AL.

GRAUR

PUTINĂ
GRAMATICĂ

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUŢINĂ GRAMATICĂ
 AL. GRAUR

PUŢINĂ GRAMATICĂ

E D IT U R A A C A D E M IE I R E P U B L IC II S O C IA L IS T E R O M Â N IA
Bucureşti 1987
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
R — 79717, Bucureşti, Calea Victoriei 125
 CUVÎNT Î N A I N T E

L a sflrşitul anului 1929 m-am tniors de la P a r is , cu titlul de d octortn

litere, obţinut la Sorbona.
încep ind din luna ianuarie 1930 am fost angajat la zia ru l „A d evlru l“
pentru o rubrică zilnică de cultivare a lim bii, de d im en siu n i red u se, cu titlul
„ P uţină gramatică''', p e care am susţinut-o pînă tn 1937. I n 1 9 3 9 am reluat
rubrica la ziarul „ T e m p o A r t i c o l e l e urmăreau să evidenţieze, să lămurească
şi să corecteze greşeli de limbă română care apăreau tn vorbirea neîngrijită.
E le urmau să fie semnate cu un pseudonim . L -am ales p e a cela de Gh. Reviga.
Cred că titlul rubricii, „P u ţin ă gram aticău, nu era p rea p o triv it, deoarece
nu toate subiectele tratate aparţineau gram aticii. A şa cum se vede d in volumul
de faţă, mai erau articole şi de pronunţare, şi de ortografie, ş i de vocabular.
A cest p rim volum reproduce articolele p e care le-am considerat încă ac­
tuale şi interesante pentru cititorul de azi publicate tn ziarul „ AdevZrul“ tn anii
1930— 1937 (p e cele de la „T em p o 1 ’1
' le voi publica sep a ra t).
Unele dintre ele au acum o valoare mai mult istorică declt normativă,
arăttnd direcţia ş i măsura tn care s-au schimbat in numai 50 de a n i problemele
legate de folosirea corectă a lim bii române sub toate aspectele ei.
î n reproducerea textelor am făcut citeva mărunte m od ificări stilistice,
care nu schimbă Insă opiniile susţinute atunci. P en tru a-m i ex p rim a punctul
de vedere actual, ca şi pentru a indica situaţia de azi a fen om en elor lingvistice
discutate, am adăugat note ( numerotate cu cifre arabe, spre deosebire de cele
vechi, marcate cu asterisc). A m făcut şi modificări de ortografie, nu numai pentru
că Intre timp s-au schimbat regulile, ci şi pentru că s-au strecu rat tn articole
form e cu care eu nu eram nici atunci de acord.
L a cele din rubrica „P u ţin ă gram atică1,1, am adăugat citeva articole publi­
cate In „A dev2rul“ şi tn „ Dim ineaţa“ la alte rubrici.

AL. GRAU R
 „ Am onoare a

In tim pu l din urmă se ved e din ce în ce m ai m u lt, în actele o ficia le

ca şi în celelalte, scris am onoare a . . . în lo c de am onoarea a. A v em de fap t
a face cu o greşeală de scriere, nu cu una de pronunţare.
In pronunţare, cele două expresii sînt ech iva len te, că ci singura d ife­
renţă între ele rezidă în despărţirea cu vin telor. Or, în pronunţare, nu sînt
de o b ice i despărţite, c i rostim şi într-un caz, şi în celălalt amonoarea.
Pentru ca să despărţim cuvintele în scriere, trebu ie să analizăm expresia,
ca să ne dăm seama dacă onoare e articu lat sau nu. N -avem d e cît să înlocuim
cuvîntul onoare cu altul sim ilar, pentru ca să ne dăm seama că trebu ie să-i
punem articolul. N im eni n-ar scrie Ae exem plu am cinste a f i num it. . . ; o ricin e
ar sim ţi că trebuie am cin stea ; la fel cu am plăcerea a anunţa, am durerea a . . .
etc.
Greşeala devine şi m ai sensibilă dacă în locu im substan tivu l fem inin
cu un m asculin sau cu un neutru: am regret a vă înştiinţa ar fi im p osibil. T o t
aşa dacă înlocuim in fin itivu l cu un su b jo n c tiv : n ic i un o fiţe r nu va spune
am onoare să mă prezint, c i am onoarea, pentru că nem aiurm înd un a după
onoarea despărţirea greşită a cu vin telor nu s-a m ai p u tu t face.
Aşadar, grupul pronunţat amonoarea trebuie d esp ărţit în scris am
onoarea a. Dar, va întreba cineva, de ce din toa te locu ţiu n ile sim ilare num ai
In cea sus-citată s-au despărţit greşit cu v in tele? E v id e n t, la m asculine şi
neutre con fu zia nu se putea produ ce, deoarece a rticolu l m asculin nu se putea
co n to p i cu p rep oziţia a de exem plu în am regretul a etc. D ar de ce nu se scrie
şi am plăcere a, am durere a etc. ?
E x p lica ţia e urm ătoarea: la toa te aceste cu v in te se intercalează de o b ic e i
p rep oziţia de : am plăcerea de a vă anunţa, am cinstea de a f i num it. . . şi aşa
m ai departe. Singurul cu vîn t care se întrebuinţează fără de e onoare şi t o t
el e singurul la care greşeala s-a produs.
După ce însă s-a scris am onoare a , s-a p u tut scrie şi am onoare de a.
Chiar zilele trecu te am vă zu t un afiş pe care se putea c it i: care a avut onoare
de a f i p r i m i t .. . După cu m se ved e, de îndată ce o greşeală devin e o b işn u ită ,
ea se îm prăştie prin analogie şi se răspîndeşte la alte lo cu ţiu n i m a i m ult sau
m ai puţin analoage. Neajunsul care se aduce lim b ii în felul acesta e că se creează
diferenţe sin ta ctice înlăuntrul aceleiaşi categorii, ceea ce com p lică în m od
inutil gram atica.
A d ., 1 2 . I I I . 1930

7
 „ Legea de unificarea”

Se citeşte adesea în acte oficia le şi particu lare legea de accelerarea ju d e­

căţilor, procesul de unificarea p rovin ciilor, proiectul de încadrarea funcţiona­
rilor şi aşa m ai departe. N -ar fi de m irare să ved em apărlnd şi exp resii ca
tentativa de sinuciderea banditului sau linia de conduita mea. C orect e num ai
legea de accelerare a judecăţilor şi aşa m ai departe. Greşeala nu e încă prea
răspîndită, aşa încît pentru m ajoritatea citito rilo r ea v a f i eviden tă. T rebu ie
totu şi să o dem ascăm pentru acei p u ţin i care cad în ea.
Să înlocu im substantivele fem inine prin m asculine sau n eu tre: nu se
poate zice decît comitetul de ajutor al sinistraţilor, localul de adăpost al orfa n ilor
e t c .; comitetul de ajutorul orfanilor ar suna rid ico l şi nim ăn u i nu i-ar da în gînd
să spună astfel. A v em de-a face aşadar cu un su bstan tiv n earticu la t (a cce­
lerare, unificare, a ju tor) urm at de un substantiv la g en itiv {a judecăţilor,
a provinciilor, a funcţionarilor etc.).
Dar m ai m ult d ecît atît, chiar la fem inine, în unele cazuri, e eviden t
că articolu l aparţine su bstan tivu lu i pus la g en itiv , de exem plu cînd avem
de-a face cu un plu ral: încercările de mituiri ale funcţionarilor. In ac,est caz,
ca şi la m asculine, articolu l nu se poate co n to p i cu su bstantivul precedent,
deoarece el are o form ă d eosebită de cea a articolu lu i p ostp u s: m ituiri ale
se deosebeşte de mituirile. L a singular, d im p otrivă , articolu l are peste to t
aceeaşi fo rm ă : accelerarea sau accelerare a se pronunţă la fel.
L a răspîndirea greşelii cita te a co n trib u it desigur asemănarea de între­
buinţare a p rep oziţiei pentru, care, în cazuri analoage, cere articularea sub­
stan tivu lui urm ător: legea pentru accelerarea judecăţilor e o expresie corectă,
ca şi clădirea pentru adăpostul orfanilor. Dar între p rep oziţiile de şi pentru
este o diferenţă de înţeles şi de întrebuin ţare: în legea de accelerare a ju d e­
căţilor avem două n oţiu n i: legea de accelerare şi a judecăţilor, iar î d legea pentru
accelerarea judecăţilor, to t două n oţiu n i, dar ele se despart a ltfe l: legea şi
accelerarea judecăţilor. A v em de-a face d eci cu două ca zu ri deosebitei
Cu m ult m a i vech e şi m ai răspîndită e greşeala la expresii ca partea doua
in loc de partea a doua. Ş i a ici form a corectă ne e in d icată de com paraţia
cu m asculinul şi n eu tru l: capitolul al doilea, nu capitolul doilea.
M -am ocu p a t zilele trecu te, to t în acest loc, de expresia greşită ,am
onoare a . . . , în lo c de am onoarea a . . şi am arătat că greşeala se daţoreşte
unei rele despărţiri a cu v in telor: grupul de cu v in te am onoarea a sună în p ro ­
nunţare arnpnoarea; fiin d rău înţeles, a fost analizat ca am onoare a.
In cazurile de care m -am ocu p at astăzi avem de-a face cu greşeala
contrară, p rov en ită şi ea to t d in tr-o falsă analiză a u n u i grup p ron u n ţa t:
ceea ce se rosteşte unificareaprovinciilor, parteadoua, a fost d espărţit în scris
unificarea provinciilor, partea doua.
în starea de azi a lim b ii n oastre, con fu zia nu se p o a te p rod u ce d ecît
la" substantivele fem in in e, deoarece articolul m asculin are forme, d eosebite
după cu m e pus înaintea sau in urm a u nui su bstan tiv. D ar la în cepu tu rile
lim b ii rom âne această diferenţă nu exista şi con fu zia se putea p ro d u ce şi

8
la m ascu lin . A cest fa p t explică, de ce, spre deosebire de celelalte lim b i neo­
latine, care pun articolu l înaintea substantivu lu i, lim b a noastră îl pune în u r m ii
gru pu ri ca vacă a neagră (unde a, fo st pron um e d em on strativ tran sform at
In a rticol, pus pe lingă a d je ctiv ) au fo st înţelese ca vaca neagră (cu articolu l
aparţin în d substan tivu lu i).

A d., 19.I I I .1930

„ Este interzis intrarea”

A şa se spune şi m ai ales se scrie de o vrem e în co a ce : la una din cele

m a i m ari b ă n ci din ca p itală erai în tîm p in at pînă nu de m u lt cu înştiinţarea
c ă este interzis trecerea funcţionarilor p rin d irecţiu n e; la trib u n a l, un afiş pe uşa
u n u i preşedinte ne anunţă că este interzis intrarea.
T o tu ş i una din cele m a i elem entare regu li ale lim b ii noastre (şi ale altor
lim b i) spune că a d je ctiv u l se acordă în gen, num ăr şi caz cu su bstan tivu l
d e care depin de. T rebu ie aşadar să spunem că intrarea e interzisă, nu interzis,
după cum nu spunem că mlncarea e cald sau că fata e frum os.
E x p lica ţia greşelii e u rm ătoarea: se p oate spune nu num ai că intrarea
e interzisă, c i şi că e interzis a in tr a ; a ic i interzis e adverb, d e ci nu cunoaşte
d iferen ţe de gen. D upă e interzis a intra s-a p u tu t a p o i spune şi e interzis
intrarea.
Dar acesta nu e singurul exem plu de n eglijare a a cord u lu i la a d je ctiv e .
M ai găsim şi este oprit intrarea, ceea ce nu ne îndepărtează m ult de exem plul
cita t m ai su s; în anunţurile funerare sau de căsătorie c itim : am durerea de
a vă face cunoscut pierderea sau am plăcerea de a vă face cunoscut căsătoria etc.
In toa te cazurile cita te greşeala p oa te avea o scuză. S-ar p utea spune
că, începîn d cu este interzis, vorb itoru l nu ştie încă precis d acă o să urm eze
un su bstan tiv fem in in sau m asculin o r i neutru sau un v e r b : v a zice staţio­
narea, staţionatul o ri a sta ţion a ? In nesiguranţă, el pune a d je ctiv u l la m ascu­
lin. T o t aşa u n ii spun i-a fost cerut aceasta. L a fel s-ar p utea e x p lica şi con ­
stru cţiile sim ilare cu dat fiind. E x tra g din p rospectu l un ei e x p o z iţii: dat fiin d
durata rulării film u lu i. . .
D e îndată însă ce se ad m ite să spu i este interzis intrarea, lum ea în cepe
să se deprin dă cu ideea că după a d je ctiv e ca interzis, oprit şi aşa m ai departe
te p o ţi dispensa de acord u l în gen cu su bstan tivu l, aşa în cît aceste a d je ctiv e
aju n g să fie n eacord ate chiar cîn d se găsesc în urm a su bstan tivelor. A stfel,
regia m on op olu rilor statulu i ne anunţă pe zidul clă d irii ei din strada M ircea
V o d ă c ă . . . lipirea afişelor strict oprit. D in prospectu l e x p o z iţie i a m in tite
m ai sus: prezentarea bonului anexat vă va f i necesar la intrare.
D acă lipsa de a cord v a con tin u a să fie tolerată, v o m aju n ge în curtnd
să nu m ai ştim dacă trebu ie să spunem casă părintească sau casă părinteso,
recepţie oficială sau recepţie oficial etc.

9
 In legătură cu sin taxa cu v în tu lu i op rit, ar m a i fi un p u n ct de d iscu ta t.
In scrip ţiile de la S .T .B . trebu ie să fi fost făcu te de un purist, care a sch im bat
de exem plu A ntrepozitele în în trep ozite şi care n-a v ru t să în treb u in ţeze
neologism ul interzis, c i l-a în locu it cu cu vîn tu l indigen oprit. Pînă a ici n im ic
de zis. Dar de ce acest purist nu l-a con stru it pe oprit aşa cum se obişn u ieşte
în rom âneşte, c i a co p ia t aidom a expresia străină cuiva ii este in terzis? In ade­
văr, citim în tra m v a ie: este oprit conducătorului a vorbi. Pe rom ân eşte se p o a te
spune îm i este interzis, se p oate spune şi eu opresc p e cineva, dar nu se spune
mie îmi este op rit, ci eu n-am voie.
D eci, voin d să ev ite întrebuin ţarea u nu i cu v în t de curînd intrat în
lim b ă, puristul nostru a cop ia t din franţuzeşte o frază întreagă, falsificîn d
sintaxa rom ânească.
A d ., 2 6 .III. 1930

„ pedeapsa cu moarte”

E la ordinea zilei d iscu ţia asupra rostu lu i şi existen ţei acestei insti­
tu ţii la noi şi în alte p ărţi. In ru brica de faţă ne v om ocu p a n u m ai de expres ia
gram aticală, lăsînd în seama altora d iscu ţiile ju rid ice . V reau anum e să arăt
că această expresie e greşită şi că trebu ie să scriem , aşa cu m se spune în
general, pedeapsa cu moartea.
Cei care om it articolu l se întem eiează, pare-se, pe analogia cu ex p re sii
ca pedeapsa cu am endă, pedeapsa cu închisoare etc., unde a rticolu l nu e o b li­
gatoriu . Dar în trebuin ţarea a rticolu lu i nu d epin de n ic i de cu vîn tu l pedeapsă,
care ar avea o sin taxă specială, n ic i de p rep oziţia cu (care, spre deosebire
de alte p rep oziţii rom ân eşti, se p oa te lega de su bstan tive a rticu late), ci
n u m ai de în trebarea dacă su bstan tivu l u rm ă tor este sau nu d eterm in at.
A şadar, articolu l este legat a ic i nu m ai de co n d iţiile generale ale articu lării
su bstan tivelor. E ev id en t că a da viaţa nu e acelaşi lucru cu a da viaţăr
n ic i a p r in d e limbă cu a prin d e lim ba, şi d iferen ţa este n u m ai în determ inarea
sau nedeterm inarea su bstan tivu lu i.
T reb u ie d e ci să ne în treb ă m : situ aţia cu v în tu lu i moarte e aceeaşi
cu a celor care indică alte p e d e p s e ? R ăspunsul se prezin tă de la s in e : in
a p ed ep si cu în ch isoare, închisoare nu e d e te r m in a t; e v o r b a de un fel oarecare
de înch isoare, de un num ăr n elim itat de ani etc. Se p oate însă ca n oi să şt im
de ce îm preju rări e v orb a , se p oa te adică să determ inăm în ch iso a re a ; în cazul
acesta v o m spune cu închisoarea. E ste însă aceeaşi valoarea cu vîn tu lu i
m oarte? Nu, că ci m oartea e totd eau n a determ in ată : nu există d ecît o sin­
gură m oarte p osib ilă şi de aceea e vorba .
T o t aşa se zice co r e c t: bătaie cu flo r i, dar bătaie cu p u m n ii, a răsplăti
cu bani, cu mulţumiri, dar a răsplăti cu libertatea, cu graţierea şi aşa m ai
departe. Dar chiar în dom eniul pedepselor putem găsi cu v in te care v o r f i
neapărat a rticu la te: pedeapsa cu ştreangul, nu cu ştreang, cu ghilotina etc.

10
 Pe vrem ea cînd preten d en ţii la d om n ie erau că lu g ă riţi cu sila, se putea
spune ped epsit cu tunderea, dar nu cu tundere. U n elev e ped epsit cu elim i­
narea, nu cu eliminare.

în legătură cu locu ţiu n ile acestea, m a i pu tem cita alte expresii unde
n eglijarea a rticolu lu i con stitu ie o greşeală. V ed em de exem p lu pe străzile
ca p ita le i tă b liţe cu Staţionare interzisă, în lo c de staţionarea. Staţionare
interzisă nu p oate însem na d ecît că „ a ic i se află o staţionare, care e inter-
zisă“ . D ar ed ilii n oştri voia u să ne anunţe to c m a i că nu există staţionare,
deoarece e interzisă. L a B ib lio te ca A ca d em iei R om â n e te izb eşti din lo c în lo c
de tă b liţe cu Intrare oprită, adică „ a ic i se găseşte o intrare, care e o p rită 11;
autorul in scrip ţiei v o ia să ne spună că intrarea e oprită, a dică „e o p rit a
intra“ .
Greşeala d evin e p a lp a b ilă şi în acest caz, ca şi in celelalte de care
m -am ocu p at, d acă în loc de fem in in e în treb u in ţăm su bstan tive m asculine
sau n eu tre: ar a ccep ta cin eva să scrie fu m at oprit sau scu ipat p e jo s in terzis?
A lt caz de articol n eg lija t e la cu v in tele după am in d ou ă : amindouă
case sint de închiriat sau am indouă cereri au fost satisfăcute. Greşeala p rovin e
din analogia cu ambele case sau cele două case, unde articolu l fiind pus înainte
n-a m a i fost, bineînţeles, rep eta t la sfîrşit.
în fin e, ce i care sînt o b iş n u iţi s ă trad u că din franţuzeşte sau din nem ­
ţeşte scriu majoritate ş i m inoritate se invectivează zgomotos sau proteste şi
scadenţe îl speriau. S p iritu l lim b ii ro m â n e respinge h otă rît aceste expresii.

A d ., 2.IV .1930

răsboi sau război?

în treb a rea aceasta se im pune, deoarece ortogra fia A c a d e m ie i1 reco­

m andă răsboi, cu s, deşi cu t o ţ ii ne dăm seama că pron u n ţăm război, c u z .
A ceeaşi p roblem ă se pune pentru cu v in tele izgoni sau isgoni, dezlega sau
deslega etc.
Să exp lică m m ai în tîi coex isten ţa celor două form e. Consoanele se
m part în două ca tegorii: surde şi sonore. Pronu nţarea celor sonore e însoţită

1 A ici şi mai departe este v orb a despre broşura Academ iei R om ân e Regule o
grafice, Bucureşti, 1904, reluată în 1907 sub titlul Ortografia Academ iei Române declarată
oficială si obligatorie a se întrebuinţa de toate autoritătile Statului şi reeditată în 1919, 1924,
1932.
Pentru situaţia actuală a tuturor cazurilor discutate, a se vedea lucrările norm ative
în vigoare azi, în special îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctaţie şi Dicţionarul orto­
grafic, ortoepic şi morfologic — citate mai departe cu form ele abreviate îndreptar şi D OOM .

11
 de v ib ra ţiile coardelor v oca le, pe cînd la consoanele surde coard ele v o ca le
rămîn nem işcate. P u tem să ne dăm seama de diferen ţa aceasta dacă p ron u n ţăm
consoanele izolate (fără vocale) şi ţin em m îna pe glanda tir o id ă : la co n so a ­
nele sonore, glanda se m işcă, iar la cele surde răm îne nem işcată. A ceasta este
singura diferenţă între p şi b de ex em p lu ; cele două consoane sînt articulate-
e xa ct în aceleaşi co n d iţii, însă p e surd, iar b, sonor. L a fel pentru t şi d, c
şi g, f şi v, s şi z, ş ş i j . Celelalte consoane, a dică l, m, n, r, sînt toa te sonore,
Cînd se întîlnesc în pronunţare două consoane, e foarte greu să p ro­
nunţăm una sonoră şi alta su rd ă; de aceea v o r b ito rii le adaptează, în m od
incon ştien t, pe una la cealaltă şi le fac pe am îndouă sonore sau pe am îndouă
surde. D e aceea m u lţi zic (un ii chiar scriu) apsolut în loc d e absolut, apsent
pentru absent, socializm pentru socialism şi aşa m ai departe. D e o b ic e i în v in g e
con soana cea d in urmă. A da p tarea aceasta se num eşte asim ilare.
Să luăm cazul p refix u lu i rom ân esc des-. D in verbu l a face, form ă m
pe a desface, dar con trariu l lu i îmbrăca va f i p ron u n ţat dezbrăca. L a fel se
intîm plă cu prefixele de origin e slavă: is-prăvi, dar iz-goni, răs-tălmăci, d a r
răz-boi, şi aşa m a i departe.
A şadar, recom andînd scrierea cu s, A ca d em ia R om ân ă ne cere să res­
p ectăm form a p rim itiv ă a cu vîn tu lu i, nu pronunţarea lu i actuală. D ar o rto ­
grafia e bazată pe pronunţare şi doar socotim ca un m o tiv d e glorie pen tru
n o i că am izb u tit să înfrîngem încercările de ortogra fie etim ologică, după
care ar fi treb u it să scriem tempu şi să citim timp, să scriem titione şi să p ro­
nunţăm tăciune.
In cazul cu v in telor de origine slavă e cu atît m ai de neînţeles recom a n ­
darea A ca d em iei cu cît chiar slavii au a ccep ta t d e la în cep u t asim ilarea şi
au scris isprăviţi, dar izgoniţi etc. U rm ează d eci că şi în cazul cîn d am vrea
să adop tăm scrierea etim olog ică ar treb u i să scriem izgoni, război, deoarece
nu ne putem apuca să îm pin gem etim olog ia d in colo de lim b a din car®
am îm prum utat n oi cuvîntul.
Dar problem a m a i prezin tă şi altă faţă. V ăzînd că a colo unde pron u n ţă
război, izgoni li se cere să scrie răsboi, isgoni, oam en ii din p o p o r şi-au în c h ip u it
că pronunţarea cu z e vulgară şi că, pentru a f i distins, trebuie să pron u n ţi s.
A şadar au în cep u t să facă sforţări ca să pronunţe răsboi, isgoni, ceea ce nu
se p oate ob ţin e d ecît cu preţul un ei insistenţe speciale.
De unde v r e ţi însă ca oam enii fără pregătire lin g v istică să ştie unde
e tim ologia e cu s şi unde e cu z ? E ra in ev ita b il să ajungă să pronunţe s şi
a colo unde z e recom an d at şi de A cadem ie. De aceea ved em că oam en ii care
ţin cu orice preţ să pară d istin şi pronunţă groasnic, obrasnic, deşi cu v in tele
acestea sînt d erivate de la groază, obraz, cu z perfect îndreptăţit. T o t aşa
se pron u n ţă mişloc în lo c de mijloc etc.
Pronunţarea aceasta a con ta m in at pînă şi scena T ea tru lu i N a ţion a L
De a ici se întin de m ai departe şi atinge m ereu cu v in te n oi. A şa, zilele tre­
cute s-a v o r b it în ziare de piesa Paşnicul de noapte, deşi o ricin e ved e că p a z n ic
e d eriva t de la pază. D upă ce însă v a trece m oda aceasta de p ron u n ţa re,

12
se v a rev en i uşor la pronunţarea corectă, deoarece asim ilarea 11 v a transform a
d in n ou pe s în z.
R ăm ine scrierea şi pronunţarea p refix elor latin eşti ab- şi ob-, chiar
c în d urm ează o consoană surdă: cu v in tele form ate cu aceste două p refix e
s în t în general internaţionale şi nu putem să facem o abatere de la norm a
generală. L a fel pentru sufixu l -ism .
A d „ 9.IV .1930

„mi-ar place”

In lim b a rom ân ă, se ştie, sînt patru con ju g ă ri. D ar n u m ai două din

e le sînt v ii, con tin u ă adică să form eze verbe n oi. A cestea sînt conjugarea
în tîi, în -a, -are, şi a patra î n -i, -ire. Ia tă cîte v a exem ple de verbe noi, form ate
d u p ă aceste două sistem e: a ateriza, a demara, a remaia etc. pentru conjugarea
î n t îi şi a şp erţu i, a dibâci pentru con jugarea a patra.
Celelalte două con ju g ă ri sînt m oarte, a dică se m ărginesc la verbele
c a r e s-au form a t od ată , dem ult, şi care, pe vrem e ce trece, cad în desuetudine
sau sînt cîştigate de celelalte con jugări. De fap t, încă din lim b a latin ă aceste
d o u ă co n ju g ă ri încetaseră de a fi p rod u ctiv e.
P rim ul semn de slăbiciu ne pe care-1 dau con ju garea a doua şi a treia
<e faptu l că se con fu n dă adesea între ele. în că din lim b a latin ă apar exem ple
d e această con fu zie: verbele a rlde şi a teme, care erau de con ju garea a doua,
a u trecu t la conjugarea a treia şi s-au păstrat ca atare în toa te lim bile rom a­
n ic e ; în sch im b, a cădea, a scădea, care erau de con ju garea a treia, au trecu t
ăa con jugarea a doua.
Iată o exp lica ţie a acestei con fu zii: la unele m od u ri şi tim pu ri con jugarea
■a doua şi a treia au aceeaşi form ă, de exem plu particip iu l de la a bate e bătut,
ia r cel de la a vedea e vă zu t; la fel cu p erfectu l sim plu: văzui şi bătui, cu im per­
fe ctu l, cu m ai m ult ca perfectu l etc. De aceea se p oate form a din nou şi infi­
n itivu l la fel pentru am indouă v erb ele: d u p ă a vedea, se face a batea, iar după
•a bate, se face a prevede.
La drept v orb in d , verbele de con ju garea a treia nu apar decît rareori
‘trecute la a doua, m ai cu seamă în graiul co p iilo r: a bătea, a făcea, a trimetea
«atc., sînt form e pe care nu le scrie nim eni dintre adulţi pînă acum . M ult mai
serioase sînt exem plele de verbe de con jugarea a doua trecu te la con jugarea
a treia, ceea ce se explică prin fap tu l că verb ele de con ju garea a doua sînt
în u lt m ai puţine la num ăr, vreo douăzeci în tota l.
P u tem pleca de la un exem plu ca a rămine, care se generalizează din
« e in ce în locu l lui a rămlnea, astfel că azi form a a dou a p oate părea greşită.
D e aici ajungem la exem ple ca a umple în loc de a um plea, la fel de răspîndite
am in d ou ă 2.

8 S-au im pus între tim p formele a rămine şi a umple, recom andate de norme.
 Iată, în sfîrşit, exem ple care constituie, în starea de azi a lim bii, nein-
găduite greşeli: a p la ce, în lo c de a plăcea : form a lungă a infinitivu lu i e plă cere,
nu plăcere, deci avem aici un exem plu de verb de con jugarea a doua şi expresia
curentă mi-ar place n-ar fi corectă decît dacă s-ar zice şi mi-ar face plăcere.
A apare este astăzi aproape general şi nu rareori citim va apare, deşi
verbu l acesta e derivat cu p refix u l ad- de la pareo, care a dat în rom âneşte
pe a p ă r e a ; a pare se aude m ult m ai rar (m i-a r pare b in e), p oa te din cauză
că se simte legătura cu form a infinitivu lu i lun g părere. Nim eni n-ar spune
a vede, dar m ulţi spun a prevede şi chiar prevedere, accen tu at pe ve.
Iată acum şi un caz de confuzie între con jugările a treia şi a p atra:
prin analogie cu a şii, s-a ajuns şi la a seri (scrim , scriţi) , căci se ziceşliu şi scria ;
dar cine va îndrăzni să zică scrire în loc de scriere?
A m în cep u t prin a arăta că încurcături de felul indicat s-au fă cu t încă
din epoca latină şi au con tin u at să se facă de-a lungul istoriei lim b ii rom âne,
astfel îneît astăzi m ulte din form ele n oi sînt singurele acceptate. A tu n ci ce
im portan ţă are că se fac şi astăzi con fu zii şi de ce ne ridicăm con tra lo r ?
Pentru că aceste confuzii duc la con jugări m ixte, la excepţii de la reguli şi
com p lică m orfologia noastră, care şi aşa e destul de com plicată. A r trebui,
de exem plu, să stabilim că, în afară de cele patru con ju gări cu n oscu te, mai
avem una cu infinitivu l scurt term inat în - e, dar cu infinitivul lung în -ere
(a pare, dar p ă rere) , sau una cu infinitivul scurt în -i, dar cu cel lung în -ere
( a seri, dar scriere).
C om plicaţiile acestea nu p ot aduce d ecît con fu zii în tr-o lim bă, ceea ce
nu e d eloc de dorit. De altfel, dispariţia parţială a con ju gărilor a doua şi
a treia e datorată tocm a i com plicaţiei lor. Cum v reţi ca o con jugare care are
prezentul sug, perfectul supsei şi participiul supt să facă p ro z e liţi? In cazul
cel m ai bun, adm iţînd că analogia ar unifica din nou con jugarea verbelor
de felul acesta, to t am putea reproşa erorilor de care m -am o cu p a t aici că
p rod u c n estabilitate, deci nesiguranţă.
A d ., 16.IV.1930

„ Avansaţi mai înainte/” şi alte pleonasme

Sînt cîţiva ani de cînd to t auzim în tra m v a i: A vansaţi mai în a in te !

Sînt to t atîţia ani de cînd pasagerii ceva mai instruiţi d ecît încasatorii îşi b a t
jo c de ea:
— D oar n-o să avansăm în a p o i!
Şi nu putem spune că bătaia asta de jo c a fost com p let inu tilă: nu num ai
că expresia nu a pătruns in m arele public, dar chiar printre încasatori sînt
m ulţi care au renunţat la ea sau chiar nu au a d op ta t-o deloc. Lucrurile sînt
explicabile.
V erbu l a avansa e prea cu n oscu t, în special de fun cţion ari, care for­
m ează m area masă a pasagerilor din tram vaie. Se ştie d eci că înseam nă „a
înainta*1 şi deci avansaţi înainte con stitu ie ceea ce se num eşte un pleonasm .

14
 D acă însă, în cazul acesta fericit, sînt şanse ca expresia greşită să nu
se răspîndească, c ît de m ulte sînt în schim b pleonasm ele care au prins rădă­
cin i solide în lim b ă, astfel în cît cu greu v o r m ai putea fi s c o a s e !
Iată, bunăoară, pe continuă mai departe. A continua înseam nă „ a m erge
m ai d eparte11, aşa în cît fraza aceasta nu se deosebeşte cu n im ic de A vansaţi
înainte ! L a fel expresia, m ult m ai răspîndită, p erfect de bine. P erfect înseamnă
„d esă vîrşit, fără n ici o scădere11; m ai e n evoie să adăugăm de b in e ? T o t aşa
cu p refer mai bine, care face ravagii în toa te straturile so cie tă ţii: p refer înseamnă
„vrea u mai b in e11, deci p refer mai bine con ţin e de două ori ideea de „b in e 11.
D acă vă duceţi la croitor vă va face cu siguranţă un costum de haine,
d eşi costum înseam nă „rîn d de h ain e11. L a m ahala v i se va spune de cineva
că are sau n-are calităţi bune, deşi calitate înseam nă în cazul a ce s ta 3 „însuşire
bu n ă 11. In lum ea teatrală se vorbeşte de prim ul debut, cu toa te că debut înseamnă
„prim a încercare11. T oa te aceste exem ple se p o t com para cu expresia babă bă-
Irînă, care e m ult m ai răspîndită şi are o origine m ai veche.
T o t num ai oam enii inculţi spun (şi scriu) dar insă. în general, dar şi insă
au acelaşi înţeles, aşa în cît adăugarea lui însă după dar e com p let inutilă.
Ca exem plu de pleonasm m ai nou, dar răspîndit în cercu ri ceva m ai ridicate,
putem cita pe exclusiv numai. O cofetă rie din centrul capitalei expunea nu
d e m ult diferite ob iecte făcute exclusiv numai din zahăr. E xclu siv cuprinde
şi ideea de „n u m a i11. A ltă greşeală care revine des este posibilitatea de a putea
f a c e : e inutil, cred, să m ai arăt în ce con stă greşeala.
Un cu n oscu t om p olitic declara de curînd că e singurul din m em brii
partidului care are lucrările cele mai de valoare. Ideea se putea exprim a în două
felu ri: singurul care are lucrări de valoare sau cel care are lucrările cele mai
de valoare, şi am indouă aceste expresii ar fi fost corecte. Aşa însă cum a fost
scrisă, fraza con ţin e un pleonasm eviden t (d a tora t p oate reporterului care a
înregistrat-o).
Pleonasm ul p rovine totdeau na din n evoia de a întări expresia. Cuvîntul
p refer, de exem plu, nu poate fi analizat de cineva care nu ştie latineşte, aşa
în cît com parativu l apare palid în och ii m ulţim ii, care sim te n evoia să-l întă­
rească prin adăugarea lui mai bine. R ezultatu l e însă e x a ct opus celu i u rm ărit:
obişn uin du -n e să-l ved em pe p refer în soţit de mai bine, valoarea lui începe
să se reducă, pînă cînd ajunge să nu m ai însem ne d ecît „v re a u 11. în felul acesta,
du p ă un tim p , caracterul p leon astic al expresiei dispare.
L a origine, amîndoi însem na „a m b ii d o i11; astăzi însă înţelesul lui s-a
şters aşa de m ult, în cît se spune şi am întrei, ceea ce ne arată că locuţiunea
ambele trei chestiuni, de care s-a v o r b it, nu e chiar străină de firea lim bii
noastre 4.
A d ., 23.IV.1930

3 în latineşte quaîitas însemna „fel de a fi“ (nu num aidecît bun). în timpul din urmă
calitate a început să fie întrebuinţat mai ales cu sensul „fe l de a fi bu n “ .
4 Astăzi nu se mai aude nici amtntrei, nici ambele trei chestiuni.

15
 „ repet a doua oară...”

M -am ocu p a t săptăm îna trecu tă de pleonasm ele de felul lui A va n saţi
în a in te ! sau costum de haine. D e astă dată v o i v o rb i despre unele expresii
care, deşi con stituie în general pleonasm e, p o t fi totu şi a ccep ta te în a nu m ite
Îm prejurări.
E v o rb a m ai cu seamă de cu vin te form ate cu prefixul re-. A cesta in d ică
de cele m ai m u lte ori faptu l că acţiunea e rep eta tă: refăcut, de exem p lu ,
Înseamnă „fă c u t din n ou “ , „fă c u t a doua oară“ . De aceea, cîn d după astfeî
de cu vin te adăugăm din nou, a doua oară, încă o dată dăm lo c la pleonasm e.
B unăoară, h otelurile noastre, m ai cu seamă cele de la m ahala, nu se
repară, nu se refac, ci se renovează din nou. E destul să-ţi arunci och ii pe două-
trei firm e, ca să vezi m enţiunea renovat d in nou.
M ai răspîndită încă e expresia repet a doua oară sau repet încă o dată,
de care nu sînt com p let scu tiţi nici oam enii situaţi pe cea m ai înaltă treaptă
socială. A ici însă p refixu l re- e m ai puţin aparent, deoarece, pentru cin e nu
ştie d ecît rom âneşte, partea din urm ă a cu vîn tu lui nu e analizabilă.
F apte m ai m u lt sau m ai puţin analoage se găsesc la m ai to a te form a ţiile
cu r e - : R eînvierea lui N ick W in ter (titlu de film ), în lo c de în v ie r e a ; a se
reîntoarce în lo c de a se întoarce şi aşa mai departe. Cu privire la ultim ul cu v în t,
putem semnala un fa p t foarte curios. D u pă părerea m ea, expresia a se întoarce
înapoi nu con stitu ie un pleonasm sensibil, pentru că a se întoarce p oate însem na
„a se învîrti, a-şi schim ba d irecţia 11 şi se p oate foarte bin e spune Intoarce-te
cu faţa înainte etc. Se găsesc însă purişti care nu v o r să întrebuinţeze verbu l
a se întoarce cîn d e v o rb a de a reveni d in tr-o călătorie sau chiar nu-1 în tre ­
buinţează deloc, pe m otivu l rid icol c ă . . . berbecii se-ntoarce (s ic!). De aceea
creează un cu v în t nou, a se înapoia. D eoarece însă se spune a se întoarce înapoi,
ajungem şi la a se înapoia în a p oi, care e cel m ai barbar p leon asm din cîte
cunoaştem .
F oarte răspîndit e şi mai su p er io r; superior e un com p a ra tiv latin, ca re
Înseamnă „m a i bun, m ai de v a loa re", deci nu m ai e n evoie de mai. T o t aşa,
principal e derivat de la un superlativ latin şi înseam nă „c e l m ai de fru n te14,,
deci cel mai p rin cipal con stituie un pleonasm .
Z iceam m ai sus că toa te aceste expresii p leon astice (afară de a se îna­
p oia înapoi) p ot fi, în anum ite îm prejurări, corecte. In ce priveşte form a ţiile
cu re- : repet înseam nă „spu n a doua oară11; dar p oţi repeta pentru a doua oară
atunci cînd spui un lucru a treia oară. P o ţi renova d in nou un h otel atunci
clnd a m ai fost ren ov at o dată, deci îl faci pentru a treia oară, şi aşa m a i
departe. Cu con d iţia să ţin em seamă de acest am ănunt, întrebuinţarea expresii­
lor criticate m ai sus e licită.

A d ., 30 .IV .193»

16
 „ consiliul de miniştrii”

U na din cele m ai frecven te greşeli p e care le fa c în scris oam enii inculţi

e con fu zia între boi şi b oii, munţi şi m unţii etc. , adică între form a articulată
şi cea n earticulată a substantivelor cu pluralul term inat în -i. C onfuzia aceasta
e şi m ai curentă atunci cîn d e v o r b a de su bstan tive care con ţin , în afară
d e articol, d oi i : cop ii şi articu lat cop iii etc.
în ce p ă torii în ale scrierii ignorează în general existenţa ortografiei
şi scriu, cu m ultă bun ă-credin ţă, nepoţi în lo c de nepoţii etc., după cu m scriu,
de altfel, şi f i în lo c de f ii (vezi reclam a F i frum oasă p r in E lid a , făcu tă fără
Îndoială de un- străin). De fap t, în pronunţare, al doilea i nu se aude deloc
sau m ai deloc, şi dacă n ou ă ni se pare că-1 auzim d istin ct, aceasta se datoreşte
fap tu lu i că ne aşteptăm să-l auzim , pentru că-1 ved em scris. A şadar, ortografia
e x a ctă nu e revelată d ecît de analiza gram aticală, care nu e la îndem îna oricui.
De aceea oam enii in cu lţi scriu cu un singur i pentru că pe unul singur îl aud
în pronunţare.
P u b licu l ceva m ai instruit ştie că nu trebu ie să scrii cu un singur i în loc
de d oi, dar nu e destul de instruit ca să ştie unde trebu ie unu şi unde trebuie
d oi. D eoarece i final de cele m ai m ulte ori se pron u n ţă scurt, ca în p o m i, stilpi
etc., unii aju n g să-şi închipuie că un singur i se p ron u n ţă în totdeau n a scurt
şi că, pentru ca să se pronunţe întreg, trebuie scris dublu, ca în p om ii, stllpii
etc. Dar i final nu se p ron un ţă totd eau n a scu rt: cîn d e pus în urm a unui grup
de dou ă con soane (dintre care a doua e r sau l), el nu s-a scurtat, de aceea,
în cu v in te ca negri, um bli, i se pron u n ţă întreg. A ceasta exp lică de ce vedem
oam en i care ocu p ă înalte p oziţii sociale şi scriu doi negrii, tu umblii şi aşa
m ai departe. C uvintele cele m ai supuse greşelii sînt membri şi m in iştri: rar
se ved e scris altfel d ecît Consiliul de m iniştrii.
D ar greşeala nu se m ărgineşte la silabele fin a le: de aici ea a pătruns
şi în interiorul cu vin telor. în cetu l cu încetu l, orice i p ron u n ţat întreg ajunge
să fie scris dublu. De aceea p u tem citi într-un v o lu m apărut de curînd prăziile
In lo c de prăzile, porţiile în lo c de p orţile şi aşa m ai departe. .
T o t aşa se p oate exp lica greşeala din ce în ce m ai frecven tă a celor care
scriu cunoştiinţă în lo c de cunoştinţă şi tncunoştiinţare pentru încunoştinţare.
A ic i însă m ai intervine desigur şi analogia cu ştiinţă şi în ştiin ţa re; din punctul
de vedere al originii, ele n-au n ici în clin, n ici în m înecă cu cunoştinţă. Influenţa
lor a fo st totu şi atît de putern ică în cît încunoştinţare a ajuns să se şi pronunţe
cu d oi i.
P en tru ca să nu se perpetu eze greşelile de felul celor citate, avem la
îndem în ă un leac e x celen t: întrebuinţarea lui i scurt ( i ) , care ne-ar ajuta
să distingem pe umbli, cu i întreg, de cauţi, cu i scurtat, şi ar îm piedica con ­
fundarea acestor două sunete şi în alte îm prejurări similare.

A d., 7.V .1930

17
 „ Este interzis a nu scuipa...”

l l opresc de a nu p l e c a .. . Ce înseam nă expresia asta şi cele sim ilare,

de care v e ţi fi întîlnit şi dum neavoastră destule P Înseam nă „e l vrea să plece,
dar eu îl o p resc". C onţine însă o gravă greşeală de exprim are, care apare
de îndată ce analizăm fraza din p u n ct de vedere logic.
In adevăr, verbu l la in finitiv care urm ează după p red icatu l opresc şi
care e introdus prin de a trebuie să exprim e acţiunea pe care vrea să o facă
cineva şi pe care noi o interzicem . A cest verb răspunde la întrebarea „d e la
ce îl opresc ?“ . In cazul de faţă, răspunsul este fără nu, fiin d că îl opresc de
la a pleca, nu de la a nu pleca. T rebuie spus deci îl opresc de a p le c a ; îl opresc
de a nu pleca exprim ă exa ct contrariul, adică „îl opresc de a ră m în e“ . în n ici
un caz grupul de a nu p leca nu p oa te fi înţeles ca scop u l a cţiu n ii m ele.
M ult mai frecven tă e greşeala atunci cîn d şi verbu l a opri e n e g a tiv :
nu-l p ot opri de a nu pleca, în loc de nu-l p ot opri de a pleca. Dar dacă în tre­
buinţăm pe nu atunci cîn d ideea e negativă, cum spunem atunci cîn d va fi
vorba de a îm piedica o acţiune care va fi ea însăşi n egativă ? D acă interpretăm
pe nu mă pot op ri de a nu spune ca „vreau să spun şi nu mă p o t o p ri“ , cum
vom exprim a ideea că „vreau să nu spun şi nu m ă p ot o p ri“ ? Pentru a ne
uşura înţelegerea frazelor de felul acesta, n-avem decît să suprim ăm am indouă
negaţiile. In adevăr, două negaţii în aceeaşi frază îşi anihilează recip ro c
efectul.
A celaşi accid en t gram atical se întîm plă şi celorlalte verbe care arată
o piedică, o in terd icţie: a împiedica, a interzice etc. N u-l p o t îm piedica să
na plece, în loc de nu-l p o t îm piedica să p lece e to t aşa de cu ren t ca şi greşeala
citată mai sus. Ba chiar şi cu este interzis se p o t găsi exem ple. Pe pereţii unei
şcoli prim are din capitală se putea citi acum cîţiva ani avertism entul u rm ă tor:
Este interzis a nu scuipa p e jo s , ceea ce, interpretat core ct, însem na „este
obligatoriu a scuipa pe jo s “ .
O con strucţie analoagă se răspîndeşte la p rep oziţia f ă r ă : în lo c de
nu pot trece fără să intru, se aude şi se citeşte nu p ot trece fără să nu intru, adică,
de fapt, „o ri de cîte ori trec, nu in tru ". Greşeala asta se ră spîn deşte din ce
în ce şi mai cu' seamă la persoane pretins culte. E a are d e fe ctu l că prod u ce
o confuzie com pletă între p o zitiv şi negativ.
Cum se exp lică ivirea acestor greşeli? A v em de-a fa ce cu încrucişarea
(sau, în term eni tehn ici, cu contam inarea) a două expresii. Din am estecul
form ulei îl opresc de a pleca cu vreau să nu p lece a ieşit îl opresc să nu plece.
Din nu mă p ot opri de a spune şi nu pot să nu sp u n a ieşit nu mă p o t op ri să
nu spun. Din a nu scuipa şi este interzis a scuipa a ieşit este interzis a nu scuipa.
In sfîrşit, din nu p ot trece fără să intru şi nu p ot să nu intru avem nu p ot trece
fără să nu intru. Greşeala e favorizată aici de faptu l că, pen tru un ob serva tor
superficial, în fraze ca este interzis a scuipa negaţia lip seşte. De fa p t, ea
este con ţin u tă în verbu l de interdicţie.
A lt exem plu de încrucişare a două fraze ni-1 oferă expresia cu re n tă :
cîntă, vorbeşte etc. mai frum os decît niciodată, în loc de mai fru m os decît oricînd.

18
în adevăr, nu p o ţi com para o acţiune actuală cu una care nu se p etrece n ici­
odată. E xpresia greşită p rovin e din încrucişarea afirm aţiei cîntă mai frum os
decît oricînd cu niciodată n-a cîntat aşa de frum os. Dar în franţuzeşte se spune
Ia fe l: plu s beau que jam a is „m a i frum os d ecît n iciod a tă 11. Se p oate deci ca
expresia noastră să fie cop iată după cea franceză. In franţuzeşte n-avem
dc-a face cu o greşeală. C uvîntul jam a is, care înseam nă azi „n icio d a tă 11, avea
m ai de m ult înţelesul de „totd ea u n a 11, şi expresia mai frum os decît niciodată
a fost creată în tim pu l acela, deci trebu ie înţeleasă ca „m a i fru m os decît
totd eau n a 11.
A d., 14.V .1930

găsiam sau găseam ?

B roşura care con ţin e regulile ortog ra fice ale A ca dem iei 5 ne recom andă
să scriem im perfectul verbelor de con ju g a rea a IV -a cu i : găsiam, munciam,
auziam etc., şi m ulţi îl scriu în a devăr aşa, deşi cu to ţii pron u n ţăm cu e :
găseam etc., aşa îneît, in pronu n ţare, im perfectu l verbelor de conjugarea
a IV -a nu se deosebeşte d eloc de cel al verb elor de con jugarea a I l-a sau
a III-a , ca vedeam, bateam etc.
Cărui fa p t i se datoreşte acest d iv orţ între pronunţare şi ortografia
oficială ? Fără îndoială, ni se cere să scriem cu i ca să se v a d ă că verbu l e de
con jugarea a IV -a sau, m ai ex a ct, pentru că, verbu l fiind de con jugarea a IV -a,
im perfectu l trebu ie să fi avu t la origine un i. Iată deci încă un exem plu de
ortogra fie etim ologică recom andată de A ca dem ie, în ciuda principiulu i general,
care vrea ca scrierea să fie o oglin d ă fidelă a pronunţării.
E adevărat că în ep oca vech e a lim b ii n oastre verbele de con jugarea
a IV -a aveau im perfectu l cu i : dorm iam etc., ceea ce ar îndreptăţi, din punct
de vedere etim o lo g ic, ortogra fia A cadem iei. D ar asta nu e cea m ai vech e
form ă cu n oscu tă . în lim ba latin ă v ech e, im perfectu l la con jugarea a IV -a
e uneori cu i, a lteori cu e. P înă acum nu s-a ajuns să se ştie care din cele două
form e e mai vech e. D a că cea cu i e prim itivă , atunci e se exp lică prin analogie
cu ve rb e le de con ju g a rea a doua şi a treia. D acă cea cu e este cea m ai veche,
atunci i se e x p lică prin analogie cu infinitivul.
în ep oca latin ă im perială nu se m ai găsea d ecît e, era d eci o stare iden­
tică cu cea de azi din rom ână. D ar în lim bile n eolatine apare iarăşi i, desigur
din nou sub in flu en ţa in finitivu lu i. V ed em deci că transform area m odernă
care a fă cu t dorm ea din dorm ia nu e cev a izolat, ci face parte dintr-un lanţ
de schim bări, din i în e şi din e în i, după cum precum păneşte influenţa infini­
tivului sau cea a con ju g ărilor a doua şi a treia.
în asem enea con d iţii, m ai are rost să recurgem la etim ologie şi să optăm
pentru ortogra fia care reprezintă p ronunţarea de acum patru sute de ani,

6 V. nota 1.

19
cînd nici aceasta nu e cea p rim itiv ă ? Desigur că nu. E preferabil din to a te
punctele de vedere să ne luăm după pronunţarea actuală, care din p u n ct
de vedere etim ologic nu e întru n im ic inferioară celei vech i.
Iată acum şi o consecin ţă a regulii date de A cadem ie. M ulţi au ajuna
să scrie (de data aceasta fără aprobarea A cadem iei) şi su bjon ctiv u l v e rb elor
de con ju garea a IV -a t o t cu i la persoana a I l I - a : să găsiască, să m unciascâ
etc. A rgum entul e iarăşi e tim olog ic: aveam de-a face cu v erb e în -i, gă si,
munci, deci i trebuie păstrat şi la su b jon ctiv .
E inutil să spunem că toa tă lum ea care ştie rom ân eşte pronunţă găsească,
muncească etc. Şi pronunţarea aceasta e corectă şi din p u n ct de vedere e ti­
m ologic. A v em aici o desinenţă care serveşte la form area p rezen tu lu i: -esc,
-eşti, -este, fără n ici o urm ă de -i de la infinitiv. La su b jo n ctiv v o m avea d eci,
to t fără -i-, -esc, -eşti, -ească, după cu m spunem şi cresc, creşti, crească. E to t
aşa de puţin log ic să scrii găsiască ca şi găsiesc sau găsieşte.
Intr-un singur caz i e pron u n ţat şi trebuie scris şi la im perfect, şi la sub­
jo n c tiv : la verbele cu rădăcina term inată într-o v o ca lă : croiam , croiască,
voiam, voiască etc. Dar în cazul acesta 11 pron u n ţăm pe i şi la p rezen t: croiesc,
voiesc.
A d ., 21.V.1930

epure sau iepure ?

C ititorii „V ie ţii rom ân eşti11 trebuie să fi observat că în ortogra fia acestei

reviste nu există grupul de litere ie în cepă tor de silabă. T oa te cu vin tele care
ar trebu i să-l cuprindă sînt scrise cu e, de exem plu es în lo c de ies, lae pentru
laie etc.
în această chestiune, revista cita tă nu face d ecît să generalizeze, cu
riguroasa logică pe care i-o recunoaştem în m aterie de ortografie, o regulă
cu care sîntem cu to ţii deprinşi. A n um e, foarte rar se scrie în rom ân eşte ie
la începutul cu vin telor, a colo unde p ron u n ţăm ie. T o a tă lum ea e deprinsă
să scrie eu, este şi să pronunţe ieu, ieste. E drept că m ulţi obişnuiesc să scrie
ieri, ies, dar scrierea aceasta nu e a p robată de broşura A ca dem iei 6.
Scrierea e în lo c de ie nu e un fa p t n ou : cele mai vech i te x te ale n oastre
scriu to t aşa, din cauză că în alfabetul slavon, după care era cop ia t al n ostru ,
orice e începător de silabă se citea ie. A ceasta a con vin s A ca d em ia n oastră
să m enţină regula: în m ulte cazuri, a colo unde n oi p ron u n ţăm ie, în latin eşte
era e. D eci încă o dată criteriul etim ologic capătă preponderenţa asupra p ro ­
nunţării şi aduce încurcătură în ortografie.
S-ar putea însă spune că, deoarece se stabileşte de la în cepu t că orice e
iniţial de silabă se pronunţă ie, con fu zia nu m ai e posibilă. Dar lucrurile nu stau

0 V. nota 1.

20
 astfel. In tîi, în cu vin tele îm pru m utate de curînd, e iniţial se pronunţă e :
elefant, ermetic, echimoză şi sute de alte cu vin te nu se pron u n ţă cu ie.
D ar chiar dacă lăsăm la Oparte cu vin tele noi, sistem ul t o t e prea com plicat.
In cu vin te ca piedică, ie nu e în cepă tor de silabă şi trebu ie să scriem ie, altfel
s-ar citi pedică. A ju n gem d eci să avem acelaşi grup de sunete reprezentat
prin două sistem e diferite, e şi ie. Or, p rincip iul ortogra fiei noastre e că fiecare
sunet e reprezentat printr-u n singur semn şi fiecare sem n reprezintă un singur
sunet.
D ar n ici m ăcar din p u n ct de ved ere etim olog ic scrierea lui ie prin e
nu e totdeau na corectă. M ai întîi, nu în toa te cazurile ie rom ân esc provin e
din e sim plu. în cu v in te ca iepure, ierna, ierta, boier, caiet etc., grupul ie este
etim ologic. A fară de asta, scrierea cu e face să se piardă legătura dintre diferi­
tele form e ale aceluiaşi cu vîn t. In anum ite con d iţii, e devin e a în rom ân eşte:
pluralul mese, cu e p rim itiv, corespunde singularului masă, cu e sch im bat în a.
La fel ie alternează cu i a : pierde, dar să piardă. .în ain te de a, sîntem obligaţi
să-l scriem pe i, că ci a nu se citeşte n iciod a tă i a ; deci scriem ia r n ă ; dacă
la plural scriem erni, legătura între aceste dou ă form e e distrusă. La fel pentru
iartă şi ert, croială şi croeli etc.
Pentru a evita această separaţie între singular şi plural, între persoanele
aceluiaşi verb, A cadem ia recurge la un m ijlo c pe cît de elegant, pe atît de arbi­
tra r: scrie singularul cu e, croeală, iar de aici ajunge şi la croesc. Dar chiar şi în
lim bile slave, de unde p rovin e această rădăcină, se scrie cu i, aşa cu m pronun­
ţă m şi n oi pînă azi.
O dată m ai m ult con statăm că singurul criteriu serios şi p ra ctic în m ater
de ortogra fie e copierea pronunţării. D u pă p ron un ţare trebu ie să ne con du cem
ori de cîte ori ortografia e con testa tă , indiferent de etim ologia, reală sau
presupusă, a cu vîntului.
A d ., 29.V.1930

'l-am, Vamt l-am

T oa te aceste feluri de a scrie se întîlnesc la oam eni din to a te categoriile

s o cia le ; de m u lte ori acelaşi individ scrie cîn d într-un fel, cînd într-altul.
A ceeaşi con fu zie dom neşte, dar în m ai m ică m ăsură, cîn d pronum ele e la dativ
( ’ i-am, i'am, i-am ) şi rar de to t la persoana a doua (ţi-a m e t c .) . T o t aşa cînd
pron u m ele e alipit în urm a unui cu v în t (n u ’ ţi şi nu-ţi etc.J.
D in punctu l de vedere al pronunţării, toa te aceste n otări sînt ech iva­
lente. A şadar num ai istoria lim bii, adică etim ologia, ne p oate lăm uri asupra
felului corect de a scrie.
P rin cip iu l care a p rezid at la form area ortogra fiei academ ice e că apos­
trofu l se întrebuinţează acolo unde a dispărut un sunet, iar trăsura de unire,
a colo unde două cu vin te se pronunţă îm preună, dar fără să lipsească nim ic
din ele. Aşadar, de la început putem spune că n ota ţia Vam, Vam e greşită,

21
 deoarece e vizib il că între l sau i şi am nu lipseşte nim ic. Răm ine de vă zu t
dacă e corectă întrebuinţarea apostrofu lui la începu tu l expresiilor citate.
F orm ele scurtate ale pronu m elui erau la origine mi, ţi, i etc. D upă scurtarea
lui i final, pronum ele acestea au ajuns să nu m ai aibă nici o v o ca lă şi să nu mai
poată form a silabe. D acă urm a un cu v în t care începea cu o v oca lă sau preceda
un cu v în t care sfîrşea cu o voca lă , atunci consoana pronum elui făcea corp
cu cu vîn tu l posterior sau anterior şi nu m ai avea nevoie de altă v o c a lă : nu-l,
l-am, să-ţi, ţi-e, i-aş etc. Starea aceasta de lucruri a rămas pînă azi. D acă însă
nu era nici o v oca lă în vecin ă tate, atunci consoana pronum elui prinsă între
două consoane (sau iniţială, urm ată de o altă consoană) nu m ai putea fi p ro ­
nunţată singură şi trebuia să se d ezv olte o vocală, adică î. D eci, tot 11 văd.
îţi spu n etc.
Se ved e astfel că acolo unde se pronunţă î, v oca la aceasta e recentă,
iar a colo unde nu este t nu lipseşte nim ic, pentru că niciodată n-a fost o vocală.
A şadar, apostroful n-are ce căuta. Singura scriere corectă e l-am, ţi-am, nu-li
etc.
Dar, cum am m ai spus şi în alte rinduri, nu se poate pretinde oricu i
scrie rom âneşte să cu n oască istoria lim bii şi să ştie care e form a vech e a fiecărui
cu vîn t. În trebuinţînd, pentru a lega între ele două cu vin te, cînd apostrofu l,
cînd trăsura de unire, este in evitabil să se p rod u că con fu zii, nu num ai la oam e­
nii inculţi, dar chiar şi la cei cu cultură, dar fără pregătire lin gvistică.
Pentru a fi în acord cu principiul fon etic al ortografiei noastre, ar trebu i
să suprim ăm apostrofu l şi să punem peste to t trăsură de unire, aşa cum fac,
deşi nu în m od sistem atic, unii filolog i de la I a ş i 7.
In această privin ţă, italienii m erg şi m ai departe: scriu cu v in tele de felul
lui dă-mi, faceţi-vă etc. într-un cu vîn t, fără liniuţă. Sistem ul acesta sim plifică
ortografia, dar are d efectu l că face să se piardă înţelesul fiecăruia din tre
cele două cu vin te com pon en te, grăbind astfel con top irea lor într-un singur
cu vîn t.
A d . , 12.v i . 1930

noptei sau nopţii ?

La su bstan tivele fem inine se iveşte o greutate cînd e vorb a de scris
genitivul singular articulat. V o m scrie noptei sau nopţii, muştei sau mustii,
casei sau ca s ii?
M arele p u b lic scrie de preferinţă peste to t cu e : băncei, cărţei etc. T o t
aşa scriu şi unii filologi, care-şi ju stifică ortografia prin faptu l că aşa e scrierea
mai veche. în adevăr, în textele noastre vech i găsim scris lum iei, cărţiei şi
aşa m ai departe. C onsecven ţi însă cu principiul ortografiei fon etice, pe care
l-am luat ca p u n ct de plecare pentru soluţionarea tu tu ror d ificu ltăţilor, noi
nu v o m ţine seama de această exp licaţie.

7 Cam aceasta e soluţia actuală.

22
 Care este p ronunţarea actuală a gen itivelor fem in in e? O cît de super­
ficială observa re a graiului de toa te zilele ne arată că to a tă lum ea pronunţă
cărţii, fetii, m esii, nopţii şi aşa mai departe. Ce e d rept, se aude de o bucată
de vrem e şi cărţei etc., dar această pronunţare este vizib il afectată şi cauzată
num ai de scrierea cu e.
A r urm a deci să scriem peste to t cu - i i : cărţii, casii, giştii etc., şi această
scriere n-ar fi lipsită de consecvenţă.
B roşura A cadem iei însă recom andă alt sistem : se v o r scrie cu -ei cu vin ­
tele care au genitivul nearticulat în -e, şi cu -ii cele care au genitivu l nearticu­
lat în -i. D eci de la unei morţi, unei legi, unei nunţi, v o m form a genitivele
articulate morţii, legii, nunţii e t c .; iar de la unei fete, unei stele, unei mese,
v o m avea fetei, stelei, mesei.
Sistem ul acesta are un d efe ct ca p ita l: nu e în a cord cu pronunţarea.
E drept că are şi o ca lita te: păstrează legătura form ei articu late cu cea ne­
articulată. Dar, bineînţeles, m arele p u blic nu ştie să facă diferenţa între mesei
şi serii (de la mese şi seri), ci, con statîn d că i se cere să scrie cu e cu vin te
pe care le pron u nţă cu i, ajunge să scrie şi mai tîrziu să şi citea scă peste to t
cu e 8.
C uvintele al căror gen itiv e în treb uin ţat des reuşesc să se m enţină sub
form a cu i în p ron u n ţa re; dar pentru cele care nu se întrebuinţează de obicei
d ecît la n om inativ se form ează, cînd e n evoie de gen itiv, o form ă nouă, cu e,
pron u n ţată aşa. T oa tă lum ea a v o r b it şi a scris în tim pu l din urmă despre
legea onoarei, deşi genitivul nearticu lat e o n o r i; o reclam ă p u b licată în ziare
laudă m eritele cearei de parchete X . Iată d eci cu m scrierea etim ologică ajunge
să produ că p erturbaţii în pronunţare.
în si'îrşit, ultim ul argum ent în con tra ortografiei oficiale e că nici m ăcar
nu e co n secv en tă cu regula a dop tată. C uvintele term inate la n om inativ în
-ie au genitivul n earticu lat în - i i : sabie, s ă b ii; fam ilie, fam ilii etc. D eci geni­
tivu l articulat ar trebu i să fie în -iii, deoarece se form ează prin adăugarea unui
i la genitivul nearticulat. Fără nici un m otiv , la aceste cu vin te se face o excep ­
ţie de la regulă şi se scrie cu - e i : săbiei, fa m ilie i9 etc.
Şi aici, ca şi în atîtea şlte cazuri, aplicarea strictă a principiului fon etic
ne-ar scuti de b ătaie de cap şi ar uşura învăţarea ortografiei.
A d., 18.V I . 1930

Un „cas bisar”
A ca dem ia R om ân ă recom andă ca z să fie scris întotdeau n a cu acest
semn. A pare totu şi sporadic scrierea lui z in tervocalic cu s în unele cazuri,
şi anume în cu vin tele îm prum utate d in tr-altă lim bă neolatină, dacă în acea
lim b ă se scrie cu s : p oesie, frasă, posă, basă etc.

6 Iată o prorocire care nu s-a îm plinit: astăzi toată lumea scrie şi pronunţă mesei,
dar serii, aşa cum recom andă lucrările norm ative.
9 DOOM recom andă săbiei•şi familiei.

23
 Sînt chiar unii savanţi, profesori de filologie sau de istorie la F acu ltatea
de Litere din B ucu reşti, care scriu în m od con sta n t aşa. E ste şi un jurnal în
B ucureşti care a a d op ta t principiul ortogra fic am intit.
E x p lica ţia acestui principiu e din cele m ai sim ple: cu vin tele cita te şi
altele similare sînt scrise în franţuzeşte, în italieneşte etc. cu s, pentru că in
aceste lim b i s in tervocalic se citeşte z (în italieneşte nu totdeau n a). Dar în
rom âneşte s nu trebu ie să se citească n iciod ată z, că ci fiecare sunet trebu ie să
fie reprezentat printr-un singur semn. în că o dată con statăm deci am estecul
criteriului etim ologic în tr-o ortografie care se pretinde fonetică.
Iată a poi un caz ceva m ai com p lica t: ce ne facem cîn d avem de-a face
cu cu vin te m asculine term inate în z la form a nearticulată şi, în -zul la form a
a rticu lată ? E uşor de h otă rît că se va scrie caşul, bavaresul, dar care va fi
form a n earticu la tă ? D acă scriem caz, bavarez, se distruge legătura între form a
articulată şi cea nearticulată. D eci cei care scriu caşul sînt ob ligaţi să scrie
şi cas, bavares. Iată-n e astfel ob ligaţi să p ron u nţăm z în lo c de s chiar acolo
unde s nu este in tervocalic.
D acă se generalizează sistem ul acesta de ortografie, el va deven i ob liga ­
toriu pentru toa tă lum ea. D ar oare specialiştii se descurcă uşor ? Citesc acum
un curs universitar ed itat şi red a cta t de un d octora n d în litere, cu speciali­
tatea filologie. Şi găsesc a colo scris bisar. Or, după n ici o regulă din lum e,
cu vîn tu l bizar nu trebu ie scris cu s, că ci şi în franţuzeşte, de unde l-am luat noi,
şi în lim ba bască, de unde l-au luat fra n cezii, e scris şi p ron u n ţat cu z. Dar,
dacă un d octoran d în filologie face con fu zii de acestea, pu tem oare avea pre­
tenţia ca m arele p u b lic să ştie care e etim ologia fiecărui cu v în t şi cu m se scrie
după m etod a etim olog ică ?
A d., 25.VI.1930

A • ^
i şi a

Sunetul nostru i, acelaşi peste to t, este scris în ortografia oficială cîn d

cu t, cînd cu â. A ca dem ia 10 intervine din tim p in tim p şi m ăreşte aci dom eniul
unuia din cele două sem ne, aci pe al celu ilalt: recom andă să se scrie hotărât,
apoi hotărît şi, de curînd, iarăşi hotărât. Cele două semne reprezintă însă un
singur sunet. C onform ortografiei fon etice trebuie deci să avem un singur
semn. Pentru care din cele două semne ne v om pronunţa ? Să ved em întîi care
e dom eniul fiecăruia şi de ce avem două semne.
M are parte din filologii şi istoricii noştri, cum şi unele reviste literare
(„V ia ţa rom ineascăa de exem plu) nu utilizează d ecît pe î. A ca dem ia foloseşte
pe î la începutu l cu v in telor şi la sfîrşitul lor, precum şi în cu vin tele com pu se,
la începutul celei de a doua p ă rţi a com pu sulu i ( neîntrerupt e tc.). E v id e n t,
din m otive etim olog ice: de cele m ai m ulte ori, l iniţial vin e din i latin (nu însă

10 V. nota l.

24
 în totdea u n a: în inger, de pildă, i reprezintă un a latin ). In interiorul cu vin telor,
orice v o ca lă p oate deveni l în anum ite îm prejurări. D e aceea, pe vrem ea o rto ­
grafiei etim ologice se scria ânger, vent, rtu, rondunea, adune. Ca să fie logică,
A ca d em ia ar trebu i să scrie şi astăzi t o t aşa, de vrem e ce m enţine criteriul
etim olog ic.
Să ved em care sînt argum entele am belor tabere. In favoa rea lui l se
p oa te in v oca fap tu l că semnul acesta seam ănă bin e cu cel în treb u in ţat în
secolul trecu t, în vrem ea alfabetu lu i de tranziţie, că e scris aşa de to a tă lum ea
la începu tu l şi la sfîrşitul cu v in telor şi că i e m ai aproape de i d ecît de a. în
favoarea lui â se in v ocă argum entul că dacă s-ar scrie rom ân cu i nu s-ar mai
ved ea că vin e de la romanus. La aceasta se p oa te răspunde cu argum entul
general întrebuin ţat con tra scrierii etim olog ice: cine cunoaşte istoria ştie
în orice caz că rom ân vin e de la rom anus, iar cine nu vrea să o ştie nu o v a
afla nici din ortografie.
De fap t, e absolu t indiferent dacă a d op tăm p e l sau pe â, că ci argum en­
tele, fie ele de ordin etim olog ic sau caligrafic, nu d oved esc n im ic aici. Ceea ce
im p ortă e ca pentru sunetul unitar să avem un singur sem n, oricare ar fi el.
L a n evoie s-ar p utea chiar inven ta un semn nou, de la care n-ar trebu i să
cerem d ecît să nu se preteze la ech ivoc.
E ste însă m ai simplu să a d op tăm unul din cele d ou ă semne pe care le
a v e m la îndem înă d ecît să inven tăm unul nou. în cazul acesta îl preferăm
p e î, pentru un m otiv de ordin p ra ctic: din a facem , cu a ju toru l unui semn
pus deasupra, pe ă. Cum sem nele se fac destul de n eglijen t în scrierea grăbită,
d acă facem şi pe i to t din a, de m u lte ori ă şi â se p o t con fu n da. A v în d prin
u rm are să descifrăm un scris n eciteţ, se p oa te întîm p la să ezităm între ă şi
â. P e cîn d făcîndu-1 pe i din i, orice p osibilita te de con fu zie e înlăturată. Sin­
gurul criteriu de care trebuie să ţinem seam ă în alegerea literelor e să nu lăsăm
lo c pentru confuzii n .
A d ., 2.V II.1930

Mihaiu sau Mihai ?

în tr-o fază veche, greu de delim itat, a lim bii noastre, toa te cu vin tele
care astăzi se term ină în tr-o consoană aveau un u în urm a acestei consoane.
S pecialiştii nu sînt de a cord în p rivin ţa datei cîn d a dispărut acest u :
după unii s-a păstrat pînă în apropiere de vrem ea noastră şi m ai p oate fi auzit
şi astăzi la ţară, in anum ite regiuni, sub o form ă m ult redusă. D upă alţii,
u final, de origine latină, a dispărut în tr-o ep ocă foarte vech e, iar u scurt care
se găseşte scris în cele m ai vech i te x te ale noastre ar fi d atorat unei im itări
a ortogra fiei slave.

11 Ortografia actuală a adoptat pe £, dar a păstrat pe â în numele proprii cunoscu

în vechea ortografie: România, Brâncuşi, Pârvan etc. Aceste excepţii servesc la cataloage
şi indexuri, ca şi la evitarea citirii cu i de către străini a acestor nume.

25
 O ricum ar fi, ceea ce e sigur e că astăzi, în lim ba literară, nu m ai dis­
tingem nici un sunet după ultim a consoană în cu v in te ca om , sting şi aşa m ai
departe. D e aceea, ortografia noastră oficială a p roceda t foarte cu m in te cîn d
a înlăturat pe u scurt final, pe care cei m ai bătrîni dintre noi l-au a pu cat în
tinereţea lor.
Dar era greu ca preocupările etim olog ice să nu lase n ici o urm ă. în
adevăr, elim inat în urm a consoanelor, u scurt a răm as, şi încă în form a plină,
în urm a lui i , chiar şi acolo unde nici din p un ct de vedere etim ologic n-are
ce căuta.
Ni se recom andă astfel să scriem ochiu, meiu şi aşa m ai departe, dar
num ai la singular, aşa în cît la singular trebuie să scriem ardeiu , coteiu, iar la
plural ardei, cotei. E eviden t pentru oricine că în pronunţare nu e nici o deo­
sebire între singularul şi pluralul acestor cuvinte.
Să zicem totu şi că am a ccep ta m isterioasele m otive care im pun scrierea
lui u în urm a lui i final. A m fi astfel în acord cu ortogra fia oficia lă ? Nu, pentru
că această ortogra fie nu-l pune pe u chiar totdeau n a în urm a lui i final. în
afară de cazul pluralelor, de care m -am ocu p at mai sus, m ai sînt verbele la
persoana a doua, ca dai etc., apoi unele adverbe sau in terjecţii, ca apoi, ieri,
mai etc., pe care nu le scrie nim eni cu u.
întrebuin ţarea acestui semn se restrînge deci la singularul su bstan tivelor
term inate în -i. Care p oate fi rolul acestei regu li? U nul singur, şi anum e că ne
indică existenţa cîndva a unui u scurt la singularul acestor substantive. A ju n gem
deci iarăşi la criteriul etim ologic am estecat în scrierea fonetică.
Se p oate însă cere cu atît m ai puţin tu tu ror celor care scriu să ştie unde
a fost şi unde n-a fost în antichitate un u, cu cît nici m ăcar criteriul sugerat
mai sus nu e su ficient: nu toa te substantivele singulare term inate acum în i
au avu t m ai înainte un u final. A şa, bunăoară, substantivul cotei, cita t m ai
sus, n-avea u scurt nici în lim ba de origine, vech ea slavă. La fel num ele p ropriu
M ih a i, pe care m ulţi îl scriu cu u final, ceea ce e greşit din p u n ct de vedere atît
fon etic, cît şi etim ologic.
Singura ieşire din încurcătură ne-o oferă, aici ca peste to t, scrierea
pur fonetică, adică fără -u.
A d., 9 .V II.1 930

uşe sau uşă ?

în M untenia şi în special în B ucureşti se pron u n ţă uşe, mătuşe, grije

în lo c de uşă, mătuşă, grijă, cum se spune în celelalte regiuni ale ţării. Peste
to t unde ă final e precedat de ş sau j , la B ucureşti el devine e. Unii savanţi
bucureşteni au adoptat şi în scriere această transform are, pe care broşura
A cadem iei 12 n-o condam nă.

12 V. nota l.

26
 Să încercăm să stabilim care din cele două pronunţări şi scrieri e prefe­
rabilă. F orm a cu -ă e cea m ai răspîn dită şi aceasta e şi cea m ai vech e, căci
istoria lim bii ne arată că la origine toa te cu v in tele cita te erau de declinarea
întîi. D ar şi form a cu -e e destul de vech e, că ci se găseşte în prim ele noastre
texte.
In nici un caz nu se p oate spune că form a din M untenia e n e corectă :
e o form ă dialectală, la fel de în d rep tăţită ca şi cealaltă, t o t dialectală, dar
m ai răspîndită. Pentru a nu strica însă unitatea lim bii, trebu ie să adop tăm
una singură din ele şi aceasta trebu ie să fie form a cu - ă : uşă etc.
Ca form ă nearticulată, n im ic nu ne îm piedică să adm item pe uşe, grije
etc. Dar atunci form a articu lată ar trebu i să fie uşea, grijea (cu m e valea de
la vale). Dar form a articulată e uşa şi ne pom enim cu o categorie m ix tă : sub­
stan tive de declinarea întîi cînd sînt articulate şi de declinarea a treia cînd
sînt nearticulate. Diferenţă de declinare avem în cazul substan tivelor term i­
nate în - i e : ploaie, ploaia etc. P e cît se p oate, e bine să evităm îm bogăţirea
a cestor categorii m ixte, ca să nu le transform ăm din sim ple excepţii în noi
declinări aparte şi să com p lică m astfel to t m u lt structura lim bii.
Pe de altă parte, a d jectivele (şi substantivele care com p ortă un fem inin)
term inate în -ş capătă şi fem inine neregulate d acă tolerăm form ele cu -e. De
la uriaş, fem ininul regulat trebuie să fie uriaşă, nu uriaşe, aşa cum de la lung,
fem ininul e lungă. Şi de data aceasta excep ţia se întîlneşte la cu vin tele term i­
nate în - i e : vioi, vioaie etc. (Cuvintele term in ate în -tor,-toare nu form ează un
exem plu deosebit, căci m ai de m ult se zicea -tori,-torie, deci şi aceste cuvin te
se term inau în -e.)
Schim barea lui -ia în -ie este generală şi de dată m ult m ai vech e, aşa
în cît oficial nu se m ai p oate interveni pentru înlăturarea ei. In schim b, m arele
p u b lic, care simte lipsa de sim etrie a fem ininelor (de tipul muritoare de la
muritor, faţă de frum oasă de la frum os), sch im bă pe unde poate fem ininele
term inate în -toare şi le preface în -toară, de exem plu directoară, form ă foarte
frecven tă.
în toate exem plele citate, -ă se schim bă în -e din cauza influenţei sunetu­
lui preceden t, adică a lui ş, j sau i. L ocu l de articulare al acestor sunete e m ult
m ai aproape de cel al lui e decît de al lui ă, de aceea ă, adaptîndu-se la sunetul
preceden t, se transform ă în e. A ceastă adaptare se num eşte asimilare.
A d., 16.V I I .1930

cassă, massă etc.

B roşura A cadem iei 13 recom andă să se scrie eassa de bani, massa de

manevră, rassa alpină (sau rassa călugărească), ca să nu con fu n d e cu casa de
locuit, masa de jo c şi barba rasă !

13 V. nota l.

27
 T rebu ie să recunoaştem că p ublicul a prim it cu plăcere această regulă,
nu atît pentru că ar fi convin s de n evoia de a se evita pretinsele con fu zii, cît
pentru m ulţum irea de a putea să-şi exh ibeze cunoştinţele, scriind cu doi s
ca în franţuzeşte.
De fap t, con fu zia este im posibilă. C uvintele cita te nu se întrebuinţează
niciodată aşa fel în cît con tex tu l (adică celelalte cu vin te din frază) să nu fie
suficient ca să pu tem înţelege despre ce se vorb eşte.
Cine nu v a înţelege despre ce e vorb a cînd v a ved ea scris îm bunătăţirea
rasei cavaline, Un element de valoare se pierd e In masa nulităţilor, Adresaţi-vă
la casa de bani etc. ? N um ai cei care nu v o r să înţeleagă.
Cea m ai bun ă d ova d ă că nu există con fu zie e fap tu l că în v o rb ire cei
doi s nu apar şi totu şi nim eni nu face con fu zie între casa de bani şi casa de
locuit.
De altfel, cuvintele de m ai sus nu sînt singurele care au om on im e în
rom âneşte. Cuvîntul mai nu are m ai puţin de patru înţelesuri d eoseb ite:
ca adverb, e m ai m ult sau m ai puţin egal cu „în că “ , ca su bstan tiv înseam nă
..ciocan de lem n “ , iar în M old ova şi „fic a t“ . A p o i e şi luna mai. Cine s-a în cu rcat
vreodată la întrebuinţarea tu tu ror acestor cu v in te ?
In tr-un singur caz om onim ia p oate fi jenantă şi p oate da lo c la co n fu zii:
atunci cînd cuvin tele om on im e sînt întrebuin ţate în aceeaşi frază şi desem nează
noţiuni care sînt folosite la aceeaşi acţiune. D e exem plu, dacă furculiţa şi
cuţitul ar avea acelaşi num e s-ar prod u ce încurcături. Dar în cazul acesta
diferenţierea ortografiei n-ar servi la nim ic, pentru că adevărata jen ă ar fi
în vo rb ire , nu în scriere.
Cine scrie şi cere să se scrie cassă o face din snobism . In adevăr, m ulţi
scriu astăzi şi cassetă, cassier, cassierie, massiv, rassist e tc., deşi chiar dacă
scriem aceste cu vin te cu un singur s nu poate exista n ici o confuzie.
Scrierea cu doi s nu serveşte d ecît ca să com plice ortografia. Sînt oam eni
care ştiu că trebuie să scrie cassă cu d oi s, dar n-au destul de precisă în m inte
distincţia pe care ar trebui s-o aducă în m inte această dublare a consoanei.
De aceea scriu Cassa Şcoalelor, cassa fem eii etc. încetu l cu încetul se v a ajunge
şi la cassa de locuit.
Dar ravagiile lui ss nu se opresc aici. E m ult pînă deschizi o p ortiţă ortogra ­
fiei etim ologice (să m ai n otăm şi că aici etim ologia e greşită), că pe urm ă nu
m ai p oţi s-o opreşti de a in vad a totu l. în tim pul din urm ă a în cep u t să se
scrie şi esseuri. Pe cîn d scrierea assediu, R u ssia, ossem inte ?
A d ., 23.VII.1930

Influenţa climatului asupra limbilor

Se adm ite în general că dintre lim bile mai cu n oscu te cea m ai frum oasă
e cea italiană şi se exp lică această superioritate a graiului lui D ante prin faptul
că e abu n den t în vocale. E iarăşi o afirm aţie destul de curentă că lim ba italiană

28
are voca le m ulte din cauză că se vorbeşte în sud, unde e cald şi deci se poate
desch ide gura fără team ă, pe cînd la nord, din cauza tem peraturii scăzute,
oam enii sînt ob ligaţi să vorbea scă cu gura aproape închisă şi deci vocalele tind
să se îm puţineze.
Nu se p oate tăgădu i că, pusă în felul acesta, chestiunea prezintă o mare
im portan ţă pentru cunoaşterea con d iţiilor de existenţă a om ului în general
şi a d ezvoltă rii graiului în special. Cum se exp lică deci că specialiştii în studiul
istoriei lim b ilor nu s-au ocu p a t pînă acu m n iciod a tă de stabilirea raportului
dintre clim at şi grai ? F a p tu l acesta m erită să fie lăm urit.
în prim ul rînd se p oa te v o rb i de lim b i n ord ice şi lim b i sudice ? Da, dar
num ai cu con d iţia să stabilim ce înseam nă term en ii aceştia. E vid en t, există
lim bi care sînt v o rb ite în nordu l E u rop ei şi lim b i care se situează în partea de
sud a con tin en tu lui n ostru. Dar întrebarea e: de cîn d se află lim bile actuale
din E u rop a sau din altă parte pe teritoriu l pe care-1 ocu p ă astăzi ? Răspunsul
la această întrebare e din cele m ai ca tegorice: nu există p opu laţie în lum e a
că rei istorie să fie cu n oscu tă cev a m ai de m u lt şi care să nu-şi fi schim bat cel
puţin o dată lim b a în perioada istorică. L im b a galică, adusă în Franţa de
năvălirea celţilor, a fost în locu ită cu lim b a latin ă, adusă din sud. Lim bile
slave, care au îm pă n at B alcanii, au fost aduse în ep oca istorică de năvălirile
slavilor din nord. L a p on ii, care au colon iza t to t nordul E uropei, sînt ven iţi
d in A sia. Dar e inutil să înm ulţesc exem p lele: aju n ge să ne gîn dim la răspîndi-
rea actu ală a lim b ii engleze ca să ne dăm seam a că nu p u tem urm ări evolu ţia
unei lim b i pe o durată m ai mare fără să fim n ev oiţi să o studiem în lungi pere­
grin ări de-a lungul şi de-a latul globului.
S-ar p utea crede că m igraţiunile acestea radicale sînt un fa p t caracteris­
tic num ai pentru vrem u rile m ai noi, cînd m ijloacele de lo co m o ţie s-au p e rfecţio­
nat. E le au existat însă şi în tim pu rile m ai vech i, ba chiar au fost m ai definitive
atunci d ecît acu m . Cu c it om ul se află în tr-o stare m ai prim itivă , cu atît îi
e m ai uşor să rătăcească din tr-u n ţin u t intr-altu l. A stfel, ca să nu citez decît
descoperirile cele m ai noi, savantul francez P. R iv e t a stabilit în m od neîndoios
că între con tin en tu l p olin ezian şi A m erica de Sud au existat raportu ri foarte
strînse în ep oca an tecolu m bian ă . D om nişoara L . H om bu rger a susţinut că
lim b ile n egrilor din A frica p rovin din E g ip t şi nu con stitu ie d ecît variante
ale lim bii egiptene. T eoria aceasta n-a ob ţin u t încă aprobarea generală, dar
n ici n-a fo st infirm ată.
E deplin d eci stabilit că nu există lim b i a u tohtone şi că nici o lim bă
de azi nu are un trecu t prea lung pe teritoriu l ei actual. D e aceea singurul
m ijlo c de a stabili influen ţa clim atului asupra lim b ii e să ne m ărginim la perioa­
de m ai scurte şi să urm ărim dezvoltarea cîtorva lim b i din m om entul în care
v o rb ito rii lor au pus stăpînire pe teritoriul actual, pentru a ved ea dacă evoluţia
a cestor lim bi ne p oa te sugera vreo exp lica ţie în legătură cu natura regiunii.
E d estu l în să să exam inăm gram atica istorică a cîto rv a lim b i europene
ca să ne dăm seam a că evoluţia lor, care, cel puţin pentru m om ent, ne pare
capricioasă, n -a re n ici o legătură cu clim a. D in to a te lim bile indo-europene
actuale, cea ca re a păstrat cel m ai bine sistem ul v o c a lic p rim itiv e desigur

29
lim ba lituaniană, lim b ă n ord ică în com paraţie cu cea greacă sau cu cea persană.
Cehii şi sîrbii din centrul E u rop ei au m ai puţin e voca le d ecît ruşii de la N ijni
N ovgorod.
E adevărat că latina tran sportată la nord, în D acia, a suferit o oarecare
închidere a v oca lelor n eaccentuate. Dar exa ct aceeaşi închidere au suferit-o
vocalele slave în gura b u lga rilor v e n iţi din nord şi s ta b iliţi la sudul nostru şi
to t în acelaşi sens au evolu at vocalele greceşti în partea G reciei lim itrofă cu
M acedonia. E x p lica ţia acestei în ch id eri trebu ie d eci cău tată în altă parte
d ecît în influenţa clim atu lu i.
Iarăşi este adevărat că unele voca le latin eşti s-au deschis în italiană.
Dar aceleaşi voca le se închiseseră în lim b a latin ă, cu cîteva secole înainte de
era noastră, în graiul de la R om a. D eci nu p oate f i v o rb a n ic i a ici de influenţa
clim ei.
Pe de altă parte, d ispariţia unei serii de voca le atrage după sine trans­
form ă ri în întreaga structură a cu v in telor, transform ări care tin d to c m a i să
desfiinţeze efectul d isp a riţiei vocalelor. A şa, în lim b a franceză m are parte
a vocalelor latin eşti n eaccen tuate au dispărut. Dar aglom eraţia de consoane
care a rezultat din d ispa riţia vocalelor s-a rezolva t prin d ispa riţia şi a unei
p ă rţi d intre consoane. Cubitus a d even it coubde, a p oi coude, hospitalis a d even it
hosptel, a p oi hotel şi aşa m a i departe. S-a redus astfel lungim ea cu v in telor, dar
p rop orţia între num ărul v o ca le lo r şi cel al consoanelor a rămas a p ro x im a tiv
aceeaşi.
Se vede astfel că ideea influen ţei clim atu lu i asupra om u lu i nu se p oate
verifica în m aterie de lim b ă. R ăm îne de v ă zu t dacă această verificare p oate
fi adm isă în alte ram u ri ale a ctiv ită ţii um ane. Pînă nu dem ult, legătura între
om şi m ediul în con ju ră tor era un fa p t general adm is, şi pentru dem onstrarea
ei se citau cazuri foarte con vin gă toa re. De o b u cată de vrem e însă au în cepu t
să se aducă argum ente to t aşa de con v in gă toa re pentru teza con trarie. S-ar
părea d e ci că dacă natura îl ob ligă pe om să se conform eze ca p riciilo r ei, n ic i
influenţa om u lu i asupra n atu rii nu e de lepădat. Cel m ai pru dent lucru e să
recunoaştem că p roblem a nu e încă rezolvată şi să evită m de a ne pron u n ţa
asupra ei. în felul acesta şi baza apriorică a teoriei influenţei clim atu lu i asupra
graiului e serios zdruncinată.
R ăm îne latura estetică a p rob lem ei: este italiana cea m ai frum oasă lim b ă
din E u ropa şi, dacă da, ca lita tea aceasta se datoreşte fre cv e n ţe i vo ca le lo r ?
La întrebarea acesta nu lin g v iş tii sînt ch em a ţi să răspundă, c i esteticienii.
Ceea ce e sigur însă e că în n ic i un caz frum useţea unei lim b i nu d epin de num ai
de num ărul vocalelor, c i şi de alte elem ente, ca tim bru l lor, îm binarea lor cu
consoanele, accentul, ritm u l etc. L im b a m aghiară are m ai m ulte vo ca le decît
cea italian ă: se p o t num ăra pe degete cu vin tele care au două consoane la
rînd în aceeaşi silabă. Şi totu şi cine susţine că ungara e m ai frum oasă decît
italiana ?

