Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Misterele Romaniei PDF
Misterele Romaniei PDF
Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca ceilalti si le-au
promovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim nici macar in ce tara minunata
traim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de la un an la altul, in vremurile de demult traia
un popor ales care carmuia destinele Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne
privim cu reticenta pe noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem
impresia ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare prin
zona.
Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub alta forma,
semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea poporului din care ne tragem,
aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici
oricat de mult si-ar dori unii si altii sa ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor
puteri asimilatoare? A celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?
Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu uitati nimic din
ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.
Imparatii traco-iliri si Straromani - de Eliszar la 13/01/2010, 17:28 - Cat
Constantius Chlorus
Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238). Acesta fusese pastor in
regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai sus de Sever Alexandru (222-235) datorita
capacitatii sale militare si aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.
Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de obicei pe detinatorii
puterii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea, consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe
zi etc1. Mai mult, ridicarea sa pe tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!2
Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de origine traco-ilira(3).
Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca
majoritatea imensa a imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian -
Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus - (272-282) din Sirmium(i),
Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al
Crestinismului, Valerius Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui
Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare si unul dintre imparatii
pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei sotiei sale Elena – care era crestina), Caius
Galerius Valerius Maximianus (305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus
Daia (305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-307), aflat cam pe
aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308-324), Domitius Alexander (308-328),
Flavius Iulius Crispus (317-328). Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat
Constantin Cel Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius Chlorus si
al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat al Neamului Romanesc. Vin apoi
urmasii sai. Primul este Constantinus II (317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius,
nepotul Sfantului Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de asemenea
nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au fost respinsi de armata dupa
moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare); Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350),
Vetranius (350), Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354), Nepotianus
(350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al crestinilor, supranumit Iulian Apostatul
(361-363). Urmeaza o noua dinastie straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox
(363-364), si continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378), arian,
Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius Valentinianus II (375-392), Flavius
Constantius III (417-421), Valentinian III (425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-
477), Leon II (456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527), Iustinian I
(527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582), Focas (602-610), ultimul imparat al
Imperiului Roman de Rasarit (Romania), care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiu
grecesc, zis Romaic (cunoscut ca Imperiul Bizantin).
Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva noua asupra unei
perioade pe care istoriografia noastra oficiala are tristul obicei de a o trata cu prea putin interes(4).
Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul III un declin tot mai
accentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama invaziilor venite in special din Rasarit.
Neamurile migratorilor, lovind val dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insa
o observatie empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare ale problemei, ci
chiar si pe Dumnezeu, realitatea absoluta.
Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a cetatenilor romani.
Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si ura fata de crestini. Prigoana acestor
oameni ai lui Dumnezeu si complacerea in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa
divina. Invaziile migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum stapanirea
filistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu invers. Trebuie observat insa un fapt
semnificativ: aceasta epoca, numita si a anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman
(Maximin Tracul) si continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-ilira.
Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th. Mommsen spune: Ca
intotdeauna in asemenea situatii, in fiecare canton se forma o partida a docililor partizani ai Romei
si una nationala, care pregatea rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii.
Spre exemplu, la inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus Romei o rezistenta
indarjita, reeditata atunci cand impozitele sau alte obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast,
Tracia a jucat cu predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci.
Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde triburile din Oltenia au
refuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale
opuse ca aceea dintre taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in
cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei Imperiului. Numerosi si capabili
ei au ajuns sa ocupe functii importante in armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in
interesul propriu pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.
Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu fata de primele contacte
traco sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-a
manifestat mai tarziu decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizare
decat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul.
Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava, datorata probabil nu
doar vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii trufase a caracterului exceptional al
ascensiunii sale sociale, a fost unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de la
inceput uciderea conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de invatatura cea dupa
Evanghelie (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28).
Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251). Amintirea acestuia este
trista, data fiind inversunarea cu care atat el cat si oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-
275) a inceput spre sfarsitul domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui se
pune intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord dunareana si aceasta
persecutie? Sa fi incercat Aurelian eliminarea crestinismului din Dacia nordica prin intermediul
paganilor migratori ? Sa se fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o
justificare reala aceasta retragere se vede din aceea ca dupa circa trei decenii, fara ca situatia
militara sa se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel Mare va recupera in mare parte Dacia
Romana. Starneste mirarea si mai mult faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapt
trupele decat din actuala Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind deloc
abandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi subpamantene a Transilvaniei facea mai mult decat
justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu numai ca de-a lungul timpului Transilvania a fost
relativ putin vizata de invazii - indreptate in general spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod de
necrezut parasita de trupele romane(iii). Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont de toate
aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului nord-dunarean(8).
Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii Diocletian (284-305),
Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea
mai grea persecutie. Acesti imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte
de persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care decretau daramarea
locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor
crestine, pedepsirea aspra a clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In
298, Galeriu a procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai departe autorul citat
ofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de
asemenea cunoscuta atitudinea lui Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la
statutul de persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand in final
totul(11).
Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul Roman in timpul
dinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie). Acesta este scopul altor lucrari, cu
caracter mai general. Dorim sa aratam aici doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-
traci si dublul fenomen al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-
adevar, efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in considerare
pozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au dat acesteia.
Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind in numar de peste
200.000 de soldati, militarii traci formau o forta extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar
pentru dusmanii externi. Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri
politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel dezbinat, tracii de sub
arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi, cel putin din punct de vedere politic. Totusi
imparatii traco-romani s-au folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc
neglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius(12).
A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului iliro-tracic in Imperiu.
Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum pana departe in Rasarit. In afara importantei
militare ei erau si o insemnata putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat de
mult dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui Decebal, trebuia sa fi
sporit mult sub organizata stapanire romana. Totodata se dezvoltasera si regiuni cu o economie
latenta - daca o putem numi astfel - ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de marea
faramitare geografica si statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in Dacia se
intindeau o sumedenie de mine si de ape aurifere ce erau exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se
gaseau in mod firesc centre mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe -
ceramica, zidarie, producerea carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este cazul sa
prezentam activitatile agro-pastorale si conexe, in care iliro-tracii totdeauna excelasera. Si totusi,
aceasta imensa forta economica n-a fost folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe.
La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest teritoriu de influenta
enorma pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Cati
se gandesc, de exemplu, la influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unor
personalitati ca filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau Menandros, Miltiade,
Temistocles, Kimon, Tucidide etc.(13)? Cati isi amintesc de faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cu
opusa lor mistica si mitologie, ca si alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de la
traci? Sau de avansata cultura a getilor de care aminteste Iordanes? Nu este locul aici a trata
despre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-am limita la opera lui Mircea Eliade De la
Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este insa o realitate incontestabila stiintific faptul
ca traco-ilirii au avut o cultura cel putin la fel de avansata ca si cea greceasca, sortita insa sa
ramana in umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si dezinteresului pe care
militarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut fata de cultura.
Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si este de remarcat ca
aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe linie militara. Nu li se poate nega in general
nici dragostea de neam, fie ea si intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor
absurd-ostila fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene a
Mantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba tracica(14)? De ce au fost
oare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe care ar fi adus-o neamului lor crestinismul?
Pozitia lor este cel putin ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea,
nici cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul inerent unei
ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de clarviziune, sa fi fost unele din elementele
ce au dus la comportarea lor atat de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul
purtarii lor.
Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-au adaugat loviturilor
primite de aceasta din partea inamicilor adusi de Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea
ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale
Imperiului sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si hedonismul
promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in conducere de acesti imparati
autoritari, aveau prea mult timp liber, prea multi bani si prea putina morala si responsabilitate,
hedonism atat de atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia
conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea sa cuprinda cel mai
mare stat al vremii.
2 ILD, p.45.
3 Ibidem .
4 Cel putin in ceea ce priveste popularizarea datelor istorice existente, daca in ceea ce priveste
documentatia sau cercetarile nu putem a spune acelasi lucru. De fapt insa, atunci cand vorbim de
„istoriografia oficiala”, ne referim chiar la manuale si lucrarile oficiale de popularizare si
propaganda istorica.
