UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

ȘI ASISTENȚEI SOCIALE

SESIUNE EXAMEN
DEONTOLOGIE ȘI ETICA PROFESIONALĂ
ASPECTE POZITIVE/ NEGATIVE PRIVIND DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE
ASISTENTULUI SOCIAL

STUDENT: BÂRLESCU ANDREEA COSMINA ( LEFTER )

ANUL: III
 Codul deontologic al profesiei de asistent social, stabilește normele obligatorii de conduită
profesională a asistenților sociali, respectiv a membrilor Colegiului Național al Asistenților
Sociali din România. Codul are ca scop reglementarea principiilor și regulilor de conduită a
asistenților sociali pentru a preveni apariția unor situații care ar putea afecta reputația și bună
practică a acestora, dezvoltarea și consolidarea Colegiului, precum și imaginea corpului
profesional al asistenților sociali în general. Codul reglementează relațiile profesionale ale
asistenților sociali și stabilește standardele de conduită a acestora în relațiile cu beneficiarii,
membrii corpului profesional, precum și cu alte categorii de profesioniști. Respectarea
întocmai a prevederilor codului deontologic constituie o obligație profesională pentru fiecare
asistent social.
Asistenții sociali sunt adevărați”agenți ai schimbării”,atât la nivel societal cât și pentru
persoanele, familiile sau comunitățile în care lucrează.
Asistentul social are următoarele obligații:
● De a- și exercita profesia potrivit prevederilor legale în vigoare privind exercitarea
profesiei de asistent social, precum și ale normelor profesionale specifice din domeniul
asistenței sociale;
● Să promoveze și să respecte valorile profesiei, metodologia exercitării profesiei,
precum și ghidurile de bună practică în domeniu, asigurând în acest mod realizarea calității
actului profesional;
● Să își îmbogățească permanent cunoștințele profesionale și să caute în mod
consecvent să își ridice standardele de calitate ale exercitării profesiei, precum și în domeniul
cercetării;
● Să asigure confidentialitatea informațiilor obținute în exercitarea profesiei;
● Să respecte intimitatea și libertatea beneficiarilor, de a alege serviciile sociale și
furnizorii acestor servicii;
● Să respecte etica profesională;
● Sa respecte demnitatea și unicitatea persoanei;
● Să implice activ beneficiarii de servicii sociale și, după caz, familiile acestora în
procesul decizional și de acordare a serviciilor sociale.
Asistentul sociale are urmatoarele drepturi:
● Să contribuie la dezvoltarea profesiei cu scopul de a răspunde în mod adecvat
nevoilor sociale;
● Să-și apere profesia;
● Să asigure creșterea încrederii societății în asistența socială;
 ● Sa fie deschis noilor domenii de intervenție;
● La libera practică;
● La apărarea și reprezentarea intereselor profesionale de către Colegiu;
● La accesul informațiilor privind exercitarea profesiei;
● La pregătirea continuă în domeniul asistenței sociale.