A d., 23.VII.1930

30
 jelesc sau jălesc ?

A m arătat acum citeva tim p că, în graiul bucureştean, la sfîrşitul cu v in te­

lor, -ă p recedat d e j saup se preface în -e. Spuneam de asemenea că e preferabil
să nu scriem uşe, grije, c i uşă, g rijă , pentru că aceste din urm ă form e sint şi
m ai corecte, şi m ai răspîn dite d ecît cele d in tîi.
M ă v o i ocu p a acum a de alte cazuri de influenţă a lui j sau ş asupra v oca lei
urm ătoare. In M untenia se zice jelesc, jefu iesc, jera tic (şi A ca d em ia tolerează
această pronu n ţare), pe cîn d în M old ova se zice jălesc, jă fu iesc, jăratic. Din
pun ctu l de ved ere al originii, sînt corecte form ele cu ă : jălesc, jă fu iesc vin
de la ja le, ja f, ca dăruiesc de la dar e t c .; jă ra tec e pus în legătură cu ja r u .
Pluralul lui şapcă e p ron u n ţat în B ucureşti şep ci (în lo c de şă p ci), de
unde avem şi num ele străzii Şepcari 15. Schim barea lui ă în e se datoreşte şi
aici to t influenţei lui ş şi j , ca şi în uşe şi grije, pentru uşă şi grijă.
D ar aceste două consoane nu izbu tesc să prefacă în e d ecît pe ă ; celelalte
vo ca le sînt prea diferite de e şi prea stabile pentru ca să p oate fi sch im bate în e,
de aceea ved em că ja r , jo c , şapcă subzistă.
Subzistă, dar num ai în parte. N eputînd să le atace din faţă, consoana
p receden tă sapă voca lele din c o a s t e ! In lo c să sch im be d irect pe a sau o în e, se
intercalează o uşoară v oca lă de aceeaşi natură cu con soana precedentă. A stfel,
nu rareori vom auzi pron u nţîndu-se în B ucureşti şeapcă, birjear, jio c etc. Sînt
şi profesori care scriu şease, şeapte etc. A m im presia că această pronunţare se
consideră distinsă în regiunile periferice, căci am băga t de seamă că oam enii
din p op or zic in tenţion at aşa cînd v o r să pară persoane bine.
Dar m ai e desigur şi a ltceva la m ijloc, anum e o reacţie faţă de pronun­
ţarea m oldovenească. De aceea m unteanul m îndru de graiul său schim bă
în ea şi pe a prim itiv. A p o i, pluralul m untenesc îmbrăţişeri, tnfăţişeri con tribuie
ca singularul îmbrăţişare, înfăţişare să se schim be în îmbrăţişeare, înfăţişeare.
A da p tarea unui sunet la altul (ca în cazul de faţă) este în general un
semn de lene în pron u n ţare: organele v o ca le , fiind p otriv ite pentru em iterea
unui sunet, evită să facă sforţarea necesară ca să se deplaseze şi să se potrivească
pentru sunetul urm ător, aşa în cît acesta este ob lig a t să se apropie de pronun­
ţarea sunetului precedent.
în cazul lui uşe, grije am arătat că form ele noi sînt n epractice, pentru
că ele com p lică categoriile m orfolog ice existente. Pentru cu vin tele discutate
aici, acest pericol lipseşte. A şadar, d acă ten d in ţa pe care am descris-o ar fi
general rom ân ească, n-ar fi supărătoare. In d efin itiv , de ce s-ar zice şapcă, şi
nu şea p că ? De a ceea jelesc p oate fi m en ţin ut, că ci şi m o ld ov en ii l-au adop tat
în scriere.

14 Formele recom andate azi: jelesc, jefuiesc, dar jăratic. Celelalte form e continuă
să existe în vorb irea populară.
15 Normele actuale recom andă pe şepcar şi alte derivate cu e de la şapcă, precum
şi pluralul şepci.

31
 Cum însă pentru celelalte exem ple pronunţarea nouă nu e a ccep ta tă
d ecît în tr-o parte a M unteniei, dacă ar fi adm isă de oficialitate, s-ar crea o
nouă diferenţă dialectală, ceea ce nu serveşte nim ănui.
A d ., 30.V II.1930

Consoanele duble

M -am ocu p at de cu rîn d de scrierea cu doi s a cu v in telor cassă, massă etc.,

scriere recom andată de broşura A cadem iei 16. T o t instan ţa noastră supremă
în m aterie de ortogra fie recom anda pe vrem uri să scriem cu d oi n cu vin te
form ate cu ajutoru l prefixulu i in- atunci cîn d partea a doua începe cu o v o c a lă :
tnnalt, innapoi etc.
R egula aceasta e greşită. C uvintele cita te n-au a vu t n iciod ată d oi n în
pronunţare, căci, dacă ar fi să reconstitu im form a lor latinească, am aju n ge
la inaltum şi inadpost. Scrierea cu d oi n e îndreptăţită de etim ologie num ai
acolo u nde partea a doua începe cu n: tn-noda, tn-negri etc.
Dar, cu m am m ai spus-o în atîtea rînduri, nu etim ologia trebu ie să
ne preocupe pentru stabilirea ortografiei, ci pronunţarea actuală. Şi dacă
unii a ju n g să pronunţe cu doi n, de exem plu înnainte, această pronunţare se
datoreşte form elor scrise.
In u ltim ele m od ificări aduse ortografiei 17, A ca dem ia revine asupra
regulei date în broşură şi decide că în rom âneşte nu există consoane d u b le
(deşi recom andă să se scrie cassă etc.), aşa în cît trebu ie să scriem Inoda, tnegri,
tnoi etc.
Şi de astă dată savanţii academ icieni s-au lăsat con d u şi de idei p recon ­
cepute, nu de fap te, şi, voin d să evite exagerarea de care făcuseră dovad ă
mai înainte, au căzu t în exagerarea contrară. în adevăr, în cazurile de m ai sus
to ţi vorb itorii sau cel puţin foarte m ultă lum e p ron u n ţă cu d o i n.
Originea cu v in telor ca înnegri, înnoi e aşa de clară şi toa tă lum ea sim te
atît de lăm urit că ele v in de la m - + negru, nou, încît, fără să te gîn deşti la vreo
regulă, pron u n ţi cu doi n. A ceastă pronunţare trebu ie m enţinută şi sprijinită
de ortografie, căci e u tilă : dacă pron u nţăm cu un singur n, ajungem să avem
două prefixe în lo c de u n u l: l- înainte de n- şi In- înainte de celelalte sunete.
Nu e v orba să a d op tăm o ortografie nouă pe m otive etim olog ice, ci să m en ţin em
în scriere ceea ce se m enţine în pronunţare.
Dar pentru cine nu sim te diferenţa auditivă între n şi nn, care va fi
regula de scriere a cu v in telor form ate cu prefixul in -? Se v a scrie cu d oi n peste
to t unde partea a doua există în rom ân eşte izolată, deci înnebuni, înnopta,
înnora etc., pentru că avem pe nebun, noapte, nor.

16 V. nota 1.
17 V . n ota 1.

32
 A lt caz de consoană dublă în rom ân eşte p ron u n ţată foarte clar este al
lui 11 în cu vîn tu l cellalt. Gazul acesta A ca d em ia n -a v o it să-l v a d ă n icio d a tă
şi totdeau n a a recom and at să se scrie celalt (deşi e clar că p ron u n ţăm cu to ţii
cu d oi l), deoarece cu vîn tu l ar p roven i din cel + alt. De fa p t partea a d o u a
este -lalt, ceea ce se ved e la plural şi la fem in in : cei-lalţi, cea-laltă, cele-lalte‘
indiferent de originea a cestor form e. D e asem enea l- apare şi în la-o-laltâ.
A şadar singura scriere corectă este cellalt l8.
Ad., 7 . V I I I . 1930

„ Interzis a sta pe petri.

L a intrarea în Cişm igiu din b u leva rd u l S chitu M ăgureanu se găseşte un

ţăruş în fip t în păm în t cu o scîndurică de b ra d în v îrf, pe care scrie: In terzis
a sta p e p etri contravenţi. C îţiva paşi m ai înainte, pe altă tă bliţă , c i t i m : E ste
interzis a sta p e p etri. Contravenţi vor f i amendaţi.
A le g din această in scripţie o singură greşeală caracteristică pentru ca
s-o discu t a ici: p etri în lo c de p ietre, şi anum e e v o r b a de -i final în lo c de -e.
D e u nde acest - i? In unele regiuni ale ţării se p ron u n ţă un sunet apropiat
de i, dar nicăieri nu se scrie p ielri. Greşeala asta nu p oate aparţine d ecît unui
om incult. A ltfel însă se prezintă situaţia dacă p rivim form ele articulate. La
to a te cu vin tele term inate în -ele, prim ul e se p ron u n ţă m ai scurt şi m ai închis
d ecît al doilea (de exem plu în balamalele). Iar cîn d rădăcin a cu vîn tu lu i se
term ină în -r, e se scurtează şi m ai m ult, a bsorb it de consoana p receden tă :
iepurele se p ron u n ţă de m u lţi aproape ca iepurle.
în general scurtarea e cu atît m ai intensă cu cît cu v în tu l e m ai lung. De
aceea cu vin tele trisilabice, ca litere, opere, ginere, devin , după articulare, în
scrierea m u ltora , operile, literile, ginerile.
Pe de altă parte pe firm a unei spălătorii de pe splaiul M ihai V o d ă se
citeşte gulerile. în ultim ii ani însă, scurtarea şi înch iderea au în cep u t să apară
şi la cu vin tele m ai s cu rte ; în va ra a ceasta am asistat la o p o lem ică literară în
jurul expresiei merile paradisului.
Dar dacă scriem merile, de ce n-am scrie şi m e r iP Ia tă d eci d e unde vine
greşeala la p etri, care nu e fă cu tă n u m aid ecît de un m oldovean .
D ar, va întreba cin eva, cîn d con d a m n ă m scrierea literile etc. cu m rămîne
cu p rincipiul ortogra fiei fo n e tic e ? De ce să nu scriem aşa cu m se p ron u n ţă ?
L a această în trebare se p oa te răspunde în m odu l u rm ă tor: în adevăr,
principiul este să scriem aşa cu m p ron u n ţăm , atu nci cîn d avem de-a face cu o
pronunţare generală. Cînd însă întîln im o ca tegorie de cu v in te a căror pronun­
ţare e con troversa tă , cu m e cazul aici, nu p u tem îngădu i ca fiecare din n oi să
scrie aşa cum p ronu n ţă el, că ci aplicînd riguros principiul acesta am ajunge

18 A cu m este recom andată form a celălalt-, ă e proven it din a (cela ).

33
la despărţirea lim bii în m ai m ulte lim bi noi. G ram atica oficială trebuie să
in tervin ă şi să stabilească un fel unic de a scrie şi a pronunţa.
Criteriul după care ne con d u cem ca să alegem între literile şi literele este
cel lo g ic: deoarece se zice litere, nu literi, adăugind articolul v o m form a literele,
nu literile. D in p u n ctu l de vedere al logicii şi al istoriei lim bii, literele e form a
co re ctă . Şi cum această form ă se m enţine în pronunţarea m a jorită ţii p o p u ­
la ţiei, putem să o a dop tăm şi în scris şi să o im punem ca norm ă generală.
A d., 13.V III.1930

Relatinizarea limbii

Cu toţii am în v ă ţa t la liceu despre a ctivitatea şcolii latiniste, care voia

să elimine din lim ba rom ân ă to a te cu vin tele de origine nelatină, să le înlocuiască
cu altele latineşti şi să dea lim b ii rom ân e o ortogra fie etim ologică, adică bazată
pe form a p rim itivă a cu vin telor, nu pe pronunţarea lor actuală.
Ni se spune în m anuale că această şcoală n-a reuşit să-şi im pună felul
de a vedea, şi ten dinţele ei au fost înfrînte. A cea stă înfrîngere este considerată
ca o v icto rie a bun u lui-sim ţ şi a raţiunii.
E însă o greşeală să se creadă că ten din ţa de relatinizare a lim bii rom ân e
e în tru pa tă num ai în şcoala latinistă. Şi nu e în totu l exa ct că.această şcoală
a fost înfrîntă. E adevărat că term enii creaţi pe de-ă-ntregul pe care voia u
latiniştii să-i in trod u că în locu l unor cu vin te slave n-au prins. Dar aceasta
nu înseamnă că totu şi cuvintele n-au fost elim inate, căci ele sînt din zi in to t
mai m ult în locu ite de cu vin te latineşti, luate m ai ales sub form a lor' franceză.
N -a fost de to t înfrîntă şcoala latinistă nici în p rivin ţa n orm elor ortogra ­
fice. D a că nu m ai scriem angel ca să citim înger etc., nu se p oate spune că
p reocupările etim ologice sînt de to t absente în ortografia stabilită de A ca d e ­
m ie 19. A m d at suficiente exem ple de acest lucru în articolele preceden te.
V o i încerca să arăt aici cîteva urm e ale influenţei preocu p ărilor latiniste
asupra lim b ii rom âne.
U na din cele m ai vech i urm e de latinizare a unui cu v în t rom ân esc o pre­
zintă chiar cuvîn tu l român. Se ştie că form a popu lară şi corectă din p u n ct de
vedere istoric e rumân. Rom ân e refăcu t după form a latină romanus. T otu şi,
a tu n ci c în d a fo st n evoie să se trad u că in lim bile europene cu vin tele român
şi R om ânia, chiar rom â n ii au p orn it de la form a cu u. A stfel, în franţuzeşte,
ce l d intîi care a scris R oum ain e M. K ogălniceanu 20.
P repoziţia supt, care vin e de la cu vîn tu l latin subtus, a fost schim bată
în sub, pentru că s-a crezu t că reprezintă pe latinul sub.
Ia tă şi exem ple de încrucişare a cu v in telor de origine slavă cu form a
corespu n zătoare latinească. Răzbel, form ă d even ită repede p opu lară şi u tili­

19 V . n ota l .
20 Acum s-a generalizat în rom âneşte pronunţarea cu o, dar îrî lim bile apusene se
scrie şi se pron u n ţă cu u.

34
zată astăzi num ai de ţărani, e de fap t cu vîn tu l de origine slavă război, aranjat
aşa în cît să semene cu latinescul bellum. A lt cu v în t încru cişat e întrebuin ţat
şi astăzi în lim ba literară şi desigur că m ultă lum e îl consideră de origine latină.
E vo rb a de m orav, care nu e a ltceva d ecît slavul nărav a da pta t la latinul m os,
moris.
Iată, în sfîrşit, un cu v în t greşit latin izat, care cîştigă teren pe zi ce trece.
Textele'Tioastre nu cu n osc la persoana a treia plural a verbu lu i a f i d ecît form a
sini. D eoarece în latineşte se spunea sunt, latin iştii au în cep u t să scrie şi în
rom âneşte sunt, crezînd că form a sînt e de origine slavă. în realitate sint e şi
el t o t latinesc şi provin e din su b jon ctiv u l latin (în textele noastre vech i citim
sem, seţi, stnt din su b jon ctiv u l latin sim us, sitis, sint). Dar form a sunt, între­
buin ţată la în cep u t num ai în scris (şi cu accen t circu m fle x : u), în cepe să fie
acum a în m od curent pron u n ţată de p op u laţia oraşelor. A ca dem ia ar trebui
să recom ande scrierea şi pronunţarea cu i.
A d., 20.V III.1930

Etimologia populară

în con d iţii norm ale, om ul vorbeşte fără să reflecteze asupra felului în

care se exprim ă. Se gîndeşte num ai la ideile pe care le are de expus, nu şi la
form a în care v o r fi îm brăcate. Sînt totu şi cazuri cînd cu vin tele sînt supuse,
înainte de a fi pron u nţate, unui exam en p sih ologic.
A ce st lucru se întîm plă adesea şi la cop ii şi m ai cu seam ă la inculţi, chiar
cînd sînt adulţi. De cîte ori fac cu n oştinţă cu un cu v în t n ou, ei cau tă să-l lege
în m intea lor de cev a cu n oscu t, indiferent dacă legătura e ju stifica tă sau nu.
A ceastă raportare a cu vin telor, cînd e greşită, se num eşte etimologie populară
şi ei i se datorează m ulte transform ări în aspectu l cu vin telor.
Iată un copil care aude vorbin du -se de pom pe funebre sau de convoi
funebru. N ecunoscînd lim ba latină, nu-şi p oate exp lica form aţia cu vîntului
funebru, pe care îl înţelege sau îl reţine greşit. De aceea, cîn d vrea să-l utilizeze
m ai tîrziu, ideea de înm orm întare se com b in ă în m in tea lui cu cea de doliu,
de haine negre, şi rezultatul este că v orb eşte de cortegiu funegru.
E vid en t, exem plul acesta e izolat şi chiar cop ilu l cu pricina, cînd se va
face m are, va şti să rostească exa ct cu vîn tu l funebru. Dar în alte cazuri unele
cu vin te sînt tran sform ate în acelaşi fel de m are parte a popu laţiei şi a ju n g
chiar să nu m ai fie în trebuin ţate sub form a p rim itivă. în toa tă ţara, ţăranii
zic lăcrăm aţie în lo c de reclamaţie, pentru că îşi în ch ip u ie că e vo rb a de a lăcrăma
(variantă a lui a lăcrim a) ; com perativă în lo c de cooperativă, pentru că se gin-
desc la a cumpăra. în cercurile cu lte începe să pătru ndă tntreprid, în lo c de-
intrepid (latinescul intrepidus „c u te z ă to r "), din cau ză că acest cu v în t a fost
pus în legătură cu a întreprinde, cu care nu are n ici în clin, n ici în m în e c ă ; tot
aşa ventrilog în locu l lui ventriloc (com pus în latineşte din venter „s to m a c" şi
loquor „ a v o r b i“ ), din cauza lui monolog, dialog (logos e eu vîn t grecesc).

35
 A lteori, legătu ra care se stabileşte între două cu v in te se datoreşte num ai
unei vagi asem ănări de form ă, fără ca sensul să fie cîtu şi de puţin a p rop ia t:
a exploada ia locu l lui a exp lod a , din cauza asem ănării cu a exploata, deşi între
explozie şi exploatare nu e n ici un ra p ort de în ţeles; fu n icu lar se schim bă în
furnicular, pentru că e pus în legătură cu furnică, cu care n-are n im ic de-a f a c e ;
ficsionom ie e în treb uin ţat în locu l lui fizion om ie, pentru că v o rb ito rilo r li se
pare că recu nosc în el a d jectiv u l fix . Pe firm a unei cofetă rii din centrul ca p i­
talei se citeşte fructe con fiate, în lo c de confite (adică „zaharisite*1, deşi zahari-
sirea n-are n ici un ra p ort cu încrederea).
De alte efecte ale etim olog iei populare m ă v o i o cu p a săptăm îna viitoare.
A d „ 27.V III.1930

A.sia sau Europa?

Originea limbilor indo-europene

In ultim ul său v o lu m , desch izător de orizonturi noi *, d. H. Sanielevici

ridică problem a originii lim b ilor indo-europene. Cu neînfricatul d-sale talent
de generalizare, d. Sanielevici, b a za t pe cîteva date răzleţe din dom eniul lin ­
gvisticii, dar pe m ai m ulte şi m ai im portan te de ordin a n trop ologic, ajunge la
afirm aţia că lim bile ind o-europ ene sînt de proven ien ţă nordică, iar cele semi­
tice au fost create în regiunile sudice (pag. 18 şi urm .).
Fără a mă pronunţa asupra acestei repartiţii pe scoarţa păm întului (căci
e făcu tă după alte m etode d ecît cele lin gvistice propriu -zise), v o i încerca să
arăt aici care e stadiul la care a ajuns în lagărul istoricilor şi lin gviştilor p ro­
blem a originii indo-europenilor.
P oate că nicăieri m ai m ult d ecît în ştiinţele istorice nu e necesară verifi­
carea cît m ai deasă a axiom elor. Iată un exem plu care v a arăta m ai exp licit
ce vreau să spun. M arele nostru istoric X e n o p o l era răm as în urm ă în ce priveşte
m etodele de cercetare ale lin gvisticii. De aceea, în identificarea loca lităţilor
rom ane din D acia, el se lăsa condus m ai m ult de asemănări de sunete d ecît
de principii ştiin ţifice; astfel, în stabilirea itinerarului lui Traian, X e n o p o l
se bazează pe argum ente ca a cesta: num ele de loca litate A rutela trebuie să
însemne A d Rutelam , iar Rutela trebuie să fie în lo c de Lutera, adică Lotru.
D eci Arutela era lîngă rîul Lotru. N ici un om serios n-ar m ai pune bază astăzi
pe asemenea argu m en tări; dar itinerarul lui Traian a răm as pînă astăzi cel
pe care l-a stabilit X e n o p o l, bazat pe astfel de argum ente.
Să cercetăm deci în m od critic m otivele pentru care leagănul om enirii
a fost plasat în A sia. A ceste m otive sînt în num ăr de două. Întîi, Biblia.
E viden t, nim eni astăzi nu mai îndrăzneşte să afirm e că datele B ibliei cu privire
la apariţia om ului pe păm în t p o t fi considerate ca ştiin ţifice; dar sînt încă

* H. Sanielevici, Literatură şi ştiinţă, E ditura Adevărul, 1930.

36
m ulţi care, m oştenind de la savanţii secolelor trecu te ideea că om ul vin e din
Asia, o ţin şi astăzi de adevărată. Or, argum entul pe care se bazau acei savanţi
vech i era B iblia.
A l doilea m otiv , care a ven it să aducă o oarecare pospăială ştiinţifică
celui dinţii, dar care nu p oate fi nici el ţin ut în seamă, este situaţia geografică
a lim bii sanscrite. Cînd europenii au descoperit această lim bă, s-a crezut
cîtă va vrem e că s-a găsit lim ba-m am ă, cea din care p rovin lim bile europene
(latina, greaca, germ ana, slava etc.). Credinţa aceasta se baza pe faptu l că
lim b a sanscrită e cu n oscu tă la o dată foarte vech e şi prezintă unele trăsături
arhaice, dispărute în parte din celelalte lim bi.
A cest al doilea argum ent e to t atît de fals ca şi cel dintîi. L im b a sanscrită
n ici nu e cea mai vech e din cele cu n oscu te în dom eniul indo-european (din
lim b a h itită , d escoperită de curînd, avem d ocu m en te cu v re o m ie de ani mai
vech i d ecît cele sanscrite), nici nu e sursa com un ă a lim b ilor indo-europene,
ci derivă toa te îm preună dintr-un izv or pe care nu-l cu n oaştem d ecît prin
d edu cţie. D ar unii istorici care n-ar m ai pune astăzi p reţ pe acest argum ent
mai apără teoria originii asiatice, deşi tocm ai pe acest argum ent se întem eia
ea la început.
Dar dacă nu e d ov ed it că lim bile europene v in din A sia , asta încă nu
înseam nă că ele v in cu siguranţă din E u ropa. Care sînt m ijloacele prin care
se p oa te stabili originea lor ? N ici măsura craniilor, nici studierea ob iectelor
de artă nu ne p o t da indicii sigure, deoarece nu s-a stabilit încă in m od co n ­
v in gă tor nici m ăcar dacă a existat o rasă pură care a v o r b it lim b a indo-
europeană p rim itivă (m ai p rob ab il e că p opu laţia care o vo rb e a era m ix tă ,
ca toa te cele pe care le pu tem cunoaşte n oi), necum să se stabilească care era
acea ra s ă ; de asem enea obiectele de artă nu p o t fi a tribu ite d efin itiv nici unei
anum ite rase, nici unei anum ite lim bi. D acă datarea scheletului şi a vaselor
se p oate face cu destulă siguranţă, n -avem în schim b nici o d ova d ă de exis­
ten ţă a lim b ilor indo-europene înainte de începu tul m ileniului al doilea înainte
de era noastră.
Singurul m aterial de care ne pu tem servi pentru a stabili originea
acestor lim bi este cel lin gvistic. Din existenţa sau din lipsa anum itor term eni
de v oca b u la r în aceste lim bi se p o t trage con clu zii în p rivin ţa situaţiei geogra­
fice a lim bii p rim itive care se vorb ea înainte de despărţirea popu laţiei în gru­
puri diferite.
Iată m ai întîi argum entele negative. Nu există un cu v în t general indo-
european pentru noţiunea de „m a re“ , deci lim b a aceasta nu se vorb ea pe malul
unei mări. Nu există denum iri com une pentru anim alele din zona caldă:
leu, elefant, tigru etc., deci nu în acea zonă e leagănul indo-europenilor.
De asem enea nu există term eni pentru plantele din ţinuturile calde.
Iată şi argu m en tele p o z itiv e : există un cu v în t com u n pentru „fa g “ ;
deci patria p rim itivă a fost la nord de linia de creştere a fagului, care trece
cam prin m ijlocu l E uropei. E xistă cu vin te pentru noţiuni privitoare la agri­
cultură şi la unele cereale, deci regiunea căutată nu se afla nici în zona înghe­
ţată. E xistă un n u m e co m u n pentru „u rs“ , pentru „îm b ră că m in te 11 şi aşa

37
 mai departe. A d a u g că există mai m ulte num e pentru „b a ltă 11, „m laştin ă 14
şi pentru „p eşte11, ceea ce con cord ă cu concluziile d-lui Sanieleviei.
A cestea sînt datele pe care se sprijină lingviştii actuali pentru a afirma
că patria indo-europenilor e în centrul sau în nordul E uropei. A m îndouă
seriile de argum ente se pretează la discuţie.
în prim ul rînd, cele dintîi, ca orice argum ent negativ, n-au prea mare
valoare. A dm iţîn d că locu itorii actuali ai E uropei ar fi ven it din sud, ce ne
îm piedică să credem că, sosind în ţinuturile reci, unde nu există tigri, au
pierdut şi cu vîn tul care denum ea acest animal ? Pierderea cu vîntului pentru
„m a re11 ar putea fi datorată unui accident, deşi acest a ccident şi-ar avea
sem nificaţia lui.
Pentru argum entele din rîndul al d oilea: cuvîntul fag se găseşte în adevăr
in India, dar denum eşte stejarul. T rebuie să credem că, nem aiavind fagi,
indienii au aplicat num ele fagului altui cop a c, pe care-1 aveau, sau că fag
însemna la origine „c o p a c 11 în general şi numai m ai tîrziu înţelesul lui a fost
restrîns, într-o parte la „fa g 11, la „steja r11 în altă parte. Se ivesc astfel o serie
<le problem e de am ănunt, care trebuie elucidate înainte de a acorda toată
încrederea noastră argum entelor citate. în orice caz, pentru m om en t, nu
există nici un argum ent va labil în sprijinul teoriei asiatice şi există citeva
mai m ult sau mai puţin con vin gătoare în sprijinul celei europene. Către
aceasta din urm ă înclină de altfel şi b u n u l-sim ţ: cum s-ar exp lica altfel că
lim bile indo-europene au acaparat toa tă E u ropa şi nu se găsesc d ecît în cîteva
unghere ale A siei? D espre indieni, în special, avem argum ente sigure ca să
susţinem că nu sînt băştinaşi în In d ia : pînă astăzi mai trăiesc în India cîteva
m ilioane de dravidieni, care aparţin fondului prim itiv al peninsulei dinainte
-de venirea arienilor din nord.
Iată şi m etoda de care se serveşte lingvistul germ an H. H irt ca să sta­
bilească patria prim itivă a indo-europenilor. D upă d-sa, o lim bă se schim bă
mai m ult pe teritoriile cu cerite d ecît pe cele unde e băştinaşă. Or, lim bile
indo-europene cele mai con servatoare sînt rusa şi lituaniana.
P utem deci adm ite, m om entan, că lim bile indo-europene p rovin din
E u ropa, în acord cu teoria d-lui Sanieleviei, care se bazează pe alte date
şi a fost stabilită cu alte m etode.
Ad., 29.V III.1930

Schimbarea de sufixe

A m arătat m iercurea trecu tă cu m se sch im bă uneori cu vin tele, din

cauză că v o rb itorii le pun în m od greşit în ra p ort etim olog ic cu alte cu vinte.
A celaşi lucru se poate întîm pla cu sufixele sau cu ceea ce p oate trece drept
un sufix.
U n exem plu de cu v în t fără sufix rom ân esc în care v o rb itorii au crezut
totuşi că descoperă un sufix este acid fenic, devenit în graiul popu lar aţifelnic,

38
prin asemănare cu sufixul -elnic din feciorelnic, vremelnic etc. T o t aşa se aude
adesea Oltelniţa în lo c de Olteniţa, din cauza sufixului -elniţă din urechelniţâ,
şurubelniţă etc.
Complet, form ă corectă de origine latină, a fo st sch im bat în complect,
pentru că partea finală a cuvîntului nu evoca nici un sufix rom ân esc (cu vin ­
tele noastre term inate în -et fiind destul de r a r e ); din con tră, avem foarte
m u lte term inate în -e c t: p erfect, corect, respect etc., şi despre acestea se sim te
că sînt de origine latină sau franceză, întocm ai ca şi despre complect. A ceastă
form ă a d even it astăzi aproape generală 21.
L a fel se petrec lucrurile cu luna octombrie. C orect ar fi să zicem octobrie,
că ci la origine, în latină, cu vîntul n-are nici un m ; dar, din cauza lui septembrie,
noiem brie, decembrie, s-a introdus acest m, pe care astăzi nu-l mai p oate în­
depărta nim eni.
P oporul spune adesea gravită în lo c de gravidă, splendit în loc de splendid,
tim it pentru timid, din cauză că lim ba noastră a a vu t, pînă de curînd, puţine
cu v in te term inate în -id, dar are foarte m ulte (m ai cu seamă participii) term i­
nate în -it.
U neori sufixul -at este în locu it cu -ant: arestat devine arestant, adresat
devin e adresant, în lo c de prostituată se aude prostituantă, ba chiar şi interesant
în lo c de interesat: eu nu sînt un om in teresa n t! T oa te acestea din cauză că
avem cu vin te term inate în -a n t: amuzant, debitant, p alpitant etc. T o t aşa
am auzit şi debandandă, din cauză că avem pe verandă, locandă etc.
M ai e, în sfîrşit, cazul sufixului -u os, p ron u n ţat în două silabe: defectuos,
dezastruos, resp ectu os; acest sufix s-a tran sform at în -os, într-o singură silabă:
defectos, dezastros, respectos, din cauză că avem num eroase cu vin te în -os,
ca arătos, mîncăcios, ruşinos etc.
D e alte cazuri de analiză greşită a cuvin telor mă v o i ocu p a cu altă
ocazie.
A d ., 3.I X . 1930

„eu trebuiesc, tu trebuieşti...”

V erb u l rom ân esc a trebui n-are con jugare com p letă d ecît atunci cînd
înseam nă „a avea nevoie de“ : tu nu-mi trebuieşti adică „n -a m n evoie de tin e“ ;
g u înţelesul de „a fi o b lig a t" e im personal, adică n-are d ecît persoana a treia
singular. Se zice deci eu trebuie să ştiu, voi trebuie să ştiţi etc. Sporadic apar
şi alte persoane.
D eocam d ată n-am ajuns încă să avem toa te persoanele în această
expresie. Se aude am trebuit să ştiu, în lo c de eu a trebuii să ştiu, voi trebuiaţi
să rămîneţi, \n lo c de voi trebuia să rămîneţi, dar nu se spune voi trebuiţi să
rămîneţi.

21 Eu mă îm păcasem cu form a greşită complect, pînă cînd m -a apostrofat cine

„C um , şi d-ta zici complect ?“ Astăzi form a greşită a fost elim inată.

3»
 B ineînţeles, corectă e expresia vech e, unipersonală. în voi trebuie să ştiţi,
unde trebuie e sinonim cu e obligatoriu, avem două p ro p o ziţii: trebuie, prin ­
cipală, şi să ştiţi, subiectivă. P artea care trebuie com p letată în p rop oziţia
prin cip ală nu e com plem en tul d rep t, ci su biectu l: ce tre b u ie ? (sau ce e o b li­
g a to riu ?). A şadar subiectul lui trebuie e să ştiţi, nu voi. Iată de ce verbu l nu
se acordă în num ăr şi persoană cu pronum ele, ci cu întreaga p rop oziţie su biec­
tivă , care e considerată totdeau n a ca singulară.
T o t aşa se mai construiesc alte locu ţiun i sim ilare: e nevoie să sau e bine să
etc., iar în A rdeal, lipseşte să, cu acelaşi înţeles ca e nevoie să.
Care e exp licaţia construcţiei personale ? Trebuie a fost con siderat ca verb
personal şi a cordat cu p ron u m ele; verbu l tin de astfel să capete o con jugare
com pletă, utilizînd form ele pe care le capătă cînd are înţelesul de „a avea
n evoie de“ . E însă to t aşa de absurd să zici eu trebuiesc să fac, pe cît ar fi
dacă s-ar spune eu sint bine să fac, în lo c de e bine să fac.
E adevărat că lim b a nu e totdeaun a logică şi că m ulte din expresiile
pe care le utilizăm astăzi în m od curent am fost cîn dva considerate absurde
din pu n ct de vedere lo g ic : ce înseam nă, de exem plu, a p u n e pălăria în ca p ?
Cu tim pul asem enea expresii d evin generale şi nici un om cum inte nu cere
scoaterea lor din lim bă, că ci sînt prea vech i şi prea generale.
Dar aceasta nu înseam nă că trebuie să a ccep tăm şi transform ările
actuale care d u c la stricarea logicii în lim bă. P rofitîn d de ocazie că tran sfor­
marea lui trebuie în v erb person al nu e în că înfăptu ită, A ca dem ia sau M iniste­
rul Instrucţiunii ar trebu i să intervin ă ca să îm piedice această ten din ţă şi
să m enţină form a vech e şi logică.
A ltă con strucţie particulară a verbului trebuie se întîlneşte în locuţiunea
ardeleană trebuie că, de exem p lu trebuie că o să nimerim, în lo c de trebuie
să nimerim. A ici trebuie a fost con struit după m odelul lui de bună seamă că
sau e sis,ur că.

A d., 10.IX .1930

Epidemia majusculelor

R egula întrebuinţării literelor m ajuscule (capitale) e urm ătoarea:

se scriu cu iniţială ca p itală num ai num ele p rop rii. Prin num e proprii se înţeleg
substantive care denum esc o persoană, o lo ca lita te , o ţară sau o instituţie
diferenţiată de toa te celelalte similare.
E ste deci num e p rop riu Io n P op escu , căci num ele acesta iden tifică
un om şi-l distinge de sem enii s ă i ; Rom ânia, căci iden tifică o ţ a r ă ; B anca
Naţională, care denum eşte o in stitu ţie p re cis ă ; Locţiitorul, care in d ică o lucrare
dram atică d istin ctă etc. Nu este n u m e p ro p riu substan tivu l rom ân căci
nu iden tifică pe nim eni (cu a tît m ai p u ţin a d je ctiv u l român sau rom ânesc) ;
nici ministru sau deputat, n ici ban că şi aşa mai departe.

40
 A r urm a ca uzul m ajusculelor să fie strict lim ita t la num ele proprii.
Cu toate acestea întîlnim scrise cu iniţială capitală to t felul de alte cu vinte,
în afară de expresiile ca Dom nule In spector, Cont la B a n că , funcţionar la Poştă,
străzile Capitalei (unde literele mari nu sînt cîtuşi de p u ţin în dreptăţite),
m ulţi scriu pînă şi a djectivele cu m a ju scu le: limba Rom ână, trustul B ancar etc.
R ostul scrierii cu litere mari e diferenţierea num elor proprii de cu vintele
com u n e: am văzut un erou nu e acelaşi lucru cu am văzut U n erou. D acă
n -am scrie în cazul al doilea cu u mare, nu s-ar p utea cunoaşte că e vo rb a
de un titlu. Ce-i drept, cei care scriu am scos banii de la B an că, cu b mare,
ju stifică această scriere zicînd că trebuie să facă o diferenţă între b an ca u nde se
ţin banii şi cea pe care stai. Dar iniţiala m aju scu lă nu p oa te stabili această
diferenţă, altfel am ajunge să scriem şi Tam pon de sugativă, ca să nu se co n ­
funde cu tam pon ul de la căile ferate, şi Sticlă de bere, ca să nu se confunde
cu sticla de geam uri etc.
U nul din m otivele pentru care se înm ulţesc capitalele e respectul.
Oam enii sim pli îşi închipuie că scriind Dom nule Director, cu litere mari, îşi
exprim ă astfel respectul către cel căruia se adresează. E ste însă în latineşte
o m axim ă care spune că îm păratul nu e mai presus de gram atică. Deci
şi regele trebuie scris cu iniţială m ică.
R espectul m ai poate fi acordat şi scrisului însuşi: ţăranii au obiceiu l
să scrie toate cu vintele cu iniţială mare, din respect pentru actul scrierii,
pe care ei îl socotesc solemn şi im p orta n t.
Ad., 17. IX . 1930

„Intrarea particulară oprită”

E xprim area atributului e o p roblem ă destul de co m p le x ă în lim b a

noastră. Nu e acelaşi lucru să spui casă ţărănească, casa de ţăran sau casa
ţăranului. A ceste trei expresii con ţin nuanţe diferite, foarte subtile, pe care
astăzi unii nu le m ai sim t. De aceea ved em apărînd şi răspîndindu-se unele
con stru cţii curioase.
A stfel, se citesc în presă din ce în ce m ai des locu ţiu n i ca propunerea
germană, atentatele macedonene, b a chiar elogiul francez. E clar pentru oricine
că atentatele nu sînt de naţion alitate m acedoneană, după cu m n ici elogiul
nu e de naţion alitate franceză. C orect este num ai atentatele din M acedonia
sau atentatele macedonenilor şi p ropunerea Germaniei.
A lte expresii sim ilare, introduse de curînd, sînt facultatea ju rid ică în loc
de facultatea de d re p t: facultatea nu e ju rid ică, ci num ai studiile. Nim eni nu
zice încă facultatea farmaceutică, nici şcoala menajeră sau m inisterul răz­
boinic. Cu tim pu l o să aju n gem poate şi la casa pădureaţă în loc de casa pădu­
rilor.
A lt exem plu. La intrarea unui şantier din centrul capitalei citim : I n ­
trarea particulară oprită. A sta ar însem na că nu e perm isă d ecît intrarea

41
generală. De fa p t cel care a pus afişul v o ia să spună că intrarea particularilor
e oprită. U n jurnal op ozan t ne vorbeşte de altă prostie guvernamentală, ceea-
ce ar însem na că există o, prostie specifică guvernam entală, cînd în realitate era-
vorba de o prostie pe care din întîm plare ar fi com is-o guvernul.
în alte cazuri, avem de-a face cu situaţia con trarie: întrebuinţarea
substantivului în apoziţie în locu l a d jectivu lu i: limba română în lo c de româ­
nească. A stăzi cu vîn tu l român începe să fie sim ţit ca a d jectiv, dar la origine
era su bstantiv. C onstrucţia aceasta se explică printr-o influenţă a lim bii
franceze. în franţuzeşte există foarte puţine a d jective, de aceea se în tre­
buinţează substantivele în apoziţie. Noi avem însă a d jective berech et şi n im ic
nu ne îm piedică să zicem limba românească, aşa cu m se spunea mai de m u lt.
Iată cu m se p oate d oved i că expresia citată e cop iată din fra n ţu zeşte:
în locu ţiun ile vech i rom ân eşti, pentru care n-am avu t m odel franţuzesc, păs­
trăm pînă azi a d je ctiv u l: ie românească., nu rom ân ă; limba nemţească, nu
neamţă. Ca să-i im ităm şi aici pe francezi, zicem limba germană. Im itaţia
m erge pînă a colo, în cît în rep ortajele de la cursele de cai putem citi am ă­
nunte despre cai francezi sau cai englezi, în lo c de franţuzeşti sau englezeşti.
Insist asupra acestui exem plu de influenţă a lim bii franceze asupra,
lim bii rom ân e, deşi nu e izolat, pentru că avem de a face aici cu un caz par­
ticular. Se p o a te adm ite în general im itarea unei lim bi străine pentru a in tro­
duce în lim b a noastră un elem ent nou, cev a care ne lipsea pînă acum . A ici
însă nu e v o rb a de îm bogăţirea limbii,, ci de renunţarea la un elem ent p reţios,
pentru că alţii nu-l au. A sta înseam nă o sărăcire intenţion ată a lim )ii.
A d., 2 5 .I X .1930

creiază, crează, creează

L a unele verbe îm pru m u tate din franţuzeşte, -a de la in fin itiv e pre­
ced a t de e : a crea, a agrea etc. Pe de o parte această term inaţie e neobişnuită
in rom ân eşte, pe de altă parte sîntem deprinşi ca între două v o ca le să se
d e zv o lte un sunet de tranziţie. Şi, cu m avem verbe de con jugarea întîi term i­
nate în - eia , ca a încheia, a încleia etc., unii se cred în d rep tăţiţi să scrie
a creia, a agreia.
Nim eni nu scrie însă creiatură, agreiabil, adică form a p rim itivă subzistă
unde cele dou ă v o ca le nu fa c parte din term inaţie. Dar d acă spunem creatură,
creaţie etc., nu trebu ie să spunem la in fin itiv creia, că ci rădăcina 'e aceeaşi
peste to t.
Cine scrie creiez, agreiez, la persoana întîi, v a scrie bineînţeles creiază,
agreiază la persoana a treia, dar de această scriere nu m ă v o i o cu p a aici.
A lţii scriu crează, agrează. L i se reproşează că se p oa te citi crea-ză
în două silabe şi a-grea-ză în trei, adică e şi a p o t form a un d ifton g, aşa cu m '
se pron u n ţă în lucrează sau în brează. A cea stă o b ie cţie nu e serioasă.
A grează în trei silabe nu înseam nă nim ic, deci con fu zia e im p o s ib ilă ;
c ît despre crează în două silabe, s-ar putea, ce e d rept, con fu n d a cu persoana.

42
a (roia a su b jon ctiv u lu i de la a cred e; dar ei să creazâ este o form ă dialectală
populară şi nu se scrie decît să creadă; şi apoi, chiar dacă cin eva ar scrie
s ă c r e a z ă to t se face uşor distincţia între acest s u b jo n ctiv şi in d icativu l lui
crea. graţie cu v in telor încon ju rătoare.
E x istă insă o ob iecţie m ult m ai serioasă con tra scrierii crează şi agrează:
« a nu este în acord cu pronunţarea, că ci se rosteşte.clar el cre-ează, el agre-ează.
Duci aşa trebuie să se scrie.
Dar, va întreba cin eva, dacă la infinitiv nu adm item nici un sunet
între e şi a, şi scriem crea, de ce la persoana a treia a prezentului cerem
să se scrie cu doi e? Iată care este cau za: rădăcina v e rb elor este ere- şi agre-.
‘L a această rădăcină se adaugă term inaţiile, personale, cârc sînt -ez pentru
persoana întîi, -ezi pentru a doua şi -ează pentru a treia (bunăoară fu m -cz,
fu m -ezi, fum -ează). A dău gind deci term inaţia persoanei a treia, - ează, la rădă­
cin ile ere- şi a g r e căpătăm persoana a treia a prezentului, cre-ează, agre-ează,
singurele form e corecte.
A d., 2 .X .1930

„om făcutără”

T o a tă lum ea a auzit pe m ahalagiii din B ucureşti spunînd am făcutără

în loc de am făcut, cintauără în loc de cîntau, chiar şi cinlără şi să eîntăre,
•în loc de cinlă şi să cinte. Oamenii cu ltivaţi ştiu că aceste form e trebuie evitate.
Dar, ferindu-se de finala -ră, o evită şi a colo unde este a ccep ta tă de toată
lum ea: o profesoară de lim ba rom ână din B ucureşti îşi obligă elevele să scrie
noi zisem şi noi dusem în loc de ziserăm şi duserăm; un scriitor cu n oscu t scrie
chiar necesităţile campaniei s i l i . . .
V aloarea acestei particule finale e foarte uşor in teligib ilă : în m intea celor
-care o întrebuinţează, ea are rolu l'să diferenţieze pluralul de singular: eu am
cinlat, dar şi noi am cinlat, eu am cîntat, dar noi am cîntatără, el cîntâ, dar
.ei cîntără etc. La persoana întîi a prezentului con fu zia nu e p osib ilă : eu cînt
se deosebeşte de la sine-de noi cîntăm, de aceea nu există o form ă cîntămără.
Dar de unde şi pînă unde acest -ră form ează p lu ra lu l? Iată care e
originea lui. în latineşte, un elem ent -r- exista num ai la persoana a treia a
perfectului, însă fără să indice a ltceva decît această persoană. IVoi am m oş­
ten it această term in aţie: ziseră, duseră etc. sînt form e p erfect norm ale şi re­
prezintă cum nu se p oa te mai bine p rototip u l latin.
în urm a unor schim bări proprii lim bii rom ân e, persoana întîi plural
a perfectu lu i era la fel cu cea a prezen tu lu i: cîntăm. Pentru a evita con fu zia
<între prezent şi perfect, s-a extins finala -ră de la persoana a treia la per­
soana întîi şi din cîntăm s-a fă cu t cîntarăm , a poi şi la persoana a doua,
-cîntarăli, pe cînd prezentul răm înea cîntăm, cîntaţi.
La mai m ult ca p erfect, persoana întîi şi a treia a singularului se con ­
fundau cu persoana întîi şi a treia a plu ralului: eu cîntasem, noi cîntasem ;
■el cîntase, ei cîntase. C onfuzie supărătoare în unele cazuri, că ci diferenţa între

43
singular şi plural este esenţială^ pentru m intea noastră. S-a ^recurs deci la
acelaşi elem ent -ră şi s-a fa b rica t un plural dinţaserăm, cintaseră, de unde apoi
si persoana a dou a plural a d even it cîntaserăţi.
A ceste două tran sform ări de con ju gare s-au generalizat şi chiar cei care
nu-l adm it pe -ră în scris îl întrebuinţează în vorbire. Cum el corespunde
unei n ecesităţi reale, nu ved em de ce nu l-am m enţine.
D in con tra, la p articip iu , distincţia între singular şi plural e inutila şi
chiar d acă ar fi s-o facem ar trebu i să o m arcăm p rintr-o term inaţie de
a d je ctiv , nu printr-una verba lă , că ci particip iu l nu are com un cu verbu l
d ecît originea. Pluralul de la cintat e deci cîntaţi.
La prezen t, fie in d ica tiv , fie su b jon ctiv , singura persoană la care s-ar
fi p u tu t ivi con fu zia intre singular şi plural e a treia şi t o t a treia e singura
persoană la care există form a cu -ră. Dar aici form ele ca lasăra, facera etc.
au că p ăta t o culoare m itocănească, ceea ce ne îm piedică să recom andam
păstrarea lor. ^ 22 x 1930

Asimilarea

A m m ai a vu t ocazia să arăt în cîteva rînduri ce influenţă p oate avea

o consoană asupra voca lelor v ecin e şi am spus atunci că această influenţă
se num eşte asimilare. V o i m ai studia astăzi cîtev a cazuri de acest fel.
V ech ile form e zâbăvi, văpsea au fo st schim bate, cea dinţii în toa ta
tara cea de-a d ou a num ai în M untenia, în zăbovi şi vopsea. A ceasta din cauză
că sunetul o se pron u nţă cu buzele rotu n jite, întocm ai ca şi b şi v: dupa
pronunţarea consoanei rotu n jite, n eglijăm să destindem buzele şi asllel
v ocala urm ătoare devine şi ea rotu n jită.
D ouă consoane în co n ta ct se m od ifică una pe alta pentru a u m iica pe
cît posibil pronunţarea. A m d iscu tat altă dată exem ple ca a dezbrăca şi aşa
m ai departe. Cunosc pe cin eva care spune anectodă în lo c de anecdota, din
cauză că c se p otriv eşte m ai bine cu t d ecît cu d.
T o t asa se întîm plă adesea ca o consoană să aiba influenţa asupra altei
consoane, de care e despărţită printr-una sau m ai m ulte vocale. In ielul
acesta, prin asimilare la distanţă, detectiv devine în gura m ulţora dedcctiv.
A lteori asim ilarea m erge pînă la a intercala o nouă consoana în tr-o si a a .
percurtor, repercurta, indentic, intinerar în loc de percutor, repercuta, identic,
itinerar-, minunt în lo c de minut şi aşa m ai departe.
Dar ten d in ta către asim ilare nu porneşte totd eau n a de la con soane, ci
p oate t o t asa de bin e fi p rov oca tă de vocale. A stfel substan tivu l d erivat de
la sălbatic este sălbăticie; dar m u lţi pron un ţă şi scriu salbatacie, aeşi u ltim ul
ă n-are nici un ro s t; prezenţa lui se explică num ai prin influenţa celor doi a
de m ai înainte. . . „ , „ „ ■.
T o t asa se p etrec lucrurile cu plăpă m ă n a şi cu plapam arul. C uvîn tu l
prim itiv în* rom ân eşte este plapum ă sau plapom ă. D eci d erivatu l co re ct e

44
plăpum ar, plâpum ârie. Prin influenţa prim ului a, s-a ajuns în M untenia la
plăpămar. De aici unii au mers pînă la a in trod u ce şi în fo rm a de bază
un ă, p lapăm ă, deşi aici n-ar fi fost locul.
V ech ile cu vin te rom ân eşti nămol şi p o p o s i (derivat de la p opa s) aii fost
sch im bate, t o t prin asimilare, în nomol şi p op osi. A cea stă din urm ă form ă
e astăzi generală. Din fărăm itură s-a făcu t firim itu ră, căci i i-a tran sfor­
m at pe cei doi ă în i.
în anum ite îm prejurări a se schim bă în ă la p lu ra l: stradă, străzi e tc -
D acă înainte de acest a m ai este unul, m ulţi v o rb ito ri îl sch im bă şi pe acesta
în ă : tarabă — tărăbi, cataramă — cătărămi etc. în tim pu l din urm ă, asim i­
larea aceasta se părăseşte, astfel că avem , în cu v in te noi, plurale ca barăci,
cazărmi, iar m ai noi, avem plurale în -e : cravate, salate. A ce ste form e sînt prefe­
rabile.
A d ., 3 0 .X .1930

Abuzul şi lipsa de pronume

în m u lte lim b i de civilizaţie vech e ale E u rop ei, adică în franţuzeşti5,

n em ţeşte şi en glezeşte, verbele nu se întrebuin ţează, în cea m ai m are parte a
expresiilor, decît însoţite de subiect. Su biectul e exp rim a t fie printr-u:i
substan tiv oarecare, fie, în lipsa unui su bstan tiv sau a unei locu ţiu n i substan­
tivale, printr-un pronum e.
în rom ân eşte, se p oate foarte bine în trebu in ţa, în unele cazuri, verbul
fără subiect. Pronum ele, dacă e necesar, se subînţelege. Se zice astfel:
ştii, nu tu ştii, să plece, nu el să plece, cred, nu eu cred. Pron u m ele nu se pune,
de o b ice i, d ecît dacă accen tuăm asupra lu i: vrei tu, dar eu nu te las sau
ştiu eu ce ştiu.
F oarte adesea trad u că torii din una din lim bile cita te nu ţin seama de
firea lim b ii rom ân eşti şi trad u c şi pronum ele, a colo unde în rom ân eşte nu
e nevoie de el. Se vă d astfel în cărţile traduse expresii c a : eu vă cer iertare
sau dumneata eşti un om de ispravă, fără ca în aceste fraze pron u m ele să fie
d eoseb it de accen tu at.
T oa tă lum ea cu noaşte greşeala aceasta, aşa în c ît e de prisos să mai
insist asupra ei. B a chiar o cunoaşte aşa de bin e, în c ît ferin d u -se de ea,
cade în greşeala contrarie. V ed em tradu ceri şi chiar lucrări origin ale, sem nate
de scriitori cu oarecare repu taţie, care ignorează cu to tu l întrebuin ţarea pro-
num elor personale.
în prim ul rîn d, pronum ele e indispensabil la în cep u tu l unui alineat
sau la începu tu l unei idei noi. Ne surprinde n ep lă cu t cîn d co n sta tă m că un
ca p itol din tr-u n rom an se începe cu C iti încet scrisoa rea . . . In volu n ta r ne
punem întrebarea: cin e ? Pronum ele nu p oa te lipsi d ecît acolo unde subiectul
este bine cu n oscu t.

45
 T o t aşa, cîn d e vorb a de m ulte persoane, e o m are greşeală să exclu d em
pretu tin den i p ron u m ele: l i întinse mina şi i-o slrinse în lo c de E a ti întinse
m in a şi el i-o strînse dă, evident, loc la con fu zii. La fel î l văzu şi o salută în !nc
de E a îl văzu ş i el o salută.
Lucrurile acestea par atît de naturale, în cît desigur se vor găsi cititori
care să găsească că discuţia e inutilă. Dar de vrem e ce se găsesc scriitori care
com it această greşeală, oricît ar părea de evidentă, to t nu s tr ic i să o discutăm .
T radu cerea e o ocu p aţie extrem de delicată. D upă cu m am în ce rca t
să arăt aici, nu num ai că lim ba din cărţile traduse e uneori d efectu oasă, dar
traducerea ajunge să strice chiar stilul celor care sînt deprinşi să scrie lucrări
originale.
R egula generală care se aplică şi în cazul nostru e u rm ătoarea: trebu ie
6ă cauţi să înţelegi perfect fraza din tex t, apoi s-o regîndeşti în lim ba în care
traduci, fără să ţii seamă de form a originalului. Dar ceea ce se cere în primul,
rînd e să ai bun-sim ţ, şi asta e greu.
A d , 5 .X I .1930'

Acorduri şi dezacorduri

Cineva m ă întreba deunăzi dacă e perm is să se scrie mă doare ochii..

E vid en t, avem aici o greşeală de acord. Subiectul, ochii, fiind la plural, predi­
catul trebuie pus şi el to t la plural.
Z ic „e v id e n t11, dar se p a ra că nu toa tă lum ea înţelege această regulă,
deoarece încălcări ale ei se văd zilnic in ziare şi chiar în cărţi. în tr-u n anunţ,
care apare de m ultă vrem e, citim că pianine, se vinde în rate. A ceastă greşoală-
e foarte curentă. U nii o ju stifică afirm ind că subiectul este se, care c; la-sin ­
gular. De fapt, se vinde este form a pasivă a verbulu i a vinde, iar subiectul tv
indiscu tabil, pianine.
Cînd predicatu l nom inal nu e 11 acelaşi num ăr cu subiectul, verbu l se
acordă în num ăr cu subiectul. Un scriitor care scrie P rim ai lucru p e care-l
citea în ziare era r în d u rile .. . sau A cele nelinişti e prim a hrană a dragostei ign o­
rează, evident, regulile gram aticii rom âne.
Se scrie adesea lina din lucrurile. ■. sau o mie şi una de lucruri', cum
lucru e de genul neutru, nu se poate acorda la singular d ecît cu num eralul
unul. Desigur, la form area greşelii a con trib u it şi analogia cu expresia o
mie şi una de nopţi. Nu m ai insist asupra greşelilor — curente — de felul lui
niţel apă.
A d je ctiv u l se a cordă totd ea u n a ’ în gen şi caz cu substan tivu l său.
Unei case noi, nu unei casc nouă, cu m scriu unii. De aceea e greşit să se spună
şedinţii furtunoasă. D ar greşeala e mai puţin sensibilă cîn d a d jectivu l e des­
părţit de substantivul său prin alte cu vin te. Totuşi e greşit u n ei.fete atîL d e
tînără şi trebuie spus unei fete atît de tinere.

46
 în tr-o p ovestire, verbele trebuie puse toa te la acelaşi tim p cînd acţiu­
nea exprim ată de ele se plasează în acelaşi m om en t. U n foileton ist destul de
-cunoscut scrie: clrid a ajuns sus, îl înşfacă p re o tu l; trebuie cind ajunge sau
l-a înşfăcat.
Iată şi cazuri unde acordul nu trebuie făcut. U nii a cordă în gen a dver­
b e le : o cale grea de urmat, o idee uşoară de înţeles. T rebu ie spus greu de
■urmat,, uşor de înţeles, că ci adverbele n-au diferenţe de genuri.
Cînd un su bstan tiv are două a d jectiv e care se exclu d unul pe altul,
su bstan tivu l se pune în rom âneşte la singular: limba franceză ş i germană.
C el m u lt se p oate pune cel înainte de al doilea a trib u t: limba franceză ş i cea
germ ană. Lim bile franceză şi germană e o con stru cţie cop ia tă din franţuzeşte
şi sună rău în rom âneşte. E m ai greşit, din p u n ct de ved ere lo g ic, să acorzi
■un substantiv plural cu u n .a d jectiv singular d ecît să acorzi un singur substan­
tiv cu două a d jectiv e con trad ictorii. Şi apoi felul al doilea e cel obişn uit la
noi din m oşi-străm oşi.
A d „ 15.XI.1930

bererie sau berărie ?

Nu de m ult am arătat cum , din cauza înţelegerii lor greşite, unele cu­
v in te aju n g să-şi sch im be sufixul. De astă dată e v o rb a de un sufix rău înţeles
în m ai to a te cu vin tele unde se găseşte.
în B ucu reşti sînt m ai m ulte bercrii d ecît berării. în afară de acest exem ­
plu, con troversa într6 -erie şi -ărie se m ai găseşte în fererie sau fierărie şi în
a lte cu vin te. Care din cele două form e e co r e ctă ?
Cei care scriu bererie se bazează pe un argum ent e tim o lo g ic: bererie ar
îi form a t de la bere, d eci v oca la trebu ie să fie e. A rgu m en tu l nu e b u n : berărie
nu vin e de la bere, ci de la berar, sau cel puţin sufixul -ărie p rovin e de la cu vin tele
te n n in a te in -ar, la care s-a adăugat sufixul -ie.
A stfel, bucătărie p rovin e de la bucătar, nu de la bucate', cofetăj-ie, de la
cofetar, nu de la cofete. E adevărat că uneori ved e m scris lem nerie în lo c de
lem nărie. M ai m ult d ecît atîta, acum ciţiv a ani se p utea ve d e a în strada D oam ­
nei o firm ă Lapterie, iar în calea M oşilor. Iia in eria M oşilor. D ar acestea sînt
greşeli izolate şi credem că nim eni nu va tăgădu i că form ele general întrebuin ­
ţa te sînt lem nărie, lăptărie, hăinărie, form ate de la lem nar, lăptar, hăinar sau,
în cel m ai rău caz, de la lemn, lapte, haină, la care s-a adău gat sufixul -ărie.
N um ai frizerie, bărbierie sînt corecte cu -erie, că ci v in de la frizer, băr­
bier, cu e în lo c de a. T otu şi, pentru frizerie se p oa te ved ea şi form a cu ă :
pe şoseaua P an telim on , am v ă zu t pe o firm ă Frezărie.
în afară de falsa analiză etim ologică, a m ai co n trib u it la răspîndirea
fo rm e i n oi şi influenţa lim b ii franceze. îh adevăr, în franţuzeşte, sufixului
d o stru -ărie îi corespu n de -erie, că ci şi cu v in tele n oastre în -ar au în franţu ­

47
zeşte echivalen te cu sufixul -aire, pron u nţat -er. A stfel, unii scriu librerie,
deşi avem pe librar.
M ai în d rep tă ţită este analogia lim bii franceze în alte cazuri. Sînt nume
de prăvălii pe care le-am îm pru m u tat de-a dreptul din franţuzeşte şi pentru
care n-avem un num e de negustor corespun zător în -ar. A stfel drogherie e
scris peste t o t cu e, pentru că drogar nu există. La fel cu parfum erie, mercerie
etc. Să m ai rem arcăm că m agazinele acestea sînt frecven tate m ai cu seamă
de cu coan e franţuzite.
în adevăr, pentru loterie, nu avem cu vîn tu l în -ar, totu şi unii între­
buinţează form a loiărie. M ai m ult încă, papetărie e m ai răspîndit decît
p ap eterZ», form a corectă din p u n ct de vedere etim ologic (e cu v în t franţuzesc).
După cum se ved e, pentru cu vin tele îm prum u tate d irect din fra n ţu ­
zeşte, problem a e destul de com plexă . în schim b, pentru cele form ate în
rom âneşte, cu m e librărie de la librar, regula este să scriem peste to t cu ă,
aşa cum se pronunţă.
Ad., 19.X I.1930

A m cita t în aceste coloa n e destule exem ple de n epotrivire a scrisului cu

pronunţarea şi am arătat ce încu rcătu ri decurg din cauza aceasta în m intea
oam en ilor sim pli.
Iată acum un caz de care nu sîntem n oi responsabili şi care a p ro v o ca t
con fu zii chiar în m intea oam enilor instruiţi.
D in tr-u n m o tiv destul de obscu r pentru noi, grecii ve ch i au creat un
semn u nic pentru grupul de consoane ks. R om anii i-au im itat şi acum semnul
x e aproape general.
D ar fran cezii p ronu n ţă aproape peste to t pe x între două vo ca le ca gz.
De aceea şi noi, în cu vin tele de origine franceză, pron u n ţăm gz: egzeniplu
egzamen etc., deşi scriem aceste cu vin te cu x.
Pînă aici lucrurile ar fi destul de sim ple: n-am avea decît să stabilim
că x între două voca le se pron u n ţă gz. Dar francezii nu pronunţă peste to t
gz şi x nu se găseşte în rom âneşte num ai în cu vin te îm pru m u tate din lim ba
franceză şi chiar în cele de origine franceză nu pronunţăm peste to t gz.
Pron u nţăm , de exem plu, cs în exagerat, oxigen, relaxat şi altele.
A v e m d eci un semn cu două va lori deosebite. Pentru a un ifica pron u n ­
ţarea şi a o adapta la scriere unii pron un ţă ecsamen, eesistă etc., dar nu sînt
urm aţi de m area m asă a p o p u la ţie i; de aceea, par pedanţi. A lţii, şi m ai puţin i,
p ron u n ţă şi scriu, desigur după m odelul italian, esamen, esistă şi chiar espo-
ziţie, adică m od ifică şi pronunţarea, şi ortografia, aducînd astfel un nou m otiv
de confuzie.
în sfîrşit, lăsînd la o parte chestiunile de pronunţare, sim pla prezenţă
a unei litere d u b le încurcă pe m u lţi în scris. Cunosc astfel pe cin eva care scrie
cu v in tele cu x între două voca le în felul acesta: exgzem plu, exgzistă.

48
 Pe şoseaua P andurilor se p oa te citi pe o firm ă a unui instalator cu vîn tu l
execută scris astfel: xzecută. D acă nu e o greşeală în tîm p lătoare, desigur că
cel care a scris a înţeles astfel ortog ra fia : x , citit ies, d eci icszecută.
E p rob ab il ca de aici să p rovin ă pronunţarea vulgară cu i: igzecută,
izact etc.
Singura rezolvare a încu rcăturii ar fi să a d op tăm şi aici regula gen erală:
să scriem peste to t aşa cum p ronunţăm , adică egzact, macsilar etc. N -avem
n evoie n ici de un singur semn pentru două sunete alăturate, n ici de un singur
semn care să reprezinte două p ron u n ţări diferite 22.
A d „ 26.X I .1930

crez sau credul

U nele v erb e rom âneşti de con jugarea a doua, a treia şi a patra au la

prezentul in d ica tiv două form e pentru persoana întîi a sin gurului: crez şi cred,
scoţ şi scot, p u i şi pun, viu şi vin etc. A ceste verbe au de asem enea d ouă form e
la persoana a treia a su b jon ctiv u lu i p rezen t: să crează şi să creadă, să scoaţă
şi să scoată, să p u ie şi să pun ă, să vie şi să vină.
Se p oate uşor observa că verbele care au, în felul acesta, dou ă form e,
sînt to a te term inate, la rădăcină, în t, d sau n\ t alternează cu ţ, d cu z
şi n cu i şi cu u. Care p oate fi originea acestei b ifu rcă ri a persoanei întîi
(sau a treia) ?
Form a cu t, d sau n se p otriveşte cu rădăcina verbu lu i, aşa cu m apare
ea la celelalte tim p u ri: a crede, credeam etc. La fel la celelalte exem ple. Form a
aceasta este deci prim itivă. Cea cu ţ, z sau i se d atoreşte unui i urm ător.
La unele verbe cu m e vin (scot, aud) persoana în tîi con ţin ea în latineşte
un i, deci în că din epoca cea m ai vech e a lim bii noastre trebu ie să se fi p ro­
dus schim barea con soanelor la persoana întîi. A ce ste v e rb e sînt în num ăr
destul de m are, aşa în cît m od ificarea a p u tu t părea norm ală şi chiar ob liga ­
torie.
De aceea m u lte v erb e care nu con ţin useră n ici un i în latin eşte au fost
influenţate de celelalte şi consoana lor s-a sch im ba t şi ea : crez, deschiz, p u i
sp u i, vtnz etc. nu sînt form e exp lica b ile prin etim ologia lor latină.
In felul acesta s-a ajuns ca m ai toa te verbele, afară de cele de con ju g a ­
rea întîi, term inate în -d, -t sau -ti să aibă form e cu con soana alterată la per­
soana întîi şi aceste form e s-au generalizat în graiul popu lar din M untenia.
P e de altă parte însă, toa te aceste form e alterate, chiar cele care se explică
prin lim b a latină, au fost transform ate în M old ov a , din cau ză că se con fu n dă
cu persoana a d ou a : eu p u i, tu p u i, eu răm li, tu rămii\ scoţ se pronunţă ca şi
scoţi, crez, ca f i crezi şi aşa m ai departe.

23 Părerea n-a fost acceptată la stabilirea norm elor actuale.

49
 Confuzia aceasta' e1 uneori jenantă. De aceea, -după cum persoanei a
douatawzi îi corespunde persoana tntîiZarecî, to t aşa s-a refăcu t după persoan a a
doua, a uzi, persoana întîi aud etc. şi astfel consoana finală a persoanei în tîi e
din nou iden tică cu cea a rădăcinii.
S-au form a t deci două grupuri dialectale, unul păstrînd peste t o t co n ­
soana rădăcin ii la persoana întîi, altul':avfrid aproape peste t o t consoana schim ­
bată. Diil p u n ctu l de vedere al originii, dupa cu m am vă zu t, am îndouă sint
în parte greşite1şi în- parte corecte.
F orm ele cu con soa n a ’ alterată n-au izb u tit să pătrundă în literatură şi,
chiar în M untenia, sînt considerate vulgare. De aceea c bine să nu le întrebuin ­
ţăm d ecît pe celelalte.
A d., 18. X I ! . 1930

.să pună sau să puie ?

M -âni o cu p a t, săptăm în a trecu ta de formele' duble la persoana întîi a

indicativulu i p rezen t: crez' ţrcred-, p u n şi p u i şi am arătat că trebuie întrebuin ­
ţate num ai cele care păstrează consoana de la in fin itiv, d eci cred,, p u n etc.
A m lăsat însă de d parte chestiunea persoanei a treia a su bjon ctiv u lu i
prezent, cu m şi a altor form e verba le în care apare consoana alterată: să
p un ă şi să p u ie, să creadă şi să creazăI; punlnd, dar crezînd; venisem, dar cre­
zusem şi aşa m ai departe.
A ici problem a ~secom plica. La su b jon ctiv , atît.la singular cît şi la plural,
persoana a treia con ţin ea uneori un i, alteori un e (care p ro v o ca aceleaşi schim ­
bări ca şi i): a u z,'d eci să auză, văz, deci să vază. Dar soarta form elor s u b jo n c­
tivu lu i a fost,,alta .d ecît. 3. ,ţ:elor de la. in d ica tiv : de unde crez, p u i, sim ţite ca
vulgare, au fost excluse din lim ba literară, lşţ s u b jo n ctiv toa tă lum ea zica
curent să p u ie, să vie.
Iată şi explicaţia. A m arătat că la in d ica tiv p u i, scoţ etc. se con fu n dă
cu persoana a doua, ca şi la s u b jon ctiv de a ltfel: eu să p u i nu e m ai puţin
vulgar decît eu p u i. La persoana a treia însă, con fu z ia .e ste im p o sib ilă : să
p u ie e destul de precis. De aceea în M old ova aceste form ş n-au fost refăcu te
şi toa tă ţara le întrebuinţează. E x istă alături form ele care n-au curs d ecît
în scris, să ţină,' să vină.
Dar chiar la s u b jon ctiv , num ai form ele cu n alterat sînt a ccep ta te de
graiul e le g a n t; în -schimb să scoată, să şază, să arcă, să sirriţă'ete., form e
corecte din pun ctu l de vedere al etim ologiei, au fo st în locu ite cu să scoată,
să şadă, să '-ardă, sa siftită.
D ar la p a rticip iu l prezent, la p a rticip iu l p erfect în* -ut, la perfectu l
sim plu în -a i, la m ai rtnilt ca p erfectu l in Jusem, unde n-a fo st n iciod ată un
i, -t şi -d sînt totd eau n a şi obligatoriu a lteraţi: crezînd, crezui, crezut, cre­
zu sem ; scoţind etc. Or, aici se păstrează n aproape peste t o t : venind, puntnd,
ţinut, ţinusem etc.

50
 Ba chiar Ia substantive, unde nu era nici un m otiv să se altereze co n ­
s o a n a ,-l şi -d sînt schim baţi, pe cîn d -n se con serv ă : auz, văz, crez, crezare,
dar punere, venituri etc. (totu şi se zice ţiitoare). A şadar, în p ractică, nu există
nici un principiu director, ci trebuie să ne luăm după felul cu m vorbeşte
m ajorita tea. Putem deci întrebuinţa su b jon ctiv u l să p u ie, să v i e 23.
A r putea însă pretinde cin eva să evităm aceste su b jo n ctiv e cu consoana
alterată, ca să nu stricăm sim etria faţă de in d ica tiv : p u n , nu p u i, vin nu viu.
Dac dacă ani v oi să aplicăm în m od riguros acest p rin cip iu ar trebu i să scriem
credul în loc de crezut, pierdind în loc de picrzlnd, vindere pentru vinzare, lucru
care, eviden t, este im posibil.
Faptele acestea ne doAredesc o dată m ai m ult că tran sform ările lim bii
6Înt adesea capricioase şi că, încercind să reducem tota l la o norm ă com u n ă ,
am cădea de m ulte ori în exagerări ridicole.
A d., 2 5 .X I I . 1930

Virgula

Sem nul acesta -minuscul e con siderat în general ca un lucru fără nici o
im p orta n ţă : cînd vrea să spună cin eva că e cop ia t fără nici o greşeală un text,
zice că „n -a sărit nici o virg u lă 11. Şi asta nu num ai din cau za, p rop orţiilor
cu totu l reduse ale sem nului, că ci doar n ici p u n ctu l nu e m ai m are şi totuşi
oam enii nu spun că n-au sărit nici un p u n ct.
Graiul are un m are a van taj asupra scrisulu i: cîn d v o rb im putem m arca
prin intonarea diferită a sunetelor a tît im portan ţa p articu la ră care se dă unui
cu v în t, cît şi întorsăturile n eaşteptate ale gîndirii. în scris, intonaţiile nu p ot
fi redate, de aceea în general e m ai greu de înţeles un lucru scris d ecît unul
vorb it.
T otuşi scrisul dispune de unele semne care supleează in parte lipsa into
naţiilor. în tre aceste semne, unul din cele mai im portan te este virgula. Pentru
a ne con vin ge de acest lucru, n -avem d ecît să luăm un te x t cev a m ai com p licat,
eă suprim ăm virgulele şi să-l dăm cu iva să-l.citească . Desigur că nu-l va înţe­
lege d ecît cu mare greutate.
•Aşadar, virgula este un elem ent de mare însem nătate în scriere, şi greşesc
grav cei care cred că n-are im portan ţă o virgulă in plus sau în m inus. Din
p ăcate, categoria acestor persoane e foarte num eroasă, ba chiar putem spune
că foarte puţină lum e ştie unde trebu ie şi unde nu trebuie folosită virgula.
,Unii,, influenţaţi desigur de lim ba germ ană, scriu: a spus, că vine. Cărei
m odificări de intonaţie îi corespu nde aici v irg u la ? N ici uneia. D eci, în rom â ­
neşte cel puţin, ea; este inutilă.
Cînd subiectul e urm at de o a poziţie sau de o p rop oziţie relativă, Ori
nu punem nici o virgulă, ori intercalăm între virgu le în tregu l grup care

23 Totuşi să puie, să vi& nu mai sînt considerate astăzi literare.

51
lăm ureşte subiectul. M ulţi scriu: Comisia însărcinată cu redactarea raportului,
şi-a terminat lucrările, ceea ce înseam nă că despart prin virgu lă subiectul de
p red icat şi con trav in la o regulă elem entară de gram atică.
A lţii pun pe însă între v irg u le: I n cazul acesta, însă, e necesar. . . în ce r­
ca ţi să m arcaţi prin intonaţii virgulele în citire şi vă v e ţi con vin ge că, în cazul
acesta, ele nu corespund unei schim bări de ton , deci sînt cu totu l inutile.
Cuvîntul însă, el însuşi, nu serveşte d ecît pentru m arcarea unei nuanţe de
intonaţie, aşa în cît nu m ai e nevoie de virgulă, în rom ân eşte ca şi în celelalte
lim bi europene.
în schim b, regula care spune că înainte de şi nu se pune n iciod ată
virgulă e greşită. Dar problem a aceasta este m ult m ai co m p lica tă d ecît cele
de pînă acum a, de aceea prefer să o las pentru săptăm îna viitoare şi să-i con sa­
cru un articol în întregim e.
A d., 14.1.1931

,ş i

M -am ocu p a t săptăm îna trecu tă de întrebuinţarea virgulei şi am ajuns

la regula virgulei înainte de şi, de care spuneam că e foarte com p lica tă . în
adevăr, problem a e destul de delicată.
G ram atica noastră elem entară tranşează în m od foarte sim plu această
chestiune, declarînd că înainte de şi nu se pune niciodată virgulă. V o i încerca
să arăt că respectarea acestei reguli ar duce in evitabil la încurcături. D in feri­
cire, ea nu este respectată.
F ie o frază ca Lectura acestei cărţi mi-a adus, p e lîngă multă plăcere,
şi mare folos. D acă nu punem virgu la înainte de şi, cititoru l v a crede că şi
mare folos face parte din grupul introdus prin p e lîngă, d eci va aştepta să afle
mai departe ce m i-a adus lectura, pe lîngă plăcere şi folos.
A lt exem p lu : M i-am făcut un palton, care mă costă opt mii de lei, şi
un rînd de haine. Fără virgulă înainte de şi, s-ar înţelege că în afară de o p t m ii
de lei paltonul m ă mai costă şi un rînd de haine. T o t aşa în fraza u rm ă toa re:
L a locul incendiului, a sosit d. X , prefectul ju d eţu lu i, şi proprietarul localului.
Fără virgulă, p refectu l ju d eţu lu i ar fi în acelaşi tim p şi proprietaru l localu lu i,
ceea ce, in cazul de faţă, e fals.
în toa te exem plele p recedente, am avut con stru cţii in tercalate între
virgule, iar prezenţa lui şi la începu tu l p rop oziţiei sau con stru cţiei urm ătoare
nu ne dispensa de m arcarea celei de-a doua virgule. în a in te d e ş i nu se pune
virgulă, e adevărat, dar num ai cînd ş i el însuşi are valoarea unei sim ple v irg u le:
sfin ţii Grigore, A lexan d ru şi Ioa n . R olu l pe care-1 îndeplineşte virgu la între
Grigore şi A lexan d ru este ţin u t de ş i între A lexand ru şi Ioan.
A r fi o greşeală dacă am scrie: Ţ i-am spus să p leci ş i tu ai răm as, fără
virgulă înaintea lui şi, că ci aici şi nu serveşte num ai ca să lege pe să p leci de
tu ai rămas, ci exprim ă şi o o p o z iţie : „Ţ i-a m spus să pleci, dar tu ai răm as“ .

52
 D upă cu m !punem virgula înaintea lui dar, t o t aşa trebuie să o pun em şi înaintea
lui şi. In sch im b, dacă spunem Ţ i-am spus să p leci şi să nu te mai întorci, nu
m ai e nevoie de virgulă, căci şi serveşte aici num ai să facă legătura. .
D eci, cîn d înaintea lui şi este o p rop oziţie intercalată, se pune virgula
ca şi cîn d n-ar exista ş i ; cîn d şi ţine locu l altei con ju n cţii sau al unui adverb,
se pune virgulă ca şi cînd am avea con ju n cţia sau adverbu l în chestiune. Nu se
pune virgula cînd şi leagă cu vîn tu l preceden t de cel u rm ător şi cîn d leagă
p rop oziţia preceden tă de cea urm ătoare. Dar cînd leagă un cu v în t de o p rop ozi­
ţie întreagă sau un m em bru de frază de o p rop oziţie care nu e im ediat prece­
dentă, se pune virgula. In sfîrşit, e bine să punem virgula între două p rop oziţii
legate prin şi care n-au acelaşi su biect: A m avut încredere In tine, şi o meritai.