5 Sa nu uitam ca razboaie cu cei din afara (si tot felul de invazii) a cunoscut Imperiul Roman in
toata istoria sa, fara ca acest lucru sa duca necesar la decadere. Situatia din secolul III are alta
origine fundamentala.
6 Theodor Mommsen, Istoria Romana, vol. IV, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1991, p.30.
10 Ibidem, p.62-63.
12 Ion Barnea, Stindardul dacilor pe Arcul de triumf al lui Galerius , «M.i.», XII (1978), nr.1 (130),
p.11.
14 Pretinsul caracter tracic al "limbii besse" - a se vedea de ex. Ovid Densusianu, Istoria limbii
romane, vol. I, Bucuresti, 1961, p.27 - trebuie inteles de fapt ca o exprimare tipic analoga a
cronicarilor vremii, aflati in fata unui idiom nou, protoromana - a se vedea de ex. pr. Dumitru
Staniloae, Besii in ... . i Pr. prof. Ioan Ramureanu, Sfantul Irineu, episcop de Sirmium , «Studii
Teologice», XXVII (1975), nr.3-4, p.204; pentru lista prezentata am folosit mai multe lucrari din
care, in afara celor deja citate, mentionez: Ion Coja, Transilvania Invincibile Argumentum, Bucuresti,
1990, p.60-62; G. D. Iscru, Traco-geto-dacii, natiunea matca in spatiul carpato-danubiano-balcanic,
Bucuresti, 1998, p. 201-202; Mircea Pacurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe
Romane, «BOR», XCIII (1975), p.322-356; Liviu Marghitan, Traianus Decius, restaurator al Daciei ,
«Magazin istoric», VIII (1974), nr.12 (93), p.55; P.I. David, Coincidente si relatii generale (indirecte)
intre Anglia si Daco-Romania (sec. III-XIII) ,«BOR», XCIII(1975), p.746-784 si Religia traco-daca si
celto-britanica. Studiu comparativ , «BOR», XCIII (1975), p. 389-408; Ioan I. Ramureanu,
Crestinismul in provinciile romane dunarene ale Iliricului la sfarsitul secolului IV. Sinodul de la
Sirmium din 378 si sinodul de la Acvileea din 381, «Studii Teologice», XVI (1964), nr.7-8, p.408-450;
Ion Barnea, Stindardul dacilor pe Arcul de triumf al lui Galerius , «Magazin istoric», XII (1978), nr.1
(130), p.11-15; *** Romanii de la sud de Dunare, editata de Arhivele Nationale, Bucuresti, 1997; ***
Fontes Historiae Daco-Romanae , II, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1970, cu o Introducere de
profesor Gh. Stefan samd.
ii *** Cetati dacice in Oltenia, «Magazin istoric», VIII(1974), nr. 12 (93), p.45; Titu Georgescu,
Craiova - 1750 ani , «Magazin istoric», IX (1975), nr.9 (102), p.13-14; Petrescu-Dambovita, op. cit.,
loc. cit.; Raduna Dumitru, Divinitatile adorate in Oltenia in timpul stapanirii romane , «Studii
Teologice», XVIII (1966), nr.7-8, p. 450-469; pr. prof. Ioan Ramureanu, Crestinismul in provinciile
romane dunarene ale Iliricului la sfarsitul secolului IV. Sinodul de la Sirmium din 378 si sinodul de la
Acvileea din 381 , «Studii Teologice», XVI (1964), nr.7-8, p.408-450 etc. Este cazul sa aratam insa si
faptul ca nu doar Transilvania avea atunci mine de aur, ele existand si in Banat, la Berzobis, Bocsa,
Tibiscum, Turnu Ruieni, Borlova, Bolvasnita si Virciorova, iar in nordul Olteniei de astazi la Uricani si
Petrosani, conform si *** Atlas pentru istoria Romaniei, Bucuresti, 1983, plansa 24.
iii Este cazul sa tratam aici absurda ipoteza a hiatusului de populatie din Transilvania. Prezenta
dacilor liberi la nordul Daciei Superior (fie si privita ca suma a Daciei Apulensis si a Daciei
Porolissensis) a fost permanent resimtita de Imperiu, mai ales incepand cu anul 117. Ei erau in
legatura continua cu dacii ocupati, ba chiar cu autoritatile romane, astfel incat dupa retragerea
trupelor romane sosirea lor in Transilvania era de neevitat. Un hiatus este asadar complet exclus,
chiar daca cineva ar fi atat de putin cunoscator al oamenilor si al istoriei incat sa isi poata imagina
ca autoritatile romane ar fi exterminat pe toti dacii din Dacia Romana, ca i-ar fi putut sili pe toti
colonii de rand sa se retraga odata cu trupele si ca dacii liberi si gotii ar fi permis asa ceva. Desigur,
nu am mai citat aici milioanele de alte marturii - istorice, arheologice, lingvistice etc. - ale
continuitatii, meritand a fi consultate, printre altele, si urmatoarele titluri: Ion Coja, Transilvania
Invincibile Argumentum, Bucuresti, 1990; Adolf Armbruster, Romanitatea Romanilor, Bucuresti,
1993; Gheorghe Guler, Etnogeneza si continuitatea Romanilor in vatra strabuna, Editura
Sagittarius, Bucuresti, 1997; Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, II, Bucuresti, 1935; Constantin C. Si
Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor, I, Bucuresti, 1975; Traian Dumitrescu - Transilvania - Pamant
stramosesc multimilenar , volumul I, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1996; Ion Clopotel - Originile,
dezvoltarea si desavarsirea limbii romane literare , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
Sursa:
http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75-impraii-traco-iliri-i-
strromani.html
Conspiratia anti-dacica: Ascunderea originii dacice a unor imparati romani - de Eliszar la 13/01/2010, 17:21 -
Cat
Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt
familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere. De-a lungul timpului, cei
mai multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne
garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului, istoria Daciei, a
Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din
motive greu de inteles.
Regalian, stranepotul lui Decebal
Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare
manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si
jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este
purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei
militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti
cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit
cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii.
Regalian
Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel
ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal,
un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie
imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul
260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se
afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la
cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el
si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona
dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma
impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai
partizani, aliati cu roxolanii.
Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romana?
Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un
moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul
retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne
confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar
Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile
multa vreme nu au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost
pierduta” in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui
imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment
coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.
Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe
seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de
carpi, istoricii insista ca prin “carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in
zona, prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea
armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o
eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca
justificare, ca Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat in
sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi “Dacia Ripensis”, pentru a pastra
aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau
daca dacii liberi nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar
fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima
provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiti sa se retraga.
Aureolus, ciobanul din Carpati, s-a proclamat imparat al Romei
Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi
pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita
mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata
romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a
castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul
265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta
impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale,
in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al III-lea,
cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti
de armata.
Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut
ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in
asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea
lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.
Imparatul Galeriu, “olteanul” care i-a razbunat pe daci
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut
intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia
Traiana.Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din
Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu,
scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii
uluitoare despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii
impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-
a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul
dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa
numele mamei sale.
Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian,
cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria
crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de
daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-au dumirit ce
cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din
regiunea natala a imparatului.
Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de
“roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau
cucerirea Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a
altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.
Maximinus Daia
Daia si Licinius
Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de
Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si
dupa adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se
tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten
foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” in vestul
imperiului, in anul 308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine
moeso-dacica) au fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau
tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau
de origine dacica.
Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat
cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se
reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care
religia crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-
a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si,
spun unele surse, a preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui
Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia
cel din urma a iesit invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de
origine dacica, ce au condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman.
Imparatul Constantin
Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin
Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din
istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia
Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea
conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor
la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci,
Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile,
stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza
monumentele din splendidul for al lui Traian.
Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a
treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt
incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din
reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care
impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce
logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui
imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin
avea o mare pretuire pentru stramosii sai.
Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de
peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii
spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati
ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa
piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti
epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele
predecesorilor sai.
Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui
Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica,
mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne
gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri
ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin.
Falsificarea istoriei
Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria
imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect.
Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta”
originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a
spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele
ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile
pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre
cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de
niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici
maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in
Dacia nu a mai ramas niciun dac si ca nu a existat niciun fel de continuitate de-a lungul mileniului
“intunecat”, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice
importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor
documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici.
Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia
ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica
trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual
proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra
originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv
romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau
integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica.
Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus
romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici
precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui
Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe
chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o
familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei
decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb,
Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”.
Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea
romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin
incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi,
iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie
pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri
desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu
se mai sfarseasca.
Sursa: www.formula-as.ro
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi?! - de Eliszar la 03/12/2009, 18:25 - Cat
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi?!
Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus, de multe ori ne
purtam aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat toate categoriile umane, toate
caracterele existente. Sa nu-l uitam pe Iuda, cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat
Mintuitorul, ajungind sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea
mai crunta. Dar sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea ce vedea. El nu a
crezut in Invierea Domnului sau decit in clipa in care i-a atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma,
fara sa luaam seama la un aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui
Toma. Noi nu-i vom spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se temea de
mistificari. Asa suntem toti, nu credem daca nu vedem cu ochii nostri. Iar cand vedem ceva
incredibil, incercam sa ne convingem ca asa ceva nu exista.
Elefantul preistoric
Oltenia a fost mereu o pagina speciala din istoria si geografia Romaniei. Ca istorie, a fost una din
zonele cele mai puternice, care a dat Tarii Romanesti domnitori de vaza. Numarul mare al
manastirilor fortificate a facut ca acest tinut romanesc sa fie, mai mult ca oricare altul din lume, un
adevarat avanpost al crestinatatii. Oamenii erau deopotriva agricultori, buni crestini si luptatori – nu
trebuie sa uitam ca aici s-au nascut elitele cavaleriei romane. La ora actuala Oltenia este printre
cele mai sarace zone din Romania. Dar oltenii nu se plang. Ei sunt in continuare aceeasi oameni
muncitori care nu se plang si care incearca sa-si poarte crucea cu demnitate.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Si-am râs de toti barbarii
Strigând la ei cu steagul
Facut din cap de lup.
Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurind,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricând !
Adrian Paunescu
Blestemul focului
Muntii Maramuresului ar face pe orice montaniard sa se intoarca dupa ce i-a vazut o data. Si poate
nu atat din cauza aspectului lor, pentru ca, la urma urmelor, nu au nimic in plus fata de alti munti.
Dar acolo, in muntii din nordul tarii, exista ceva. Se simte in aer izul de istorie. O istorie veche, in
care oameni si locuri se succed deopotriva, pentru a da nastere unei povesti minunate, o poveste
despre nasterea unui popor. Nu vom patrunde prea adinc in munti ci, dupa vreo 450 de metri de
urcus pe drum marcat, ne vom abate de la carare mai bine de 3 - 400 de metri. Cei care nu au o
harta detaliata sau nu sunt insotiti de oameni ai locului, nu au cum sa stie ca dupa acest mic ocol
urmeaza un drum forestier. Si urmind acest drum, dupa vreo 25- 30 de minute, in functie si de
gradul de oboseala si de greutatea rucsacului, ajungi la un fel de luminis. Aici o cruce veche sta
deasupra locurilor, stapinind parca intreg tinutul. este, asa cum aveam sa aflu mai tirziu, crucea
care insemneaza locul primei biserici a satului. Un sat cu un nume pe masura locurilor de aici:
Silistea Buciumeni. Sa tot aiba satul ca la vreo 30 -–40 de case, toate mari si frumoase.
Paratraznete umane
Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e in preajma ei, nici
unul nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau,
dintr-un motiv sau altul, in vizita, au avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul
pentru care nimeni nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant,
denumirea de “casa blestemata din varful dealului” sau chiar “casa fulgerelor”.
Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare sustine ca exista
persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau aproape nimic. Domnia sa nu poate
explica fenomenul, dar il pune pe seama capriciilor naturii.
“Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-I arde pe cei care o
ating. Brobabil ca in zona in care loveste fulgerul – casa de care spuneatI – exista un anumit
magnetism sau chiar o anumita incarcatura energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger.
Ca sa fiu mai pe intelesul tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se
resping. In acest caz, se neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge solul,
<celalalt magnet> il respinge. SI atunci oamenii lovitI de fulger si care se gasesc in zona aceea
speciala, nu patesc mare lucru, asupra lor ajungind doar o mica cantitate energetica - pentru ca
ceva ajunge - functie de puterea fulgerului respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I
spun asa. Acest recul loveste omul, dar voltajul este mult redus”. Din pacate, domnul Rares nu ne-a
putut explica de ce acel recul nu-I afecteaza deloc pe membrii familiei Scheuleac. Domnia sa
sustine ca ar fi vorba doar despre simple coincidente.
SI tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu preponderenta satele
din vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi compus din granituri care, in urma
eroziunii si a miscarilor solului, s-au transformat in argile. “Sa va spun mai departe? Sa va intreb din
ce se fac cei mai buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala.
Fulgerele nu fac decat sa foloseasca solul ca pe un bun conductor. SI de aici la fenomenele relatate
de dumneavoastra nu mai e decat un pas”.
In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia fenomenului. Dumnealui
afirma ca secretul este scris in genomul anumitor persoanelor respective. “Se stie deja ca AND-ul
fiecarei persoane este unic si inregistreaza capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi
l-atI descris este clar ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitatI de rezistenta la loviturile
fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a fulgerului, ci corpul respectiv
functioneaza ca un conductor, lasind energia sa treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e
motivul pentru care acelor persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jurul sunt afectatI”.
“Am crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita”
O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a mers pe deal ca sa le
ceara socoteala celor de acolo pentru ca-I murise o vaca pe pasune, lovita de un fulger.
“Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul mesei. Nimeni nu scotea
un sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul
scaunului era tolanit un caine imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a
cuprins un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam controla de nici
un fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun eu adevarutl. O data s-a intors cainele
ala spre mine si-am simtit ca nu ma mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma
uitam eu. M-a privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis gura si a
scos un urlet lugubru, a moarte. SI numai ce s-a pornit o ploaie deasa, cu fulgere si traznete. Da`
ploua numai pe casa ceea si nu alminterea. Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut
ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand mi-
am revenit, cateva ore mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada a faptului erau
hainele mele ude”, si-a incheiat povestea nea Ticu.
Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei spun ca exista situatii in
care frica autosugestionata poate bloca constientul unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le
mai aduce aminte ulterior. In plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate
de legendele locale si de autosugestie.
Dincolo de epilog
Pentru a fi impacatI cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu, radiestezist si
colaborator mai vechi al nostru. La rugamintale noastre dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru
a efectua masuratori energetice. Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala
si o senzatie de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata nimic.
“Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu, vizibil sau invizibil. Ori
asa ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva <mort> are energie, darmite un ditamai
dealul plin cu padure si animale?!”.
Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa.
Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E greu de spus daca e
ceva bun sau daca e ceva rau – parerole sunt subiective. Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica
umana si de puterea noastra de intelegere. SI daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu
exista?!...
