ELEMENTE DE DESIGN INDUSTRIAL

Ghid proiect

0. STABILIRE PRODUS
Produsul care va fi dezvoltat în cadrul proiectului design trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
 Să permită varierea formei sale, respectiv să nu prezinte puternice condiţii funcţionale (cum
este cazul formei aerodinamice a unui avion);
 Să fie un produs cunoscut publicului larg.

1. CONSIDERAŢII GENERALE
1.1. Prezentarea tipului de produs

Tipul de produs va fi prezentat prin indicarea următoarelor aspecte:

1. Denumire;
2. Necesitate primară satisfăcută;
3. Scurt istoric al tipului de produs (forme şi tehnologii).

1.2. Definirea scopului proiectului

Se va indica scopul principal al demersului de proiectare, care poate fi:
 Inventarea unui nou tip de produs;
 Îmbunătăţirea performanţelor tipului de produs existent;
 Obţinerea unei forme noi pentru tipul de produs existent;
 Adăugarea unei funcţii noi tipului de produs existent.

1.3. Justificarea necesităţii proiectului

Se va indica avantajele implementării proiectului, care pot fi:
 Mărirea profitului companiei;
 Mărirea pieţei de desfacere;
 Creşterea gradului de satisfacţie al clienţilor.

2. DOCUMENTARE
2.1. Analiza istoriei produsului

Se va prezenta o listă cu 10 produse istorice de tipul considerat. Fiecare model va fi reprezentat

printr-o imagine şi o scurtă descriere de 3-5 rânduri. Criteriul de selecţie va fi preponderent
designul deosebit care a marcat un moment semnificativ în istoria produsului respectiv.

2.2. Analiza curentelor actuale în designul produsului

Se va prezenta o listă cu 10 modele de pe piaţa actuală. Fiecare model va fi reprezentat printr-o

imagine. Lista va fi structurată în ordinea preferinţelor. Primele 3 modele şi ultimele 3 vor fi însoţite
de câte un comentariu de 3-5 rânduri în care se vor explica motivele pentru care modelul este pe o
poziţie fruntaşă, respectiv codaşă.
În final, se vor identifica tendinţele din domeniu. Acestea pot fi de tipul: minimalist, organic, high-
tech etc.
2.3. Analiza stadiul tehnologic actual din domeniul produsului

Se vor identifica tehnologiile (de funcţionare şi de fabricare) folosite pe scara largă în funcţionarea
şi fabricarea produsului. De exemplu, pentru râşniţele de cafea, tehnologia de funcţionare este
fragmentarea cu un ax cu cuţite acţionat de un motor electric. Pentru aparatele electrodomestice
mici, tehnologia de fabricare a carcasei este injectarea în matriţă.

Se va verifica dacă pentru tehnologiile identificate mai sus nu există alternative nou-descoperite.
Dacă există, se va studia oportunitatea integrării acestora în structura şi / sau procesul de
fabricaţie al produsului.

2.4. Analiza competiţiei

Se vor identifica liderul de piaţă şi principalul competitor al acestuia. Vor fi prezentate (sub formă
de imagini) produsele celor două companii.

2.5. Studiul stadiului actual în design

Se va studia literatura de specialitate, respectiv reviste şi site-uri specializate în design. Se vor

identifica tendinţele generale din domeniu. Se va studia posibilitatea de a introduce o tendinţă
nouă în designul produsului.

3. MOOD BOARD
Se va elabora un mood board pentru produs, conform indicaţiilor din fişierul corespunzător.

4. STUDIUL PIEŢII
4.1. Determinarea segmentului de piaţă

Se determină segmentul de piaţă pentru care se va proiecta designul produsului.

Trebuie reţinut faptul că demult nu se mai fabrică produse destinate întregii populaţii. Producătorii
se orientează pentru satisfacerea nevoii unui anumit segment de piaţă.
Segmentul de piaţă va fi exprimat prin următorii parametri (în măsura în care sunt relevanţi):
a) sex;
b) vârstă;
c) stare civilă;
d) mărimea familiei;
e) amplasare locuinţă / loc de muncă;
f) ocupaţie / profesie;
g) nivel de educaţie;
h) nivel de expunere la publicitate;
i) personalitate;
j) stil de viaţă;
k) venit.

4.2. Standarde, invenţii şi patente

Din indicatorul de standarde româneşti se vor extrage numerele standardelor aferente domeniului
produsului proiectat. Se va studia fiecare standard şi se vor consemna toate aspectele relevante
pentru proiectarea produsului şi mai ales limitele obligatorii.
4.3. Elaborarea şi rularea chestionarului

Se va elabora un chestionar pentru înregistrarea necesităţilor şi aşteptărilor utilizatorilor şi

contemplatorilor produsului. Chestionarul va fi completat de 10 de persoane. (Chestionarele
completate se ataşează la sfârşitul proiectului ca anexe.)
Informaţiile obţinute în urma rulării chestionarului se prelucrează statistic. Rezultatele statistice
sunt prezentate sub forma unor parametri, iar, pentru cel puţin jumătate din întrebările
chestionarului, rezultatele se prezintă sub formă grafică, respectiv histrograme sau diagrame
circulare.