A d., 21.1.1931

„ sînt neîndreptăţit”

Ţăranii noştri au obiceiu l să adauge prefixul in- la verbele derivate

de la su bstan tive şi, m ai cu seamă, la unele cu vin te de origine recentă. A stfel
zic a se tmpudra, de la pudră, aşa cum lim ba m ai vech e a form a t pe a se îngăl­
beni de la galben şi altele. Se m ai poate auzi a se incontra, a imponta, a f i Incon-
centrat etc., ba se întîlnesc chiar a d jective ca Indelecat (pentru delicat).
0 dată cu exproprierea şi cu celelalte prefaceri sociale care au înm ulţit
p u n ctele de co n ta ct ale ţăranilor cu adm inistraţia de to a te gradele, s-a răs-
p în d it în ţară cu vîn tu l îndreptăţit ..care are d rep tu l" şi con trariu l lui, nelndrep-
tăţit „ca re n-are d rep tu l". L im ba literară m ai cunoaşte şi alt cu v în t paralel,
deşi cu alt înţeles: nedreptăţit „căru ia i s-a fă cu t o n edrep tate11 sau „căru ia
nu i s-a fă cu t d rep tate11.
D ar ţăranul care zice Inconcentrat în lo c de concentrat a fo st îndem nat
să zică şi nelndreptăţit în lo c de nedreptăţit, deci în loc să zică „n u i s-a recu n os­
cu t d rep tu l11, zice că „n -a a vu t d rep tu l11.
Cum pătura noastră suprapusă a suferit în tim pu l din urm ă o prim enire
serioasă prin introducerea de elem ente de obîrşie rustică, nelndreptăţit pentru
nedreptăţit a în cep u t să pătrundă şi în lim ba literară. N u d em u lt un ziar
vorbea de negustorii nelndreptăţiţi la impuneri', în altă parte auzim de un
comisar care a nelndreptăţit o văduvă ş.a.m .d.
T o t în gazete se găsesc exem ple de am estec al lui i (n ) unde nu-i fierbe o a la :
imobilul crim ei e necunoscut în lo c de mobilul. D in tr-o scrisoare particulară
din Cluj extrag fra za : com promite indemnitatea fun cţion arilor publici.
Cum se v ed e din acest din urm ă exem plu, in- aju n ge să se con fu n d e cu
in-, care înseam nă „n u “ . A stfel p osibil pentru un ţăran devin e im posibil. Iată
un exem p lu care ne v a arăta la ce încurcătu ri p oa te duce această confuzie.
E v o r b a de cu vîn tu l continuu, care înseam nă „n eîn treru p t11, „ca re con ­
tin u ă 11. I s-a adăugat prefixul In- şi încontinuu avea acelaşi în ţe le s; dar fiind

53
 con fu n dat cu încontinuu, unde in- era negativ, încontinuu a ajuns să aibă şi
el to t înţelesul de „n e în tr e r u p t1. Nu e exclus ca la această încurcătură să fi
con trib u it şi analogia sinonim ului necontenit, care Conţine o particulă negativă
şi are tot înţelesul de ..neîntrerupt/1.

A d ., L' R. l. iMt

„ni pare bine”

Pronum ele rom âneşti au un mare num ăr de form e, în raport cu locul

lor în frază, cu accentul si chiar cu cuvintele alăturate. A stfel, dativul de la
noi, m i are, în afară de form ă atonă ne, vă, o variantă ni, vi, care se întrebuin ­
ţează în îm prejurări speciale, dar p erfect definite de gram atică. Anum e, se
folosescc aceste form e numai cînd sînt urm ate de un cu v in t aton care începe
cu o con soa n ă ; se zice ne prinde bine, vă doresc ani mulţi şi tot aşa ne-o dai,
v-ar trebui, dar ni se cere, vi l-aş da etc. Desigur gram atica are rolul numai să
form uleze această regulă, pe care o stabileşte uzajul.
Sînt însă cazuri în care această regulă începe să nu mai fie respectată.
Găsesc într-un interviu publicat într-o gazetă: V i-o s p u n . . . Un cititor imi
scrie ca să mă întrebe dacă.n u e m ai corect să se spună vi-am eliberat o carte
decît v-am eliberat, deoarece, ..dacă am scrie v-arn eliberat, s-ar putea con fu n da
cu a cu zativu l,,d e. exem plu, v-am eliberat din temniţă11.
M otivu l nu e serios. Nu se spune niciodată v-am eliberat, fără să mai
urm eze alte cu vin te care să arate despre ce e vorb a sau, chiar dacă expresia
aceasta e întrebuin ţată izolat, o putem folosi aşa tocm ai pentru că se ştie despre
ce e vorba.
Nu este însă sigur că toţi cei care spun vi înainte de o vocală o fac pentru
a evita o iluzorie confuzie. De aceea, deşi m oda aceasta ri-a prins, nu e exclu s
ca pe viitor să se răspîndeaşoă 2i, mai ales că la noi şcoala şi oficialitatea
au foarte puţină autoritate în m aterie de gram atică.
Dar se p oate cita un e x e m p lu 'd e înlocuire com pletă a lui ne cu n i : d.
lorga scrie întotdeau n a n i : ni pare bine, ni trebuie etc. O rtografie bizară, m ai
ales că la persoana a doua d. I'orga nu spune, con secven t cu sine însuşi, vi.
Din acest m otiv , sau din.altele m ai greu de analizat, reform a aceasta n-a prins,
cu to t prestigiul pe care-1 are p rod u cţia publicistică a d-lui lorga.
Iată acum alt exem plu de confuzie a diverselor form e pronom inale.
La dativul singular se spune Unij îţi, îi înainte de cu vin tele a ccen tu ate şi mi,
ţi, i înainte de cele atone, d e ci: frai vine, îţi pare, îi este, dar mi se pare, ţi l-aş
da, i-o iau etc.
în tim pu l din urm ă începe însă să se scrie: îi s-a făcut rău, îi se pare.
A şadar, regula citată nu m ai e a plicată, dar înlăturarea ei are lo c num ai la

24 în că o profeţie care nu s-a îm plinit.

54
persoana a treia, iară ca m otivele scium Dăru să iie aparente. In n ici un caz însă
nu avem pentru ce să despărţim în felul acesta persoana a treia de întîia şi de
a doua. D e aceea e m ai bine să păstrăm regula vech e şi, să scriem num ai i s-a
făcut rău, i se pare,
Ad., 4.II.1931

cari sau care ?

Pentru m ulţi din noi, pluralul pronum elui care este cari. Sînt alţii care
stabilesc o distincţie subtilă: pentru m asculin, pluralul va fi cari, dar pentru
fem inin, care. în sfirşit, a treia categorie (cca mai num eroasă dacă ţin em seamă
că ea cuprinde pe ţăranii din întreaga ţură)- pas trează pentru plural aceeaşi
form ă ca ia singular, care, a tît la m a scu lin ;'cit şi la fem inin. Care din aceste
trei soluţii e p referabilă?
în vech ea lim bă rom ânească, pronum ele care avea un articol m asculin,
-le ( Tatăl nostru carele eşti in ceruri)+ şi unul fem inin, -a ( curea) , şi la fel avea
d ou ă form e articulate pentru n om inativu l plural ( carii, şi ca rele). în lim ba
m odernă, toa te aceste form e au dispărut, nepăstrindu-se d ecît o singură form ă
pentru n e m iiia tiv ,>m asculin şi fem inin, singular şi plu ral: care.
Pentru m om en t se mai păstrează form e separate pentru gen itiv şi d a tiv :
căruia, căreia, cărora. Dar ţăranii au renunţat ia toată: această declinare p ron o­
m inală'şi folosesc în lo c p rep oziţiile: omul la care i-am dat în lo c de omul căruia
i-ain dat.
F orm ele speciale pentru nom inativu l plural sînt d eci refăcu te de curînd
sau, în cel m ai bun caz, im ita te d u p ă textele v e c h i.• E le nu s-au răspîndit
pîn ă acum prea m u lt, aşa în cît se m ai p oate discuta, dacă trebu ie să le adm item
sau nu.
Să exam inăm m ai întîi teoria după care fem ininul răm îne invariabil la
plural, pe cîn d m asculinul schim bă p e -e în -i. A cea stă teorie se bazează pe
faptu l că în lim ba vechea pluralul m asculin era carii, pe cîn d cel fem inin era
care. Dar form a articulată a fem ininului era u n eori cariZe, d e ci v o ca la nu rămî-
nea neschim bată. A fară de asta, nu e p ra ctic să ne adresăm la textele vech i
cîn d e v o r b a să rezolvă m o p roblem ă de p ronu n ţare actuală. E eviden t, în
adevăr, că astăzi, în pronunţare, nu facem n ici o diferenţă între pluralul m ascu­
lin şi cel fem inin.
R ăm îne de vă zu t d a că această form ă unică a pluralului v a fi care sau
cari. Ţ in în d seamă de fa p tu l că form a existen tă este care şi cea care încearcă
Bă se im pună cari, despre această din urm ă form ă v a trebu i să se dovedească
ce avan ta je prezintă faţă de cea dintîi>şi num ai în cazul că această d ovad ă va
fi adusă schim barea v a fi adoptată.
D ar n u e n ici un m o tiv p ra ctic pentru care să p retin dem pronum elui
rela tiv sa aibă o>"formă specială pentru plural. V aria n ta lui care, anum e ce,
n-are o form ă specială1pentru plural şi totu şi nu dă n iciod a tă naştere la con ­
fuzii. La fel pentru pronum ele in teroga tiv cin e:

55
 T en d in ţa de a avea n um aidecît un plural pentru pronum ele care se p oa te
asemăna cu cea care a fă cu t pe un cop il, cu n oscu t al m eu, să form eze pluralul
de la ce v a : îmi trebuie multe cevale, şi chiar de la cineva : au venit doi cinevai.
De altă parte, dacă adm item pe cari la plural, va trebu i să-l întrebuin ţăm
şi sub form a interogativă. V ed eţi un v în ză tor am bulant strigînd: Cari mai
d o riţi? Sau aţi putea în treb a: Cari ştiţi să-m i sp u n eţi? E vid en t că nu.
Dar com p u sele? Se p oate spune orica ri? De exem p lu : oricari ar f i moti­
vele. . . E cel puţin jenant. Ce e drept, au în cepu t unii să spună oricari şi, porn iţi
pe panta aceasta, zic şi oa rica ri, adică d otează şi pe oare cu un plural cu care
n -avem ce face.
A d., 11.11.1931

Disimilarea

M -am ocu p a t în m ai m ulte rînduri de fenom enele de asimilare, adică

de adaptarea unui sunet la altul, vecin sau depărtat, din acelaşi cu v în t sau
din cele apropiate. V o i arăta astăzi că există şi cazuri con trarii: două sunete
asem ănătoare, în interiorul aceluiaşi cu vîn t, au uneori ten dinţa de a se dife­
renţia. U nul din ele suferă o schim bare care le face să nu m ai semene.
în adevăr, organele v o ca le se pretează uneori destul de greu la repetarea
unui sunet, că ci aceasta im plică repetarea unei serii întregi de m işcări articula­
torii, ceea ce poate fi destul de obositor. Cel m ai sim plu fel de disim ilare este
înlocuirea unui sunet cu altul, dar există şi exem ple de disim ilare totală,
adică de dispariţie com pletă a unui sunet.
Sunetele cele m ai înclinate spre disim ilare sînt r şi n. D in trotuar, m aha­
lagiii noştri au fă cu t trotal, înlocuindu-1 pe al doilea r prin l. Prim ul r din
artilerie, jen at de l şi r urm ători, a fost p refăcu t în n (a n tilerie). Din trior,
ţăranii au fă cu t trion, cartuşieră a deven it cartuşelă, iar n din manutanţă a
deven it l ( malotanţâ) din cauza lui m preceden t şi a lui n urm ător.
Iată acu m şi exem ple de disim ilare to ta lă : în lo c de portret, se aude la
ţară potret, cu prim ul r d isp ă ru t; în loc de recrut, se spune curent râcut. Dar
cele m ai m ulte exem ple din această categorie au pătruns şi în graiul orăşenilor,
dacă nu s-au n ăscut la oraş. V o m vedea, în adevăr, exem ple de disim ilare
tota lă în cu v in te pe care ţăranii nici nu le cunosc.
U nul din cu vin tele m ai greu de pron u n ţat este p ro p riu , cu derivatele lui.
P roprietar e pron u n ţat m ai de to a tă lum ea propietar, căci, dacă-1 pron u n ţăm
corect, cu vîn tu l acesta are trei r. Dar şi apropria a d even it pentru unii apropia
(desigur şi din cauza unei con fu zii cu a propia , derivat de la aproape) şi chiar
p ropriu e p ron u n ţat de unii p rop iu . La Făgădău, pe firm a unei prăvălii, se
p oa te citi casă p rop ie. în lo c de antreprenor, se aude antrepenor.
Cuvîntul contingent, cu trei n, este pron u n ţat de m ulţi orăşeni cotingent,
iar de ţărani chiar cotigent. A m auzit şi recesămînt pentru recensămînt. M ulţi
scriu incediu în lo c de incendiu. în lo c de oprobriu, se citeşte adesea oprobiu,
iar în lo c de a frustra, a frusta.

56
 In sfirşit, există cazuri de disim ilare şi la v o c a le : oricin e e atent la pronun­
ţarea claselor m ijlocii a auzit zicîndu-se inagurare în lo c de ina u gu rare; ba
chiar la ţară se zice agust în lo c de august.
Ia tă şi un exem plu m ult m ai v e c h i: în latineşte exista un sufix foarte
răspîndit, -aris ( m ilitaris, rom . militar şi altele). D e cîte ori însă rădăcina
cuprin dea un r, sufixul se schim ba în -alis {littoralis, rom . litoral etc.). Iată
de ce la „în m orm în tare“ se zicea funeralia (în rom âneşte fun eralii, nu fu n era rii,
cum scriu unii din neştiinţă). Se face aici o con fu zie cu alt sufix, to t latinesc,
-arius, care nu se disim ilează şi care ne-a dat a d jectiv u l funerar.

Ad., 17.I I I . 1931

încrucişarea

E ste lucru frecven t să con statăm că, din am estecul, din încrucişarea
a două cu vin te sau a două expresii, se naşte un cu v în t nou sau o expresie nouă,
hibridă. Din preşedinţie şi prezidenţie s-a form a t cu vîn tu l greşit preşidenţie,
care s-ar părea că derivă de la form a, inexistentă, preşident.
A m cita t cu altă ocazie fraze ca : este interzis a nu scuipa (care p rovin e
din încrucişarea lui este interzis a scuipa cu sinteţi rugaţi a nu scuipa) sau a
cintat mai frum os decît niciodată, în lo c de a cîntat mai frum os decît oricînd şi
niciodată n-a cîntat mai frumos.
V o i cita astăzi alte exem ple de greşeli de sintaxă p roven in d din încru ci­
şarea a două expresii. Ziln ic auzim vîn ză torii am bu lan ţi strigînd pe stradă:
s-a schimbat noul mers de tr e n ; în realitate nu s-a sch im bat mersul trenurilor
cel nou, ci cel vech i. E xpresia citată p rovin e din s-a schim bat mersul trenurilor,
încrucişată cu luaţi noul mers al trenurilor.
B u cureştenii care circulă cu tram vaiul sînt deprinşi cu fraza trebuie să
schimb două tramvaie, care p rovin e prin încrucişare din trebuie să schimb tram­
vaiul şi trebuie să iau două tramvaie.
In lo c de n-are decît zece lei, se aud în p op or expresii diferite, am bele
la fel de greşite: are decît zece lei şi n-are numai zece lei. în prim ul caz se ia are
din a doua expresie şi decît zece lei din prim a, în al doilea caz se ia n-are din
prim a expresie şi numai zece lei din a doua.
în reclam a unui film , p u blicată în ziare, se putea citi nu dem ult despre
un a ctor de cin em atograf c ă . . . p u ţin n-a lipsit să nu fie p u s la închisoare.
E ste încrucişare din p u ţin a lip sit să nu fie şi n-a lipsit mult să fie.
D in această chestie priveşte p e . . . şi o chestie privitoare l a . . . s-a născut
expresia, care sună oribil, privitoare p e o afacere, privitoare p e ministerul de
justiţie.
Din consum de băuturi spirtoase (sau de alte m ărfuri care se consum ă)
şi magazin de mobile, s-a form at consum de m obile, titlu care se p oate citi pe

57
firm a unei prăvălii de lîngă prim ăria centrală din B ucu reşti şi pe a uneia din
Tim işoara. Dar m obilele nu se consum ă.
în articolul de săptăm îna viitoare v o i m ai cita cîteva exem ple de în­
crucişare.
A d ., 2 4 .I I I .l9 3 l

Alte încrucişări
M -am ocu p at în articolu l de săptăm îna trecu tă de încrucişare, fenom en
care consistă din îm binarea a două fraze cu acelaşi înţeles, aşa în cît se form ează
o expresie nouă care con ţin e o parte din fraza întîi şi o parte din cea de-a doua.
V o i m ai cita astăzi cîteva exem ple. In darea de seamă asupra unui
film rom ânesc, apărută într-o gazetă, se vorb ea de o stare nervoasă, care culm i­
nează pînă la nebunie. De fa p t starea culm inează în nebunie sau ajunge pînă
la nebunie. D ar a culmina pîn ă la este destul de curent în unele pături sociale.
O greşeală foarte curentă este alăturarea lui aproape la vreo sau la mai
mult. Se spune are aproape cincizeci de a n i, adică „n -a îm plin it în că cin cizeci
de ani“ . Se spune şi are vreo cincizeci de ani, adică „a re cev a m ai m ult sau m ai
puţin de cin cizeci de ani“ . Dar aproape vreo con stitu ie o absurditate, că ci vreo
nu p oate avea aici alt înţeles d ecît acel de „a p roa p e 11.
M a i mult nu p oate fi nici el com b in a t cu aproape. U n om p o litic spunea
odată că are aproape mai mult de cinci mii de admiratori. A proap e mai m ult
de cinci mii ar trebu i să fie echivalen t cu cinci mii şi atunci de ce să-l m ai pun em
pe aproape mai m ult?
C onstatăm astfel că de m ulte ori, în urm a încrucişării, ajungem la expresii
pleonastice. Se spune de -exemplu că doi oameni sînt trataţi p e acelaşi p icio r
de egalitate, dar „p icioa rele de egalitate11 nu p o t să nu fie aceleaşi.
Se scrie astăzi, chiar de,specialişti în ale lim bii, mi se pare p u ţin probabil
sau mi s ep a re antipatic. Dar cînd un lycru e p rob ab il, chiar acest fa p t e o părere-
şi nu m ai ai n evoie să spui că ţi se pare. Sentim entul de antipatie e şi el su biec­
tiv, deci con stitu ie o părere şi d eci nu m ai ai nevoie să spui că ţi se pare. A v e m
aici de-a face cu o încrucişare între e p u ţin probabil şi între mi se pare că mi
se va întîmpla sau între m i-e antipatic şi mi se pare urît, necinstit etc.
F ap tu l că mi se p are sim patic se aude şi în franţuzeşte, in lim baju l fam ili­
ar, nu constitu ie o scuză. E xpresia aceasta ar fi corectă într-un singur ca z :
dacă antipatic ar fi o însuşire ob iectiv ă , recu noscută de toa tă lum ea şi n-ar
depinde de părerea noastră.
A d ., 2 7 .I I I .1931

Analogia
De m ulte ori se creează sau se transform ă cu v in tele din cauză că, prin
analogie, sînt puse în legătură cu alte cu vin te, puţin d eosebite ca form ă. U neori
cele două cu vin te puse în legătură n-au nim ic com un între ele, afară de o slabă
asemănare de fo r m ă ; alteori, ele p rovin în adevăr din aceeaşi sursă, dar, din.

58
diferite m otiv e pe care m arele p u blic nu le p oate pătrunde, ele diferă din
punctul de vedere al form ei. A şadar, în prim ul caz, analogia stabileşte rapor­
turi do form ă între cu vin te care se aseamănă ca în ţeles; în al doilea caz, ea
unifică form a cu v in telor care s-au diferenţiat.
Iată exem ple din prim a ca tegorie: cu vîn tu l fricţiu n e, de origine franceză,
a fost tran sform at în fracţiune de o parte a publiculu i nostru, care ved ea în
acest cu v în t radicalul verbu lu i a freca. Ce e drept, cu vîn tu l francez are aceeaşi
origine cu verbu l nostru a freca (noi am m oştenit cu vîn tu l din latinul fricare,
iar francezii l-au luat pe friction din latina m edievală), dar d acă substantivul
ar fi fost form at în rom âneşte n-am fi zis frecţie, ci frecătură sau frecuş.
în loc de frizer, cu v în t de origine franceză, se citeşte pe unele firm e
frezor. M o tiv u l? Cel care a scris firm a a pus cu vin tu l in legătură cu freză. Dar
în rom âneşte s-ar fi zis frezător.
A d even it curentă form a păsul ca p a rticip iu al verbu lu i a păsa. E ste
eviden t pentru oricine că participiul corect e păsat. Păsut, în expresii ca nu
mi-a păsut, p rovin e din influenţa lui nu mi-a părut rău 2S.
Form a vech e rom ânească strein (de origine nelăm urită) a deven it azi
străin, pentru că vorb itorii aii v ă zu t tn partea lui de la în cepu t prefixul stră-
de la străbun, strămuta, străbate. C uvîntul de origine greacă dizenterie e pronun­
ţat de unii dezinterie, pentru că se crede că are la în cepu t prefixul rom ânesc
dez- din dezarma, dezonora etc. în realitate, prefixul e grecesc, d ys-, care în­
seamnă „ră u “ .
Iată şi exem ple de categoria a d ou a : unii scriu recituri (această form ă
se află pe lista de m încăruri a unui restaurant din şoseaua B on ap arte), in lo c
de rănituri, din cauză că se pune cu vîn tu l în legătură cu rece. în adevăr, a răci
vine de la rece, dar schim barea lui e în ă este norm ală şi în orice caz foarte
vech e, aşa în cît nu avem m otive s-o înlăturăm . Cuvîntul de origine latină
inim ic a fost sch im bat în inamic, ca să se va dă că e contrarul lui amic. Dar
schim barea lui a scurt neiniţial în i e norm ală în latineşte.
în unele părţi ale capitalei se spune mă aşed în loc de mă aşez, deoarece
am avea un derivat de la şed. E adevărat că aşez e înru dit cu şed, dar într-o
epocă foarte vech e d a fost schim bat în z, de aceea zicem a se aşeza, nu a se
aşedea şi t o t aşa trebuie să spunem mă aşez, nu mă aşed.
C uvintele create prin analogie sînt foarte num eroase şi chiar necesare,
căci acesta este felul cel mai fericit pentru îm bogăţirea vocabu laru lui. Sînt
însă şi cazuri cînd analogia este rău înţeleasă. D upă fru ctifer „p ro d u că to r de
fru cte '1, som nifer „p rod u că tor de som n11, s-a form at petrolifer, cu înţelesul de
„p ro d u că tor de p etrol11. Dar cu vîntu l nou a fost în trebu in ţat în expresii ca :
acţiuni petrolifere, convenţii p etrolifere, ceea ce este a b s u rd : acţiunile, con venţiile
nu p o t prod u ce petrol. B ineînţeles, nim eni nu v a putea scoate astăzi din lim bă
această greşeală 26.
A d., l.IV .19 31

25 păsut nu mai apare astăzi în vorbire.

26 Totuşi s-a reuşit eliminarea acestei greşeli prin impunerea adj. petrolier în aceste
contexte.

59
 ss, s, z
A m arătat acum cîtă va vrem e că, în anum ite p u b licaţii rom ân eşti,
se scrie s în lo c de z in tervocalic în cu vin tele de origine latină sau franceză.
A m cău tat să exp lic atunci de ce această scriere trebu ie evitată.
A stăzi v o i încerca să pun in lum ină o consecin ţă a acestui fel de a n ota
pe z. T rebu ie să am intesc m ai întîi că, în secolul trecu t, se scria curent poesie,
basă, lesiune etc., cu s, aşa cu m se scrie şi astăzi în franţuzeşte.
D ar dacă z in tervocalic se scria s, cu m se v a scrie s între două v o c a le ?
Francezii îl notează prin dublu s, în a cord cu etim ologia celei m ai m ari părţi
dintre cu vintele interesate.
La noi însă nu există obiceiu l de a scrie consoane duble pentru a p ron u n ţa
consoane simple. De aceea şi s in tervocalic se scrie t o t cu s : p asiu n e, com isie
etc.
De aici urm ează o tota lă încurcătură. De unde va şti cititoru l d acă tre-
buie să citească s sau z, de vrem e ce aceste sunete se scriu la fe l? Singurul
m ijloc de a le d eosebi este să recurgă la pronunţarea franceză.
D ar cine nu ştie fra n ţu zeşte? A cela nu va putea citi nici rom ân eşte cu m
se cade, ci va con fu n da pe s cu z. Să nu se creadă că e v o r b a aici de un caz
teoretic. C onfuzii s-au în tîm p la t şi chiar s-au răspîndit, în cît au d even it gene­
rale.
A stfel cu vin tele ca sesiunea, disertaţie, care se scriu în franţuzeşte cu
ss şi se citesc jcu s, au fost citite cu z de cei care nu cunoşteau lim ba franceză.
De aceea astăzi m ulţi spun seziune, dizertaţie. La fel s-a ajuns la bazin, în lo c
de form a corectă basin, la viteză, în lo c de vitesă ; m ai to a tă lum ea p ron u n ţă
astăzi sciziune în lo c de scisiune şi altele 27.
R ezultatul e că rom ân ii care v o rb e sc franţuzeşte fac deseori greşeala
de a pronunţa aceste cu vin te cu z, lucru cu totu l de neînţeles pentru un francez,
care le scrie cu dublu s. D in cauză că francezii au sch im bat pe s in tervoca lic
în z, noi rom ânii ne credem ob ligaţi nu num ai să im ităm această schim bare,
dar chiar să fim m ai ca tolici d ecît papa, şi să sch im băm şi pe s dublu în z.
D evenim astfel rid icoli.
C oncluzia e cea pe care am pus-o la sfîrşitul celor m ai m u lte a rticole
de ortogra fie: să scriem cu m se pronunţă, fără preocupări etim ologice.
A d., 22.IV.1931

şomeur sau şom eri

în tr-o scrisoare, pe care am prim it-o zilele trecute, d. inginer I. Ionescu
îmi pune urm ătoarea întrebare: de ce în ziare se scrie şom eur, cînd core ct ar
fi ori com plet franţuzeşte (ch om eu r), ori com p let rom âneşte (şo m er). O dată
cu aceasta se pune problem a celor m ai m ulte cu vin te a o i.

27 Formele bazin, viteză, sciziune s-au generalizat între timp, astfel că au fost a cce
tate de lucrările norm ative.

60
 R ăspund cu a tît m ai bucu ros cu cit chestiunea aceasta m -a p reocupat
şi pe m ine şi am adunat cîteva exem ple interesante pentru rezolvarea ei.
Cînd se întrebuinţează pentru prim a oară un cu v în t străin, cel care-1
scrie are con ştiin ţa că e v o rb a de un elem ent care nu aparţine lim b ii rom âne.
D e aceea îl notează cu ortogra fia exa ctă a lim b ii de origine, b a chiar, de cele
mai m u lte ori, îl pune între ghilim ele.
De la o vrem e, cu vîn tu l cel nou devine destul de răspîndit, toa tă
lum ea îl cunoaşte, dar sîntem în tru cîtva deprinşi cu ortogra fia străină cu care
l-am v ă zu t scris chiar în lim ba noastră. E v id en t, se sim te ten din ţa de a-1
îm brăca într-o haină rom ân ească, dar m ai este şi am biţia scriitorului de a arăta
că el cu n oaşte adevărata ortogra fie, că ştie lim b a străină din care vin e cuvîn tu l.
D in ciocn irea acestor două ten din ţe rezultă că se dă cu vîn tu lui o o rto ­
grafie h ib rid ă: o parte a lui e scrisă după pronunţare, iar cealaltă după o rto ­
grafia străină. în cetu l cu încetu l însă, pe măsură ce noul elem ent devine to t
mai uzual, ortogra fia se adaptează m ai m ult la pron u n ţarea rom ânească,
pînă cîn d aju n ge să-i corespu n d ă cu totu l.
R ăsfoin d colecţia „A d ev ă ru lu i" de la sfîrşitul secolului trecu t, am găsit
cu v in te ca pharm acie, p oesie, magasin, pe cînd astăzi nu se m ai citeşte d ecît
farm acie, p oezie, m agazin, şi m u lte altele de acest fel.
Se m ai ved e şi acum a droguerie, deşi to a tă lum ea pron u n ţă drogherie,
hydro- pentru hidro-, anunci în loc de anunţ etc. U neori ortogra fia străină
joa că o adevărată farsă cu vîn tu lu i, care se răspîndeşte cu o pronunţare co n ­
form ă acestei ortografii. A stfel, m ulţi citesc lingerie, aşa cu m se scrie.
P rin tre cu vin tele m ai noi, care-şi păstrează, în to ta l sau în parte, o rto ­
grafia străină, se p o t cita : charmant, în loc de şarmant, esseu (pînă nu de m ult
se scria essay, cu un y , pe care n ici cel m ai în foca t fra n cofil nu l-ar fi putut
ap roba) pentru eseu, şofeur pentru şofer.
L a exem plul din urm ă, ca şi la şom eur pentru şom er, cei care scriu cu
eu au o scuză, aceea de a v o i să păstreze în p ronunţare sunetul o, pe care
n i rom ân eşte nu-1 putem reda decît păstrînd pe eu din franţuzeşte.
în general însă, după o trecere de vrem e, m ai scurtă sau mai lunga,
totu l reintră în ord in e: cu vin tele străine se adaptează la pronunţarea rom â ­
nească, iar ortografia ajun ge încetu l cu încetul să urm eze pronunţarea.

A d.,29.IV .1931

O atitudine

D. general C răinicianu, m em bru al A cadem iei R om ân e, p u b lică o b ro ­

şură de trei pagini, form a t m inisterial, cu „n o te o rto g ra fice 11. D eşi autorul
e m ilitar, nu gram atic, totu şi are o p utern ică influen ţă asupra A cadem iei,
cîn d e v o rb a de hotărîri cu caracter ortogra fic. D e aceea cred că e u til să ana­
lizez aici ideile expuse de d-sa.

61
 ,,ă şi l au un sunet închis şi gutural (din nefericire)1' citim chiar de
la început. De ce „d in nefericire11? „C ongresul filologilor n o ş t r i ... a adm is
să se scrie peste to t cu . . ceea ce jiu este de admis. E rid icol a se scrie eu
sint sau ei sînt (la plural) în lo c de eu sunt şi ei sunt1'. De ce „n u este de adm is11 ?
De ce „e rid ico l11? In m aterie de lim bă, nu e n im ic „n e fe ricit11, nim ic „d e
neadm is11 şi n im ic „r id ic o l11 a priori. Num ai argum entele au valoare, nu şi
sim plele afirm aţii.
„ 0 escepţie trebuie să se f a c ă . . . la ă şi să scriem în cîteva cu vin te cu
sens plural ca doue, n o tie .. . iar nu două, n ou ă. ... cu m se scrie greşit şi urit,
con tra bunului sim ţ11. Ideea pare să fie că -â este semnul singularului, de
aceea două ouă p oate deştepta im presia de singular. Judecata aceasta nu e
serioasă.
„ ...A 'o c a la e se scrie curat e, fără a se m uia cu i, totdeau n a cîn d se
p ronunţă corect, precum el, ele, este, o d a e .. . ; se scrie însă ie atunci cind
nu se poate rosti altfel şi se im pune ie: iele (din p oveşti), o i e r . . . , ră z b o a ie..
Nu există nici o deosebire de pronunţare între ele şi iele', sfîrşitul cu vîn tu l
odaie nu se deosebeşte prin nim ic în pronunţare de cel al lui războaie’, în sfirşit,
nu există cu v în t care să nu se p oată pronunţa cu e şi cu ie ; im portan t e
cum se pronunţă, nu cum se poate pronunţa.
„S crierea d ifton gilor ea şi ia urm ează aproape aceleaşi reguli, ca e şi ie,
adică se scriu după pronunţare logică şi corectă,prin învăţătură la ş c o a lă .. . i;( ?)
Mai departe ni se recom andă scrierea cu u m u t: cuiu, voiu etc. De ce,
dacă ortografia urm ează pron u n ţarea?
„N u se adm ite a postroful la pronum ele p e r s o n a le ... alăturate la for­
mele verba le: u n d e i omul, unde’s. c a ii. . Care cu vîn t e pronum e personal
în accste exem ple ?
C oncluzia care se im pune din exam enul broşurii este că, pentru a stabili
reguli gram aticale, ca şi pentru planurile strategice, trebuie să fii specialist,
altfel rişti să calci alăturea de drum ul drept.
A d ., 7 V .1931

Eufemismul

E ufem ism ul este atenuarea, îndulcirea unei expresii, pentru ca cel căruia
îi e adresată s-o prim ească fără supărare. Se găseşte totdeau n a un p u n ct de
vedere din care p rivin d lucrurile să le găsim acceptabile. Despre o fem eie
m ică se spune că e mignonă, despre una care e ţigancă se zice că e och eşică ;
cucoanelor grase croitoresele le spun că sînt persoane forte, adică „v o in ic e 11;
ba chiar, com parînd o cu coan ă grasă cu o am ică a ei mai slabă, o vîn zătoare
a ajuns să spună că e m ai b in el-
îndulcirea, aceasta a expresiilor e foarte curentă şi ,qu to ţii sîntem de­
prinşi cu ea. E xistă însă şi altfel de eufem ism e, to t aşa de curente, dar asupra
cărora nu ni se atrage atît de des atenţia. E vorba anum e de' atenuarea unor

62
cu v in te din m otiv e în legătură cu superstiţiile. P oate părea curios, dar acest
fel de eufem ism e jo a că un rol destul de im p orta n t în transform area lim bilor.
Vorbeşti de lup ş i lupul e la uşă, spunem n o i; quand on parle-.du loup,
o n en voit la queue, zice fra n cezu l; male den Teufel nicht an die W and, zice
neam ţul (;,nu -picta pe dracul pe p erete11). T oa te aceste expresii spun de fa p t
•acelaşi lu cru : să nu pom en eşti de num ele unei fiin ţe pe care nu ţii s-o vezi,
pentru că, strigîn d-o pe num e sau evocîn d u -i im aginea, o fa ci să vină.
Pentru om ul p rim itiv, cu vîn tu l nu este un sim plu semn, un sim bol care
sugerează o idee, ci o forţă m agică, o putere care p articip ă la forţa ob iectu lu i
sau a fiinţei sugerate. De aceea num irea unei fiin ţe rău făcătoare p oate atrage
nenorocirea pe capul celu i- im pru den t. Dar evitarea num elui p oa te aduce
dispariţia cu vîntu lui.
' E vreii vebhi se fereau să pronunţe num ele dum nezeului lor pentru că
num ele lui era ţin u t secret, ca să nu-1 afle duşm anii. In adevăr, cin e-i ştia
num ele p utea să-l invoceţ, să-l chem e în a ju tor. R ezu ltatu l a fo st că num ele
acela a dispărut şi nu se m ai ştie d eloc cu m suna. Iehova nu e d ecît un „p se u ­
d o n im 11 eufem istic.
R om ân ii se feresc să spună num ele diavolulu i. De aici expresiile ca uci-
gă -l toaca, ucigă-l crucea, ducă-se p e p u stii, necuratul şi m ulte altele.
S criitorul latin Caesar, spirit din cele m ai sceptice, om instruit şi liber-
cu g elă tor, îşi avea totu şi şi el superstiţiile lui. în prim ul rînd se ferea de cu­
vîn tu l moarte şi prefera să scrie „d a c ă s-ar întîm pla cev a g ra v “ sau „să nu
ia vreo h otărîre prea g ra v ă 11 în lo c de să nu condamne la moarte. A fa ră de
asta, evită cu vîn tu l tnfringere, pe care-1 înlocu ieşte sistem atic cu „n ep lă cere".
Francezului din p op or nu-i place cu v în tu l bolnav şi perferă să spună
fatigue („ o b o s it"). C uvîntul nenorocire e şi el o co lit cu îngrijire şi înlocu it
cu guigne ..g h in ion ", care înseam nă de fa p t „v işin ă 11. D ar guigne a ajuns atît
de răspîndit, încît a luat cu totu l locu l lui nenorocire, de aceea acum a se
întrebuinţează, în lo c de guigne, cerise „cireaşă 11.
Un ob icei curen t în lum ea vîn ă torilor e să nu pom enească cu vîn tu l
vlnătoare (la origine acest o b ic e i avea ca bază team a să n u ; afle vîn atu l că se
pregăteşte vîn ătoarea), ;nici num ele, anim alului pe care caută să-l vîneze.
V în ă torii de lei se feresc ca de fo c să pron u n ţe num ele leului, căruia îi zic
pisică. Slavii au p ierdu t vech iu l num e al ursului, căru ia-i zic „m îricător de
m iere11.
U nul din anim alele de care se tem m ai m u lt ţăran ii e nevăstuica. De
aceea vech iu l num e al acestui anim al s-a p ierdu t încă din vrem ea latinilor,
care-i ziceau mustela, adică „tin erică 11. Dar ş i; num ele mustela a ajuns mai
tîrziu să fie con siderat ca adu cător de nenorocire, de aceea a dispărut din
lim bile n o i: rom ân ii îi spun nevăstuica, adică „n ev a stă tîn ără11, francezii îi
zic belette „fru m u şică 11 şi aşa mai departe.
V ed em cu acest1din urm ă exem plu cu m îşi face drum ten d in ţa de a îm ­
bun a fiinţele tem u te prin botezarea lor cu un num e care să le flateze. V ech iu l
num e persan al M ării N egre, Atisaenapatdi care însem na „m a rea n eagră11,

63
a fost înţeles de greci ca P on tos A xein o s, adică „m area n eprim itoare de oas­
p e ţi". Dar cu m să dai un num e a tît de urît unei puteri tem u te cu m e m a rea ?
De aceea num ele a fost sch im bat în E u xein os, adică „b u n pentru oa sp eţi".
U n oraş grecesc din Italia purta num ele de „b o g a t în m ere". Dar rom an ii
au înţeles M aleventum ca „rezu ltat rău“ . In urm a războaielor cu Pyrrhus,
num ele oraşului a fo st sch im bat în Beneventum , adică „rezu lta t b u n ” .
Furiile erau pentru greci nişte fiin ţe te m u te ; ca să le îm buneze, le-au
sch im bat num ele în E um enide, adică „b la jin e, b in ev oitoa re".
E xistă, în sfîrşit, şi alt m ijlo c de a scăpa de pronunţarea cu vîn tu lu i cu
buclu c. A num e, să-l deform ezi aşa, în cît să nu-l m ai recunoască cel care-1
poartă. A stfel, francezii au făcu t, în blestem e, din sacristie, sa p risti; din par
D ieu „p e d um nezeu ", parbleu şi aşa m ai departe. A stfel, rom ân u l religios
spune maica ta, Cristache, în lo c de maica ta, Cristoase, şi chiar a ajuns să nu
mai ştie că la origine, în această expresie, e v o rb a de Cristos.
Dar care dintre cititori nu ştie să citeze un exem plu de deform are a
c u v in te lo r p rovoca tă de con diţiile expuse mai sus?
Ad... 10.V.1931

Arhaismele

ie n d in ţa spre arhaism e este utilă în unele p riv in ţe : p ăstrîn du -se ce e

vech i, se îm piedică evolu ţia prea rapidă a lim bii, care ar face să nu m ai pu tem
înţelege azi ceea ce s-a scris acum o sută de ani şi ar priva pe urm aşii
noştri de com orile literare ale secolului al X lX -le a . Pe de altă parte, evolu ţia
nu se face la fel în toa te regiunile şi, dacă ar fi mai repede decît acum , s-ar
ajunge în scurtă vrem e la o separaţie dialectală a regiunilor.
în schim b, arhaism ele prezintă şi dezavan taje. în prim ul rînd, prin
faptu l că creează o d isprop orţie între lim b a v o rb ită şi cea scrisă, deci între
realitate şi im aginea ei, ten d in ţa de conservare este în tru cîtva rid icolă. A p oi,
de m ulte ori, sforţările de a păstra ce e vech i sînt za d a rn ice; lim b a v o rb ită
urm îndu-şi cursul ei, iar lim b a scrisă (sau chiar cea vo rb ită de p eda n ţi) ră-
m înînd pe lo c, se creează iarăşi o prăpastie între lim ba v o rb ită şi cea scrisă.
A m arătat în rep eta te rînduri încercări de a păstra aspecte în v ech ite
sau de a reintrodu ce în scris form e ieşite din uz. V o i am inti aici unele din aceste
încercări şi v o i pom en i de altele de care nu m -am ocu p at pînă astăzi.
s in tervocalic (şi uneori chiar s după o con soană), în cu vin tele de ori­
gine latină, a fo st p ron u n ţat în unele cazuri z, sub influenţa unor lim b i
străine (franceza, germ ana). De aceea astăzi se p ron u n ţă cazarmă, recenzie.
Unii m ai încearcă să in trod u că scrierea acestor cu v in te cu s, dar n u sînt
urm aţi de m area masă a celor care scriu.
C uvintele a corupe, a corespunde şi altele au avu t la în cep u t p re fix u l
con-, dar încă din lim b a latină, cîn d era urm at de un r, con- s-a sch im b a t
în cor-. A stăzi m ulţi rom ân i, m ai cu seamă dintre cei inculţi, zic con ru pe,

64
conrespunde. în îm prejurări similare, s-a ajuns şi la inm ediat, p e care l-am
relevat în tr-o scrisoare particu lară trim isă de la Cluj.
C onsoanele duble din alte lim b i sînt în general p ron u n ţate sim plu
Ja noi. De aceea nu se p oate adm ite să scriem , aşa cu m fac unii din p edanterie,
esseu sau suggestie.
C uvîntul ţară se pronunţa acum cîteva secole ţcarâ. D ar este oare de
ajuns acest lucru ca să scriem astăzi ţeară şi pluralul ţeri? D esigur că nu.
T o t aşa trebu ie să scriem către, cu m pron u n ţăm , nu cătră, cu m se pron u n ţa
m ai de m u lt; citit, cititor, cum spune toa tă lum ea, nu cetit, cetitor. V a îndrăzni
cin eva să p ron u n ţe ceteţ?
P e m otiv că, la m ai m u lt ca p erfect, -răm de la persoana în tîi plural
e b o u , unii m em bri ai corpulu i d id a ctic v o r să im pună form ele noi văzusem,
noi mîncasem, deşi văzuserăm, mîncaserăm sînt foarte răspîndite. B a m ai m u lt,
chiar la perfectu l sim plu se încearcă suprim area lui -răm : noi ne dusem, In
loc de noi ne duserăm etc. Dar pron u n ţă cin eva dusem ?
Concluzia e uşor de tras: e bun arhaism ul, dar cu m ăsură.

A d ., 14.V .1931

num ai sau nu m a i ?

E ste foarte curios cum p ot unii să încu rce această chestiu ne, a tît de sim­
plă. Cînd li se atrage atenţia că, în anum ite îm preju rări, una din cele două
form e e greşită, m u lţi o evită peste to t pe aceea şi cad astfel în greşeala con ­
trară.
De aceea ved em că se scrie numai în lo c de nu mai sau viceversa. De fapt,
am îndouă expresiile sînt corecte, dar fiecare în altă parte. Singur înţelesul
d ecide d acă sînt două cu v in te sau unul singur.
In versul lui C oşb u c: Ş iG eorge nu mai vine, sînt, evid en t, d ou ă cu v in te :
nu, care neagă pe vine, şi mai, care subliniază durata aşteptării. în versul lui
E m in e scu : N um ai noi aşa răm lnem , este un singur cu v în t, numai, care ech iva­
lează cu „d o a r “ .
Ia tă o frază în care am îndouă felurile de a scrie sînt co recte, dar fiecare
cu alt înţeles: nu mai dă bani înseam nă că „n u d ă ban i în p lu s“ , că „n u dă
de aici înain te14, că „a Încetat de a d a“ ; pe cîn d num ai dă bani înseam nă că
„n u face altceva d ecît să dea b a n i“ , că „d ă în tru n a b a n i“ .
In legătură cu această p rob lem ă stă şi con tro v e rsa asupra locu lu i lui
mai în frază. In M untenia se spune de ob icei nu mai mă. jo c , p e cîn d m old ov en ii
spun nu mă mai jo c . D intre aceste două m od u ri de exprim are, m ai core ct
e cel m oldoven esc.
In adevăr, d acă suprim ăm negaţia, n -a v em n ici un m o tiv să schim băm
locu l adverbului. C onstatăm însă că, în frazele afirm ative, chiar m untenii
p un in general pe m ai lingă v e rb , chiar d acă există în fraze şi un pronum e.

65
S pu n unii mai U intilnesc, mai ne vedem, dar cine va spune mai mă lasă in
p 0 4 tt
O biceiu l de a pune pe mă între mai şi verb se exp lică, fără îndoială,
1n felu l a cesta : in expresiile ca mă duc, mă j o c , pronum ele este foarte strina
le g a l d e verb şi pare că face parte din ideea verbală. De aceea unora li s-a
p ăru t n ecorect să d espartă pe mă de duc.
Ad., 19.V.1931

staţie şi staţiune

T o a tă lum ea cunoaşte paralelism ul form elor cu -ţie şi -ţiune, precum

staţie şi staţiune, secţie şi secţiune, direcţie şi direcţiune etc. Dar care p oa te fi
«x p lic a ţia acestor d u b lete?
E v id en t, cele două form e paralele au aceeaşi origine. E v o r b a de un
su fix latin esc. In cu vin tele m oştenite de noi din latineşte, acest su fix are form a
-lum . In cele îm prum utate, uneori partea de la sfîrşit se rezintă sub form a
-iune, im ita tă după cu vintele vech i, alteori găsim pe -ie, pe care-1 în tîln im
ţi In lim b ile slave.
L a începu t, ten dinţa era să se generalizeze form a lungă. Dar după
unele rădăcini m ai lungi, -iune întindea prea m ult cuvîntul. A u m ai in terven it
ţi diverşi scriitori (de exem plu I. L. Caragiale) care au ridiculizat form ele cu
-iune, aşa Incit astăzi sînt m ulte cu vin te pentru care form a cu -iu n e a d ispăru t
aproape de t o t : indigestie, indispoziţie,, legitimaţie.
In schim b, sînt alte cu vin te pentru care form a cu -ie ar fi prea scurtă.
L a acestea s-a generalizat form a cu -iu n e: acţiune, uniune, fuziune (dar infu zie,
con fu zie), gestiune (dar sugestie, congestie), pasiu n e etc.
F orm a cu -iun e este socotită m ai distinsă, mai oficială, de aceea p ersoa­
nele ca re vorb esc din vîrful buzelor spun informaţiune, im presiune, reclam a-
ţiane. A stfel sufixul -iu n e ajunge să capete un aspect pedant. Dar sînt şi
alte cazu ri cin d form a cu -iu n e e singura existentă, şi anume cu vin tele teh n ice
■au sav an te: depresiune, eroziune etc.
Cele m ai interesante sînt cu vintele pentru care am indouă form ele sîni
curente. D in cauza m ediilor diferite unde circulă, aceste două form e au ajun3
■ă ca p ete Înţelesuri deosebite. Se zice: asta-i altă chestie, dar chestiunea stabi-
llsârii, a rem anierii etc . Raţia de plin e e cu totu l altceva d e c ît raţiunea de
stat sau critica raţiunii pure.
T o t aşa se zice tramvaiul e in staţie, de ce nu s-a oprit la sta ţie, dar
staţiunile climaterice, staţiunea de telegrafie fără fir -, să mergi cu m ine la secţie;
de secţie, dar se face o secţiune lntr-un cilindru', merg in cutare d irecţie,
dar direcţiunea C ăilor Ferate 28.

“ Azi nu se mai recom andă form a direcţiune.'

66
 T o t acest triaj este opera ultim elor trei decenii. L u aţi un ziar din 1900
ţi v e ţi ved ea că -ie şi -iu n e se găsesc în cu totu l alte raportu ri d eolt a iL
B a oam en ii ignoranţi m ergeau pînă a colo în cît puneau pe -iu n e şi a co lo um d»
c u era n ici în franţuzeşte, nici în latineşte. De aceea, la Caragiale, Z iţa atrig&
ia poliţiu n e 1, iar R ică V entu rian o scria prefatiune.
A d., 3.V I .1934

D oi o

E v o r b a de dublarea lui o, fără m otiv valabil. In adevăr, faptul a cesta

te p etrece în cîteva cu vin te rom âneşti. Cel m ai vech i exem plu e p rooroc c a
d erivatele lu i: a p rooroci etc., în lo c de p roroc, cum se spune în slavoneşte.
A ce a stă dublare a lui o n-a fost încă exp lica tă d efin itiv. R egretatu l
B ogrea, de la U niversitatea din C luj, ved ea în această dublare influen ţa
unui cu v în t grecesc. Dar e p rob ab il că fenom enul trebu ie pus în legătură cm
altele m ai noi, unde exp licaţia nu p oate fi aceeaşi.
Iată bunăoară pe prolog, cu v în t bine cu n oscu t, dar nu totd eau n a bîn®-
p ron u n ţat, căci m ulţi spun proolog. în aparenţă, nu există n ici un m o tiv
p entru ca prolog să fie p ron un ţat cu d oi o.
U n exem plu m ai frecven t este vechiu l proroga, p ron u n ţat şi p rooroga .
D e astă d ată ne pu tem referi şi la tex te tipărite, căci nu o dată se ved e In
eiare că parlamentul a fost proorogat, iar titlu l articolu lu i este proorogarea
parlam entului. N ici aici cel de al doilea o nu este organic şi nu are n ici un roBfc
aparent.
Cine n-a auzit vorb in d u -se despre cooproprietari ? M ai rar se ved e p e un
a ct scris de un om incu lt coproprietar, aşa cum e corect. î n general se tin d e
a în locu i pe co- cu coo-.
V o i cita în sfirşit un exem plu de adăugarea unui o, fără să m ai fi fost
altu l în a in te: triologie, în lo c de trilogie. Form a întîi este frecven tă In graiu l
elevilor de liceu.
Iată cu m aş exp lica eu lucrurile.
Trilogie p oate face im presia că nu e com p let, că-i lipseşte ceva, d eoarece
cu v in tele n oastre com pu se norm al sînt de form a lui radioterapie, idiosincrasia
e tc., adică partea întîi nu se isprăveşte du i, ci cu io. D e aceea, triologie.
L a cooproprietar, p oate fi de vin ă cooperativă, cooptare, cooperaţie. D a»
ţi aici, dacă pronu n ţăm coproprietar, avem im presia că partea întîi se isprăveşte
prea scurt. A celaşi lucru pentru proroga, care devine prooroga.
Şi iată acum în ce chip trebuie form ulată regula generală. Cele m ai
m u lte com p u se îm pru m u tate din O cciden t au partea întîi term in ată in -o :
hidro-electric, m icro-cefal, antropo-log etc. Cînd partea întîi se reduce la o singură
silabă, cu m e cazul lui prolog, proroga, coproprietar, v orb itoru l are im presia
eă lipseşte vocala de legătură o .înainte de partea a doua a com pu su lu i. Şl
astfel avem proolog, prooroga, cooproprietar.

67
 întrebarea care se im pune acum este: putem oare a plica a ceastă expli­
ca ţie şi In cazul lui p roroc, care e m ult m ai vech i d ecît celelalte e x e m p le ?
A ici cred că de vină sînt cei d oi r situaţi în apropiere unul d e altul.
A d., 12.VI.1931

C um se traduce

Se ştie în general care e sistem ul cel bun de a face o trad u cere: cauţi
în tîi să înţelegi perfect ce a vru t să spună autorul in lim ba lui, apoi redai
e x a ct ideile din original în lim ba în care traduci. Dar teoria e departe de p ra c­
tică, şi foarte rari sînt aceia care aplică pe de-a-ntregul principiul enunţat.
R ezultă de aici că greşeala cea m ai cu ren tă — şi cea mai gravă în acelaşi
tim p — e trad u cerea cu v în t cu cu v în t. Desigur, nim eni nu redă sistem atic
fiecare cu v în t din origin al prin cu vîn tu l corespu n zător din lim ba lui. Dar
mai to ţi trad u că torii sca pă din loc în loc expresii care nu sint d ecît o copie
form ală a celor din textul prim itiv.
Cum la noi s-a tradu s enorm din franţuzeşte, de o sută de ani
Încoace, m ulte din expresiile cop ia te în m od greşit din literatura franceză
au ajuns să se răspîndească şi să se îm păm întenească în rom âneşte. V o i cita
cîte v a din exem plele cele m ai caracteristice.
In franceza m edievală, genitivul num elor de persoane era la fel cu
nom inativul, fără nici o prep oziţie, pe cînd la num ele de o b iecte se punea
înainte d e: la fille le roi „fa ta regelui“ , dar la porte de la maison „u şa casei“ .
La num ele de străzi acesta a rămas pînă azi ob ice iu l: rue Saint Jacques,
dar rue de la Victoire. N oi, fără m o t i v e .. . m edievale, am co p ia t întorsăturile
franţuzeşti: strada Cobălcescu, dar strada Ftntinii. M ult m ai logici sînt tran­
silvănenii, care pun pe lu i la num ele p rop rii: strada lui M ihail Vais 2B.
C u vîn tul mal în fran ţuzeşte înseam nă „ră u “ şi „b o a lă “ ; mal de mer
înseam nă prin urmare „b o a lă de m are“ . Din ignoranţa trad u cătorilor am
ajuns la rău de mare, apoi la rău de munte e tc .30.
în lo c de a schimba ideea am ajuns a cu m la a schimba de idee (fr. changer
d'idee). în rom âneşte a naşte şi a se naşte sînt lucruri d ife rite ; d a r,fiin d că
în franţuzeşte naître înseam nă „a se naşte“ , m ulţi spun naşte întrebarea în
loc de se naşte întrebarea. A voir-affa ire „a avea treabă“ a fost înţeles ca avoir
ă faire şi a fost tradus în rom ân eşte prin „ a avea a face” , ceea ce e absurd 30.
î n şi d in se spun în franţuzeşte dans: mon verre est p etit, mais j e bois
dans mon verre, expresie pe care unii o tra d u c „pah aru l m eu e m ic, dar eu
beau în paharul m eu“ . în orice caz, confuzia între în şi din s-a generalizat
în expresia a consta î n 31 în lo c de a consta din. P entru că în franţuzeşte se

** A cum nu mai e nim ic de sch im bat: acest sistem de num ire a străzilor s-a gene­
ralizat.
Nici în problem a asta nu mai e nim ic de făcut.
81 a consta tn nu mai poate fi înlăturat.

68
zice plu s que jam ais, ne credem ob ligaţi să spunem şi n oi „m a i m u lt d ecit
n icio d a tă ", In loc de „m a i m u lt d ecît oricîn d “ . Pentru că francezii n-au su fixe
de a d je ctiv e şi Întrebuinţează substantivul în a poziţie în lo c de a d je ctiv ,
zicem şi noi slofă franceză in lo c de stofă franţuzească.
Iată acum cîteva greşeli m ai puţin răspîndite. N ou s autres este un
,.n oi“ m ai accen tu at, pus în op oziţie cu „a lţii“ ; unii trad u că tori se cred obli­
gaţi să tradu că prin noi alţii. Intr-un foileton apărut în „D re p ta te a " 6e citea
că cin eva îmbrăţişează p e frunte (in franţuzeşte embrasser, in afară de „a îm bră­
ţişa ", m ai înseam nă şi „a săruta11). U n cu n oscu t scriitor ne v orb ea nu de m u lt
despre nişte etape care nu se p o t arde (în franţuzeşte bruler Ies etapes înseam nă
„a nu te m ai op ri la staţiile de p o ştă ", d eci „a călători cu g ra b ă "). A celaşi
scrie şi a cădea p e o idee (in franţuzeşte tomber, în afară de ,.a că d e a ", mai
înseam nă ..a da p este"). D espre un m inistru b oln a v , ziarele au anunţat că
păstrează patul (fr. garder le lit „a sta în p a t“ ).
în tr-o piesă de C aillavet şi Flers, actorii întreabă iubiţi tenisul? (fr.
aim er, în afară de „a iu b i", înseam nă ,.a-ţi p lă ce a "), iar despre cin eva care
a făcu t o poznă spun că nu era m lndni deloc (fr. ne p a s etre fie r e egal cu „a
fi ruşinat, a avea m utră p lou a tă ").
In tr-u n film v orb itor franţuzesc, un person aj am inteşte altuia că l-a
ruinat pe X , care s-a sinucis din cauza asta. Iar cel în v in o v ă ţit răspunde:
R u in e. . . , r u i n e .. . et a p res? O n recommence („Ş i ce-i dacă l-a m ru in a t? Putea
s-o ia de la în ce p u t"), frază pe care titlul rom ân esc o redă a stfel: R u in at...,
ruinat şi-a p oi reîncepi. S-ar zice că e refrenul unei şansonete.
0 greşeală foarte frecven tă este îm binarea pronum elui person al: ei
pine, el zice, eu p lec etc. Iar cei care ştiu că în rom ân eşte nu e n evoie de p ro­
num e a colo unde subiectul e cu n oscu t evită pronum ele chiar a colo unde e
indispensabil. Intr-un film m ut care n -avea titluri d ecît o dată la cîteva
m inute, toa te titlurile începeau în felul a cesta: H oinărea toată n o a p te a ...
Cu d rep t cu v în t, spectatorii se În treba u : cin e ?
In franţuzeşte se face coord onarea tim pu rilor, adică verbu l din p rop o­
ziţia secundară se con d u ce în p rivin ţa tim pu lu i după cel din p rop oziţia prin­
cipală, pe cînd în rom âneşte tim pu rile sînt m ai puţin depen den te unul de
altul. D ar, pentru că în franţuzeşte se spune il declara qu'il ita il h eu reu x
sau il repondk que Ies Franqais etaient un p e u p l e .. . , trad u cătorii ne dăruiesc
perle de soiyl celor care urm ează: declară că era fericit şi răspunse că francezii
erau u n p o p o r . . . , ca şi cum n-ar mai fi şi astăzi.
Iată şi cîteva expresii im itate după lim b a germ ană. In nem ţeşte doch
introduce o afirm aţie de al cărei adevăr nu se îndoieşte cel care o ascu ltă:
du bist doch klug „d o a r eşti in teligen t". D ar nu se p oate întrebuin ţa doar a co lo
unde urm ează alt cu v în t d ecit verbu l, că ci în cazul acesta doar are înţelesul
restrictiv : „d e-a b ia , n u m ai". T otu şi ved em fraze c a : cum pără-m i cutare re­
vistă, doar azi a apărut un num ăr nou\ scriitorul vrea să spună „d e vrem e
ce a a p ă ru t", dar spune de fa p t „d e-a b ia azi a a p ă ru t".
In nem ţeşte, p erfectu l şi im perfectu l nostru sînt reprezentate de u d
singur tim p . De aceea tr a d u că to rii le confundă adesea. Pe de o parte, citim

69
 c ă pe atunci n-am fost încă însurat (in loc de nu er a m ) ; pe de altă parte, sub
fo to g r a fia a d oi bătrîni pe care o publică o gazetă, ve d e m că ei au fost înrolaţi
iu armata rusă cînd s-a predat Osman P aşa ş i au fo st p u şi să-l păzească.
Şi te -n tre b i: bine, frate, R usia n-a m ai avu t pe cin e pune să-l păşească pe
O sm an Paşa d ecît d oi soldaţi care au fost înrolaţi ch iar în m om entul acela ?
D e fa p t, scriitorul vrea să ne spună că ei erau înrolaţi, se găseau înrolaţi
în m om en tu l acela.
A d., 16. V I. 1931 .

C uvintele greceşti

C u vin tele greceşti pătrunse în lim b a rom ân ă au' avu t o soartă foarte
«tudat&. M are parte din ele au sosit la noi, în ep oci diferite, pe două că i:
o d a tă d irect din greaca m odernă sau printr-un interm ediar slav, iar altă dată
p rin lim b a latină sau printr-un interm ediar occid en ta l. D eoarece însă nici
In greceşte, nici în lim bile occiden tale cu vin tele n-au răm as neschim bate,
noi le avem acu m sub două form e diferite, aşa în cît uneori nici riu ne dăm
seam a c ă cele două expresii reprezintă de fa p t acelaşi cu v în t grecesc prim itiv.
ne, nt şi mp au ajuns să se pronunţe în greaca m odernă (prin asim ilare)
ngf nd şi tnb, p e cîn d în O cciden t s-âu păstrat în form a lor p rim itivă . De
aoeea avem pe de o parte lampă, fantezie, din O cciden t, pe de alta lambă,
(a n d a xie din greceşte. C uvintele occid en ta le stampă, bancă au d even it, tre-
o ln d p rin G recia, stambă, şi bdngă.
cbi a d even it în greaca m odernă h i; de aceea form ele v e c h i, trecu te
p rin O ccid en t, chimie (de origine arabă), chirurg au o paralelă, de origine greacă
m od ern ă , him ie, hirurg.
b a d even it in graca m odernă v; de aceea avem pe de o parte
varear, Vavilon, Gavrilă (ultim ele două form e vin p rob ab il priri slavă)', pe
d e a lta barbar, B abilon , Gabriel.
6 lun g a d even it în greaca m odernă i; de aceea M ihail şi M ihael,
orluaniim ă şi crizantemă etc.
D ifton g ii cu i (ei, oi)' s-au redus la i,' pe cînd în latineşte o i s-a tran s­
fo rm a t In oe (pron u n ţa t mai tîrziu e), de aceea iconomie şi economie, diarie
şi diaree — prim ele populare. Pe de altă parte, cei care ştiau că trebu ie să
p ron u n ţe e l-au tran sform at în e şi acolo unde era corect i: egrasie în loc
d e igrasie, care are de la început i ; dezinterie pentru dizenterie.
ge se pronu n ţa şi se pronunţă încă ghe in g receşte; in cu vin tele ven ite
d in O ccid e n t n oi am p ronu n ţat g e ; de aceea au circu lat form e d u b le: filoioghie
şi filologie, gheografie şi geografie, Gheorghe şi George.
S -ar m ai putea cita încă m ulte exem ple de form e duble. Dar nu m ai e
nevoie b-o fac, că ci pentru ceea ce v oia m să arăt aju n g cele înşirate pînă a ici ;
afar& de foa rte rari excepţii, form a care seamănă cu greaca m odern ă este sau
învechită, sau populară. F orm ele admise astăzi de lim b a literară sînt m ai alea
oele tre cu te prin filiera occid en tală.

70
 A cea stă constatare este de foarte m are im portan ţă pentru lăm urirea
Îm prejurărilor de la noi. E a ne arată că, o dată cu prefacerile sociale şi p o litice ,
6-a schim bat şi lim ba. Influenţei p olitice occid en ta le i-a urm at o t o t a tlt d e
putern ică influenţă în lim bă, şi îm prum uturile orientale sînt pe cale de dis
pariţie.
A d ., 26 .V I.1M 4

Im perativul
F orm area im perativului în rom âneşte e destul de curioasă şi nu e uşor
de e xp lica t cu iva care nu cunoaşte bine lim ba. Persoana a doua singular a
im p erativu lu i e egală cîn d cu persoana a treia, cînd cu persoana a d on a a
in d icativu lu i prezent.
De exem p lu : clntă (tu) şi el cin tă ; bea (tu) şi el b e a ; m unceşti (tu )
şi el m unceşte; în schim b, vezi (tu) şi tu v e zi: dormi (tu ) şi tu dormi.
C auzele acestei stări de lucruri nu se p o t exp lica în lim b a ro m â n ă .
S ituaţia pom en ită nu p oate fi înţeleasă d ecît de cin eva care ştie l a t i n e l e şi
cunoaşte şi istoria lim bii rom âne.
D e altfel, cu cele relatate m ai sus nu s-au isprăvit categoriile d e Im pera­
t i v : pe lîngă stai, care a rezu ltat din tr-o influenţă slavă şi a luat locu l form ei
m ai vech i stă, m ai sînt trei im perative scu rtate: a face, a duce şi a »lcef
îm preună cu form ele cu p refix (a desface, a aduce, a traduce e tc .), au ca im pe­
ra tiv pe fă , du şi zi. Şi această excepţie este exp lica tă t o t num ai p rin lim b a
latin ă.
Im p era tivu l n egativ nu se face, aşa cu m ar fi natural, adău gin d un nu
ia cel p o zitiv , ci e form at de la in fin itiv : cintă, dar nu ctnta, vezi, dar na
vedea, munceşte, dar nu munci etc.
R egula aceasta, care e generală, începe să fie că lca tă de u nii, ca re for­
m ează im perativu l n egativ de la cel p ozitiv . O categorie de v erb e la ca re s©
p oa te face con fu zie este a celor de con jugarea a treia : bate, im perativu l, este
egal cu in fin itivu l, de aceea s-ar putea crede că în nu bate avem form a Impe­
ra tivu lu i p o z itiv , cu un nu înainte. D eci se aude uneori nu fă etc.
C on fu zie s-a m ai p u tu t face şi la verbele term inate în - i : Intre ştii f i
a şti, f i i şi a f i este, eviden t, o diferenţă serioasă, cel puţin în ortografie. D ar
nu sînt rari aceia care ignorează diferenţa între i şi ii şi scriu f i frum oasă
p rin E lid a ori a f i i sau a nu fii. P entru aceştia im perativul ştii, f i i e egal c u
in fin itivu l şti, fi.
P rim a ca teg orie de verbe care suferă de pe urm a acestei co n fu sli est©
a celo r cu im p erativele scurtate. In lo c de nu face, nu zice, nu te duce, anii au
în cep u t să spună nu fă , nu zi, nu te du, form e vizib il greşite. P entru m o m e n t,
nu se p o a te încă spune dacă aceste form e au şanse de reuşită Sî.
A d ., 10.V II.1931
82 Cele mai multe dintre dubletele citate au intrat actualm ente tn ordinea for
Incorectă a fost eliminată.

71
 Iar cuvintele greceşti

In general cu vin tele îm prum utate din tr-o lim bă străină, dacă sînt
sim ţite ca atare, ca p ătă foarte lesne un înţeles b a tjo co rito r, pentru că toate
popoarele sînt din fire dispuse să-şi exercite sarcasm ul pe socoteala vecin ilor.
Iată un exem plu cara cteristic: spaniolii au îm pru m u tat cu vîn tu l fran­
cez p arter „a v o r b i“ , căruia i-au dat înţelesul de „a p ălăv ră gi", „a v o rb i vorbă
de cla că “ , pentru că, după m intea lor, aşa vorbesc francezii. în schim b fran­
cezii au îm prum utat şi ei cu vîn tu l spaniolesc hablar „a v o r b i“ , care a deven it
la francezi hâbler „a spune m inciuni11.
L im ba rom ână nu face excepţie de la regula enunţată aici. M ulte cu vin te
străine şi-au schim bat în rău înţelesul. Cele m ai expuse la depreciere au fost
cu vin tele de origine grecească. Rare sînt printre ele unele care au scăpat cu
înţelesul p rim itiv nealterat. V o i cita aici cîteva exem ple:
Logos înseam nă in greceşte „discurs, cu vin tare11 şi cu înţelesul acesta
apare pentru prim a oară in rom âneşte. A stăzi logos înseam nă „d iscu rs lung
şi p licticos, cu vîn tare pom poasă, m ustrare care ne lasă indiferenţi14.
Lefter în greceşte înseamnă „lib e r14. In rom âneşte, nu apare d ecît cu
înţelesul de „lib er de ban i11, adică „fără o para în buzunar14.
Ifo s se întrebuinţează pentru „a er m arţial, m orgă, m îndrie“ . In ro m â ­
neşte are acelaşi înţeles, dar în batjocu ră.
Ananghie înseam nă în greceşte „necesitate inexorabilă, nevoie im pe­
rioasă11, ba chiar „m oa rte11. In rom âneşte se întrebuinţează în b atjocu ră ,
mai ales în expresia „c a grecul la ananghie*4.
A ghios se zice în greceşte la „s fîn t14 şi cu vîn tu l acesta se întrebuinţa
în biserică . R om ân ii, care nu pricepeau slu jb a în greceşte, auzeau des cuvîntul
aghios, d esp re care nu ştiau ce înseam nă. De aceea au ajuns la expresia rom â ­
nească a trage la aghioase, adică „a sforăi14, deci „a b o lb o ro s i44, cu m făcea popa,
care zicea „a gh ios, aghios11.
A p elp isit, în greceşte ca şi in lim ba noastră m ai vech e, are înţelesul de
„d esp e ra t11 (A lecsandri îl mai întrebuin ţează cu acest înţeles). A stăzi a că p ătat
nuanţa dispreţu itoare pentru cin eva „p rea elegant, prea în g rijit44. Cam acelaşi
înţeles îl are şi sclivisit, pe cîn d în greceşte înseamnă „lu stru it, p o le it11. E
p osibil ca sclifosit să vină to t de aici.
A se a fin is i (sau a se afanisi) însem na în lim ba vech e, ca şi în greceşte,
„a se d u ce rîp ă , a pieri41, pe cîn d astăzi Înseamnă „a se plictisi44 sau, în lim baj
fam iliar, „ a se usca11.
H aplea „z ev z ec, năuc14 înseam nă în greceşte „sim p lu 44.
N oim ă înseam n ă în greceşte „în ţeles, cugetare, idee11 şi to t aşa şi in
lim ba n o a s tr ă v ech e. A stăzi a ajuns sinonim cu chichirez şi nu se mai între­
buinţează d e c it în expresia fără nici o noimă.
Schimă ..grim asă, fasoan e11 însem na în greceşte „înfăţişare, form ă 14.
A păstrat înţelesul vech i sub form a schemă, ven it la noi prin interm ediul lim bii
franceze.

72
 A se p liroforisi, adică „a se inform a, a se ed ifica “ , verb de origine g r e ­
cească, nu se mai întrebuin ţează astăzi d ecît în ironie.
A m înşirat la întîm plare, după cu m m i-au ven it in m inte, unele cu v in te
greceşti care au că p ătat în rom âneşte o accep ţie peiorativă. E xem p lele s-ar
putea cu uşurinţă înm ulţi. Dar cred că ar fi inutil să m ai dau altele.
Care poate fi exp lica ţia acestui fenom en ? E p osibil ca unele din exem p lele
cita te să fi circulat chiar in greceşte, în vorb irea fam iliară, cu înţeles ironic.
Dar exp licaţia generală trebuie să fie alta, de ordin m ai com p lex, legată şi de
o diferenţiere p olitică şi sociologică a cuvintelor.
A tît tim p cît grecii au ju c a t un rol im portan t în con d u cerea ţărilor
noastre, era natural ca term enii de adm inistraţie şi teh n ici, cu m şi cu vin tele
a bstracte să vin ă de la ei. Dar în m om entul cîn d grecii au fost în d ep ărtaţi d e
la putere, şi influenţa franceză a d even it m ai putern ică, cu vin tele greceşt
au în cep u t să dispară. Pe măsură însă ce cu vin tele im bătrîn esc, ele ca p ătă
d e m ulte ori un aspect rid icol, pentru că am intesc de anum ite m od e trecu te,
de lucruri învech ite. C itiţi o scrisoare a lui N egruzzi, cu term eni de resp ect
greceşti, şi v eţi vedea că, fără, să ştiţi ce înseam nă fiecare cu v în t In part*,
veţi începe să rîdeţi.
\d., 11.VII.1931

„ ispecţie” şi „ m on stră ”

Din m otive care nu p o t fi expuse în cadrul acestei ru brici, c o c s o a n *

n este în general pronu n ţată destul de slab înainte de un s. In unele lim bi
s-a ajuns chiar la elim inarea tota lă a lui n cîn d se găsea în această p oziţie.
în rom âneşte, graiul popular cunoaşte suprim area lui n în special cin d
e este urm at de altă consoană. A stfel se aude la ţară ciste in loc de cinste, ispeo
ţie, ispector în loc de inspecţie şi inspector, ostromant pentru instrument, istrucfi#
pen tru instrucţie şi altele.
N um ele propriu Constantin e pron u n ţat de ţărani Costandin (desigur
că această form ă e de origine grecească). Costanţa pentru Constanţa se aud*
frecv en t şi in graiul oam enilor d in tr-o clasă cev a m ai ridicată.
U neori slăbirea lui n are loc şi înainte de f sau de v. C uvîntul in valid ,
ca re s-a introdus la ţară mai cu seamă în urm a prim ului ră zboi m on dial, apare
c a ivalid sau chiar ivalist. Din infirm erie, gradele inferioare au fă cu t ifermeria
şi apoi ferm elie (notez că între intelectuali ch iar se aude p ronunţarea in fer-
m erie, ca şi cu m boln av ii ar fi inferm i, nu in firm i).
Mai întodeauna o greşeală de lim bă atrage după dinsa şi greşeala c o n ­
trară. Cei care ştiu că o pronunţare e greşită cau tă s-o evite şi, de cele m ai
m ulte ori, o înlocuiesc chiar a colo unde e corectă.
Ţăranul care ştie că nu e distins să pronunţi chept, chicior se fereşte de
grupul chi şi îl înlocuieşte cu p i chiar a colo unde chi eliterar. De aceea sem id ocţii
a ju n g să spună pibrit în loc de c hibrit sau p iei în loc de chei.

73
 Fenom enul acesta s-a întîm plat şi cu n urmat de s. Cei care ştiau câ au
e frum os să spui ostrom ent, ispecţie au introdus un n şi în cu vîn tu l mosf ~L
pe care l-au transform at în monstră, form ă vulgară destul de răspîndită. IN'u e
exclus sa fi con trib u it la naşterea a c e s t u i.. . m onstru şi asemănarea cu cuvîn^iS-
monstru, care. ca înţeles, nu are absolut nim ic de-a face cu mostră.
Un indiciu asupra stării învăţăm întului nostru ne aduce faptu l că forma;.
monstră a începu t să pătrundă şi în şcoli, unde este tolerată de unii p rofesorL

Ad., 15.VII.1931

Neutrul

P entru azi o problem ă teoretică : avem în rom âneşte un gen n e u t r i? '

G ram atica noastră oficială răspunde printr-o negaţie: aşa num itul nostrsa
neutru nu e de fa p t un gen aparte, deoarece se con fu n dă la singular cu m a s­
culinul, iar la plural cu fem ininul.
P roblem a e mai puţin sim plă d ecît o arată acest răspuns. In lim bă, c a ­
tegoriile nu există d ecît în tru cît se opun altor ca tegorii: există un prezent
num ai pentru că form a lui verbală se opune altor form e verbale, viitoru l ş:
trecu tu l. O lim bă care-şi pierde fem ininul, cum e cazul celei engleze, nu r.u :-
are nici m asculin.
E xistă în rom âneşte o op oziţie între m asculin şi fem inin, de o part?-.,
şi neutru, de cea laltă? N egreşit că da, de vrem e ce genul neutru se distins;?:
la singular de fem inin, iar la plural de m asculin. Şi aceasta fără să m ai pom en im
de faptul că există şi o term inaţie de plural care aparţine exclu siv neutrului: :
uri de la corpuri, vinturi etc.
A şadar, în ce priveşte form a, existenţa neutrului este d o v e d ită ; ciS
despre fon d , el ne duce la aceeaşi concluzie. In adevăr, substantivele de gem i!
neutru desem nează toa te num e de obiecte. E xistă , ce e drept, num e de o b ie cte
de genul fem inin (masă, hlrtie, uşă etc.) şi ceva mai puţine de genul m asculin
(sttlp, pas, munte etc.), dar nu există nici un substantiv neutru care să n u ­
m ească o fiinţă vie.
A v e m d eci o categorie gram aticală care se d istin g e în form ă şi de m ascu ­
lin,- şi de fem inin şi care nu cuprinde decît num e de o b iecte. A tîta este destui!
p e n tru ca să avem dreptul să v orb im despre un gen neutru.
Dar existen ţa şi viva citatea neutrului se m ai p o a te d oved i şi In alfc
c h ip : num eroase su bstan tive num e de ob iecte care in v ech im e erau fem inina
şi m ai ales m asculine au deven it încetul cu încetu l neutre. V o i cita un Bingur
exem plu, care e d eosebit de instru ctiv.
Substan tivu l fem inin brtncă Înseamnă „la b ă , m în ă “ . Pluralul lui esta
două brinci (de exem plu în a merge p e brinci). D eci a da brtnci cu iva înseam nă
„a-1 îm pinge cu m îinile“ . Din pluralul brtnci s-a refăcu t un singular brtnci,

74
<Se iorm ă m asculină. Dar form a aceasta din urm ă nu era sim ţită ca un neutru
ca ra cteriza t, de aceea s-a refăcut, după singularul brinci, un plural brtnciuri.
Jocu l acesta între singular şi plural a avut loc la foarte m u lte su bstan -
ir i7.“ m asculine şi fem inine, care, astfel, ,au devenit neutre. Şi lucru j acesta
d o v e d e şte că genul neutru este necesar felului nostru de a v o rb i.

A d., 23.VII.1981

Vocativul

Su bstantivele rom âneşti de declinarea a dou a au două form e de y o -

ca i iv': una term inată în -e şi alta in - u l e ; cuscre, dar omule. Sint şi unele oare
a » am îndouă form ele: băiete şi băiatule, Doam ne şi domnule.
D intre aceste două form e, cea cu -e e cea mai veche. Cealaltă a apărut
ia o ep ocă destul de tirzie şi s-a răspindit în dauna celei dinţii. Paralel ou -u le
•de la singular, a apărut şi la plural form a cu -Hor, în con cu ren ţă ou form a
■veche de v o c a tiv plural, care era identică, cu a nom inativu lu i. L u cru ou rioa;
Sa gîural, v o ca tiv u l în. -Hor este la fel cu genitivu l şi cu dativu l.
A tît la singular, cit şi la plural, v o ca tiv u l cel nou, în -ule sau -d or, a
■căpătat cur.înd o valoare p eiora tivă : cîn d vrei să insulţi pe cin eva, te adreaeal
■cu. un v o c a tiv în -ule sau \n-ilor. E destul să citez expresii ca prostata, neţrtbni-
eu-V*s caraghiosule pentru ca d ovad a să. fie făcută.
In jurnalele de Paşti a. apărut o reclam ă, pe o pagină Întreagă, oare
tn cşp e a -cu G aloşilor I Obezilor ! P araliticilor ! şi alte cîteva v o c a tiv e de aoelaţ
fel. In volu n tar, m -am întrebat cînd am vă zu t aceste cu v in te : pe oine Insultă
■ziijul şi de ce ?
Cînd- te adresezi cu iva pe care vrei să-l m enajezi sau faţă de oare vrei
săi-ţi.arăţi prestigiul, întrebuinţezi form a m ai scurtă a v o c a tiv u lu i 3 b ir ja r i
{birjarule / înseamnă „te p orţi ca un b irja r11). D acă pu n em Înainte ouvinluii
domn, e evident că v oca tiv u l va avea form a lun gă: domnule ministru 1 domnule
p r e fe c t ! etc.
Spuneam m ai sus că domn are două form e de v o c a tiv : Doamna şld om n n h i
Cea dinţii s-a specializat pentru D um nezeu: Doam ne Iisu s t O risto a siţ o«a
de-a doua, pentru oam eni.
V aloarea peiorativă a lui domnule p oate fi d o v e d ită : cln d du p ă vooaliYH;
cu v în tu lu i domn urm ează num ele celui căruia ne adresăm form a ou dorunalt este
la general agresivă şi insu ltătoare: domnule X , ţi-am mai sp a s o dată sd-fi bagi
minţile in ca p . . .
Pentru cazul cîn d ne adresăm cu iva In m od resp eotu oi, avem aoum
c i t fi form ă de v o ca tiv , destul de curioasă: domnu I
Ad., 9.IX.1931

7f
 depe, dupe, după
Intre de p e şi după este o diferenţă de înţeles sensibilă, pe care totu şi
n-o sim te toa tă lum ea. în zadar s-a ră zboit regretatul G orun cu cei ca re scriu
depe In loc de după, că ci greşeala n-a fost încă stlrpită.
D e p e arată plecarea de pe locu l unde se găseştecineA'a sau ce v a : e-şti
pe casă şi te dai jos de p e casă, eşti pe drum şi te strtnge cineva de p e drum e t c .:
duf ă este aproape sinonim cu „d in co lo d e “ , fie în tim p , fie in sp a ţiu : după
şapte zile, uită^te după dulap, adică ..dincolo de d ulap 11 etc.
P u n ctu l acesta îl socotesc d efin itiv stabilit şi num ai cine nu vrea să
înţeleagă m ai p oate face fraze con fu ze ca oile coboară după munte sau să treci
pe la mine depe masă.
A lătu ri însă de aceste două form e, s-a m ai iv it încă una, destul de vech e
la drept vorbin d , şi anume dupe. De aceasta vreau să mâ ocu p mai de aproape.
D u p e s-a n ăscut d in tr-o confuzie. S-a crezut anum e că după e form a t
din de şi p e (in realitate, finala lui e m oştenită din latinescul p ost „d u p ă “ ) şi
s-a dat petiţii a doua a com pusului form a care era socotită m ai vech e şi mai
corectă. D e fap t, după n-are nici in clin, nici in m înecă cu pe.
F orm a cea nouă, dupe, a v eg eta t cîtă va vrem e în unele graiuri dialectale,
pînă cîn d au b ăga t-o de seamă bucureetenii. Şi atunci, d in tr-o dată, a că p ă ta i
o trecere neaşteptată. Iată cu m cred că se explică faptul.
V ăzîn d că form ei fam iliare şi populare p ă îi corespunde în graiul literar
şi oficial p e, oam enii puţin la curent cu istoria lim bii şi-au închipuit că grupul
de sunete p ă con ţin e ceva c^re-1 face puţin distins şi deci trebuie evitat.
De aceea, cîn d s-a fă cu t cunoştinţă cu paralela dupe a lui după, au co n ­
siderat-o im ediat ca m ai aleasă şi au a d op ta t-o. Iată de ce astăzi, pe scena
Teatrului N aţional, unde se vorbeşte o lim bă afectată şi pretenţioasă, nu 6e
«u d e d ecît dupe.
De aici. plaga s-a întins. T o ţi cei care vorbesc din vîrfu l buzeter sau, cum
se spune cu un cu v in t mai p lastic, „în ţe p a t11, au accep ta t cm entuziasm pe
dupe. Prin radio, prin şcoli etc., dupe se răspîndeşte to t m ai m ult.
Şi, pentru cineva deprins cu form a corectă şi m odestă, dupe sună oribil.
In general, form a cu v in telor nu interesează, ci num ai înţelesul, aşa în cît
teoretic dupe n-are de ce să fie mai urit d ecît după. Dar ceea ce-I face nesuferit
este atm osfera pe caj-e o aduce cu el: intenţia m anifestă de a v o rb i distins,
pretenţia celui care îl întrebuinţează de a arăta că el nu face parte din gloata
de rind, care vorbeşte aşa cu m a apucat de la străm oşi.
In m ijlocu l celorlalte cu vin te, dupe este ca un m itocan oare-şi dă aere
de om m anierat.
A d ., 24. IX . 1931

„m i-l trebuie”
Iată un titlu care va surprinde pe m ulţi, pe toţi aceia care n-au observat
existen ţa acestei expresii. A m au zit-o în tim pul din urmă destul de des şi

76
ch iar am vă zu t-o de curind scrisă Intr-un ziar: are să-m i dea b ă n işi m i-i trebuie,
ţi-o dau dacă ţi-o trebuie etc.
E xp resie destul de curioasă. Ce rol joa că aici p ron u m ele? D upă form ă,
nu p oate fi d ecît com plem en t direct. Dar verbul a trebui nu e tran zitiv, deci
nu p oate avea com plem en t direct. Pe de altă parte, adm iţind că a trebui ar
fi deven it tran zitiv, ne-am aştepta să aibă subiect. Or, care p oate fi aici su b ie c­
tul v e rb u lu i? în cel mai bun caz, cu vin tu l bani, adică tocm a i acela care e în ­
locu it prin pronum ele personal la acuzativ.
M i-i trebuie este, oricu m am privi lucrurile, o expresie greşită. Să vedem
ca re p o a te fi originea ei.
Cînd spune cin eva are să-m i dea bani şi-m i trebuie, ascultătorul p oate
«întreba: „c e -ţi tre b u ie ?“ , că ci nim ic in prop oziţia a doua nu exprim ă ideea
<de „b a n i“ .
Şi chiar adm iţind că se înţelege că e vorba de bani. to t mai răm ine un
m otiv de nedum erire: n im ic nu lasă să se vadă că banii care-m i trebuie sini
to c m a i aceia pe care are să m i-i dea debitoru l meu.
Şi mai puţin clare sînt p rop oziţiile interoga tive: Ţ i-am găsit batista /
iţi trebu ie? Se p oate pune întrebarea: „îm i trebuie c e ? “ De aceea se răspîndeso
acum a expresiile de tipul Ţi-am găsit b atista ; ţi-o trebuie?
Iată o frază asem ănătoare: î l caut p e X şi nu-l găsesc. A ici ideea de X
•este reluată în p rop oziţia a doua prin pronum ele scurtat -l. A r fi necorecţ,
sau în to t cazul con fu z, să spunem î l caut pe X ş i nu găsesc.
S-a p u tu t sim ţi n evoia unui pronum e care să repete ideea con ţin u tă
în prim ele p rop oziţii cita te aici. La ce caz trebuia pus acest pronum e ? E viden t,
la n om inativ, deoarece am inteşte de subiectul verbului trebuie.
E xpresia ar fi fost d eci corectă dacă s-ar fi pus pronum ele în nom inativ.
D a r lim ba rom ân ă nu cun oaşte o form ă scu rtată a pronum elui personal în
nom inativ. Răm înea deci de ales între două p osib ilită ţi: sau să se întrebuinţeze
nom inativu l întreg, el, ea, ei, şi să se zică f i ei imi trebuie, dacă ea iţi trebuie, ţ
în acest caz fraza ar fi fost destul de greoaie şi ar fi avu t asp ect străin, sau
să se im ite frazele de tipu l tl caut ş i nu-l găsesc, care sînt foarte curente (şi s <
se pună pronum ele la acu zativ).
în tre aceste două posibilită ţi, se pare că a fost aleasă cea de-a doua, care
-a greşită in fon d 3î.
Ad., 26 .IX .19 3t

R usticism e

Graiul ţăranilor este in general frum os şi p itoresc dacă-şi urmează dru­

mul lui, fără afectare. De ob icei însă ţăranii cau tă să im ite felul de a v o rb i al
orăşenilor şi atu nci fa c con fu z ii, de m ulte ori com ice.