Eliszar
Trecere intre doua lumi la Piatra Craiului - de Eliszar la 15/10/2009, 22:16 - Cat
Trecere intre doua lumi la Piatra Craiului
Pentru cei mai multI, masivul Piatra Craiului este doar o pista de incercare a curajului, a
aptitudinilor de alpinist si nu in ultimul rand al simtului de orientare. Lipsa cabanelor si a
adaposturilor (care sunt putine) ii descurajeaza pe cei mai multI sa se aventureze pe traseele din
Piatra Craiului. Poate ca acesta este motivul pentru care zona a ramas inca necalcata de
“pantofari”, asa cum sunt numitI cu dispret totI cei care merg la munte ca sa bea si sa se distreze si
nicidecum pentru a intra in comuniune cu natura. Iar asta este bine, Piatra Craiului ramanind in
continuare o zona destul de salbateca, amintind de muntii de odinioara care nu puteau fi strabatutI
din cauza copacilor si a fiarelor salbatice care domneau pe aici.
Povestea uimitoare am aflat-o de la un localnic din Zarnesti si ne-am putut convige cu ochii nostri
ca este reala. Cei care ajung la Plaiul Foii pot gasi cu usurinta cararea care te duce direct pe munte,
spre Varful . Cu vreo jumatate de ora inainte de varf, ascunsa de privirile turistilor, se gaseste poate
cea mai ciudata grota din Romania. Se ajunge la ea doar parasind traseul marcat si ocolind mai
bine de vreo 200 de metri versantul. Apoi se coboara o stinca abrupta, inalta de vreo 30 de metri.
La poalele acestei stinci se gaseste grota ciudata. Unii spun ca ar fi vorba de o pestera in toata
puterea cuvantului, altii spun ca e doar o grota ceva mai mare. Nimeni insa nu a patruns dincolo de
intrare.
Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de un bloc de granit in
care apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste. Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si
sunt suficient de distantate pentru ca nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze.
Doar cei care van cu lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e
fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel de piedestal necioplit,
se poate vedea o statuie de vreo doi metri si ceva inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine,
pentru ca este intors catre ceea ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca
poarta itari iar in mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai de-a
face cu o grota a vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns statuia inauntru? Cine a
facut-o si pe cine reprezinta? In Zarnesti sunt doua legende care incearca sa raspunda la intrebare.
Una este varianta cea mai raspindita, anume ca este statuia unui stapanitor al muntilor din primele
secole de dupa Hristos. Alta am aflat-o de la domnul Marian Udrea, profesor pensionar, care a
cules-o in tineretea sa de la un batran al satului. “Batranul cela stia povestea din tata in fiu si chiar
daca nu o crede nimenea, eu o transmit mai departe, asa cum am aflat-o. Se zice ca barbatul din
grota ar fi marele zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta grota unde era ultimul altar inchinat lui.
A zidit singur gura grotei si apoi s-a transformat in statuie, promitind ca va reveni candva la viata.
SI acum sa va spun ceva si mai straniu: Stinca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona,
dar nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii se tem si unii spun
ca e semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata”. Unii sustin ca in preajma stancii li se intampla tot felul
de lucruri ciudate. Gheorghe Turdeanu povesteste:
“Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-I arat grota. De cum am inceput coborirea
pe fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un moment dat am auzit glasuri si am crezut
ca sunt turisti prin zona, dar nu am intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu
camera video, a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a pornit de
una singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat de acolo. SI pentru ca
ciudatenia sa fie si mai mare, desi camera a fost pornita, nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu
mai spun ca timp de cateva saptamani am visat risul acela sinistru si ma trezeam din som leorca de
transpiratie. Nu stiu ce o fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e”.
Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul… Dar grota este doar una dintre cele
trei ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt situate nu departe de primul. Ambele
sfideaza logica, iar simpla lor existenta te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta
stinca, numita La Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se intampla
este contrar tuturor legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o bucata de hirtie sa cada de pe
stinca, aceasta se va… inalta.
Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este unic. In China mai
exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In
vremurile de demult, oamenii mergeau pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau
hirtia catre zeii nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai simplu si
cu toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat dintotdeauna locul, considerandu-l
ca fiind sfint. “Cand eram mici veneam aici si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci
avioane. Era o senzatie fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu
in jos ca la altii. Era ceva deosebit”, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de ani.
Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca. “Era convans ca vantul
il va ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus, era curios pana unde il va inalta. Din
pacate, ceva sau cineva a tinut parasuta inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a
uitat sa actioneze minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare. Ideea
e ca parasuta s-a deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur si simplu de stinci. Au pus
oamenii o cruce acolo, dar nimeni nu a mai incercat a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit
pe cel care l-a sfidat si a incercat sa-I descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din
interiorul muntelui”, ne spune tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele “vinovatului”.
Eliszar
Locul care a sfidat realitatea - de Eliszar la 10/10/2009, 10:41 - Cat
Locul care a sfidat realitatea
Dintre totI apostolii, cel care i-a influentat cel mai mult pe oameni a fost Toma. Nu pentru ca faptele
lui ar fi fost diferite de ale celorlaltI, ci pentru ca a cutezat sa ceara dovezi care sa-I intareasca
credinta. Ca sa creada, el trebuia sa vada. Asa suntem noi, oamenii acestui mileniu: avem nevoie
de dovezi pentru a crede ceva ce pare dincolo de puterile noastre de intelegere. Dar ce se intampla
cand primim dovezile cerute? Cum se transforma credinta din noi si ce se intampla cu noi insine?
Cit de mult ne schimba certitudinea unui lucru despre care nu am crede niciodata daca ni s-ar vorbi
despre el?
Sunt intrebari la care incercam sa raspundem in materialul de fata.
Protagonistul intamplarilor de mai jos a fost parintele Alexe Sandru, in perioada anilor `60, cand
bisericile erau darimate iar calugarii si preotii inchisi sau imprastiatI prin tara. Parintele Alexe a fost
dintre cei care au preferat autosurghiunul, considerand ca este de datoria sa sa duca mai departe
credinta ortodoxa si traditiile mostenite de la inaintasi. Sa-l lasam pe sfintia sa sa ne impartaseasca
din propria experienta.
Satul Capatinii
“Dintre toate locurile prin care necazurile mi-au purtat pasii, cel mai mult mi-a placut in podisul
transilvan, acolo unde, departe de tumultul vietii cotidiene, exista un oc aparte, locuit de o mana de
oameni deosebiti. Satul se numeste Capetia si cuprande in jur de 30 de gospodarii”.
La Capetia, istoria pare a se fi oprit in loc. Oamenii detin pamantul impreuna, impreuna il lucreaza
si impreuna isi impart roadele. Nimeni nu se considera mai presus de celalalt si oricit de multe
bogatii ar avea cineva, continua sa duca aceeasi viata simpla: munceste si se roaga toata ziua,
maninca la ore bine stabilite, pentru ca “daca nu-I dai trupului de mancare, te pedepseste
Dumnezeu, ca fara putere si vlaga nu potI face lucruri bune pentru cei din preajma ta si deci nu esti
placut Tatalui ceresc”, sustine Aureliu Lungu, unul din cei 12 batrani care conduc destinele satului.
Civilizatia nu a patruns in sat sau cel putin nu l-a cucerit.
Oamenii se incalzesc cu lemne si gatesc tot cu lemne, iar casele sunt luminate cu luminari facute
de ei insisi, din cea mai curata ceara de albine. Uneori se intampla ca satul este lovit si de cate un
necaz, dar atunci sar totI ca unul sa-l ajute pe cel cu probleme. Cit despre invidie sau suparare,
sunt vorbe inexistentein vocabularul capetenilor. Pentru ca totI duc aceeasi viata si nimeni nu
incearca sa ia din averea vecinilor:
“Avem prea multe nu numai pentru asta viata, ci si pentru altele. DapaI de cesa ne calicim la mai
mult, ca nu putem termana nici ce ne-a dat Cel de Sus”, continua mos Relu, asa cum ii spun
oamenii. SI tot de la el aflam ca vatra satului este veche de peste 2.000 de ani. Casele s-au mai
schimbat de atunci, dar oamenii prea putin. Se pare ca satul s-ar fi numit Capatina si ar fi devenit,
in timp, Capetia.
