CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ

“Către Societatea Bună – Perspective Europene”

(Bucureşti, 24-26 octombrie 2013)

Satisfacţia profesională în rândul

asistenţilor sociali. Studiu exploratoriu

Oana Lăcrămioara BĂDĂRĂU Viorel ROBU

Facultatea de Asıstenţă Socială şi Sociologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, România Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, România
E-mail (autor corespondenţă):
oanabadarau2000@yahoo.co.uk
C

Termeni cheie

3 asistenţi sociali
3 caracteristici socio-demografice
3 stres perceput la locul de muncă
3 satisfacţie faţă de muncă – global/aspecte specifice
3 predictori semnificativi
Con

Contextul cercetării

Semnificaţii ale variabilelor măsurate în prezentul studiu

3 Satisfacţia faţă de muncă → nivelul emoţiei pozitive pe care un angajat o resimte

faţă de propria slujbă (Jex, 2002)

3 definiţie în termeni de atitudine: dimensiune emoţională, dimensiune cognitivă

(ansamblul credinţelor pe care angajatul le are în legătură cu propria sa muncă),
dimensiune comportamentală (comportamentele manifeste ale angajatului,
relaţionate cu propria slujbă – comportamente contraproductive, intenţia de demisie
etc.)

3 Stresul (perceput) la locul de muncă → ,,răspunsuri fizice şi emoţionale păgubitoare

ale unui angajat, care apar atunci când solicitările de la locul de muncă nu
corespund capacităţilor, resurselor şi trebuinţelor acestuia” (The National Institute of
Occupational Safety and Health, USA, 1999, p. 6)
Con

Predictori semnificativi

3 calitatea supervizării şi suportul informaţional, emoţional şi social perceput de

către asistenţii sociali din partea colegilor de echipă → PRINCIPALII
FACTORI PROTECTIVI în raport cu stresul (Lloyd, King şi Chenoweth, 2002)

3 calitatea relaţiei cu supervizorul şi natura variată şi creativă a muncii →

predictori semnificativi ai satisfacţiei faţă de muncă în rândul asistenţilor sociali
(Smith şi Shields, 2013)

3 CONSECINŢE ALE STRESULUI EXPERIMENTAT LA LOCUL DE MUNCĂ de către

asistenţii sociali: nivel mai ridicat al simptomelor specifice epuizării
profesionale (Kim şi Stoner, 2008), intenţia de demisie (Wermeling, 2009)
3 EFECTE NEGATIVE ale insatisfacţiei faţă de muncă în rândul asistenţilor sociali:
nivel mai ridicat al epuizării emoţionale ca faţetă a epuizării profesionale
(Moore, 2012), risc mai ridicat pentru părăsirea locului de muncă (Wermeling,

2009), insatisfacţie faţă de viaţă în general (Pasupuleti et al., 2009)

3 FACTORI CARE CONTRIBUIE ÎN SENS NEGATIV SAU POZITIV (FACTORI

PROTECTIVI) ÎN RAPORT CU SATISFACŢIA FAŢĂ DE MUNCĂ ÎN RÂNDUL

ASISTENŢILOR SOCIALI (Abu-Bader, 2005; Farmer, 2011; Jessen, 2010): salariul şi alte
beneficii (financiare sau non-financiare), oportunităţile pentru promovare,
recunoaşterea meritelor, feed-back-ul pozitiv cu privire la munca prestată,
mediul de muncă suportiv (colegi, supervizori), calitatea supervizării,
caracteristicile posturilor (de exemplu: autonomia, claritatea responsabilităţilor,
absenţa conflictului dintre roluri etc.) condiţiile de muncă, resursele materiale şi
calitatea logisticii
 Con

Contextul cercetării
Situaţia asistenţilor sociali din România

3 preocupările privind percepţia condiţiilor muncii, stresul si satisfacţia faţă de muncă în

rândul asistenţilor sociali din România sunt relativ puţine; notăm studiul comparativ
realizat de către Dickens şi Serghi (2000) cu privire la stresul şi satisfacţia faţă de muncă
în rândul asistenţilor sociali din România şi UK

3 surse ale stresului în rândul asistenţilor sociali din România (Dickens şi Serghi, 2000):
afluenţa mare a persoanelor aflate în dificultate în raport cu volumul personalului şi
logistica disponibilă (61 %), situaţii profesionale noi şi complexe (40 %), sentimentul de
neputiinţă (39 %), programul de lucru încărcat (38 %)

3 primele două surse ale insatisfacţiei faţă de muncă în rândul asistenţilor sociali din
România investigaţi de către Dickens şi Serghi (2000): nivelul salarial (35 %) şi
oportunităţile pentru promovare (35 %)
Anchetă privind satisfacţia faţă de munca profesională în
rândul asistenţilor sociali