33 A m reluat subiectul după 36 de ani în revista „Cercetări de lingvistică*, X

1967, nr. 2, p. 225— 226, arătînd că expresia e obişnuită în Banat şi în Ardeal.

77
 In ce priveşte vocabu laru l, se p ot întîm pla doua lucruri: ori ţă ra n ii
în locu iesc un cu v în t din lim ba literara printr-altul pe care-1 cun osc m ai bin e,
ori, tocm a i din con tră, înlocuiesc chiar cu vintele lor uzuale printr-altele, lite­
rare, a colo unde acestea din urmă nu se p otrivesc.
U n exem plu din categoria în tîi: cu vîn tu l ci, arhaic şi literar, nu face p a rte
din vocabu laru l rural obişnuit. Chiar la oraş este foarte rar în graiul fam iliar.
De aceea, ţăranii îl confundă cu şi: şi spune, de ! R usticism ul acesta a în ce p u tsă
pătrundă şi la oraşe. în tr-u n m anuscris care m i-a trecu t de curînd pe Sub
och i am citit fraza: Scopul acestei întreprinderi nu este numai de a aduce venituri
ş ţ şi acela de a . . .
Ca exem plu de categoria a doua se poate cita cazul lui căci. Ţăranii au
întrebuinţează niciodată acest cu v în t în graiul lor obişnuit. în locu l lui ti
pun pe c ă : n-am venit că n-am p u t u t .. . Cînd e vorba însă să se exprim e raâ®
„r a d ic a l", sau în scris, li se pare frum os să-l întrebuinţeze pe căci în locu i lu i
că der. necunoscîndu-i adevărata sferă de înţeles, îl pun pe căci chiar acalo
unde şi lim ba literară îl utilizează pe că : vei şti căci eu mă aflu bine să n ă tos. . .
E xpresii de acestea am auzit şi din gura unor elevi din cursul superior d e
!ieeu.
A lt exem plu de înlocuire a unui cu vîn t uzual printr-unul literar care
sună m ai bin e“ ne este furnizat de in schimb. E xpresia aceasta are în lim ba
literară un înţeles destul de p recis: ,.în loc, ca o com pen saţie41. B u n ă o a ră :
na p ot să-ţi dau ce-mi ceri, in schimb îţi dau altceva ; nu cunosc chestia 'aceasta,
in schimb cunosc multe altele.
Pentru ţărani, ceea ce răm îne lim pede din înţelesul lui in schimb este
sensul de „în să “ , adică acela de opoziţie. N oţiunea de „sch im b 11, care pentru no*
este esenţială, se pierde pentru oam enii inculţi. De aceea auzim fraze de felul
a ce s ta : am fost să vorbesc cu el, în schimb el nu era acasă.
De cele m ai m ulte ori, la ţară, in schimb este precedat de ş i : am vm t
$& p lec la gară şi în schimb mi s-a rupt căru ţa. Şi în schimb are « i c i exa ct înţelesul
de „Insă, dar“ .
Şi această greşeală a pătruns în lim ba de la oraşe; D intr-un articol apăru &
de curînd, desprind exem plul acesta: X (e vorb a de un mare artist) spune că.,
dacă vrei să creezi, nu trebuie să. citeşti ce scriu a lţii; în schimb el e u n cititor
p a sion a t. . .
E foa rte p osibil ca înţelesul p rim itiv al lui în schimb să dispară cu to ta l
şi să se păstreze num ai cel nou. M ulte adverbe care au astăzi o valoare a bstractă
au avut mai de m ult înţelesul to t aşa de con cret ca şi acela al lui în schim b.
Ad., 6.X.1931

Limba română în străinătate

Francezii şi germ anii sint deprinşi să-şi va dă lim ba vo rb ită şi ciopîriifcă
de străini. N ouă insă nu ni se întîm pla pînă acum a lucrul acesta. Şi cîn d co n ­
statăm că Începe să se întîm ple, nu ştim ce trebuie să facem , să ne b u cu ra m
sau să ne întristăm ?
 B ulgarii, care fac propagandă foarte intensă ca să atragă v izita tori
p iiain i la V arna, au înfiinţat în gara acestei loca lităţi un birou de inform aţii
c a iirm ă în m ai m ulte lim bi. In rom âneşte, citim : P entru varieni. In bulgăreşte,
vilegiaturist se traduce cu un derivat de la cu vîn tu l care înseam nă „v a r ă 1*,
d e aceea organizatorii au form at şi în rom âneşte cu vîn tu l varian.
Dar efortul făcut de bulgari, destul de m eritoriu în sine, nu e întru nim io
ştirb it prin greşeala aceasta. M ai grav e faptul că chiar în ţară la n oi apar
recla m e, răspindite în m ii de exem plare, redactate în tr-o form ă cu a devărat
d efectu oasă.
M otive de ordin tehnic fac ca marile întreprinderi din străinătate să
trim ită la noi reclam e gata tipărite sau desenate în atelierele proprii din marL’a
«in f.e apusene. Chiar în jurnale apar anunţuri care au fost lucrate In stră in ă ­
ta te. Şi cei care au tradus în rom âneşte textele de reclam ă nu cu noşteau to t-
‘dtiî'ana su ficient lim ba noastră.
De aceea ni se întim plă destul de des să citim fraze din cele m ai p o cite ,
a c c io unde întreprinzătorii ţineau să pună tex te care să atragă b u n ă voin ţa
fm lJ icu lu i.
Din loc în loc apare pe cîte un perete un tînăr costu m at în p om pier d-s
■operetă, cu inscripţia: înrolati-vă legiunii Flit. In unele lim bi străine s-o fi
ep yn în d a se înrola unei legiuni (de exem plu, în nem ţeşte, beitreten), dar pe
rom ân eşte nu se spune d ecit a se înrola într-o legiune.
O mare întreprindere, care se intitulează S ocietate A n onim ă R om â n ă ,
trim ite pe la şcoli o broşură foarte elegantă, pe care a in titu lat-o U tensiliî
şcolare. T rebuie să spun că lucrarea a fost executată în Germ ania. în româneşte,
nu se spune însă d ecît ustensile. Iată o frază care se poate citi pe cop erta acesta!
L j-< ' u r i : în strln sâ colaborare cu pedagogi competenţi au proven it articolele noastr*
şcolare. I n consecinţă slnt potrivite in cea mai perfectă măsură cerinţelor tnvdţă-
m im u lu i: pentru fiecare scop instrumentul p o tr iv it!
Nu, ştiu dacă aţi înţeles ce vrea să spună n eg u sto ru l; şi iarăşi e indiferent
■că a ch eltu it degeaba banii pentru o p u blicitate lipsită de orice fel de e fic a c i­
ta te. Dar lim ba rom ână o stropşim destul noi singuri în fiecare zi. D e aceea
■crtd că nu mai e nevoie să ne-o mai strice şi străinii.
A r fi. deci de recom andat ca textele rom ân eşti trim ise din străinătate să
fie redactate de un rom ân.

A d ., 10.X . 1931

Defecte de gîndire

A m m ai avut şi altă dată ocazia să arăt că o m are parte din greşelile

■de vorbire sînt aduse de lipsa de şir in gîndire. Dar soiul acesta de greşeli e
sfcit de frecven t, încît s-ar p utea uş.qr um ple m ai m ulte pagini de gazetă ou
exem p lele cele mai curente.

79
 Pe de altă parte, greşelile de lim bă p rovoca te de d efecte de gîndire sînt
cele m ai uşor de d em onstrat şi deci cele mai uşor de corectat. Iată pentru ce
cred că nu strică să m ai citez aici cîteva exem ple.
E xpresia cu regret trebuie pusă în directă legătură cu acţiunea pe care o
regretă m : cu regret trebuie să declar că nu pot să-ii satisfac cererea. în lo c d e
asta, vedem că expresia citată e pusă adesea Îr legătură cu alt verb.
L a o m are b an că din B ucureşti se p oate citi anunţul u rm ă tor: B anii
trebuie număraţi la casă. Orice reclamaţiuni pentru diferenţe făcute ulterior, cu
regret, nu vor putea f i luate în consideraţie. Nu e vorba de diferenţe făcute, cu
regret, ci autorul anunţului a vru t să ne spună că regretă că nu va putea luă-
tn con sideraţie reclam aţiile. D e altfel s-ar putea înţelege că e vorba de d ife­
renţe făcu te ulterior, cîn d cel care a pus anunţul discută despre reclam aţii
făcu te ulterior.
U n exem plu similar l-am avu t cu ocazia ultim ei dizolvări a parlam entului.
D upă rep ortaju l unui ziarist, prim ul m inistru ar fi spus, cu regret, a încercat
să se îm pace cu vechiul parlam ent, dar n-a reuşit. Dar prim ul m iniştrii n-a în ­
cercat cu regret, ci regretă că n-a reuşit.
Cu ocazia unei crim e, ziarele au anunţat că Spătoiu îm preună cu alţi
patru prieteni ai lui au p u s la cale lovitura. în realitate cei patru sînt prieten ii
iui Spătoiu. însă aşa cu m s-a red a cta t inform aţia s-ar părea că S pătoiu e unul
din propriii săi prieteni. E xpresii de acestea se aud ziln ic: el şi âlţi patru colegi
ai s ă i ...
în cu rcă tu ri de acestea la exprim are, care sînt totdeauna d ovad ă d e
d ezordine în gîndire, se întîlnesc zilnic. M ulte din ele au fost u tilizate ca ele­
m ente com ice în schiţe şi com edii. Iată aici tex tu l, cop ia t întocm ai, al unei
cereri de m otiv a re: Cu onoare vă rog să binevoiţi a motiva absenţele fiu lu i m eu,
d in clasa ce cu onoare conduceţi din cauza unei dizenterii pentru care vă mulţu­
mesc.
A lte ori d efectele de gîndire sînt m ai puţin grave, dar supărătoare totu şi.
A sia se întîm plă bunăoară cînd cel care vorbeşte schim bă brusc tim pu l la care
pune verbele din p o v e s tir e : îşi luă pălăria ş i a plecat sau se întîmplă însă că se
grămădeau —
D acă tim pul povestirii nu p oate fi m enţinut în toa tă expunerea, cel
f u ţin să nu-1 schim băm în cursul aceleiaşi fraze. A ltfel dăm im presia că s-a
jcbira b& t şi date evenim entelor.
A d .,4 .X I.l9 3 t

Infinitivul

In fin itiv u l rom ân esc este pe cale de dispariţie. în vorbirea familiară,,

ce l puţin în M untenia, el este din ce în ce m ai puţin întrebuin ţat şi e în lo cu it
m ai peste to t cu su bjon ctivu l.

80
 Faptul acesta e cu n oscu t de specialişti, care i-au găsit şi o exp licaţie-
cu caracter general. Ceea ce este mai puţin cu n oscu t este o consecinţă intere­
santă a fenom enulu i: dispariţia aşa-zisului in finitiv lung sau, mai exa ct, des­
părţirea lui com p letă de categoria verbelor.
A tîta tim p cît infinitivul a fost un m od viu şi train ic, to a te verbele aveau^
sau putea avea un infinitiv scurt şi unul lu n g ; acesta din urm ă servea mai
ales ca substantiv. De exem plu, de la m ăninc, existau a minca şi mîncare.
Prim ul semn de slăbiciune l-a d at categoria in fin itivu lu i lung în m om en ­
tul in care unele verbe de con ju g area a doua sau a treia au că p ă ta t infinitive
lungi de conjugarea în tîi: de la a vinde s-a form a t vînzare, de la a crede, crezare
(dar încred ere); se mai p o t cita născare (alături de naştere), pierzare de la a pierde*
(dar şi pierd ere), zăcare (dar şi zăcere) de la a zăcea.
A p a riţia acestor form e în -are d oved eşte că rap ortu l dintre v erb şi sub­
stantivul în -are şi -ere nu m ai era sim ţit: v o rb ito ru l nu-şi dădea seama că
substan tivele term inate în -are sînt in fin itive lungi de la verbele term inate la.
infinitivu l scurt în -a, iar verbele term in ate în -e sau -ea trebu ie să aibă sub­
stan tive în -ere.
M ai clar încă se ved e că infinitivu l lun g e p e cale de dispariţie dacă ne
gîndim că m ulte verbe nici nu-l m ai au sau, în cazul cu v in telor recen te, nici
nu l-au avu t n iciodată.
In adevăr, peste t o t unde există un substan tiv stabil d erivat din tem a:
verbu lu i, infinitivul lun g nu există sau nu se prea întrebuinţează. Iată cîteva
exem p le: pe lîngă verbul a fu ra există substan tivul f u r t ; de aceea nim eni nu
întrebuinţează substantivul furare. De la a cîştiga, avem substantivul cîştig;
cine a auzit vreoda tă spunîndu-se cîştiga re3*? L a fel pen tru munci şi m u n că ;
acest din urm ă cu v în t l-a scos din u z p e muncire. Căsătorire nu e iis t ă din
cauza lui căsătorie, bătaie şi bătut l-au în d ep ărtat pe batere (dar abatere există),
cusut pe coasere şi aşa mai departe.
La unele v erb e îm prum u tate de cu rîn d din alte lim b i n ici n -a existat
v re od a tă form a lungă a infinitivulu i. A stfel, de la apărea cu n oaştem num ăr
p e apariţie, de la a demara n-avem d ecit pe demaraj, de la a placa (term en de
ru gby) num ai pe placaj, de la a garanta, pe garanţie 3*. E xem p lele se p o t înm ulţ i.
Din toa te cele arătate rezultă că infin itivu l lun g a în ceta t de a m ai fr
sim ţit ca o form ă verbală şi că nu e ob ligatoriu penetru v erb să-l aibă. E ste
deci greşit obiceiu l gram aticilor noştri de a cita un v e rb sub form a celor două.
in fin itiv e: a dori, dorire, de exem p lu. în tîi pentru că în cazul nostru dorire
nu există (se spune num ai dor, dorinţă) şi al doilea pentru că, chiar dacă ar
exista, n-ar fi o form ă verbală.

A d ., l l . X I . l 9 3 l

34 A cum se zice, de pildS, ctştigarea concursului etc.

se Se folosesc acum şi demarare, şi garantare.

81
 Iarăşi virgula
A m mai discutat altă d ată problem a virgulei. S ocotesc însă că e destuî
de im portan tă — şi destul de com p licată — ca să m erite încă un articol. Da
astă dată va fi vorb a de p ropoziţiile relative, care uneori fac necesare virgulele,
şi alteori nu.
A m m ai p om en it altă dată fap tu l că atunci cîn d distanţa dintre subiect
şi p red icat se m ăreşte, m ulţi sim t n evoia să pună o v irg u lă ; de exem plu se
scrie: F a p tu l care a frapat cel mai mult imaginaţia p oporu lu i, a f o s t . . .
Se ştie însă că subiectul nu se desparte de p red icat prin virgulă. D 9
aceea, m ulţi pun virgula şi înainte de ca r e : faptu l, care a frapat cel mai mult
imaginaţia, a f o s t . . . In felul acesta avem o p rop oziţie intercalată, pusă întră
virgule, şi nu se m ai poate spune că subiectul a fost despărţit de predicat.
Dar procedeu l acesta nu e nici el corect. In adevăr, după cum despărţim
sau nu p rintr-o virgulă pe care de cu vîntu l prem ergător, înţelesul p rop oziţiei
relative diferă. Cînd intercalăm între virgule prop oziţia relativă, ea aduce
o inform aţie în p rivin ţa substantivului p recedent fără a m od ifica raporturile
lui cu ceea ce urm ează: Ştefan cel M a re, care a fost domn al M oldovei, a murii
In anul 1504. F aptul că Ştefan a fost donţnul M old oyei n-a con trib u it să-l
facă să m oară în anul 1504.
D in contra, dacă prop oziţia introdusă prin care urm ează fără virgule,
ea m od ifică raporturile dintre su bstantivul la care se referă şi cele ce u rm ea ză :
ochii care nu se văd se uită. Nu se uită decît och ii care nu se vă d. D acă am scria
ochii, care nu se văd, se uita, s-ar înţelege că ochii în general se uită şi, de altfel,
că nu se vă d, t o t aşa cum am înţeles că Ştefan cel M are a m urit la 1504 şi,
în afară de asta,, a fost dom nul M oldovei.
Călătorii, care vor fi găsiţi cu biletele de corespondenţă nevizate, vor plăti
taxa dublă . . . Se înţelege de a ic i: „călătorii v o r fi toţi găsiţi cu biletele ne­
vizate şi v o r fi am endaţi11, deşi afişul Setebeului vrea să spună că v o r fi a m en ­
daţi num ai ficei călători care v o r fi găsiţi în neregulă.
A lt exem plu, luat dintr-un ju rna l: O parte din cărţile didactice, care an
fost aprobate in mai au fost scoase din program în septembrie. Se înţelege astfel:
,,0 parte din cărţi, şi anume cele care au fost aprobate în m ai“ ; redactorul
voia însă să spună că „ o parte diii cărţile care au fost a p r o b a t e ..
C oncluzia: deoarece virgula nu se pune oriunde înainte de care, An
frazele ca faptul care a frapat cel mai mult imaginaţia a f o ş t . . . nu v o m p un »
virgulă nicăieri. '
A d ., 17. X I. 1931

„Negresele cu platane”
Cine creează cuvintele n o i? Oamenii culţi şi cu sim ţul lim b ii? P o a t»
în alte ţări, dar la noi desigur că nu. A ltfel n-am asista la schim onosirile pa
care ne e dat zilnic să le vedem .

82
 Un im presar a adus din Franţa o trupă de negrese care au în b uze far­
furii de lem n. Pe franţuzeşte li se zice negresses ă plateaux. Cum trebu ia să
li se zică pe rom ân eşte? Iată întrebarea pe care şi-a pus-o desigur im presarul.
E vid en t, s-ar fi găsit destule cu vin te rom âneşti cu care sa se traducă
plateau. Dar om ului nostru nu i-au plăcu t, p oa te pentru că nu am inteau
destul originalul francez. A r fi p u tu t să le zică platou ri, dacă ţinea cu orice
p reţ să păstreze^ cu v în tu l exotic. Dar platou are în rom ân eşte o a ccep ţie geo­
grafică şi deci se preta la confuzie.
In cele din urmă im presarul şi-a adus am inte că există un cu v în t a d o p ­
ta t ş i d e n oi:-p la ta n . De ce nu l-a r aplica a ic i? E adevărat că platan e un
num e de arbore, dar ce-are a fa ce ? Cu un gest eroic, i-a sch im bat genul, căci
farfuriile din buze sînt ob iecte şi deci nu p o t fi m asculine.
■Şi iată cum s-a creat un cuvânt nou — şi m onstruos. Negresele cu pla­
tane au b eneficiat de reclam ă serioasă în gazete, toată lum ea a repetat cu­
vîn tu l, care s-a încetăţenit.
S-ar părea.că s-a găsit un om cu bun sim ţ, care a protesta t con tra acestei
creaţii stupide, căci la un m om en t d at au apărut pe afişe negresele cu talere
in buze. E xcelen tă traducere cu utilizarea unui cu v în t rom ânesc.
Dar talerele aveau un m are d e fe c t: tocm ai acela de a fi cu vîn tu l p otrivit
la locul unde era pus. D e aceea, peste o zi-două, a dispărut pentru a ceda
iocul iarăşi platanelor.
Şi acestea, victorioa se, au em igrat în localu rile de periferie, de unde,
desigur, v o r călători şi în p rovin cie, pătrunzînd peste to t unde se acceptă
cu sfinţenie ceea ce vin e de la B ucureşti.:
N enorocirea nu e prea mare, căci o dată cu plecarea negreselor v a dispărea
ţi ob iectu l şi nim eni nu v a păstra am intirea cuvîntului h ibrid. Şi iarăşi nu
trebuie să considerăm ca o catastrofă că un ignoran t a fa b rica t un cu vîn t
inept.
Dar e rev oltă tor faptu l că, d in tr-o ţară întreagă, nu s-a găsit nim eni,
fie spectator, fie ziarist, fie m em bru al unei autorităţi sau persoană din p u blic
care să protesteze îm potriv a atentatului com is asupra lim bii rom âne.
în altă ţară spectacolu l ar fi eşuat num ai din cauza platanelor. Noi însă
Kintem indulgenţi.
P.S . C oresponden ţilor care îmi cer să p u b lic articolele acestea în volu m
Ie răspund că, pentru m om ent, găsirea unui editor este o problem ă destul
de grea.
Ad., 2.X II.1931

Accentul
E xistă o categorie de verbe introduse de curînd în rom âneşte la care
accen tu l variază după gradul de cultură al v orb ito ru lu i: se spune literar şi
co re ct la persoana a treia a indicativulu i prezent specifică, fru ctifică, am plifică,
p e cîn d din gura oam enilor mai puţin culţi se aude, de ob icei, sp ecifică , fructi­
fic ă , am plifică (cu accen tul pe cel de al doilea i).

83
 Iată deci că şi accentu l poate crea deosebiri intre clasele sociale, după
c u m creează intre regiuni: se ştie că, pe cind m oldovenii pronunţă bolnav,
duşm an, vultur, cu accen tu l pe prim a silabă, muntenii accentuează in aceste
■cuvinte silaba din urm ă.
D eosebiri între p rovin cii există şi la accentul unei expresii întregi. Cind
vrem să întrebăm pe cineva dacă-i mai trebuie tim p m ult ca să isprăvească
o lucrare, ii spunem mai ai m ult?, punind accentul principal pe mult, căci
a cesta este cu vîn tu l cel mai înseninat. Noi ştim , în adevăr, că mai a re ; ceea
-ce vrem să aflăm este dacă mai are mult.
Cu toate acestea, la B ucureşti, se pune accentul în această expresie pe
cu v în tu l ai. A ccen tu l acesta e înd rep tăţit intr.-o frază ca mai ai b a n i?, căci
aici ne im portă dacă cel pe care îl întrebăm mai are sau nu. D ar după m odelul
b a z e lo r de tipu l acesta, bucureşteanul a ajuns şi la mai di m ult?, ca şi cind
mult ar fi un ob iect pe care p oţi să-l ai sau nu.
A n alog lui mai ai mult ? este şi mergi departe ?, u tilizat to t în M untenia.
Cel căruia ne adresăm m erge, şi noi o vedem . Ceea ce vrem să ştim e dacă
tin ta lui e departe, deci acest cu v in t trebuie accen tu at A ccen tu l pe mergi
e core ct dacă în treb ăm : mergi a casă? cîn d vrem să ştim d acă cin eva merge
•sau nu.
Desigur, că în aceste cazuri, deplasarea accentului pe adverb se datoreşte,
■cel puţin în parte, expresiilor în care verbu l e izola t: mai a i? , m ergi?, şi în
ca r e , bineînţeles, accen tu l principal cade pe verb. U n fap t analog se petrece
a ctu a lm en te în lim b a germ ană: cîn d după un verb urm ează o p repoziţie şi
un pronum e, accen tu l ar trebui pus pe p ron u m e; acum a însă în cepe să se
pună pe prepoziţie, deoarece aceasta se p oate întrebuinţa şi izolată, ca adverb.
T o t în M untenia, se întreabă Ce are a fa c e ? C uvîntul interesant e are,
căci noi urm ărim să aflăm dacă un lucru are a face sau nu cu subiectul în dis­
cu ţie , nu dacă are a face sau altceva. De altfel, expresia aceasta, ca şi in
schimb, de care m -am ocu p at de curînd, a căpătat un înţeles foarte şters:
întrebi pe cin eva dacă p oa te m erge pe jos o distanţă oarecare, iar el îţi răs­
punde : ei aşi ! ce-are a face ?
In legătură cu accen tu l, se mai poate am inti că unii obişnuiesc să pună
un accen t în scris pe cu vin tele câpii, modele, pentru a le deosebi de copii,
mddele. O biceiul acesta se p oate susţine. Dar ce rost au accentele p e silabele
finale, aşa cu m le recom andă A ca d em ia : făcti, stătea, g ă s i? A ceasta e o co m ­
plicare cu totul inutilă a ortografiei.
A d., 5.X I I .1931

Spicuiri
S ocotesc că cel mai m are folos pe care-1 p oate aduce ru brica aceasta
este sem nalarea schim bărilor de lim bă şi mai cu seamă a erorilor în m om entul
in care se p rod u c. In adevăr, dacă cin eva atrage atenţia publiculu i asupra
unei greşeli com ise de puţin i, sînt şanse ca aceasta să nu se răspîndească.

84
 Sâ nu se creadă că toa tă lum ea îşi dă seama de apariţia unei expresii
greşite sau, mai sim plu, de o schim bare de lim ba. De m u lte ori, ch iar spe­
cialiştii în problem e de lim bă trec pe lîngă creaţiile recente Iară să le va dă ,
pînă cin d cin eva le atrage atenţia.
Şi cel mai bun m ijloc ca o greşeală să se întindă este ca ea să treacă
neobservată. Cind îţi sem nalează cin eva o ciudăţenie de exprim are In gura
altora, 'te face să te supravegheri in v orb ire şi să o eviţi. Cînd însă e vo rb a de
o greşeală pe care ai ajuns să o faci şi tu , sînt m ult mai puţine şanse de în­
dreptare.
Iată de ce, din cind in cin d, reiau chestiunea greşelilor de a cord sau
a d efectelor de gîndire şi, uneori, cu exem ple pe care m ulţi le con testă, deoarece
nu le-au reţinut niciodată atenţia.
D e cu rin d a apărut expresia a se ocupa despre ceva. E v id e n t, în felul
acesta n -o Întrebuinţează nim eni. D ar se zice: m-am ocupat, cu altă ocazie,
despre chestiunea aceasta sau despre chestiunea aceasta mă voi ocupa cu altă
ecazie. A v em de-a face cu o încrucişare între a se ocupa de şi a vorbi despre.
D e pe un afiş com ercia l: Casa X . y. vinde cea mai ieften. E v id e n t,
cel care a red actat afişul a ţin u t să scrie gram atical şi să acord e pe cea cu
casa. D ecît că aici cel mai ieften este adverb, nu a d je ctiv , şi ca atare nu trebuie
să se acorde cu subiectul. De altfel, chiar dacă s-ar acord a, ar trebui cea mai
ieftină, nu cea mai ieftin.
U n caz analog ne oferă fraza, curentă, problem a aceasta este grea de
rezolvat. Se p oa te spune, co re ct, problem a aceasta e grea, dar grea de rezolvat
nu e corect. In adevăr, dacă începem fraza cu p redicatu l, nu v o m spune
d ecît e greu de rezolvat problema acesta. Greu e aici adverb, deci nu se acord ă
cu subiectul.
D in tr-u n ju rn a l: este o problem ă grea, la care n-au putut răspunde n ici
ujiul dintre directorii generali care s-au p er in d a t.. . ; subiectul este nici utm lT
singular, deci şi verbu l trebuie to t la singular, n-a putut. S criitoru l se gîn dea
la faptu l că directorii au fo st mai m u lţi, dar d acă inversăm expresia: nici
unul dintre directorii generali n-a puUlt răspunde, ne dăm seam a că nu e corect
să se pună au, la plural.
A ceeaşi greşeală se p oa te face şi cu fieca re: e o problemă p e care au
încercat s-o rezolve, p e rînd, fiecare din directorii g e n er a li; cu m jiecare e la.
singular, co re ct este să punem a încercat.
A d., 16.X I I . 1931

Expresii tehnice

Prin tehnice nu înţeleg „care se referă la teh n ică ", ci „ca re sînt în legă­
tură cu o m eserie41. în adevăr, fiecare profesiune îşi are expresiile ei caracte­
ristice, nu num ai în ce priveşte instrum entele de lucru, ei şi pentru noţiunile^
din dom eniul com un.

80.
 Intre oam enii care au aceeaşi meserie- există un fel de com un itate da
vederi, chiar pentru lucruri care nu sint în directă legătură cu activitatea
profesională. B u năoară; cînd e vorb a de făcuţi o com paraţie (în general glu ­
m eaţă) între o noţiune de ordin general şi una care priveşte meseria.
Iată un exem plu. îfi graiul special al âutoinobiliştilor, cuvîntul geantă M
înseam nă partea roţii pe care se- m ontează pneul. Cînd se dezum flă pneul
roata „m erge pe geanta" sau ,;e'p e geantă11.
A vem de-a face aici cu un term en care priveşte strict ocu p aţia de şofer..
A şadar cine altul decit un şofer putea să întrebuinţeze expresia a f i p e geanta
pentru „a nu avea bani. a fi cii punga go'ală“ ? Şi cine altvţl d ecît .un şofer
putea s -o ''în ţe le a g ă ?
In felul a,cesta se nasc aşa-nuniiţele .argoyri tehnice. E inutil să mai
dau alte exem ple, capi oricine are o m eserie .îşi-;, va, aduce a m in te , lesne de
expresiile particulare ale colegilor, săi. A cu m cîţjv a ani, sub im b o ld u l em in en ­
tului meu con frate d. Jîarbu Lăzăreanu, „A d evăru l literar11 a p u b lica t mai
m ulte liste de atari. expresii.,.
Pun ctu l pe care vreau să-l accentuez aici este urm ătorul: Oam enii care
aparţin unei meserii nu sînt cu totu l izolaţi între ei. Prin fam ilie, prieteni,
cu n oscu ţi, ei vin în con ta ct cu masa oam enilor de altă meserie. Ş i în felul
acesta, de m ulte ori, expresiile din argoul teh nic pătrund în lim ba com ună:
în vagoanele de tram vai, citim de o b u cată de vrem e: Călătorii care vor
fi găsiţi p e vagon. . . Pentru cei străini de societatea tram vaielor, p e vagon
nu poate înseam na d ecît „p e acoperiş41. Dar în graiul speciăl al fun cţionarilor
de la S .T .B . se zice despre vatm an şi despre încasator că sînt p e vagon. De
a ceea cel care a redactat anunţurile a ajuns să, spună şi de călători că sînt
p e vagon.
In graiul tribunalelor, se spune că una din părţi, sau am îndouă, dintr-un
proces este, sau sint, lipsă la apel sau, mai scurt, sint lipsă. E xpresie absurdă, căci
un om nu poate fi lipsă, d upă cum nu p oate fi nici prezenţă, nici plecare. Dar aşa
absurdă cum e această expresie, a început să pătrundă în ziare,-graţie a v o ca ­
ţilor care sînt în acelaşi tim p şi rep orteri:'uriii miniştri fiin d lip să din B u cu ­
reşti. . . Să se observe că lipsind ar fi mai scurt d ecît fiin d lipsă.
T o t din graiul tribunalelor vin e şi expresia de comun acord, care con stitu ie
un grosolan pleonasm , căci acordul nu p oate fi altfel decît com un. D ar această
expresie a pătruns d efinitiv in lim ba generală, pînă intr-atîta în cît zilele trecu te
am auzit pe cineva spu nînd: eu sînt de comun' acord.

A d., 25.X II.1931

36 geantă cu acest sens vine din francezul jante. DOOM şi îndreptând prescriu for
jantă\ aşa că acum avem speranţa că se Va im pune form a cu j . Geantă eu sensul „servietă"
etc., ‘d e care a f<Jst apropiat, p rov in e din turcescul jranta (pronunţat -geanta).

86
 Nume de persoane

A m arătat acum cîtv a tim p că există*"obiceiul de a in trod u ce în unele

cu v in te litere duble sau străine de alfabetul rom ân esc, pentru a da acelor
cu vin te un aspect ex otic. Cu această ocazie am p om en it şi de num ele proprii
scrise cu caractere străine.
M od a aceasta nu e tocm ai nouă. în secolul trecu t, diferite fam ilii b o ie ­
reşti şi-au m od ificat ortografia num elor, ca să le dea aspect latin sau italian.
A stfel Rîm niceanu s-a scris Rom rdceanu, ca să aducă am inte de Roma,
deşi rîm nic n-are nici în clin, nici în m înecă cu capitala Italiei (înseamnă
„ia z cu peşte“ şi vin e din slavul riba ,,peşte“ ).
T o t aşa, N egruţi s-a scris Negruz'zi, iar R uset a deven it R osetti. T o a te
aceste num e au rămas pînă astăzi în form a străină, pe care, desigur, o v o r
păstra totdeauna.
D upă m odelul lor au în cepu t să se ivească litere duble şi la num e mai
puţin n o b ile: P op p escu , P o p p , Ionnescu etc. B a chiar dublarea consoanelor
a începu t să apară şi a colo unde n-o cu n osc nici lim bile străine: în grupurile
de consoane ( M untteanu etc.). Cei care îşi scriu astfel num ele sînt convinşi
că le dau o înfăţişare distinsă.
L a num ele care se scriu în alte lim bi cu ch, th, dar se pronunţă ro m â ­
neşte cu c, t, apare din ce în ce mai h otă rît scrierea cu h. R ar mai găsim
acum pe cin eva pe care să-l chem e Cristescu, Teodor, Tom a \ peste to t întîlnim
num ele Christescu, Theodor, Theodorescu, Tlioma etc.
Iarăşi foarte de b on ton este să se in trod u că în num ele neoaş rom ân esc
o literă neîntîlnită în alfabetu l n ostru : un k sau un y de exem plu. A stfel
Tache se scrie Take, Chimiţă a d even it K im iţă şi pînă şi num ele de co p a ci,
cu m e carpenul, a deven it deodată K arpen. Pe cînd şi Konstantinescu?
Cît despre y , el apare ori pe unde p oate, şi mai ales în d im in u tive:
form ele ca M itty, L illy, S illy etc. se găsesc pretu tin den i. B ineînţeles, cei
care semnează astfel sînt con vin şi că au d even it englezi. N enorocirea este că
uneori cu vin tele acestea se întîm plă să aibă în adevăr un înţeles în englezeşte,
dar nu tocm ai cel d orit. A stfel silly înseam nă ,.prost“ .
. în franţuzeşte, dintr-un m otiv lesne de înţeles, num ele term inate în
-cu se scriu cu -co. De aici obiceiu l unora de a-şi scrie şi în R om ân ia num ele
în felul acesta: A lexandresco, P op esco etc. P oa te v o r să ne facă să cre d e m 'că
eint fr a n c e z i!
Deşi de m ulte ori rid icolă, tendinţa de a da un aspect străin num elor
este p erfect exp lica b ilă. E a p rovin e din dorinţa de a im ita form e superioare
de via ţă de la alte p opoa re, dorinţă care se m anifestă şi prin adaptarea la
civilizaţiile străine, şi prin Îm prum uturile de cu vin te.

Ad., 1.1.1932

87
 Hiperenglezisme
Greşelile de lim bă pe care le face un ţăran atunci cind vrea să treacă
'drept om instruit şi m aim uţăreşte felul de a vorb i al celor de la oraşe se numesc
hiperurbanisme. Iată un exem p lu : ţăranul care ştie că pronunţarea chept,
chicior e socotită ca vulgară, ajunge să spună peie în loc de cheie, căci nu-şi
-dă seama că în acest din urmă cu v în t che- aparţine şi lim bii literare. In acesi,
fel, chiftea a ajuns să fie pronu n ţat, chiar de unii orăşeni, piftea.
D upă m odelul cu vîntului hiperurbanism , am n um it h iperenglezism e37
^greşelile pe care le fa c unii din noi atunci cînd v or să pară mai englezi decit
Shakespeare. V oi cita cîteva exem ple caracteristice.
D eoarece englezii pronunţă de m ulte ori grupul ea ca i, cu vîn tu l
sweater s-a răspîndit în rom âneşte cu pronunţarea switer. Dar, în cazul acesta,
ea nu se pronunţă i, ci e (sw eter).
în general, a se pronunţă în englezeşte ca e, de aceea oricine vrea să
arate că ştie englezeşte pron u n ţă în toate cu vintele de origine engleză pe
a ca e. D ar sînt şi excepţii, şi încă foarte num eroase: cu vîn tu l dancing se
citeşte dansing, nu densing, cu m îl pron un ţă m ulţi la noi. N um ele fem inin
■‘Gladys nu se citeşte Gledis, cu m v o r unii, ci Gladis. De asem enea, num ele
Charlie sau C karley se pronunţă cu a.
In m ulte cazuri In englezeşte i accen tu at se citeşte ai. Dar nu totdeauna.
De aceea greşesc unii care-şi închipuie că pronunţă englezeşte cind zic braigi,
■in lo c de bridge, sau Straibling pentru Stribling (num ele unui b oxer).
Destul de num eroase sînt şi greşelile de accent. E ngleza are predilecţie
pentru accen tul pe silaba iniţială. A ceasta nu înseamnă însă că accen tu l e
totdeauna pe prim a silabă. A stfel, nu se zice knock out, cu m se aude de m ulte
ori în lum ea specialiştilor, ci nocdut. De asemenea, nu se pronunţă core ct p u ­
lover, ci pulâvăr.
Iată şi o greşeală de scriere foarte frecventă. M oştenitorul tronului en-
■glez este prinţul de W ales, nu de W alles. Oamenii care ştiu că în lim bile stră­
ine se dublează unele consoane şi-au înch ip u it că nu strică n im ic dacă pua
un l în plus în cazul de faţă. La aceasta au fost poate îndem naţi şi de faptul
c ă în franţuzeşte num ele acesta se scrie Galles.
L a intrarea în Gara de N ord, la B ucureşti îţi sare în ochi o reclam ă
-imensă a unui hotel, care se laudă că posedă lattest confort. Şi aici s-a dublat
în m od greşit o consoană şi, pe deasupra, s-a mai făcu t o greşeală şi la cu vîn tu l
al d oilea: în englezeşte se scrie latest comfort („u ltim u l co n fo rt“ ).
M orala e că, înainte de a întrebuinţa, in pronunţare sau in scris, un cu vîn t
-străin, e bine să ne inform ăm în privin ţa form ei lui corecte. E adevărat că
■ortografia engleză e foarte capricioasă şi că nu e atît de sim plu să căpătăm
inform aţii juste. D ar cine ne obligă să întrebuinţăm la fiecare pas cu vin te
•englezeşti ?
A d ., 1 2 .1 .1 9 3 2

37 Afci le-am numi hiperanglicisme, de la anglicism, cuvînt folosit acum de lingvişti.

.88
 Exces de superlative

E m inentul meu con frate D. I. Suchianu scria de curînd In revista „C ine­

m a11 că negustorii care îngrăm ădesc superlative peste superlative in textele
de reclam ă nu izbu tesc d ect să stîrnească neîncrederea p ubliculu i şi că reclam a
e cu atit mai eficace cu cit e mai discretă.
P erfect adevărat. Dar oam enii nu se lasă n iciod a tă convinşi de acest
adevăr, şi m ania superlativelor, care datează de cîn d lum ea, v a dura veşn ic.
E xem p le se p o t culege şi din textele literare. M ă v o i m ulţum i astăzi să citez
cazu rile unde, în aceeaşi frază, două su perlative se b a t cap în cap.
A m mai a vu t ocazia od ată să pom enesc afirm aţia unui fost m inistru
că e singurul dintre membrii partidului care are lucrările cele mai de valoare. . . ;
ar p u te a să fie şi mai m ulţi care să aibă lucrările cele mai de va lo a re ?
Iată şi alte exem ple mai recente. U n reporter care vorb ea de internarea
victim elor accidentelor spunea că spitalul B rincovenesc e singurul spital unde
se internează zilnic cel mai mare număr de accidentaţi. Dar cine şi-ar fi înch ip u it
că cel mai mare num ăr de a ccid entaţi se internează în mai m ulte sp ita le?
Dacă e singurul, nu poate fi şi cel mai, pentru că cel mai presupune o com p a ra ţie
cu alţii.
Un industriaş care avea de p o to lit o grevă scria că e singurul fabricant
care a avut totdeauna cea mai mare grijă de a a s ig u r a .. . In intenţia lui era
să spună că a avu t totdeau n a cea m ai mare grijă. Dar m ania superlativelor
l-a făcu t să spună că e şi singurul. A fară de cazul cînd prin cea mai mare a
înţeles „fo a rte m are“ .
Din relatarea unei crim e: D om nişoara X fusese prim a p ersoană care
descoperise crima. T rebu ie să înţelegem că o descoperise sau că ea fusese
prim a care văzuse cadavrul. Dar o descoperire nu se face d e cît o dată.
Iată acum nişte exem ple de un fel ceva m ai deosebit. Cu privire la sala­
riile funcţionarilor, un ziar scrie: se aplică pentru a doua oară o nouă curbă
de sacrificiu. D acă e nouă, se aplică întiia oară, dacă se aplică pentru a doua
oară, nu mai e nouă.
A lt ziarist scrie: nu o dată ne-a, preocupat această chestiune. D ar o ches­
tiune nici nu p oate să preocu p e o singură dată. A preocupa înseam nă tocm ai
„a ocu p a în m od con sta n t".
O reclam ă com ercială ne dă sfatu l: îndreptaţi In cartea de telefon noua
adresă. D acă e cea nouă, nu mai trebuie în d rep ta tă ; negustorul vo ia să spună
să îndreptăm adresa cea vech e, in locu l căreia s-o pun em pe cea nouă.
întrebuinţarea excesivă a superlativelor face să se tocească înţelesul
lor, astfel că vorb itoru l nici nu-şi mai dă seam a că are de a face cu un super­
lativ. A tu n ci e n evoit să adauge un nou su perlativ, n eu zat încă.

A d ., 27.1.1932

89
 că şi ca

D iferenţa între aceste două con ju n cţii este atît de m arcată, încît o c o n ­
fuzie între ele pare im posibilă. Cu toate acestea se întîlnesc zilnic fraze sa
care ca ia locu l lui că şi viceversa.
Că se construieşte de ob icei cu in d ica tiv u l: A spus că vine, L asă-m ă,
că mă plictiseşti etc. Ca se construieşte cu s u b jo n c tiv u l; în p rop oziţiile c o m ­
pletive, ca. nu se întrebuinţează corect decît a colo unde p rop oziţia regentă e
despărţită de cea com p letiv ă : se poate ca, tn cazul acesta, să se recurgă la
altă soluţie. Nu e corect se poate ca să se recurgă, ci trebuie se poate să se recurgă.
D intr-un reportaj asupra unei crim e: s-a Intimplat Insă că chiriaşul
făcea servici de zi, în loc de s-a tntîmplat ca chiriaşul să f a c ă .. .
D intr-un articol p o litic: nim eni nu ar aştepta ca guvernul naţional.
grefat p e partidul conservator, va o b ţin e .. . ; trebuie ori nu se aştepta ca guvernul
să obţină, ori că guvernul va obţine.
Telegram ă pentru ru brica sp ortiv ă : .. . e s t e probabil că Chocolate să
întîlnească p e K id B erg ; m a i'co re ct e este probabil c ă . . . va In tiln i.. . Din d e z­
baterile parlam entului: şi.n o i protestăm că astfel de ticăloşii să se citea sc ă .. . ;
cel mai bine ar fi protestăm c ă . . . se citesc. D intr-o discuţie de presă: este posibil
că şi alţi ziarişti să f i b en eficia t.. .
E xem p le de acest fel se întîlnesc în toa te ziarele, pe afişe etc., aşa înoit
B-ar părea că pentru p ublicul nostru diferenţa între că şi ca nu m ai e sensibilă.
Dar trebuie să ţinem seama şi de altă p osib ilita te: cu m deosebirea în scris între
că şi ca este m inim ă, confuziile cita te se p o t explica şi p rintr-o greşeală de
tipar.
Iată însă alte exem ple, în care greşeala e m ult mai aparentă. D intr-un
reportaj p olitic :M a i ştim că tn intenţia guvernului este tn cazul că economiile
rezultate din această operaţie nu vor face ca bugetul să se coboare la suma du
25 de miliarde — limită peste care nu vrea să treacă d. ministru de finanţe —
se va proceda la aplicarea unei noi curbe de sacrificiu. Trebu ia . .in intenţia
guvernului este să a p l ic e .. . D ar fraza a fost prea lungă şi autorul a u itat cum
a începu t-o.
Un exem plu similar d in tr-o scrisoare: rugtndu-vă ca p e viitor a ne ex p e­
dia. . . A ici fraza e destul de scurtă şi greşeala e mai p u ţin scuzabilă
Se găsesc însă şi exem ple şi mai com plicate. T o t dintr-un ziar: P ro ce­
dura penală de la noi prevede ca atunci cind un inculpat nu se prezintă îna­
intea instanţei, el este judecat tn lipsă, natural că are dreptul de opoziţie. T re ­
b u ia : . . .prevede că, dacă nu se prezintă şi este ju d e c a t .. . , are d r e p tu l.. .
în sfîrşit, iată şi un exem plu de altă natură: î n fin e, a treia propu nere
ar fi că contele Bethlen ar f i venit cu s c o p u l ... ; aici, desigur, greşeala e ia
propunere, în lo c de presupunere.
C onfuzia între că şi ca nu este Încă solid încrustată în lim b ă şi e foarte
uşor de evitat. Să sperăm că nu va reuşi să se im pună.

Ad., 6.II.1932

90
 Cuvintele compuse

Ca orice lim b ă , rom âna işi are şi ea cu vin tele ei com puse, deşi unii
cred că faptul de a com pu n e cu vin te este un apanaj al lim bii germ ane. în
rîndurile care urm ează se v o r găsi destule exem ple rom âneşti.
Chestiunea care ne p reocupă aici este urm ătoarea: cu vin tele com puse
titb u ie scrise la un loc sau d esp ărţite? Şi dacă le despărţim trebuie sau nu
să punem o trăsură de unire intre părţile lo r?
Pentru m ulte cazuri, chestiunea e tranşată de uzajul general. Nim eni nu
v a scrie totdeauna d esp ărţit: tot de a una, nici astăzi: astă zi.
D ar între aceste cazuri extrem e, există altele pentru care ortografia
flu ctu ea ză: unii scriu insfirşit, alţii în sfîrşit; unii bună oară, alţii bunăoară;
se iiitîlneşte cindvă şi cînd-va, pierde-vară şi pierde vară etc.
Care e regula după care trebuie să ne con d u cem ca să ştim dacă uri
cu v în t se scrie îm preună sau în două cu v in te ? Se pare că problem a aceasta
nu a fost tranşată in m od oficial la noi, ceea ce ar scuza ezitarea publicului,
îp orice caz, broşura A cadem iei n-a lăm urit deajuns lucrurile.
O regulă care pare foarte naturală este urm ătoarea: se va scrie într-un
cu v în t atunci cînd cele două părţi com pon en te şi-au pierdu t fiecare înţelesul
ei izolat şi au dat naştere unui nou înţeles independen t de fiecare din cele
două părţi.
A stfel, în deoarece nu se mai sim te d eloc înţelesul lui de, al lui oare
şi al lui ce, de aceea se scrie îm preună. în In cazul acesta, fiecare din cele
trei părţi com pon en te îşi păstrează înţelesul norm al, de aceea expresia se scrie
despărţit.
R egula aceasta pare foarte norm ală, dar e greu de m ulte ori să stabileşti
aplicarea ei. în la o parte, se sim te sau nu înţelesul lui p a rte? Nu toa tă lum ea
v a răspunde la fel. A lteori tradiţia a fix a t ortografia în con tra acestei reg u li:
se scrie obişnuit îndată, dar p e dată. T otuşi între aceste două expresii nu
e nici o deosebire de înţeles.
O regulă m ai sigură, dar cu aplicare mai restrînsă, este urm ătoarea:
Be scrie într-un singur cu v în t atunci cîn d părţile care-1 com p u n nu există
izolate, sub aceeaşi form ă : astfel, pentru că ast nu există sin gu r; astăzi,
p entru că se pronunţă cu i scurt, pe cînd zi, izolat, are i p lin ; cineva, p e n ­
tru, că va singur nu există cu acest înţeles, şi aşa m ai departe.
P entru toa te celelalte exem ple, ar trejpui stabilită o regulă de la caz
la caz. P oa te că ar fi datoria A cadem iei să o f a c ă 38.

A d ., 28.IX . 1932

38 Astăzi îndreptarul şi DOOM răspund la toate aceste' întreB'ări: '

91
 Legea „sforţării maxime”
A fost o vrem e cînd cele mai m ulte schim bări de sunete, în toate lim bile,
erau exp lica te prin „legea sforţării minime*13*: v o rb itorii încearcă, în mod
incon ştien t, să pronunţe cum e mai uşor.
A stăzi specialiştii cre<l m ult mai puţin în această teorie, deşi nu se poate
spune că e în totu l greşită. M arele p u b lic însă con tin u ă să o aplice peste to t:
„ţăran ii l-au sch im bat pe a grom m în angronom, pentru că aşa e mai uşor de
p ron u n ţat14 ( ? I), îmi exp lica un cu n oscu t zilele trecute.
In cele ce urm ează îmi propun să arăt, cu exem ple din lim ba rom ână,
nu num ai că nu totu l p oate fi exp lica t prin ten din ţa spre sforţarea m inim ă,
ci că, d im p otrivă , uneori vorb itoru l preferă sforţarea m axim ă.
Consoanele sînt de două felu ri: surde (la care coardele voca le răinin
în repaos) şi sonore (la care coardele voca le vibrează). Orice con soană surdă Îşi
are sonora ei şi viceversa. D acă, de exem plu, ne pregătim să pronunţăm
un s şi lăsăm să vibreze coardele v oca le, sunetul exprim at va fi z.
Cînd avem două con soane una după alta e foarte greu s-o pronunţăm
pe prim a sonoră şi pe-a doua surdă, sau invers. C oardele vocale, dacă vibrează
pentru prim a, păstrează ten din ţa de a vibra şi pentru a doua, iar dacă sînt
în repaos la prim a, cu greu v o r fi puse în m işcare pentru cea de-a doua.
A v e m de-a face aici cu o adaptare, care provine, fără îndoială, din ten ­
dinţa către sforţarea m in im ă . A stfel se exp lică de ce prefixul des- devine
dcz- cînd partea a d ou a a cu vîntului începe cu o consoană sonoră, ca b, d , g :
se pronunţă desprinde, deşănţa, dar dezbrăca, dezdoi etc.
Din m otive etim ologice (şi poate şi din alte m otive 6ubiectiv-estetice),
A cadem ia R om ân ă a recom a n d a t să se 6crie peste to t, în cazul acesta, cu s-.
Nu num ai prefixul des-, ci şi prefixul s- (in cu vin te ca zdrobi, zbura e tc .),
sufixul -ism etc., trebu ie scrise cu s, chiar acolo unde se pronunţă z.
Pornin d de aici, oficialitatea n oastră a mers şi m ai departe şi a ceru t
să se scrie cu s şi prefixele de origine slavă răz- şi -iz, care chiar în lim ba
de origine sint scrise cu z : deci război, izgoîii au fost transform ate în răsboi,
isgoni 4o.
m felul acesta m arele p u b lic s-a deprins cu ideea că scrierea şi pronun­
ţarea cu z este greşită, vulgară. Oamenii distinşi v o r întrebuinţa peste tot
pe s. La această credinţă a con trib u it şi faptul că în unele cazuri pronunţarea
cu z este Intr-adevăr vulgară, şi anum e înainte de l, m, n: zlab, zm lntină,
Znagov sînt pronunţări care nu se întîlnesc d ecît în p opor, ca şi jm echer.
A şadar, cin e vrea să fie distins nu num ai că v a evita adaptarea con soa ­
nelor în scris, dar îşi v a da osteneală b - o înlăture chiar în pronunţare, lăsînd
să se v a d ă sforţarea făcută pentru aceasta, căci ea constituie cel mai bun
certifica t de distincţie. V a spune deci răsbuna, desbăra etc.

® în term inologia de azi, „legea minimului efort“ .

*• V .p. 11 şi nota 1. Pentru grafia corectă a prefixelor discutate v. Indrepiarulş i D OO M .

92
 Bineînţeles însă, publicul pretins distins n-are de unde să ştie d acă z
este originar sau p rovin e d in tr-o adaptare. De aceea ch iar acolo unde a fost
de cind lum ea z şi unde n-a fost niciodată adaptare, m ulţi pron u n ţă astăzi
cu s : groază, pază, obraz au un z perfect stabilit. D ar derivatele groaznic,
paznic, obraznic sînt pronunţate de m ulţi cu s. M ai ales obrasnic se aude de
la persoanele „su b ţiri11. încercaţi să pronunţaţi acest cu v în t cu s şi veţi v e ­
dea cît de greu vă vine.
Pe firm ele mai tutu ror cizm arilor din B ucureşti veţi vedea scris cismâ,
cismar, şi scrierea aceasta a fost recom andată în ultim a broşură a A cadem ei.
Cu toa te acestea ungurii, de la care am îm prum utat noi cu vîn tu l, zic cizma.
T o t aşa A cadem ia recom andă să se scrie glesnă, cu toa te că form a prim ară,
slavă, e cu z.
Dar lucrurile nu s-au op rit aici. 0 dată ce p ro n u n ţa r e a — obişnuită —
a consoanei surde e o d ova d ă de rafinam ent, de ce să ne m ărginim la asurzirea
lui 2 ? Mai sînt şi alte consoane susceptibile de a arăta ce oam eni fini sîntem.
Şi iată de ce jig n i a deven it pentru m ulţi j i c n i ; de ce firm ele prăvăliilor de
vinuri prezintă mai des potgorie d ecît form a corectă podgorie, de ce uneori
se citeşte otgon în loc de odgon. A ţi auzit cu toţii mişloc în lo c de mijloc,
din gura celor care vorbesc cu buzele ascuţite. în tr-o scrisoare am găsit de
curînd atmite în lo c de adm ite; pe o firm ă din Calea Ş erban -V odă se poate citi
ch iar micdale.
D upă cu m ved eţi, procedeu l e pe cale de extin dere şi nim eni n-ar putea
garanta că nu v o m ajunge într-o zi şi la panclică în lo c de panglică sau la
atmira in loc de admira, la tă deci cum , uneori, oam enii preferă sforţarea
cea mai mare, nu pe cea mai m ică.
A d., 29.IX.1932

A m a ră ta t cu altă ocazie cu m snobism ul îndeam nă pe sem idocţi să

introducă litere exotice în m ulte cu vin te rom âneşti sau chiar în cu vin te străine
care se scriu în lim ba de origine cu litere pe care le avem şi noi. A stfel Miţi­
se scrie M itzy, Chiriac devine K iria c etc.
F aptu l acesta se petrece in p rop orţii deoseb it de mari cu litera v, pe
care o găsim adesea înlocu ită cu w. Oam enii sim pli ştiu că în englezeşte există
litera w, dar ignorează că pronunţarea este u con soană. îndem n aţi p oa te şi
de faptu l că In nem ţeşte v se scrie w, ei pun peste to t un de au ocazia, la num ele
englezeşti, w în lo c de v, con vin şi că în felul acesta şi-au arătat priceperea în
materie de lim bă engleză.
De aceea num ele D avis sau D avies a p a re uneori în gazete sub form a
Dawis sau Dawies, form ă sub care ar uim i pe orice englez. Mai ales numele
actorilor de cin em atograf şi titlurile film elor servesc de teren pentru propagarea
greşelilor de felul acesta: mai rar afiş pe care num ele L ilia n H arvey să nu fie
scris H arw ey. De asemenea se scrie Cliwe B rook in loc de Clive.

93
 In afară de cu vin tele englezeşti, cv apare uneori greşit în num ele n em ­
ţeşti. Bunăoară, to t pe afişele de cinem atograf se citeşte adesea W ien a . E
adevărat că pe nem ţeşte num ele acesta se scrie cu W , dar form a germ ană
este W ien , iar V iena se scrie pe rom âneşte cu V.
în sfîrşit, w se strecoară pînă şi în num e p roven ite din lim bi care nici
nu cun osc această literă. în titlurile film elor am vă zu t de curînd de două ori
W olga în lo c de Volga, deşi în ruseşte nu există d ecît un singur fel de v. Dar
negustorilor de film e li s-a părut desigur că Volga e prea banal sau prea sim ­
plu. W olga , cu W , are un aer mai nobil.
T o t din ruseşte vin e şi num ele V era , pe care l-am v ă zu t scris cu W
în film ul Perlele doamnei W era. H otărît lucru, cinem atograful abundă îq
perle de toa te categoriile.
E inutil să înm ulţim exem plele. Din cele expuse mai sus, procedeul se
desprinde destul de bine. Iar rem ediul nu e de ordin ortografic, ci cu ltu ral:
cine are cu noştinţe generale m ai întinse ştie unde trebuie folosit w şi, pe
de altă parte, nu se sperie de literele exotice şi nu se socoteşte cu atît mai
distins cu cît întrebuinţează mai m ulţi w sau y.
A d., 5 .X .1932

„ pioner” şi „ minier”
F oarte rar apare undeva, în scris, form a corectă p ion ier. Mai peste to t
pătrunde astăzi m itocănism ul p ion er: în gazete, în titlurile de film e, pe afişe
etc. N oroc că la regim entele de pionieri se ştie cu m trebuie scris cu vîn tu l
acesta, căci altfel în curînd n-ar mai fi nimeni care să salveze form a corectă.
T o t aşa se spune, la m ahala sau la ţară, pontoneri în loc de ponio-
nieri, plotoner în loc de plutonier, cartuşeră pentru cartuşieră, prizoner pentru
prizonier etc. U n adevărat război îm potriva lui i.
Pînă şi cu vîn tu l casier a ajuns să fie atins de boala p om en ită : un afiş
îip it pe uşa S ocietăţii de Gaze şi E lectricita te poartă inscripţia caserie.
în schim b, cei care ştiu că trebuie pus un i în toa te cu vintele citate il
pun uneori şi acolo unde această vocală nu are ce că u ta : minier, de exem plu,
apare în loc de miner.
Dar dacă e corect pion ier, de ce nu e şi m inier ? Pentru că avem de-a
face cu două sufixe diferite, am bele de origine franceză: -ier şi -eur (p ro ­
nunţat în franţuzeşte -or şi deven it în rom âneşte -er). De exem p lu : rentierr
dar şofer.,
Ceea ce com p lică puţin p roblem a cuvîntului miner este faptul că chiar
în franţuzeşte există două form e: mineur şi minier. Prim a, deven ită în ro m â ­
neşte miner, desem nează pe lucrătorul din m in e; a doua, care trebuie scrisă
ţi pron u n ţată m inier, este a d jectivu l care se referă la m ină.
E ste deci corect să se spună regiune minieră, industrie m inieră, dar eu
se p oate spune nici m inierii au intrat In grevă, nici sindicatul minierilor.
Aşadar, pentru a şti dacă un cu v în t ca p ion ier sau miner se scrie cu i
pau fără, trebuie să consultăm lim ba franceză. Ce v a face însă cin eva care e u

94
ştie fra n ţu zeşte? Singurul lucru pe care-1 are de fă cu t este să înveţe fiecare
cirvînt în parte, aşa cum învaţă că nu trebuie să spună ostromerit sau ştram-
port, ci instrument şi transport.
A v e m însă dreptul să pretindem să nu scrie a rticole de ziar sau titluri
de film , să nu vorbească la radio etc. d ecît persoane cu lte ; ni se va perm ite
însă să ne m irăm că expresiile m itocăneşti ca p ion er capătă oarecum ştam pilă
oficială.
A u zim bunăoară zilnic la radio vorbin du -se despre Institutul M etereo-
logic, deşi nu trebuie decît puţin bun sim ţ ca să ne d ăm seama că un com ­
pus cu meteor nu p oate fi d ecît meteorologic. V ed em adesea scris cu vîn tu l
magazioner, ca şi cu m ar fi vorba de cin eva care supraveghează un magazion,
na un magazin.
A tîta tim p cît form ele acestea n-au fost încă d efin itiv a d op tate de lim ba
literară, avem dreptul să regretăm răspîndirea lor.

Ad., 12.X.1932

Filologie şi lingvistică

O parte din publicul nostru nu e deprins decît cu prim ul term en din

cele cita te în titlu şi îl ignoră pe al doilea. A lţii ii cu n osc pe am îndoi, dar nu
fa c nici o d istincţie între ei.
Chiar unii dintre specialiştii noştri con fu n dă filologia cu lin gvistica n
întrebuinţează de preferinţă term enul filologic, chiar atunci cînd e vo rb a de
lingvistică.
E adevărat că în secolul trecu t erau aceeaşi ştiinţă, totuşi acu m avem
de-a face cu două ştiinţe diferite. Cred că e util să arăt care e deosebirea dintre
eie, că ci m i s-au cerut adesea explicaţii în această privinţă.
F ilologia e ştiinţa care se ocupă cu editarea textelor. F ilologu l trebuie să
cu n oa scă paleografia, adică ştiinţa care descifrează scrierile v e c h i; să ştie
să facă critica textelor, adică să aleagă dintre diferitele variante pe care le
p rezintă m anuscrisele unei opere pe cea mai b u n ă ; să cunoască lim b a epocii,
ca să p oată ju d eca ce e p ropriu graiului autorului şi ce e adăugat de vreun
c o p is t ; să aibă cu noştinţe de istorie literară, ca să poată pune în legătura
te s tu l studiat cu m odelele pe care le va fi avu t autorul.
L in gvistica se ocu p ă de studiul lim b ilor: istoria lor, descrierea unui
sla diu dat şi com paraţia între două sau mai m ulte lim bi şi între două faze
ale aceleiaşi lim bi.
L in gvistu l trebuie să cunoască lim bile pe care le studiază şi să aibă
n cliu n i de istorie, arheologie, sociologie, anatom ie, fizică etc.
R ezultă din cele arătate mai sus că pe filolog îl interesează num ai lim bile
şi dialectele literare, pe cînd pe lin gvist îl interesează toa te graiurile şi, cel

95
p u ţin în starea actuală a studiilor, 11 interesează mai ales graiurile neliterare.
S-au fă cu t foarte puţin e studii lingvistice despre stilul unui autor sau despre
elem entele care caracterizează o lim bă literară în ra p ort cu cea vorbită.
M etoda lin gvisticii este aproape totdeau n a com parativă. Înrudirea
dintre lim bi se doved eşte num ai prin com paraţie şi to t astfel se studiază
istoria graiu rilor: fie că, prin com paraţie, se recon stitu ie un original com un
pentru elem ente aflate în două dialecte deosebite, fie că se pun faţă in faţă
diferitele faze succesive ale aceluiaşi dialect.
F ilologia n-are aproape niciodată de-a face cu m etod a com p a ra tiv ă:
alăturarea a două texte de autori diferiţi nu duce d ecît rareori la concluzii
instru ctive, şi editarea unui te x t într-o lim bă dată nu este a ju tată întru nim ic
de com paraţia cu alte tex te din alte lim bi.
Filologia este o ştiinţă istorico-litera ră ; lingvistica este istorico-naturală,
adică are p un cte de co n ta ct cu ştiinţele naturale, căci graiul este o funcţie
naturală aproape în acelaşi grad cu cîn tecu l păsărilor. Dar lim b a a deven it
repede o institu ţie cu caracter social, de aceea lingvistica este în strînsă legă­
tură cu sociologia, ceea ce nu e cazul pentru filologie.
E de la sine înţeles că lingvistul nu p oate ignora filologia, după cum
filologul are nevoie de lin gvistică. Pu nctele de co n ta ct sînt acestea: lingvistul
utilizează, intre alte m ateriale, tex te p u b licate de filo lo g ; filologul trebuie
să cunoască lim ba pentru editarea textulu i.
Dar lucrul acesta nu îndreptăţeşte o con fu zie între aceste două ramuri
d e a ctivitate. In tr-adevăr, fiecare ştiinţă se serveşte de citev a discipline
v e c in e , fără ca pentru aceasta să se con fu n de cu ele: istoricu l are n evoie de
filologie şi filologul de is to r ie ; lin gvistul, pentru a studia con form aţia organelor
vocale, face apel la anatom ie, iar pentru studiul sunetelor, la fizică etc.
A fost o vrem e cîn d acelaşi om putea face şi filologie, şi lin gvistică.
A stăzi lucrul acesta nu m ai e p osibil. Ştiinţele au progresat atît de m ult,
încît de-abia p oţi învăţa şi reţine to t ce se referă la un Bingur dom eniu. în
m aterie de lin gvistică, de exem plu, dialectologia s-a d e zv o lta t enorm şi fiecare
grup de dialecte îşi are atlasele şi glosarele lui, pe care nu le p oate utiliza declt
cel iniţiat.
D e aceea e bin e să se precizeze că lin gvistica şi filolog ia sînt lucruri
diferite şi că cei care o studiază pe una din ele nu sînt obligaţi să fie specialişti
şi în cealaltă.
Ad., 1 4 .X .1932

Dascălii şi dăscălimea

C uvîntul dascăl a fost îm pru m u tat de noi din greceşte. în form a lui
originara înseam nă „în v ă ţă to r11. Cum însă în general învăţătorul cum ula
şi fun cţia de cîn tăreţ la biserică, term enul de dascăl a în cepu t să i se aplice
şi acestuia din urmă.

96
 A stăzi dascăl nu ee m ai Întrebuinţează d ecît in ierarhia bisericească.
A trib u it unui în văţă tor, cu vîn tu l are o nuanţă p eiorativă , aproape t o t aşa
de precisă ca şi belfer.
Şi cu toa te acestea term enul de dascăl (şi co le ctiv u l: dăscălime) a fost
din nou adus în uz şi nu de cin eva care ar fi v o it să-şi b ată jo c de învăţători,
ci chiar de corpul d id actic.
Cînd s-a ajuns 1a federalizarea fu n cţion arilor din diferite grade de învă-
ţăm in t, s-a cău tat un num e care să le cuprindă pe toa te. D acă s-ar fi v o rb it
de învăţători, ar fi protesta t profesorii. D acă s-ar fi n u m it cu to ţii profesori,
învăţătorii s-ar fi sim ţit în afară de m işcare. D e aceea s-a recurs la învechitul
dascăl şi s-a v o rb it de dăscălime.
E xpresiile acestea au Insă un dublu incon ven ien t. P rim ul, de care am
pom enit mai sus, este că dascăl este sim ţit de p u b lic, cel puţin în M untenia,
ca un num e de b a tjo cu ră la adresa p rofesorilor. E ste destul să am intim cu m
Întrebuinţează Caragiale cu vîn tu l dăscălime, ca să ne con vin gem de acest
lucru.
A l doilea incon ven ien t eBte că se creează o con fu zie: cîn d se vorbeşte
de dascăli, v a trebui să întrebăm dacă sînt cei de la biserică sau cei de la şcoală.
Înţelesul vech i al cu vîn tului n-are de ce să fie am estecat aici.
T otuşi term enul a fost adop tat. Cum se p oa te exp lica acest lucru,
ctnd existau expresii cu n oscu te şi recu n oscute în m od o fic ia l? T oa tă lum ea
ştie ce e corpul didactic şi nim ănui nu-i v a trece prin gînd să spună Casa de
credit a dăscălimii în lo c de Casa de credit a corpului didactic.
A tu n ci de ce dascăli şi nu membri ai corpului d id a ctic? Fără îndoială
din dorinţa de a evita neologism ele.
Despre tendinţa aceasta am mai v o r b it şi în alte rînduri şi am arătat
că nu e nici a ccep ta bilă , nici scuzabilă, m ai ales într-un caz ca cel de faţă,
unde e vo rb a de un n eologism gata îm păm întenit. Ce-aţi zice dacă cineva
ar încerca să-l înlocuiască p e secretar cu grăm ătic?
In cazul special al lui dascăl, trebuie să m ai atrag atenţia că nici m ăcar
nu e v o rb a de un cu v în t neaoş rom ânesc şi că didactic p rovin e din aceeaşi
rădăcină grecească, deci nu avem nici un m otiv să-l socotim m ai puţin nobil.
A d ., 1 9 .X .1932

Genitivul
P entru form area genitivului singular articu lat de la substantivele fem i­
nine, regula curentă este u rm ătoarea: se adaugă un -i la n om inativul plural:
de la p u n te, pluralul e p u n ţi, deci genitivul singular articulat e pun ţii. De la
casă, pluralul e case, deci genitivu l singular e casei.
Deşi utilă în p ra ctică , regula aceasta nu e corectă din p u n ct de vedere
tenretic. In adevăr, ce are a face genitivul singular cu nom inativu l plu ral?

91
 G enitivul articulat se form ează mai curînd de la genitivu l nearticulat, care,
din întîm plare, are aceeaşi form ă cu nom inativul plural.
E xistă însă actualm ente tendinţa de a face, la unele substantive, geni­
tivul articulat altfel d ecît pe cel nearticulat. E vorb a anum e de substantivele
care îşi schim bă v oca la în flexiune. De la onoare, genitivu l nearticulat e
o n o r i; cu toa te acestea s-a v o rb it anul trecu t despre legea de apărare a onoarei.
A lte exem ple de acelaşi fel sîn t: din cauza sărbătoarei (în lo c de sărbă­
torii), expresie curentă în ga zete; politica pom anei (in loc de pom en ii), titlul
unui articol de rev istă ; Clubul liberal al Culoarei de Verde (în loc de culorii),
firm ă de lo c a l; fabricarea cearei (in loc de cerii) şi altele.
T en d in ţa aceasta se explică u şor: transform area vocalei face ca d ife ri­
tele cazuri să nu semene între ele. Cum însă vorb ito ru l sim te că p om en ii e
acelaşi cu vîn t cu pom ană, el caută, pe cît posibil, să unifice în pronunţare
aceste form e. De aceea preface pe pom enii în pom anei.
T otuşi, pe lingă exem plele citate mai sus, s-ar m ai putea adăuga altele
în care form a articulată o urm ează corect pe cea nearticu lată: morţii, nu moar­
tei, fetei, nu fatei etc. E xp lica ţia faptului e urm ătoarea: fetei, m orţii şi m ulte
alte substantive sînt întrebuinţate destul de des sub form a aceasta, de aceea
vorbitoru l o cunoaşte bine şi nu o p oate sch im ba cu m vrea.
D im p otrivă , culoare, onoare etc. nu se prea întrebuinţează la genitivul
articulat, aşa în cît form a corectă se poate lesne uita. Cînd vine, la un m om ent
dat, ocazia să o întrebuinţăm , o form ăm din nou şi atunci ne vin e m ai uşor
să recurgem la nom inativ, pe care-1 întîlnim m ai des, d ecît la genitiv.
E xistă şi o categorie de substantive care au două form e curente pentru
genitivul nearticulat şi pentru n om inativul plu ral: şcoli şi scoale, roţi şi roate
etc. în cazul acesta însă, există şi două form e pentru gen itivu l articu lat:
şcolii şi şcoalei, roţii şi roatei 41.
P roblem a aceasta este destul de im portan tă pentru ca să m erite un
studiu aparte.
A d., 2 7 .X .1932

în m od norm al, n-ar trebui să existe nici o con fu zie între i şi j : aceste
două litere reprezintă în rom âneşte două sunete diferite, deci întrebuinţarea
lor e precis stabilită.
în alte lim bi, care nu cun osc sunetul j sau 11 redau prin altă literă,
j se întrebuinţează pentru notarea lui i care nu form ează silabă (cu m ar fi
în rom âneşte în cuvîntu l iar). A şa, de exem plu, în n em ţeşte, unde num ele
citit Iohan se scrie Johann.

41 Norma actuală recom andă pe şcolii şi pe roatei, deşi pluralul ro/tşi genitiv-dativu l
roţii sint foarte frecvente în vorbire.

98
 U nii rom ân i, luîndu-se după această pildă, scriu şi în rom âneşte pe i
in iţia l care nu form ează silabă cu j : Joan, Jonescu etc. S-au v ă zu t şi afişe de
film care purtau titlu l Jubeşte-mă.
Scrierea cu j în lo c de i e şi pedan tă, şi greşită, căci p oate da naştere
la confuzii. Scriind pe i peste t o t cu i , respectăm criteriul fon etic, care pretinde
pentru fiecare sunet o singură literă.
în legătură cu litera j , se p oate cita o anecdotă autentică, m enită să
arate prin ce aventuri trec uneori num ele. E x istă un actor de cinem atograf,
de lim bă spaniolă, Jose M ojica (se citeşte H oze M ohica). E xploatatorul
film elor acestui actor şi-a făcu t socoteala că spectatorii rom âni v o r pronunţa
m ojica, cu j , ceea ce ar putea să evoce cu vîn tu l mojic. P entru a evita această
asociaţie de idei, directorul casei de film e, care, desigur, citise num ele după
m oda nem ţească, adică M oiika, l-a scris pe afişe cu y : M oyica. Im ediat,
cin em atografele de periferie s-au încu rcat şi n-au m ai ştiut unde vin e i şi
unde trebuie y , de aceea au scris M oiyca şi chiar M oyca . în cele din urmă,
nu ştiu din ce m otive, reprezentantul general a reven it la form a prim itivă,
M ojica. D ar lum ea se deprinsese cu y , de aceea litera aceasta a răm as, şi
acu m ved em peste to t M ojyca .
Iată deci cu m încercarea de a înlocui pe j cu i a dus la schim barea
lui i u rm ător în y , rezultat destul de neaşteptat. Ce e d rept, litera y trece
drep t n obilă, aşa în cît ne pu tem exp lica de ce a fost păstrată atunci cînd j
şi-a reluat locu l legitim .
A d ., 2 .X I .1932

Ardelenisme
Ca toa te celelalte lim bi, rom âna prezintă variante loca le în toa te regiu­
nile unde e v orb ită . V arian te sensibile în vorbirea curentă, cu m e şi natural.
Dar prezintă, ceea ce e m ai puţin natural, variante şi în scriere, chiar în textele
ştiinţifice.
în afară de M old ova , unde un grup de filolog i şi-a pus în gînd să păstreze
cu orice preţ particu larităţi regionale în lim b a literară, abaterile cele mai
serioase de la tipu l com un le găsim în A rdeal.
A m citit zilele acestea o carte cu con ţin u t interesant, care m erită o dare
de seamă am ănunţită în ce priveşte fondu l. Pentru m om en t însă, găsesc că
nu e inutil să relev ardelenism ele care m işună de la prim a pînă la ultim a
pagină a lucrării. E v o rb a de Contribuţiuni la istoria lingvisticii generale de
dr. Const. P avel (Beiuş, 1931).
Cu privire la sunete, găsim în această carte influinţă în loc de influenţă,
acaparat pentru acaparat (urm e ale adaptării la cu vin tele m o ş te n ite ); în schim b,
influenţă germ an ă : inofenziv în lo c de inofensiv. O rtografie falsă este şghiaburi
pentru jghiaburi. A ba teri mai grave, care se p o t num i greşeli, sînt pion er în
loc de p io n ier (de ce nu şi pom per ?), metereologie pentru meteorologie şi bacte-
orologie pentru bacteriologic (s-&r p utea să fie greşeli de tipar).

99
 Desigur to t o influenţă germ ană trebuie să v e d e m in con fu zia lui i c u j i
Ion es pentru Jon es, I . I . Rausseau, Iuleville In loo de Julleville, şi o in flu en ţă
ungară în scrierea M ecsnikow , pentru num ele pe care-1 citim M ectnicov.
In ce priveşte form a cu vin telor, re le v : arhaisme ca lucră pentru lucrează,
tratarea neologism elor în alt chip d ecît o facem n o i: edă în lo c de editează,
a eschide pentru a exclude, sistem izare in loo de sistem atizare, p olem ii pentru
polem ici, arhiv pentru arhivă, persian în lo c de persan, definiază pentru d efi­
neşte, cu vin te greoaie ca excepţionat în lo c de obiectat („co n tr a acestei ipoteze
nu-i n im ic de e x c e p ţio n a t").
N eologism ele de origine latină sint in general calch iate după m odelul
germ an: recerut pentru necesar, amăsurat în lo c de potrivit etc. Pînă şi term enii
tehnici sînt d iferiţi: reformaţiunea în lo c de reforma, lim b ile sud-slave pentru
slave de sud, lim ba biscaya in lo c de bască, protopărinţi pentru strămoşi.
Influenţa germ ană în voca b u la r se mai ved e in fap tu l că a cerceta are
înţelesul de „a frecven ta 11 („şcolile erau cercetate de elevi11), că singuratec
e întrebuinţat cu înţelesul de „iz o la t“ („n oţiu nea singuratecelor cu v in te "),
în sfîrşit, în prescurtarea altind., în lo c de v. ind. (p en tru vechea indiană).
D ar dacă influenţa germ ană este atît de p utern ică (şi o v o m întîlni
şi în sintaxă), asta nu înseam nă totu şi că nu începe să se sim tă şi o influenţă
franceză. Num ai că nici influen ţa franceză n -a d at aceleaşi rezultate ca la noi.
În tîln im astfel mereu verbu l a suleva pentru a releva sau a ridica, restează
pentru rămlne, neo-gramm airieni în lo c de neogramatici. A lături de expresii? a
acestea, cît de ciu dat sună sută în loc de secol („În cep u tu l sutei a şaptea” ...) 1
In ce priveşte m orfologia, găsesc un fenom en cu rios: în Tran silvan ia
nu se întrebuinţează perfectu l sim plu, după cu m nici M o ld o v a nu-1 cunoaşte
(num ai în Oltenia şi in vestu l M unteniei a răm as acest tim p v iu în graiul
popular). De aceea autorul transilvănean il Întrebuinţează fără să-i prindă
bine rostul şi, de m ulte ori, greşit:
R o m a .. . r ă m în e.. . ce a fo s t. . . de vreme ce moştenirea p reaputernicilor
împăraţi trecu la capii B is e r ic ii. . .
. . .cultura elin ă . . . ce odinioară încălzi şi avtntă filozofia lui P la to n . . .
A c e ş t i ... apostoli învăţară limba locu rilor. . . p e unde se abateau.
Contra te o r iilo r .. . care tocmai în vremea aceasta deraiară pîn ă la
ridicol etc.
In exem plul al treilea trebuie im perfectu l ţ In celelalte, mai m ult ca per­
fectul.
Printre cu vintele neflexibile găsim pe drept ce în lo c de p rin urm are,
pe caşi pentru sim plul ca („ca şi prem ergător al lui B o p p se susţine R elandus“ ) j
deja e întrebuinţat a colo unde nouă nu ne e perm is să-l p u n em : „a ce st
spirit deja a trăit cu m ult înainte11 sau „a ju n g e ca un cu v în t să aibă o
singură literă com ună cu vreu n alt cu v în t şi el d eja le consideră înrudite” .
Prepoziţii întrebuinţate altfel decît în lim ba literară găsim : la tot cazul
(noi spunem în tot cazul), sub diferite îm prejurări pentru în diferite îm prejurărir
mai de curînd, în loc de mai curînd („sin t mai d© eurîud un j o c 11), pe m ai

100
departe, p entru mai departe, la aparenţă p entru tn aparenţă etc. Destul
de curioase sînt şi expresiile traduse din n em ţeşte: stăruie pe lingă în loo
de stăruie pentru („E p icu r stăruie p e lîngă părerea că “ ), pledează pe lingă
îndreptăţirea lor, insistă pe Ungă un compromis etc.
T o t din sintaxă, mai pot cita in teroga tive ca „în treb area că oare ce
a fo st în tîi“ ; apoi despărţirea prin virgulă a p rop oziţiei com p letiv e de regenta
ei („sp u n e, că ne cred e“ ; influenţă germ ană şi aici).
în a in te de a încheia, ţin s& atrag atenţia că am fă cu t aceste observaţii
de dialectologie fără nici o intenţie răutăcioasă şi că, afară de cîtev a exem ple
cita te ca atare, nu socotesc ca greşeli particu larităţile de lim bă din A rdeal. Las
altora sarcina să ju d ece dacă ele trebuie păstrate sau înlăturate.
A d., 9.X I .1932

O lecţie
O lecţie drastică a foBt aceea pe care am p rim it-o zilele trecu te de la
un cititor, care sem nează V ic to r A n ton iu şi care-m i scrie:
„ I n articolu l d v. « U n itatea lin gvistică b alca n ică » aţi am in tit că numai
lim b a rom ână şi-a mai păstrat genul neutru. E ste in ex act. Nu există acest
gen nici în rom ân eşte. E x istă In tr-adevăr un gen fo lo s it şi con siderat al treilea,
nu m it am bigen. N u e gen special, ci născut din com bin area celui m asculin
cu cel fem inin11.
După cu m ved eţi, afirm aţiile sau m ai bin e zis negaţiile d-lui A n ton iu
sînt categorice şi nu adm it replică. D -sa nu s-a op rit nici o clipă la ideea că
eu voi fi avînd studii speciale In chestiunile de lim b ă şi că ştiu în orice caz
teoria neutrului pe care o găsim in m anualele pentru clasele prim are.
A supra problem ei neutrului m i-am expus pun ctu l de vedere în altă
parte. Cum însă îm i închipui că articolul resp ectiv v a m ai fi scăpat şi altor
cititori afară de d. A n ton iu , le rezum aici, ca să nu risc să m ai fiu acuzat
de ignorarea faptelor elem entare.
A şa-num itul „a m b ig en 4* nu e născut din „co m b in a re a " masculinului
cu fem ininul, cum pretinde d. A n ton iu , ci p rovin e din lim b a latină. Din în­
tâmplare, în decursul istoriei lim bii rom ân e, s-a ajuns ca form a singularului
să se asem ene cu substan tivele m asculine, iar cea a pluralului, cu substantivele
fem inine.
Dar în m aterie de lim bă nu e interesant cu cine se aseamănă o cate­
gorie, ci de cine se deosebeşte. C ategoriile m orfolog ice nu există d ecît prin
con trast, prin aceea că se op un unele altora. O lim bă care nu are genul fem inin
nu p oate avea nici m asculin, căci m asculinul nu trăieşte d ecît în tru cît se opune
fem ininului. D a că nu există form ă de plural, nu există nici singular, ci o sin­
gură form ă, fără diferenţă de num ăr.
Ce constatăm în cazul nostru sp ecia l? Că aşa-num itele substantive
am bigene se deosebesc la singular de fem inine şi la plural de m asculine.
D eci form ează o categorie m orfologică aparte.