“Nu are nici o legatura cu Golgota (Dealul Capatinii, n. a.), pentru ca in trecut multe locuri mistice
purtau acest nume sau ceva legat de cap. Iar semnificatia religioasa era simpla: acolo era salajul
zeului local, indiferent de numele pe care il purta”, incheie nenea Relu.
Lana noastra cea de aur
“Aici e singurul loc unde mi-am gasit linistea. Mai mult, pot spune ca-l simt pe Dumnezeu prin
preajma. Nu e doar credinta ci realitatea de care sper sa ma bucur de acum incolo”.
Asa isi incepe bizara relatare parintele Alexe, cel care a trait intr-unul din locurile cele mai ciudate
din Romania. Ceea ce l-a frapat de la inceput pe domnia sa a fost ca totul era diferit de ceea ce
cunoscuse el. “Aici toate sunt altfel. Nu doar animalele, ci si plantele si chiar oamenii. Totul este
mai mic. Ieri am stat de vorba cu ciobanul satului. A fost, pot spune, distractiv. Aveam impresia ca
suntem inconjuratI de o turma de miei. Pana si batalii erau pe jumatate decat stiam eu”. L-am
intrebat pe cioban de ce nu improspateaza rasa cu oi mai mari, dar acesta a zimbit si mi-a raspuns
ca niciodata nu ar schimba oile lui pe altele.
“Oi mai nazdravane ca astea, nu o sa gasesti niciodatam parinte. Dau mai mult lapte si lana ca
oricare alta. SI nici una nu face mai putin de doi miei pe an. Asa ca de ce sa le schimb? Ca rasa asta
noi o avem asa din mosi stramosi, de cand ne-am pomenit pe aceste pamanturi. Ca spun cei mai
batrani de pe la noi, ca regilor daci nu le lipsea carnea de oaie din rasa noastra, iar vesmintele lor
erau tesute din lana lor”, mi-a spus ciobanul. Mai tirziu, aveam sa aflu ca pe aceste locuri au trait
agatirsii, unul dintre cele mai bogate triburi ale dacilor. Se pare chiar ca legenda linii de aur s-ar fi
nascut aici, din vremurile pelasge de dinaintea agatirsilor. SI nu are nimic ciudat in ea, pentru ca in
realitate lucrurile stau cu otul altfel.
“Oamenii au denaturat legenda. Niciodata nu s-a vorbit despre vreo oaie cu lana de aur ci despre
lana de aur. Ori traducerea a fost prost facuta. Este ca si cum ai spune in zilele noastre, despre o
persoana care se pricepe sa faca orice, ca <are miini de aur>. Doar n-o sa te asteptI sa vezi
niscaiva miini de aur la omu` respectiv?! Asa a fost si cu lana noastra cea de aur. Era vorba de
calitatea acesteia, de faptul ca totI vecinii o doreau si in special nobilimea si casele regale. Asta
insemna ca lana avea un pret deosebit si ca aducea o gramada de aur oamenilor de pe aceste
meleaguri. Dar nu ca ar fi fost vreo lana de aur sau ca oile ar fi mancat nu stiu ce minereu de aur si
le-ar fi stralucit lana sau alte nazdravanii de le-am mai citit si noi prin cartI”, imi spune rizind mos
Leandru, un alt venerabil al satului din sfatul celor 12. Atunci a aflat parintele Alexe ca si gainile din
sat, despre care dumnealui credea ca sunt urgisite de soarta, fac cate 2 – 3 oua pe zi si asta nu
doar in timpul verii ci si in restul anului. Dar desi animalele din sat sunt mai mici ca celelalte,
oamenii de aici sunt totI unul si unul, voinici si plini de vitalitate, iar viata le este mai lunga ca
amirenilor de rand.
“TotI cei din satul nostru trec de suta de ani cum trec altii de 50”, mi-a spus intr-o zi mos Leandru.
Capetia nu a avut niciodata primar si oamenii de acolo nu au slujit niciodata grofilor sau altui nobil.
Au incercat ei, mai multI, sa-I supuna pe sateni, din tagma nobililor, fie unguri fie chiar romani –
pentru ca averea nu are nationalitate – dar totI s-au lasat pagubasi. Ba se spune ca cei care au
indraznit si au ucis cateodata din sateni, ar fi murit subit, iar averea I s-ar fi risipit, ca sa fie cu luare
aminte pentru cei care indrazneau sa ridice mana asupra oamenilor nevanovati.
Nici macar colectivizarea nu i-a atins pe cei din Capetia. E adevarat, comunistii au incercat sa le ia
pamanturile, dar dupa doar cativa ani nici o oficialitate nu mai avea curajul sa puna piciorul in sat.
Nu ca oamenii nu ar fi fost primitori sau s-ar fi impotrivit noii stapaniri, ci pentru ca se zvonea ca
acolo nu s-ar petrece lucruri tocmai curate. Cert este ca nici comunistii nu s-au atins de pamanturile
capetienilor si nici de traditiile lor.
Poiana care micsoreaza totul
La nici 20 de minute de sat, pe partea dreapta a dealului, se gaseste o poienita stranie, unde
copacii cresc oblic si sunt verzi in tot timpul anului. Dar nu verdele copacilor fascineaza, ci ceea ce
se petrece in interiorul acelei poienite. Pentru ca acolo, orice lucru pare mai mic decat este in
realitate. La inceput am crezut ca satenii se distreaza pe seama mea, dar ulterior m-am convans ca
totul era adevarat. Am masurat de mai multe ori o caramida, dar oricate masuratori as fi facut, in
poienita caramida avea cu 2 centimetri mai putin”. SI mai era un fenomen straniu in poienita:
trupurile omenesti nu stateau niciodata drept ci inclanate in fata. Asta era si una din marile
distractii ale localnicilor, care se adunau la anumite sarbatori in poiana si organizau concursuri
distractive. Parintele Alexa a participat la unele din concursuri si s-a incredintat pe pielea sa ca
ceva straniu se petrecea in zona.
“Am incercat sa castig concursul de facut flotari, pentru ca inainte de a intra calugar am fost
acrobat. Mi se parea chiar nelalocul meu sa particip, pentru ca eram sigur ca voi castiga. Numai ca,
in clipa in care am incercat sa pun bratele pe iarba, am simtit o forta care ma respingea. Eram ca
un magnet respins de un altul, cu aceeasi polaritate. Aveam 110 kg si inca mai aveam ceva muschi,
dar nu am reusit sa ma lipesc de pamant. Asta in timp ce ei, localnicii, faceau flotari pana spre 100
fiecare, chiar daca eu, privindu-I, la inceput nu dadeam doi bani pe ei…”
In privanta poienitei, parerile sunt impartite. Desi totI specialistii accepta existenta unor cimpuri
stranii de forte, efectul acestora e considerat diferit. Ana Maria Damian considera ca nu este nimic
straniu si ca doar acceleratia vravitationala ar fi diferita de cea normala. Din aceste considerente,
ochii vad eronat, la propriu.
“Esta ca si cum ai privi printr-un binoclu intors: ai impresia ca totul este mult mai departe decat
este in realitate. Asta se intampla si cu cei care patrund in acel loc”, sustine domnia sa.
Nu de aceeasi parere este domnul Timofti Valeriu, un reputat energo-terapeut din Moldova de peste
Prut. Dinsul este sigur ca locatia reprezinta vortex reversibil, mai exact un cimp sferic de forta, cu
diametrul pe suprafata poienitei. Fortele de la suprafata sunt distorsionate de cele din adancime
care, la randul lor, sunt perturbate de liniile de forta telurice creind ceea ce se numeste un haos
disturbator neregulat reversibil. Din acest motiv uneori oamenii pot sa se incline in fata intr-un
unghi de 65 de grade cu pamantul si sasi mentina echilibrul, in timp ce, alta data, cei care vor sa
treaca prin poiana, trebuie sa mearga inclanatI in fata, pentru a nu fi aruncatI in spate. Singurul
lucru vizibil e comportamentul celor care ies din perimetrul poienitei si care se manifesta ca niste
oameni betI, ametitI, desi nici nu au pus gura pe bautura.