5. ELABORAREA SPECIFICAŢIEI DE PROIECTARE

5.1. Determinarea restricţiilor

Se listează toate restricţiile care afectează forma, culorile şi texturile produsului. Aceste restricţii
sunt de natură:
 funcţională;
 tehnologică;
 ergonomică.
Restricţiile funcţionale sunt impuse de funcţionarea produsului. De exemplu, o farfurie trebuie să
posede o suprafaţă inferioară plană pentru a putea fi aşezată pe masă.
Restricţiile tehnologice sunt impuse de condiţiile de fabricare. De exemplu, o piesă injectată din
materiale plastice are o grosime minimă a peretelui.
Restricţiile ergonomice apar datorită interacţiunii cu omul a diverselor părţi ale produsului. De
exemplu, mânerul unei genţi trebuie să fie mai lung decât lăţimea palmei umane.

5.2. Generarea listei atributelor de dorit

În funcţie de valorile segmentului de piaţă determinat, se stabilesc atributele vizuale pe care este
bine să le aibă produsul.
Se recomandă folosirea adjectivelor, dar nu numai. Iată câteva exemple pentru o cabină de
autocamion: “mecanică”, “plină de energie”, “controlul forţei”, “fiabilă” etc.

5.3. Generarea listei atributelor de evitat

De preferat este ca atributele de evitat să facă pereche cu cele asociate. Se exemplifică prin
expresiile: „plină de energie, dar nu brutală” şi „sofisticată, dar nu complexă”. Atributele de evitat
rezultă din istoria semantică a produsului.

5.4. Analiza, gruparea şi ierarhizarea atributelor

Uneori atributele sunt prea numeroase şi operarea lor devine dificilă. De aceea, atributele sunt
grupate în familii. Astfel, „repetitiv, interconectat, integrat şi interschimbabil” se grupează în
„modulat”.
Ierarhizarea urmăreşte să ordoneze atributele în funcţie de contribuţia lor la îndeplinirea
obiectivului semantic.

6. GENERAREA DE CONCEPTE DE DESIGN

6.1. Stabilirea variantelor formale

În funcţie de atributele de dorit şi de evitat, grupate şi ierarhizate, se realizează minimum 4

concepte de design care să materializeze atributele. Se recomandă coerenţa formală (armonia) a
elementelor constituente. De exemplu, dacă forma generală a produsului este rotunjită, atunci şi
detaliile vor fi rotunjite.
6.2. Stabilirea schemelor cromatice

Fără a fi o regulă obligatorie, se recomandă ca produsul să aibă culorile în armonie, cu excepţia

unei culori-accent care se află în contrast cu culoarea dominantă. Armonia se poate obţine prin
utilizarea mai multor nuanţe ale aceleiaşi culori sau prin folosirea unor culori apropiate pe cercul
cromatic (de exemplu, roşu, violet-roşiatic şi roşu).

7. EVALUAREA CONCEPTELOR
7.1. Selectarea conceptului optim

Conceptele generate în capitolul precedent sunt analizate cu ajutorul tabelului 1 ce conţine pe

coloane conceptele generate, iar pe linii - criteriile de selecţie. Criteriile sunt preluate din
specificaţia de proiectare. O primă categorie de criterii sunt atributele de dorit, iar a doua categorie
sunt atributele de evitat exprimate în formă negată. De exemplu, „brutală” este un atribut de evitat.
În tabel, se va trece „nu brutală”.

Fiecărui criteriu îi este asociată o pondere pi, care cuantifică importanţa sa în ansamblul criteriilor.
Suma tuturor ponderilor este egală cu 100.

Apoi fiecare concept este analizat din punct de vedere al fiecărui criteriu, rezultatul analizei fiind o
notă Nij de la 0 la 5. 0 înseamnă că respectivul concept nu îndeplineşte deloc criteriul, iar 5 –
cerinţele criteriului sunt îndeplinite la superlativ. Notele vor fi trecute în coloanele impare.

Fiecare notă se înmulţeşte cu ponderea asociată criteriul, iar produsul lor se trece în coloanele
pare. Toate produsele notă-pondere asociate unui concept se adună, suma fiind trecută pe ultimul
rând.

Va fi selectat conceptul care prezintă suma cea mai mare.

Tabel 1 – Tabelul de selecţie al conceptelor

Pondere Concept 1 Concept 2 Concept 3 Concept 4 Concept 5 Concept 6
00 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Criteriu 1 p1 N11 N11p1 ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Criteriu 2 p2 N12 N12p2 ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Criteriu i pi N1i N1ipi ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Criteriu n pn N1n N1npn ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
TOTAL 100 - S1 ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
n
unde S1  N
i 1
1i pi

7.2. Îmbunătăţirea conceptului optim

Conceptul selectat este analizat critic. Se determină criteriile care nu au fost îndeplinite
corespunzător şi se caută soluţii pentru remedierea acestei situaţii. Se verifică dacă soluţiile găsite
nu afectează negativ îndeplinirea celorlalte criterii.
8. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI
8.1. Definitivarea formei

Conceptul selectat se dezvoltă. Se definitivează forma generală şi se proiectează detaliile. În final, se

verifică încă o dată dacă forma respectă criteriile.

8.2. Definitivarea culorilor şi texturilor

Culorile conceptului sunt analizate şi se studiază posibilitatea schimbarea acestora cu nuanţe

apropiate, mai elocvente din punct de vedere vizual.