101
 Nu mai v orb esc de faptul că la plural s-a creat şi o term inaţie specială,
- uri ( geam uri, de la geam , chipuri, de la chip etc.), care nu aparţine d e c îi
neutrului. (C uvintele ca fă in u ri, verdeţuri etc. nu sînt propriu-zis fem inine,
ci plurale de colective şi, ca atare, neutre.)
Dar nu num ai ca form ă neutrul se opune celorlalte două genuri, ci şi ca
înţeles: de unde m asculinul se aplică la num e de fiinţe de sex m asculin şi
la unele ob iecte, iar fem ininul, la num e de fiinţe de sex fem inin şi la unele
ob iecte, neutrele sînt num e de ob iecte, considerate ca fără sex.
Aşadar, şi din punctu l de vedere al form ei, şi din acela al înţelesului,
neutrele se disting atît de m asculine, cît şi de fem inine. Se p oate deci v o rb i
de un gen aparte.
De altfel, neutrul în rom âneşte e departe de a fi în scădere. Cele mai
m ulte cu vin te noi care denum esc ob iecte sînt neutre. B a m ulte din num ele
de o b iecte vech i care la origine erau m asculine sau fem inine au d even it în
decursul vrem ii neutre. A v e m deci de-a face cu o categorie foarte vie, care
se întinde m ereu în dauna celorlalte două, dar num ai în lim itele pe care le
îngăduie înţelesul, adică num ai la num ele de obiecte.
D acă n im ic nu va stînjeni această extindere, putem prevedea că v a
veni un m om en t cîn d toate num ele de ob iecte v o r fi, în lim ba rom ân ă, de
genul n eu tru .
A d., 19.XI.1932

Greşeli la oamenii culţi

. . .sau, în unele cazuri, la oam enii pretinşi culţi. E v o rb a anum e de unele
erori care p rovin din straturile neinstruite ale societăţii şi care au p ătru ns
în tim pul din urm ă şi în lim ba celor cu titluri universitare.
Iată mai întîi cazul lui complect în locu l lui complet. L im b a rom ân ă
nu cunoaşte neologism e, ad jective, de felul lui complet, term inate în -et. In
schim b, are m ulte term inate în - e c t : perfect, direct, corect etc. D e aceea a p u tu t
părea că trebu ie un c şi în term in aţia lui complet.
O ricum ar fi, greşeala aceasta e prea răspîndită ca să mai p oată fi înlă­
turată 42.
Pentru cu vîntu l de origine franceză magasinier, ar trebui să avem replica
rom ânească magazinier. Dar toa tă lum ea spune m a ga zin er.. . ; toa tă lum ea,
afară de aceia, destul de num eroşi, care spun m agazioner; form a aceasta din
urmă con stituie o greşeală grosolană şi trebuie înlăturată. Cît despre magaziner,
care nu e curent decît printre oam enii instruiţi, p oate că s-ar mai putea încerca
înlocuirea lui cu form a corectă, magazinier 43.

48 De fap t form a complect nu mai apare în tim pul din urmă la oameni cu cît de
putină cultură.
43 Pînă la urm ă a fost înlăturată varianta magazioner.

102
 Pînă şi între profesorii secundari a începu t să se zică petagog, petagogie,
in loc de pedagog, pedagogie. M ărturisesc că nu izbu tesc să întrevăd cauza acestei
greşeli. G ravitatea ei, ca şi a celor sem nalate mai sus, este în faptu l că sapă
o prăpastie între lim ba rom ână şi celelalte lim bi civ iliz a te ; cel puţin termenii
de cultură îm prum utaţi recen t din A pu s ar putea fi iden tici în toa te lim bile.
De la cu vîn tu l latin fem ina, care înseamnă „fe m e ie 11, este d erivat a d jec­
tivu l fem inist, scris şi pron u n ţat cu i în silaba a doua în celelalte lim bi, cum
e bunăoară franceza. N um ai la noi se spune şi se scrie fem enist, fem enin,
pentru că v orb itorii îşi închipuie că aceste cu vin te sînt derivate de la femeie.
D acă ar fi aşa, s-ar zice fem eist, fem eiesc. Dar greşeala a pătruns şi în manualele
de gram atică, în care se v orb eşte adesea de genul fem e n in ; în legătură cu
această fam ilie, m ai semnalez că se accentuează greşit num ele cinem atogra­
fului F e m in a : trebuie pus accentul pe prim a silabă, nu pe a doua, după cum
şi în C apitol, accentul trebuie pus pe o, nu pe i.
în sfîrşit, greşeala cea mai gravă, pentru că p rovin e d in tr-o greşeală
de gîndire, este punerea virgulei între subiect şi p red icat, aşa cu m face azi
m ai toa tă lum ea la noi. Chiar zilele trecu te, d-na Canarache sem nala aici
fraza urm ătoare, luată dintr-un com u n ica t al M inisterului de In stru cţie:
Doritoarele a se prezenta la concurs, vor adresa c e r e r ile ...
D acă şcoala şi-ar face datoria, ar mai putea stîrpi această greşeală
ruşinoasă.
A d ., 19.X I . 1932

Franţuzeasca în străinătate

N ici o lim bă nu s-a bu cu ra t pîn ă acum a de răspîndirea şi mai ales de

prestigiul pe care le-a avu t franceza pînă aproape de zilele noastre şi pe care
actualm ente le pierde, în favoarea lim bii engleze. N iciod ată o lim bă străină
n-a fost învăţa tă cu atîta rîvn ă şi a d op tată cu atîta plăcere de clasele supe­
rioare din toa te ţările străine.
R ezultatul a fost că toa te lim bile europene au îm pru m u tat cuvinte
din franţuzeşte şi că, din cîn d in cînd, au creat cu vin te noi care trebuiau
să treacă drept franţuzeşti. F aptul acesta din urm ă, destul de curios, m erită
să fie pus în lum ină.
E xem p lele pe care le v o i cita p rovin mai toa te din lim b a noastră, lucru
natural, nu num ai pentru că acestea sînt m ai lesne înţelese de cititori, ci
şi pentru că se găsesc m ai u şor: după cu m am fost cei m ai înfriguraţi la a dop ­
tarea cu vin telor franţuzeşti, to t aşa am d at şi con trib u ţia cea m ai im portantă
la ceea ce s-ar p utea num i „fran ţu zeasca din străinătate11.
Las la o parte cu v în tu l joben , care se ştie că rep rodu ce num ele unui
pălărier de origine fra n ceză, stabilit la B ucureşti. N u se p oa te spune că e
un cu v în t creat de n oi, ci num ai că, în cazul acesta, am dat o accepţie nouă
unui grup de sunete care exista dinainte în franţuzeşte.

103
 Contrariul de la en gros e în franţuzeşte au d ita il; noi însă am fabricat
după m odelul lui en gros, un en detail, expresie pe care fără nici c îndoială
putem să o calificăm de franţuzească, chiar dacă nici un francez n-ar p u tea-o
num i corectă.
„D u s şi întors" se spune în franţuzeşte aller-retour. D in acest grup num ai
cuvîntul retour a părut sem n ificativ, cu atît mai m ult cu cît era şi mai uşra
de înţeles. In vocabu laru l european de azi, verbu l aller e destul de iz o le t.
De aceea retour a fost a d op ta t în lim bajul feroviar al întregii E u rop e Centrale,
poate şi în alte părţi. D acă retour reprezintă pe „în to r s ", cu m se v a spune
pentru „d u s " ? O dată ce retour înseam nă „în to rs " şi re- „în a p o i", nu mai răm îne
decît ca tour să aibă înţelesul de „d u s ". Şi iată cu m , p rintr-o socoteală foarte
sim plă, ca să nu zicem „sim p listă ", cu vîn tu l tour, care înseam nă în fra n ţu ­
zeasca din F ranţa „în con ju r, o c o l", a ajuns în franţuzeasca din străinătate
(G erm ania, A ustria, C ehoslovacia, Ungaria, R om ân ia) să aibă inţelesuJ
de „d u s ", în expresia tur şi retur.
In franţuzeşte există un sufix foarte răspîndit, a cărui form ă fem in in ă
e -euse (citit 6z). Sufixul acesta a fost îm prum utat de noi în cîte v a cu v in te
care num esc meserii fem inine. A stfel, danseuse, chanteuse au deven it în lim ba
noastră popu lară danseză, şanteză. L a un m om en t dat, p oporu l a a vu t im presia
că pentru a da o înfăţişare franţuzească unui cu vîn t fem inin care in d ică o m ese­
rie trebuie să-i alipească sufixul -eză, sim ţit ca elem ent franţuzesc, căci în
cu vin te rom âneşti acest sufix nu există. De aceea term enul manichiuristă
a fost tran sform at — francizat, aş putea spune — în manicheză. E clar că
cei care au creat expresia aceasta nouă au crezut că vo rb e sc „m a i fra n ţu ze şte ”
d ecît cei care spuneau manichiuristă.
Şi m ai curios este cu vîn tu l dameză, pe care-1 auzim în anum ite cercu ri
de periferie. F orm a scurtă, damă, nu se distinge prin n im ic de cu vin tele rom â ­
neşti şi nu aduce cu nim ic am inte de lim ba franceză. Su fixu l -eză i-a fă cu t
serviciul de a-1 occiden taliza. Cel care a spus întîi dameză a fost con vin s că
vorbeşte franţuzeşte.
Dar nu num ai în rom âneşte bîn tu ie francizarea fem ininelor cu a ju toru l
sufixului -e z ă : şi în G erm ania lucrurile se p etrec cam la fel. Pentru ceea ce n oi
num im baletistă, iar francezii danseuse de ballet, germ anii au creat un cu v în t
„fra n ţu ze s c": Balletteuse. N ici în nem ţeşte nu există sufixul -euse, de a ce fa
e sigur că şi neam ţul care a spus întîi Balletteuse a vru t să vorbească fra n ţu ­
zeşte.
Dacă toa te aceste expresii pseudofranţuzeşti n-ar fi atît de grosolan
făcute, n-ar fi exclus ca ele să pătru ndă la un m om en t d at chiar în franţuzeasca
din Franţa.
Dar dacă exem plele pe care le-am cita t aici ar fi core ct alcătuite în spi ■
ritul lim bii franceze, ar fi foarte greu de stabilit că nu p rovin din Franţa.
Şi am putea crede că le-am îm pru m u tat din franţuzeşte, ca şi pe toa te celelalte
elem ente de vocab u la r de origine francezii.

104
 De aceea ajung la o ip oteză care, dacă în p ra ctică nu e utilă, lasă totuşi
■cîrnp liber pentru reflecţie: cine ne garantează că toa te cu vin tele franţuzeşti
a u fost făcute în Franţa şi că printre ele nu se găsesc unele create în străinătate
<de oam eni cu mai m ult sim ţ al lim bii franceze d ecît autorul damezei sau al
Balletteusei ?
In sprijinul acestei ipoteze s-ar putea cita crearea de num e proprii.
S e ştie bunăoară că roum ain pentru „r o m â n “ a fost scris pentru prim a oară
d e K ogălniceanu. A r fi curios dacă s-ar găsi şi cu v in te com un e franţuzeşti
cre a te de rom âni.
A d., 27.X I. 1932

U n savant francez spunea acum cîtv a tim p , într-un Tratat de pronunţare

fran ceză, că lim bile culte sînt caracterizate între altele prin faptu l că posedă
«sunetul ii şi că nu-1 au pe h. T eorie din cele mai con testabile şi v ă d it influen­
ţ a t ă de ideea că lim ba franceză e superioară celorlalte.
în ce-1 priveşte pe h, teoria pom en ită se doved eşte uşor a fi falsă cu aju­
to r u l lim bii rom âne. A v e m o regiune în care h a fost aproape cu totu l suprim at
•din pron u n ţare: Oltenia. Şi totu şi nu se p oate afirm a că graiul oltenesc este
su p erior celorlalte, după cu m nu se p oate spune nici că le este inferior.
Partea curioasă e că şi in M untenia h e pe cale de dispariţie, dar nu
i n lim ba literară, ci în cea populară sau, mai precis, în cea m itocănească.
O am enii care au în văţat la şcoală contin u ă cu toţii să-l pronunţe pe h, aşa
cu m îl cunosc din scriere.
în schim b, în regiunile periferice, h este adesea suprim at. Se rosteşte
astfel of în lo c de hoţ, paar pentru pahar, Zaaria sau chiar Zaria pentru
t-numele Zaharia şi aşa mai departe.
Nu num ai că dispariţia lui h nu denotă aici o înaintare în cultură, ci,
rtocmai d im p otrivă , pronunţarea fără h trădează originea suburbană sau
in s tr u cţia n eglijată a celui care vorbeşte.
De aceea e cu atît mai regretabil că această p articularitate începe să
se strecoare în reclam ele citite la radio. Zilele trecu te ni se recom anda astfel
*o revistă care se joa că la „A lam brau.
V orb itoru l la radio are foarte mare influen ţă asupra celor puţin in s tru iţi;
o frază distribuită prin difu zor capătă un prestigiu asem ănător cu acela
ral textulu i scris.
D e aceea ar fi de d orit ca pronunţarea spicherului să 'fie ceva mai supra­
vegh eată, ca să nu se ajungă să se vorbea scă p ubliculu i de oţi şi de paare.

Ad., 6.1.1933

105
 e şi ie

C ontinuînd cu analiza teoriilor ortografice pe care d. Gh. A d a m escu

le expune în broşura Problem ele actuale ale ortografiei româneşti, ajungem
la scrierea difton gulu i ie.
D. A dam escu con sta tă că, în pronunţare, ie se poate foarte uşor distinge
de e, apoi adaugă: „R eg u la ar fi uşoară, dar vedem adesea scris perim , m eur
fer, deci problem a rămîne întreagă11.
M ărturisesc că nu înţeleg. D acă sîntem de acord în privinţa pron u n ţării
şi dacă găsim o regulă justă şi „u şoară11, problem a nu mai rămîne deloc. Faptul
că unii contin u ă să scrie după altă regulă nu dovedeşte că cea pe care o p ro ­
punem noi nu e bună.
D. A dam escu găseşte în glosarul A cadem iei două excepţii de la regula
pron u n ţării: meu şi sbera, care, deşi pronunţate cu ie, sînt scrise cu e sim plu.
De fap t, m ultă lum e pronunţă meu, fără i ; dar sbera în loc de zbiera constituie
un m itocănism intolerabil.
Pentru m otive pe care nu mi le p ot im agina, toţi cei care se ocu p ă
de ortografie pretind că, acolo unde se pronunţă cu ie, să se scrie ori peste
to t cu e, ori în unele cuvin te cu e, iar în altele cu ie.
Prim a regulă ar avea desigur avantajul că ar îm piedica scrierea cu ie
în neologism e ca idee, crea. Dar, din două una: ori cu vintele acestea nu sîn t
încă defin itiv intrate în lim bă, şi atunci putem să im punem pron u n ţarea,
ori sînt defin itiv intrate, şi în cazul acesta e inutil să ne mai luptăm cu arm e
ortografice îm potriva pronunţării.
In orice caz, principiul etim ologic nu e respectat de nici una din regulile
propuse. Chiar cînd e vorb a de cu vîn tul idee, dacă ar fi să ţinem seamă d e
form a p rim itivă, ar trebui să scriem idee, căci form a prim itivă, grecească,
se scria idea.
Ceea ce e sigur e că principiul strict fon etic nu poate supăra pe n im e n i;
să scriem deci ie unde pronu n ţăm ie şi e unde pronunţăm e.

A d ., 1 7 .1 .1 9 3 3

Iarăşi despre neologisme

Luna trecu tă am scris un articol în care mă ocu p am de răspîndirea
neologism elor. La drept v orb in d , d octrin a nu-m i prea aparţinea, ci e cea
adm isă în general de ştiinţa străină. Num ai exem plificarea şi aplicarea la
lim ba rom ân ă erau propriu-zis opera mea.
A rtico lu l acesta m i-a atras onoarea de a prim i, prin ziarul „E p o c a 11,
un răspuns din partea arhim andritului Scriban. E adevărat că d-sa n-a făcu t,
după cît ştiu, studii de specialitate. T otuşi, avînd în vedere că e un p u b licist
cu n oscu t, m -a m sim ţit m ăgulit cînd am vă zu t că discută cu m ine.

106
 Trebuie să m ărturisesc însă că, n um aidecît, m i-a scăzut bucuria, căci
xni-am dat seama că nu e m otiv a tă : autorul articolului discuta în adevăr
cu m ine, dar nu cu ideile mele.
E u spusesem num ai a tît: că elevii de liceu cun osc mai bine neologism ele
d ecît arhaismele şi că deci e inutil să ne ferim de cu vin tele noi şi e chiar dăună­
tor să îngrăm ădim în manuale arhaisme pe care elevii nu le înţeleg.
A rhim andritul Scriban îmi răspunde că argum entarea nu e con clu den tă,
deoarece e vorb a de elevii unui singur liceu. Cer cititoru lu i perm isiunea să
citez un pasaj din articolul m eu care e în d iscu ţie: „V o i cita aici trei fapte
■culese din trei şcoli, la trei m aterii diferite, care ne v o r arăta că elevii nu
.se sperie de cuvintele noi, c i . . . de cele vech i. Garantez autenticitatea celor
p ov estite11.
Se vede clar că reproşul care mi se aduce e nem eritat. De altfel, cum
problem ele de lim bă sînt principala mea preocupare, e uşor de înţeles că n-am
■generalizat num ai după cele trei exem ple pe care le-am cita t într-un articol
■destinat marelui public, ci şi după m ulte altele pe care nu le puteam înşira.
E adevărat că arhim andritul Scriban adaugă că n-are încredere în felul
■cum am făcut ancheta şi că dacă ar fi pus şi d-sa întrebări elevilor rezultatul
ar fi fost altul. Y asăzică, şi în p e d a g o g ie ...
îm i mai obiectează eruditul meu preopinent că ţăranii nu cun osc toa te
•neologismele şi că nu toa te au pătruns d efin itiv: a p recon iza , de exem plu,
nu e totdeauna înţeles, pe cînd sinonim ul lui, a trimbiţa, e cu n oscu t în toată
<3umea.
A firm aţiile acestea au un singur cusur: că nu mă privesc pe m ine, deoarece
■eu n-am susţinut n iciodată contrariul. N -am spus că ţăranii cu n osc toate
neologism ele, nici că toa te au pătruns defin itiv.
Nu mai plictisesc cititorii cu citate din articolul m eu : bin evoiască arhi­
m andritul Scriban să-l citească încă o dată, cu mai m ultă atenţie, şi se va
•convinge de acest lucru.

★
T o t astfel e departe de m ine gîndul de a tăgădui faptul că m ultă lum e
'.întrebuinţează neologism ele greşit, fie în ce priveşte pronunţarea, fie în ce
priveşte înţelesul. Şi tocm ai de aceea am ţin u t să arăt că nici arhaismele
n-o duc mai bine din acest p u n ct de vedere.
De altfel, chiar unele cu vin te care astăzi au o oarecare vech im e şi sînt
■considerate de purişti ca foarte respectabile au fost şi ele, acu m două sute,
.acum cinci sute sau o mie de ani, neologism e. Fără îndoială că puriştii
de-atunci s-au opus la adm iterea lor în lim bă, pentru m otive care se întrebu ­
inţează şi azi.
Lăsînd acum la o parte argum entele pe care le îndreaptă con tra mea,
trebuie să rem arc că arhim andritul Scriban a fost destul de rău inspirat cînd
;şi-a ales exem plele. Dau mai jos cîteva m ostre.
A preconiza nu e acelaşi lucru cu a trim biţa; ultim ul are o sensibilă
jnuanţă peiorativă, care lipseşte prim ului. Iată două fraze în care a preconiza

107
şi a trîmbiţa nu se p o t înlocui unul pe a ltu l: profesorul X preconizează între­
buinţarea cutărui medicament, şi X are obiceiul să-şi trimbiţeze prop riile merite.
D e asemenea e greşit să se spună că în executarea lui Gorgulov, cu vîn tu l
executare nu înseam nă „o m o rîre ". E adevărat că în suspendarea executărilor
silite, executare are alt înţeles, dar mai toa te cu vintele au mai m ulte înţelesuri,
după textu l în care se află.
M ai găsim în articolu l pom en it, ca o d ovad ă că neologism ele sînt m ai
puţin cunoscute, faptul u rm ă tor: un soldat n-a ştiut ce înseam nă sector, dar
a înţeles cînd i s-a v o r b it de front. S-ar părea deci că sector e cu v în t străin,
iar fron t, rom ânesc. In realitate, fron t este un cu v în t nou, mai nou desigur
d ecît secto r; în orice caz, front e cu vîn t franţuzesc, pe cînd sector e latin esc,
şi încă rom ânizat.
A m relevat aceste erori nu din plăcerea de a corecta pe cin eva care
polem izează cu m ine, ci cu un scop p ractic. V oia m să arăt că nu oricine p o a te
discuta p roblem ele de lim bă.
L in gvistica e o ştiinţă, în acelaşi grad cu chim ia sau m edicina. D upă
cu m nu i-ar da în gînd unui profan să con trazică pe un m edic in m aterie
de scarlatină, to t aşa nu e pru dent să intre într-o discuţie asupra n eologism elor
cin eva care nu cunoaşte istoria lim bilor.
Problem ele care privesc om ul nu sînt niciodată sim ple. T otdeau n a la
un rezultat sim plu au con trib u it cauze m ultiple. B unăoară, ca să ai orizon tu l
necesar pentru rezolvarea chestiunii neologism elor în rom âneşte, trebuie
să cunoşti istoria lim bii rom ân e şi istoria neologism elor în celelalte lim bi.
E ste d eci un lucru mai greu d ecît s-ar părea la prim a vedere.
A d., 24.1.1933

Ordinea cuvintelor

S-ar părea că nu trebuie nici o regulă în această p rivin ţă : punem cu v in tele

în ordinea logică în care se înşiruiesc ideile. Num ai că nu toa tă lum ea are
idei logice.
S-au persiflat adesea anunţurile com erciale, in care ordinea greşită
dă naştere la e ch iv o c u r i: gulere pentru cavaleri tari, în lo c de gulere tari p en tm
cavaleri şi altele.
Graţie faptului că frazele acestea au fost adesea criticate, ele au în cep u t
să dispară. N egustorii dau ceva mai m ultă atenţie la redactarea reclam elor.
Dar mai sînt şi alte erori.
T itlul unui reportaj p olitic este: V n nou consiliu important de m in iş tri;
de fa p t nu e important de m iniştri, ci consiliu de miniştri. De aceea trebu ie
un consiliu de miniştri important. Consiliu de miniştri form ează o singură
idee, de a ceea nu se p o a te despărţi.

108
 In tr-un articol care com em orează pe un ofiţer m ort în ră zboi, ni se
spune că e tntliul mort d in prom oţia sa pentru patrie. N u există în că prom oţii
pen tru patrie, ci morţi pentru patrie. T rebu ie deci intiiul mort pentru patrie
d in prom oţia sa.

★
D intr-un articol de ziar: Căci d. X nu ştie să facă numai p o litic ă ; asta
a r însem na că d. X e in cap abil de a face num ai p olitică. A u toru l însă vo ia
să spună că d. X nu ştie numai să facă p olitică , adică ştie să m ai facă şi alte
lucruri.
In tr-un anunţ pe care l-a dat de curînd în ziare, un in stitu t cultural
ca re se bucură de m ultă consideraţie anu nţă: F ilm ul va f i însoţit de o conferinţă
explicativă la ora 6 d.m. a domnului M .V . S-ar înţelege că ora 6 e a domnului
M .V . T rebu ie film ul va f i însoţit, la ora 6, de o^conferinţă. . .

A d ., 24.1.1933

însuşi

Iată un cu vîn t care face m ulte încurcături celor care nu sînt tocm ai
la curent cu norm ele lim bii literare.
L a începu t, pronum ele acesta nu avea d ecît persoana a tr e ia ; -şi de
ia sfîrşit, care este acelaşi cu cel de la totuşi, sineşi etc., a fost con fu n da t cu
pronum ele şi pe care îl găsim sub form a îşi, sau chiar sub form a -şi, ca în versul
poetului.
F ieca re după vrerea-i despre fată seam ă deie-şi.
De aceea, după m odelul lui însu şi, s-au fab rica t pronum e pentru celelalte
p ersoan e: însum i, însuţi, apoi s-a ajuns la plural: înşine, înşivă.
în su m i, însuţi nu se scriu cu trăsătură de unire (tnsu-m i etc.) probabil
din cauză că partea de la sfîrşit nu este adevăratul pronum e personal, ci s-a
născut prin analogia am intită.
In lim ba veche însuşi se întrebuinţa pentru toa te persoanele: eu însuşi,
tu însuşi. D upă apariţia form elor analogice însum i, însuţi etc. s-a luat obiceiul
c a însuşi să se acorde cu pronum ele personal.
De aceea este necorectă rostirea, care se aude şi astăzi, p rob ab il nu
m oştenită, ci născută din nou, eu însuşi etc.
E ste însă foarte adevărat că însumi, însuţi n-au pătruns d efin itiv în
lim bă. P oate că de la începu t au aparţinut exclu siv graiului savant, dar, în
orice caz, p oporu l nu le întrebuinţează deloc, după cu m nu-1 cunoaşte nici pe
însuşi. Se zice la ţa ră : a văzut-o chiar el, nu a văzut-o el însuşi, eu singur o s-o
fa c, nu eu însumi o s-o fac.
De altfel, este caracteristic pentru soarta lui însuşi faptu l că astăzi nu
m ai p oate fi întrebuinţat decît în unire cu pronum ele personal. De unde în

109
lim ba mai vech e se spunea însumi sau însuşi am venit, însuţi sau însuşi ai făcut-or
astăzi nu mai e corect d ecît eu însum i, tu însuţi. în s u m i, însuţi, fără eu, tu,
sînt considerate greşeli, ceea ce d ovedeşte că înţelesul lui însumi, însuţi nu e
bine sim ţit.
S-ar părea, după cele arătate, că, după o luptă de cîteva sute de ani,.
însuşi şi celelalte form e personale sînt obligate să bată în retragere, căci n-au
izb u tit să se im pună în lim ba vorb ită 44.
A d ., 27.1.1933.

„Un p o rc de cîine ”

Prim esc o scrisoare de la un cititor, care mă întreabă dacă d. A l. G t

T eodoreanu are dreptate să-şi întituleze ultim ul volu m Un p orc de cîne şi dacă
n-ar fi mai corect Un porcdecîine.
Iată o întrebare la care e destul de greu de dat un răspuns. în adevăr,,
nu e în jo c numai ortografia unei singure expresii, ci a tu tu ror cu v in telor
com puse.
în această p rivin ţă , există două teorii după care putem să ne luăm -
Prim a, bazată pe criteriul logic, ne-ar îndem na să scriem într-un singur cuvînt.
toa te expresiile în care nu ved em d ecît o singură idee, diferită de înţelesuli
fiecărui elem ent al com pusului.
A stfel, în expresia de la care am pornit, dacă nu sim ţim nici ideea de
„p o r c “ , nici, m ai ales, pe cea de „cîin e “ , ar trebui să scriem porcdecîine, într-un
cuvînt.
Cealaltă teorie, bazată pe sim ţul etim ologic, ne îndeam nă să despărţim
to t ce putem despărţi şi să scriem fie cu trăsătură de unire, fie chiar izolat
toate elem entele care intră într-o expresie com pusă.
Prim ul sistem are d ezavantajul că face să se şteargă înţelesul p rim itiv
al expresiei şi favorizează astfel schim barea sensului. A l doilea sistem are
defectul că presupune cu noştinţe etim ologice şi im pune analize a colo unde
scriitorul lucrează cu idei indivizibile.
Se ved e deci lesne că nici unul din cele două sisteme nu e bun şi că trebu ie
utilizate am indouă, dozate după un principiu asupra căruia e destul de greu
să cădem de acord.
E uşor de înţeles de ce nu ne v o m opri la o scriere ca scîrţaiscîrţaipehîrtie>
deşi expresia aceasta are un sens unitar, nici nu v o m scrie tot de a una, deşii
cu vîntul totdeauna e com pus din patru elem ente diferite.
Dar dacă în cazurile acestea extrem e alegerea noastră e uşor de făcut,,
nu to t aşa se va în tîm p la cîn d v o m avea de-a face cu exem ple m ijlo c ii: vom»
scrie vre o zi sau vreo z i ? de la sau d ela ? şi aşa mai departe.

44 Astăzi însuşi etc. se foloseşte frecvent, chiar dacă nu totdeauna în form a cerut
de persoana cu care trebuie acordat.

110
 Răspunsul este că nu se va putea face o regulă generală, v a la b ilă pentru
to a tă lum ea. De la caz la caz v o m decide dacă trebuie să se scrie într-un cu vîn t
sau în mai m ulte şi, de altfel, regula pe care o v o m stabili v a fi cu greu a ccep ­
ta tă de toa tă lumea.
De unde rezultă că, în cazul despărţirii cu vin telor, scriitorul e obligat
să-şi bată puţin capul şi să hotărască singur ce are de fă cu t 4S.
A d., 5 .I I .1933

Tot ordinea cuvintelor

Săptăm îna trecu tă am citat cîteva exem ple de fraze în care cuvintele
sîn t înşirate altfel decît în ordinea lor naturală. S-a vă zu t că în felul acesta
frazele par de m ulte ori că au alt înţeles decît cel pe care a v o it să li-1 dea
autorul.
V o i mai cita aici alte exem ple culese în tim pu l d in urm ă din gazete şi
d in alte publicaţii.
T itlul unui articol de ziar a fost M anifestaţii fem inine de stradă. Fem inine
d e stradă nu ne poate spune altceva decît că fem eile care au făcu t m anifestaţia
sînt de stradă. Dar nici manifestaţii de stradă fem inine nu e o expresie strălu­
c it ă : o m anifestaţie nu p oate fi nici m asculină, nici fem inină.
O greşeală curentă este cea relativă la locu l prepoziţiei că şi altele sim i­
lare: Soţia lui N agy, supusă unui exam en medical, s-a constatat că in intervalul
'di a fost crezută moartă a zăcut intr-o stare letargică. Soţia lui N agy este aici
su b ie ct; care e predicatul resp e ctiv ? s-a constatat. A r trebu i S-a constatat că
soţia lui N . . . a z ă c u t.. .
D intr-un reportaj asupra unei crim e recente şi senzaţionale: Cu două
săplăm îni înainte de a se f i comis crima s-a stabilit că la tribunalul de notariat
s -a autentificat un testam en t.. . D acă faptul acesta s-a descoperit cu două
săptăm îni înainte, cu m se face că s-a îngăduit totu şi făptu irea crim ei ?
De m ulte ori scriitorul îşi dă seama că redactarea lui e confuză. Dar
în loc să şteargă ce a scris şi să dea o form ă m ai clară expresiei, el se m ulţu­
m eşte să pună o virgulă, care e considerată ca leac con tra tu tu ror b o lilo r:
Reglementarea datoriei către străini, a Creditanstaltului din Viena. In felul
■acesta se va înţelege că nu străinii sînt ai C reditanstaltului, ci datoria. Dar
între datoria şi Creditanstaltului nu se p oate pune virgulă, după cu m nu se
p o a te scrie calul, vecinului. T rebu ie datoria Creditanstaltului către străini,
fără virgulă.
V eţi zice că toa te acestea sînt greşeli neînsem nate. Se poate, dar ele
trădează un defect im portan t în sistem ul log ic al autorilor.
A d ., 10.11.1933

45 La distanţă în timp de aproape 50 de ani, a apărut DOOM , care rezolvă toa

problem ele de scriere la un loc sau despărţit.

111
 mîncări sau mîncăruri ?

Pe firm ele unora dintre restaurante se citeşte mîncăruri calde şi reci,

pe ale altora, mîncări calde şi reci. Cum e mai bine ? Învăţăm întul oficial ia
de obicei partea lui m încări, con tra lui m încăruri.
Dar cazul acesta nu e izolat. Sînt destul de m ulte substantivele m asculine
şi fem inine care, ocazion al, capătă o form ă de plural în -uri, adică neutră.
în treb aţi pe un a gricu ltor: cu m e mai corect, porum bi sau p oru m b u ri?
V ă va răspunde, fără îndoială, că am îndouă sînt corecte, cu înţelesuri d e­
osebite: porum bi se zice pentru mai m ulţi ştiuleţi, iar porum buri pentru m ai
m ulte lanuri de porum b.
Pluralul porum bi este deci în raport cu singularul, iar pluralul poru m ­
buri în ra p ort cu colectivu l.
în treb aţi pe un blănar: cu m e corect, blăni sau blănuri? V ă va răspunde
şi el că am îndouă form ele sînt corecte: blăni se zice la două sau mai m u lte
exem plare răzleţe, pe cînd blănuri la m ai m ulte grupuri de speţe diferite.
D oam na X are două blăni, iar bărbatu l ei, care e blănar, are în prăvălie d iverse
lânuri. U n anum it negustor vin de num ai blăni de astrahan, pe cînd altul
vin de to t soiul de blănuri.
R ezultă de aici că pluralul în -uri la substantivele m asculine sau feminine,
nu se datoreşte unei greşeli de lim bă, ci îndeplineşte o funcţiune reală. E
vorba anume de form at plurale de la colective sau plurale care să reprezinte
unităţi de speţe diferite.
In cazul lui mîncări şi m încăru ri: mîncări înseam nă „m ese“ , „fa p tu l d e
a m înca“ , după cu m se ved e din zicătoarea că două bătăi strică, iar două m încări
b a ; mîncăruri înseam nă „m a i m ulte soiuri de m încare, de bucate, feluri d e
m încare“ .
Ceea ce ne aduce o oarecare jen ă cînd e vorb a să rostim pluralul mîncăruri
e faptul că term in a ţia -u ri se adaugă la o rădăcină care se term ină în r-46. R ăm în e
de vă zu t dacă dificu ltatea aceasta va fi destul de serioasă ca să cauzeze m oartea
lui mîncăruri.
A d., 22.11.1933

vorbia sau vorbeai

D e mai m ultă vrem e am începu t aici analizarea ideilor despre ortogra fie
pe care d. Gh. A dam escu le expune într-o broşură de curînd apărută. A ju n g e m
astfel la chestiunea im perfectu lu i la verbele de conjugarea a IV -a.
S-ar părea că d. A dam escu pune pe acelaşi plan regula stabilită de A ca d e ­
m ie în 1904 47 (după care toa te verbele de conjugarea a IV -a se scriu la im per­
fect cu -ia) şi propunerea unor specialişti de a scrie peste to t (afară de co n ju -
garea^întîi) im perfectul cu -ea.

18 Cu toate dificultăţile acestea, mîncăruri s-a păstrat.

17 V . nota 1.

112
 A rgum entele aduse In sprijinul regulii A cadem iei sînt lipsite de valoare.
P rim u l e că scriind cu i , săria, vorbia etc., v o m şti că aceste verbe sînt d e
oon ju garea a IV -a. Ca şi cum rostul ortografiei ar fi să ne aju te să recunoaştem
d e ce con jugare sînt verbele. Şi ce v o m face cu a hotărî, a om orî? V o m scrie
botărta, om orîa?
A l doilea argum ent în favoarea tezei A cadem iei este că num ai prezenţa
unei form e cu i, vorbia, explică în graiul popu lar alterarea lui b : vorghia.
E adevărat că num ai prin influenţa unui i se explică schim barea lui b în
dar atunci de ce nu scriem şi vorbise, căci doar şi vorbesc e pron u n ţat dialectal
vor ghes c ?
In realitate, a tît im perfectu l vorghea, cît şi prezentul vorghesc se explică
prin analogia cu celelalte form e ale verbu lu i, unde există în adevăr un i :
vorbim, schim bat în vorghim, vorbit, transform at în vorghit etc. E ste v o rb a deci
d e o sim plă unificare a rădăcinii, care nu d oved eşte n im ic pentru scrierea
im perfectu lu i. Şi de ce avem nevoie să ju stifică m pronunţarea rustică cu gh ?
In sch im b, în sprijinul celeilalte propuneri, a specialiştilor, există un
singur argum ent, dar foarte s o lid ; în adevăr, această propunere tin de să ducă
la conform area scrisului cu pronunţarea. Deoarece se pron u n ţă sărea, vorbea,
om ora, v o m scrie aşa.
D . A dam escu este desigur sensibil la im portan ţa acestui argum ent,
deoarece chiar d-sa cere, cu cîteva pagini înainte, să se scrie cum se pronunţă,
iar a colo unde pronunţarea e greşită să se încerce schim barea pronunţării, nu
a scrisului.
D e altfel, îmi închipui că orice om cum inte îl aprobă în această privinţă.
A d ., 22.III.1933

Cuvintele turceşti

Cu perspicacitatea care-1 caracterizează, distinsul p u b licist d. N. B atzaria

a atras atenţia asupra încă a unei p roblem e din cele m ai interesante, p rivitoare
la cu vin tele îm prum utate de noi din lim bile vecine.
E v o rb a anume de cuvin tele de origine turcească. Cu m ultă dreptate,
d. B atzaria semnalează (într-un articol p ub licat în „A d e v ă r u l" din 8 iunie)
că întrebuinţarea lor constituie un pericol, căci m ulte expresii care în rom âneşte
au un înţeles anodin sînt obscene în turceşte.
A şa, D om nia sa citează cazul lui anasîna, pe care nu l-a găsit trecu t în
dicţionarele noastre (în treacăt semnalez că expresia figurează în D icţionarul
A cadem iei, cu explicarea justă), pe bocluc, bocciu şi, în sfîrşit, înjurătura care
este adesea înlocu ită, cu eleganţă, prin num ele lui Shakespeare.
E interesant de con sta tat că înţelesul cu vin telor turceşti s-a înnobilat
oarecum , că expresii cu totu l grosolane au ajuns astăzi la un sens destul de
şters ca să p oată fi întrebuinţate fără nici o jen ă de cei care nu le cunosc ori­
ginea.

m
 într-un foileton p u blicat în „A d ev ă ru l" acum vreo doi ani am arătat
că înţelesul m ultor cu vin te de origine grecească s-a degradat prin alipirea
unei nuanţe ironice. Bunăoară, ifos în greceşte înseamnă „aer nobil, înfăţişare
m arţială", iar în rom âneşte a ajuns la înţelesul de „îngîm fare, pretenţie n eju sti­
fica tă ".
A r putea părea curios că unele elem ente turceşti au fost înnobilate.
Faptul acesta îşi are explicaţia în altă trăsătură de ordin general. E ste lucru
ştiut că e m ult mai uşor să pronunţi cu vin te obscene într-o lim bă străină
d ecît într-a ta. P oate că de asta prim ele expresii străine pe care le învaţă unii
călători sînt înjurăturile.
Chiar dacă cineva ştie ce înseamnă pe turceşte bocciu, el poate pronunţa
cu vîn tu l în rom âneşte, deşi s-ar feri să rostească echivalentul lui rom ânesc.
In felul acesta, obscen itatea străină se răspîndeşte în cercurile ceva mai dis­
tinse, care nu utilizează înjurăturile naţionale şi de aceea se ajunge cu tim pul
la un înţeles cu totu l palid.
Ad., 13.VI.1933

vă şi vi

A lături de ne, vă, le, form ele norm ale ale dativului plural, pronum ele
personal mai are pe ni, vi, li. A ceste din urmă form e sînt întrebuinţate corect
cînd sînt urm ate de se, le, l - : ni se cere, li se pare, vi le-aş da, vi l-aş da etc.
Se susţine în general că form ele cu -i s-au născut prin disim ilare faţă de
e u rm ă tor: ca să se evite repetiţia lui e în ne le, le se, prim ul e s-ar fi schim bat
în i.
E posibil să mai fi intervenit şi alt fapt. A num e, pronum ele ne, vă, le
sînt proclitice, adică n-au accen t şi se leagă strîns de cuvîntul urm ător. Acelaşi
lucru se întîm plă şi cu se, le. In ne pare, ne e destul de aproape de a c c e n t; în
ne se pare însă, accentul s-a îndepărtat. Din pricina acestei îndepărtări a accen ­
tului, e posibil ca vocala e să se fi închis, transform îndu-se în i.
Din m otive care pentru m ine răm în m isterioase, d. lo rg a a generalizat
pe ni şi pe li, astfel că scrie ni pla ce, li trebuie etc. Cum personalitatea d-lui
lorga exercită o puternică atracţie asupra con tem poranilor, s-au găsit oam eni
care, în ciuda instinctului întregii com unităţi lingvistice, să adopte pe ni şi pe
li peste tot.
Dar de această chestiune m -am ocu p at cu altă ocazie. De astă dată e
vorba de o extindere ilicită pe care o capătă persoana a doua, vi. E x istă oameni
care întrebuinţează pe vi în afară de locu l lui regulat, adică acoto unde urm ează
se sau le, şi anume peste to t unde urm ează o vocală. Se aude astfel con stan t,
cel puţin la o anum ită categorie de oam eni, vi-o dau, vi-o spun, vi-a telefonat etc.
E probabil că această greşeală a fost adusă de pronunţarea — greşită
şi ea — a lui ne, le, urm at de o vocală, ca ni, l i : le-a dat, pron u n ţat li-a daL
Cine zice li-a dat e natural să zică şi vi-a dat.

114
 Pentru m om ent, felul acesta de a vorb i e in corect, căci marea m asâ
a popu laţiei e încă foarte departe de a-1 fi a doptat. N -ar fi însă exclus ca vi-a
dat etc. să se generalizeze 4S, căci form a persoanei a doua plural a mai suferit
şi alte influenţe din partea celorlalte. Chiar apariţia form ei vi, alături de văr
nu p oate fi explicată d ecît ca o im itare a lui ni, li. Căci dacă ne, le se puteau
uşor schim ba în ni, li, era foarte greu ca vă să se schim be în vi fără o influenţă
d in partea altor form e personale.
A d., 9î V II.1933

Articolul masculin
T oa tă lum ea ştie că articolul singular m asculin este, la declinarea a
d ou a , - u l : calul, omul, cel puţin aşa se scrie. Puţini sînt însă aceia care mai
p ron u n ţă pe l final de la articol şi, cînd o fac, ne dau im presia de ceva forţa t,
artificial.
La drept vorbin d , -ul nu este un elem ent sim plu, ci unul com p lex. în
grupul acesta de sunete num ai -l este de fa p t articol, pe cînd -u este term inaţia
su bstantivului nearticulat.
în lim ba mai vech e, nu existau substantive term inate în consoană,
căci după ultim a consoană se punea peste to t un -u. A ce st -u s-a scurtat apoi,
a ju n gîn d să fie p ronunţat num ai pe ju m ătate şi chiar să dispară cu totu l în
pronunţare.
Cînd însă după acest -u s-a m ai adăugat o consoană, articolul, atunci
v oca la , nem aifiind finală, s-a păstrat in tactă. A şadar, form a vech e nearticulată
calu, omu a deven it cal, om, pe cînd în form a articulată, calulu, omulu, prim ul
u s-a păstrat.
D eoarece astăzi form a n earticulată est cal, om, avem im presia că în
form a articulată, calul, omul, articolul este ceea ce se adaugă la form a articu­
lată, adică -ul.
Iată însă că şi -l final de la articol a ajuns să dispară în pronunţare. Nu
a dispărut, la drept v orb in d , fără urme. G raţie faptu lu i că el a existat odată,
se păstrează u, care altfel ar fi dispărut, aşa cu m am arătat m ai sus.
Situaţia actuală, în pronunţare, este urm ătoarea: form a nearticulată
este om, iar cea articulată, omu, fără -l, care a dispărut. Concluzia logică,
care se im pu n e: în pronunţare, articolul m asculin actual este -u.
Iată deci cu m un sunet care a fost la în cepu t ceracteristica form ei near­
ticu late a deven it acum articol. Capriciile lim bii sînt de m ulte ori uim itoare.
D ispariţia lui -l de la articol se ved e uneori şi în scris, anum e la oam enii
puţin instruiţi. A ceştia scriu aşa cu m pron un ţă, calu, omu. Dar unii din ei,
care ştiu că nu trebuie să scrie fără -l, aju n g să-l scrie şi a colo unde nu e locul
lui. Pe firm a unei instituţii din halele centrale se p oate citi: Întregul muncipiul
Bucureşti, în lo c de întregul m uncipiu Bucureşti.
A d ., 21.V II.-1933

48 Form a vi-a nu s-a impus.

115
 „...înseam nă că ...”
Cu toţii cu n oaştem expresia cita tă în titlu. înseam n ă m archează ech i­
valen ţa între două id e i: A da un funcţionar afară tn pragul iernii înseamnă
a-l arunca pradă m izeriei sau Concedierea funcţionarilor înseamnă sporirea
şom ajului.
In expresiile cita te a da afară echivalează cu a arunca pradă m izeriei,
iar concedierea echivalează cu sporirea şom ajului. A ceasta este întrebuinţarea
corectă şi norm ală a expresiei înseam nă, înseamnă că.
In M old ova însă, sensul lui înseamnă s-a lărgit m ult, cu vîn tu l a ajuna
să aibă înţelesul de „trebu ie, e bin e“ (m ai cu seamă în p rop oziţii in teroga tive),
alteori înlocuieşte pe a f i sau chiar ar putea să fie suprim at, fără ca fraza
■să sufere.
Scriitorii m oldoveni scriu de p ild ă : dacă nu-ţi place o p iesă nu înseamnă
s-o flu ieri, în lo c de nu trebuie s-o f lu ie r i; autorităţile nefăclndu-şi datoria,
înseamnă că sint inutile, in lo c de deoarece autorităţile nu-şi fac datoria, ele sint
inutile sau: din faptul că autorităţile nu-şi fac datoria rezultă că sint inutile.
D in tr-o broşură de folclor p u blicată de curînd de un m oldovean extrag
•exemplele urm ătoare:
P ierin d tn scurt timp după naşterea lor înseamnă că ele nu p ot aduce
servicii istoricului. Dar pierind în scurt timp nu e echivalent cu ele nu p o t aduce
servicii.
In altă parte, p rop oziţia care începe cu nu înseamnă e izo la tă : N u
înseam nă nicidecum să credem fără nici o critică chiar cronicile. A ici cu cine
e echivalent să credem ?
A lteori înseamnă leagă un v erb de un su bstan tiv: A considera Balade
drept sursă a istoriei înseamnă o greşeală. A considera ar p utea fi ech ivalen t
cu a greşi sau considerarea cu o greşeală, dar nu a considera cu o greşeală.
Fenom enul prezentat aici nu e surprinzător, în decursul istoriei unei
lim bi se întîm plă adesea ca un cu vîn t sau chiar o locu ţiun e întreaga să devină
sim plă con ju n cţie sau adverb.
Procesul v a fi fost a ju tat de faptu l că verbul acesta, fiind întrebuin ţat
a ici ca unipersonal, p oate uşor trece drept cu vîn t nevariabil.
Ad., 26.VII.1933

Articolul postpus
Pentru oricine a învăţat una sau mai m ulte lim bi occid en ta le, p oziţia
a rticolu lu i în rom âneşte con stituie o curiozitate. De unde în franţuzeşte,
în nem ţeşte etc. articolul se pune înaintea substantivului, în rom ân eşte el
se pune în urma lui şi form ează un singur cu vîn t cu substantivul.
Se p oate dovedi însă că nici în rom âneşte lucrurile nu s-au petrecu t
întotdeauna aşa cum le vedem astăzi. In prim ul rînd e de rem arcat că, afară
de cazul cînd a djectivu l se pune înaintea substantivului (con stru cţie în general

116
artificială, cop iată după lim bile străine), ad jectivu l prim eşte articolul la Înce­
p u tu l, nu la sfîrşitul lu i: Ştefan cel M are, nu m a rele; copacul cel fru m os, nu
copac frum osul etc. D eci punerea articolului la urm ă se m ărgineşte la sub­
stantive.
Dar n ici la substantive nu este generală această regulă. L a dativele
nu m elor proprii m asculine, a rticolu l se pune la început, nu la sfîrşit :l u i I o n ,
nu Ion u lui. M ai m ult d ecît atîta, în prim ele n oastre te x te se găseşte articolul
pus la în cepu t si la num ele fem in in e: ei M aria, în lo c de M ăriei.
In cele ce urm ează, v o i încerca să arăt că aşa-num itul articol postpus
la substantive este de fa p t prepus la atributul urm ător. U n grup ca leul bolnav
ar trebui deci analizat nu „leu -cel b oln a v 14, ci leu cel-boln av11 (sau, m ai bine
zis, leu ăl-bolnav).
Cînd după un substantiv urm ează două ad jective, num ai al doilea are
d e obicei a rticol: limba franceză şi cea germană. A d je ctiv u l franceză a fost şi
el articulat la începu t, dar articolul lui a trecu t pe urm ă la substantivul limba.
D upă o prepoziţie (afară de cu şi de-a), substantivul nu prim eşte articol:
p e drum, in sat etc. Dar dacă substantivul e urm at de un a d je ctiv , atunci
el p oate fi articu lat: p e drumul mare, in satul bogat. La începu t, articolul era
pus înaintea a d jectivu lu i: cel mare, cel bogat, iar substantivul precedat de
p repoziţie n-avea articol.
Iată un exem plu mai co m p le x : să-l cauţi tn oraş şi in satele v ecin e; oraş,
p recedat de o prepoziţie, n-are a rtico l; sate, precedat de o prepoziţie, are
articol, pentru că e urm at de un a d jectiv . La în cepu t articolu l aparţinea
a djectivu lu i.
D ovad a că în adevăr ceea ce astăzi este articol postpu s la substantiv
a fost la origine articol prepus la ad jectivu l urm ător ne-o fa c genitivul şi
vocativu l.
G enitivul pronum elui el este al l u i ; dar dacă înaintea lui se află un sub­
stantiv, genitivul e lui, fără a rticol: calul lui etc. A rticolu l a fost anexat
de su bstantiv. La fel cu casa tatei, în lo c de casă a tatei etc.
V o ca tiv u l n-are, bineînţeles, articol. Dar dacă urm ează după el un a d je c­
tiv , atunci se pune articol şi la v o c a tiv , oricît de paradoxal ar părea acest
lucru. Se zice de exem plu fiu l m e u ! etc. D e fapt, trebuie să analizăm astfel:
fiu , al meu.
R ezultă din to t ce s-a arătat că de p ostp oziţia articolului la substantive
e v in ova tă ordinea cu vin telor, şi anum e faptul că ad jectivu l se pune în urm a
substantivului.
A d ., 3 0 .V II.1 93 3

Expresii ciuntite

E un fa p t cun oscut că de m ulte ori un substantiv aju n ge să exprim e

singur Înţelesul pe care 11 avea Împreună cu un a d jectiv de care era legat mai
Înainte.

117
 C îteva expresii auzite în B ucureşti v or aduce o exem plificare destul
■de am uzantă a acestei afirm aţii.
în tim pu l războiului, un dom n vine cu o ştire destul de im p o rta n tă :
germanii au cucerit, sau au pierdut, o poziţie. Dar, avînd spirit critic, in form a ­
torul term ină astfel:
„A cu m , adevărat o fi, versiune o fi, nu ştiu“ .
E l auzise adesea vorbindu -se de versiuni fa lse, ceea ce pentru el se putea
exprim a şi prin sim plul cu v în t versiune.
L a secretariatul unui liceu, părintele unui elev ascultă cu m utră destul
de spăsită un discurs al directorulu i:
B ăiatul dum itale era cum secade, n-aveam să ne plîn gem de el.
Dar, de un tim p încoace, s-a îm prietenit cu nişte haim anale care-1 în vaţă
să facă to t felul de b lestem ăţii41.
A ici tatăl elevului intervine, cu un cu vîn t care să rezum e şi să a p robe
cele_spuse de d irector:
Elemente / “
Pentru el element înseam nă deci num ai „elem en t rău“ , căci num ai în
grupul acesta întîlnise el cuvîn tu l.
Zilele trecu te, în tram vai, un dom n stătea de v o rb ă cu o doam nă despre
un cu noscut al lor, adventist. D oam na descrie, cu oarecare m irare, a ctivita tea
celui de altă religie. Dar dom nul, înţelegător, o lăm ureşte foarte sim p lu :
D e, ce să-i fa c i? Sectă / “
P entru el, sectă avea înţelesul de „religie fanatică, credinţă habotnică**.
Iată cu m unele substantive, din cauză că sînt adesea în trebu in ţate
îm preună cu a d jectiv e defavorabile, a ju n g şi ele să capete înţelesuri p e io ­
rative.
A d ., 20.VIII.1933

„ maharadjaua ” ?

De un tim p încoace, de cînd perfecţionarea căilor de com un icaţie a scurtat

durata călătoriilor şi orientalii fac vizite frecven te în E u ropa, jurnalele noastre
au începu t să utilizeze adesea form a articulată maharadjaua.
întrebuinţarea acestei form e este destul de curioasă. în tr-ad evă r, cu v in ­
tele m asculine term inate în a accentuat, pe care le-am îm pru m u tat m ai dem ult
din turceşte, au fost toa te m odificate în rom ân eşte: paşă, cu pluralul p aşale,
agă, cu pluralul agale, au fost transform ate în paşă, p aşi, ăgă, agi, ceea ce a
fă cu t să se piardă şi form a articulată a singularului, paşaua, agaua, înlocu ită
cu paşa, aga.
Faptul acesta arată că lim bii rom âne ii repugnă cu vin tele m asculine
care, la singularul articulat şi la plural, p ot fi luate drept fem inine. De a ltfel,
lucrul acesta este foarte natural.

118
 Cum se face atunci că, în ciuda tendinţei m anifestate la cu vin tele turceşti*
form ele maharadjaua, maharadjalele pătrund totu şi în lim ba rom â n ă ?
P roblem a este cu atît mai curioasă cu cît la cu vîn tu l acesta indian ch ia r
term inaţia vocalică este artificială.
In lim ba vech e indiană maha înseamnă „m a re“ , iar rajah (j se pron u n ţă
gi) „rege“ . Sub h de la sfîrşit se pune un pun ct, pe care nu-1 putem reproduce'
aici, din cauză că ne lipseşte semnul tip og ra fic, neutilizat n iciod ată în rom â-
neşte 49.
Specialiştii citesc acest h cu p u n ct ca s, deşi e aproape sigur că nu aceasta
era pronunţarea lui prim itivă. Sunetul acesta p rovin e dintr-un mai vechi s,.
dar, cum o arată scrierea, era p ron u n ţat ca un fel de h.
în orice caz, în secolul trecu t la noi se spunea şi se scria rajah, adică se
păstrase ortografia indiană şi se citea cu m se scria. Pronunţarea cu h avea.
avan ta ju l că dădea cuvîntului o term inaţie m asculină şi deci se putea utiliza
fără nici o dificultate form a de plural m asculin rajahi, cu m şi cea de singular
articu lat: rajahul.
Cum se poate explica atunci că astăzi se recurge la o form ă nouă, in co ­
m odă din toa te punctele de ved ere? Desigur că num ai prin im itarea oarbă a.
lim bii franceze, care nu este peste to t recom andabilă.
A d., 11.I X .1933

Citate latineşti

S ecole la rînd toa tă cultura E uropei occid en tale s-a fă cu t în lim ba latină
toa te p roverbele şi dictoanele literare erau scoase în vrem ea aceea din autorii,
latini. A stăzi lim ba latină e mai puţin preţu ită, dar m ulte cita te au rămas şi
m ai sînt întrebuinţate şi acum a.
Cum însă cei mai m ulţi din cei care citează fraze latineşti nu ştiu latineşte,,
sau ştiu foarte puţin , o bună parte din aceste cita te se răspîndesc sub o formă*
greşită. V o i da aici cîteva exem ple.
V edem în gazete că cin eva a fă cu t o acţiune prop rio motto, ceea ce ar
trebu i să însem ne „d in proprie in iţiativă, din im b old p rop riu 11. De fap t, numai*
prop rio e scris corect latineşte, pe cînd motto e un cu v în t italienesc, care în­
seamnă „zicătoare, p rov erb 11. E xpresia corectă este prop rio motu, pe de-a-ntre-
gul latinească, şi înseamnă „d in proprie m işcare, in iţia tivă 11.
Cînd se anunţă rezultatul unui exam en, citim adesea că cel prezentat,
a reuşit magna cum laudae. C orect este magna cum laude, adică „c u mare-
laudă11. Laude e în cazul a blativ, cerut de prepoziţia cum. Cei care scriu laudae-
fa c două greşeli: întîi îşi închipuie că trebuie să pună genitivul şi al doilea cred
că genitivul de la laus e laudae (în realitate e laudis).

49 Semnul despre care vorbeam arată aşa: h.

119?
 T o t la rezultatul exam enelor aflăm unori că mai m ulţi can didaţi an
reuşit ex eq u o; aceasta ar însemna că au reuşit „d e pe cal, călare" (m ai exaot
„d in ca l“ ). T rebuie scris ex aequo, ceea ce înseam nă „la egalitate14. Ce e drep t
în pronunţarea noastră, cele două expresii nu se deosebesc.
Un d icton latinesc spune că inter arma silent leges, adică „în tim p u l
războiului legile ta c11. A m vă zu t însă scris şi inter a r m a s ..., pentru că cel
care scria îşi închipuia că arma e fem inin şi are acuzativul plural armas. In
realitate, e neutru şi acuzativul plural e arma.
U n p oet latin num eşte beatus possidens „fe ricit posesor14 pe cel care ştie
să se m ulţum ească cu cît are. In curînd însă expresia s-a întrebuin ţat şi la
plural: beati possidentes şi aşa e cu noscută. Cineva care v oia să o aplice la un
singur ind ivid a spus beatus possidentes, adică „fericit posesori14.
Cînd apare cineva din nou după o lungă retragere sau dispariţie, se
spune de el că e redivivus „în v ia t14. D ar redivivus e m asculin şi nu trebuie fo lo sit
pentru numele fem inine. Se spune totuşi P olon ia redivivus şi am v ă zu t seri»
chiar M arlene Dietrich redivivus.
Pe cartea unui profesor universitar figurează ca motto expresia lu x in
tenebra, în locu l bin e cunoscutului cita t lu x in tenebris lucet „lu m in a străluceşte
prin întun eric11. Tenebrae e plural şi nu are singular.
E adevărat că lim ba latină ne întinde adesea curse subtile. Dar e xişti,
dicţionare de citate, care p o t fi consultate cu folos şi, în d efin itiv, cin e n »
obligă să cităm din tr-o lim bă pe care n-o cu n oa ştem ?

Ad., 17.IX.1933

Cum se pronunţă

în mai m ulte rînduri am atras atenţia asupra faptu lu i că m ulţi p ro n u n ţi

la noi cu vintele englezeşti într-un chip curios, adică nici englezeşte, nici rom â ­
neşte, ci aşa cu m îşi închipuie ei că trebuie să p ron u n ţe englezii.
E xistă şi o categorie de cu vin te englezeşti pe care unii le p ron u n ţă ca şt
cu m ar fi nem ţeşti, cu toa te că germ anii le pronu n ţă în general aşa cu m tre­
buie.
în prim ul rînd, e vorb a de num ele proprii term inate In -son, ca R obinson,
Johnson etc. în englezeşte, s se citeşte s, deci pronunţarea R obinzon, Gionaon
n-are nici un rost.
în al doilea rînd, există o m ulţim e de cu vin te care Încep cu un s urm »«
de un t sau p . în nem ţeşte, în cazul acesta, se pronunţă £, dar In englezeşt®
rămîne s. De aceea trebuie condam nată pronunţarea cu ş in cu vin tele şpio&r
•jn loc de spicăr (sp ea k e r), ştandard pentru standard etc.
L a un concurs de în ot, am auzit persoanele oficiale pron u n ţin d cu em faaă,
dar şi cu greşeli, ştart, şprint în lo c de start, sprint. B ineînţeles, cu vin tele a cest**
sînt englezeşti, nu nem ţeşti.

120
 La un teatru din B ucureşti, într-o piesă englezească, num ele unui per­
sonaj era Sprules. Dar to ţi actorii pronunţau şp ru l, cu ş In lo c de s şi fără s
final. B ineînţeles, în atare con d iţii e greu să m ai ai im presia că acţiunea se
petrece în A nglia.
L a radio auzim zilnic, cu ocazia citirii radiojurnalului, despre ştocuri
de efecte. Ce e de mirare dacă pronunţarea vicioasă se va răspîndi la toţi cei
care îşi închipuie că p o t în văţa ceva de la p ostu l de radio ?
De altfel, transform area lui s în ş nu s-a op rit aici, ci s-a întins şi acolo
unde s e urm at de alte con soane: şmoching, pentru sm oking, şlipin g în lo c de
sleeping etc.
B a ş se strecoară chiar şi în cu vin te franţuzeşti, ca spion , d even it spion,
şi în nume scandinave, ca Strindberg, deven it Ştrindberg etc. In fon d , ş nu
face nici un rău nim ănui, num ai că denunţă lipsa de cultură a celui care-1 în­
trebuinţează fără rost.
Ad., 20.IX.1933

Participiul prezent

Din partea unui „gru p de citito ri" prim esc o carte poştală cu în treb area :
„C are este scrierea exa ctă a participiului purcea din verbu l a preju d icia :
prejudiciind sau prejudiciind ? ‘,t
Bineînţelea, întrebarea este valabilă pentru orice verb asem ănător»
apropiind sau apropiin d ? etc. D e aceea cred că nu strică puţin ă teorie gene­
rală cu p rivire la p a rticip iu l prezent.
M odul norm al de a form a participiu l prezen t este a cesta: adăugăm ter­
m inaţia -Ind la rădăcina verbu lui (p e care o găsim de ob icei la indicativul
prezent).
In felul acesta că p ătă m form ele norm ale merglnd de la a merge, scâptnd
•de la a scăpa, călclnd de la a călca etc.
Lucrurile se com p lică num ai atunci cînd rădăcina verbu lu i se term ină
cu un i. In adevăr, i nu tolerează im ediat după el un t, care e silit să se p re­
fa că t o t în i. D e aceea participiile prezente al verbelor de con ju garea a patra
a căror v oca lă caracteristică este i se term ină în -ind : fugind de la a fugi, sărind
de la a sări etc. *.
La conjugarea a treia există de asem enea un v erb cu rădăcina in -i
■şi deci cu participiu l în -in d : a scrie, scriind.
L a con jugarea întîi sînt destul de num eroase verbele care, înainte de -a
de la in fin itiv, au un i i a tăia, a muia, a prejudicia etc. T o a te au participiu l
prezent în -ind, con form regulii de m ai sus: tăind, muind, prejudiciind.

* De fapt, i de la infinitiv nu rămine, dar ne-a deprins cu pronunţarea muiat

•consoanei precedente şi attt e destul de ca să schimbe pe t următor In i.

121
 Cei care scriu apropiind, prejudiciînd se lasă influenţaţi de faptul c ă
cele mai m ulte participii prezente se term ină în -ind. E vo rb a deci de o influenţă
analogică tinzînd să desfiinţeze o diferenţă produsă de o schim bare fonetică.
A dm iţin d că ar fi bine să uniform izăm participiile, să le facem pe toate-
cu -ind, ne-am izbi de rezistenţa viguroasă a conjugării a p atra: cine va putea
zice sărind în loc de sărind sau uimind pentru u im in d ?
De altfel, chiar la con jugarea întîi ne-am izbi de dificu ltăţi. Să adm item ’
pe apropiind. Dar ce v o m face a colo unde i final al rădăcinii nu form ează silabă,
de exem plu la a tă ia : v om zice tăiind?
Răm îne deci ca unele verbe de conjugarea întîi să aibă participiu l prezent
term inat în -ind, după cum sînt unele verbe de conjugarea a patra cu p a rticip iu l
în -in d : cele term inate la in fin itiv în - i : a hotărî — hotărînd, a cobori — cobo-
rind.

A d ., 30.X I .1933

„prînzul de seară ”

E xistă în rom âneşte un cu vîn t vech i, prinz, cu o accepţie bine s ta b ilită :

„m asa de la am iază11 şi mai ales „a m ia ză 11 în sine. Se zice astfel înainte de
prinz, după p rîn z, cam p e la p rin z etc.
Pentru masă, rom ânii obişnuiesc să spună, fără precizie, a mînca, a lua
masa, a sta la masă etc., astfel că nu se deosebeşte masa de la am iază de cea.
de seară.
Francezii însă disting cu m ultă grijă dejunul „m asa de la am iază11 de-
dineu „m asa de seară11. E i au şi verbele resp ective: a dejuna şi a dina şi rareori
spun a mînca pur şi simplu.
R om ân ii care traduc din franţuzeşte s-au crezut obligaţi să tradu că
precis şi verbele pentru a mînca, deşi faptul acesta nu e în firea lim bii rom âne.
în special se întîlneşte în cărţile franţuzeşti verbu l a dina şi substantivul'
dineu. D acă traducătorul ţine m orţiş să precizeze că e vo rb a de masa de seară
(ceea ce de obicei e inutil) şi nu vrea să întrebuinţeze cu vîn tu l seară, n -a r
avea d ecît să spună cina, a cina, cu un cu vîn t neaoş rom ânesc, care este între­
bu in ţat în M old ova şi în Transilvania.
Dar se vede că acest cu vîn t nu le este cu noscut tradu cătorilor, sau nu le e-
pe plac, din cauza atm osferei dialectale pe care o aduce. F a p t e că n u -l între­
buinţează nimeni.
Şi atunci s-a găsit o soluţie foarte sim plă: s-a recurs la cu vîn tu l p rîn z
şi la derivatul a prinzi. în special în piesele traduse e vo rb a adesea de prînzut
la care se duce cutare personaj deseară, de fam ilia unde a prînzit aseară etc.
A m vă zu t de curînd o piesă a cărei acţiune se învîrteşte în întregim e în
jurul ynui prînz care are loc seara. T o t tim pu l se vorbeşte de prînzul d e seară,
de persoanele care prînzesc seara etc.

122
 D acă traducătorul ar şti rom âneşte, ar spune, pur şi sim plu, masă,
■a minca. D acă îi trebuie un term en mai p om p os, n-are decît să spună dineu.
Dar în nici un caz nu-i este perm is să întrebuinţeze cu vîn tu l prin z, al cărui
înţeles este opus celui căutat.
Şi astfel ajungem la con clu zia care se im pu n e, că traducerea de piese
-este o meserie ca oricare alta şi că nu trebuie s-o îm brăţişeze decît cei care se
pricep s-o facă.
A d., 11.1.1934

Boală fără leac

E v o rb a de felul cu m se scrie şi în unele cazuri de felul cu m se vorbeşte

iim b a rom ână de către persoane care ar fi treb u it să servească de îndru m ă­
to r i ai celor mai p u ţin iniţiaţi în tainele stilisticii.
Piesele străine care se reprezintă pe scenele noastre sînt, în general,
trad u se cu vîn t cu cu v în t, în aşa fel în cît toa te locu ţiun ile n etraductibile ale
originalului apar în cop ie în versiunea rom ână.
De exem plu, un personaj se desparte de altul cu cu vin tele: la revedere,
băVrine !, ceea ce nu poate fi înţeles d ecît dacă ne gîndim că piesa e tradusă
-din franţuzeşte şi deci originalul spunea mon vieux l (ceea ce nu înseam nă
„b ă trîn e “ , ci „ d r a g ă !“ ).
Cînd o doam nă pe scenă in vită pe alta la m asă îi spune: sper că veţi
f i de ai noştri, ceea ce m erge în fra n ţuzeşte; în rom âneşte insă nu se p oate
spune aşa, ci trebu ie: sp er că veţi veni şi dumneavoastră, sper că ne veţi face
plăcerea, vă rog să veniţi etc.
Titlurile de film e sînt pline de expresii n erom âneşti, d atorate nepri­
ceperii tradu cătorilor. M -am întrebat întotdeauna cu m se face că publicul
«acceptă aceste surogate de traduceri şi nu protestează.
A r fi natural să ved em , aşa cum se p etrec lucrurile în alte ţări, că se
protestează cu indignare cîn d un trad u că tor sau un autor stîlceşte lim ba
in care scrie. Şi s-ar cuveni ca în fruntea celor care s-ar ridiua îm p otriv a în jo ­
sirii lim bii să se găsească oam enii instruiţi.
Prim esc însă o scrisoare care îm i exp lică în oarecare măsură de ce m ulţi
dintre intelectuali prim esc fără nici o îm potrivire orice te x t, oricît de prost.
îm i scrie un student în m edicină că unul dintre p rofesorii lui face în
-mod curent fraze de felul celor care u rm ează: A cilea se devide ce lu lele.. .
■celula de bază al tuturor ce lu lelo r.. . cea mai p r in c ip a lă .. . graţie că. . . W liss-
mann a căutat să c a u te .. . p erfect de b i n e .. . genul fe m e n in .. . M ă opresc,
pentru că altfel aş cita o coloană întreagă.
Dar dacă un p rofesor universitar nu ştie să acorde su biectu l cu p re­
d icatu l, dacă nu ştie că după perfect nu m ai e nevoie să pună de bine, dacă

123
zice fem en in , nu fem in in , de la cine am putea aştepta o reacţie în con tra greşeli­
lor tra d u că torilor?
E p robabil că, cel puţin pentru m om ent, boala n-are leac 50.

A d ., 13.1.1934

fir ai sau fir-ai?

R egula care decide dacă două cu vin te v o r fi despărţite prin a p o s tro f

sau prin trăsură de unire este foarte sim plă, deşi m ulţi o n esocotesc: se pune
a p ostrof cînd s-a suprim at o v oca lă şi se pune trăsură de unire cîn d n u s-a
suprim at nim ic.
Cea mai frecven tă greşeală, în această privin ţă, este scrierea Vam, Vai
e tc., în lo c de l-am , l-ai. In adevăr, greşeala apare la m ulţi scriitori cu ren u m e,
care ar fi foarte încurcaţi dacă i-am întreba ce lipseşte între l şi am.
Iată o p roblem ă ceva mai delicată. La o p ta tiv se mai în trebu in ţează,
cel puţin în graiul rustic, form a com pusă cu aju toru l infinitivului lu n g : mîn-
care-ai, dormire-ai etc. Singura form ă curentă în B ucureşti este fire-a i (u tili­
zată în im precaţii).
In locu l acestor form e, se aude adesea rostindu-se mlncarai, fira i, pe
care le scriu intenţionat fără nici un semn, căci tocm ai aceasta este p ro b le m a :
trebuie scrise cu a postrof sau cu trăsură de un ire?
în aparenţă, răspunsul este sim plu: s-a suprim at e, deci trebuie să să
scriem mlncar'ai, fir'a i. în fond însă, e n-a fost pur şi sim plu suprim at decît
în scriere. în rostire, el s-a con top it cu a urm ător.
Nu poate fi v o rb a aici de o eliziune, care n-ar fi ju stifica tă prin n im ic.
A şadar, a din fira i reprezintă atît pe a din ai, cît şi pe e din fire. E ste deci
norm al să se scrie fir-a i.
Iată însă un caz ceva m ai am uzant. Zilele trecu te, un critic cu p reten ţii,
analizînd o carte recentă, se întreabă: de unde a luat autorul form a ciudată
arde-r-ai ?
E vid en t, ciudată nu e form a norm ală de op ta tiv arder-ai, ci num ai
grafia criticului, care sim te n evoia să despartă printr-o linioară pe r de
la in fin itivu l lung de restul cu vîntului. T o t aşa de bine putea să scrie mtnca-re.
E adevărat însă că nu putem cere oricui să analizeze ele m e n te le din
care e form at un cuvînt.
A d., 31.1.1934

60 Şi totuşi, iată că boala a avu t lea c; astăzi nu se mai găseşte nici un intelectu
care să facă greşeli de felul celor citate.

124
 Ortografia în şcoală

E ste ştiut lucru că elevii de astăzi se surm enează teribil cu învăţătura,

din cauză că program ele sînt prea încărcate. Cel p u ţin acesta este strigătul
pe care-1 scot la in tervale dese părinţii şi p edagogii m oderni.
Or fi program ele încărcate, dar elevii nu se prea sinchisesc de ele, pentru
că trec prin şcoală fără să reţină n im ic din ceea ce ar trebui să înveţe.
U n exem plu caracteristic îl oferă ortografia. M ajoritatea elevilor cunosc
regulile de scriere ale lim bii m aterne cam t o t atît cît ştim noi despre p olitica
din China.
Propu n să se facă o exp erien ţă: să se ia, din zece licee alese la întîm plare,
zece clase din cursul superior şi să li se dea o dictare cu oarecare dificu ltăţi de
scriere. Pariez că nici zece la sută din elevi nu se v o r putea descurca în chip
accep tabil.
Cum se face oare că elevii din Franţa sau din A n glia p o t în văţa ortografia
lim bii lor, in finit mai com plicată decît a noastră, iar elevii din R om ân ia scriu
atît de m ize ra b il?
Şi cu m se face că generaţiile ceva mai vech i din R om ân ia au izb u tit să
înveţe să scrie, cu toa te că, cel puţin la unele m aterii, program ele şi profesorii
erau m ult mai pretenţioşi decît astăzi?
Nu p oate fi decît o singură exp lica ţie: nu se dă destulă atenţie scrierii.
Program ele sînt prea vagi în această privin ţă, iar profesorii de lim b a rom ână
se socotesc, în general, prea mari savanţi ca să se ocu p e de am ănunte atît de
m eschine: ei discută filozofie, form ează suflete etc., iar elevii lor scriu v'a veni,
mam dus, p ărinţi mei etc.
Dar dacă cunoştinţele de critică literară şi de filozofie sînt u tile pentru
form area sufletelor, în schim b lipsa de cun oştinţe ortogra fice sare în ochi de
la prim a p rivire: citiţi o petiţie scrisă de un bacalaureat şi nu v ă v e ţi mai
interesa de form aţia lui sufletească.
Iată direcţia în care ar trebui să se îndrepte în prim ul rînd atenţia M inis­
terului de In stru cţie, dacă nu ţine să ne barba riză m cu totu l.

A d., 13.11.1934

şasesprezece

T oa tă lum ea cu scaun la cap spune în R om ân ia paisprezece, şaisprezece,

şaizeci. Num ai la radio se aud form e aberante. In prim ul rînd, acel curios
şeisprezece, despre care am v o r b it altă dată şi care se încăpăţînează să nu
dispară.
E adevărat că e v o rb a de o pronunţare regională. Dai1 nu înţeleg de ce
com itetu l de condu cere al societăţii nu im pune spicherilor, dacă sînt m oldoveni,

125
să pron u n ţe şâispridzăşi, ca să fie mai în notă, dacă e v o rb a să răspîndim*
pronunţările regionale.
Dar, to t la radio, se aud şi alte m inunăţii, de e x e m p lu : patrusprezece,
şasesprezece şi şasezeci. D esfid pe oricare dintre vorbitorii la radio să spună-
pe stradă cu iva că aşteaptă tram vaiul num ărul şasesprezece sau că au p lătit
un o b ie ct cu şasezeci de lei.
E viden t, cineva care ar v orb i astfel în viaţa de toa te zilele s-ar face de
rîs. Dar oare vorbirea în faţa m icrofonului nu trebuie să fie cea din viaţa de
toa te zilele ? Şi ceea ce e ridicol pe stradă devine elegant cînd e transm is de-
difuzor ?
M i-am spus un m om en t că pronunţarea şase- în lo c de şai- tinde să evite
confuzia cu paisprezece. Dar argum entul acesta s-ar putea aduce num ai pentru
şaisprezece, nu şi pentru şasezeci.
De altfel, dacă şasesprezece nu se p oate confunda cu paisprezece, în schimb-
şasezeci se confun dă cu şaptezeci, cu atît mai m ult cu cît nim eni dintre ascultă­
tori nu cunoaşte pe şasezeci din propriul său uzaj.
E xp lica ţia adevărată a lui patrusprezece şi şasezeci este a lta : spicherii
sînt etim ologi. E i ştiu că paisprezece şi şaizeci p rovin din patru-spre-zece şi
şase-zeci şi v or să arate că o ştiu.
Dar atunci de ce nu spun şi unusprezece pentru m asculin şi unasprezece
pentru fem in in ? De ce nu transform ă pe parcă în p a re-că ? S-ar putea reveni
astfel la pron u nţarea de acum o m ie de ani.
M ă îndoiesc că s-ar putea cîştiga ceva de pe urm a acestei arhaizări forţate.
Cînd şasesprezece a fost sch im bat în şaisprezece, s-a realizat o serioasă econ om ie
în pronunţare. Pe de altă parte, form ele întregi sînt extrem de greoaie. D e
aceea este foarte bine că s-a renunţat la ele şi nim eni n-ar trebui să caute să
le dezgroape.
A d ., 6.IV .1934

Cum e corect?

Prim esc mereu scrisori de la cititori, care mă întreabă: cu m e c o r e ctT

aşa sau aşa? L e răspund, în general, că una dintre form e e corectă, iar cealaltă
greşită. Dar după ce mă con d u c cîn d dau aceste decizii ? Cred necesar să discut
o dată p roblem a din pu n ct de vedere cu totu l general.
Criteriile de apreciere în p rivin ţa rostirii corecte au fost discutate de
m arele lin gvist danez Jespersen, care a luat în consideraţie şapte pun cte d e
ved ere:
1. Ordinul autorităţii.
2. R epartiţia geografică.
3. T radiţia literară.
4. Cuvîntul aristocraţiei.