“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”
Cei din Capeteni se mai mandreau cu ceva: spuneau ca ei cunosc secretul trecerii in lumea cealalta
si ca ori de cate ori li se face dor de cate cineva drag si care a decedat, trec prin poarta respectiva
si isi alana dorul.
“Am stat de vorba cu mai multI localnici, dar nici unul nu a vrut sa imi arate unde e trecerea.
Spuneau ca eu nu as putea face asta, ca e periculos pentru mine si ca nu m-as mai putea intoarce
in lumea celor vii. SI chiar daca insistam si le spuneam ca-mi asum riscul, imi replicau ca ei nu au
voie sa puna in pericol alte vietI si ca nu pot raspunde in fata lui Dumnezeu decat pentru propria lor
viata”.
<Nu te supara pe noi parinte>, “mi-a spus unul dintre ei”, <dar noi asa am prins din mosi stramosi
si altminterea nu putem face. Asta e datoria noastra dintii, sa nu punem in pericol alte vietI si sa
pazim adevarata credinta in acest sfint loc. Putem sa-tI aducem stire de la ai taI de dincolo, dar pe
tine nu te trecem, ca e pacat mare>. “M-am prefacut a accepta situatia, dar am incercat mereu, in
zadar, sa aflu pe unde treceau satenii in lumea de dincolo”.
Trinitatea stranie
Credinta oamenilor este cea ortodoxa, lucru destul de straniu tinind cont de localizarea lor si de
credintele populatiei din jur. Ba mai mult, capetienii se mandresc ca nimic nu le-a alterat credinta.
“Cand am intrat prima data in biserica lor, am fost extrem de impresionat: picturile crestine de pe
peretii bisericii se impleteau cu sculpturile pagane sau cu alte simboluri necrestine. Singura
deosebire e faptul ca satenii acorda o mai mare cinste Mariei Magdalena si Sfintului Ioan
Botezatorul. Ba, as putea spune ca Inaintemergatorul Domnului are un loc special in credinta
localnicilor, in fiecare casa fiind cel putin o icoana care sa-l reprezinte. Pe tavanul bisericii e pictata
o trinitate stranie: Dumnezeu Tatal, Sfintul Duh si Sfintul Ioan Botezatorul. Iisus este pictat doar in
dreapta Altarului, iar Maica Domnului si Maria Magdalena sunt prezentate in cateva icoane prinse in
stinga…”.
Biserica mai prezenta si alta ciudatenie in afara simbolurilor: orice matura, cazma, lopata sau ceva
asemanator, poate sta in echilibru pe coada, fara sa cada, pana ce e luata din nou in mana.
“Credinciosii pun asta pe seama sfintalor din biserica. Eu nu stiu ce sa spun, dar ceva este acolo,
ceva nevazut si dincolo de puterea mea de intelegere”, continua parintele Alexe.
Al 12-lea membru al Sfatului
Casele din Capeteni sunt asezate de-o parte si de alta a unei vaI line, care face un unghi de 20 – 23
de grade. Pana si valea in sine e bizara: oricit de mult ar ploua sau ar ninge, apa nu balteste
niciodata si nici nu se scurge din deal la vale. Ba mai mult, daca pui o minge in vale si o impingi, ea
urca singura pana la deal, pentru a cobori si a urca din nou. “Nici chiar vantul nu ii poate schimba
traiectoria, ci doar daca e oprita de cineva”, sustine parintele Alexe. Oamenii spun ca asa a fost
dintotdeauna si ca la originea fenomenului ar fi patronul spiritual al satului respectiv, adica Sfintul
Ioan Botezatorul. SI poate influentat de ei, parintele Alexe a inceput sa creada ca acolo, la Capetia,
ar fi fost adus capul Botezatorului dupa ce a fost retezat.
Cand vremurile s-au mai asezat, parintele Alexe a revenit printre mireni si a slujit la cateva parohii,
pana in anul 1984 cand a disparut brusc, fara sa lase nici un semn, fara sa spuna cuiva ceva. De
atunci nimeni nu a mai luat legatura cu el. “Eu aveam 5 ani si nu prea mi-l amintesc asa de bine.
Stu doar ca era un barbat mare, impunator si cu vovea poruncitoare”, ne spune domnul Daniel
Sandru, nepot, cel care ne-a trimis cateva copii dupa unele foi din jurnal. “Am incercat ani de zile sa
gasesc satul de care spunea bunicul, pentru ca eram convans ca bunicul este acolo, dar nu am
reusit. SI poate ca as fi crezut ca jurnalul e doar o incercare de roman de-a sa daca nu aveam doua
fotografii. Intr-una era bunicul meu, in fata bisericii din Capeteni, iar intr-alta era el alaturi de 11
membri din sfatul batranilor. Ani de zile am crezut ca cel de al 12-lea facea fotografia, dar in ultimul
timp ma intreb tot mai des daca nu cumva ultimul membru era tocmai parintele Alexe, bunicul
meu?! Cat despre sat, poate ca inca nu sunt destul de curat ca sal gasesc, dar stiu ca e acolo si
intr-o zi voi ajunge acolo.
Eliszar
Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt
relativ aproape de capitala, motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme,
linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare ciudata, care tulbura locurile. Cu toate
ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a luat nici o
pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa
inchida ochii pentru a nu da o lovitura turismului din zona.
Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui
locuitor din Poiana Tapului a fost atacata. I.M., povesteste:
“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote
in grajd, la vaca. Luasem cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am
intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de
caine imens care a sarit pe mine...”
“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit
in mijlocul ograzii si a scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem
niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani, domnisorule...”
S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca
avea unul din picioare smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi
ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “... numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in
halul ala...”
A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau
un traseu prin Coltii Morarului la inceputul verii.
“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva,
inspre dreapta, un animal ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea
imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a
disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca
sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit sa pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de
sange si capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii
trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma.
Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o
bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei.
Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura care, ciudat, in loc oi, a preferat de
fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si
nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara.
Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit
numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care,
in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar in noptile in care luna este plina sau este
acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele
creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.
“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca
dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am
mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de
kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l
atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe
asta nu l-au atacat...”
Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca
animalul este un hibrid intre lup cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un
ciobanesc.
“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii
au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor
salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii
dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un
astfel de hibrid...”
Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze
enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai
putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile
din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani.
Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre acre se stia
ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un
urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o poveste dar turistii sunt incantati si vin in
numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor
disparuti...
Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi,
singurele relatari apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va
fi mai norocos si il va fotografia. Pana atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca
autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. la fel ca unele tari in care a fost zarit Yeti si care
au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...
Eliszar
* Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte
pura si poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier
Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a
Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Scrierile
vechi pomenesc chiar ca Insusi Zamolxe si-a ostoit setea la aceste izvoare si asa a devenit zeu.
Oamenii de stiinta vorbesc si ei despre aceste izvoare si spun ca ele sunt ascunse vederii
trecatorului obisnuit, tainuite Intr-un loc anume, Intre stIncile si padurile de pe versantul estic al
Muntilor Bucegi. Ei au dovezi ca cele Sapte Izvoare sunt sursa celei mai pure ape din Intreaga
Europa.
Un loc ascuns Intre stIncile si padurile de pe versantul estic al muntilor s-a transformat In ultimii ani
In loc de pelerinaj al pasionatilor de istoria dacilor. Cunoscut de localnicii din satele dImbovitene
sub numele de Sapte Izvoare, locul este situat Intre lacurile Bolboci si Scropoasa. Cele sapte izvoare
sunt socotite prin traditie drept „apa sfanta“ a dacilor. In mod surprinzator Insa, cercetarile
stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat o parte a legendelor tesute In jurul acestui loc,
aprinzInd imaginatia persoanelor care studiaza acest fenomen.