SCOP

3 investigarea percepţiei pe care asistenţii sociali care activează în diverse tipuri de servicii
o au despre caracteristicile mediului de muncă în care sunt integraţi în prezent

3 investigarea nivelului satisfacţiei faţă de munca prestată şi a relaţiei acestuia cu o serie

de caracteristici socio-demografice şi variabile profesionale, respectiv cu nivelul stresului
pe care asistenţii sociali îl resimt în activitatea profesională

3 identificarea factorilor de care decidenţii pot ţine cont, în elaborarea şi implementarea

unor măsuri mai eficiente destinate motivării şi menţinerii personalului în sistem şi, prin
aceasta, creşterii calităţii serviciilor de asistenţă şi protecţie socială
 Caracteristici socio-demografice şi profesionale ale respondenţilor

Respondenţi Caracteristici socio-demografice şi profesionale N

Sex
Bărbaţi 18
Femei 62
3 N = 80 de asistenţi sociali care au
Stare civilă
răspuns in vivo sau on-line Necăsătorit 18
Căsătorit 55
3 au predominat respondenţi: Divorţat 5
™ de sex feminin
Altă situaţie 2

™ căsătoriţi Educaţie
™ cu funcţie executivă Studii universitare 36
Studii postuniversitare (master) 40
™ angajaţi în instituţii publice
Studii postuniversitare de lungă durată (doctorat) 4
™ care asistau copii
Poziţie profesională 55
Asistent social cu funcţie executivă 6
Asistent social cu funcţie de conducere 9
Alte responsabilităţi

Tip de instituţie
Publică 74
Privată 6

Categorie de persoane asistate

Copii 52
Tineri şi adulţi 13
Familii defavorizate 4
Mixt 5
Rromi 3
Neprecizată 3
Chestionarul administrat

3 respondenţii au completat anonim un chestionar cu 2 secţiuni, care a inclus 35 de

itemi, dintre care 31 au fost cu răspunsuri închise

3 secţiunea I (caracteristici socio-demografice şiprofesionale): vârstă, gen, stare

civilă, ultimele studii absolvite, nivelul responsabilităţii profesionale, tipul
instituţiei, categorii de persoane asistate, vechimea totală în munca pe postul de
asistent social, vechimea pe actualul post, respectiv nivelul stresului resimţit în
activitatea profesională (scală cu 5 ancore verbale: 0 – niciun stres...4 – nu mai
suport)

3 secţiunea II: 15 itemi cu răspunsuri închise (scală sumativă – 0/foarte

nesatisfăcut...3/foarte satisfăcut) referitoare la următoarele aspecte ale activităţii
profesionale: a) design-ul activităţii; b) climatul social;c) recompensarea muncii
Rezultate Indicatori descriptivi pentru variabilele continue
Variabile
Indicatori Nivel stress
Vechime totală Vechime post Nivel satisfacţie
Vârstă resimţit la locul
(asistent social)(ani) actual (ani) faţă de muncă
de muncă
M 37.45 10.44 7.08 2.05 1.50
AS 6.70 5.23 4.75 0.87 0.43
Minim 22 0.75 0.25 0.00 0.47
Maxim 57 21.33 18.00 4.00 2.80

3 nivel stres la locul de muncă → N = 26 asistenţi medicali (spital clinic judeţean de

urgenţe → urologie, nefrologie, hemodializă): M = 1.03 (AS = 0.52)

3 nivel global satisfacţie faţă de muncă → N = 26 asistenţi medicali (spital clinic

judeţean de urgenţe → urologie, nefrologie, hemodializă): M = 1.80 (AS = 0.56)

3 nivel global satisfacţie faţă de muncă → N = 24 educatori specializaţi (centru de

plasament copii şi adolescenţi cu DM şi asociate): M = 2.31 (AS = 0.56)