126
 5. Părerea dem ocraţiei.
6. Criteriul logic.
7. E stetica.
Le v o i discuta pe toate.
1. A u torităţile in drept să intervin ă la noi sînt A cadem ia şi, pentru
ş co li, M inisterul de Instrucţie. A cesta din urm ă însă se m ulţum eşte în general
să a plice deciziile celei dintîi. R ăm îne aşadar să ne ocu p ăm de A cadem ie.
E ste proaspătă în am intirea tu tu ror furtuna pe care au stîrn it-o, pe
d r e p t cu vîn t, ultim ele reguli ale A cadem iei. Chiar cei care nu se p iice p în
m aterie au v ă zu t ridicolul unora dintre norm ele im puse cu această ocazie.
2. In p rivin ţa repartiţiei geografice a form elor stăm m ult mai bine. E
A devărat că avem regionalişti în d îrjiţi, care pretind că singurele rostiri c o ­
recte sînt cele din p rovin cia lor. Dar în general se adm ite că, dintre diversele
form e dialectale, corecte sînt cele întrebuinţate la B ucureşti, de oam enii instru­
iţi. N um ai că aceştia nu sînt todeauna de acord între ei.
3. S-ar părea că autoritatea literaţilor ne im pu n e, fără drept de apel,
•o norm ă lingvistică. în realitate, scriitorii nu scriu toţi la fel, căci unul păstrează
a m ăn u n te dialectale, altul se lasă prea m ult influenţat de o lim bă străină,
m ulţi fac chiar greşeli grave.
Să adm item însă câ ar exista o direcţie unică in p rivin ţa vocab u la ru lu i
literar. Întrucît ne-ar ajuta aceasta pentru a stabili pronunţarea cu v in te lo r?
C ăci se ştie că adesea o ortografie unitară ascunde diferenţe im portan te de
rostire.
4. D acă e să ne luăm după aristocraţie — înţeleg prin aceasta pe in telec­
tuali — va trebui mai întîi să precizăm ce este această aristocraţie şi pînă
u n de se întinde ea. Bineînţeles, există persoane care v o r fi lesne socotite ca
făcîn d parte din acest grup. Dar la altele se va putea ezita. Şi, în afară de
acea sta , la noi se dă în general aşa de puţină atenţie lim ibii, în cît chiar savanţi,
.profesori universitari şi academ icieni fac greşeli grave, atît în vorbire, cit şi
în scris. Nu atît din ignoranţă, cît din neglijenţă.
5. N ici în tabăra opusă nu v o m găsi adevărul. S-ar părea că, lim ba
fiin d o instituţie socială, destinată să înlesnească înţelegerea între oam eni,
form a cea mai bună v a ii cea întrebuinţată de m ajoritate. Dar m ajoritatea
■este com pusă în parte din ignoranţi, care au nevoie de îndrum are din partea
celor instruiţi.
M ai ales în ortografie, care este o creaţie a specialiştilor, masele trebuie
*ă prim ească instrucţiuni de la cel care a studiat toate problem ele în legătură
■cu lim ba.
Pe de altă parte, cu i vocabu laru l nu poate răm ine n esch im bat, la
term enii tradiţionali în lim ba populară se adaugă mereu cu vin te p roven ite
d in graiul intelectualilor sau ai tehnicienilor, după cum şi acesta din urmă
este silit mereu să-şi îm prospăteze lexicul cu elem ente de origine populară. Şi
intr-un caz, şi în celălalt, cine v a fix a ce se poate a d o p ta ?
6. D upă logică este uneori im posibil să ne con du cem , căci de m u lte
o ri vorbirea e în opoziţie absolută cu ju d eca ta logică. Cînd spunem p u n pălăria

127
tn cap, logicianul v a pretinde că greşim, deoarece în realitate punem capul în
pălărie. D ar cine v a avea curajul să spună pune-ţi capul tn p ă lă rie? E xem plu l
acesta e suficient ca să dovedească antagonism ul dintre lim b a v o rb ită şi crite­
riul logic.
7. Cît despre criteriul estetic, aici ne încurcăm de to t. Fiecare individ
are gusturile lui şi fiecare e con vin s că ale lui sînt m ult mai îndreptăţite decît
ale celorlalţi. A lăsa să dicteze exclu siv sim ţul estetic ar însem na să întronăm
dom n ia bunului plac.
A şadar, nici unul din criteriile discutate de Jespersen nu e suficient
pentru a form a un îndreptar în m aterie de lim bă. De altfel la această concluzie
ajunge şi savantul danez.
P entru lim b a noastră în special s-ar m ai putea adăuga încă un criteriu,
care este adesea pus înainte în discuţiile din presă:
8. Criteriul istoric, care s-ar putea îm părţi în două aspecte. U nii pretind
că e bun num ai ceea ce respectă tradiţia latină a lim bii noastre, căci se mai
găsesc şi astăzi susţinători ai şcolii latiniste şi ai ortografiei etim ologice. A lţii
adm it to t ce are o oarecare vech im e şi con dam nă to t ce reprezintă o in ovaţie
de orice fel. R ăposatu l G orun, bunăoară, avea ca argum ent principal că „aşa
B-a zis pînă acu m a" şi a spune altfel ar însem na să stricăm tradiţia.
A adm ite acest p u n ct de vedere intransigent ar însem na să n esocotim
faptul că lim ba se schim bă, cu voia sau fără voia noastră, şi că de m ulte ori
schim barea constituie un progres, fie în ce priveşte claritatea, fie în ce priveşte
con cizia sau eleganţa.
C oncluzia care se im pune din această cercetare este că nu există un
criteriu absolu t pentru a ju d eca lim b a în ansam blul ei. Personal, de cîte ori
trebuie să mă pron u n ţ asupra unei problem e, ţin seamă, pe cît p osibil, de
toa te criteriile şi dau o h otărîre care să nu contrazică prea m u lt pe nici unul
din ele.
Sistem ul acesta de a lucra are şi el un p ă ca t: e su biectiv şi deci valabil
num ai pentru cel care-1 aplică. Dar om ul este o fiinţă atît de com p licată , încît,
in lucrurile care-1 privesc, nu p o ţi pretinde niciodată că ai pus m îna pe ade­
vărul absolut.
Ad., 14.IV.1934

„ cunicultura”

Prim esc o foarte ju d icioa să scrisoare de la un cititor, care-m i com unică

u rm ă toa rele:
„S -a deschis, p e calea V ictoriei, o exp oziţie de apicultură, avicultură
şi cunicultură. M -am inform at de la unul şi de la altul şi, după oarecare b îjb îiri,
am aflat că apicultură înseam nă « creşterea albinelor », iar avicultură « creşte­
rea p ă s ă r ilo r».
D ar nim eni n-a p u tu t să-m i lăm urească Înţelesul cu vîn tu lui cunicultură.
Oare cei care organizează o exp oziţie n-au interesul să afle cît mai m ultă lume

128
care este obiectu l preocupărilor lo r? Şi, dacă da, de c e 'n u întrebuinţează cu­
vin te pe înţelesul tu tu ror ?“
E ste aşa de evidentă dreptatea corespondentului m eu, în cît renunţ de
a o mai discuta. Dar cred că m erită să mă ocu p de cu vîn tu l cunicultură, atît
de neînţeles.
Organizatorii expoziţiei au vru t să vorbească de „creşterea iepurilor de
casă“ . Dar, fiin dcă pentru celelalte două speţe de anim ale se întrebuinţează
com puse latineşti, nu prea m ergea pentru cea de a treia categorie o expresie
rom ânească, mai ales c ă . . . e mai distins să întrebuinţezi cu vin te străine.
D e aceea s-a recurs la cunicultură.
N enorocirea este că acest cu v în t este foarte rău form at. „Ie p u re de casă“
se zice pe latineşte cuniculus, deci „creşterea iepurilor de casă“ se num eşte
cuniculicultură.
M ărturisesc că acesta este un com pu s greoi şi că se repetă silabele ca la
un jo c de c u v in t e : cuni-culi-cul.
In cele din urm ă, p arcă to t era mai b in e dacă se vo rb e a de creşterea
albinelor, a păsărilor şi a iepurilor. A r fi înţeles toa tă lum ea 51.
A d ., 25.IV.1934

împrumuturi de cuvinte

Se duce de cîteva tim p o înverşunată discuţie în presă pe chestiunea

cu vin telor îm prum utate. Cei mai m ulţi dintre beligeranţi sînt categoric îm p o­
triva cu vin telor noi.
In fond , discuţia e inutilă, pentru că lim ba nu întreabă nici pe X , nici
pe Y dacă să prim ească sau nu cutare cu vîn t. îm pru m u tu rile se datoresc unui
fenom en social şi nu încetează d ecît o dată cu acesta.
A tîta tim p cît o lim bă străină se v a bucu ra de un prestigiu deosebit în
ochii noştri, n im ic nu ne va putea îm piedica să-i a d op tăm elem entele de v o ca ­
bular.
B ineînţeles, teoretic se p oate discuta, şi tocm a i asta am de gînd să fac
aici.
Principalul argum ent al puriştilor, care încearcă să se opună îm prum u­
turilor, este u rm ătorul: de ce să ne încu rcăm cu un term en nou, dacă avem de
mai înainte unul care îm bracă perfect noţiunea de exprim at ? D e ci: să acceptăm
cu vintele noi num ai pentru acele noţiuni care nu au încă în lim ba noastră un
m od de exprim are.
Dar care e nenorocirea d a că .p e n tru aceeaşi idee avem două cu v in te ?
Cui îi strică faptul că pu tem zice aceluiaşi ob iect şi avion şi aeroplan ?
Prim ul semn de b ogăţie al unei lim b i este. com p lexita tea vocabu laru lui.
Cu cît ai mai m ulte cuvin te, cu atît e mai uşor să exprim i nuanţa precisă pe

61 Situaţia actuală: Dicţionarul de neologisme înregistrează ambele form e, în D E X

şi DOOM apare numai cuniculicultură.

129
care o ai în m inte şi cu atît mai uşor p oate poetul să găsească rim a şi ritm ul
necesar.
Se afirm ă că cea mai bogată lim bă este engleza. In adevăr, vocabu laru l
ei este extrem de dezvolta t. Dar dacă s-ar elim ina cu vintele care m ai au un
alt m od de exprim are lim ba lui Shakespeare ar deveni m ult mai săracă decît
a noastră.
Se ştie că, trepta t-trep ta t, sinonim ele se diferenţiază, a ju n g să se d eo­
sebească prin m ici nuanţe, extrem de utile. De aceea nim eni nu se ridică
îm p otriv a cu vin telor îm pru m u tate acum două-trei sute de ani.
Dar oare cu vintele îm prum utate astăzi nu v o r ajunge şi ele să se diferen­
ţieze de sinonim ele lor mai vech i şi să pară astfel acceptabile pentru toată
lum ea ?
Cred că nim eni nu ignorează deosebirea între un om nepriceput şi unul
neînţeles. Cu toa te acestea, dacă puriştii noştri actuali s-ar fi născut a cu m o
m ie cinci sute de ani, ar fi declarat că unul dintre cele două cu vin te e de pri­
sos, deoareee a pricepe şi a înţelege era pe atunci acelaşi lucru.
La drept vorbin d , cei care v o r elim inarea cu vin telor noi urm ăresc sără­
cirea lim bii.
A d., 28.IV.1934

„ s-a exprimat că...”

în rom âneşte avem două verbe aproape sinonim e, a spune şi a zice. Este
foa rte greu de precizat diferenţa de Înţeles dintre ele, dar fa p t sigur e că a zice
nu p oate fi peste t o t întrebuinţat în locu l lui a spune. D e exem plu, în lo c de
N u mai spune/ ar fi im posibil să spunem N u mai zice!
In tim pul din urm ă am îndouă aceste verbe au că p ătat un periculos
adversar în persoana lui a se exprima. V erb u l acesta, de origine latină, pe care
noi l-am îm prum utat din franţuzeşte, are înţelesul de „a se rosti, a-şi da
părerea".
■Cu acest înţeles, este vizib il că a se exprima nu p oate avea p ropoziţie
■completivă şi nici nu are în lim ba de origine.
In rom âneşte, cu vîn tu l a fost a d op tat de oam enii instruiţi cu valoarea
lui prim itivă şi a fost con struit ca în fra n ţu zeşte: cineva se exprimă elegant;
un sentiment care nu se poate exprima prin cuvinte; n-am vrut să spun aceasta,
m-am exprimat greşit etc.
Sem idocţii întîi, oam enii in cu lţi mai pe urm ă au dat peste a se exprima
In graiul oam enilor culţi şi l-au a d op tat şi ei. Dar, necunoscîndu-i sensul exact,
a u începu t să-l întrebuinţeze peste t o t în lo c de a zice şi a spune, ca „m ai
■elegant11.
A stfel auzim pe m itocan i zicîn d : atunci el s-a exprimat că nu-i place
iucrul acesta; te-ai exprimat că o să-mi arăţi tu mie etc.

130
 Dar a exprima că a începu t să pătrundă şi într-o regiune mai înaltă':
l-am întîlnit în ziare, în rom ane traduse etc.
Nu e nici un p ăcat dacă vorbeşti cu cu vin te sim ple, lipsite de pretenţie,
şi lucrul acesta nu dovedeşte că nu le cunoşti şi pe celelalte. Cu atît mai m ult
dai d ovad ă de cultură cînd întrebuinţezi, corect, cu vin tele „rad icale11. Dar
cînd le întrebuinţezi greşit dai d ovad ă perem ptorie că eşti ignorant, căci
încerci să te arăţi instruit şi nu reuşeşti, întocm ai ca artiştii dram atici care
schim bă pe după în dupe, crezînd că în felul acesta se arată oam eni fini.
A d., 4.V.1934

Graiul sportiv
S portul a luat astăzi o dezvoltare a tît de m are (în alte ţări m ai m ult
decît la n oi), încît nu mai p oate fi n esocotit şi trebuie să fie luat în seamă din
toate pun ctele de vedere.
De aceea trebuie exam inat, printre alte lim b a je tehnice, şi graiul sportiv.
Nu încape nici o îndoială că sportul a lăsat urm e în lim b ă (dacă n-ar fi decît
obiceiul de a înlocui num ele echipelor cu iniţiale).
în Franţa, m ajoritatea term enilor sportivi sînt îm prum utaţi din engle­
zeşte (ce e drept, m ulţi dintre ei p rovin în englezeşte din lim ba . . . franceză).
In rom âneşte, cu vin tele provin în parte din engleză şi din franceză, dar m ulte
au fost traduse.
Insă nu cu vin tele noi m erită atenţia cea m ai m are, ci locu ţiun ile pe care
le-a introdus presa sportivă. Citind num ai p u blicaţii franţuzeşti, ziariştii de
specialitate au luat de-a gata to t felul de expresii com plexe şi le-au tradus
în rom âneşte cu v în t cu cuvînt.
A stfel v o m citi In gazete că o echipă a ciştigat de puţin, adică „la o mică
diferenţă de p u n cte11 (în franţuzeşte se zice gagner de peu).
Contrariul este a ciştiga de departe (fr. gagner de loin). D acă victoria a
fost ob ţin u tă anevoie, atunci se vorbeşte de cislig la luptă mare (fr. de haute
lutte).
O echipă de fotba l este un unsprezece (după fr. un onze). C itim astfel că
arbitrului i se aliniază unsprezecele următor (ar trebu i, în orice caz, In faţa
arbitrului se aliniază).
în relatarea m eciurilor de tenis, se spune că Ionescu bate Popescu,
după m odelul francezei, care nu are echivalentul prepoziţiei pe.
E ste adevărat că nu num ai sportivii şi nu num ai ziariştii copiază în
felul acesta lim ba franoeză. Iată un exem plu care ne arată că oficialitatea
noastră face acelaşi lucru.
Se lucrează actualm ente la înjghebarea cetăţii universitare. D e ce cetate?'
Pentru că în franţuzeşte se zice cite universitaire. Ceea ce n-au ştiut organiza­
torii noştri este că în franţuzeşte cite nu înseam nă „c e ta te 11, ci „o ra ş11. D eci
atm osfera războinică este evocată aici în m od gratuit.
Ad., 22.V.1934

131
 Tot despre neologisme

Cred că nu există astăzi p roblem ă mai dezbătută decit aceea a cu vin ­

telor noi. Mai rar publicaţie care să nu se ocu p e de ea, mai rar scriitor care
să nu se fi p ron u n ţat într-un fel sau în altul, dar mai ales contra neologism elor.
In u ltim ul num ăr din „G în d u l vrem ii11, revistă care apare la Iaşi, d.
P. P. Stănescu publică un lung articol intitu lat Neologismele şi beţia de cuvinte,
în care se ridică îm potriva cu vin telor noi. D-sa dă şi o listă de cuvin te care
trebuie evitate.
M ărturisesc că am rămas surprins, profu nd surprins, cînd am vă zu t că
o m inte lum inată şi o revistă dem ocratică îm brăţişează un p u n ct de vedere
strict reacţionar.
A te ridica îm potriva neologism elor nu înseamnă num ai a te izola de
civilizaţia contem porană, ci şi a lupta pentru m enţinerea barierelor între
popoare. N im ic nu desparte mai m ult pe oam eni d ecît lim ba. Iar lim bile prin
nim ic nu se apropie mai m ult între ele decît prin îm prum uturi.
Dar cine are cu noştinţe de sociologie nu se ridică îm potriva neologism elor,
pentru că ştie că ele nu p o t fi evitate. Iată un exem plu peste care am dat
chiar ieri şi care p oate lămuri în tru cîtva chestiunea.
O m are fabrică de ghete din Transilvania p rod u ce două soiuri de încăl­
ţăm inte uşoară. Pe unele le-a b oteza t sandale, iar pe celelalte opanci.
V ă d aici puristul care întreabă: De ce opanci, care e cu v în t nou (sîrbesc) P
N -avem noi cuvîntul mai vech i, din aceeaşi fam ilie, opin ci (bulgăresc) ?
în adevăr, ceea ce în bulgăreşte este opincă este în sîrbeşte opanka.
A tu n ci pentru ce adoptarea unei form e n o i?
Răspunsul e uşor de dat. T ocm a i pentru că e cu vîn t vech i, opincă nu
putea fi u tilizat, şi tocm ai pentru că e cu vîn t nou opancă e b u n 51.
Cuvîntul vech i, opin că, este răspîndit cu un anum it înţeles (pentru oră­
şeni este peiorativ). N egustorul care şi-ar fi b ote za t încălţăm intele opinci ar
fi fost sigur că n-ar fi a vu t în clientela lui nici o doam nă elegantă.
D im p otrivă , opancă, fiind cu v în t nou, v a căpăta accepţia pe care i-o
va da fabricantul. N im ic nu-1 îm piedică să devină chiar term en distins.
în cercaţi, prin urmare, să con vin geţi fabrica să înlăture neologism ul,
să pună în onoare cu vîntu l vech i. Şi veţi prim i din partea negustorului o
lecţie de sociologie cît se poate de m eritată.
A d., 22.VI.1934

Despre paranteze
T oa tă lum ea ştie ce sînt parantezele: nişte semne care arată că un pasaj
dintr-un te x t este adăugat separat, că ar putea eventual lipsi sau, în orice caz,
că e izolat de elem entele care îl precedă şi de cele care îl urm ează.

61 Opancă nu s-a impus.

132
 Dar nu toa tă lum ea ştie la noi cum trebuie utilizate parantezele în tip o ­
grafie: nici m ăcar tipografii.
Cînd paranteza este închisă la sfîrşitul unei fraze, după ea se pune punct.
Dar dacă paranteza s-a deschis chiar de la începu tu l frazei, adică după punctul
care term ină fraza precedentă, atunci nu mai are nici un rost pun ctu l în urma
parantezei, ci trebuie pus înainte de ea. Iată nişte fraze care p o t servi de
exem p lu :
M line dimineaţă Ion el se va scula la ora şapte ( ca de obicei) . A ici paran­
teza este înglobată în frază, deci punctul este corect pus după paranteză.
Criminalul a fost condamnat la patru ani de puşcărie. ( M a i bine ar f i fost
internat intr-un o sp iciu .) Fraza a în cepu t în cadrul parantezei, deci to t înăun­
trul ei trebuie pus şi punctul.
Cu toa te acestea, tipografii noştri au im presia că la sfîrşitul unui te x t
trebuie neapărat un p un ct, indiferent de semnele care s-ar găsi înainte, de
aceea mai totdeaun a pun pun ctu l după paranteză, în felul acesta: ( M a i bine
ar f i fost internat intr-un osp iciu ) . Punctul acesta este pus absolu t în aer.
U n am ănunt p rivitor la paranteze: într-un te x t cules cu litere drepte,
parantezele trebuie să fie drepte, chiar dacă înăuntrul parantezelor se află
cu vin te cu litere cursive. Parantezele se con d u c după textu l din jurul lor, nu
după cele dinăuntrul lor. A şa se culege în toa te ţările din O ccident.
L a noi, im ediat ce zeţarul a vă zu t un cu v în t cursiv, culege parantezele
cursive. Iar dacă textu l din paranteze se începe cu drepte şi se term ină cu
cursive, sau viceversa, parantezele apar cu totu l nesim etrice, în felul acesta:
Ştefan cel M are (dom nul M o ld o v e i.. . ) , ceea ce e nu num ai n elog ic, ci şi ne­
estetic.
D ar autorii nu dau mai niciodată atenţie la am ănunte de felul acesta.
A d., 11.V III.1934

Pleonasme

P leonasm ul este o greşeală care consistă din repetarea inutilă a unei

idei. în general, p rovine dintr-o ten din ţă către claritate şi din cauza aceasta
nim eni nu-l p oate evita cu totu l.
Sînt cu n oscu te tutu ror pleonasm ele brutale ca A vansaţi mai înainte !
sau p refer mai bine. Şi, pentru că sînt cunoscute, ele sînt evitate de oamenii
instruiţi.
D ar există şi pleonasm e ceva mai discrete, care se strecoară pînă şi în
textele redactate de lingvişti. A supra acestora vreau să atrag atenţia aici,
căci şi acestea ar trebui înlăturate.
Găsesc într-un articol expresia Teoria cutare nu poate f i admisibilă.
Adm isibil este un lucru „care p oate fi adm is“ , deci nu poate f i admisibil cu ­
prinde de două ori ideea de „p u tin ţă “ . ■

133
 Cam la fel de greşită este expresia cu ren tă: mi se pare antipatic sau
mi se pare sim patic. Sim patia şi antipatia nu sînt lucruri ob iectiv e, adm ise In
acelaşi fel de toa tă lum ea, ci depind de părerea su biectivă a individu lu i. D eci
ideea de „p ărere11 e cuprinsă de două ori în mi se pare sim patic
în tr-a ltă p u blicaţie se v orb eşte de două graiuri, dintre care unul este
mai modernizat, iar altul con ţin e particularităţi mai arhaice. A tît modernizat
c it şi arhaic, în.cazul de faţă, joa că rolul de com p a ra tiv e : modernizat înseamnă
„d e v e n it mai m odern 11, iar arhaic „în v e ch it, deven it cam v e c h i11. Prin urmare
întrebuinţarea lui mai aici este pleonastică.
î n general, întrebuinţarea com parativu lui este delicată pe lîngă parti-
cipiile verbelor care arată o devenire, o transform are. M a i este core ct în cazul
acesta num ai cînd se face o com paraţie între două ob ie cte care au fost am în­
două tran sform ate: două hoteluri au fost am îndouă transform ate, dar unul
din ele a fo st mai modernizat d ecît celălalt.
Destul de aproape de exem plul preceden t este fraza urm ătoare, auzită
pe stradă: Cu cit eşti tu mai ciştigat faţă de m in e? Eşti ciştigat faţă de mine
■conţine o com paraţie, deci mai e inutil.
D intr-un alt articol de lin gvistică: un sistem de exp licaţii a fost înlă­
turat pentru că s-a făcut prea mult abuz de el. A u toru l nu vrea să spună că
trebuia să se facă num ai puţin abuz, ci că nu trebuia să se abuzeze. D eci prea
nuilt abuz e pleonastic.
Ce să mai v orb esc de faim oasa gardă pentru apărarea lim bii, ca şi cind
gardă şi apărare ar fi două lucruri tota l diferite ?
Ad, 19. V II 1.1934

A lo!

Pentru a atrage atenţia cu iva care se găseşte la o oarecare depărtare,

lim bile germ anice se servesc de cu vin te ca hallo, hello etc. Sub form a allo /,
prim ul cu v în t a fost a d op ta t mai peste to t la telefon.
în rom âneşte, pînă acum ciţiv a ani, se striga ei /, he /, ascultă !, domnu l
etc. De un tim p în coace a în cepu t să pătrundă, în special în B ucureşti, alo I
De unde vin e la noi acest alo e greu de spus. D upă D icţionarul A ca d e ­
miei, el este cu n oscu t mai de m ult în Transilvania, unde l-ar fi im pus influenţa
germană.
S-ar putea deci ca în B ucureşti alo să fi fost introdus de transilvăneni.
Dar e mai p rob ab il ca p un ctu l de plecare să fie to t lim b a germ ană: există
în B ucureşti destui germ ani şi germ anizaţi.
M -am întrebat dacă n-a con trib u it şi strigătul cu care ne-am deprins la
telefon, dar acesta prezintă o diferenţă de a ccen t. în adevăr, la telefon spunem
alo (influenţă franceză), pe cîn d pe stradă se strigă alo !

1.34
 Nu trebuie să uităm nici film ul v o r b ito r în lim ba engleză, care începe
Bă aibă influenţă asupra tineretului nostru preten ţios. In film ele am ericane
se ved e că doi inşi care se întîlnesc, în lo c de bună ziua, îşi spun hello !
Şi iată că şi acest hello începe să-şi facă apariţia la noi, ce-i drept nu îs
lim ba v o rb ită , ci în traducerile care inundă piaţa.
C itim astfel că G hiţă soseşte într-o casă străină şi spune: — A lo, M ariţo,
ce mai fa c i? Iar M ariţa răspun de: — A lo, Ghiţă.
N u cred eţi? V ă închipuiţi că exa gerez? Iată un pasaj a u tentic dintr-o
traducere apărută zilele trecu te. M arborne vin e în vizită la L idia, care-i trim ite
vorbă că nu-i acasă. U rm ează tex tu a l:
Servitorul Insă nu făcuse nici doi p ă ş iş i uşa fu dată de perete, iar Marborne
apăru in prag.
A llo, Lidia, m-am gindit că aş putea să-ţi fa c o vizită.
Cineva deprins cu lim ba rom ân ă corectă nu p oa te avea altă im presie
d ecît că cele două personaje vorbesc la telefon. Dar o să ne deprindem şi cu
asta, căci pînă şi birjarii au începu t să strige alo ! în locu l tradiţionalului hep !
Ad., 21.VIII.4934

„ echiperi” şi „ sprint”

Desigur că v i s-a întîm plat să luaţi în m înă o gazetă sportivă, şi ceea

ce aţi citit n-a fost de natură să v ă trezească interes pentru sport, dacă nu
eraţi cuceriţi dinainte.
în adevăr, atît m ajoritatea ziariştilor sportivi, cît şi m ajoritatea con d u ­
cătorilor m arilor federaţii sînt aşa de lipsiţi de cultură, în cît cele m ai frum oase
Bperle“ p o t fi pescuite în proza lor.
A m m ai cita t exem ple şi în alte rînduri. A ici vreau să mă ocu p de între­
buinţarea cuvîntului echiper. N u m ai insist asupra greşelii de fo r m ă ; am v o r­
b it altă dată despre form ele ca pion er în loc de p ion ier etc. M ă gîndesc num ai
la înţelesul cuvîntului.
E chipier a deven it astăzi sinonim cu „ju c ă to r ", la toa te sporturile de
echipă. A stfel, citeşti: X , echiperul Venusului sau echiperul Spartei etc.
A lteori întîlneşti cu vîn tul cu totu l izola t: atunci portarul este şarjat de echi­
perul X etc.
De îndată ce echipier este întrebuin ţat independen t, fără num irea echi­
pei, el pierde orice valoare, pentru că, într-un fel sau într-altu l, to ţi facem
parte din tr-o echipă oarecare, chiar dacă nu e sportivă. U n epitet rar care
se a plică tu tu ror nu serveşte la nim ic.
ign oranţa con d u că torilor sportivi se ved e la concursurile de nataţie.
D iviziunile sînt bras, spate şi sprint (specialiştii ignoranţi zic şprint). A lţii
scriu, în loc de sprint, viteză, ceea ce nu e acelaşi lucru.
Cursele sînt îm părţite după stilul care e im pus con cu ren ţilor: trebuie
bS înoate num ai pe spate sau num ai pe p iep t sau num ai bras. Dar ce stil e

135
sprintul sau v ite z a ? Orice cursă se term ină cu un „sp rin t“ , cu o ultim ă p or­
ţiune parcursă cu viteza m axim ă.
De fap t, ceea ce v or să spună specialiştii noştri cînd scriu sprint este craul
(craulul este în adevăr un stil, şi anum e cel care perm ite viteza cea m ai mare).
U n cronicar sp ortiv num eşte pe cei care „sprin tează44 sprinteuri, ară-
tîndu-se astfel mai francez d ecît francezii, care au a d op ta t pur şi simplu
cu vîn tu l englez sprinter.
O să v i se pară că sînt pretenţios, dar cred că nu greşesc atunci cînd
afirm că starea m izerabilă în care se găseşte sportul nostru se explică în
oarecare măsură şi prin ignoranţa de care dau d ovad ă con d u cătorii lui.
A d .; 28.V III.1934

Termeni de sport

în mai toa te lim bile cu vintele privitoare la sporturi sînt în mare parte
de origine engleză, deoarece englezii au fă cu t peste to t propagandă în fa­
voarea sportului.
La fel stau lucrurile şi la noi, cu excepţia că avem şi m ulte cu vin te fran­
ţuzeşti, ceea ce se exp lică prin fap tu l că noi am luat în m ulte p rivin ţe m odel
de la francezi.
Bineînţeles, ca în toa te dom eniile, s-au găsit şi aici purişti care au preferat
să traducă decît să îm prum ute term enii de specialitate. Şi de m ulte ori au
ieşit de aici expresii ridicole.
Iată, bunăoară, num ele ca tegoriilor la b o x . Se vorbeşte de muscă,
cocoş, pană etc. Izolate, cu vin tele acestea sînt acceptabile, dar în m ijlocu l
unei fraze sînt cel puţin b izare: tinăra noastră muscă a învins la puncte sau
victoria p en ei bucureştene etc.
D e asem enea, p oate p rov oca ech ivocuri o expresie ca : în felul acesta
greul a fost învins. S-ar putea crede că greu înseam nă aici „d ificu lta te 41, cînd
de fa p t este vorb a de un b ox er greu.
De altfel, chiar cu vin tele în sine sînt curioase: de ce pană, muscă, cocoş?
A r fi fost m ult mai bin e dacă s-ar fi adoptat piu- şi sim plu term enii
străini, şi anum e nu cei francezi (am im presia că muş, pliim n-ar fi mers),
ci cei englezeşti, care n-ar fi d at nici o în cu rcătu ră: bantam, welter etc.
în schim b, există cu vin te care ar fi p u tu t fi traduse fără nici o pagubă
pentru nim eni şi care au fost îm prum utate şi adaptate în chip cu totu l g ro ­
solan, ceea ce vădeşte ignoranţa specialiştilor sportivi.
Iată, bunăoară, to t la b o x , pe sonior. Cred că v-a treb u it o m ică sforţare
ca să recunoaşteţi pe francezul soigneur. De ce nu s-ar zice îngrijitor, sadea,
pentru ca toată lum ea să înţeleagă?
D iferenţele de rostire reprodu c greşelile de lim b a franceză ale celor care
au răspîndit cuvintele. în felul acesta vocabu laru l sportiv capătă o p ecete
de ignoranţă care-1 va jen a mai tîrziu.
Ad., 6.I X .1934

136
 „o cartofă — doi cartofi”

Un cititor din D oroh oi mă consultă in p rivin ţa unei nedum eriri cu

privire la genul cuvîntului cartofi: se spune la singular’ o cartofă, iar la plural
doi cartofi?
Şi, cum rem arcă pe bună dreptate corespon den tu l m eu, există sub­
stan tive care la singular se declină după genul m asculin, iar la plural după
cel fem inin, dar contrariul n-ar trebui să existe.
D e fapt, se p o t cita cîteva exem p le: o fragă — doi f r a g i; în Oltenia,
se aude doi ridichi pentru singularul o rid ich e; iată acum , din M old ova , o
cartofă — doi cartofi. E curios că m ai toa te cu vintele sînt num e de plan te *.
D e la fragă, pluralul corect este două fragi. D ar fragi a p u tu t fi luat drept
m asculin din cauză că nu schim bă pe a în ă (ca bancă — bănci, ladă — lăzi,
ţară — ţări etc.).
Iar păstrarea lui a se exp lică astfel: toa te cu vin tele fem inine care for­
m ează pluralul cu -i au schim bat pe a în ă, afară de acelea care erau între­
b u in ţate mai des la plural d ecît la singular {fragi, vaci, P aşti), în care ca »
form a prim itivă a pluralului era viu întipărită în m intea v o rb itorilor şi n-a
p u tu t fi schim bată.
A ju n g la cartofi. C orespondentul m eu zice: „a r trebu i, p oate, să se zică
la singular un cartof, dar aceasta ar in d ica mai m ult planta d ecît fructul
{sau, mai corect vorbin d , tu b ercu lu l)".
D e fap t, seziee un cartof, atît în M untenia, cît şi în lim ba literară. Cartofă
nu e cu n oscu t d ecît în M old ova şi se explică tocm ai prin analogia num elo»
de fru cte (după p ru n — prună, cais — caisă s-a făcu t şi cartof — cartofă).
Pluralul de la cartofă este cartofe. Dar, influen ţaţi de lim ba literară,
m oldovenii au începu t să spună şi doi cartofi.
Cum se face însă că au a d op tat pluralul m asculin în măsură m ult mai
m are decît singularul, ca rtof? T o t prin fap tu l că se întrebuinţează m ai curent
pluralul cartofi decît singularul cartof, atunci cînd e v o rb a de alim ent (mă fe­
resc de a-1 num i ,,fruct“ ).
M oldoven ii au a vu t astfel m ult mai des oca zia să audă pe m unteni v o r ­
bin d de cartofi d ecît de cartof. D e aceea au a d op ta t — în parte — pluralul
cartofi, dar au păstrat, în m are măsură, singularul cartofă.
A d . ,8 .I X . 1934

pană — pene
Un cititor îmi pune o întrebare care m ă cam în c u rc ă : cu m e pluralul
de la cu vîn tu l pană (de autom obil) ? Se zice p en e, dar „ e a b su rd ", deoareoe
cu vîn tu l e un franţuzism . Francezul spune une panne d'auto, nu une plum e.

* Să ţinem seamă de faptul că numele fructului e de alt gen decît numele plant
măr — meri (m.) şi măr — mere ( n .) ; păr şi pară.

137
 M ărturisesc că nu înţeleg bin e argum entarea. Cred că cititoru l m ea
vrea să spună că pan ă nu este acelaşi cu v în t cu pan a păsărilor, deci pluralul
nu trebuie să fie pene.
P entru a form a pluralul lui pană avem două m o d e le : blană — blăni,
după care ar trebui să form ăm pe p ăn i, inexisten t şi rău sunător, sau stană —
ttane, după care am form a pe p a n e, existen t desigur, dar nu prea răspîndit.
Mai există, ce e drept, un al treilea m od el: geană — gene (după care se
con d u ce şi pană — p en e, de pasăre). In categoria aceasta a fost clasat şi pan ă
(de autom obil).
A ici s-a fă cu t însă o greşeală. Singularul cu a şi pluralul cu e îl au in
m od norm al num ai substantivele care la origine au a vu t la singular un e a :
Be spunea m ai dem ult peană, measă, feată etc.
In anum ite îm prejurări, asupra cărora încă nu sînt de a cord to ţi spe­
cialiştii, ea a deven it mai tîrziu a. A tu n ci, după m odelul lui fată — fete, s-a
p u tu t form a pluralul şi pentru substantive care n-au a vu t n iciod ată ea la
singular: faţă — feţe şi pană — pen e (de autom obil).
Cred însă că m otivu l h otă rîtor la adoptarea pluralului p en e a fost co n ­
fuzia pe care a făcu t-o p ublicul între pană de autom obil şi pan ă de pasăre.
Faptu l acesta îm i am inteşte de un negustor care fusese in A n glia şi
povestea că un angrosist îi oferea stofa cu o pană m ai ieftin la m etru d ecît
altul.
Înţelegîndu-l pe englezescul p en n y ca pene, el a refăcu t singularul
pană, adică a fă cu t o confu zie asem ănătoare cu cea de m ai sus.
O ricum , astăzi cu greu mai e ceva de făcut. V a trebui p rob ab il să n *
deprindem cu penele de a utom obil B2.
A d ., 20.IX .1934

Ceva despre articol

Problem a întrebuinţării articolului este una din cele m ai delicate. în c ă

na s-a găsit o explicaţie general valabilă pentru cazurile unde se întrebuin­
ţează sau nu se întrebuinţează articolul.
D ar, dacă nu avem o explicaţie generală, pu tem totu şi spune dacă în
cutare sau cutare caz trebuie sau nu trebuie articolul.
Iată de ce ne surprinde cînd auzim la radio pe una din spicheriţe spunînd
concert executat (doam na pronunţă distins, sau chiar prea distins, ecsecutat)
de orchestră sim fonică d i n . . . (urm ează loca litatea : Paris, Lon dra, R om a etc.).
U na din d ou ă : ori în localitatea respectivă există o singură orchestra
sim fonică şi atunci trebuie să punem articolul d efin it: executat de orchestra
sim fonică din B ucureşti, ori există m ai m ulte, şi atunci trebuie pus articolul
n eh otărit: executat de o orchestră sim fonică din Londra.

,a Pană (de m otor etc.) c u ' pluralul pene s-a generalizat.

138
 Se p oate d oved i acest lucru prin com pararea cu exem plele sim ilare.
N u ae v a putea zice, de exem plu, act semnat de director cd instituţiei, ci d«
directorul instituţiei, dacă e unul singur, sau de un director cd instituţiei, dacă
sînt mai m ulţi.
T o t astfel ar p ro v o ca ilaritatea o frază ca a ceasta: banditul a fost prins
de agent de poliţie. D acă ştim de care agent e v o rb a , pun em agentul. D acă nu,
un agent.
F orm a nearticulată este corectă num ai cîn d nu se precizează n im ic In
p rivin ţa substantivului de care e v o r b a : concertul trebuie executat de orchestră
(nu de cor). Nu ni se vorbeşte aici nici de o anum ită orch estră, nici d e un grup
de orchestre din care face parte cea viaată.
Ad., 30.X.1934

Iarăşi ceva despre articol

D e-abia a apărut articolul în care mă ocu p a m de u tilizarea în rom â ­

neşte a articolului d efin it şi mi s-au şi pus alte întrebări în legătură cu această
ch estiu n e. B unăoară, mi s-a supus fraza urm ătoare:
\ O p in ia p u blică a v ă zu t astfel cît de sensibil era arhiducele m oştenitor
la atacurile p a rla m e n ta re .. . şi că era ca p ab il să recurgă la orice m ijloace ca
să le reprim e. In schim b ele nu puteau să-l supere prea m u lt pe impăratulu.
în treb area care mi se pune este: ultim ul cu v în t trebu ie articu lat sau n u ?
D upă ureche, aş fi ten ta t să răspu n d: nu, e m ai bin e „p u te a u să-l supere
p e impărat“ . D ar im ediat îm i dau seama că am in trod u s o uşoară nuanţă
d eosebită.
Pentru a o lăm uri să luăm alt exem plu, cu un cu v în t m ai des întrebuin ­
ţa t în rom âneşte. Să presupunem că îndem năm pe un soldat să-şi ceară în v o ­
ire. Ii v o m spune:
—Roagă-l pe căpitan, c-o să-ţi dea drumul.
D ar el ne răspunde:
—P e căpitanul l-am rugat eu, dar n-a vrut.
E x p lica ţia ? P entru n oi e v o r b a de un căp itan oarecare, aşa cu m sînt
m ulţi, nedefinit, iar pentru soldat e v o r b a de căp ita n u l prin excelen ţă, al lui.
Cam acelaşi lucru se întîm plă şi cu fraza de m ai sus. E v o r b a de Îm­
părat, care joa că rolul acesta, sau e v o r b a de îm păratu l cu n oscu t, de cin eva
pe care-1 ved em în faţa noastră, cu toa te însuşirile lui fizice şi psihice ? Numai
autorul poate să decidă.
D e rem arcat că această d istin cţie nu se face d ecît la num ele de meserii.
Se peate foarte bine spu n e: du-te la popă şi du-te la popa, dar num ai du-tt
la biserica. Num ai un străin ar p utea spune du-te la biserica.

139
 F aptul acesta ne arată încă o dată că, în fraze de tipul celor studiate
aici, articolul se pune cînd tit lu ls a u meseria înlocuiesc num ele de persoană
şi nu se pune cînd persoana de care e vorb a e interesantă num ai prin titlu l ei
6au prin meseria pe care o exercită.'
A d., 3 .X I .1934

folklore sau folclor ?

Cuvîntul folclor, de origine engleză (folk înseam nă „p o p o r “ , iar lore,

,,studiu“ ), este scris de unii aşa cum l-am dat la începutul articolului, de alţii
folklor şi, în sfîrşit, de A rhiva de F olclor a Societăţii C om p ozitorilor R om ân i,
folklore. A ceastă din urm ă scriere este cea originală, engleză.
Pe care s-o a dop tăm ? E viden t, nu pe folklore, care v a fi citit de m arele
p u b lic cum se scrie, cu -e final. D ar o dată ce-1 sacrificăm pe -e (care nu se
pronunţă în englezeşte), nu m ai are nici un rost să-l m enţinem pe k, căci şi
cu el, şi fără el, scrierea to t nu va fi corectă din pun ctu l de vedere al lim bii
engleze (ea va corespunde pronunţării engleze).
De aceea e mai bine să rom ânizăm in totu l ortografia acestui cu v în t,
aşa cum am făcut cu altele (biftec, detectiv etc.), şi să scriem folclor.
A d ., 14 .X II.1934

noui sau n oii

U n cititor al nostru, care semnează Ioan V . D um itrescu, ştiind că ţin em

la „lăm urirea şi lum inarea cititorilor44, ne scrie ca să ne întrebe de ce pe va g o a ­
nele de tram vai scrie B u cu reştii-N oi, iar pe biletele de corespon d en ţă B u cu ­
reştii-N ou i?
De asemenea, d-sa mai semnalează că în ziarul nostru a apărut un articol
cu titlul întru nirea liberală din B ucureştii-N oi, iar în te x t se vorb ea de B u cu ­
reştii-N oui.
A ceasta doved eşte un lucru pe care îl ştiam dinainte cu to ţii: că orto­
grafia rom ânească nu este încă destul de h otărîtă şi de fixă şi că de m ulte ori
chiar acelaşi om scrie acelaşi cu vîn t în mai m ulte feluri.
Mai interesant este să ved em de ce se scrie în două feluri şi care este
ortografia corectă.
D upă cu m pluralul de la bou e boi de la erou, eroi, nu boui, eroui, to t
aşa şi de la nou se form ează corect pluralul noi. Se mai p o t com para mei, lei,
de la meu, leu. N icăieri u scurt de la singular nu e păstrat la plural.
Sînt însă unii care, cuprinşi de o bolnăvicioasă team ă de con fu zii, cred
că dacă v o r scrie noi, ad jectivu l acesta v a putea fi luat drept pron u m ele
personal noi, de aceea in trod u c în scriere o literă-fără nici un rost.

140
 N enorocirea este că, luîndu-se după scrierea noui, alţii scriu şi doul
şi chiar jo u i în lo c de doi, jo i. Bineînţeles, aici nu m ai e posibilă nici o con fu zie,
dar, cîn d faci cea mai m ică concesie arbitrarului, nu ştii n iciod ată unde să
te opreşti.
D e aceea e mai bine să se scrie aşa cu m cere pronunţarea cu vîn tu lu ii
noi. D e altfel, niciodată nu avem ocazia să credem că, în B u cu reştii-N oi, noi
este pronum e.
Dim ineaţa, 15.X I I .1934

Pauza în vorbire

Pe frontispiciul U niversităţii Germ ane din Praga (unde hitleriştii au

p ro v o ca t de curînd cunoscutele tulburări) se găseşte urm ătoarea inscripţie
în lim b a latin ă: L e x civium dux, care se citeşte astfel: l e x — civium d u x,
adică „legea e con d u cătoru l cetăţen ilor". H itleriştii o citesc astfel: lex civium —
d u x , adică „legea cetăţenilor este Fuhrerul“ .
Se vede astfel lăm urit ce mare im portan ţă au, în vorbire, pauzele puse
la locu l lor. Nu de m ult, s-a citit la radio o reclam ă de cinem atograf, care suna
a stfel: „Gel mai bun film al anului este Aristocrată pentru o zi. L a Cinema
R io “ . Spicherul a citit astfel: „C el mai b u n film al anului este Aristocrata.
P entru o zi, la cinem a R io “ . E viden t, nu e totu na.
A d., 15.X I I .1934

Despărţirea în silabe

Cei care se ocu pă de despărţirea cu vin telor în silabe nu sînt de acord

asupra grupurilor de consoane care încep cu s : unii despart a-spru, alţii as-pru.
Fără să încerc să tranşez aici întreaga chestiune, vreau să atrag atenţia asupra
unui am ănunt.
A tu n ci cîn d cuvîntul este vizibil com pu s (înţeleg prin aceasta şi form at
cu prefix), despărţirea în silabe trebuie să ţină seamă de acest lucru şi să nu
treacă de la o parte la alta o consoană izolată. De aceea trebuie să lăsăm pe s
la prim a silabă în des-părţi şi să-l trecem la silaba a doua în de-scrie.
Lucrul acesta ne interesează atunci cînd, neavînd loc într-un rînd,
trebuie să lăsăm o parte a cuvîntului pentru rîndul urm ător.
A d., 15 .X II.1934

net şi neted

D. prof. Iorgu Iordan, de la U niversitatea din Iaşi, a p u b lica t de curînd

un studiu, în care arăta, între altele, că expresiile rom ân eşti aiurit, aiuristio

141
(care sînt derivate de la aiurea „in altă parte“ ) şi-au sch im bat întrucîtva
Înţelesul sub influenţa verbului francez ahurir.
Iată un caz similar. C itesc într-un articol expresia u rm ătoare: „S e gă-
sec unii care nu se p o t îm păca d eloc cu atitudinile netede ale acestui polem ist".
C uvîntul rom ânesc neted, care înseam nă „c u suprafaţa p la n ă ", n-are nici
un rost aici, d ecît d acă adm item că e întrebuin ţat cu înţelesul franţuzescului
net, fem inin nette, cu care se aseam ănă şi cu care l-am mai întîlnit confundat
şi în alte rînduri.
E adevărat, pe de altă parte, că fr. net e d erivat din aceeaşi rădăcină
latinească din care îl avem m oştenit pe neted.
Ad., 18.XII.1934

numai

Graţie reclam elor, cuvîn tu l numai a ajuns unul din cele m ai întrebuin­
ţate ale lim bii rom â n e: bine îmbracă numai X , ieftin ş i bun numai la Y , toată
ţara românească cumpără numai de la Z , aprovizionaţi-vă numai de la W ete.
In fond , lucrul acesta n-ar fi supărător (decît pentru concurenţi, care
se vă d astfel, dintr-un cu vîn t, despuiaţi de clientelă) dacă negustorii, în zelul
lor, n-ar deveni pleonastici şi nu ne-ar spune că cei m ai m ulţi m ilionari ii
face mimai colectura cutare sau chiar că singura colectură care dă cele mai
mari cîştiguri este numai Cutărică.
E vid en t că cei m ai m ulţi m ilionari nu p o t fi făcuţi de m ai m ulte colecturi
şi mai ales că singura colectură care dă cele m ai mari cîştiguri nu p oate fi
m ai multe.
Ad., 21.X I I .1934

ca să

L im b a v o rb ită este h otă rît con tra lui ca să pentru a in trod u ce o propo-
riţie co m p letiv ă : vreau să, trebuie să, ştiu s ă ; de asem enea, scriitorii moderni
se feresc de această întorsătură, pe care o pu tem intîlni la poeţii şi prozatorii
din secolul trecut.
Dar a u torii de rom an ţe au îm brăţişat cu sim patie form ula ca să, care
li a jută să îm plinească num ărul silabelor. D e aici ca să a trecu t chiar în versu­
rile m ai răsărite.
B unăoară, „A d ev ă ru l literar" p u b lică versuri ale d-şoarei A nişoara
Odeanu, care nu sînt cîtuşi de p uţin lip site de talen t, dar care şch ioapătă din
lo c în lo c din cauza lui ca să. Cred că un p oet b u n p oa te uşor evita acest
d efect, m ai ales dacă i se atrage atenţia asupra lui.
Ad., 29-.XII.1984

142
 conrupt sau corupţi

C uvintele corupt, corupţie au d even it astăzi pentru m ulţi conrupt, con-

rupţie, desigur pentru că se sim te aici prezenţa prefixulu i con-, pe care îl cu ­
noaştem din conduce, contopi etc.
D ar prefixul acesta, încă din latineşte lua diverse form e, după natura
con soa n ei cu care începea răd ăcin a: conţine, compune, colabora (lat. collabo-
rare), corupe (lat. corrumpere).
A şadar, dacă vrem , din spirit etim ologic, să restabilim pe n, nu trebuie
să ne op rim la corupe, ci ar trebui să zicem şi conrecta, conrespunde, apoi
oonlabora, conleg etc.
D ar p rocedîn d astfel ne-am arăta m ai ca tolici d ecit papa, căci am încerca
să-i în văţăm latineşte pe latini. Singurele form e corecte sînt corupt, corupţia,
iar conrupt, conrupţie trebuie evitate.
Ad., 30.XII.1934

curagios sau curajos ?

In epoca eroică a lim bii literare rom âneşti circulau paralel form ele fran­
ţu ze şti: mesaj, peisaj, voiaj etc., şi cele italien eşti: mesagiu, peisagiu, voiagiu.
A stăzi nim eni nu m ai spune altfel d ecît cu -aj. T otu şi derivatul de la curaj
nu e num ai curajos, ci şi curagios.
U n ziar din B ucureşti se declară cel mai curagios. Cum se exp lică oare
această abatere ? Desigur, prin fap tu l că, la plural, j era supărător alături de ş j
d e aceea a fost preferată form a curagioşi în lo c de curajoşi. L a rîndul ei form a
pluralului a influen ţat-o pe cea a singularului. D ar curajos, care este regulat,
trebuie să învingă.
Ad., 1.1.1935

„iacum 20 de ani în urmă”

E xpresia acum douăzeci de ani In urmă este greşită, căci con stitu ie un
pleon asm evident. In adevăr, acum douăzeci de ani înseam nă „sîn t acum
d ouăzeci de ani de c î n d . . . “ , deci In urmă este inutil.
Iată cu m se exp lică form area acestei exp resii: afară de acum douăzeci
de ani se mai p oate spune şi cu douăzeci de ani In urmă. F ie din neglijenţă,
fie din ten din ţa de a da cît mai m are claritate frazei, unii au am estecat aceste
dou ă locu ţiun i, luînd de la una începu tu l şi de la cealaltă sfîrşitul. N u mai
este nevoie să adaug că felul acesta de a v o r b i trebu ie evita t, aşa cu m ne ferim
<ie avansaţi înainte.
Ad., 4.1.1935

143
 Cuvinte englezeşti

A v e m destulă b ătaie de cap ca să învăţăm pronunţarea exa ctă a nu­

m elor şi cu v in telor englezeşti şi unii dintre noi nici nu v o r să se ostenească
eă le pronunţe aşa cu m trebuie. De aceea ar trebui să fim m ulţum iţi dacă
am ved ea răspîndindu-se pronunţarea englezească a cu vin telor şi num elor
care sînt cu adevărat englezeşti.
Pentru cele pe care englezii le-au luat din latineşte sau din greceşte,
ca monotip, linotip, nu sîntem obligaţi să zicem monotnip, linotaip (de altfel
englezii pronunţă lainotaip, nu linotaip).
D ar ce să zicem de aceia care, crezînd că cuvîn tu l francez f i e f este de
origine englezească, îl pronunţă fa if. N u le mai lipseşte m ult ca să pronunţe
englezeşte^şi cu vin tele neaoş rom âneşti.
A d., 8.1.1935

vorbire şi vorbit

Mi s-a reproşat acum cîtv a tim p că am tradus „ L ’ enfant et le langage“ :

Copilul şi limba în lo c de C opilul şi vorbirea. A m răspuns atunci de ce cred
cfi e mai bine limba, iar dacă e nevoie de un derivat de la a vorbi, am afirm at
aş prefera vorbitul. Iată de ce.
în rom âneşte există de la m ai toa te verbele un substantiv luat de la
infin itiv şi unul de la p articip iu sau su pin : cosire şi cosit, mutare şi mutat,
culegere şi cules etc.
între ele este totuşi o diferenţă de înţeles şi de cele mai multe ori nu se
p o t pune unul în locul celuilalt. Iată, de exem plu, pe iubire şi iubit. E m in escu
Bpune:
B ianca, ştii că din iubire
F ăr’ de lege te-ai născut.
Iar C oşbu c:
T u să fî-n cep u t iubitul,
Că-i făceam eu isprăvitul,
în cercaţi să înlocuiţi cele două cu vin te unul prin celălalt şi veţi vedea
că e im posibil.
Desigur că d. M u nteanu -R îm nic, cîn d a scris pe coperta unei broşu ri:
Citirea elevilor afară din şcoală, a greşit. Oricine vede că trebuia cititul.
In fin itivele reprezintă în general substantive în raport cu verbu l, p e
cîn d supinul exprim ă chiar acţiunea verbului. B unăoară, mîncare înseam nă
„a lim en te11, iar mîncat „a cţiu n ea de a m în ca11; culegere este rezultatul acţiunii,
verbale, pe cînd cules este chiar acţiunea etc.
Să trecem acum la vorbire. Cuvîntul acesta înseam nă ori „grai, lim b ă 11,
ori „c o n v o rb ire 11. Cu prim ul înţeles e întrebuinţat num ai în părţile de vorbire

144
(Ies parties du discours, nu du langage) şi în vorbirea curentă. D eci nu-m i p u tea
servi. Pentru al doilea înţeles, cunosc trei pasaje din O d obescu :
î n vremea acestor drăgăstoase vorbiri, p rin care fericiţii tineri îşi impărţeau
păsurile şi dorurile inim ii l o r . . . , şi mai d epa rte: Cite dulci şi drăgăstoase vor­
b i r i . . . (D oam na C h ia jn a ).
Cu asemenea vorbiri, sosirăm In curtea de gard a bisericuţei de la Turbaţi
(Cîteva ore la Snagov).
E vid en t că nici acest din urm ă înţeles nu se p otrivea pentru titlu l cărţii
d-lui D elacroix, care arată copilu l în faţa acţiunii de a v o rb i. T rebu ia deci
neapărat Copilul şi vorbitul, nu Copilul şi vorbirea.
A tu n ci de ce nu am tradus aşa? Pentru un m otiv foarte sim p lu : n-am
întîlnit niciodată la vreun scriitor cu vîn tu l roriita i.T oa tă lum ea întrebuinţează,
în locu l lui, limba. A şa am făcu t şi eu.

A d ., 11.1.1935

numai

Sistem ul pe care l-au a d op tat unii negustori străini de a-şi traduce pe

Ioc reclam ele şi a trim ite „m a triţa " ziarelor noastre com p ortă unele co m ­
plicaţii.
A num e, se întîm plă ca tradu cătoru l pe care-1 au la îndem înă acolo să-
nu fie tocm ai p ricep u t în meserie şi să facă unele greşeli care nu se mai p ot
repara- aici.
Iată, bunăoară, o scrisoare de m ulţum ire a unui pacien t către fabrican tu l
unui produs m edicinal: Sînt acum la al patrulea fla con şi rriă aflu bine, numai
sufăr.
Om ul a spus că „n u m ai su feră", i'-a trecu t boala, iar tradu cătoru l i-apu&
în gură con trariu l: „se află b in e, num ai că suferă41.'

A d ., 11.1.1935

„la timpul său”

U n cititor mă întreabă dacă expresia la tim pul său este de origine ger­
m ană. în adevăr, în nem ţeşte, se spune seinerzeit, ceea ce se trad u ce în rom â ­
neşte „la tim pu l său11. Dar în rom ân eşte ex;presia aceasta nu are.nici un înţeles.
O scrisoare trim isă la tim pu l său nu înseam nă nim ic. Scrisoarea nu are
tim p. A devăratu l înţeles a l expresiei germ ane este „m a i d em u lt11. Iar dacă
v orb itoru l vrea să spună că „tim p u l la care a fost trim isă scrisoarea este n im e­

145-
rit“ , atunci n-are d ecît să spună aşa: la timpul nimerit, potrivit sau, cu o for»
mulă răspîndită in lum ea tribunalelor, in timp util.
De altfel, chiar dacă se trad u ce literal, to t e mai bin e să se zică timpul
lui (e i) decît timpul său.
Ad., 12.1.1935

Naţionalismul şi cuvintele împrumutate

Din îndelungatul co n ta ct pe care p oporu l nostru l-a avu t cu diverşii

vecin i şi năvălitori (slavi, unguri, turci etc.) şi cu p op oa re care întlm plător
au trecu t pe la noi, a rezultat pătrunderea în lim ba rom ân ă a num eroase
-elemente îm prum utate.
A v e m m ulte cu vin te slave, ungureşti, tu rce ş ti; destul de m ulte
.greceşti, nem ţeşti şi ch iar un num ăr oarecare de elem ente de argou ţigăneşti.
Din cînd în cîn d, cîte un lin gvist im p roviza t, care de felul lui e profesor
de gim nastică sau arh itect sau a voca t, porneşte o luptă crîncenă con tra celor
care adm it existenţa îm prum uturilor.
Fără urm ă de m etodă ştiin ţifică, aceşti autori d oved esc ( ? I) că aşa-
num itele ungurism e, turcism e etc. sînt de fa p t cu vin te neaoş rom âneşti,
m oştenite din latineşte sau rămase din lim ba dacilor, în cel m ai rău caz îm pru ­
m utate, dar din lim ba greacă vech e. E singura sursă străină pe care o p o t ad ­
m ite fără să se com prom ită.
Din această serie, ultim ul ca dată este d. G. D. Scraba, care, in „G a zeta
că rţilor", a întreprins să arate că noi n-am îm prum u tat n im ic, sau aproape
n im ic, de la nici unul din vecin ii noştri.
Pentru a se ved ea m etoda autorului, citez două exem p le: da, particula
noastră afirm ativă, nu ne vine din slavă, pentru că, zice d. S craba, numai
ruşii o cu n osc, iar ceilalţi slavi nu. D eschideţi însă un d icţion a r şi v e ţi vedea
că se zice da şi în bulgăreşte, şi în ucraineană, şi în sîrbocroată, şi în slovenă,
-şi în ceha vech e.
A pocni vin e, to t după d. Scraba, din grecescul apoknaio; acesta însă
•nu înseam nă „a p o cn i“ , ci „a zgîrîia“ . A p oi observaţia că pentru a ju stifica
etim ologia e nevoie să in trod u cem în rădăcina verbu lu i şi pe a, ca şi cînd
s-ar zice apocneşte, nu pocneşte.
încercările acestea de naţionalizare a vocabu laru lui sînt inu tile, căci
nu v o m izbuti să con vin gem pe nim eni că toa te coin ciden ţele de vocab u la r
între lim ba rom ân ă şi cea bulgară sau ungară se datoresc întîm plării.
Dar eu merg şi m ai departe şi spun că nici m ăcar nu avem interes s-o
facam . A îm pru m u ta cu v in te de la popoarele cu care ven im în co n ta ct nu e
o ruşine. D im p otrivă , ruşine ar fi să nu fi îm pru m u tat n im ic. A ceasta ar
însemna a, s ‘ înd c mie de ani alături de nişte oam eni, n -am izb u tit să în văţăm

146
nim ic de la ei. A devăru l este că şi noi am în văţa t de la ei, şi ei de la noi, cum*
o doved esc num eroasele cu vin te rom âneşti adop tate de bulgari, unguri, ucrai­
neni etc.
Iar vecinii noştri nu se ruşinează să adm ită că au îm pru m u tat cuvinte^
de la noi.
A d., 13.1.1935

„plictisit”

în tr-o piesă tradusă din franţuzeşte, am auzit de m ai m ulte ori cuvîntul

plictisit în pasaje în care nu se prea p otriv ea :
— Cum ai putut cere bani de la un căm ătar? — Ce să fa c ? E ram aşa
plictisit ! S a u : E ram aşa de plictisit cu creditorii !
Om ul, cînd e p lictisit, zburdă, dar nu cere bani de la căm ătari. In fran­
ţuzeşte, ennui înseam nă, ce e drept, „p lictiseală 14, dar avoir des ennuis, etre■
tres ennue înseam nă „ a nu şti cum s-o scoţi la ca p ă t44, „ a fi în m are încurcă­
tură44.
în locu iţi în frazele de mai sus pe plictisit cu necăjit şi veţi vedea că va
«una m ult m ai p otriv it in rom âneşte.
A d ., 15.1.1935

„ cincinal”
Planul de cinci ani în tocm it de Uniunea S ovietelor a fost d enu m it
de ţările occid en ta le cu un cu v în t latinesc, quinquennalis (fr. quinquennal),
ceea ce se tradu ce exa ct „p e cinci ani44. C uvîntul acesta trebuia a dop tat
şi de noi (sub form a cvincvenal), căci este cel m ai p o triv it. S-au găsit purişti'
care s-au speriat chiar şi de un cu v în t latin şi care l-au în locu it cu un aran­
ja m en t rom ân esc: cincinal. V ed em cu toţii că prim a parte e rom ân ească:
cinci. Dar ce e -nai de la sfîrşit? N im ic: nici elem ent de com pu n ere, nici sufix,
E ste pur şi sim plu sfîrşitul cu vîntului latinesc.
A cesta este, ce-i drept, com pus din două cu v in te, dar cel de-al doilea
nu e -nai, ci -ennal (transform at din annalis). Dar dacă e v o r b a de o form aţie
rom ânească, singura posibilă ar fi fost cincianal M.
Ad., 16.1.1935

“ Form a cincinal s-a generalizat. R etrag deci obiecţiile mele.

14T
 mînăstire sau mănăstire ?

M untenii sînt deprinşi cu pronunţarea minăslire. în M old ov a se spune

insă mănăstire. D e altfel, şi în alte cu vin te m oldovenii au un ă acolo unde
m untenii rostesc i : tălmaci şi tilmaci, tâlhar şi tîlhar, întăi şi întîi etc.
D e unde însă în cazul celor două exem ple din urm ă form ele m oldoveneşti
■sînt excluse- din lim ba literară, pentru cel dintîi s-ar părea că m odelul scriito­
rilor m oldoveni a fost mai tare, căci num eroase publicaţii şi m ulţi scriitori din
M untenia au a d op tat form a mănăstire, cel puţin în scris 54. Pentru tîlhar,
form a cu ă a învins num ai la derivatul tălhărăşug.
A d., 17.1.1935

f i sau fii ?

S în t unii cărora im perativu l verbu lu i a f i le dă m ultă bătaie de cap.

î n loc de f ii cum inte, f ii bun, ei scriu f i cuminte, f i bun. De la o vrem e, greşeala
a cea sta a d even it ridicolă, mai ales în urm a unei reclam e celebre, care începea
cu f i frumoasă.
D e aceea, m ulţi au în văţat că fii se scrie cu doi i şi-l scriu aşa şi sub fo r­
ma n ega tiv ă: nu fii prost, nu fii obraznic, ceea ce con stitu ie iarăşi o greşeală.
în adevăr, im perativu l n egativ în rom ân eşte este form a t nu din im pera­
tiv u l p o zitiv , ci din in finitiv, precedat de n egaţia nu: nu mînca, nu dormi,
■nu bate. Prin urm are şi de la a fi im p era tivu l n egativ nu este nu fii, ci nu fi.
A d., 26.1.1935

pechinez

E xistă , după cu m se ştie, o speţă de cîini care, în franţuzeşte, poartă

num ele de p ekinois, desigur pentru că vin de la P e i c i n 55 (în franţuzeşte
P ekin ). în rom ân eşte ar trebui să li se spună pechinoa, dar cu vîn tu l în această
form ă p rod u ce oarecare dificu ltate în flexiu n e: pechinoaul, pechinoaii sună
destul de curios.
D e aceea, noi am preluat din greceşte sufixul cu form a -ez şi am n um it
cîinii pechinezi. F orm a aceasta este bună şi înlătură greutăţile arătate. T o ­
tuşi unii, care v o r să arate că ştiu franţuzeşte, nu s-au m ulţum it cu ea, ci,
in cru cişîn d -o cu pechinoa, au scos form a pechinoaz, care nu are nici un rost,
-căci nu e nici ^franţuzească, nici rom ânească.
A d., 29.1.-1935

54 DOOM acceptă şi pe mănăstire, şi pe minăstire.

55 Cam aşa pronunţă localnicii numele capitalei lor.

148
 Waterloo

în p rivin ţa pronunţării num elui p ropriu W aterloo, oam enii se p o t îm ­

părţi în patru categorii:
1. Cei care pronunţă cu v, p en tru că aşa se scrie (de fap t, nu cu v, ci
cu w).
2. Cei care, crezînd că num ele e englezesc, pronunţă cu doi u ( uaterlu) .
3. Cei care, ştiind că W aterloo nu e în A nglia, ci în B elgia, pronunţă
cu v-.
4. Cei care ştiu şi ei că W aterloo e în Belgia, dar m ai ştiu şi că e în
B elgia flam andă şi că flam anzii pron u n ţă pe w ca u co n s o n a n tic; deci p ro ­
nunţarea corectă este uaterlo „p o ia n a apoasă“ .
A d ., 30.1.1935

z sau s ?

în nem ţeşte, s precedat de r se citeşte z : univerzal, Univerzităt etc.

Prin germani şi prin unguri (care au fost influenţaţi de germ ani), au p ătru n s
şi la noi unele cuvin te p ron un ţate cu z în lo c de s.
De exem plu, unii spun greşit a perzecuta în lo c de a persecuta. De ase­
m enea, num ele cafenelei Corso din B ucureşti, a cărei clientelă este com pusă
în special din germ ani, este pron u n ţat adesea K orzo.
Dar, mai m ult, de un tim p în coace se vorbeşte de cin em atograful K orzo
(n oroc că şi-a schim bat n u m e le !), deşi nu ştiu că această sală să aibă vreo
legătură cu Germania. Desigur, aici pronunţarea a fost in flu en ţată de num ele
cafenelei.
A d ., 31.1.1935

Reacţionarism lingvistic

A fost o vrem e cind şi la noi încercau unii să elim ine din lim bă toate-
cu vin tele „stră in e11. în lo c de „c ra v a tă 11 propuneau de-gît-legău, în lo c de
„c h ib r it11, de-părete-frecătoriu“ şi aşa m ai departe.
Se ştie că încercările acestea n-au izb u tit. M arele p u b lic şi-a b ă tu t jo c
de ele sau, şi m ai grav, nu le-a d at nici o atenţie. Oam enii au con tin u at să
vorbească cu m ştiau.
T otuşi nu se p oate spune că şcoala latinistă a m urit fără să lase nici o
urm ă, căci mai sînt cîtev a cu vin te pe care m ulţi le spun şi le scriu în form a
dată de ea: sunt în lo c de sînt şi altele.

149-
 Mai m ult încă, se p oate spune că nici spiritul ei n-a m urit cu totu l.
/A rămas ceea ce era oarecum com un tu tu ror lingviştilor re a cţio n a ri: tendinţa
■de a tradu ce term enii tehn ici în lo c de a-i îm prum uta.
A stfel, mai sînt destui scriitori in R om ân ia care socotesc că e mai c o ­
rect să spună a inriuri în lo c de a influenţa sau nem ijlocit pentru imediat.
A devăru l este că cea mai mare parte a popu laţiei are n evoie de exp li­
caţii ca să înţeleagă nu pe influenţă şi pe imediat, care au d even it cuvinte
,general rom ân eşti, ci pe inrturire şi pe nem ijlocit, care sînt creaţii artificiale
şi cu totu l necu n oscu te poporu lu i 5*.
Se întreabă unii de ce am afirm at că lupta con tra neologism elor este
reacţionară (bineînţeles, nu găsesc nici eu că orice neologism e bun, dar nici
că a adm ite un neologism înseam nă a com ite o im pietate).
Răspunsul e uşor de d a t: neologism ele, perm iţîndu-ne să ne înţelegem
.uşor cu cei din statele civilizate, care au m ai toţi term enii tehnici com uni,
ne ţin la curent cu progresele culturii. Izgonirea lor ar însem na izolarea ţării,
deci barbarizarea ei.
De altfel, încercarea de a goni cu vin tele noi şi a le înlocui cu altele
.m oarte de-acum o sută sau o m ie de ani înseam nă fatal a îm pinge societatea
.noastră să privească înapoi, nu înainte.
Şi dacă aceasta nu se cheam ă reacţionarism , aş vrea să ştiu cărui lucru
ise poate da acest n u m e?
Ad., 2.II.1935

o dată sau odată?

Cum se scrie, o dată sau odată? Cred că trebu ie distinse două cazuri i
. atunci cînd avem un num eral alături de un substan tiv, trebuie să scriem în
două c u v in te ; de exem plu dintr-o d ată ; am încercat ş i eu o dată. Se p oa te şi
intercala un cu v în t: o singură data. Contrariul este de două ori sau de mai
multe ori, scris totd eau n a despărţit (nu de douăori).
Iar cind avem un adverb de tim p trebu ie scris într-un singur cu v în t i
- odată, demult, am văzut. . . ; o să vină odată v r em e a .. . (de astă dată nu se
poate intercala n im ic între o şi dată, iar contrariul este astăzi). Cred că
distincţia aceasta nu este prea greu de m enţinut.
Ad., 2.11.1935

Mai mult ca perfectul

Sînt unele verbe rom âneşti al căror p erfect sim plu con ţin e înaintea
term inaţiilor persoanele un s : rămăsei, dusei, gă sii etc. L a aceste verbe mai
m ult ca perfectul v a avea de două ori pe s, căci mai m ult ca p erfectu l se for-

46 Pînă la urmă a Inriuri şi nemijlocit s-au impus,dar nemijlocit nu cu acelaşi înţeles

ca imediat.

.156
m ează de la p erfect şi caracteristica lui este s. D eci rămăsesem, dusesem,
găsisem.
D upă m odelu l acestor verbe unii zic şi luăstsem (auzit la un exam en
de bacalaureat), ceea ce constituie o erezie: de la luai nu p u tem ajunge în m od
core ct d ecit la luasem. Iar dacă form ăm mai m ult ca perfectu l cu -sesem,
de ce n-am spune şi făcusesem, clntasesem, dorm isesem ?
Ad., 3.11.1935

filo so f

C uvîntul pe care-1 pron un ţăm cu toţii filo z o f este scris de unii cu ss

filosof, şi aceştia au obiceiul să rîdă de scrierea cu z. A rgum entul lor este
u rm ătorul: cu vîn tu l e grecesc şi e com pu s din filo- şi sofâs, ceea ce înseamnă
„iu b ito r de înţelepciune11. T o t în greceşte, zâfos înseam nă „în tu n e ric", deci
filo zo f s-ar traduce „iu b itor de întuneric".
R aţion am entul acesta e fals. P entru noi, filo z o f nu e cu v în t grecesc,
ci franţuzesc, că ci foarte puţin i din cei care-1 întrebuinţează cu n osc lim ba
greacă. în orice caz, deoarece cu vîn tu l zofos nu s-a păstrat în nici un chip
In rom âneşte, el nu are cu m să deranjeze întrebuinţarea lui filozof.
Ad., 8.11.1935

alt fel sau altfel!

Ca şi pentru odată şi o dată, cred că şi la altfel trebu ie distinse două

scrieri: să se scrie într-un cu v în t ( altfel) cînd avem de-a face cu un adverb
(altfel nu se poate, de a ltfel), al cărui con trar este astfel, care se scrie to td e a ­
una într-un cu v în t (cu a tît m ai m ult cu cît ast nu există izo la t), şi să se scrie
în două cu v in te ( alt fe l) atunci cîn d e vorb a de substantivul fel şi de a d jec­
tivu l alt ( există şi alt fel de oa m en i; o intlmplare de alt fel) ; se opune, în cazul
acesta, cînd un fel, cînd acest fel sau felul acesta.
Ad., 13.11.1935

străromăn

A cu m cîtv a tim p am susţinut că term enul străromană în lo c de româna

comună, întrebuinţat de şcoala lingvistică din C luj, e rău form a t şi ar trebui
părăsit.
Prim esc acum a o carte p oştală de la un cititor din Ploieşti, care semnează
„U n tînăr lin gv ist" şi care m ă întreabă cu ce p u tem înlocui substantivul-

151
strâromân. Răspunsul meu e că străromân nu înseam nă n im ic ; lim ba stră-
•română este rom âna com ună dinainte de despărţirea dialectelor, dar cei care
o vorbeau nu erau străromâni, ci ori rom ani, ori traci. D acă însă este absolută
nevoie să-i boteză m cu; un term en aparte, n-avem decît să le zicem români
prim itivi.
A d ., 14.11.1935

ceti sau citi ?

Cu toţii spunem , cel puţin în M untenia, a citi, citire, cititor. D ar unii

dintre noi scriu ceti, cetire, cetitor. Form ele cu e se mai întrebuinţează, pare-se,
în vorbire, în Transilvania. In orice caz, ele au fost răspîndite în lim b a textelor
noastre vechi.
Originea lor nu este destul de clară (lim bile slave, din care p rovin e a
citi, au în general form e cu i). Dar în orice caz, de vrem e ce astăzi mai toată
lum ea pron u n ţă verbu l şi derivatele lui cu i, nu este nici un m otiv să-l scriem
altfel.
A d., 15.11.1935

Madame

P rintre cu vin tele al căror înţeles s-a degradat la noi este şi francezul
Madame, care în F ranţa este o apelaţie respectuoasă, iar la noi este sinonim
cu „servitoa re de h otel“ .
Iată însă că încercăm să im punem şi lim bii franceze această schim bare
•de înţeles: pe afişul pus în cam erele unui hotel din provin cie am citit zilele
tre cu te : se sună o dată pentru madamă, ceea ce era tradus în franţuzeşte
on sonne une fois p ou r M -m e şi de asemenea în nem ţeşte man lăutet ein mal
fu r die Madame. D ar e p roblem atic dacă un fraîicez sau un neam ţ ar înţelege
despre ce e vorba.
A d., 22.11.1935

lui (ei) sau său (sa) 1

R ăspund la o întrebare pe care m i-o pune un citito r: „C are este d ife­

renţa între lui ( e i ) şi său ( s a ) , mai precis unde se întrebuinţează unul şi
unde celălalt ?“
Pînă acum a încă nu s-a stabilit vreo regulă în această privin ţă. Iată
-cîteva indicaţii care ar p u tea servi de bază unei viitoare reguli.

152
 L u i ( c i ) este singurul întrebuin ţat in vorbirea cu ren tă: său ( s a ) se
întrebuinţează, alături de lui ( e i ) , în lim b a literară (aproape num ai în scris).
Sînt cazuri cînd său ( s a ) e de preferat, deoarece cu a ju toru l lui se poate
stabili genul ob iectu lu i: cînd se vorbeşte de cineva care are un b ou şi o vacă,
al său va însem na „b o u l“ , iar a sa, „v a c a “ .
Sînt alte cazuri cînd avem interes să precizăm genul posesorului, şi
atunci ne servim de lui ( e i ) : dacă un b ărba t şi o fem eie se ceartă pentru p o ­
sesia unui ob iect, al lui va însem nă că e al bărbatu lu i, iar al ei că e al fe­
meii.
B ineînţeles că trebu ie să ţin em seamă şi de m otive estetice: caracterul
lui sună destul de urît (din cauza repetiţiei lui l), deci v o m prefera să scriem
caracterul său.
U nii au încercat să stabilească şi o regulă generală: său se referă la
subiect, iar lui la alt substantiv din frază, de exem p lu : Io n este In casa sa
(„a lui Io n “ ) şi Io n este în casa lui („a a ltcu iva de care a fost v o r b a “ ). Dar
regula aceasta nu este aplicată con secven t de nim eni.
A d., 22.11.1935

Iniţiale minuscule

M i se reproşează, ca o greşeală de gram atică, faptu l că un articol al

m eu p u b lica t in „C u vîntul lib er“ a fost sem nat gh. reviga, cu iniţiale m inu­
scule.
B ineînţeles, nu eu am stabilit litera pentru sem nături, ci conducerea
revistei (şi p oa te zeţarul sau corectoru l). Dar p o t totu şi să răspund că nu e
în nici un caz vorb a de o greşeală de gram atică. N im eni nu va putea pre­
tin de că d. T eodorescu-B ranişte nu cunoaşte regula scrierii num elor proprii.
D a că dum nealui sau altcineva preferă să le scrie cu iniţiale m inuscule,
o face din m otive estetice sau cel m ult din ten din ţa spre originalitate. Pe acest
teren trebuie să pună discuţia cei care nu aprobă acest fel de scriere. In orice
caz, eu nu sînt de acord cu ei.
A d., 28.11.1935

/ sau j ?

U n „c itito r fid el“ vrea să ştie de ce zicem adjectiv şi abject, atunci cînd
sp u n em obiectiv, su b iect? M otivu l este că prim ele două form e sînt luate din
franţuzeşte, unde i con son an tic s-a sch im bat în j , pe cîn d celelalte sînt îm pru­
m u tate de-a dreptul din latină şi rep rodu c pronunţarea latină.
T o t aşa este cu subjonctiv şi subjunctiv (căruia m ulţi îi preferă pe con­
junctiv) : form a cu oneste franceză, iar cea cu u e latină. N atural că, din pricina

153
reducerii culturii clasice In Invăţăm înt, form ele franceze v o r avea din ce în
oe m ai m are trecere.
Ad. 3.III.1935

văz sau văd ?

M ulte verbe au la prezent două form e pentru persoana în tîi: văd şi

văz, p u n şi p u i, rămîn şi răm îi, sp u n şi sp u i, cred şi crez, vin şi viu, ţin şi ţiu
etc. U na din form e are aproape peste to t aceleaşi sunete ca persoana a d oua:
eu răm îi, tu răm îi, eu sp u i, tu sp u i etc.
In general, din p u n ct de vedere istoric este corectă cea diferită de
persoana a doua, iar cea din urm ă se datoreşte unor schim bări de natură
fonetică.
Cum form a aceasta schim bată mai prezintă d eza va n taju l p osibilită ţi
anei con fu zii cu persoana a doua, tendin ţa actuală este să se păstreze con soa ­
na e tim olog ică : răm în, spun, cred, vin, ţin şi aşa m ai departe.
Ad., 5.III.1935

ora sau orele ?

D in două locuri diferite îm i parvine cam în acelaşi tim p întrebarea:

nu e greşit să se spună azi la orele şapte sau ieri la orele cinci etc. ? D e ce
orele şi nu ora ? E ca şi cînd ai zice în zilele de 5 martie.
In realitate, orele şapte este corect atîta cît e corectă orice expresie
tradiţională. M ai întîi, orele este în lo c de ceasurile, căci cu vîn tu l oră este
(oroare I) un neologism din secolul trecut.
Iar ceasurile se punea la plural, pentru că întrebarea, de altfel corectă,
se punea a stfe l: ctte ceasuri sint (de la amiază sau de la miezul nopţii) ? R ăs­
punsul era: sînt şapte ceasuri sau sînt cinci ceasuri. D eci, un lucru s-a înlîm-
plat la ceasurile şapte sau la ceasurile cinci.
D acă e v o rb a să procedăm cu logică, atunci absurdă este expresia noas­
tră de a zi: ceasul e două sau e ceasul şapte. Ceasul nu p oate fi nici două, nici
şapte, ci e ceas. Cel m ult ar fi adm isibil e ceasul al şaptelea (cu m se spunea
în latineşte).
Dar lim ba nu e totdeau n a paralelă cu logica. Cel m ai b u n lucru p e care-1
avem de făcut este să v orb im cu m vorbeşte toa tă lum ea.
Ad., 6.III.1935

„nostrificare”

In ultim ele conferin ţe ţin ute de d. dr. A l. V a id a -V o e v o d , apare un

cu vîn t care, pentru noi, regăţenii, sună foarte cu rios: nostrificare. D . V aida-

154
V o e v o d v orb eşte de nostrificarea d ip lom elor străine. D u pă c ît în ţeleg e vo rb a
de „ech iva la re“ , cu toa te că un d icţion a r germ an pe care l-a m con su ltai
traduce nostrifizieren prin „a conferi titlul de d o cto r“ 67.
O ricum , cu vîn tu l este bizar, căci e form a t din două elem ente latin e (nos-
ter „a l nostru“ şi fa d o „a face“ ), dar nici un rom an n-ar fi con sim ţit să-l
form eze.
Foarte puţine din expresiile care s-au rostit în tim p u l din urm ă sînt ca
adevărat latineşti. Cele mai m ulte sînt form aţii hibride. D e ce oare cei care
fa c atîta caz de p atriotism rom ânesc se sfiesc să vorbea scă rom ân eşte?

Ad., 9.III.1935

său

M -am ocu p at nu de m ult de diferenţa dintre lui şi său. Iată un m io

adaos la cele ce spuneam acolo. Său m ai este întreb u in ţat în unele cazuri
unde lui ar putea fi socotit semn al genitivului pentru su bstan tivu l urm ător.
Bunăoară, dacă zicem Oreste şi prietenul lui P ilade, se p oate înţelege
că e v o r b a de un prieten al lui Pilade, în afară de O reste. D a că însă zicem
Oreste ş i prietenul său P ila d e, con fu zia aceasta nu mai e posibilă.

Ad., 12.III.1935

Prefixe separate

U n spirit analitic din ce în ce mai d ezv olta t a dus la scrierea sep a ra t!

a prefixelor contra, extra, super, supra etc. C itim astfel că un regizor p regă teşti
o su p er p rod u cţie; că un îm pricin at a cerut o contra exp ertiză ; că un vagon
e supra incălzit; că un produs este extra fin.
Grafia aceasta e din ce în ce mai răspîndită, dar e greşită. In ro ­
m âneşte nu există verbe form ate cu particulă separabilă, ca în lim b a ger­
m a n ă; p entru a avea o existenţă separată, particulele p om en ite ar trebui
să fie a dverbe, ceea ce nu e cazul.
D eocam dată nu se separă prefixele anti-, circum -, infra-, inter-, sub-,
trans-, ultra- etc. Dar nu e exclus să le vin ă şi lor rîndul şi să citim a circum
scrie, com un e sub urbane etc.

Ad., 13.III.1935

*7 Dicţionarul de neologisme german (FremdivSrterbuch, heipzig, 1960) pe care-1

consult acum îl traduce prin einburgen „a încetăţeni".

155
 g pentru j , c pentru ţ

U n obicei introdus în ep oca eroică a ortografiei noastre şi m enţinut în

oarecare măsură pînă azi face pe unii să scrie g în locu l lui j şi c în lo c de
ţ (poate că şi ortografia franceză sau italiană va fi con trib u it, în prim ul
caz, iar al doilea caz ar putea să fie exp lica t prin influenţa germ ană). A stfe l,
citim in gazete pînă azi titlu l A n un ciu ri, în loc de anunţuri; un ziar din c a p i­
tală se declară cel mai curagios, în lo c de curajos.
Pe diverse firm e am citit stelage, cartonage, pentru slelaje, cartonaje.
A ceste scrieri constituie greşeli prea flagrante, pentru ca autorii lor să
nu caute să le evite.

A d., 14. III. 1935

Montmartre

G notiţă publicată în „D im in ea ţa " zilele trecu te com enta două ip oteze

făcute asupra originii num elui franţuzesc M ontmartre (cartier din P aris):
mons M artis („m u n tele lui M ars“ pe latineşte) şi mons martyrum („m u n tele
m artirilor").
E xistă o a treia teorie, şi aceasta este cu siguranţă cea ju stă : mons
M ercurii, adică „m u n tele lui M ercu r". E ch ivalen tu l galic al lui M ercur era
zeul suprem la gali. Că această ipoteză este justă se doved eşte printr-un t e x t
al unui scriitor din secolul al V ll-le a , care scrie in monte M ercore.
Mai tîrziu, cîn d am intirea zeului păgîn M ercur s-a pierdut, s-a făcu t
confuzia cu m artirii, care a dus la mons M artyrum . Pentru con form ita te,
vezi cartea Les noms de lieu x, de A lb ert D auzat, p. 148 (Paris, D elagrave,
1928), sau volu m u l m on u m en tal: A . L on gn on , Les noms de lieu x de la F ra n ce
(Paris, C ham pion, 1920— 1929), p. 111.
A d .,17.I I I .1935

„persoană”

E xistă cu vinte cu n oroc, după cum sînt altele cu ghinion. Nu vreau să

zic că aduc n oroc sau ghinion celor care le întrebuinţează, ci că soarta chiar a
cu vin telor este mai m ult sau m ai p u ţin norocoasă.
Se ştie cu m şi-au pierdu t din prestigiu cuvintele ca musiu sau madama.
Iată unul al cărui înţeles tinde să se înnobileze, cel puţin în anum ite cercu ri:
persoană.
Cuvîntul acesta, care la origine însem na „ r o l" la teatru şi care desem ­
nează o „fiin ţă u m a n ă ", este aplicat aproape num ai celor „re sp e cta b ili",
însoţit, bineînţeles, de un ep itet: persoană bine, zice Caragiale.

156
 Zilele trecu te, am ascultat în tram vai o con versaţie, în care figura fraza
u rm ătoare: N u m-aş f i dus eu, dar n-am vrut să zică că nu sînt persoană.
D eci cu vîn tu l persoană ajunge să însem ne „o m b in e “ , chiar cînd nu e însoţit
de un epitet p ozitiv.
A d., 22.I I I .1935

„şi alţi...

O greşeală din ce în ce mai răspîndită este urm ătoarea: în lo c să se zică

X şi doi prieteni ai lui, X şi doi colegi ai lui etc., se zice X şi alţi doi p rie­
teni ai lui, X şi alţi doi colegi ai lui, ca şi cîn d ar fi el însuşi un prieten
sau un coleg al său.
Ia tă un exem plu luat dintr-un ziar: Unul dintre profanatorii mormîn-
tului a rămas paralizat p e loc. Ceilalţi doi tovarăşi ai lui au reuşit să dispară.
E xp lica ţia greşelii este că se am estecă două exp resii: ceilalţi doi tova­
răşi şi cei doi tovarăşi ai lui.
A d., 26.I I I .1935

Neologismele

Problem a neologism elor suscită, pare-se, to t mai m ult interesul p u b li­

cului, căci m ereu apar noi com ba tan ţi, unii com peten ţi, alţii nu. Zilele trecute
d. T im oleon Pisani a atacat încă o dată chestiunea aceasta, care, vizibil,
îl preocupă.
M i-am d at şi eu părerea în mai m ulte rînduri şi m i-o voi mai da. A ici
vreau să relev un singur am ănunt. Ga argum ent pentru urgisirea n eologis­
m elor, d. Pisani aduce m odelul lim bii latine. Scriitorii rom ani, spune d-sa,
nu luau cuvintele noi de-a gata din greceşte, ci-şi dădeau osteneala să găsească
echivalentele latineşti.
Oare d. Pisani a citit vreun autor latin în original ? D acă da, afirm aţia
d-sale e cu atît mai surprinzătoare. Răsfoiţi-1 bunăoară pe Iuvenal şi veţi
vedea că elementul grecesc îi îneacă t o t vocabu laru l.
A d ., 30.I I I .1935

inamic sau inimic ?

