurinţă, datorită durităţii sale ridicate.
Cele mai multe stații de alimentare sunt construite într-o manieră similară, cu cea mai mare
parte a instalației de alimentare localizată subteran, cu pompele de combustibil în perimetrul
interior și cu un punct de servire în interiorul unei clădiri supraterane. Rezervoarele de
combustibil – fie ele unice sau multiple – sunt de obicei localizate în subteran.

 Pasajele subterane majoritatea au fost construite între 1970 și 1992. Astfel conform
Hărții Pasajelor Subterane din oraș, cele din sec.Buiucani se află în o stare bună și
foarte bună.. Astfel putem observa standartizarea sovietică a rampelor de coborîre
metalice ce au dimensiunile de 10 cm pe exterior și 35 pe interior. Pasajul subteran
din sec. Buiucani, ce unește străzile Calea Ieșilor, Ion Creangă, Ștefan cel Mare și
Columna este considerată a fi cea mai lungă trecere subterană din oraș
Centrul Republican pentru Copii și Tineret „Artico” este o instituție de educație nonformală
care oferă copiilor și tinerilor oportunități de dezvoltare, informare, suport, relaționare prin
implicare în activități / proiecte sociale, culturale, sportive și tehnice.MisiuneaCentrului este
de a realiza și promova educația non-formală prin asigurarea platformelor de dezvoltare
pentru copii, tineri, cadre didactice, manageriale, instituționale și alte persoane resursă.
Construcția reprezintă o piramidă patrulateră din sticlă și îmbinări metalice, cu o înălțime de
aproximativ 15 m.

 Biserica Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul

monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de
Ştiinţe.Este fosta capelă "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena" a gimnaziului nr. 2 pentru
băieţi, (în perioada interbelică – Liceul militar "Mihai Viteazul), construită între anii
1898–1902, arhitectul eparhial M. Seroţinschi. Ulterior, din 1962 până în anii '90 aici
se afla Planetariul orașului, distrus apoi de incendiu.Construcția are planul de tip
cruce greacă, cu patru piloni pe care se sprijină tamburul circular al cupolei. Aspectul
exterior este decorat în stilului ruso-bizanzin. În faţa intrării este construit un pridvor
cu coloane robuste.
Proiectată în (anii 80 ai sec. XX) de către arhitectul moldovean Simion Șoihet, clădirea are o
suprafaţă de 1987 de metri pătraţi şi dispune de un garaj de 107 metri pătraţi. Simion Șoihet,
deținînd diploma de inginer-arhitect, a elaborat planurile generale de dezvoltare a mai multor
orașe din republică: Leova, Cahul, Comrat, Bender, Dubăsari, Tiraspol. Simion Șoihet a fost
conducătorul echipei de arhitecți care au elaborat proiectul Circului Naţional, distins în anul
1984 cu Premiul de Stat. După proiectele sale au fost construite și Palatul de Cultură al
Feroviarilor din Chișinău, Liceul moldo-francez „Gh. Asachi”, Casa Presei, Memorialul din
Şerpeni, Monumentul victimelor Holocaustului din Chișinău, Complexul memorial „Eternitate”
şi mai multe clădiri publice. După absolvirea școlii medii, el devine student al facultății de
arhitectură a Institutului Politehnic din Tașkent.

 Construit în anii 1973-1979 de către arhitecții A.N. Cerdanţev, G.N. Bosenco. Un

aspect curios despre istoria clădirii este că, după finisarea fundației, a fost luată
decizia de a deplasa clădirea mai departe de stradă cu 34 de metri. Suprafața totală
a clădirii este de 10.950 de metri pătrați. Iniţial era prevăzută pentru Comitetul
Central al Partidului Comunist al RSSM. Pentru proiectarea sălii de ședințe a Biroului
CC a PCM au fost înaintate 13 variante de proiect.
Construit în anii 1973-1979 de către arhitecții A.N. Cerdanţev, G.N. Bosenco. Un aspect
curios despre istoria clădirii este că, după finisarea fundației, a fost luată decizia de a
deplasa clădirea mai departe de stradă cu 34 de metri. Suprafața totală a clădirii este de
10.950 de metri pătrați. Iniţial era prevăzută pentru Comitetul Central al Partidului Comunist
al RSSM. Pentru proiectarea sălii de ședințe a Biroului CC a PCM au fost înaintate 13
variante de proiect. În anul 1903 această casă este achiziţionată de către nobilul Vladimir
Herţa, care demolează construcţiile şi în locul lor, în 1905 a fost construită o vilă într-
unparter. În subsolul clădirii se află sistema de încălzire a casei. Arhitectul clădirii, se
presupune că este Henrik Lonsky.