Apa lui Zamolxis
Cele sapte izvoare din Bucegi sunt situate extrem de aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre
lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei. Simbolul celor sapte izvoare este
inscriptionat pe scuturile de lupta dacice, sculptate pe Columna lui Traian si pe replica acesteia de
la Bucuresti. Scrierile vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe Inainte de a deveni
zeu. Datele stiintifice care descriu acest obiectiv vorbesc despre Sapte Izvoare ca despre sursa
celei mai pure ape din Intreaga Europa. Debitul este de peste 100 de litri pe secunda, iar sursa de
apa nu a secat niciodata. Testele magnetometrice au aratat ca In Intreaga zona a izvoarelor exista
anumite anomalii ale magnetismului.
Apa certificata international
Sursa din Bucegi a facut obiectul unor studii de laborator Inca din 1927. Primele analize au
confirmat ca apa de acolo este extrem de pura. In 1930, studiile asupra apei au fost reluate In
Romania si preluate cinci ani mai tIrziu de o societate franceza. Rezultatul este de fiecare data
acelasi: toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard de calitate extrem de
ridicat, nivelul de bacterii fiind aproape de zero In timp ce nivelul maxim admis este de 5. De
asemenea, cantitatea de azotati si azotiti este egala cu zero. Au urmat studii realizate In perioada
martie 1981 - februarie 1982 de societatea Hidrotehnica. Imediat dupa aflarea rezultatelor,
Ceausescu a cerut ca zona sa fie Inchisa, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat. Dupa
Revolutie, analizele au fost reluate In Bucegi. Si de aceasta data, studiile de la Institutul Fresenius
din Germania si cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit ca apa din Muntii Bucegi are parametrii
necesari pentru a sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier.
Munte al misterelor dacice
Sapte Izvoare nu este singurul obiectiv de acest gen din respectivul masiv muntos. Pe platoul
Muntilor Bucegi, la peste doua mii de metri altitudine se afla mai multe vestigii transformate In
adevarate enigme. Unul dintre ele este plasat chiar pe vIrful cel mai Inalt al masivului, la peste
2.500 de metri. Alaturi de izvoare, Sfinxul si Babele sunt teatrul supozitiilor ca pe platoul din Muntii
Bucegi era plasat enigmaticul Kogaion, locul sacru al geto-dacilor.
Legenda si dovezile stiintifice despre apa de la Sapte Izvoare nu au ramas neexploatate. Dupa
1990, un grup de oameni de afaceri din judetul DImbovita a lansat pe piata apa din Bucegi. S-au
investit atunci aproape zece milioane de dolari In lucrari de captare si de aducere a apei la o statie
de Imbuteliere. Obiectivul Intregii investitii era ca apa sa fie adusa din munte direct prin conducte
la statia de Imbuteliere din localitatea Moroeni, astfel IncIt lichidul sa intre In contact cu aerul de la
suprafata numai cInd consumatorul deschide dopul sticlei de apa plata. La vremea lansarii, s-a
stabilit chiar si un pret pentru apa minune: 12.000 de lei pe litru. In scurt timp, produsul a fost
inclus In programul national „Fabricat In Romania“.
Eliszar
Nici unei fiinte dotate cu inteligenta nu ii plac atat de mult enigmele, ca omului. Daca nu are parte
de ele, omul le cauta. Si in orice fenomen mai putin normal, el vede o enigma. Ce se intampla,
totusi, daca enigma chiar exista?
Turistii aflati in saptamana de dinaintea Pastelui la Predeal au putut remarca un fenomen cel putin
ciudat. Astfel, in ziua de 14 aprilie, intr-o dupa amiaza de luni, zona Clabucetului a fost acoperita
pentru mai bine de 10 de minute de niste nori vinetii. Matei Coman din Constanta, aflat in vacanta
la Predeal cu familia, povesteste: “Totul s-a Valentincut asa, dintr-o data. De unde era un soare
orbitor de pusesem patura sa fac plaja cu ai mei, s-a pornit dintr-o data vintul. In cateva minute nori
grei au acoperit virful muntelui de spuneai ca este noapte, numai ca norii erau vinetii, nu negri, ca
cei de ploaie.” Lumea s-a inspaimintat, crezind ca va porni o tornada ca cea de la Facaeni. Toti erau
ingroziti si asteptau sa inceapa furtuna. Mai ales ca evenimentul parea anuntat de o serie de
fulgere care brazdau cerul, fara a lovi, insa, pamantul.
Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici macar scirtiitul
facut de telescaun. Si asta era doar acolo, deasupra Clabucetului, pentru ca dincolo de marginile
norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu
picaturi mici si dese.
“Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi s-a parut, ci la
toata lumea, ca multi au inceput sa strige ca e ploaie acida.”
La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti prezenti pe munte
au putut sa constate cu uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se scursese aproape instantaneu in
pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva ascuns. Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar
cei mai multi au socotit ca asta se intampla din cauza temperaturii pamantului care, spuneau ei,
vaporizasera instantaneu picaturile calde de ploaie.
“Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domn’e. Ciugulesc tot ce nimeresc. Ca nu
o data am gasit ciori prajite de curentul de inalta tensiune, lucru care arata ca au incercat sa rupa
sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua
era afara si dadeam cu pietre dupa ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.”
Pana si ursii, iesiti de ceva vreme de la hibernare, aveau un comportament agresiv. M. C., prietena
cu administratorii Cabanei Clabucet plecare (cea de sus, de la telescaun, n. a.), spune ca prietenii
sai sunt aproape in pragul falimentului din cauza vizitelor tot mai dese ale usilor la cabana din virful
muntelui. Acestia vin aproape seara de seara, distrug mobilierul, sparg geamurile si nimeni nu le
poate face nimica. Oamenilor le e teama, ca sunt ditamai namilele, iar oficialitatile nu iau nici o
masura impotriva animalelor, intrucat acestea sunt protejate prin lege.
“Dar pe noi, ca oameni, cine ne protejeaza? Ca in viata mea nu am auzit ca ursul sa atace oamenii
in casele lor. Nici macar angajatii nu mai pot locui acolo de teama animalelor.”
“Ursii, de exemplu, la trezirea din hibernare, au perceput automat instalarea verii si atunci
organismul lor s-a manifestat furios, incercand sa recupereze fizic timpul pierdut prin hibernare.”
Dar nu toata lumea ia de buna aceasta parere. Nicusor Mogos, tehnician, spune ca de cativa ani
buni, in zona turistica a Clabucetului este semnalata o creatura stranie, pe care mai multi localnici
au vazut-o de la departare, dar de care nu s-a putut apropia nimeni. Creatura este descrisa a fi
humanoida, acoperita de par brun-cenusiu si depasind doi metri inaltime. Alearga foarte repede si
scoate niste strigate infioratoare. Dumitru Florian, care avea o pereche de caini de vanatoare de
toata frumusetea, sustine ca acea creatura i-a omorit unul dintre caini.
“Auzisem de la vecinii mei ca a aparut monstrul, asa ca l-am luat pe Corbul si pe Felix si am plecat
cu pusca ca sa dau de el.”
Domnia sa era convins ca are de-a face cu un urs lovit de turbare. S-a dus in locurile unde fusese
semnalata prezenta monstruoasa si a pornit pe urmele ei. La un moment dat cainii au inceput sa
dea semne de enervare si s-au oprit brusc.
“Cand am privit inainte, la nici o suta de metri am vazut oribilitatea aceea paroasa si imensa.
Domn’e, eu sunt om trecut prin padurile românesti. Am vanat si cerbi si mistreti, dar si ursi, lupi si
alte jivine salbatice. Dar asemenea strigat pe care l-a scos creatura, nu mi-a fost dat sa intilnesc in
vanatorile mele. Am tras foc dublu in directia aceea, dar se vede treaba ca l-am ratat, pentru ca a
inceput sa fuga. Si atunci mi-am asmutit cainii pe urmele aratarii.”