D. George M acovescu, student, îm i scrie ca să-mi atragă atenţia asupra

form elor paralele inam ic şi inim ic. D upă d-sa, form a corectă, inim ic, se
explică în rom âneşte prin asimilare sau p rintr-o „a n a logie fon etică 11, deoarece
în latineşte se zicea inamicus.

157
 In realitate, latinii nu cunoşteau d ecît pe inim icus (vocalele scurte se
Închideau, în afară de cea din silaba iniţială).
In rom âneşte, cuvîn tu l este recent şi a fost îm pru m u tat din latineşte
sub form a corectă, inimic. Dar foarte curînd, vorb ito rii, în special m ilitarii,
analizîndu-1, au descoperit că este d erivat n egativ de la amic. D e aceea l-au
refăcu t în inam ic. form ă care se răspîn deşte din ce în ce m ai m u lt, desigur
t o t prin interm ediul m ilitarilor 5®.

Ad., 31.III.1935

a se servi sau a servi ?

A m arătat acum cîteva zile că sînt unele verbe a ctive care tin d să
devină reflexive, după cu m sînt şi unele reflexive care încep să se confunde
cu activele.
P rintre acestea din urm ă se află şi a se servi. în loc de serveşte-te cu
brtnză sau nu vă mai serviţi? se aude astăzi serveşte brinză sau nu mai serviţi ?
E xpresia este absu rdă: a servi tran zitiv, deci fără pronum e reflexiv ,
Înseamnă „ a servi pe altu l“ . în acest fel se şi întrebuin ţează: dă-m i voie să
te servesc eu.
Dar expresia greşită, care pare a proveni din lim bajul chelnerilor, se
Întinde mereu. Deunăzi am auzit-o şi la persoana în tîi: mersi, nu servesc.

Ad,, 3.IY.1935

Pen-club

U n cititor, care nu-şi dă num ele, îm i atrage atenţia asupra faptului

u rm ă tor: în gazete, de cîte ori e v o rb a de Pen-club se adaugă între paranteze
exp lica ţia : P oeţi, Eseişti, Nuvelişti.
E xp lica ţia este cu totu l falsă. D in Pen-club mai fa c parte şi alte feluri
de scriitori. E tim ologia adevărată trebuie căutată în englezeşte, deoarece
asociaţia cu pricina îşi are originea în A nglia. A num e, p en înseam nă pe engle-
eeşte „p en iţă , con d ei41, deci e vorb a de asociaţia celor care trăiesc din scris.
M ărturisesc că nu cun osc această chestiune, dar argum entarea corespon den ­
tului m eu m i se pare con clu dentă, de aceea o com u n ic cititorilor (fără să-mi
(ac iluzia că greşeala nu se va perpetua).

Ad., 4.IV.1935

“ DOOM recomandă forma inamic 3 ca derivate însă şi pe inamieiţie, şi pe inimi-

tifie.

158
 „pete de conştiinţă”

Intr-un afiş lip it pe geam urile tram vaielor, o cu răţătorie ch im ică, adre-
aindu-se către onor P .T . (ce p oate însem na, in m intea celui care a scris,
P .T .? ) , anunţă că scoate orice pete „a fa ră de cele de con ştiin ţă 11.
Nu sint lăm urit în p rivin ţa acestei expresii. J udecin d după petele d$
grăsim e, petele de cerneală, trebuie să credem că şi con ştiin ţa pătează, altfel
n-ar putea exista pete de conştiinţă. A u toru l s-a luat desigur după mustrările
de conştiinţă, expresie corectă, căci aici conştiin ţa face acţiunea. T rebu ia,
bineînţeles, să scrie petele de pe conştiinţă.
Ad., 6.IV.1935

Iar despre lui şi său

De curînd am încercat in două rinduri să arăt care este deosebirea dintre

lui ( e i ) şi său ( s a ) . în că un am ănunt care p oate arunca lum ină asupra
acestei chestiuni. P u tem să scriem despre opera unui scriito r: cartea sa, volu­
mul s ă u ; pu tem zice, vorb in d de un orator, talentul său. D ar dacă am spune
in legătură cu un b an d it revolverul să u , expresia ar p ro v o ca risul. Iată de
c e : său, fiind întrebuin ţat num ai în scris, evocă o atm osferă distinsă pentru
talentul unui orator, pentru a ctivita tea unui academ ician , dar distonează
cu revolveru l unui bandit.
Prin urm are, său nu se Întrebuinţează d ecît in legătură cu persoane
mai m ult sau mai puţin nobile.
Ad., 7.IV .1935

„ casele”

A m cita t zilele trecu te fraza Se părăginesc casele lui Coşbuc ş i A ron

P um nul ca. d ovad ă că substantivul nu trebuie pus n u m aidecit la plural cind
are două atribute.
U n coleg îm i atrage atenţia că se p oate înţelege şi a ltfe l: casele se între­
buinţează şi pentru o singură casă (cîn d e cu mai m ulte cam ere). î n casei«
p ro p rii înseamnă de fa p t „în casa p rop rie11, deci s-ar fi p u tu t folosi casei»
ch iar dacă ar fi fost vorb a de num ai unul din cele două personaje.
A m însă şi eu o scuză: că exem plul nu l-am red a cta t eu, ci am cita t o
frază scrisă de altcineva. D acă e v o rb a să form ez eu unul, îl p rop u n pe u rm ătorul:
s-au răsturnat căruţele lui Io n şi G heorghe; se v a crede că fiecare din ei are m «i
multe] căruţe, deşi in realitate nu au d ecit cite una.
Ad., 9.IV.1935

159
 „cu prezenţa”
Din reclam a unei sem inţerii: spre convingerea clientelei, rugăm a na
vizita cu prezenţa. Cum o fi oare vizitarea fără p rezen ţă?
Iată ce s-a p etrecu t: negustorul cunoştea două form u le: rugăm a na
onora cu prezenţa şi rugăm a ne vizita. în m intea lui s-a fă cu t un am algam din
am îndouă, ceea ce a dus la fraza rid icolă citată mai sus.
A d ., 12.IV.1935

prezumtiv
U n cititor care semnează G. G. îmi răspunde la n otiţa privitoare la
Pen-C lub. D -sa îm i arată că num ele acestei asociaţii reprezintă în adevăr
iniţialele cuvintelor P oeţi, Eseişti, Nuvelişti, alese, ce e drept, cam arbitrar.
D ovad a o face scrierea separată P .E .N .-C lu b .
A celaşi cititor îmi atrage atenţia asupra unei greşeli făcute în redactarea
unui jurnal son or: „H au p tm a n n este num it asasinul prezum tiv al m icului
L in dbergh “ , în lo c de prezumat. N uanţa este destul de fin ă : prezum at este
cineva presupus ca autor al unei acţiuni term inate, iar prezum tiv se referă
la v iito r: moştenitor prezum tiv este „b ăn u itu l m oşten itor", deci e altceva decît
prezumat.
A d., 13.IV.1935

dumneata sau dumneavoastră?

Un cititor din Y ertiujeni mă întreabă cînd se spune cuiva dumneata şi
cînd dumneavoastră ?
T otu l depinde de gradul de respect pe care vrei să i-1 arăţi sau de dis­
tanţa la care îl ţii. Intre egali se spune de ob icei dum neata; la fel spune un
superior inferiorului. U nui superior sau unui necu n oscu t situat cam pe aceeaşi
treaptă socială cu tine i se spune dumneavoastră.
Dar reguli stricte nu se p o t stabili. în schim b, un lucru e foarte p recis:
dacă într-o scrisoare te adresezi cu iva cu dumneavoastră sau cu verbu l la
plural nu mai ai voie să spui pe urm ă dumneata, nici viceversa. R egula aceasta
elementară este foarte adesea neglijată.
A d., 17.IV.1935

„Bijuteria...este să purtaţi...”

A ltă frază d in tr-o reclam ă citită lâ ra d io: B iju teria cea mai frum oasă
pentru p icioru l dumneavoastră e să purtaţi încălţăminte de la X .
Ca în m ulte alte cazuri, cel care a red actat această reclam ă a greşit,
pentru că n-a vru t să se exprim e sim plu: B iju teria cea mai frum oasă este încăl­
ţămintea. . .

160
 A şa cu m o ascultăm se înţelege că faptul de a purta o anum ită încăl­
ţă m in te este o biju terie.
A d ., 20.IV.1935

i şi îi

în urm a n otiţei referitoare la diferenţa dintre vă şi vi, am fost rugat

să scriu ceva despre i şi îi. în general, pronum ele acesta, aton , se leagă de
cu vîn tu l u rm ător dacă acesta începe cu o v oca lă sau de cel p recedent dacă se
sfîrşeşte cu o v o c a lă ’ : i-am, dă-i etc.
D ar înainte de cu vin te mai lungi se poate întrebuinţa ii: îi arăt; i-aduc,
dar şi îi aduc (sub form a aceasta, pronum ele nu mai e aton ). în schim b, îna­
inte de pron u m e atone, ca se, l, le, o, este o gravă greşeală (destul de răspîn­
d ită astăzi) să se scrie îi: îi se p a re, îi l-am dat, îi le dau, îi o sp u n dovedesc
necunoaşterea lim bii rom âne de cel care le întrebuinţează.
A d ., 21.IV.1935

„ toate cinci puncte”

O greşeală de lim b ă care se aude adesea în B ucureşti este aceea care

con stă din suprim area articolului la substantivele p recedate de un num ăr:
toate cinci puncte au fost m a rca te.. . spunea zilele trecu te spicherul postului
de radio la cron ica sportivă. C orect este toate cinci punctele sau toate cele cinci
puncte.
La fel, este greşit să se zică amîndouă case sau amîndouă străzi: ori amîn­
două casele, amindouă străzile, ori cele două case, cele două străzi.
D e n ota t că greşeala se face numai la fe m in in ; n-am auzit niciodată
expresii ca toţi cinci jucători sau amîndoi avocaţi.
A d ., 27.IV.1935

Nume de locuri articulate

A p a r uneori în ziare (desigur autorul traduce din gazete străine) fraze ca
P a ris este un oraş mare sau N ew -Y ork subteran sau M adrid are un aspect
neobişnuit. Ca să fie corecte aceste citate, ar trebui ca num ele de oraşe să fie
articulate. D u p ă cu m n-am putea spune cal este un animal sau vacă are două
coarne, t o t aşa, cin d e vorba de un num e propriu articu labil (cu m e cazul
celor din exem plele de mai sus), el trebuie articulat peste to t unde are valoare
determ in ată.
Ad., 2.V .1935

161
 „să aibe”

în M untenia se răspîndeşte actualm ente form a de su b jon ctiv (persoana

a treia) aibe, în lo c de aibă. Form a aceasta e greşită din pun ctu l de vedere al
m o rfo lo g ie i: a avea trebuia să aibă su bjon ctivu l, la persoana a IlI -a , term inat
în -ă, nu în -e.
Num ai verbele de conjugarea întîi au persoana a treia a subjon ctivu lu i
term inată în -e: a cinta — să clnte, a lăsa — să lase. La celelalte trei conjugări
e în -ă : a vedea — să vadă, a bate — să bată, a dormi — să doarmă. Fiind verb
de con jugarea a doua, a avea trebuie să form eze su bjon ctivu l în -ă : să aibă.
A d., 4.V .1935

Neologisme

D in reclam a unei fabrici de ciocolată spicuiesc u rm ătoarele: „C on ti-

fnuînd să creeze fabricate de fineţe şi deliciozitate. . . constituie apogeul per­
fecţiunii în dom eniul ciocolateriei. . . caramelajului sub toa te form ele şi divi­
za] ele. . . o singură încercare e suficient să vă con v in g eţi.. Şi ca încheiere:
„N o i profunzi technicieni cu n oscători, care am satisfăcut în întregim e cele mai
rafinate gusturi — avem încrederea că va fi C iocolata preferată de toată
lum ea“ .
Oare de ce se dă m aterialul de scris pe m îna oam enilor care nu ştiu să
scrie ?
A d ., 7.V.1935

„dar însă în schimb”

M -am ocu p at altă dată de expresia pleonastică dar insă (curentă chiar
la scriitori buni din secolul trecu t). A m mai vorb it, de asemenea, despre
utilizarea rustică a lui tn schimb cu înţelesul de „în să “ .
Zilele trecu te am a vu t ocazia să aud aceste două expresii reunite. Fiind
Întrebat „C e p om i sînt aceştia11, îngrijitorul unei grădini a răspuns: „S în t
to t m igdali, dar însă în schimb au altă culoare11.
A ceasta arată o dată mai m ult că n iciodată o expresie nu e destul de
pleonastică pentru toa tă lum ea: dar însă a ajuns să pară slab pentru cineva
care ţine să accentueze un contrast.

A d ., 9 .V .1 93 5

162
 „a distona”

A dversarii cuvintelor de origine străină se v o r înveseli aflînd de naşterea

unui neologism rom ân esc: a distona. Cuvîntul franţuzesc, u tilizat şi de noi,
este a detona „ a nu fi în to n “ .
în tim pul din urm ă însă am auzit de mai m ulte ori spunîndu-se a
distona, form ă care nu există în franţuzeşte, ci a fost creată la n o i 59. înain te
însă de a ne bucura de apariţia acestui produs rom ânesc, trebuie să am intim
că elem entele prim e din care a fo st fabricat sînt străine: dis- este un prefix
îm prum utat şi întrebuinţat foarte rar (form a m oştenită în rom âneşte este
des-), iar -tona, derivat de la ton, nu există în lim ba noastră. A şa în cît, în fond ,
a distona este to t străin.
Ad., 10.V.1935

„plonkkek”

R estaurantele mari au obiceiu l să dea lista de m încăruri în rom âneşte

şi în franţuzeşte, pentru ca şi clienţii străini să-şi p oată alege consum aţia.
Ideea este foarte nim erită.
Dar m ă îndoiesc că un francez ar înţelege ceva din redactarea restaura­
torilor noştri. Iată, bunăoară, cuvîntul plum cake (de origine englezească,
„p ră jitu ră cu stafide11). Pe lista unui local din centrul capitalei îl veţi găsi
scris plon kkek.
S-ar putea crede că e o m încare finlandeză. In felul acesta redactarea
în franţuzeşte nu mai serveşte la n im ic şi banii pentru tipar sînt risipiţi în
zadar.
Ad., 12.V .1935

cabană

A lt neologism care a pătruns în lim ba noastră: cabană. La căile ferate,

în localităţile de m unte, peste to t sînt cabane. B ine, v o r zice puriştii, dar n-avem
cu vîn tu l nostru neaoş colibă? D e ce să nu-l întrebuin ţăm pe a cesta?
Ceea ce ignorează puriştii este că lim ba are un rol social şi că ea stabi­
leşte diferenţe între clase. Colibă este un cu v în t b u n pentru oam enii săraci,

69 D E X explică pe d is to n a prin it. d is to n a re . D ic ţ i o n a r u l de n e o lo g is m e , prin germa­

nul d is to n ie re n , pe care însă F r e m d w o rte r b u c h , c il. , nu-l înregistrează. Oricum, d is to n a s-a
impus în limba română.

163
dar un om b og a t nu va spune niciodată că şi-a făcut o colibă în m u n ţi, din cau za
atm osferei pe care o evocă acest cuvînt.
Cabană, d im p otrivă, fiind cu vîn t franţuzesc, are o înfăţişare m ai nobilă
şi deci poate servi oricui.
Ad., 12.V.1935

„a apropia”

Greutatea de a pronunţa de două ori pe rînd acelaşi grup d e sunete a

fă cu t pe oam enii sim pli să spună p rop iu , propietar, în loc de p ro p riu , p ro p rie­
tar.
Greşeala aceasta nu pătrunde în graiul oam enilor cu ltiva ţi. In sch im b,
îa verbu l a apropria, chiar unii dintre cei cu studii lasă să ca d ă pe cel de
al doilea r. D in cauza aceasta m ulţi au ajuns să con fu n de p e a-şi a propria ,
adică „a-şi însuşi, a-şi face p rop riu ", cu a-şi apropia „a-şi aduce a p roa p e".
Puţină reflecţie ar ajunge ca să se evite această con fu zie supărătoare
din toate pun ctele de vedere.
Ad., 15.V.1935

R ă sp u n su r i

Prim esc o scrisoare de la d. inginer R. Som m er-V era, care îm i pune un

m are num ăr de întrebări privitoare la chestiuni de lim bă. Cum spaţiul nu-m i
perm ite să răspund la toa te odată, voi grupa aici cîteva dintre ele, răm înînd
ca la celelalte să răspund mai tîrziu.
A şadar: se spune cei 30 000 de oam eni, nu cele 30 000, deoarece 30 000
este sim ţit ca a d je c tiv ; cele ar fi accep ta t num ai dacă am socoti că e pe lîngă
substan tivul mii.
Răspunde de întocmai întrebuinţarea.. . este într-adevăr greşit: întocmai
este adverb, nu a d jectiv. La fel e greşit Dacă arbitrul nu va f i următor in vi­
taţiei, întîi pentru că următor are alt înţeles decît „ce l care dă u rm are" (în ­
seamnă „ce l care urm ează după a ltcin eva "), apoi pentru că nu se p oate c o n ­
strui cu dativu l.
A d., 16.V.1935

„ a raminea

C ontinuu cu răspunsurile pentru d. Som m er-V era: a răminea este

form a etim ologică, iar a rămlne, aproape generalizat astăzi, se e x p lică prin
analogia cu alte verbe, ca a prinde, a trage etc. (la fel, a ţinea, a temea au
deven it a ţine, a teme).

164
 D ar a trăgea, a făcea, care au su portat influenţa contrarie, a verbelor de
co n ju g a re a a I l-a , nu s-au generalizat, după cum şi a vede în lo c de a vedea
este rar (vezi şi a place, pentru a plăcea, a apare, în loc de a apărea).
E v id e n t, cu v in tele ca pertinam ente, perfeclam ente, evidamente, care sînt.
greoaie, trebuie e v ita te ; noi putem utiliza ad jectivu l ca adverb, ceea ce nu e
cazul în lim b a franceză, care a fost silită să creeze form ele pom enite.
E x p resia discuţiile au purtat asupra. . . este o traducere greşită a
fo rm a lei franceze Ies discussions ont porte s u r . . . T rebu ie spus discuţiile au
p r iv ii__ , au avut de s u b ie c t ... etc.

Ad., 18.V.1935

contra cu acuzativul

O greşeală care apare des în rubricile sportive ale ziarelor este urm ătoarea:
după contra, în lo c să se pună genitivul, aşa cum ar fi core ct, se pune acuza­
tivu l. C itim , bun ăoară, Venus contra Chinezul sau Ion escu contra P o p e s c u 80.
Ca d o v a d ă că acest fel de exprim are e n ecorect ajunge să schim băm
num ele p rop rii cu substantive com u n e: cine v a spune asigurare contra acei ţ
dentele sau m anifestaţii contra războiul ?

Ad., 21.V .1935

Acorduri

U ltim a serie de răspunsuri la întrebările d-lui S om m er-V era. E corect

şi dau spada în dar şi dau spada ca dar. (în dar, ca dar sînt com plem en te pe
lîngă dau.)
C orect e cea mai mare parte dintre oameni cred (nu crede), căci subiectul
pentru noi este oam enii (mulţimea trece, dar mulţimea de soldaţi trec).
F r a n e eji, ja p o n e ji este plural norm al rom ânesc, păstrat mai m ult în
M o ld o v a ; în M u n ten ia a fost refăcut în francezi, ja p on ezi (după m odelul
sin gu la ru lu i)81.
F ru ctele R om âniei sînt cele pe care le are R o m â n ia ; fructele din R o­
mânia sau fructele româneşti sînt cele care p rovin din R om ân ia, iar fructe de
Rom ânia m i se pare o expresie străină, nerom ânească.

Ad., 23.V.1935

•° în limbajul sportiv formula aceasta s-a generalizat. Numele proprii nu prea

au declinare.
** Pluralul francezi, japonezi s-a generalizat astăzi.

165
 redivivus

N enorocirea cea mai mare a oam enilor lipsiţi de cultură nu se redu ce la

sim plul fap t că n-au prim it educaţie su ficien tă ; dacă ar recunoaşte-o în m od
franc, nici un om serios nu i-ar putea condam na. Dar, în general, tocm ai
oam enii inculţi sînt aceia care v o r să facă paradă de cunoştinţe, de aceea v o r ­
besc latineşte, bunăoară, aşa cu m vorb ea coana Chiriţa franţuzeşte.
A m vă zu t mai de m ult într-o gazetă titlu l P olon ia redivivus şi într-o
revistă M ariene Dietrich redivivus. Or, redivivus este în latineşte m asculin.
Se potriveşte sub form a aceasta în expresia Christus redivivus, pentru că e
acordat cu un substantiv m asculin. Dar în exem plele cita te mai sus e greşit.
Ce bine ar fi dacă oam enii s-ar m ulţum i să scrie ro m â n e ş te !

Ad., 25.V.1935

găsibil şi vizibil
Un cititor mă întreabă ce părere am despre cu vin tele găsibil şi vizibil,
„care s-au încetăţen it bizar în lim ba noastră11. M ărturisesc că nu vă d n im ic
bizar în „în cetăţen irea11 acestor cu vinte. Cel de al doilea a fost îm pru m u tat
din franţuzeşte, iar cel dintîi a fost creat chiar în rom âneşte, însă cu un sufix
de origine străină 62.
Sufixul acesta, care se prezintă sub form ele -abil şi -ibil (după cu m se
aplică la rădăcini verbale de conjugarea întîi sau a p atra), este foarte util,
căci form ează cu vin te care înlocuiesc o întreagă p rop oziţie relativă. A s tfe l
găsibil echivalează cu „ca re p oate fi găsit11. A va n taju l acesta nu e de dispreţuit.

Ad., 29.V.1935

,,găselniţă”

In publicistica rom ânească încearcă să-şi facă loc cu vîn tu l găselniţă

pentru a traduce franţuzescul trouvaille. C uvîntul acesta din mai m ulte
m otive este rău făcut. Întîi, pentru că sufixul -elniţă începe să aibă un sens
peiorativ (vezi bunăoară crăpelniţă pentru „m în ca re11). A l doilea, pentru că
rostul lui este să form eze „n u m e de instrum ent11: şurubelniţă este „instru m en tu l
cu care se înşurubează11.
în fine, lucrul cel mai grav, cu vîn tu l găselniţă există de mai înainte
în rom âneşte (îm prum utat din bulgară), dar cu un înţeles cu totu l deosebit,
anume acela de „o m id ă 11.

62 Găsibil nu figurează în dicţionarele actuale.

166
 A şadar, cînd spunem că un scriitor are găselniţe fericite, afirm ăm că
are „o m iz i“ . Soluţia este: ori să adop tăm pe truvai în rom âneşte, ori să-l redăm
printr-o perifrază. Iar dacă e nevoie să form ăm un cu v în t în rom âneşte,
el trebuie ales mai bine decît găselniţă.

Ad., 30.V .1935

a culmina

De m ulte ori un cu vîn t întîlnit într-un anum it co n te x t p oate da im presia

că înseamnă altceva d ecît valoarea lui adevărată. Cine n-are grijă atunci cînd
aude pentru prim a oară un cu vîn t să se inform eze de rostul lui e x a ct riscă
să facă greşeli de felul celei urm ătoare.
„O stare de enervare care culminează pînă la n ebu n ie". Se ştie că culmea
este punctul cel mai înalt al unei evolu ţii. A tu n ci cu m se p oate culmina pînă
l a . . . ? E ste clar că pentru autorul acestei fraze, altfel om instru it, a culmina
înseam nă „a ajunge11, pentru că, în anum ite întorsături în ca re se găseşte,
acest cu vîn t ar putea fi eventual luat şi cu acest înţeles.

Ad., 2.VI.1935

„ a baie un r.cu record”

O expresie greşită din lim ba sporturilor. C itim adesea în ziare că cutare

atlet a bătut un nou record în specialitatea lui. S-ar spune core ct astfel num ai
dacă a bate ar însem na „a stabili11. De fap t, recordul care a fost bătut, adică
„în tre cu t11, este cel vechi.
Prin urm are trebuie să se scrie ori că vechiul record a fost bătut, ori că
a fost stabilit un nou record. A ltfel facem aceeaşi greşeală ca vîn ză torii care
strigă pe stradă: S-a modificat noul mers de tren.

Ad., 6.VI.1935

„ Medicis”

Num ele celebrei fam ilii italiene M edici (L oren zo dei M edici) e scris
de francezi M edicis, adică la pluralul italian se mai adaugă semnul pluralului
franţuzesc, care nu apare decît în scris (se citeşte M edist). M ulţi în R om ânia
scriu K ed icis şi citesc cum scriu, cu accentul pe e. A tît scrierea, cît şi citirea
aceasta sînt greşite.

167
 N -avem nici un m otiv să scriem sau să citim franţuzeşte un num e italian.
Cu atît mai greşită este citirea medicis, care nu corespunde nici pronunţării
franceze, nici celei italiene şi care nu reprodu ce exa ct nici una din cele două
grafii (ca să fie scris corect franţuzeşte, ar trebui accen t pe e). Zilele trecu te,
intr-un film , am citit un titlu care avea chiar la singular, un M edicis.
A d., 12.VL1935

„ speculaţie”

Cu ocazia ultinmi crize m inisteriale din Franţa, s-a v o r b it m u lt în ziarele

noastre de specula con tra francului. Dar, în m od ciu dat, peste t o t s-a scris
speculaţie şi speculatori, în lo c de speculă şi speculanţi.
Pînă acum a, term enul speculaţie era rezervat cercetărilor teoretice, mai
ales în dom eniul m etafizicii. Dar lim b a franceză nu cu n oaşte d e cît pe sp e-
culation în am îndouă sensurile. De aceea ziariştii noştri, trad u cîn d din fra n ţu ­
zeşte, au desfiinţat diferenţa dintre speculă şi speculaţie.
Nu mă ridic niciodată con tra im itării, cînd duce la îm bogăţirea lim bii.
Dar cea care duce la sărăcire m i se pare absurdă.
A d., 13.VI.1935

„contrar”
D intr-un anunţ citit la ra d io: „S tă p în i, asiguraţi-vă s e rv ito rii; contrar,
contravenienţii v o r fi p ed ep siţi". Să lăsăm la o parte repetiţia dezagreabilă,
contrar, contra-. . .
Dar ce p oate însem na aici contrar? Cel m ult că, dacă îi asiguraţi p e
servitori, contravenienţii nu v o r mai fi pedepsiţi.
Ce a vru t să spună autorul e cla r: „d a că nu-i asiguraţi, d even iţi co n tra ­
venienţi şi veţi fi p edep siţi11, dar fraza ar fi mai corectă d acă s-ar suprim a
cuvîntul contrar.
Ad., 17.VI.t935

dezlănţuire
»

M ulte pleonasm e oribile se datorează faptului că autorul lor nu cu n oa şte

precis înţelesul cu vin telor pe care le copiază de la alţii. Num ai aşa îm i p o t
explica publicarea unor fraze ca urm ătoarele (citite în g a ze te ):
„D in cauză că dezlănţuirea dramei s-a produs într-un m o d a tît
de b r u s c . . . 11 (există oare şi dezlănţuiri lin e?).

168
 „D e aici porneşte o b î r ş i a ...11 (obîrşie înseamnă „p u n c t de plecare*',
d e ci porneşte obirşia este egal cu „p orn eşte pornirea11).

A d ., 21.VI.1935

ci

U n lucru curios de observat este dispariţia treptată a lui c i : nu num ai

oa m en ii incu lţi, ci şi unii dintre cei instruiţi, mai ales generaţiile tinere 11
în locu iesc cu dar. Şi totuşi dur nu e acelaşi lucru cu ci. în tr-o traducere făcută
d e un profesor găsesc fraza aceasta:
„ î n Galia sînt partide nu num ai in toa te tr ib u r ile .. dar chiar aproape
In fiecare casă11. A ici trebuia ci. Prin dar se introduce o con trad icţie parţială
ia r prin ci una tota lă : nu e soare, dar e bine, zice C o şb u c; nu se p oate’ zice
nu e soare, dar e înnorat, ci trebuie nu e soare, ci e înnorat, pentru că înnorarea
exclu d e soarele, pe cînd lipsa de soare nu îm piedică să fie totuşi bine.

A d., 22.VI.1935

natural

U nul dintre cuvintele pe care le evită cu orice preţ duşm anii n eolo­
gism elor este ad jectivu l natural. De aceea citim , mai ales în traduceri enor-
nutăţii ca acestea: „n u -m i place fiin dcă nu e firesc“ . La fel în întrebuinţare
a d verb ia la : „d e ce nu te p orţi fir e şte ?11 N u lipseşte m ult ca să aju n gem şi
la ştiinţe fireşti, flori fireşti sau să zicem de cineva că are un copil firesc.
Şi culm ea este că firesc nici m ăcar nu este un cu v în t popular, ci a fo st
in v en tat de autorii care ţineau cu orice p reţ să evite pe n atu ral; şi, desi a
fo s t creat într-o vrem e destul de vech e, el n-a pătruns nici astăzi în p o p o r.

A d ., 23.VI.1935

Schimbări cauzate de -i scurt

T erm inaţia -i scurt a pluralelor p rovoa că unele schim bări ale co n ­

soan elor p receden te: p o e t - p o e ţ i , fr u m o s -fr u m o ş i etc. G îteodată, consoana
in flu en ţa ta se găseşte mai d eparte: nostru — noştri, albastru — albaştri.
A stăzi se răspîndesc unele m odificări încă mai neaşteptate. U nii zic
p iep ţem în lo c de piepteni. A m auzit de mai m ulte ori reşp in ş’i în lo c de respinşi
Zilele trecute la radio, spicherul a pron u n ţat diştinşi în lo c de distinsi.
E viden t, e vorba de accidente de vorbire, dar, dacă nu le dăm atentie
« le se p ot generaliza. ’ ’
Ad., 27.VI.1935

169
 Iar a culmina

Intr-un rom an original rom ân esc se găsesc frazele u rm ătoare: „S ă -

ru tîn d pe Gina, fericirea m ea culminase“ ; „A ic i fericirea m ea culmină“ .
E ste adevărat că a culmina înseam nă „a ajunge la culm e“ , totu şi o expresie
nu p oate fi înlocu ită cu cealaltă.
A culmina nu se poate întrebuinţa corect decît urm at de o determ inare:
fericirea mea a culminat cu sărutarea; s-ar mai putea spune a culmina in,
p oate chiar a culmina p r in , în nici un caz nu a culmina singur.
A d ., 28.VI.1935

Iar lipsa articolului

A lte exem ple de expresii unde lipsa articolului constituie o greşeală.

Citesc într-o tradu cere: „A ici nu se p otrivesc glum eu ; „T u nu dispreţuieşti
m ici cîştiguri"'; „P en tru a evita com plicaţii. . . “ Desigur traducerea e făcută
din n em ţeşte; în franţuzeşte, ca şi în rom âneşte, trebuie peste to t articolul.
în rom âneşte se poate spune: aici nu e loc pentru glume, dar trebu ie
aici nu se potrivesc glumele.
D in p u n ct de vedere logic, se pare că are dreptate lim ba germană,
căci glumele, cîştigurile, com plicaţiile nu sînt determ inate în frazele de mai
b u s A cesta însă nu e un m otiv ca să schim băm firea lim bii noastre.
A d., 30.VI.1935

Neologisme

M aterial pentru studiul întrebuinţării neologism elor: luna trecu tă am

Btat de vorb ă cu un ţăran într-un sat din M o ld o v a ; în cinci m inute mi-a
d ebitat vreo treizeci de neologism e, ca alimenta, triunghiular, iritat, calm etc.,
toate pron u nţate corect şi întrebuinţate p erfect la locu l lor.
Zilele trecute, în tram vai, călătorii com entau înfriguraţi o bătaie la
care asistaseră. în cele din urm ă, un ţăran intervine şi el: „A ţi vă zu t ce lo v i­
tură i-a aplicat ? “
Şi mai sînt unii care ne cer să nu întrebuin ţăm neologism e, pe m otiv
că nu ne v or mai înţelege ţăranii.
Ad., 4.V I I .1935

Plurale neutre

Substan tivele neutre term inate în v oca lă accentuată şi în d ifton g ac­

centuat form ează pluralul în chip destul de sim plu, cu - u r i : pate p a te u r i,
argo— argouri, crochiu— crochiuri etc.

170
 De ce totu şi unora li se pare lucru com p lica t şi recurg la alte solu ţii,
care nu par deloc rom âneşti ? P oliţia capitalei a pus pe străzi tă b liţe pe care
scrie: Staţie pentru zece, douăzeci de taxi (în lo c de taxiuri).
Mai deunăzi am citit într-un ziar O pereche de sk y (în lo c de schiuri).
A sta înseamnă să-ţi com plici singur, de bună voie, existenţa.
A d ., 6.V I I .1935

rat şi -ant
A m mai scris altă dată despre confuzia care se face între cu vin tele
term inate în -at şi în -ant. „E u nu sînt interesant“ spunea cin eva (în lo c de
interesat).
Zilele trecu te am găsit într-o recentă traducere, de mai m ulte ori, amu­
zant în lo c de am uzat: „B in e, zise el cu un aer amuzant11.
Mai este nevoie să lăm uresc că amuzat este pasiv, iar amuzant, a ctiv ?
Că adică amuzat este cel pe care-1 face altul să se înveselească, iar am uzant
cel care-i distrează pe alţii ? Desigur, nu. A tu n ci, cu m se face că lucrul acesta
elem entar este ignorat de cin eva care se încum etă să publice o trad u cere?
A d., 7.V I I .1935

capodoperă
U n cititor din B raşov îmi scrie că a citit într-un ziar expresia această
cap de operă şi mă întreabă dacă e corect acordu l d em onstrativului cu operă.
E vid en t că n u : ori zicem o capodoperă şi în acest caz considerăm pe capo­
doperă ca un substan tiv unic (com p u s), ori zicem un cap de operă, adică
păstrăm părţile com pon en te, şi în acest caz acordu l nu se p oate face decit
cu cap.
N u s-ar putea zice, de exem plu, o director de fabrică, pe m o tiv că fabrică
e fem inin.
Corespondentul meu îm i scrie că a auzit şi un jum ătate de oră, expresie
pe care şi-o explică prin influenţa franţuzescului un demi heure. E xp lica ţia
e falsă: în franţuzeşte se zice une demi heure.

A d., 9.V I I .1935

a incumba
A lt cu vîn t întrebuinţat greşit de ignoran ţi, printre care se găsesc şi unii
scriitori: verbu l a incumba. Se zice de exem plu M ie îmi incumbă această
muncă (înţelesul lui este „revin e, a parţin e11).

171
 în expresiile de felul acesteia, tmi incumbă a fost înţeles ca „m i se cere»
mi se pretinde11, căci astăzi a începu t să se zică : Scrierea unui rom an incumbă
un talent deosebit. în felul acesta a incumba devine verb tran zitiv, sinonim
cu a cere.
A d., 10.VII.1935

„ El a delirat...”

în tr-u n rom an original găsesc fraza aceasta: „E l a delirat de b u cu rie

cînd a a u z i t . . . A u t o r u l nu cu n oaşte valoarea tim pu rilor în rom âneşte,,
altfel n-ar fi întrebuin ţat aici p erfectul.
E adevărat că era nevoie de a exprim a o acţiune care durează num ai o
clipă, ca să fie sim ultană cu cind a auzit, deci trebuia p e rfe ctu l; dar e t o t
atît de adevărat că a delira exprim ă o acţiune care în m od necesar durează
mai m ultă vrem e, deci nu se putea pune perfectul.
Soluţia rom ânească e sim plă: el a început să delireze cind a a u z i t ...
în cep u tu l durează o singură clipă, dar delirul poate continua.
A d ., 11.V II.1935

plasat

A lt exem plu care arată că unele cu vin te, întrebuinţate des într-un anu­
m it co n te x t, sînt înţelese greşit de oam enii inculţi (foarte răspîndiţi în aşa-
num ita noastră pătură suprapusă) şi întrebuinţate apoi în fraze unde nu se
potrivesc.
O doam nă spune în tren : „C um a intrat cin eva în com pa rtim en tu l
nostru, cînd toa te locurile erau plasate ? “ E ste eviden t că pentru d oam n a
aceasta plasat înseam nă „o c u p a t11, deoarece a se plasa într-un loc înseam nă
„a-1 ocu p a 11.

A d ., 13.V II.1935

ca

Prin ce se introd u ce com plem en tu l unui com pa ra tiv de in e g a lita te ?

în M old ova, prin decit, în M untenia prin ca. B unăoară, se zice în M o ld o v a
mai mare decit mine, iar în M untenia mai mare ca mine.
întrebarea este dacă această din urm ă construcţie este literară sau
con stitu ie o greşeală de „gra m a tică 11, aşa cum s-a spus cu prileju l unei recen te
declaraţii politice.

172
 C om parativu l cu ca apare nu num ai în tex te populare m oldoveneşti
(bu n ăoa ră la Creangă), ci chiar la M iron Costin. Şi este m oşten it din lati­
n e şte : e adevărat că se foloseşte în lim ba literară după com p a ra tiv e de ega­
lita te ( e la fel de mare ca m in e).
în schim b întorsătura mai mare faţa de m ine, care începe să se răspîn-
d ea scă astăzi în presă, este h otărît greşită.
A d., 16.VII.1935

„a se purta asupra”

U n exem plu de expresie greşit tradusă din franţuzeşte: porter sur

înseam n ă „a avea de ob iect, a avea efect asupra, a se referi la“ . U nii scriitori
ca re v o r să utilizeze această expresie în rom ân eşte ezită să spună discuţia
p oartă asupra cutărui subiect, pentru că în rom âneşte a purta are alt înţeles.
C um însă avem pe a se purta, care în unele cazuri are un înţeles asemă­
n ă to r cu cel pom en it mai sus (s-au purtat discuţii, adică „s-a u susţinut11),
a m ajuns la discuţia se poartă asupra dezarmării.
Zilele trecu te am citit chiar B ănuielile se poartă asupra unui vagabond,
c e e a ce dă a înţelege că „bănuielile se tran sportă11. A r trebui B ănuielile apasă,
s e răsfrlng, se îndreaptă asupra unui vagabond.
A d., 17.VII.1935

tu, tu

în franţuzeşte sînt două serii de pronum e personale: unele accentuate,

ca re se întrebuinţează izolat, altele atone, folosite num ai în unire cu verbele,
pentru a arăta persoana acestora: moi şi j e , toi şi tu.
Cînd francezul vrea să accentueze pronum ele, nu se m ulţum eşte că l-a
p u s pe cel aton înaintea verbului, ci îl pune şi pe cel a ccen tu a t: moi, j e
fa is. . .
B ineînţeles, în traducerea rom ânească nu trebuie păstrate am îndouă
pronum ele. Se găsesc totuşi în cărţile traduse fraze ca aceasta: dar tu, tu nu
<’rei să ţii s e a m ă .. .
în că o dată a traduce înseam nă a reda în lim b a ta ideile originalului,
mu cu vin tele.
A d., 18.VII.1935

Stil redundant
O m ostră de stil redundant (cu
„A b on a ţii noştri sînt rugaţi ca, în
ta n ţa unui alt m em bru al fam iliei sau
p rieten nu se p o a te ? M ult mai sim plu
vorba um flate, adăugate degeaba):
caz că lipsesc de acasă, să lase ch i­
personalului de s e r v i c i u ...11; unui
era: să lase cuiva chitanţa.

173
 A lta : „A b o n a ţii care părăsesc capitala pentru mai m ultă vrem e,
d u cîn du -se într-o staţiune balneo-clim aterică sau în altă lo c a lit a t e ..
C o re ct: părăsesc capitala, căci dacă o părăsesc e sigur că se duc în altă locali­
tate. Pentru ce m ai trebuie ductndu-se într-o staţiune balneo-climaterică sau
tn altă localitate?
A d., 23.V II.1935

Nume românizate

U n caz de analogie ale cărui consecinţe le-a suferit subsem natul. în tr-o
n otă în care vorbea m cititorilor despre o recentă publicaţie a d-lui prof.
D em ostene R usso, am p om en it num ele lui M itrofan Grigoras. La tipar a ieşit
Grigoraş.
E xp lica ţia faptu lu i, care nu e izolat, e sim plă: zeţarul — sau corec­
torul — cunoştea num ele rom ân esc Grigoraş, dar nu-l cunoştea pe cel grecesc,
Grigoras. De aceea, p oa te chiar fără să reflecteze, a n ota t Grigoraş.
E destul să am intesc (pentru a se vedea că lucrul se întîm plă adesea)
d e num ele generalului Berthelot (participan t la prim ul război m ondial în
M old ova ), pe care ţăranii m oldoveni îl schim baseră în Burtălău.
A d., 24.VII.1935

delirat şi delirant
în tr-o notiţă pe care am p u b licat-o nu de m ult, la rubrica „P u ţin ă
gram atică11, discutam expresia el a delirat de bucurie cînd a a u z i t .. . şi spuneam
că perfectul a delirat nu e bine întrebuinţat. T rebuie el a început să delireze,
căci începutul durează o singură clipă, iar deliratul poate continua.
A şa scriam eu, dar în ziar a apărut delirantul, ceea ce schim bă cu totu l
înţelesul frazei. Nu ştiu dacă greşeala se datoreşte linotipistului sau corec­
torului. în orice caz ea îmi aju tă să fa c două constatări.
În tîia : ca să nu risc să se facă o greşeală, aş fi putut scrie d elirarea;
de ce n-am fă cu t-o P Pentru că între delirare şi delirat este o oarecare deose­
bire, pe care, cîn d am scris n ota în chestiune, am s im ţ it-o ; acum a îmi dau
seama de ea în chip raţional. In finitivul constituie un substantiv în strînsă
legătură cu ideea verbală, el reprezintă oarecum ideea în s in e ; iar substantivul
form at de la p articipiu (sau supin) priveşte acţiunea mai larg, îm brăţişează
şi rezultatele ei. D upă cum nu m i-ar fi ven it să spun începerea durează o sin ­
gură clipă, ci începutul, to t aşa am scris deliratul, nu delirarea.
A doua con statare: con fu zia între term inaţiile -at şi -ant, care prezintă
desigur o influenţă germ ană, a p u tu t şi ea avea o influenţă în greşeala discutată.
în loc de prem iat, adresat, arestat, zicem prem iant, adresant (vezi ger­
m anul Adressant), arestant (germ . Arrestant). în bun ă logică, prem iant ar

174
trebui să fie cel care prem iază, arestant, cel care arestează, adresant, cel care
adresează, după cum comandant e cel care com an dă, iar cel care este arestat
ar trebui să fie num it arestatul, după cum cel care este lăudat este num it
lăudatul, nu lăudantul.
A d., 27.VII.1935

Genitiv-dativ

Form a de gen itiv-d ativ la substantivele m asculine pare că e sortită să

dispară. De m ulte ori oam enii sim pli o înlocuiesc cu n om in a tiv-acu za tiv u l,
precedat de prepoziţia l a : i-am dat-o la un om , casa la un om.
In oraşe, d eocam dată e mai atinsă form a pluralului: cu toţii am auzit
strigînd pe stradă mersul de tren, în loc de mersul trenurilor, planul de B u cu ­
reşti pentru planul Bucureştilor.
in p rovin cie am auzit zilele trecu te Gazeta sportului în loc de Gazeta
sporturilor. A ici form a corectă e supărătoare din cauză că sînt prea m ulte
silabe după a cce n t; sportului e m ult mai com od decît sporturilor.

A d., 30.VII.1935

cît mai

Una dintre expresiile introduse în lim ba literară de num eroşii scriitori

inculţi pe care-i avem astăzi este cit mai în lo c de „c e l m ai“ , „ fo a r t e ": el mă
cunoaşte cit mai bine în loc de „el mă cunoaşte foarte b in e“ , 11 întîlnesc cit
mai des pentru „îl întîlnesc foarte des“ şi alte exem ple similare.
Cit mai im plică o gradaţie, o progresare în acţiune, posibilă într-un
exem plu ca adună cit mai mult ( p oate) , dar absurdă pe lîngă un verb ca a
cunoaşte (care arată un rezultat al verbu lu i a studia, a cerceta).

A d ., 31.VII.1935

peripeţii

Citesc într-o gazetă titlu l u rm ător: P erip eţiile unei orfane din oraşul X .
Şi mă întreb im ed iat: cu m o fi oare orfana cu p erip e ţii? E foarte adevărat
că se p oate spune peripeţiile unei călătorii, pentru că în cazul acesta peripeţiile
sînt ale călătoriei.
P eripeţie vine din greaca vech e şi înseam nă „sch im bările neaşteptate
ale situ aţiei", nu „p ă ţa n ie". A r fi co re ct: p eripeţiile p rin care a trecut o orfană.

Ad., 1.VIII.1935

175
 emerit

A ltă greşeală din cauza ign oranţei, dar, din păcate, aici sînt ign ora n ţi
şi unii francezi, căci greşeala se face şi în franţuzeşte. Se scrie şi se spune d e
unii că X este un conducător emerit sau un jucător emerit. în m intea lor em erit
Înseamnă „m eritu os'1.
în realitate emeritus, care este cu v în t latinesc, înseam nă cu totu l a lt­
ce v a : „ca re şi-a term inat anii de serviciu, care a ieşit la pensie". E p refera bil
să nu-l întrebuinţăm decît să-i schim băm în ţelesu l63.
Ad., 3.VIII.1935

circumstanţe

Din rubrica sportivă a unui cotidian bucu reştean: „U nirea T r ico lo r,

învinsă în toam n ă cu 3 la 2 de V enus, şi-a luat revanşa. O revanşă sortită
să înlesnească învinşilor circum stanţe— m ulte chiar uşurătoare — , iar o b o re -
nilor o oarecare ascendenţă asupra negrilor, pînă la viitoru l m e c i . . . “ .
A şadar, revanşa este sortită să înlesnească unora circumstanţe, ia r
celorlalţi o oarecare ascendenţă; unele dintre circum stanţele înlesnite sîn t
chiar uşurătoare; fără îndoială că celelalte sînt agravante, dar nu p o t în ţelege
cum faptul că ai fost învins este sortit să-ţi înlesnească circum stanţe uşură­
toare ; şi iarăşi nu înţeleg cum o v ictorie este sortită să-ţi înlesnească o oa reca re
ascendenţă (onorabilul con frate a v ru t să zică ascendent) asupra celui pe ca re
l-ai învins.
D e ce unii ziarişti sportivi îşi dau osteneală să furnizeze arm e a dver­
sarilor sportului ?
Ad., 4.VIII.1935

„ surprinsă pe neaşteptate”

U n cititor din Piteşti îmi atrage atenţia asupra urm ătoarei fraze gă site
într-o revistă săptăm înală: „L ilia n H arvey surprinsă p e neaşteptate de o b ie c­
tivul fo to g ra fic11.
Bineînţeles că surprinsă p e neaşteptate e un pleonasm grosolan, al că ru i
autor nu p oate fi prea fam iliarizat cu scrisul.
A celaşi cititor extrage dintr-un rom an fraza: „N im ic serios şi cu logică
s u i t ă .. . nu p oa te trece prin capul m e u ..

63 Astăzi emerit este întrebuinţat de toată lumea cu înţelesul nou.

176
 E adevărat că întrebuinţarea cu vîntului suită este o sim plă chestiune
de voca b u la r şi că autorul e liber să-şi aleagă cuvin tele cu m vrea. Dar suită
are de obicei alt înţeles în rom âneşte. E u aş fi preferat aici cu vîn tu l şir sau
cel m ult top ica inversă: suită logică.
A d ., 21.I X .1935

„ Rosete”

Cine trece cu tram vaiul prin piaţa Rosetti are adesea ocazia să audă pe
încasator anunţînd Roşele. A v em aici un exem plu de influenţă a unui sufix
asupra term inaţiei unui nume.
în rom ân eşte nu avem cu vin te term inate în - e t i ; în schim b, avem m ulte
(m ai ales în O ltenia) term inate în -ele. De aceea, în chip foarte sim plu, oam e­
nii care nu au prea des ocazia să fie influenţaţi de form a scrisă înţeleg şi
repetă Rosete în loc de Rosetti.
A d ., 26.I X . 1935

autarhia

Iată un cu vîn t pe care, de un tim p încoace, îl citim aproape zilnic în

ziare şi pe care îl auzim necon ten it din gura tu tu ror celor care se interesează
de politică.
Cu toate acestea, din cauză că e p ron u n ţat şi scris greşit, sînt extrem de
puţini aceia care îi cu n osc înţelesul. Cred că 99 la sută din oam enii cultivaţi
îşi închipuie că sfîrşitul cuvîntului e acelaşi ca în monarhie, ierarhie şi că
înseam nă „con d u cere11. D eci autarhie ar fi „con d u cerea de sine însuşi“ .
Dar atunci cuvîn tu l ar fi sinonim cu independenţă. în cazul acesta nu ar
aduce n im ic nou, deoarece şi pînă acum a diversele ţări ale E u ropei erau inde­
pendente, în măsura în care se m ai poate vorbi astăzi de „in d ep en d en ţă ".
în realitate este vorb a de cu totu l altceva. în partea a doua a co m p u ­
sului găsim alt cu v în t grecesc decît -arhia, şi anum e pe -arkeia, derivat de la
un verb care înseam nă „a fi destul, a te m ulţum i cu ce v a “ ; autarkeia, care
exista şi în greaca vech e, înseamnă „starea celui care se m ulţum eşte cu ce are,
care trăieşte prin propriile sale m ijloa ce11.
Bineînţeles, aceasta este şi valoarea cu vîntului nostru autarhie. Dar
atunci de ce nu scriem , cum ar trebu i, autarchie sau au la rkie? Şi, mai ales,
de ce nu citim cu k ?
Pentru că în franţuzeşte autarcie a deven it autarchie, printr-o confuzie
cu finalul cu vintelor monarchie, hierarchie.
Ad., 27.IX .1935

177
 „stofe de boală”

In mai m ulte rinduri m -am rid icat îm p otriv a fabrican ţilor străini care
tipăresc în ţara lor reclam e în rom âneşte pentru R om ânia. Mai totdeau n a
traducătorul cunoaşte lim ba rom ână în chip cu totu l relativ şi traducerea lui
e dem nă să figureze în muzeul ororilor.
Iată un p rospect pentru un preparat m edical care ne spune te x tu a l:
„ceaiu pentru purificarea sîngelui K . . . . R ezultă excluderea stofelor de boală
ce s-au adunat în c o r p . . . “ .
T extu l nem ţesc, tipărit alături, e corect şi clar. De acolo aflăm ce sînt
stofele de b oa lă : K rankheitstoffe, adică „tox in e, viru şi".

A d., 17.X. 1935

amatori şi profesionişti

Se vorbeşte în tim pu l din urm ă de reuniuni de box amatoare. A sta în­

seamnă că boxerii care se v o r întîlni sînt am atori. E xpresia e greşită, căci
reuniunea ea însăşi nu e am atoare, cu atît mai m ult cu cît cei care au organi­
zat-o încearcă să cîştige de pe urm a ei.
Ceea ce nu înseam nă că e mai corect să se spună reuniune profesio­
n istă : trebuie reuniune de amatori şi reuniune de profesionişti.
E poate ceva mai greoi, dar în orice caz mai corect.
A d., 2 4 .X .1935

,,//-/ placeM

Un cititor mă întreabă dacă e corectă expresia ţi-l p la ce ? form ată după

m odelul franţuzesc vous p la it-il? Nu e corect, iar form ula franceză nu e
a naloagă.
In adevăr, în franţuzeşte il e subiect, pe cînd în rom âneşte -l e com p le­
m ent drept, cu toa te că verbu l imi place e intranzitiv şi are nevoie de
subiect, nu de obiect.
E xpresia ţi-l place e to t aşa de greşită ca şi ţi-l trebuie 64.

A d., 2 9 .X .1935

** A m reluat subiectul (v. nota 33) în urm a unui articol al Adelei Murar, care arăta
că expresiile sînt obişnuite în Banat şi A rdeal.

178
 „acolo”

U n cititor din Brăila mă întreabă de ce noua ortografie recom andă pe

acolo, cînd în general se spune acolo. De fapt, prim a form ă este şi ea între­
buin ţată, cel puţin în M oldova.
Dar, în orice caz, noua ortografie face foarte rău dacă se ocu p ă de această
chestiune, care n-are n im ic de-a face cu scrierea, ci cu pronunţarea.
D e altfel, nu văd de ce una dintre form e ar fi socotită m ai puţin corectă
d ecît cealaltă, o dată ce a m îndou ă se întrebuinţează în v o r b ir e 65.

A d ., 10.X I .1935

rapoarte şi raporturi

E xisten ţa mai m ultor form e de plural pentru un singur singular face

posibilă uneori stabilirea unor nuanţe delicate. De exem p lu : singularul raport
are pluralul raporturi sau rapoarte.
Dar raporturi înseam nă „legătu rile dintre două p ersoan e", pe cînd ra­
poarte sînt referatele prezentate de obicei în scris.
N u s-ar putea spune de exem p lu : ne aflăm In rapoarte amicale, nici am
prezentat nişte raporturi privitoare la starea sănătăţii publice.

A d., 17.X I.1935

„de f ie r ”

Se p rezin tă în capitală un film care p oartă titlu l D ucele de fier. Nu ştiu

cum i se spune în A nglia, dar m i se pare că în form ula adop tată la noi este
o m ică greşeală. în tr-ad evă r, W ellin g ton nu era duce de fier, ci dintr-un p u n ct
de vedere duce, şi dintr-altul, de fier. Pu tea fi n u m it omul de fier, dar nu
ducele de fier.
E pitetu l de fie r se potriveşte num ai atunci cînd e vo rb a să distingi o
fiinţă sau un ob iect făcu t din alt m aterial d ecît cele similare. S-ar putea spune,
de exem plu, duce de carton, răspunzînd la întrebarea: ce fel de d u c e ? Dar
n -am putea în treb a : ce fel de d u ce ?, ca să ni se răspundă de fier.

A d., 22.X I . 1935

65 între tim p s-a stabilit o form ă literară unică: acilo. E singura admisă de îndrep­
tar şi de DOOM.

179
 „ congediu’

Se pare că, în locul cuvîntului general rom ân esc concediu, oficialitatea

noastră preferă pe congediu. Cel puţin în actele M inisterului de Instrucţie
figurează adesea această din urm ă form ă.
E xp lica ţia ei este că în franţuzeşte se zice congi. Dar schim barea lui c
în g nu reuşeşte să apropie destul cu vîn tu l rom ânesc de cel francez. Desigur,
concediu este form a pe care au a d op ta t-o cei care credeau că e la bază lati­
nescul concedere. Pun ctu l de plecare pentru form a franceză este însă latinescul
commeatus, derivat de la meare „a circu la ".
O ricum ar fi însă, concediu e generalizat în rom âneşte.
Ad.. 11.X I I .1935

„portfeu”

în tr-o sală de spectacole m icrofonu l anunţă: „S -a găsit un p ortfeu 11;

natural, portfeu este francezul porte-feuille. Desigur, spicherul local citeşte
pe o ca e: portfei. A p oi i se pare că desinenţa -i arată pluralul, de aceea co n ­
struieşte im ediat un nou singular, p ortfeu , după m odelul lei — leu.
M ărturisesc că prefer alte două soluţii care au fost adop tate pentru
îm păm întenirea lui p o rte-feu ille: form a grecească portofoliu sau pe cea slavi­
zată portofel. Pentru că nici una din ele nu trădează ignoranţa ca portfeu.
Ad., 12.X I I .1935

„ pot să fiu ”

Ten din ţa de a da mai mare am ploare frazei, de a ob ţin e un stil redun­

dant (p om p os, um flat) face adesea oam enii să adauge cu vin te, dacă nu strică­
toare, cel puţin inutile. A stfel este expresia p ot să fiu în lo c de sînt.
U n fost prefect, făcînd o expunere asupra operei sale, a în cepu t decla­
raţia cu eu supraom nu p ot să fiu (bineînţeles, v o ia să spu n ă: nu sint). U n
ziarist, protestînd con tra unor acuzaţii false care i se aduseseră, d e cla ra :
eu huligan nu pot să fiu . V o ia să zică nu sînt.
Dar pe lîngă form ula tui p ot să fiu , s-ar putea subînţelege: „c ă dacă aş
p u t e a .. . !“
A d., 13.X I I .1935

Unii au obiceiu l ca după un com p a ra tiv să adauge faţă de, în lo c de ca

sau d ecit: producţia anului acesta este mai mică faţă de anul trecut. D e fa p t,

180
dacă se întrebuinţează faţă de, nu mai trebuie com pa ra tivu l, ci p o zitiv u l:
faţă de mulţimea cererilor, producţia este m ică, nu mai mică. T o t aşa şi faţă
de producţia de anul trecut, cea de anul acesta este m ică, nu mai mică.
Iar dacă începem cu celălalt term en al com paraţiei, nu e nici un m otiv
să transform ăm p ozitivu l în com parativ. D eci sau producţia anului acesta e
mică faţă de cea a anului trecut, saw, producţia anului acesta este mai mică
decit cea a anului trecut.
A d ., 14.X I I .1935

„ destmctibil”

De la a distruge se p oate form a a d jectiv a i distructibil, cu negativul

indistructibil. Cu toa te acestea, m ulţi scriu şi spun destructibil, indestructibil,
pentru că în franţuzeşte 6e spune destructible.
D ar francezii au d reptate să spună aşa, deoarece verbu l franţuzesc este
detruire. Prin urm are, ar trebui să alegem : ori să spunem şi noi a destruge,
ori să ne m ulţum im cu form a noastră d istru ctibil66.
A d., 15.X II.1935

mai

în cărţile traduse din nem ţeşte găsim adesea o întrebuinţare ciudată a

cuvîntului mai. într-u n dialog cin eva zice: „V orb eşti m u lt; într-o bună zi o
să vrei să mai intri şi în parlam en t.“ N e-am aştepta ca cel căruia i se adre­
sează fraza să mai fi intrat în altă parte, ceea ce nu e cazul.
în nem ţeşte se întrebuinţează aici cu v în tu l noch, care subliniază o
grad aţie: „ o să mergi pînă a colo cu pretenţiile, încît o vrei să intri în parla­
m en t".
N atural că într-o bună traducere rom ânească acest cu v în t trebuie supri­
m a t: „ o să vrei să intri în parlam ent".
A d ., 18.X I I .1935

„ nevenirea”

Un afiş într-un a u tob u z: „P e n tru a înlătura frauda, dom nii pasageri

sînt rugaţi ca la coborîre, a nu preda biletu l taxatoru lu i, d ecît num ai co n ­
trolorulu i, iar la nevenirea acestuia al d istru ge".

M Destructibil şi indestructibil s-au im pus totuşi şi sînt recom andate de lucrările

norm ative.

181
 V a să zică sînt rugaţi c a . . . a nu preda taxatoru lui, decît num ai co n tro ­
lorului, iar la nevenirea (iată un cu v în t nou, care va um ple de bucu rie pe
adversarii neologism elor) con troloru lu i, a-1 distruge (eviden t, pe con trolor,
ca să se înveţe m inte să nu vină).
N atural, cel care a scris afişul este analfabet, cu toa te că ştie să scrie
lite re le ; dar cum se p oate ca p ublicul să tolereze asem enea m asacrare a lim bii ?
A d., 19.X II.1935

Plurale duble
A m scris deunăzi o notă despre substantivele care au două form e de
plural, cu înţeles deosebit, ca rapoarte şi raporturi. Pluralele duble mai
servesc şi pentru a face deosebirea între substantive şi a d jective, care la
singularul m asculin se p o t confunda.
B unăoară, com prom is: la plural, com promise nu p oate fi decît a d je ctiv
(persoan e com prom ise) , pe cînd com prom isuri este num ai substantiv (se p re­
tează la com prom isu ri).
A d., 22.X I I .1935

Gara de Nord

U n cititor mă întreabă de ce spunem G ara de N ord şi Gara de Est,

în lo c de Gara N ordului şi Gara E stu lui, şi care e exp lica ţia a djectivu lu i ferat
din expresia calea ferată.
Z icem Gara de E st pentru că s-a tradus greşit din franţuzeşte: Gare
de VEst înseamnă de fa p t „gara estului“ , dar cei care au adaptat term enul
la noi s-au m ulţu m it să tradu că fiecare cu v în t în parte.
Cît despre calea ferată, aceasta este o adaptare ceva mai inteligentă a
expresiei franceze, voie ferr&e; term inaţia -ee a fost schim bată în -ată, după
m odelul cuvintelor v e c h i; astfel, sărată corespunde lui sa le e ; la fel se p roce­
dează în cu vin tele mai noi îm prum utate din franţuzeşte: glosat din glace,
barat din barre etc.
A d., 25.X I I .1935

„ excroc”

Foarte des ved em scris excroc în lo c de escroc. E adevărat că în general

prefixul pe care-1 avem în acest cu v în t se prezintă sub form a ex- şi de obicei
e corect aşa, deoarece e v o rb a de cu vin te de origine latină, form ate în adevăr
c u prefixul ex-.

182
 Dar în cazul lui escroc lucrurile stau a ltfel: cu vîn tu l acesta nu e latinesc,
ci a fost creat în fra n ţu zeşte; şi nu există nici un m o tiv care să ne facă să-l
latinizăm , cu atît mai m ult cu cît partea a doua, - croc, nici nu există în
latineşte.
A d ., 2 8 .X I I . 1935

la cizmar, la frizer

Mi se pune întrebarea: de ce spunem m-am dus la cizmar, la frizer, dar

la farm acie, la băcănie etc.
E xp lica ţia este că în prim ul caz ne interesează persoana care se găseşte
Înăuntru, iar în al doilea, depozitu l, prăvălia însăşi.
A fară de asta, trebuie să mai ţin em seama de faptul că, în tim p ce far­
macia, băcănia sînt colectiv e, arată aglom erări de anum ite m ărfuri, cizmăria
şi frizeria arată numai locul unde se exercită o meserie, sînt deci oarecum
num e abstracte.
A d ., 3.1.1936

Combinaţii
Citesc într-un articol de revistă urm ătoarea frază de încheiere: „D e felul
cu m ea îşi va Înţelege m enirea, societatea va avea oam eni p r o d u c t iv i..
A u toarea s-a gîn dit desigur la două p osibilităţi de exprim are:
1. D e felul cum ea îşi va înţelege menirea depinde dacă societatea va avea
oameni p r o d u c tiv i.. .
2. D upă felul cum ea îşi va înţelege menirea, societatea va avea sau n u . . .
C om binîndu-se între ele cele două expresii, s-a ajuns la una care nu
e corectă.
A d ., 4.1.1936

nici

O inscripţie din tra m v a i: „D om n ii călători sînt rugaţi să nu angajeze

discuţii cu personalul vagon u lu i, nici să-l insulte. Orice nem ulţum iri se vor
adresa direcţiunii generale11.
C orect este şi să nu-l in su lte; nici ar fi perm is num ai dacă propoziţia
precedentă ar fi n egativă şi cea urm ătoare a firm a tivă: nu sint autorizaţi să
angajeze d is c u ţii.. . nici să-l insulte.

183
 In afară de aceasta, ce înseamnă a adresa cuiva o nem ulţum ire? T rebu ie
sau orice reclamaţii se vor a d r e s a ..., sau pentru orice nemulţumire vă veţi
adresa. . .
A d., 5.1.1936

„ brinză”

N egustorii am bulanţi (nu zic oltenii, pentru că nu sînt sigur că sînt toţi
din Oltenia) încep să vorbească distins. Pentru aceasta se ştie că e destul
să-ţi subţiezi buzele, după cu m ca să fii inteligent e destul să deschizi ochii
mari.
A şadar, precupeţii care ne scoală din som n dim ineaţa cu strigătele zic
brinză, nu brinză, griu, nu griu, temiioasă, nu tămlioasă şi aşa m ai departe.
Să sperăm că m oda aceasta v a trece fără să lase urm e în lim ba generală.
A d., 8.1.1936

„nume de r ă z b o i „ paragini”

De m ulte ori cu vintele străine sînt introduse de oam eni care nu cu n osc
bine lim ba străină respectivă. A şa se explică toate greşelile boacăn e în faţa
cărora ne găsim puşi adesea.
U n ziarist vorbeşte despre nume de război (în franţuzeşte însă nom de
guerre înseam nă „p seu d on im ").
A ltu l scrie că două vapoare navighează în aceleaşi p a r a g in i; în franţu ­
zeşte însă parage înseam nă „m eleag, regiune11; ca term en de m arină, desem ­
nează „lo cu l unde se găseşte un va s“ , pe cînd în rom âneşte paragini înseam nă
„locu ri p u stii" şi mai ales „p ă m în t n ecu ltiv a t".
In cazul acesta, scriitorul s-a lăsat păcălit de asem ănarea întîm plătoare
a cuvintelor.
A d ., 12.1.1936

copios.

O cititoare mă întreabă dacă e corectă expresia se vorbeşte copios d e s p r e .. .

sau a fost un subiect copios. N atural că nu.
C opios înseam nă exa ct „îm b e lş u g a t". Se poate spune deci că o masă
e copioasă, eventual că un m aterial in form ativ e cop ios, dar a spune că cin eva

184
vorbeşte copios este ca şi cînd ai spune că „v orb eşte îm belşu gat11 sau chiar
mai rău, pentru că am im presia că ad jectivu l copios se întrebuinţează foarte
rar altfel decît pentru m încare.
A d., 15.1.1936

în staţie sau la staţie ?

Un cititor mă întreabă cum e mai co r e ct: opreşte in staţie sau opreşte

la sta ţie? P u blicul spune mai ales opreşte la sta ţie; personalul tram vaielor şi
autobuzelor spune mai m ult opreşte în staţie.
D iferenţa p rovine din definiţia cuvîntului s ta ţie : pentru călători staţia
este „lo cu l unde e semnul de op rire", deci ei spun opreşte la staţie, cu m ar
spune opreşte la semn.
Pentru personalul de serviciu, staţia este locu l unde se staţionează,
de aceea ei spun opreşte în staţie, cum ar zice opreşte în gară. D eci am bele
expresii sînt corecte.
A d., 16.1.1936

a prelua

U n „c e tito r p asionat" îmi cere părerea asupra încetăţenirii a două

cuvinte care i se par caragh ioase: a prelua şi între timp.
Cel dintîi este sim ţit p rob ab il ca opus lui a preda (poate şi sub influenţa
germ ană: iibernehmen şi iibergeben) şi nu văd de ce ar fi caraghios.
Cel de al doilea e de fa p t o expresie form ată din două cu vin te, cop iată
după francezul entre temps. A ici avem într-adevăr ceva caraghios, căci, anali­
zat logic, între timp nu înseamnă n im ic: cop ia s-a făcut în chip m ecanic. Dar
nu văd cine ar putea scoate a c e a s t ă e x p r e s ie din lim b ă .

A d.. 18.1.1936

„sîrul vacii”

A m fost zilele trecu te la teatru, unde am vă zu t o p ie s î tradusă. B ine­

înţeles, e v o rb a acolo de un prînz care are loc seara, pentru că traducătorii
noştri nu v o r să înţeleagă nici în ruptul capului că prînzul are loc dim ineaţa
sau la am iază, iar seara se cinează.

185
 A fară de asta într-o alegorie p ovestită pe scenă se vorbeşte de sinul
unei va ci. D acă vacile au sîn, ar trebui să li se p rocure cît m ai repede şi sou-
tien-gorge-un.
A d., 21.1.1936

în afară de pericol
Cu ocazia unui a ccident de autom obil suferit nu de m ult de un om p oli­
tic, o telegram ă anunţa că starea d-lui X e tn afară de orice pericol.
N atural că expresia e greşită: starea d-lui X nu fusese n iciodată în
pericol, ci numai d. X personal. De aceea trebuia să spună: d. X e tn afară
de orice pericol.
Dar redactorul telegram ei avea desigur în m inte expresia: starea d-lui
X s-a am eliorat; din am estecul a două fraze corecte a ieşit una necorectă.
A d., 22.1.1936

a catadicsi
în tr-o inform aţie citită la radio cu privire la p olitica guvernului francez,
am auzit o frază con cepu tă cam astfel: „D a că dom nul prim -m inistru va
catadicsi să r ă s p u n d ă .. . “ ; e foarte adevărat că verbu l francez daigner se poate
traduce cu a catadicsi, dar trebuie să se ţin ă seamă că acest cu vîn t are în rom â ­
neşte o nuanţă b a tjocoritoa re, care nu era deloc p otrivită în textu l solemn al
inform aţiei.
Cuvîntul p otriv it era a binevoi, care are cam acelaşi înţeles.
A d., 28.1.1936

a se lenevi sau a lenevii

D. C. M ihail mă întreabă cum e co re ct: m-am lenevit toată ziua sau am
lenevit toată z iu a ? E vid en t, num ai form a a doua e corectă. A lenevi este un
verb care exprim ă o stare: „a sta degeaba, a-şi pierde tim p u l“ , ceea ce vrea
să spună autorul frazei.
Pe cînd a se lenevi arată o devenire, înseamnă „a deveni leneş“ . D ife­
renţa este aceeaşi ca între a dormi (verb de stare) şi a adormi (verb de deve­
nire). Se spune am dormit toată ziu a , nu am adormit toată ziua. T o t aşa nu se
poate spune m-am lenevit toată ziu a , ci trebuie am lenevit.
A d., 1.11.1936

Termeni matematici
U nul din cele mai im portan te m ijloace de renovare a vocabularului
este introducerea în lim bajul general a term enilor din graiul special alu n ei
meserii.

186
 Cu cît o profesiune este mai interesantă, cu atît mai m ult expresiile pe
care le întrebuinţează specialiştii au mai m ulte şanse să pătrundă în lim ba
com ună.
A firm aţia aceasta se verifică în tim pu l din urm ă cu vocabu laru l m ate­
m aticienilor. Se ştie ce prestigiu au că p ătat în ultim ele decenii studiile de
m atem atică. De aceea e natural ca unele cu v in te din lim b a ju l m atem aticie­
n ilor să fi pătruns în lim ba literară şi să fie întrebuin ţate astăzi chiar de
aceia care nu se pricep deloc în această specialitate.
Iată, bunăoară, expresia a scăpa p rin tangentă. E vid en t că term enul
tangentă e luat din geom etrie şi că la în cepu t a fost întrebuin ţat în glum ă de
cin e v a care se ocu pa cu cercetări în această ram ură.
A stăzi expresia este atît de răspîndită încît o întrebuinţează şi oam eni
ca re nici n-au trecu t prin şcoala secundară.
D e asemenea, cuvîn tu l expon ent, care la începu t a fost u tilizat num ai de
m atem aticieni, este astăzi răspîndit peste to t. Se vorbeşte astfel de ex p o ­
nenţi p o litici, de exponenţi ai culturii şi aşa mai departe.
In fine, ridicîndu-ne la o ram ură superioară a m atem aticien ilor, găsim
term enul funcţiune, pe care desigur num ai puţini îl înţeleg în a ccep ţia lui
teh n ică. Dar sînt foarte m ulţi aceia care spun că un even im en t este In fun c­
ţiune de cutare lucru, adică „d ep in d e de“ . Şi, desigur, dacă i-ar întreba cineva
ce înseam nă funcţiune, ar fi incapabili să răspundă 67.
A d., 2.I I .1936

a-şi dori

T o t d. C. M ihail mă întreabă dacă e m ai bine „Ş i-a cîştigat cel mai

m are bun ce-şi poate dori cin eva 11 sau „ A cîştigat cel mai mare bun ce-1
p o a te dori cin eva 11 şi „ A m dorit cutare lucru 11 sau M i-am d o r i t ...
E adevărat că a dori un lucru înseam nă în general „a-1 dori pentru sine11,
d e ci pronum ele -şi poate părea pleonastic. Dar sînt cazuri cînd doreşti ceva
a ltu ia, de aceea a-şi dori nu e totdeau n a absurd.
D e exem plu, v o m zice: ce-ţi doresc ţie îmi doresc şi mie, nu ce-ţi doresc
ţie doresc ş i mie.
A d., 4 .II .1936

Cuvinte lungi

De m ulte ori, cînd e v o rb a să dai mai m ultă solem nitate expresiei,

cu v in tele lungi servesc mai bine decît cele scurte. Pentru aceste m otive (şi
pentru altele), ved em m ereu lucrînd ten din ţa de a lungi cuvintele.

17 A zi se recom andă form a tn funcţie de, nu tn funcţiune de.

187
 în special cînd e vorb a de derivatele de la verbe, adesea este dat la o
parte cu vîntul obişnuit, şi în locu l lui apare un d erivat de la participiu , care,
conţinînd şi term inaţia acestui m od, com p ortă o silabă în plus. Fenom enul
acesta este cu n oscu t încă din lim ba iatină şi continuă să fie utilizat şi astăzi
în lim bile rom anice.
Dar şi derivatele de la substantive se lungesc mereu prin adăugarea de
noi sufixe. A stfel, din naţiune, s-a făcut naţional, apoi din acesta s-a form at
un n ou derivat, naţionalizare.
Mai tîrziu au apărut mentalitate, alături de minte, nervozitate lîngă ener­
vare. în cetu l cu încetul, noile creaţii se diferenţiază, în ce priveşte înţelesul,
de form ele vechi.
Mai înţelegem că s-a creat oribilul verb a conferenţia, deoarece prezintă,
faţă de a ţine o conferinţă, avantajul că e un singur cu vîn t.
Din cînd în cînd, în loc de a cultiva apare a culturaliza; aceasta nu se
poate explica d ecît prin ten din ţa de a vorb i p om p os şi solem n, de care v o r ­
beam mai sus.
A culturaliza aduce am inte de ad jectivu l educaţional, pe care englezii
11 întrebuinţează în loc de educativ. Dar e probabil că şi verbul a culturaliza
se va diferenţia, dacă va trăi, de actualul lui sinonim , a cu ltiv a 6*.
A d., 7.I I .1936

însele sau înseşi ?

„C etitorul pasionat11 mă mai întreabă: „cu m e mai corect, ele inseşi

sau ele insele ?“ R ăspunsul nu este prea uşor de dat.
în textele vechi găsim de ob icei ele înseşi şi cred că şi astăzi to t aşa
spune m ajoritatea vorbitorilor, deşi im presia mea e că se pronunţă însăşi,
nu inseşi.
Cît despre însele, e p rob ab il că aceasta este o form ă creată de gram atici,
pentru a corespunde exa ct celorlalte form e de plu ral: însene, însevă. D a r
atunci ar trebui şi pentru m asculin, la persoana a treia, înşile, nu in ş iş i09.
A d ., 8.I I .193»

cîrdăşie sau cârdăşiei

U n cu n oscu t îmi atrăgea atenţia acum cîteva zile că în ziare apare

adesea form a cîrdăşie în lo c de cârdăşie, ceea ce ar d oved i că bună parte din
ziariştii noştri nu ştiu rom âneşte.

68 Aşa s-a şi întîm plat. Şi conferenţia a pătruns definitiv în lim bă. Educaţional este
folosit şi în româneşte, v. şi Dicţionarul de neologisme.
69 Îndreptarul şi DOOM adm it şi pe înseşi, şi pe insele.

158
 In realitate, form a cirdăşie nu e nouă, ea a fost întrebuin ţată chiar de
scriitori ca D elavrancea (vă puteţi con vin ge uşor de aceasta deschizînd D icţio­
narul A cadem iei).
Nu e mai puţin adevărat că din p u n ct de vedere etim olog ic numai
form a cârdăşie e corectă. Cârdăşie este un derivat de la cardaş (care înseamnă
„tov a ră ş, cam arad11). Or, în m od norm al, a accentu at alternează cu ă neaccen­
tu at, nu cu i. A d ică , dacă sub accent avem a, im ediat ce accentul este m utat
p e altă silabă, apare ă. De exem p lu : barbă — bărbuţă, haină — hăinărie,
cap — căpătli etc.
F aptul acesta este atît de adevărat, încît chiar acolo unde, în con form i­
tate cu regulile noastre, ar trebui să avem un l n eaccentuat, găsim ă dacă
în aceeaşi fam ilie există un cu v în t cu a. A stfel, latinescul tardivus a devenit
în rom âneşte tirziu, cu i ; dar barbatus n-a deven it birbat, ci bărbat, din cauză
că e derivat de la barbă.
A cest fap t, extrem de im portan t, a fost descoperit şi descris de d. prof.
A . R osetti într-un articol pe care l-a p u b licat de curînd în ultim ul număr
din B ulletin Linguistique, p u blicaţie ştiinţifică pe care o con d u ce d-sa.
D acă, în ciuda acestei reguli, se găsesc unii care schim bă pe ă în î în
cu vîn tu l cârdăşie, aceasta se explică, după cum spune Dicţionarul A cadem iei,
prin influenţa cuvîntului cird, care însă e greşit pus în legătură cu cardaş,
deoarece acesta din urm ă este de origine turcească, pe cînd cird e slav.
A d., 9 .II .1936

literal şi literar

M ulţi con fu ndă pe literal cu literar. A ceste două a d je ctiv e au aceeaşi

rădăcină (latinul litiera „literă 11), dar sufixul lor este diferit. A stăzi şi Înţelesul
lor este diferit. Literar este pus în legătură cu literatura (cronică literară
e tc.), iar literal se referă la literă (de exem plu redarea literală a unui text).
D eci traducerea literală este cea care transpune originalul cu vîn t cu
cu vîn t, iar cea literară este cea care ni-1 prezintă în lim ba corectă şi fru ­
moasă.
A d., 18.11.1936

Numerale

Dom nul M. Teodorescu mă întreabă de ce se zice două zile, nouăsprezece

zile, dar douăzeci de z ile ? De ce, cu alte cu vin te, pînă la 19 nu se întrebuinţează
de, iar de la douăzeci înainte nu se mai p oate fără d e?

189
 Pentru că num erele pînă la 19 sînt ad jective, care se acordă direct cu
substantivul num ărat, iar de la 20 înainte sînt substantive (o zece, două zeci) ,
de aceea trebuie u nite cu substantivul num ărat p rintr-o prepoziţie.
E adevărat însă că în stilul com ercial se spune astăzi şi douăzeci lei,
trei sute mii lei etc.
A d ., 21.11.1936

parte integrantă

Zilele trecute am arătat că diverse expresii originare din graiul de specia­

litate al m atem aticienilor se răspîndesc astăzi în lim ba gen erală: a scăpa p r in
tangentă, tn funcţie de, exponent.
U n p rofesor de m atem atici îm i atrage atenţia asupra expresiei parte
integrantă, care este foarte uşor inteligibilă pentru cine o aude întîia oară,
dar care se referă la o ram ură destul de erm etică a m atem aticilor.
In adevăr, nu e n evoie să cunoaşti o m eserie pentru a între­
buin ţa cu vin te din sfera acestei m eserii: e destul să le fi auzit o dată de la cei
de specialitate, ca să le repeţi şi tu.
A d ., 22.11.1936

a îngriji

O reclam ă afişată în tram vaie spune: „Ia tă cu m luceşte şi îngrijeşte

crem a de ghete X “ .
D acă fabricantu l a v ru t să spună despre crem a lui că luceşte, atunci a
greşit că a pus pe luceşte alături de îngrijeşte, verb tran zitiv, cu atît m ai m ult
cu cit între cele două acţiuni nu e nici o legătură.
D ar e mai p rob ab il că greşeala e alta, anum e că luceşte înseam nă aici
„fa ce să lucească11, Înţeles pe care nu-1 are n iciod ată în m od corect.
A d., 27.11.1936

acurateţe

Pe pereţii unei ju d ecă torii din capitală e afişată urm ătoarea frază:
„P ăstraţi liniştea şi acurateţea sălii14. E vid en t, e vorba de curăţenie. Acurateţe
înseam nă „e x a ctita te , p recizie11.
Dar cel care a scris afişul a v ru t să întrebuinţeze cu vin te distinse, iar
curăţenie i s-a părut prea banal.
înşelat de asemănarea form ală, el a crezut că acurateţe este echivalentul
n obil al „vu lga ru lu i11 curăţenie.
A d., 1.I I I .1936

190
 obtuz

în că un term en din graiul m atem aticienilor c a r e a pătruns în lim ba

generală (am mai cita t altele în două n ote trecu te): obtuz. U nghiul obtuz este
cel al cărui vîrf este to cit, deci se p oate spune că e obtuz un om atunci cînd
e lipsit de ascuţim e, de pătrundere.
A d., 4 .I I I .1936

bălan

Printre titlurile unui film apare şi fraza: „m i se pare că sînt un războin ic

care se întoarce rănit din bătălie pe un cal b ă l a n ..
Cum n-o fi sim ţit tradu cătoru l că bălan distonează 70 printre atîtea
cu v in te nobile şi că trebuia să spună a lb?
în acelaşi film găsesc participiu l păsut în loc de păsat (influenţa lui
p ă ru t?) şi cu vîn tu l căsnicie scris de două ori cu z : căznicie. Să nu credeţi că
tradu cătorul a vru t să facă o glum ă, am intind de caznă. Sim plă ig n o ra n ţă !

A d., 5 .I I I .1936

mîini

U n cititor mă întreabă de ce scriu m îini, cîn d singularul e mină. E

adevărat că din pu n ct de vedere istoric singura form ă corectă e m ini, care
circulă în M old ova şi în Transilvania.
Cît despre pluralul mîini, aici prim ul i se datoreşte celui de al doilea.
Cam la fel se explică pluralul d in i pentru cini, şi aici pluralul a avut influenţă
asupra singularului, care a fost sch im bat din cine în cîine (vezi şi p lin i, cu
singularul p îin e în lo c de pine).
A ceste form e sînt astăzi generale în M untenia şi sînt autorizate şi în
lim b a literară.
A d ., 7.I I I .1936

Traduceri
A m vă zu t zilele trecu te o piesă de teatru tradusă din franţuzeşte. A r
fi mai corect să zic transpusă, că ci num ai cu vin tele erau sch im bate, pe cînd
întorsăturile de frază rămăseseră cele franţuzeşti.

70 în textul din 1936 scrisesem, aici şi în alte locuri unde apare acest cuvînt, „d e
n ează". V. p. 163 şi nota 59.

