Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Expresionismul
Expresionismul
Creatiile artistice, fie literare, fie plastice, reflecta criza societatii in preajma primei conflagratii
mondiale, contradictiile sociale, progresul tehnic, dezvoltarea industriala dublate de alienarea
insului ce isi presimte inutilitatea, agonia marilor imperii, o profunda criza a valorilor morale si
estetice.
Refuzul lumii in care este prins implacabil eul poetic, negarea orasului - incarnare a infamului,
spatiu al nebuniei - determina miscarea poeziei si a teatrului spre mituri, credinte, rituri
stravechi, intoarcere in timp, in zonele arhetipale ale culturii.
Se remarca influentele filosofiei lui Nietzsche ca exuberanta si frenezie dionisiaca ale trairii,
potentare a stihialului, dezlantuire a eului. Stihialul, noteaza Blaga, forteaza lucrurile sa-si
paraseasca individualitatea si intrucatva specia, ca sa devina expresii ale unui duh sau ale
unui principiu universal" (L. Blaga, Orizont si stil, Trilogia culturiI).
Parasit de divinitate, omul cauta zeul si absolutul prin stihialul care ar putea sa-1 aduca in
relatie cu divinul. De cate ori un lucru e astfel redat incat puterea, tensiunea sa interioara, il
intrece, il transcendeaza, tradand relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a
face cu un produs artistic expresionist" (L. Blaga, Filosofia stiluluI).
Caracteristici:
Descatusarea afectiva, patosul trairii impins la extaz, la tipat" (N. Balota). Interesul pentru
traditii, mituri, credinte stravechi, folosind modelul artei primitive. Aspiratia spre o sinteza a
culturii, o opera totala de arta" (pictura, muzica, dans, poezie cuprinse sinestezic in opera
creata).
Plasticitatea viziunii poetice, tusele groase, pasta densa a expresiilor. Limbaj violent, socant
uneori.
Gottfried Bienn, Georg Heym, Georg Kaiser (GermaniA), Georg Trakl, Franz Werfel, Franz
Kafka, Theodor Daubler (AustriA), August Strindberg (SuediA). Reprezentanti in literatura
romana:
Expresionismul german a avut "ecouri" foarte pozitive în literatura româna si unii dintre cei
mai de seama scriitori români din epoca moderna sunt, în acelasi timp, si reprezentanti de
prima importanta ai expresionismului în manifestarile sale autohtone. Este destul sa
pomenim aici numele transilvanenilor Lucian Blaga si Aron Cotrus. si nu este întâmplator,
credem, faptul ca cei doi ilustri reprezentant 11511t1915l i ai lirismului românesc sunt din
Transilvania. Deoarece aceasta provincie istorica, mai mult decât celelalte, a fost privilegiata,
cel putin din acest punct de vedere, din cauza apropierii ei, volens-nolens, prin apartenenta
sa îndelungata la imperiul austro-ungar, de spatiul cultural occidental. Iar cu expresionismul
german atât Lucian Blaga cât si Aron Cotrus, prin canale diferite, au avut ocazia sa intre în
contact direct. si aceasta efervescenta miscare literara nu putea sa nu lase urme benefice,
macar si prin empatie, asupra creatiei celor doi poeti.
Revistele românesti care au contribuit cel mai mult la raspândirea expresionismului au fost,
în Transilvania, Gândirea, aparuta între 1921-1944, întâi la Cluj (apoi mutata la Bucuresti), iar
în Muntenia, Contimporanul, aparut din 1922 pâna în 1932 (cu intermitente), sub conducerea
lui Ion Vinea, de orientare net modernista.
Am observat ca în literatura româna pot fi detectate cel putin trei perioade de evolutie
a influentelor expresioniste, în sensul evidentierii unor manifestari ale esteticii acestui curent
în lirica noastra. Aceste trei perioade ar fi:
- expresionismul sincronic, cel al anilor 1920 - 1930: Lucian Blaga, Aron Cotrus,
Adrian Maniu, Al. Philippide, H. Bonciu, Mihail Savulescu, Benjamin Fundoianu,
George Bacovia, Cezar Baltag, Tudor Arghezi, Ion Barbu, etc.
- expresionismul din preajma celui de-al doilea razboi mondial: V. Copilu Cheatra,
Emil Giurgiuca, Ion Caraion, Ion Th. Ilea, Mihai Beniuc.
Dintre reprezentantii primei perioade, cei mai importanti ramân ardelenii Lucian Blaga
si Aron Cotrus. Am vrut, de aceea, sa vad si sa înteleg bine, îndeosebi elementele
expresioniste din lirica lui Lucian Blaga, dar mai ales din cea a lui Aron Cotrus, pentru ca
apoi, prin extensie si particularizare, sa caut si sa explic elementele expresioniste din lirica
epigonului sau V.Copilu Cheatra, ca pe o noua ipostaza a expresionismului poetic
transilvanean. Între expresionismul cotrusian si cel cheatrian exista foarte multe asemanari,
dar si câteva esentiale deosebiri pe care le-am evidentiat pe parcursul lucrarii. Asa, pornind
de la expresionismul poeziei cotrusiene, am ajuns la subiectul cercetarii noastre, care
încearca sa puna în valoare aceasta noua ipostaza a expresionismului poetic transilvanean,
ilustrata de catre un poet mai putin cunoscut de catre publicul larg, dar care merita, avem
convingerea, sa i se încredinteze mai multa atentie macar si prin tratarea lui din perspectiva
unui epigon talentat al lui Aron Cotrus.