3 nivel global satisfacţie faţă de muncă → N = 47 agenţi asigurări (companie

privată): M = 2.76 (AS = 0.47)
Rezultate

Distribuţia respondenţilor în funcţie de nivelul stresului

resimţit la locul de muncă
Rezultate
Distribuţia răspunsurilor la chestionarul pentru evaluarea satisfacţiei faţă
de muncă
Foarte Destul de Destul de Foarte
Faţete ale muncii pe actualul post de asistent social nesatisfăcut(ă) nesatisfăcut(ă) satisfăcut(ă) satisfăcut(ă)
1. Programul de lucru 2 11 53 14
2. Condiţiile de ambianţă fizică a muncii 2 24 45 9
3. Organizarea generală a activităţii, aprovizionarea cu resurse materiale, 13 34 33 3
logistică
4. Modul de informare a angajaţilor şi circulaţia informaţiilor în cadrul 8 32 6 4
instituţiei/organizaţiei
5. Modalitatea în care sunt definite şi delimitate sarcinile şi responsabilităţile 2 28 43 7
6. Criteriile şi modul de verificare şi evaluare a muncii 6 22 43 9
7. Relaţiile cu ceilalţi colegi de muncă - 3 54 23
8. Relaţia cu supervizorul activităţii dvs. - 9 40 31
9. Relaţia cu directorul/managerul general 3 14 38 25
10. Stilul de conducere a managerilor 7 16 34 23
11. Salarizarea 44 26 8 2
12. Recompensele financiare suplimentare (de exemplu: prime) 67 8 5 -

13. Posibilităţile de perfecţionare şi dezvoltare profesională 32 33 11 4

14. Posibilităţile de avansare a pe linie profesională 29 25 21 5

15. Climatul emoţional şi interpersonal general 3 31 42 4
 Rezultate

Corelaţii între variabile

Variabile 1 2 3 4 5 6 7
1. Vârstă -
2. Sex: 1= femeie 0.001 -
3. Stare civilă: 1 = căsătorită 0.15 0.15 -
4. Educaţie: 1 = studii postuniversitare - 0.15 0.05 - 0.17 -
5. Poziţie profesională: 1 = funcţie de conducere 0.20 - 0.10 0.06 0.26 * -
6.Vechime pe actualul post 0.25 * - 0.08 0.009 - 0.08 0.15 -
7. Nivel stres resimţit la locul de muncă 0.01 - 0.04 - 0.01 - 0.04 - 0.15 0.01 -
8. Nivel global satisfacţie faţă de muncă 0.17 - 0.03 - 0.01 0.07 0.33 ** 0.03 - 0.47 ***

* p < 0.05 ; ** p < 0.01; *** p < 0.001

Rezultate

Date ale analizei de regresie liniară multiplă

(VD = nivel global satisfacţie faţă de muncă)

Variabile independente b E.S. β r 2sp

1. Poziţie profesională 0.26 0.10 0.24 * 0.058

(1 = funcţie de conducere)

2. Nivel stres resimţit la locul de muncă - 0.21 0.04 - 0.43 *** 0.184

R = 0.53; R2ajustat = 0.268; FR (2, 77) = 15.47 (p < 0.001)

* p < 0.05; *** p < 0.001
Concluzii. Tendinţe constatate în rândul asistenţilor sociali
investigaţi

3 nivel moderat de stres resimţit în activitatea profesională

3 nivel global moderat al satisfacţiei faţă muncă

3 aspecte ale activităţii profesionale cele mai nesatisfăcătoare (identificate şi în

alte studii – de exemplu: Dickens şi Serghi, 2000): nivel salarial, posibilităţi de
perfecţionare şi oportunităţi de dezvoltare profesională, recompense financiare
suplimentare, resurse materiale şi logistică

3 asociere semnificativă şi în sensul aşteptat: nivelul ridicat al stresului a corelat

cu un nivel mai scăzut al satisfacţiei faţă de activitatea profesională
Concluzii. Tendinţe constatate în rândul asistenţilor sociali
investigaţi

3 un nivel al satisfacţiei faţă de munca prestată mai ridicat în rândul asistenţilor

sociali cu funcţie de conducere; rezultat convergent cu datele raportate în alte
studii (de exemplu: Jessen, 2010)

3 poziţia profesională şi nivelul stresului au fost predictori semnificativi ai

nivelului global al satisfacţiei faţă de muncă, explicând împreună aproximativ
27 % din varianţa scorurilor la chestionarul de satisfacţie

3 caracteristicile socio-demografice şi celelalte variabile profesionale nu au avut o

contribuţie semnificativă la explicarea diferenţelor dintre respondenţi, în ceea ce
priveşte satisfacţia faţă de muncă
Dificultăţi întâmpinate în realizarea studiului/limite

3 sărăcia datelor de teren privitoare la imaginea pe care asistenţii sociali o au despre propria
muncă şi la percepţia publică a statutului de asistent social în România

3 reticenţa asistenţilor sociali de a răspunde la chestionarul de anchetă, în ciuda faptului că

au beneficiat de protecţia anonimatului → volum relativ redus al eşantionului non-
aleator de respondenţi → precauţii în generalizarea concluziilor pentru varietatea
instituţiilor şi a serviciilor în care activează asistenţii sociali în sistemul naţional

3 disproporţia relativ ridicată a categoriilor variabilelor socio-demografice şi profesionale

(de control), care a redus posibilitatea efectuării de comparaţii în ceea ce priveşte nivelul
stresului şi al satisfacţiei profesionale şi, prin aceasta, posibiltatea exploatării din punct de
vedere informaţional a răspunsurilor oferite de către asistenţii sociali investigaţi
Întrebări pentru o investigaţie de amploare/decidenţi

Care sunt cele mai frecvente surse de stres în activitatea profesională a asistenţilor sociali (aşa cum transpar
acestea din percepţia asistenţilor sociali şi a managerilor instituţiilor/organizaţiilor în care aceştia activează) ?