191
 Iată cîteva exem p le:
F a ce să vorbeşti despre ele ( f a vaut la p ein e d'en p a r le r), In loc de „n -au
nici o im portan ţă, sînt ca şi in existen te".
Plecăm pentru A xen stein (n ou s partons p o u r A . ) , în loc de „p lecă m
la A .“ .
P a ri 20 de ani ( vous paraisscz vingt a n s ), în lo c de „p a rc-a i avea 20 de
ani“ sau, cel m ult, „p a ri de 20 de ani“ .
N u -i părerea mea ( ce n'est pas mon a vis) , în lo c de „eu sînt de altă părere"
sau „e u sînt de părerea con trarie".
A i plictiseli (tu as des en n u is), în lo c de „a i supărări, necazuri".
în tre noi doi ( â nous d eu x ) , in lo c de „la s ’ pe m ine, lasă c-am să-ţi arăt
e u !“
E de virsta ta ( c'est de ton âge) , în lo c de „la vîrsta ta se p otriveşte, pentru
vîrsta ta e în găd u it".
M icul meu, mica mea (m on p etit, ma p e tite ), pentru „d ra gă , dragul
m eu “ etc.
A m mica mea mlndrie (p a i mon petit orgueil) , în lo c de „a m şi eu m îndria
m ea ".
A m friguri ( f a i la fie v r e ), în lo c de „a m tem p era tu ră ".
Dom nului i se urăşte (M on sieu r s'en n u ie), în lo c de „dum n ealu i face
pe p lictisitu l".
A ş putea contin ua, dar cred că e inutil. T oa tă lum ea a înţeles de ce o
piesă tradusă astfel îşi pierde valoarea.
A d., 10.I I I .1936

a se gargarisi

In Buletinul pe care-1 publică anual, d. prof. Iorgu Iordan, de la F acu l­

tatea de Litere din Iaşi, dă o atenţie m eritată lim bii vo rb ite şi celei scrise în
ziare, reviste etc. In ultim ul volu m d-sa studiază trecerea verbelor de la o
con jugare la alta şi citează un num ăr mare de form e noi.
Ii semnalez pe păsut în lo c de păsat, pe care l-am auzit de m ai m ulte ori
şi l-am citat de curînd dintr-un titlu de film .
Mai adaug că între a se gargariza şi a se gargarisi există o deosebire d e
înţeles, cel p u ţin în m ediul m eu : a se gargarisi înseam nă „a se um fla în pene,
a asculta cu încîntare laudele pe care i le aduce cin e v a ", iar a se gargariza, pur
şi sim plu „a face gargară".
Ad., 14.III.1936

192
 bombagiu
In ultim ul num ăr al Buletinului său, de care am mai avu t ocazia să mă
ocu p aici, d. p rcf. Iorgu Iordan studiază cu vîntul bombagiu, cita t de colegul
A lex. F. Mihail într-un articol din ziarul „D im in ea ţa 11.
A cest cu v în t denum eşte pe cei care locu iesc într-o bombă (hotel clandes­
tin ). A m auzit cuvîntul bombagiu şi cu alt înţeles: epitet al ziarelor care aruncă
bom be, adică „ştiri false11, pentru a m om i p e cititori.
Ad., 17.I I I .1936

A ccentul
în tre alte feluri de a se m anifesta lipsa de cultură este şi deplasarea
accentului în unele cu v in te. B unăoară, oam enii sim pli zic adesea specifică,
sim plifică, în lo c de specifică, sim plifică.
La radio am auzit şi pledoariile în lo c de pledoariile, desigur pentru că
term inaţia acestui cu v in t a fost asim ilată cu cea din fem ininele muncitoarele,
profesoarele etc. Noi sîntem deprinşi astfel cu d ifton gu l oa accentuat.
A d ., 19.I I I .1936

,,Şterge-ţi-va’

Pe calea Ş erban-Y odă din cap itală, se p oate citi pe uşa unui intelectual
un afiş red a cta t astfel: Şterge-ţi-v’ âţi p ic e r il e !
Nu mai insist asupra greşelii de a in trod u ce un a p ostrof în m ijlocu l p ro­
num elui vă, nici asupra despărţirii în două a lui ştergeţi, nici asupra celor două
greşeli din picerile.
M ai interesantă mi se pare form a şterge-ţi-vă-ţi, unde cel de-al doilea -ţi
e pus pentru că vorbitoru lu i i s-a părut că ştergeţi-vâ nu prezintă o term inaţie
personală.
Problem a aceasta a fost discutată şi lăm urită d efin itiv de d. J. B y c k
într-un articol p u b lica t în al III-lea volu m din „B u lle lin L in gu istiqu e11, p u b li­
ca t de d. prof. A . R osetti.
A d ., 22.I I I .1936

„ a fa ce de prost”

în con form ita te cu sintaxa rom ânească, cînd insulţi pe cineva se zice că
l-ai fă cu t prost, m ojic etc. Puriştii chiţibuşari găsesc însă că expresia nu &
co re ctă , căci nu l-ai făcut tu p rost, ci era de mai înainte.

193
 Pentru a evita această expresie, care după părerea lor e n ecorectă, unii
mai adaugă prepoziţia d e : l-a făcut de prost. Zilele trecu te am citit intr-un
titlu de film : m-a făcut de spion.
E inutil să adau g că de n-are aici nici un rost. Singura explicare pe
care o intrevăd, deşi nu m i se pare p robabilă, e că s-a cop iat expresia franţu ­
zească traiter de.
A d., 25.I I I .1936

arbitrar

D upă cu m se face adesea con fu zie între literar şi literal, între originar şi
original, funerare şi fu n era lii, to t aşa unii confundă pe arbitrar cu arbitrai.
A rb itrar se zice d esp re un a ct sam avolnic, despre un gest făcu t de cineva
după capul lui, fără să ţină seama de nim ic, iar arbitrai este un act fă cu t de un
arbitru.
Aşadar, e o greşeală să se spună că o neînţelegere a fost deferită unui
tribunal arbitrar, după cu m de asemenea ar fi n ecorect să se spună că guvernul
face acte arbitrale.
A d., 26.I I I .1936

fa x im il sau fa c sim ill

M ă intreabă cin eva c u m se scrie: fa xim il sau fa csim il? T rad iţia cunoaşte
pe facsim il, ceea ce se e x p lic ă prin faptul că acest cu v în t e com pu s din elem en­
tele latine fa c „ f ă “ şi si mile „asem ăn ător11.
D ar peste t o t u n d e scriem x a fost od ată un c şi un s, deci argum entul
e tim ologic ar fi va labil p en tru orice cuvînt.
L itera x nu are n ic i o justificare logică, de aceea pentru întrebuinţarea
ei nu se p o t a d u ce d e c ît argum ente sentim entale.
A d., 1.IV.1936

„a întreba la m asă ”

In tr-u n film com ic am erican care se reprezintă actualm ente în B ucureşti,

cu titluri de altfel bine tradu se, figurează şi un dialog în care cineva, întîlnind
o cîntăreaţă, o „în trea b ă 11 la masă, iar aceasta răspunde că „a în treb a t-o“
altcin eva m ai înainte.
In englezeşte to ask înseam nă şi „a întreba11, şi „ a in v ita 11. E clar că în
cazul nostru trebuia tradus cu ultim ul înţeles.
Ad., 7.IV.1936

194
 cosi
U n cititor m ă întreabă „c u m face pluralul de la cocă11, fără să precizeze
d acă se gindeşte la coca de piine sau la cocă „c o p il“ . Dar răspunsul este acelaşi
în am bele cazu ri: nici unul din aceste două cu v in te nu e în trebu in ţat la plural
(D icţionarul A cadem iei nu citează pluralul).
A cela care este obligat, într-o situaţie specială, să creeze un p lu ral tre­
buie să se con d u că după propriul sim ţ al lim bii, ca să aleagă în tre form ele
posibile coce şi coci. E u aş zice coci.
A d., 10.IV.1936

fieca re
O reclam a anşată în tram vaie, după ce laudă un anum it p ro dus, ne
Îndeamnă să-l „p retin d em în fiecare m a ga zin ". A sta ar însem na să in tră m pe
rînd în to a te m agazinele, cîte există, ca să cerem acel p rod u s, c ă c i fiecare
înseam nă, m ai apăsat, „fieca re în p arte“ .
Trebu ia să se zică toate m agazinele, căci toate e m ai v a g : se su b în ţelege
„to a te care v ă ies în ca le" cîn d aveţi n evoie sau ceva de felul acesta.
A d., 11.IV.1936

„rockford”

O biceiul rău pe care îl au unii de a p ron u n ţa n em ţeşte n um ele de produse

franţuzeşti (poa te le-au cu noscut prin negustori care vorb ea u n e m ţe şte ) începe
să aibă efecte şi în felul de a le scrie.
D e curînd am vă zu t pe geam ul unui m are m agazin din centrul ca p ita le i
un afiş pe care scria rockford, în lo c de roquefort. E v id e n t, cel care a scris cite şte
râcford, nu rocfor, cum e corect.
Dar ved eţi că brînza franceză a d even it în felu l acesta a m erica n ă.
A d., 23.IV.1936

„a douăzeci şi una de oara’’’

M -am rid icat adesea con tra obiceiulu i nesuferit de a su p rim a p repoziţia
de la num erale de la douăzeci înainte (douăzeci lei e tc.).
P oa te că vrîn d să urm eze indicaţiile m ele, o co le ctu ră din ca pitală a
ajuns să intercaleze într-o reclam ă citită la radio p rep oziţia de ch iar şi după
un a d je ctiv , deci a colo unde nu avea ce să ca u te: pentru a douăzeci ş i una de
o a r ă .. . ; este corect de douăzeci ş i una de ori, dar nu a douăzeci ş i una de oară.
A d ., 2 6 .I V .1936

195
 achiziţie
în tr-o hîrtie oficială, o autoritate cere alteia, subalterne, să raporteze
dacă, „cu m pă rîn d ob iectu l X , facem a c h i z i ţ i e Se ştie că achiziţie este orice
ob iect cum părat sau căpătat şi că există achiziţii buhe şi achiziţii rele.
D ar autorul adresei a întîlnit m ai des pe achiziţie în înţeles b u n : am
făcut o achiziţie bună sau splendidă achiziţie ! etc. De aceea şi-a înch ip u it că,
fără să mai fie nevoie de a d jectiv , achiziţie se aplică numai la lucrurile bune.
A d ., 2 8 .I V .1 9 3 6

ascendentă
»

O greşeală frecven tă astăzi este confundarea lui ascendent cu ascendenţă.

în tr-o con ferinţă m uzicală la radio am auzit că „u n com p ozitor a a vu t ascen­
denţă asupra altu ia11.
O cun oscu tă m i-a spus deunăzi că „u n singur profesor a avu t ascendenţă
asupra ei11. In am bele cazuri, trebuia ascendent, adică „a u toritate, influen ţă11,
pe cînd ascendenţă înseam nă „tota lita tea străm oşilor11, ceea ce, eviden t, e cu
totul altceva.
A d ., 2 9 .I V .1 9 3 6

a sau a i i

Prim esc o scrisoare de la un cititor, care-m i spune că a asistat la o lungă

discu ţie între doi scriitori, în faţa unui m onum ent pe care se citeşte „visu l de
întregire a neam ului11. U nul spunea că e bine a , celălalt că trebuie al.
„S -a u dat argum ente bune şi de o parte şi de alta11, scrie corespondentul
meu. U nde este adevărul ?
Din întîm plare, nu de m ult am avut şi eu o discuţie cu cineva în ch esti­
unea expresiei „lu crările de barare a flu viu lu i11, iar interlocu toru l meu a adus
ca paralelă „lucrările de fine de an ale liceului11.
In toate aceste exem ple există un fir de condu cere extrem de simplu
ţi în acelaşi tim p decisiv. Nu avem d ecît să cercetăm la cine se referă genitivele
care încep cu al, ă sau ai, ale.
In prim ul ca z : ce este al neam ului, visul sau întregirea? E viden t,
întregirea. Prin urm are, trebuie visul de întregire a neamului, nu visul neamului
privitor la întregire, căci atunci ne-am întreba im ediat: a cui întregire?
în al doilea ca z : ce este al fluviului, lucrările sau bararea? Bineînţeles
că bararea. Lucrările sînt ale societăţii, ale întreprinderii. Deci lucrările de
barare a fluviului, nu ale fluviului.

196
 In al treilea exem p lu : ce este al liceului, lucrările sau finele de a n ? Nu
încape nici o îndoială că lucrările. Finele de an este al tim pu lu i, al soarelui
sau ştiu şi eu al cui, numai al liceului nu. D eci: lucrările de fin e de an ale
liceului.
P ro ced în d în acelaşi m od , v o m putea stabili form a exa ctă a articolului
In toa te îm prejurările.
Ad., 30.IV.1936

cassă sau c a s ă ?

U n cititor mă întreabă cu m e co re ct: „ cassa se scrie cu doi de s sau

cu un s ? “
In prim ul rînd, eu n-aş scrie cassa, ci casa (nu se face nici o con fu zie cu
casa de locu it). Cît despre întrebarea în sine, doi s a ju n ge: după cu m zicem
doi lei, doi oam eni, pu tem zice şi doi s. Sînt însă cazuri cînd expresia fără
de e confuză, de exem plu doi de trei e m ai clar d ecît doi trei. De aceea de e
utilizabil fără greşeală peste to t unde substantivul num ărat n-are form ă de
plural. La ţară, se spune în cazul acesta d e-a ld e: doi de-alde trei, doi de-alde s.
Ad., 7.V.1936

Neologismele în şcoală

Mi s-a arătat zilele acestea caietul de com puneri la lim b a rom ân ă al

unei eleve din clasa a treia la un liceu din capitală.
S u biectu l: o scrisoare prin care eleva in v ita o colegă să petreacă vreo
cîteva zile la ţară.
Com punerea era foarte bine făcută, atît în ce priveşte fon d u l, cit şi
stilul, şi ar fi m eritat, după părerea m ea, n ota zece. Profesoara resp ectivă a
ju d e ca t însă a ltfel: ea a subliniat din lo c în lo c cîte un cu vîn t, ca admira,
invita, respect etc., şi în dreptul lor, pe m argine, a scris cu creionul roşu :
neologisme / Pentru aceasta a scăzut n ota cu cîteva puncte.
Să adm item pentru m om en t că întrebuinţarea n eologism elor este
într-adevăr o greşeală şi că rostul profesorului este să com b a tă cu v in tele noi.
Dar cu m putem cere unui cop il din cursul inferior de liceu să facă deosebirea
între cu vintele noi şi cele vech i, cînd el le aude în jurul lui şi pe unele, şi pe
celelalte, fără nici un semn d istin ctiv ?
Oam enii în vîrstă au posibilitatea să com pare lim ba de azi cu cea din
copilăria lor şi să descopere astfel un num ăr de neologism e, intrate in uzaj
în ultim ii ani.
Oamenii de ştiinţă se p ot folosi de d icţionarele etim ologice pentru a
afla dacă un cu vîn t a intrat în graiul nostru acum două sute sau acum patru
sute de ani. Ce e drept, dicţionarul nu e totd eau n a categoric, pentru că nici

197
specialiştii nu ştiu totdeau na să se pronunţe. Cu atît mai puţin deci marele
p ublic. Sînt sigur că profesoara de care vorbea m m ai sus ar sublinia cu oroare
cu vîn tu l p ed estru ; şi totu şi el e frecven t în textele literare încă din secolul
al X V I M ea.
A şadar, pentru a fi elev b u n în clasa a treia de liceu, se cere să ai
cunoştinţe despre istoria lim bii rom âne cel puţin atîtea cît cei m ai de seamă
specialisti.
A d ., 7 .V .1 9 3 6

1 M ai

Cu ocazia sărbătorii de la 1 M ai, un personaj oficial originar din

B u covin a a v o rb it despre Unu M ai. Transilvănenii zic P rim a M a i, iar noi,
în tii M ai.
Care dintre aceste form e este co r e ctă ? T oa te, că ci nici una nu e absurdă.
D eoarece însă trebuie adop tată una singură de toa tă ţara, trebuie să ne oprim
la expresia literară, care este şi cea mai răspîndită, şi să păstrăm pe în tii
M a i al nostru.
A d ., 8 .V .1 9 3 6

„nu fă c e a ”!

U n cititor m ă întreabă cu m e co re ct: nu făcea, nu face sau nu f ă ? Form a

c o r e ctă e nu fa ce, căci im perativu l negativ se form ează de la in fin itiv : nu
ctnta, nu vedea, nu merge, nu dormi.
Cei care zic nu făcea au schim bat p rob ab il şi infinitivu l lui a face în
a făcea , ceea ce e o greşeală (dar conjugarea a doua şi a treia au în cepu t încă
din a n tichita te să se am estece).
Cei care zic nu fă au form at, greşit, im perativu l negativ de la im pera­
tivu l p o z itiv , ca şi cîn d s-ar zice şi nu cintă, nu vezi, în lo c de nu ctnta,
nu vedea.
A d ., 9 .V .1 9 3 6

Transmisiuni sportive

M arile m anifestaţii sportive, care pasionează din ce în ce mai m ult

m asele p opu lare, şi-au cîştigat de m ult dreptul de a ocu p a m icrofon u l p ostu ­
rilor de radio. R areori o întîlnire internaţională de fotba l este înlăturată din
program ul centrelor europene.
în felul acesta s-a creat şi o n ou ă m eserie, aceea de reporter sportiv
la radio. T reaba pe care o are de fă cu t cel care ocu p ă acest p o st nu este dintre

198
cele mai uşoare: trebuie să urm ărească toa te fazele partidei şi să le descrie
atît de repede încît auditorilor să nu le scape nici una.
N oi avem în acest dom eniu un specialist care e la înălţim ea celor din
străinătate: este d. Gh. Ţ ari. E ste singurul care izb u teşte să povestească
to t ce se întîm plă şi să facă şi fraze corecte.
A m ascultat transm isiunea m eciului R o m â n ia — Iu goslavia , fă cu tă de
doi spicheri. M -au frapat mai m ulte expresii greşite şi cred necesar să le
6emnalez, căci datoria postului de radio este să corecteze, nu să încurajeze
greşelile pe care le fac neştiutorii.
S-a v o rb it m ereu de ofţit. A ceasta este pronunţarea cu totu l greşită a
englezescului off-sid e, care se citeşte corect ofsaid , lucru ştiut astăzi de ju cători
şi de ziariştii sportivi.
A m auzit mereu de degajări, în lo c de pase sau şuturi. De exem plu,
Bodola degajează lui Ciolac (în loc de pasează) sau arbitrul acordînd o lovitură
liberă în terenul iugoslav, Feraru degajează (în lo c de şutează).
De asemenea, m -a surprins expresia jo c bărbătesc: „a rb itru l nu pena­
lizează pe autorul unei şarje: se ved e că e pentru jo c u l b ă rb ă tesc11, în lo c de
jo c viril, ceea ce nu e acelaşi lucru 71. Contrariul lui bărbătesc e fem eiesc, iar
contrariul lui viril e delicat, plăpînd, moale.
R ecu n osc însă că nu e uşor lucru să vorbeşti atît de repede fără să-ţi
scape greşeli.
A d ., 1 4 .V .1 9 3 6

Genitivul feminin

R egula A cadem iei spune că genitivul articu lat al su bstan tivelor fem i­
nine se con d u ce după nom inativul plural, care de f a p t este egal cu genitivul
singular n earticulat: vulpe, vulpi, unei vulpi, deci v u l p i i ; masă, mese, unei
mese, deci mesei.
Cu toa te acestea, foarte m ulţi preferă să pună p e ste to t term inaţia -ei,
care, la drept vorbin d , nu corespunde nicăieri p ron u n ţării. Scriu astfel băncei,
nopţei, lunei, deşi citesc băncii, nopţii, lunii, după c u m , de altfel, se citeşte
şi mesii.
E xistă , de altfel, substantive la care legătura în tre gen itiv u l articulat,
de o parte, şi genitivul nearticulat şi pluralul, de cealaltă p arte, s-a rupt. De
exem plu, pluralul de la piele este p i e i ; genitivul n earticu lat, la fe l; dar geni­
tivu l articulat nu e p ieii, cu m ar trebu i, ci m ai toa tă lum ea scrie pielei.
Fenom enul acesta se observă m ai ales a c o lo u n de între singular şi
plural sînt diferenţe, fie în ce priveşte con son an tism u l, ca în cazul de mai sua,
fie în ce priveşte vocalism u l, ca în ceară, cu pluralul ce ri, dar genitivul articulat,

71 î n l i m b a d e a z i b ă rb ă te sc se fo lo s e ş t e ş i c u a c e s t s e n s .

199
pe care l-am întîlnit de mai m ulte ori, cea rei; la fel am văzut m oarei, in loc
d e m orii, scrisoarei, onoarei, să rbâ toarei72 etc.
Cuvintele noi, mai ales acelea care au valoare co le ctiv ă şi deci nu sînt
întrebuin ţate d ecît în m od excepţion al la plural, au toa te genitivul articu lat in
-ei, de exem plu foam ei, igienei, holerei etc.
Se poate v orb i deci de o tendinţă generală de a un ifica genitivu l fem inin
articulat, păstrînd num ai term inaţia -ei, care începe să se in trod u că şi în
pronunţare, cel puţin în pronunţarea oam enilor a fectaţi. A m auzit astfel
sicîndu-se lunei, noptei.
A d ., 1 5 .V .1 9 3 6

„probe sportive ”

în ziarele sportive citim adesea că au lo c diverse probe sportive. De

exem plu, la tenis, există p-oba de dxblu e t c . ; la atletism , proba de o sută
de m etri, proba de aruncare a greutăţii şi aşa mai departe.
Dar cine probează şi ce probează cu aceste p ro b e? N im eni, nim ic. Cind
doi inşi joa că o partidă de tenis, nici unul din ei nu aduce argu m en te. Singu­
rul care probează ceva este cel care a introdus expresia in rom ân eşte, şi anum e
probează că nu cunoaşte lim ba franceză. D acă ar fi cu n oscu t-o, ar fi ştiut
că nu e locul să vorbească de probe.
în franţuzeşte există două cu vin te care fa c parte din aceeaşi fam ilie, dar
au înţeles deosebit, anume preuve şi âpreuve. Cel dintîi înseamnă probă,
d o v a d ă 11, iar cel de al doilea „în cercare11.
N iciodată însă francezii nu întrebuinţează cu vîn tu l preuve pentru o
partidă de sport, lucru de altfel natural, căci înţelesul cu vîn tu lui se opune
la aceasta.
Se întrebuinţează num ai âpreuve, iarăşi lucru natural, că ci „ a în cerca 11
şi „a pune la încercare11 sînt verbe care se p otrivesc pentru m anifestările
sportive.
Ziariştii noştri sportivi, care a dop tă tot vocabu laru l de specialitate din
Franţa, au vru t să îm păm întenească şi această expresie. Dar au crezu t că
ipreuve înseamnă „p r o b ă 11, fiin dcă l-au con fu n da t cu preuve.
Şi atunci, fără să se mai întrebe dacă ceea ce scriu are vreu n înţeles,
au dat drumul probelor sportive. Cu foarte puţin ă bun ă voin ţă se p o t găsi cîteva
cu vin te corecte de pus în loc 73.
A d ., 1 6 .V .1 9 3 6

72 S -a u im p u s şi g e n e r a liz a t fo r m e le d e g e n i t i v - d a t i v r e c o m a n d a t e d e lu c r ă r ile n o r m a ­
t i v e : c e r ii, m o r ii, s c r is o r ii, s ă r b ă to r ii, d a r o n o a re i.
73 P ro b ă s p o r tiv ă s -a g e n e r a liz a t a s t ă z i.

200
 a rage

U n cititor mă întreabă care e perfectul com pu s al verbului a rage.

JE foarte explicabil că întreabă acest lucru, pentru că verbul a rage, care n-ars
in m od norm al decît persoana a treia, este oarecu m defectiv şi In ce priveşte
tim pu rile, căci nu se utilizează de ob icei d ecît la prezent.
Perfectul corect nu p oate să fie d ecît a ras sau rase. Mai ales acesta d ia
urm ă nu e întrebuin ţat, p rob ab il, de nim eni.
Se mai adaugă alt am ănunt, care îm piedică întrebuinţarea acestor
fe r m e : riscul de a fi înţelese ca form ate de la a rade.
Ad., 16.V .1936

falş sa u fa ls l

F alş sau fa ls ? Falşitatea sau falsitate? A doua form ă este cea corectă
«i prim itivă, care corespunde latinescului falsu s, particip iu l verbului fallera
„ a înşela11. Cea dintîi este îm prum utată din nem ţeşte, sau cel puţin influenţată
•de germanul falsch. A m im presia că în tim pu l din urm ă falş pierde terenui
în faţa lui fals.
Ad., 21.V.1936

îngrijit

U n subtitlu de film spunea deunăzi „n u fi îngrijit de soarta m ea".

T rad u că toru l nu ştia că a îngriji şi a îngrija nu au acelaşi Înţeles. Primul,
înseam n ă „a da îngrijiri, a căuta de cin eva “ , iar al doilea, care este mai adesea
în locu it prin a îngrijora, înseamnă „a da griji, a cauza neplăceri44. Deci ia
fra za citată trebuia nu f i îngrijat.
Ad., 23.V.1936

ia în vedere”

N u ştiu de ce expresia obişnuită dacă se are tn v e d ere .. . nu Ie plac®

unora, care au în cep u t să o înlocuiască cu dacă se iu in v e d e r e .. .
Cu toa te acestea, nim eni un spune a lua in vedere sau vă rog să m i luaţi
in vedere, ci num ai a avea in vedere şi vă rog să mă aveţi în vedere. Dar a avea
i n vedere nu are n im ic greşit, deci nu e nici un m o tiv să schimbăm verbul»
Ad., 24.V.1936

201
 Degajările

In urm a transm iterii prin radio a m eciului de fotb a l R o m â n ia — Iu go­

slavia, am arătat că vorb itorii au întrebuin ţat greşit verbu l a degaja. Cu
ocazia m eciului R om â n ia — G recia, greşeala s-a repetat. Să m i se dea v oie
să protestez încă o dată.
A degaja înseam nă exa ct „a scoate d in tr-o situaţie rea“ , „ a libera41.
Prin urm are este foarte corect să se spună că, în tim pu l unui atac al adver­
sarului, un fundaş a degajat.
T o t aşa se p oate zice: se p rod u ce o învălm ăşeală în tre mai m ulţi ju c ă t o r i;
unul dintre ei degajează.
Dar nu e cîtuşi de puţin corect să se spună, aşa cu m am auzit în nenu­
m ărate rînduri, „m in gea iese de pe teren ; este adusă portarului, care dega­
j e a z ă ' D upă ce s-a făcu t o pauză în jo c , portarul nu mai are ca degaja.
T o t atît de n ecorect este şi X degajează lui Y , care, la rtndul lui, degajează
lui Z. Întîi pentru că verbul a degaja nu poate prim i un com plem en t in d irect:
salvezi situaţia, dar nu i-o salvezi c u i v a ! în al doilea rînd, pentru că numai
prim ul dintre ju cători a p u tu t în adevăr degaja, adică „lib era cîm p u l“ ; al
doilea, care a prim it m ingea de la un coech ipier, nu mai avea ce libera.
Nu v ă d de ce s-ar evita cuvin tele a pasa, a trece, a bate, a şuta, a tragey
a trimite etc., care sînt toa te mai la locu l lor decît a degaja.
A d ., 2 5 .V .1 9 3 6

Sufixe

L im ba franceză are puţine sufixe şi din această cauză nu p rod u ce uşor

derivate. în lo c să form eze a d jective, francezii adaugă substantivele în
apoziţie.
N oi, slavă D om nului, avem destule sufixe şi foarte m ulte a d je ctiv e .
A ceasta nu ne îm piedică să cop iem din franţuzeşte substantive în apoziţie.
C itim astfel în ziare accidente automobile.
A ce st soi de îm prum uturi nu constituie o îm bogăţire a lim bii, ci, din
con tra, o sărăcire a ei.
A d ., 2 9 .V .1 9 3 6

,,mai superior”

U n cititor îmi semnalează o greşeală întîlnită la rubrica sportivă a

unui ziar: cronicarul spune că „teh n ica unei echipe a fost mai superioară
d ecît a celeilalte*1.
Cu drept cu vîn t, coresponden tu l meu atrage atenţia că superior est©
prin el însuşi com pa ra tiv, deci nu m ai are nevoie de particula mai.

202
 Cred că sp ortiv ii, mai m ult d ecît oricine, an interesul să scrie coreet,
c a să respingă astfel acuzaţia de incultură care li se aduce atît de des de
pretutindeni.
A d ., 2 .V I . 1 9 3 6

„ a adjudeca ”

In cronicile sportive a apărut acum cîţiva ani cu vîn tu l a adjudeca.

D e atunci, întrebuinţarea lui pare a se fi răspîndit în graiul sportivilor.
V erb u l acesta p rovin e din vocab u la ru l vîn zărilor la m ezat sau al trib u ­
nalelor. In franţuzeşte, adjuger înseam nă „a a trib u i", fie un o b ie ct pus la
vînzare, fie o p roprietate con testată în ju stiţie.
In rubrica sportivă, cu vîn tu l nostru are însă altă valoare. Se zice, de
exem p lu, că „ech ip a X a a dju d eca t m eciul“ (adică l-a ciştigat), că un ju că to r
adjudecă o partidă sau ratează adjudecarea ei.
în felul acesta, a adjudeca este întrebuin ţat greşit. E foarte adevăral
c ă şi în F ranţa cu vîn tu l a pătruns in argoul ziariştilor sp ortivi, dar acolo se
întrebuin ţează sub form a reflexivă.
Se spune astfel Vequipe X s'adjuge le match. N u v o i pretin de că fraza
acea sta este extrem de elegantă, dar nici nu se p oa te spuae că nu e corectă.
în rom âneşte, ar trebui deci, dacă ţin em cu orice p reţ la întrebuinţarea
acestui cu v în t, să zicem a-şi adjudeca partida, nu a adjudeca partida.
în tr-ad evă r, a-ţi adjudeca este scurtat din a reuşi să ţi se adjudece ţie,
pe cîn d a adjudeca nu p oate însem na d ecît „a atribu i cu iv a “ . Prin urm are
X adjudecă partida n-ar putea însem na decît că „ X dă cîştig de cauză altu ia“ f
ceea ce n-a fost în in ten ţia red actoru lu i.
A d ., 3 .V I .1 9 3 6

a stă

P entru a arăta o unitate de tim p trecută (cu pu ţin ), ob iceiu l rom ânesc
cuneaşte întrebuinţarea dem onstrativelor p rep u se: astă-vară înseamnă „ v a ­
ra trecu tă” ; to t aşa se zice astă-noapte (sau azi-noapte).
Dar unii au început să confunde expresia aceasta cu vara asta, adică
vara actuală etc. B a chiar un titlu de film suna nu de m ult Te vreau azi
noapte, unde azi noapte însem na „în n oap tea v iito a r e ".
Ad., 4.V I.1936

203
 Nume de cinematografe

N um ele unora dintre cinem atografele capitalei sînt adesea rău p ron u n ­
ţate. De exem plu, se zice greşit, în ce priveşte accentul, Fem ina, în loc d e
Fem ina, Capitol , în lo c de Capitol, Omnia în loc de Omnia (num e de o rig in e
latină), Roory în loc de R o x y (num e am erican), Palăce în loc de Pdlace (n u m e
englezesc), Corzo în loc de Corso (num e italian) etc.
A d ., 5 .V I . 1 9 3 6

în- sau /«-?

In cu vin tele vechi rom âneşti, latinescul in- a deven it tn- (încălzi, înda­
tora etc.,). In elem entele noi, îm prum utate din A pus, in- s-a păstrat n esch im ba t
( indemnitate, incubaţie e t c .) .
Dar, după m odelul celor dintîi, oam enii neştiutori le schim bă şi pe-
celelalte. Se aude astfel incinera pentru incinera, insinua în lo c de insinu aT
Imposibil pentru imposibil etc.
în schim b, alţii, care au im presia că pronunţarea cu in- e mai n o b ila ,
o adoptă chiar a colo unde uzajul general cunoaşte pe în-: incasa pentria
încasa etc.
A d ., 6 .V I . 19 36

Unsprezecele

Ziariştii noştri sportivi, ca toţi intelectualii rom âni de altfel, sînt o b li­
gaţi să ia mai peste to t m odel din Franţa. A tît term enii tehnici, indispensabili.,
cît şi intorsăturile stilistice, mai puţin necesare, p rovin deci din presa pari­
ziană.
E xistă două căi pentru adaptarea expresiilor străine: îm pru m u tu l1
direct sau traducerea. B unăoară, cuvîn tu l echipă este îm pru m u tat, pe cind
înaintaş e tradus.
De m ulte ori traducerea e mai puţin recom andabilă d ecît îm prum utul..
Iată un caz unde ea este chiar supărătoare.
D eoarece o echipă de fotb a l e form ată din 11 ju că to ri, ziariştii fran cezi
au luat obiceiul să zică, în loc de echipă, unsprezece (o n z e ). în fra n ţu zeşte
acest lucru e p osibil, căci orice num eral poate fi întrebuin ţat ca substan tiv
şi, graţie articolului prepus, acest substantiv poate fi pus la orice ca z şi num ăr.
Ziariştii noştri scriu şi ei unsprezece şi întrebuinţează şi form a articulată r
unsprezecele. Ca să vă daţi seama că expresia nu e norm ală, n -a veţi d ecît să
încercaţi să form aţi alta la fe l: doisprezecele, douăzeciul şi aşa mai departe,.

204
 Să adm item însă că unsprezecele e corect. Ce v o m face cu pluralul lui ?
"Vom zice doi unsprezeci sau două unsprezece (aşa cu m francezii zic deux onze) ?
E v id e n t, nu. De unde rezultă încă o dată că cu vîn tu l e rău făcut.
D ecît să tradu cem cu vin te care să nu se p otrivească în tiparul m orfo-
Sogiei rom âneşti, e m ult mai bine să îm pru m utăm expresii străine, dar care
-să se adapteze perfect.
E vid en t, nu v o m îm prum uta pe onze, dar avem pe echipă, pe team (pro-
saunţat tim) şi altele, care se p o t încadra perfect în orice frază rom ânească 74.
A d ., 6 .V I . 1 9 3 6

a sau a l ?

U n cititor îmi semnalează două greşeli care l-au surprins neplăcut

In tr-u n articol p u b licat de un universitar ieşean într-o mare revistă din B u cu ­
re şti: spirite partizane a unei separări şi in serviciul sensibilităţii şi a imagina­
ţiei.
C ititorul îşi închipuie că vina trebuie să fie a corectoru lu i. De fap t,
întrebuinţarea lui a pentru al, ai, ale nu este propriu-zis o greşeală, ci un
„m o ld o v e n is m “ . B ănuiesc că aparţine autorului.
Dar revista în chestiune nu ţine să fie tipărită corect, că ci refuză să dea
co re ctu ri autorilor (o ştiu din propria m ea experienţă).
A d ., 1 0 .V I .1 9 3 6

sau

E xistă un cu vîn t franţuzesc care n-are n oroc în R o m â n ia : or. Ca m ulte

a lte expresii, şi aceasta a fost îm prum u tată şi întrebuin ţată în ziarele
noastre. S-au găsit însă purişti care au întreprins un război de exterm inare
îm p otriv a ei, pe m otiv că e străină. Ca şi cu m ar fi s in g u r a .. .
R ezultatul a fost că m ulţi, crezînd că acest or e acelaşi cu v în t cu ori
al nostru, au început să-l evite şi pe acesta şi să pună peste to t în locu l lui
pe sau. A p oi sau a ajuns să fie pus şi în locu l lui or franţuzesc.
Prin urm are, interzicerea cu vîntului străin n-a a vu t alt efeclt d eclt că
a stricat pe unul rom ânesc. De altfel, un îm prum ut t o t s-a făcu t, de vrem e ce
s a » a căpătat înţelesul lui or, dar s-a făcut greşit. Iată exem ple d in tr-o tra ­
d u ce re :
„ . . . aş putea să pariez că am auzit cucul cîntind. Sau, atunci cin d cîntă
cu c u l, să ştii c ă . . . "

74 V n sp re ze ce le cu se n su l d e „ e c h i p ă d e f o t b a l '‘ se fo lo s e ş t e şi a z i.

205
 „d a că ar descoperi că brăţara a fost a m a n e t a tă ... , el ar aresta pur
şi sim plu pe vizir. Sau, un adevărat d etectiv nu ar p roceda a ltfel".
„N u cred că am icul nostru o să m ai vină. Sau, abia se ridicaseră de la
masă f a r fu r ii le ..., că m usafirul întîrziat sosi“ .
„V a trebui să a i b ă .. . o explicaţie cu H an n ah ; sau, m ie îmi sînt n eplă­
cu te asemenea scene“ .
„ . . . f ă r ă să mai v orb im de m is t e r e le ... ce se p e tre c : sa u , lucru prin­
cip al, nu vreau să am m istere la m ine în casă“ .
„D om n işoara Shaw ar fi p u tut să-şi lase însoţitorul în casă. Sau, an­
cheta ne arată că vila era goală la sosirea lui L a ttim er“ .
„ . . . n - a găsit nim ica referitor la E ig -F oot. Sau, eu ştiu cine este B ig-
F o o t“ .
„ . . . l - a însărcinat să d u c ă . . . un pachet. Sau, acest pachet conţinea o
p lăcin tă cu cireşi".
T rebu ie să m ai adaug că exem ple de acestea am găsit, răzleţe, şi în
scrieri originale, unele chiar de autori cu oarecare nume.
A d ., 1 1 .V I .1 9 3 6

a deschide

Ziariştii francezi întrebuinţează verbu l ouvrir „a desch ide" pentru

„a trim ite m ingea, a pasa“ . D e aici p rovin e în ziarele noastre expresia X des­
chide p e Y , adică „ X pasează lui Y “ .
P u ţin ă analiză ne v a arăta că această expresie este absurdă. Jucătorul
era închis şi acum a fost desch is? S-ar putea v orb i astfel de o uşă sau de o
cutie.
Să rem arcăm în prim ul rînd că in franţuzeşte nu se zice ouvrir pur şi
6implu, ci ouvrir sur, ceea ce nu e acelaşi lucru. X ouvre sur Y înseam nă nu că
„îl deschide pe Y “ , ci că ,;X deschide jo cu l către ¥ “ .
In tr-adevăr, expresia ouvrir su r este form ată după m odelul lui s'ouvrir
su r: cette porte s ’ouvre su r le ja rd in înseam nă „această uşă se deschide spre
grăd in ă ", deci „d u ce , se îndreaptă spre".
In felul acesta trebuie înţeleasă şi expresia sp ortiv ă : „d u ce , îndreaptă
spre*1.
Dar, încă o dată, avem aşa de m ulte expresii pentru „a p a sa ", în clt
e inutil să ne încurcăm cu altele noi, care sînt departe de a fi im pecabile.
A d ., 1 4 .V I .1 9 3 6

,,b irjea r”
Bucureştenii au ten dinţa de a m uia pe ş şi j urm aţi de a, adică de a-i
pronunţa cu un uşor i după ei. în unele cazuri acest i se transform ă în e.
A m auzit, de exem plu, birjear, Botoşeani.

206
 In scris am întîlnit form e ca leapşia, tinjeală e tc .; e din greşeală e fo a r t e
răspîndit şi corect, din cauză că term enul e form a t cu a ju toru l su fixu lu i
-edlă din albăstreală. sminteală.
A d ., 1 .I X . 1 9 3 6

„ p este om ”
Cei care citesc din întîm plare o cronică sportivă fără să fie fam iliarizaţi
cu stilul ziariştilor de specialitate trebuie să răm înă foarte m iraţi cîn d citeso
fra ze ca cele care u rm ează:
„J u că to ru l X a arătat o form ă bună, fiin d t o t tim pu l peste om “ . . . \
„L in ia interm ediară este totdeau n a peste a d v ersa r.. . Ce p oa te însem na
aici p rep oziţia p este?
D acă ju d ecă m prin analogie cu alte expresii sim ilare rom ân eşti, peste
nu p oate arăta d ecît etajarea în spaţiu. A fi peste om trebuie să însemne
„ a fi deasupra lui, a sta în capul lu i“ . Dar de ce om e v o r b a ?
înţelesul exa ct este „a nu slăbi pe adversar, a te ţin e scai de el“ . Dar
de unde şi pînă unde a f i peste o m ?
D in presa franceză, care cunoaşte expresia etre toujours sur Vhomme.
N um ai că aici sur nu înseamnă „p e ste “ , ci „lîn g ă “ , aşa cu m înseam nă şi în
num ele de localitate M ontreuil-sur-m er (care pînă acum a n-a fost încă tradus,
d u p ă cîte ştiu, prin „M on treu il peste m are“ ) .
A fară de aceasta, nici cu vîn tu l om nu e bine în trebu in ţat aici. In fran ­
ţuzeşte, homme ar fi în fraza citată o persoană n edeterm inată, valoare pe
ca re nu o p oate avea în rom âneşte om.
Peste om este un exem plu tip ic de traducere greşită din franţuzeşte.
A d ., 3 . I X . 1 9 3 6

spre
U nul dintre semnele cele mai categorice de ign oran ţă este încurcarea
p refixelor. De exem plu, pre, care este foarte des întrebuin ţat în cu v in te ca
prem ergător, prem ilitar, prelim inar şi înseam nă „în a in te ", este con fu n da t de
ignoranţi cu sp re, care are cu totu l alt înţeles.
U n lucrător se plîngea nu de m ult, într-o reclam aţie scrisă, că a fost
■dat afară fără spreaviz.
A d ., 5 .I X . 1 9 3 6

rugby
N um ele sportului care întrebuinţează m ingea ova lă p rovin e de la co le ­
giul englezesc unde a apărut întîi jocu l. Pronunţarea engleză este ragby
(cu un a care se apropie întru cîtv a de ă al n ostru ).

207
 Normal ar fi fost ca la noi sau să se fi adoptat pronunţarea englezească,
eau eă se fi citit ca şi cum cu vîn tul ar fi rom ânesc. Nu s-a întîm plat însă n ici
una, nici alta.
Pe vremea cînd sportul acesta era p ra ctica t numai de elevii cursuius
inferior de liceu şi d e . . . m ardeiaşi, se spunea în general ruibi, adică se citea
cu u, ca în româneşte, dar g era transform at în i.
Fără îndoială, cei care spuneau astfel erau convinşi că schim bînd p e
g în i pronunţă englezeşte. A stăzi în general practican ţii acestui sport pro*
Eunţă numele corect. Dar form ele greşite subzistă la alţii.
La radio se pronu n ţă cînd roibi (ca şi cînd ar fi vorba de ca i), cîn d
ruibi sau roibi. în ţeleg ca sunetul n ota t cu u, destul de greu pentru noi, să
fie rostit cu aproxim aţie. Dar nu văd nici un m otiv pentru a-1 schim ba p&
g în i, atunci cînd sunetul g există in lim ba noastră şi nu prezintă nici o d ifi­
cultate.
D in i., 5 .I X . 19 36

Scurtarea numelor

Foarte adesea ni se pare inutil, sau prea greoi, să reprodu cem numele?
în toată întinderea lor. Pentru a evita acest lucru există două m etod e d e
prescurtare.
Prima, cunoscută la noi, dar neutilizată în alte ţări (de exem plu in
Franţa), este reducerea numelui de botez la prim ele cîteva litere : Const. pentru
Constantin, D em . pentru Demetru, A lex. pentru A lexandru etc.
A doua m etod ă, adm isă peste to t, este reducerea num elui de b o te z
la litera iniţială. D e exem plu G. pentru Gheorghe, Gcorges, George etc.
La noi s-a luat obiceiul care există şi în ţările de lim bă engleză (în aiLe
părţi nu-l cunosc) de a citi prescurtările cum se scriu I Ce B rătianu, Ve
A lecsandri, Ghe D e M ugur. Obiceiul acesta s-a extins chiar la num ele la care
prescurtările au mai m ulte litere: Ghe D em Teodorescu A l Ghe D oin ara.
De aici s-a ajuns la înlocuirea numelui de fam ilie cu sim pla prescurtare
a numelor de b o te z : Ghedem. La fel se spune in A m erica : D ieci, de exem piu,
cuiva pe care-1 cheam ă D. H . Joncs.
în Franţa se scrie A . Duval sau A rm ând D uval, dar se pronunţă sau
Duval, Bau A rm ând D u v a l: niciodată .4 simplu.
Procedeul acesta mi se pare mai logic decît al nostru sau al a m e rica ­
nilor, deoarece prescurtarea e făcută num ai pentru scriere, nu şi pentru citire .
Se poate prescurta în scris foarte, prin f.. dar nu se pronunţă fe, ci foarte.
Un amănunt mai curios p rivitor la numele franţuzeşti este urm ătorul.
Nu se prescurtează n iciodată num ele unui personaj im portan t, căruia vrei
eâ-i arăţi respect.
De exemplu, A lbert Lebrun, nu .4. L eb ru n : tot aşa Leon B lum , Pierr&
C urie, Victor H ugo, Anatole F ra n ce, Alphonse Daudet.

208
 Z ic că e curios, deoarece ar fi de aşteptat să se prescurteze tocm ai numele
celor foarte cu n oscu ţi, în privinţa cărora n-avem grijă că se va face vreo
confuzie.
Dar în cazul aeesta se suprim ă cu totu l num ele de b o te z : P a sca l, P asteu r,
M usset, H u go, Foch.
în fon d , mi se pare că şi de data aceasta to t procedeu l francez e cel mai
logic.
Ad., 5.I X .1936

spicuiri

Citesc într-un ziar titlu l: Cîteva sp icu iri dintr-un memoriu. Ne-ara putea
închipui că mai m ulţi inşi au făcut fiecare cîte o spicuire sau că unul singur
a făcut în mai m ulte rînduri cîte o spicuire.
De fap t e vorb a de mai m ulte idei spicuite o singură dată, de un singur
om . Dar toa te acestea form ează o singură spicuire, nu mai m ulte, căci spicuirea
este tocm ai totalul lucrurilor spicuite.
Ad., 10.IX .1936

„ trebuie că ”

U n cititor mă întreabă dacă e perm is să se întrebuinţeze in scris expresia

negram aticală trebuie'că, in loc de trebuie să, de exem plu trebuie că a observat
pentru trebuie să f i observat.
E foarte adevărat că trebuie că nu e literar, dar se întrebuinţează într-o
bună parte a ţării, mai ales în Transilvania. Se exp lică prin dorinţa de a
afirm a realitatea p ropoziţiei u rm ătoare: punînd in d ica tivu l, afirm ăm că
faptul s-a petrecut.
în literatură, se poate întrebuinţa această expresie pusă în gura cuiva
care vorbeşte un grai regional.
Ad., 12.IX .1936

musafiră

U n cititor mă întreabă dacă substantivul musafir are fem inin. în general,

cu vîn tu l se întrebuinţează la m asculin, de m ulte ori chiar la plural. Se spune,
astfel, avem m usafiri, deşi e vorb a de o singură persoană şi chiar de o femeie.
La fel se foloseşte şi sinonim ul oaspeţi.

209
 Totuşi musafir are fem inin, m usafiră, întrebuinţat in literatură de
D elavrancea şi, la plural, de Caragiale (m u sa fire). F orm aţia acestui fem inin
este absolut norm ală şi n im ic nu ne p oate îm piedica de a-1 utiliza.
A d., 16.IX .1936

„ce e dreptul”

O cititoare din Călăraşi m ă întreabă dacă expresiile ce e dreptul, la dreptul

vorbind, pe care le găseşte într-un m anual, sînt corecte. E ste foarte adevărat
că ele nu sint obişn uite, căci de ob icei zicem ce e drept şi la drept vorbind.
D ar am bele expresii se găsesc în opera unor scriitori cu oarecare repu taţie.
Mai bizară m i se pare, din fraza pe care o citează corespon d en ta m ea, expresia
această salbă de basene [ = bazine] intramontane nu sînt decît... Cum această
salbă sînt?
A d., 19.IX .1936

„înlănţuiţi şi-mi amintesc..

în t r -o rom anţă populară există versurile acelor ce trec In noapte în­

lănţuiţi şi-m i amintesc... Dacă n-ar fi ep itetu l înlănţuiţi, expresia ar fi co­
rectă. S-ar subînţelege uşor pronum ele ce înaintea lui îm i amintesc, căci
şi, care leagă verbul al doilea de cel d in tîi, le subordonează pe am îndouă
aceleiaşi particule.
Dar intercalarea a djectivu lu i strică ordinea, căci ne dă im presia că
şi leagă pe înlănţuiţi de amintesc, cu a tît m ai m u lt cu cît versul începe cu înlăn­
ţuiţi. Prin urm are aici trebuie repetat neapărat pron u m ele: şi care-m i amintesc.
A d., 25.I X . 1936

Ordinea cuvintelor

în tr-u n ziar am citit o ştire care avea titlu l u rm ă tor: Un român se

acuză la N isa de o escrocherie. Sîntem în drept să ne întrebăm unde este loca ­
litatea N isa de o escrocherie?
T rebu ia ori Un român, la N isa, se acuză de o escrocherie, ori Un român
se acuză de o escrocherie, la N isa. în nici un caz nu putem să despărţim pe
se acuză de de o escrocherie, căci aceste cu v in te alcătuiesc o expresie unitară.
Ad.,. 26.IX.1936

210
 . .prelungindu-vă viaţă”

O firm ă din centrul capitalei anu n ţă: aici faceţi cura de struguri, p r
lungindu-vă viaţa. Cum prelungindu-vă viaţa nu p oate fi d ecît un com plem en t
de m od, iar faceţi cura de struguri reprezintă ideea esenţială a frazei, se p oate
trage con clu zia că, p entru organizatori, prelungirea vieţii este un am ănunt
neînsem nat.
Trebu ia să se spună: vă prelungiţi viaţa făclnd aici cura de struguri sau,
In cel mai rău ca z : aici faceţi cura de struguri, prelungindu-vă astfel viaţa.
Ad., 2 .X .1936

„ rouei”

în tr-o cronică pentru săteni, rostită la radio de d. M . Sorbul, de altfel

Într-o lim b ă foarte p otrivită pentru cei cărora le era adresată (ceea ce, m en­
ţion ez în treacăt, nu e cazul pentru to ţi v o rb ito rii), m -a fra pa t întrebuin ţarea
genitivului articu lat rouei.
E vid en t, este form at după regulile lim bii rom ân e, dar fiin dcă nu a v e m
d ecît extrem de rar ocazia să-l întrebuinţăm , sună curios 75.
S-ar putea ca în această situaţie să vedem un semn de slăbire a flexiu n ii
nom inale.
Ad., 6.X .1936

a consolida

U n titlu într-un ziar s p o rtiv : „R ip e n sia îşi consolidează p oziţia de leaderr

dar A m efa o am eninţă de aproape“ . Ce fel de consolidare e aceea cînd eşti
am eninţat de a p roa p e?
Desigur că redactorul care a găsit form u la cu n oştea num ai foarte va g
adevăratul înţeles al verbului a consolida („ a întări“ ), care pentru el probabil
că înseam nă „a păstra" sau aşa ceva. Şi totu şi legătura cu solid e destul d e
clară.
Ad., 7.X .1936

a conduce

în franţuzeşte, printre alte expresii se întrebuin ţează şi verbul mener

cu înţelesul de „ a fi în fruntea clasam entului, a fi p rim u l11.

75 Notez că îndreptarul şi DOOM recomandă forma rouăi.

211
 Ziariştii noştri sportivi, care se inspiră mai totd eau n a din vocabu laru l
francez, au v ru t să in trod u că şi la noi acest cu vîn t, pe care, în lipsa altui
ech ivalen t mai exa ct, l-au redat prin a conduce. Se spune astfel că cutare
alergător conduce într-o cursă sau că cutare club conduce într-o com petiţie
de durată mai lungă.
în rom ân eşte, a conduce înseam nă în general „ a însoţi, a duce spre o
anum ită ţin tă “ : a conduce p e cineva la ga ră , a conduce pînă la uşă. Mai există
şi înţelesul de „a d ir ija ": cineva conduce o societate, o bancă.
Nu se p oate face însă con fu zie, în cazul expresiei sportive, deoarece
a colo verbu l este întrebuin ţat „a b s o lu t11 (fără com plem en t direct).
Cel p u ţin aşa se întrebuinţa la început. A cu m a însă citesc în ziare titluri
d e felul a cesta: „G recia con d u ce clasam entul11.
Sîntem îndreptăţiţi să întrebăm im ed ia t: unde-1 co n d u ce ? A r fi foarte
uşor să zicem : Grecia In fruntea clasam entului; Grecia prim a tn clasament.
Dar dacă ţin em la cu vîn tu l a conduce, pu tem să spunem Grecia conduce in
clasament.
Ad., 7.X.1936

p e sală

Un cititor mă întreabă dacă expresia pe sală e corectă în expresii ca

„cu ta r e e pe sală, cautâ-1 pe sală11. T eoretic nu e corectă, ci ar trebui In sală,
aşa cum zicem in casă. in curte, tn bucătărie.
Dar pe sală este foarte răspîndit. R ostul lui p e aici este să m icşoreze
precizia. E p e sală înseam nă „e pe u ndeva în sală", aşa cu m p e afară e mai
puţin precis decît afară.
De altfel, sală in acest soi de exprim are înseam nă totdeau n a „c u lo a r11,
nu „în căpere pentru întruniri, dans, sport11 etc.
Ad., 8.X. 1936

„ antîi”

M old oven ii au obiceiul să zică antîi in loc de tntii. Lu cru l acesta este
deosebit de frapant la radio. Desigur, explicaţia este urm ătoarea: după m odelul
num eralelor a doua, a treia etc., s-a form at şi a întîi, d even it repede antîi.
Dar cum m oldovenii întrebuinţează pe a şi la m asculin, în lo c de al
(ei zic a doilea, a treilea), schim barea s-a p u tu t introd u ce şi la m asculin. U nii
zic chiar aniîilea.
A d ., 1 0 .X . 1936

212
 „răifăcători”

Citesc uneori că „ răifăcători, introducîn du -se într-o casă, au furat

diverse lucruri11. De ce răifăcători, şi nu rău fă că tori? D esigur, în m intea
scriitorului, de vrem e ce hoţii sînt mai m ulţi, trebuie pluralul, răi. In realitate,
rău e aici adverb, dacă nu cum va chiar substantiv (în care caz e com plem entul
drept al verbului a face).
N ici într-un caz, nici în celălalt nu trebuie pluralul, căci h oţii fac rău,
nu r ă i 76.
A d ., 11 .X . 1936

„ din contra”

într-un te x t afişat, citesc expresia din contra, cu înţelesul „în caz co n ­

tra r11: „stricăciu n ile v o r fi sem nalate la în ce p u t; din contra, veţi fi răspun­
zători de ele11.
M ai dem ult se zicea la din contră, expresie care a fost părăsită, din cauză
că a fost ironizată de um orişti. Dar to t mai bine era la din contră d ecît d in
contra singur, căci acesta nu e num ai rid icol, ci şi con fu z.
în adevăr, înţelesul exa ct al frazei cita te este „S trică ciu n ile v o r fi
sem n alate; d im p otrivă , veţi fi răspunzători11. Şi autorul nu vo ia să spună
aceasta.
A d ., 1 4 .X .1936

„ bării”

M -am ocu p at nu dem ult de form ele genitivului fem inin la substantive.
A ră tam atunci că se desenează o despărţire între form a articu lată de o
parte şi cea nearticulată (asem ănătoare cu pluralul) de cealaltă parte.
Iată alt exem p lu : un spicher sportiv vorb ea zilele trecu te de „ o lovitură
care trece deasupra bării'’1’ . O fi spunînd oare şi unei bări, două bări sau, cum
e mai p robabil, desparte form a articulată de cea n earticu la tă ?

A d ., 1 8 .X .1936

76 în 1936 se scria în două cuvinte: rău făcător, deci era cu mult mai uşor să se fa
pluralul cu răi. După normele de azi, răufăcător se scrie într-un singur cuvînt.

213
 „ exhuberant”

Citesc uneori în gazete cu vîn tul exhuberant, form ă greşită pentru

■exuberant. Dar, ceea ce e mai curios, am găsit zilele trecu te această greşeală
^i într-un ziar franţuzesc.
Oare au în cep u t francezii să ne im ite ? In orice caz, litera h n-are ce
■căuta în acest cu v în t, căci nu e îndreptăţită de etim ologie şi nici nu e p ro ­
n u nţată de nim eni.
A d ., 2 3 .X .1936

„ a muştrului drastic”

D intr-un articol de ziar: „organ ele de aplicare ţin să ne muştruluiască

•drastic“ . Ce înseam nă a m uştrului? „ A trata pe cineva cu severitate, mai ales
cu severitate m ilitară".
A tu n ci cu m e p osibil ca muştruluiala să fie altfel d ecît d ra stică ? A
muştrului singur ar fi fost de ajuns.
A d ., 2 4 .X .1936

absolut

Intr-un te x t de reclam ă citesc că „a cest preparat nu distruge absolut

m ob ilieru l". V asăzică îl distruge num ai în oarecare m ăsură. Dar aceasta nu e
-o recom andare de natură să con vin gă pe eventualii cum părători.
E viden t, negustorul a v ru t să spună că nu-l distruge d elo c; dar deloc
i s-a părut o expresie vulgară, iar absolut are aureola distincţiei. N um ai că
-cine vrea să întrebuinţeze cu vin te distinse trebuie să le cunoască şi înţelesul.

A d .; 2 5 .X . 1936

„ adevăratei ordine”

A m sem nalat deunăzi fap tu l că genitivul fem inin articulat tin de spre
unificare, în aşa fel în cît se suprim ă alternanţele v o c a lic e : în lo c de moara —
m orii, în cepe să se zică moara — mearei.
Dar unificarea atinge şi form a nearticulată, mai ales la declinarea a
treia . Citesc astfel intr-u n ziar expresia: „ I n serviciul adevăratei o r d in e ..

2.14
 Prin urm are, după m odelul genitivului ordinei (în lo c de ordinii) se
schim bă şi form a n earticulată ordini în ordine, ceea ce are drept urm are
con fu n darea genitivului cu n o m in a tiv u l77.
A d ., 2 8 .X .1936

toii
*

O grupare p olitică de extrem ă dreaptă îşi con v o a că partizanii la o în­

trunire. A nun ţu l, p u b lica t în gazete, se term ină cu fra za : „ Toţi m em bri sînt
rugaţi a nu lip si“ .
T rec peste membri cu un singur i, căci astăzi m ulţi nu mai fa c diferenţa
intre membri şi membrii. Dar ce vrea să zică toţi membrii sint rugaţi a n u . . . ?
în rom ân eşte toţi nu m erge d ecît cu o afirm aţie, iar în negaţii se pune
nici u n u l: toţii membrii vin, dar nici un membru nu vine.
A d ., 2 .X I . 1936

„ păstraţi curăţenie”

Prin unele localuri p u b lice se citesc inscripţii ca acestea: „P ăstraţi

curăţenie“ sau „p ăstraţi linişte şi cu răţen ie". A ceste expresii sînt greşite:
nu e vo rb a de păstrat linişte şi curăţenie în m od va g, nedeterm in at, ci liniştea,
curăţenia din localul cu pricina. A r putea să se înţeleagă liniştea, curăţenia
în m od absolut.
De aceea trebuie articulate aceste două su bstan tive: păstraţi liniştea,
păstraţi curăţenia.
A d ., 1 1 .X I . 1936

„ mînuşă”

în lo c de mănuşă, unii spun şi scriu minuşă. E x p lica ţia este că oam enii
ju d ecă etim ologiceşte: mănuşă este, eviden t, derivat de la mină, deci trebu ie
minuşă, nu mănuşă.
Greşeala acestei ju d ecă ţi este că mănuşă nu s-a form a t ieri, alaltăieri,
ci foarte de m u lt, pe vrem ea cînd se zicea nu mină, ci mănu sau p oate chiar
mânu.

77 Tendinţa a fost părăsită datorită intervenţiei lucrărilor normative.

215
 Silaba întii este accentuată intr-un caz şi n eaccentuată în celălalt, de
aceea cele două cu vin te au urm at căi diferite (a accentuat urm at de n s-a
sch im bat în î, iar a neaccen tu at, indiferent ce consoană e după el, devine ă).
D acă ne luăm după etim ologie, trebuie să spunem şi recit în lo c de
răcit (derivat de la rece) şi moarar în loc de morar (de la moară).
A d ., 14. X I . 1936

„ca ... a ne expedia”

P ropoziţiile com p letiv e directe se in trod u c de obicei în rom âneşte prin

că sau prin ca să. E xistă şi o form ulă ceva mai pretenţioasă, anum e con strucţia
cu in fin itiv u l: vreau a spune etc.
U nii care scriu neglijent încep p rop oziţia cu ca, iar după ce in terca ­
lează un grup de cu vin te continuă cu infinitivu l. Citesc astfel într-o scrisoare
com ercia lă : „R u g în d u -v ă ca, în viitor, a ne exp ed ia . . . ”
E ste corect rugindu-vă ca in viitor să ne expediaţi sau rugîndu-vă a ne
expedia p e viitor. N um ai rugîndu-vă c a . . . a ne expedia, nu.
A d ., 15. X I . 1936

„ carne conservată de leu”

U n titlu de articol, într-o revistă, suna: Carne conservată de leu. Nu se

înţelege oare că un leu a con servat nişte ca rn e? E vid en t că da. Dar autorul
voia să spună cu totu l altceva.
A num e că cin eva a con servat nişte carne de leu. Iată, încă o dată,
ce im portan ţă are aşezarea cu v in telor în frază: o sim plă inversiune sch im bă
cu totu l înţelesul. A r fi treb u it să spună carne de leu conservată.
A d ., 2 2 .X I . 1936

de obicei

D in rubrica sportivă a unui ziar: după ce ni se com un ică o v izită a

echipei de fotba l a A n gliei, se adau gă: „M enţion ăm că de obicei echipa Angliei
joa că foarte rar pe con tin en t11. Ce caută aici de obicei ?
A r avea rost num ai dacă s-ar spune că „d e ob icei faptu l e rar, dar aaul
acesta e des“ , ceea ce nu e cazul. A şa cu m e făcută fraza, se înţelege că fen o­
m enul e rar şi totu şi a d even it un ob icei, lucru absurd.
Ad., 24.X I.1936

.2 1 6
 Dezacorduri

A desea în rom âneşte acordul între două părţi ale p rop oziţiei se face nu
după reguli gram aticale, ci după înţeles, atunci cînd înţelesul şi form a nu
sînt de acord.
A m citat altă dată exem ple ca o mulţime de oam eni f u g : subiectul gra­
m atical e mulţime, singular, iar predicatul, fug, e la plural, pentru că se acordă
cu oameni.
în alte cazuri, dezacordul este şi mai grav, căci nici m ăcar nu e vorba
de un acord după înţeles, şi totuşi sîntem atît de obişnuiţi cu form ulele gre­
şite, in cit trebuie să se întîm ple un accid en t ca să întrevedem adevărul.
N u de m ult cin eva m i-a dat să citesc o traducere din rom âneşte în
franţuzeşte, în care am găsit expresia: des m illions d'hommes ont ete la victime
de ce fleau. Im ediat m -a izb it dezacordu l: verbu l cop u la tiv e la plural, ont
ete, iar numele p red icativ la singular, la victime. N ici un francez n-ar adm ite
acest fel de exprim are.
Cu toa te acestea, cînd am retradus în rom ân eşte, m ilioane de oameni
au fost victima acestui flagel, m i-am dat seama că şi eu to t aşa aş fi spus, căci
d ezacordul în rom âneşte mi s-a părut norm al.
De m ultă vrem e auzim la radio, cîn d se citesc cotele apelor Dunării,
fraze de felul acesta: Giurgiu, 4 3 2 ; scade (sau creşte) 4 centimetri. N -am auzit
niciodată ca cineva să fi relevat vreo greşeală în această expresie şi nici eu
n-am rem arcat nici una pînă cind au în cep u t să se dea cifrele şi în franţuzeşte.
Cind am auzit în franţuzeşte croit 4 centimetres, m -am în trebat im ed iat:
cine creşte? Răspunsul este evid en t: apele. A tu n ci de ce punem noi verbu l
la singular? Desigur pentru că îl socotim un fel de im personal, adică avem
im presia că subiectul e n eexprim at.
în franţuzeşte însă această con stru cţie este im posibilă.
A d ., 2 7 .X I . 1936

a vorbi cu patimă

U n tradu cător, tem îndu-se de a întrebuin ţa n eologism e, scrie că cineva

vorbeşte cu patim ă în lo c de vorbeşte cu pasiune. E ste clar că totu şi patim ă şi
pasiune exprim ă lucruri d iferite: a vorbi cu patim a înseam nă „a se abate de
la ob ie ctiv ita te", iar a vorbi cu pasiune este „a pun e căldură în susţinerea
unei păreri'1.
Cum am mai spus şi altă dată, este extrem de greu să găseşti două
cuvin te p erfect sinonim e: mai totdeau na există o nuanţă care le deosebeşte.

Ad., 16.XII.1936

217
 studio

Intre cu vintele care dau astăzi un lucru de n obleţe se găseşte şi studio.

U ltim a cocioa b ă, ultim a m agherniţă a deven it studio. Pas de le mai tăgăduieşte
m odernitatea.
De curînd am vă zu t o reclam ă în care ni se vorb ea de atelierele-studio X .
E vid en t că aici cu vîn tui studio era inutil pentru a descrie localu l, căci
atelierele ne arată destul de clar despre ce e v orb a , dar studio a fost totuşi
adăugat ca să dea textulu i un aer distins.
A d ., 1 7 .X II.1 9 3 6

„preţuri sacrificate”

In Franţa, cînd se vîn d m ărfurile cu preţ redus, se vorbeşte de „o b ie cte

sacrificate''1'. P rintr-o greşeală de ju d eca tă, unii negustori au ajuns să afişeze
şi preţuri sacrificate. Oare de aici să vină bizarul afiş pus pe geam ul unei pră­
vă lii: Boiangeria F . a sacrificat p reţu rile?

A d ., 2 9 .X I I .1936

în frunte cu

în tr-o dare de seamă p u blicată într-un ziar citim că un personaj oficial

„a ven it in m ijlocu l con d u că torilor instituţiei, in frunte cu d. X “ . B ineînţeles
n-a ven it în frunte cu d. X , ci con d u că torii instituţiei au în fruntea lor pe d. X .
Dar cîn d vin e cineva între nişte oam eni, aceştia nu p o t avea pe nim eni tn
frunte.
E xpresia tn frunte cu se p otriveşte la o defilare, la o m anifestaţie, peste
to t unde se presupune că e m işcare, înaintare, dar nicăieri unde e v o r b a de
oam eni strînşi în cerc.
A d .,30 .X I I . 1936

„a evidenţa”

O cititoare mă întreabă dacă se zice a evidenţa sau a evidenţia. U ltim

form ă este singura corectă, deşi m ărturisesc că nu mi se pare prea necesară |
eu aş spune mai curînd a p u n e tn evidenţă.™

78 Cuvîntul s-a impus totuşi.

218
 S-ar părea că verbu l d erivat de la evidenţă ar trebu i să fie a evidenţa,
aşa cu m de la ştiinţă se form ează a în ştiin ţa ; dar verbele derivate de la
neologism e urm ează în general sistem ul latinesc, de pe vrem ea cîn d substan­
tivu l se term ina în -entia.
A d ., 9.1.1937

prin

U n cititor mă întreabă dacă e corectă urm ătoarea in scripţie afişată

de p o liţie : Ocoleşte-mă p rin dreapta (se presupune că vorbeşte agentul care
con d u ce circulaţia) şi dacă n-ar trebui ocoleşte-mă p e la dreapta, deoarece
p rin im plică străbaterea.
Nu e chiar aşa. P r in este cam pus din p e (m ai dem u lt se spunea pre)
şi tn, deci p rin înseam nă „p e în“ . P r in dreapta casei sau p rin dreapta unui om
nu im plică num aidecît străbatere. N u e m ai p uţin adevărat că eu n-aş fi
scris ocoleşte-mă p rin dreapta.
A d ., 17.1.1937
 S U M A R

Cuvint înainte ......................... 5 ..am făcutără” ......................... 43

..A m onoare o ...” .................... i A sim ilarea .................................. 44
..Legea, de unificarea''' ........... 8 A buzul şi lipsa de pronum e. . 45
,,Esle interzis intrarea” ........... y A corduri şi dezacorduri . . . . 46
..pedeapsa cu moarte” ........... 10 bererie sau beră rie? ................ 47
răsboi sau ră zboi? ................ u x .................................................... 48
..m i-ar pla ce” ......................... 13 crez sau cred? .............................. 49
.,Avansaţi mai înainte / ” şi să pună sau să p u ie ? ................ 50
alte pleon a sm e......................... 14 \ irgula ...................................... 51
..repet a doua oară...'"........... 16 ,si ........................................ 52
..consiliul de m iniştrii” . . . . 17 ,.slnt nelndreptătit’’’ .................... 53
...Este interzis a nu scu ip a ...” 18 ..ni pare bine” ......................... 54
găsiam sau găseam ? ................ 19 cari sau care ? ......................... 55
epure sau iepure ? .................... 20 D isim ila re a .................................. 56
'l-am, Vam, l-am .................... 21 în crucişarea.................................. 57
noptei sau n o p ţ i i ? .................... 22 A lte încrucişări ......................... 58
Un ,.cas bisar” ......................... 23 A nalogia ...................................... 58
î şi â ............................................... 24 ss, s, z ........................................... 60
M ihaiu sau M i h a i ? ................ 25 som eur sau şom er? ................ 60
uşe sau uşă ? ............................. 26 0 atitudine ............................. 61
cassă, massă e tc ........................ 27 E ufem ism ul ............................. 62
Influenţa clim atului asupra A rhaism ele .................................. 64
lim b ilo r...................................... 28 numai sau nu mai ? ................ 65
jelesc sau jălesc ? .................... 31 stafie si s ta ţiu n e......................... 66
Consoanele duble ..................... 32 D oi o ........................................... 67
..Interzis a sta p e p etri... . 33 Cum se traduce ......................... 68
Relatinizarea lim bii ................ 34 C uvintele greceşti .................... 70
E tim ologia p o p u la r ă ................ 35 Im perativu l ............................. 71
A sia sau E u rop a ? Originea Iar cu vintele greceşti ........... 72
lim bilor indo-europene . . . . 36 „ ispecţie” şi „ m onstră” .... 73
Schim barea de sufixe ........... 38 N eu tru l........................................... 74
..eu trebuiesc, tu trebuieşti. . . . 39 V oca tiv u l .................................. 75
E pidem ia m a ju s cu le lo r........... 40 depe, d u pe, după .................... 76
..Intrarea particulară oprită', 41 „ mi-l trebuie” ............................. 76
creiază, crează, creează ........... 42 R usticism e .................................. 77

220
L im b a rom ână în străinătate 78
D efecte de gîndire ................ 79
Infinitivul ............................. .... 80
iarăşi v i r g u l a ............................. 82
Negresele cu platane” ........... 82
A ccen tu l ...................................... 83
S p ic u ir i........................................ 84
E xpresii tehnice .................... 85
N um e de persoane ................ 87
H ip e re n g lezism e......................... 88
E xces de s u p e r la tiv e ................ 89
că şi ca ...................................... 90
Cuvintele com p u se.................... 91
L egea „sforţării m axim e” . . 92
w .................................................... 93
^.pioner" şi „ m inier” ................ 94
F ilologie şi l in g v is t ic ă ........... 95
D uscâlii şi dăscălimea ........... 96
G e n it iv u l...................................... 97
î ........... ; .......................... ............... 98
A rd elen ism e.................................. 99
O lecţie ...................................... 101
Greşeli la oam enii c u lţi........... 102
Franţuzeasca în străinătate 103
h .................................................... 105
e şi ie ........................................... 106
la i ăşi despre neologism e . . . . 106
Ordinea cu v in te lo r.................... 108
însuşi ........................................... 109
,.U n p o rc de ciine'’'’ .................... 110
T ot ordinea cu vin telor . . . . 111
m incâri sau m în că ru ri?. . . . 112
vorbia sau vorbea ? .................... 112
C uvintele turceşti .................... 113
vă şi vi - .................................... 114
A rticolu l m asculin ................ 115
„ . . . înseamnă c ă . . . " .................... 116
A rticolu l postpus .................... 116
E xpresii ciuntite .................... 117
..maharadjaua" ? .................... 118
C itate latineşti ......................... 119
Cum se pronunţă .................... 120
P articipiul p rez en t.................... 121
„prînzul de seară" ......... ........... 122
B oală fără le a c ......................... 123
fir'a i sau fir-a i ? ..........................124
O rtografia în ş c o a l ă ................ .... 125
şasesprezece .................................. .... 12o
Cum e corect ? ............................. 126
,.cunicultură'1'' .................................. 128
îm pru m u tu ri de cu vin te . . . . 129
,.s-a exprim at c a ..." .....................130
Graiul sp ortiv ......................... .....131
T o t despre neologism e ........... .... 132
Despre paranteze .................... .... 132
P leonasm e .................................. .... 133
A l o ! ................................................ .....'134
ech iperi" şi s p r i n t " ................ .....135
Term eni de sport ..........................136
..o cartofă — doi c a r to fi". . ■ . 137
pană — pen e ............................. .....13-
Ceva despre articol .....................138
Iarăşi ceva despre articol. . . . 139
folklore sau fo lc lo r? ................ .....140
noui sau noi ? ............................. .....140
Pauza în vorbire .................... .....141
Despărţirea în silabe ........... .....141
net şi neted .................................. .....141
numai ........................................... .....142
ca să ........................................... .....142
conrupt sau co ru p t? .....................143
curagios sau cu ra jo s? ........... .....143
„acum 20 de ani in u rm ă ". . . . 143
C uvinte e n g le z e ş ti..........................144
vorbire şi v o r b i t ......................... .....144
numai ........................................... .... 145
..la timpul ,-iă u " ..............................145
N aţionalism ul şi cuvintele
îm prum utate ............................. .... 146
„ p lictisit” .................................. .... 147
„ cin cin al” ...................................... .... 147
nunâstire sau mănăstire ? . . . . 148
fi sau fii? .................................. ......148
pechinez ........................................... i 48
W aterloo ...................................... .... 149
z sau s ? ...................................... .....149
R eacţion arism lin gvistic . . . . 149
o dată sau o d a tă ? .................... .... 150
Mai m ult ca p e r fe c t u l........... .... 150
filosof ............................................... 151
221
 alt fel sau altfel? ......................... 151 „a bate un nou record” ........... .... 167
străromân ............................. .... 151 „M ed icis” ...................................... .....167
ceti sau citi? ............................. 152 ,,speculaţie” .......................................168
Madame ...................................... 152 „ contrar” ...................................... .....168
lu i ( e i ) sau său ( s a ) ? ........... 152 dezlănţuire .......................................168
Iniţiale m in u s c u le .................... 153 ci .........................................................169
i sau j ? ...................................... 153 n a tu r a l............................................... 169
văz sau văd ? ............................. 154 Schim bări cauzate de -i scurt 169
ora sau o r e le ? ............................. 154 Iar a culmina ......................... .... 170
„ nostrificare” ............................. 154 Iar lipsa articolului .................... 170
său ............................................... 155 N eologism e ..... ................................. 170
Prefixe separate .................... 155 Plurale n e u t r e ............................. .... 170
g pentru j , c pentru ţ ................ 156 - a t ş i - a n t .................... ................. .... 171
M o n tm a rtre.................................. 156 capodoperă ...................................... 171
,,persoană” .................................. 156 a incumba .......................................171
„ş i alţii...” .................................. 157 „E l a delirat...” ............................. 172
N eologism ele ............................. 157 plasat ......... ................................. .... 172
inam ic sau in im ic? ................ 157 ca ........................................................ 172
a se servi sau a servi ? . .............. 158 „a se purta asupra” .................... 173
Pen-club ...................................... 158 tu, tu ............................................... 173
„ pete de conştiinţă” .................... 159 Stil redundant ......................... .... 173
Iar despre lui şi să u ................ 159 Num e r o m â n iz a t e .................... .... 174
„ casele” ........................................... 159 delirat şi delirant .................... .... 174
,,cu prezenţa” ............................. 160 G en itiv-d ativ ......................... ..... 175
prezumtiv ......................... .. 160 cît m a i ........................................... .... 175
dumneata sau dumneavoastră? 160 p erip eţii ........................................... 175
„ B iju teria ... este să p u rta ţi...” 160 em erit ........................................... .... 176
i şi îi ........................................... 161 circumstanţe ............................. .... 176
„ toate cinci p un cte” ........... 161 „surprinsă p e neaşteptate” . . 176
Nume de locuri articu late. . 161 „ R osete” ...................................... .....177
,,să a i b e " ...................................... 162 autarhia ...................................... .....177
N e o lo g is m e .................................. 162 „stofe de boală” ............................. 178
,,dar insă în schim b” ................ 162 amatori şi p r o fe s io n iş ti........... .... 178
,,a distona” .................................. 163 „ţi-l p la ce” .................................. .... 178
„plonkkek” .................................. 163 „a colo” ......... ................................. .... 179
cabană ........................................... 163 rapoarte şi r a p o r t u r i................ .... 179
„a apropia” .................................. 164 „d e fie r ” ......... ................................. 179
R ă s p u n s u r i.................................. 164 „congediu” .................................. .....180
„a rămtnea” .................................. 164 „ p ortfeu ” ...................................... .....180
contra cu a c u z a t iv u l................ 165 „p o t să fiu ” .......................................180
A corduri ...................................... 165 „faţă d e...” .................................. .....180
redivivus ...................................... 166 „destructibil” ............................. .....181
găsibil şi vizibil ......................... 166 mai ......... ...........................................181
,,găselniţă” .................................. 166 „n even irea” .................................. .....181
a culm ina...................................... 167 Plurale d u b l e ............................. .....182

222
Gara de N o r d ............................. .... 182
„ excroc” ...................................... .... 182
la cizmar, la f r i z e r .................... .... 183
C om binaţii ...................................... 183
nici ............................................... .... 183
„ brinză” ...................................... .... 184
„ nume de război” „ paragini” 184
copios .................. ........................ .... 184
în staţie sau la sta ţie?................ .... 185
a prelua ...................................... .... 185
„ sînal vacii'1' ...................................... 185
tn afară de p ericol.................... .... 1 8 6
a catadicsi ...................................... 186
a se lenevi sau a len ev i?........... ....j8 6
Term eni matematici ................ ....186
a-şi dori ...................................... ....187
C uvinte l u n g i ............................. ....187
Insele sau înseşi? .................... .... 188
ărdăşie sau câ rdăşie?........... .... 188
literal şi l i t e r a r ............................. 189
N um erale ...................................... 189
parte integrantă ............................. 190
a îngriji ...................................... .... 190
acurateţe .......................................... 190
o b tu z ............................................... .... 1 9 1
bălan............................................... .... 191
m îin i............................................... .... 191
T raduceri ...................................... 191
a se g a r g a r is i............................. .... 192
b o m b a g iu ...................................... .... 193
A ccen tu l ...................................... .... 193
„ Şterge-ţi-vă" ...................... . . 193
„ a face de p rost" ............................. 193
arbitrar ...................................... .... 194
faxim il sau fa csim il? . . ........... .... 194
„ a întreba la masă'” ................ , . 194
coci . . . * ..................................... ..... 195
fiecare .................................... .... < 195
„rockford'' .................... 195
„ a douăzeci şi una de oară” . . 195
achiziţie ...................................... .... 196
ascendenţă .................................. .... 196
a sau al? , „ ......................... . . . 196
cassă sau c a s ă ? ............................. 197
N eologism ele în şcoa lă ......... .......197
1 M ai ........................................... ... 19S
„ nu f ă c e a ! ” .................................. ... 198
Transm isiuni sportive ........... ... 198
G enitivul f e m i n i n ........................ 199
„ probe sportive” ......................... ... 200
a rage ................................. . . . . . 201
falş sau f a l s ? ..................................201
î n g r i ji t ........................................... ....201
„se ia în vedere" ......................... ... 201
D egajările .................................. ... 202
S u fixe ........................................... ... 202
„ mai su p erior” ............................ 202
„a adjudeca1'' ............................. ... 203
astă ............................................... ....203
Num e de cin em a tog ra fe ........... ... 204
în- sau i n - ? .................................. ... 204
U nsprezecele ............................. ....204
a sau a l? .................................. ....205
sau ............................................... ....205
a deschide...................................... ... 206
„ birjear” .................................. ... 206
„peste o m " .................................. ... 207
spre ................................................... 207
ru g by............................................... ... 207
Scurtarea n u m elor.........................208
s p icu iri........................................... ....209
„ trebuie că " ............................. ... 209
m usafiră ...................................... ....209
„ce e d r e p t u l " ..................................210
„ înlă n ţu iţi şi-m i a m in tesc..." 210
Ordinea cu v in te lo r........................ 210
„... prelungindu-vă via ţa ". . . . 211
„rou ei“ ........................... ............... ....211
a consolida .................................. ... 211
a conduce .................................. ... 211
p e s a l ă ........................................... ... 212
„a n tîi" ........................................... ... 212
„ră ifă că tori" ............................. ... 213
„d in con tra" ............................. ... 213
„ bării” ........................................... ....213
„exhuberant" ................................. 214
„a muştrului drastic" ........... ... 214
absolut .............................................. 214
„ adevăratei o rd in e" ................ ... 214
t o ţ i ............................................... ... 215
223
„ păstra ti curăţenie'" ........... . . 215 a vorbi cu p a t i m ă .................... ....217
„ mlnusă” .................................. 215 studio ............................................... 218
,.ea... a ne exp ed ia ’ ’' ........... . . 216 „ preţuri sacrificate” .................... 218
„ carne conservată de leu'\ . . . 216 tn frunte cu ............................. ....218
de obicei .................................. .. . 216 „<z evidenţa” ............................. ....218
D ezacorduri ......................... .. . 217 p rin ............................................... ....219

R ed a ctor : VERON ICA G A N A

T eh n ored a ctor : DOIN A NORD

Bun de tipar : 27 IV 1987. F orm at : 26/70X100

Coli tipar : 14.
^ ~ . i • f 459—5(0261255
C .Z . p en tru b-M zotecl m ari 59_ 83(026;259
C. Z. p en tru b ib lioteci m ici : 459

T iparu l executat sub com a n d a

nr. bl la
în treprin d erea 'P oligrafică
„13 D e cem b rie 1918".
str. G rlg o re A le x a n d re scu nr. 89-97
•'•'o/ ciS mui'** B ucureşti.
R ep u blica S ocialistă R om ânia
 „Socotesc ci cel mai mare folos pe care-1 poate aduce rubrica
aceasta este semnalarea schimbărilor de limb&şi mai cu seamă a
erorilor Tnmomentul In care se produc. în adevăr, dacă cineva
atrage atenţia publicului asupra unei greşeli comisede puţini, sînt
şanse ca aceasta să nu se răsptndească.
Să nu se creadă că toată lumea Tşi dă seama de apariţia unei
expresii greşite sau, mai simplu, de o schimbare de limbă. De
multe ori, chiar specialiştii tn probleme de limbă trec pe Itngă
creaţiilerecentefărăsăle vadă, ptnă cind cineva le atrage atenţia.
Şi cel mai bun mijloc ca o greşeală să seîntindă este ca ea să
treacă neobservată. Cind Iţi semnalează cineva o ciudăţenie de ex­
primare în gura altora, te face să te supraveghezi Invorbire şi să
o eviţi. Cind Insă e vorba de o greşeală pe care ai ajuns săo faci
şi tu, sînt mult mai puţine şanse de îndreptare.4*
Ai. G raur