Aspecte negative privind drepturile și îndatoririle asistentului social

Fiecare muncă, fiecare profesie are propriile aspecte negative, propriile surse de conflict.
Asistența socială nu face excepție, și, din acest motiv, asistenții sociali trebuie să ajungă la o
bună cunoaștere de sine, să conștientizeze ceea ce pot face și ceea ce nu pot face. Ei trebuie
să- și cunoască propriile calități, ca și propriile limite. Răspunsurile pe care ei încearcă să le
ofere celor asistați nu apar din neant, ci se dezvoltă prin intermediul interacțiunea cu aceștia.
De la bun început, orice asistent social trebuie să procedeze atât la examinarea propriilor
așteptări, cât și ale celor asistați cu privire la rezultate. In plus, este necesară acceptarea
faptului că nimeni nu poate rezolva pe moment sau în cateva zile , probleme care au apărut cu
mult timp în urmă, a căror durată poate, este echivalentă cu cea a vieții persoanei solicitante
de ajutor. Uneori, asistentul se poate simți descurajat, copleșit, înfrant pentru că nu poate
ajuta toți oamenii care se confruntă cu dificultăți.
O problema frecventă ține de faptul că de cele mai multe ori, serviciile se concentrează
asupra deficitelor și patologiei celor asistați. De aici, necesitate de a se acorda atenție
progreselor realizate, aspectelor pozitive. În plus, este necesar să se acorde atenție suportului
de grup, reuniunilor profesionale, în care să fie abordate problemele dificile specifice
activităților cu cei asistați. De asemenea, asistenții trebuie să acorde atenție relațiilor
extraprofesionale și altor lucruri care le-ar putea aduce satisfacții, altfel spus, să nu permită ca
viețile lor să fie coplesite de profesie.
Consider ca unul dintre aspectele negative al practicii asistentei sociale este faptul că
asistenții sociali nu sunt apreciați la adevărata lor valoare.Totodată drepturile și îndatoririle
asistentului social vin la pachet cu o mulțime de stări și trăiri, cum ar fi: stări de epuizare
fizică și emoțională; depresie; sentimente de lipsă de ajutor și lipsă de speranță; potențiale
probleme fizice (dureri de cap, ulcer, HTA, oboseală); posibile probleme personale, cum ar fi
conflictul marital, abuzul de alcool, de tutun.
Codrina Csesznek și Marinela Șimon au realizat un studiu exploratoriu despre principalele
provocări cu care se confruntă personalul care oferă direct serviciile de asistență socială –
asistenți sociali calificați și funcționari publici cu atribuții de asistență socială, printre aceste
provocări se numără stresul, birocrația, recunoașterea insuficientă a muncii lor, spații închise,
salarii mici, încărcătură mare a muncii și o relație dificilă cu anumite categorii de clienți.
Autoarele au aflat că angajații în domeniul serviciilor sociale sunt preponderent femei,
fără studii de specialitate în domeniul asistență socială, cu o satisfacție profesională de tip
emoțional și relațional, care vorbesc despre satisfacția la locul de muncă în termeni de
îndeplinire a nevoilor de bază, cum ar fi un spațiu de lucru adecvat, mijloace de transport
suficiente pentru munca de teren și suficient de mulți angajați în domeniu pentru a acoperi
volumul mare de muncă. Cercetarea dezvăluie câteva probleme ale practicii manageriale în
asistența socială, în special în ceea ce privește nevoia de dezvoltare a resurselor umane și
financiare, precum și eforturile combinate de a acționa atât la nivel instituțional, cât și
individual, pentru a obține rezultate mai bune.
În articolul „Marile provocări ca o abordare a macro-practicii asistenţei sociale pentru a
adresa problemele societale”, Elisabeth Lightfoot şi Jessica Toft au înţeles în profunzime un
aspect sensibil al activităţii asistenţilor sociali: munca acestora nu este suficient valorizată şi
recunoscută la nivelul macro-practicii, în principal din cauză că nu există mulţi profesionişti
care lucrează în această arie a asistenţei sociale. Asistenţii sociali profesionişti care intervin la
nivelul micro şi mezo al practicii sunt supraîncărcaţi cu sarcini de muncă şi mult prea puţin
implicaţi la nivel macro. Sistemul educaţional poartă o parte din vină pentru această situaţie,
dar adoptarea, la nivelul instituţiilor publice, a modelului marilor provocări ar putea creşte
gradul de conştientizare asupra acestui subiect. Profesioniştii, societatea civilă şi instituţiile
publice ar trebui să stabilească împreună un set de priorităţi în domeniul asistenţei sociale,
astfel încât atenţia şi eforturile să se îndrepte în special spre rezolvarea acestor probleme ale
societăţii în aşa fel încât societatea în ansamblu să devină mai conştientă de importanţa
intervenţiei asistenţilor sociali la nivelul macro-practicii.

Bibliografie:

https://www.prostemcell.ro/articole-prestatii-sociale/ce-este-asistentul-social.html
https://www.qreferat.com/referate/asistenta-sociala/RISCURI-ALE-PROFESIEI-DE-
ASIST135.php
https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/
Legea_466_2004_la_18-01-2018.pdf
http://www.swreview.ro/index.pl/editorial_provocari_ale_practicii_in_asistenta_sociala
Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca, Sociology and Social Work Faculty, 128 21 Decem-
brie 1989 Blvd, 400604, Cluj-Napoca, Romania.