Cum anume afectează factorii de stres calitatea muncii prestate de către asistenţii sociali şi cea a serviciilor
oferite diverselor categorii de persoane aflate în dificultate ?

Cum fluctuează nivelul stresului şi cel al satisfacţiei profesionale în funcţie de variabile, precum:

3 regiunea istorico-geografică/judeţ
3 tipul de instituţie/department/serviciu
3 categoria de persoane asistate
3 nivelul suportului social şi emoţional oferit în cadrul instituţiei/organizaţiei sau nivelul suportului oferit de
către familie şi perceput de asistentul social

3 alte caracteristici individuale care pot acţiona ca factori protectivi (de exemplu: nivelul auto-eficienţei în
domeniul profesional perceput de către asistentul social) ?
Întrebări pentru o investigaţie de amploare/decidenţi

Care este nivelul simptomelor specifice epuizării profesionale (condiţie psihologică care apare
ca rezultat al stresului ocupaţional cronic, de intensitate ridicată şi prost gestionat) şi cât de mult
contribuie aceste simptome la predicţia insatisfacţiei faţă de muncă în rândul asistenţilor
sociali români ?

Care este mărimea relaţiei dintre nivelul stresului şi al satisfacţiei faţă de muncă în rândul
asistenţilor sociali, respectiv rata demisiilor, a fluctuaţiei de personal şi cea a părăsirii
definitive a sistemului de servicii de protecţie socială ? Care sunt variabilele care intervin în
relaţia dintre cele două aspecte ?

Care sunt factorii care contribuie la motivaţia asistenţilor sociali de a rămâne în sistem şi/sau
de a căuta noi oportunităţi de dezvoltare, factori de care decidenţii din instituţiile administrative
guvernamentale centrale şi locale pot ţine cont în redimensionarea politicii şi a strategiilor de
personal ?
Bibliografie: 1. Abu-Bader, S. H. (2005). Gender, ethnicity, and job satisfaction among social workers in Israel.
Administration in Social Work, 29 (3), 7-21.
2. Dickens, J., & Serghi, C. (2000). Stresses and satisfactions for social workers in Romania and
England. Social Work in Europe, 7 (3), 14-23.
3. Farmer, D. (2011). Increasing job satisfaction among social workers. International Journal of
Humanities and Social Science, 1 (18), 1-8.
4. Jessen, J. T. (2010). Job satisfaction and social rewards in the social services. Journal of
Comparative Social Work, 1, 1-18.
5. Jex, S. M. (2002). Organizational Psychology. A Scientist-Practitioner Approach. New York: John
Wiley & Sons, Inc.
6. Kim, H., & Stoner, M. (2008). Burnout and turnover intention among social workers: Effects of
role stress, job autonomy and social support. Administration in Social Work, 32 (3), 5-25.
7. Lloyd, C., King, R., & Chenoweth, L. (2002). Social work, stress and burnout: A review. Journal
of Mental Health, 11 (3), 255-265.
8. Moore, H. (2012). A Study to Investigate the Relationship between Job Satisfaction and Stress for
Social Care Workers in Ireland. These submitted in partial fulfillment of the requirements of the
Bachelor of Arts degree, DBS School of Arts, Dublin. Document disponibil pe
www.esource.dbs.ie, la data de 2.10.2013.
9. Pasupuleti, S., Allen, R. I., Lambert, E. G., & Cluse-Tolar, T. (2009). The Impact of work stressors
on the life satisfaction of social service workers: A preliminary study. Administration in Social
Work, 33 (3), 319-339.
10. Smith, D. B., & Shields, J. (2013). Factors related to social service workers' job satisfaction:
Revisiting Herzberg's motivation to work. Administration in Social Work, 37 (2), 189-198.
11. United States National Institute of Occupational Safety and Health (1999). Stress at…Work.
Cincinnati, OH. Document disponibil pe www.cdc.gov/niosh, la data de 31.09.2013.
12. Wermeling, L. (2009). Social work retention research: Three major concerns. Journal of
Sociology, Social Work and Social Welfare, 3 (1).