Cei doi caini au luat urma vanatului. Dar glasurile lor se auzeau din ce in ce mai departe si mai
stins. Cand a ajuns langa cainii sai, pe domnul Dumitru l-a apucat disperarea. Unul dintre caini
zacea pe o parte, ranit la git, zbatindu-se intre viata si moarte. Al doilea disparuse complet.
“Poate ca l-a luat aratarea cu ea, nu stiu ce sa cred. Nici al doilea caine nu a mai trait mult. De
atunci am jurat ca eu cu mina mea il impusc cand o sa-l prand. Pentru ce mi-a facut el la cainii mei
o sa-mi simta plumbul intre coaste, asa sa stiti.”
Oamenii au botezat aratarea Capcaunul si au incercat de mai multe ori sa-l gaseasca, dar fara nici
un folos. Au pus si capcane, dar aratarea a ocolit capcanele si a devorat mancarea pusa acolo ca
momeala.
“Parca ar gandi. Nu pot sa cred ca exista in libertate un animal feroce, care poate gandi asemenea
oamenilor. Ar fi dezastruos. Inseamna ca suntem la un las de a fi distrusi de o alta specie”, spune
Codrin Istrate, profesor de biologie.
Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care publicatiile din
intreaga lume i-au semnalat in ultimii ani in preajma muntilor, in special din Europa si Asia. In ce ii
priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba, pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura
pare sa-i atraga mai mult decat ii sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca in fiecare zi cu
aparatele de filmat in mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca
vor putea inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.
Autor: Eliszar
Deci la varsta de 150 de ani, mos Toader din Voia, da informatii ca un om cu judecata matura.
In zona Nasaudului, traia un taran in varsta de 120 de ani, Tanase Todoran a lui Danila, din satul
Bicigiu. Acesta avea 120 de ani cand, la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla de langa satul Salva, in
prezenta generalului Buccow, a episcopului de Blaj, Petru Pavel, si a 2 batalioane de infanterie si 8
companii de cavalerie, chemate sa depuna juramantul ostasesc, a luat cuvantul si a spus: “ De 2
ani suntem catane, adeca graniteri si carte n-am capatat de la inaltata imparateasa, ca suntem
oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dam dare, facem slujbe catanesti, copiii nostri vor merge pana la
marginea pamantului sa-si verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robi, sa nu avem nici un drept,
copiii nostri sa fie tot prosti, or vor invata ceva or ba? Asa nu vom purta armele, ca si sfanta lege sa
ne ciufuluiasca tisturile. Jos cu armele! AlungatI afara paganii din hotarele noastre! AuzitI crestini
romani – numai atunci vom sluji, cand vom vedea carte de la inaltata imparateasa, unde-s intarite
drepturile noastre; pana atunci nu, o data cu capul. Ce da gubernia si cancelaria din Beciu, e
nimica: is minciuni goale de azi pe maine. “ Pentru curajul sau mos Toader a fost tras pe roata. Cu
toate astea, cuvintele lui au fost ascultate de batalioanele romanesi care s-au rasculat impotriva
curtii de la Viena. Rascoala a fost innecata in sange, dar Maria Tereza a fost in cele din urma
obligata sa le recunoasca drepturile. Pentru ca nu mai avea ostasi la marginea de rasarit a
imperiului.
In 1839, ziarul de limba maghiara <Erdelyi Hirado> din Cluj, reproducea un articol despre un batran
din Pestis, Ion Groza, in varsta de 120 de ani, care “ ar fi putut traI inca mult timp daca,
impiedicandu-se intr-o buturuga, nu s-ar fi ranit mortal la cap cu coasa ce o avea in mana. “
Batranul Groza lasa in urma lui un fiu de 100 de ani si un nepot de numai… 80 de ani” care de 50
de ani este jude domnesc…”
Un istoric maghiar scria, intr-o monografie a judetului Arad, urmatoarele cuvinte despre 2 tarani
romani: “ In 1789, in cursul unei vanatoare in satul Cuied, un domn a intrat in casa unui taran
roman. Batranul gospodar insusi povesteste ca nemtii I-au alungat pe turcii din Boros Ineu; asadar
s-ar fi putut sa aiba 130 de ani. In cursul indelungatei sale vietI, n-a iesit niciodata din hotarul
satului si in viata lui pentru intaia data vede un domn…” …” La 1 ianuarie 1894 moare un pastor
din Madrigesti, in varsta de 107 ani, dupa altii de 120 de ani, care in viata lui o singura data a iesit
din satul sau, cand a fost in Gurahont, sa vada trenul, ce fusese pus in circulatie in 1890.”
Papiu Ilarian, povesteste ca in 1852, in muntI inca mai existau oameni de pe vremea lui Horea. …”
intre altii, exista un popa batran care a fost si capitan sub Horea. …
L-am lasat la urma pe cel mai batran cunoscut in actele romanesti ale vremurilor. Este vorba de
iobagul Lupu Basa din satul Carpinet, judetul Bihor, de care aminteste si urbariul domeniului Beius,
din anul 1600. Cu ocazia unei anchete din 9 noiembrie 1619, in care se cerceta daca preotul Parvu
este scutit de slujba ostirii si de dari, conform unui act semnat de insusi imparatul Sigismund, sunt
audiati peste 20 de martori batrani din 6 sate, dintre care cei mai multi erau trecuti de 100 de ani.
Toti depun marturie in favoarea preotului Parvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a carei varsta, de
225 de ani este consemnata de 2 ori in documentele intocmite. Mos Lupu aminteste despre rolul
sau in constructia bisericii din Carpinet si depune, la randul sau, marturie despre actele eliberate de
Cancelaria imparateasca si prin care preotul Parvu si urmasii sai erau scutiti de slujba ostaseasca si
de plata darilor pe veniturile obtinute pe pamanturile bisericii.
Eliszar
Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?! - de Eliszar la 04/08/2009, 18:06 - Cat
Alarma in Bucegi
Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt relativ aproape de capitala,
motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare
ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a
luat nici o pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida ochii
pentru a nu da o lovitura turismului din zona.
Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului
a fost atacata. I.M., povesteste:
“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem
cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde
aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe mine...”
La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se pregaetsc de hibernare si mai coboara prin
sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a
fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant.
“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a
scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani,
domnisorule...”
S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca avea unul din picioare
smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “...
numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...”
A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau un traseu prin Coltii
Morarului la inceputul verii.
“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva, inspre dreapta, un animal
ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire
cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun
animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit sa pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de
sange si capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca
pitoane si fringhii, ramane o enigma.
Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana
solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura
care, ciudat, in loc oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima
data si nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara.
Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina,
de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar
in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in
legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.
“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca dadeau glas si am iesit cu
bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup
mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu
a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...”
Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca animalul este un hibrid intre lup
cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un ciobanesc.
“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii au adus niste caini mari
care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una
din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta
sa fie un astfel de hibrid...”
Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze enigma. Varianta care, la
prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani.
Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre acre se stia ca disparusera de mult de
pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte
apartinind ursilor disparuti...
Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi, singurele relatari
apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana
atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. la fel ca unele
tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...
Eliszar
Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti, pentru ca Dumnezeu ne da
posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O
privim prin ochi de copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe care o
dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele pe care inca nu ni le-am vazut
implinite si pe care unii dintre noi nici nu le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata
doar prin ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar. Cu toate astea,
exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de viata. Fie pentru ca s-au nascut cu
probleme fie pentru ca au avut probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.
Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da
voie, poate niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa dinspre mama intr-un mic sat minier din
zona Baia Mare. Ambii parinti au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de circulatie, cand se intorceau
de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi parinti ai lui
Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa
supravietuiasca accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi si ca in urma socului ar fi devenit
autist. Altii spun ca la varsta aceea socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel de probleme. Nu a
facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o
scoala speciala.
Cu toate astea copilul a invatat sa scrie si chiar sa cateasca. E mai greu cu pronuntia, dar micutul nu se da batut. De cateva
luni Lucian traieste un experiment terifiant de care nu-si da seama, dar care o inspaiminta pe bunica sa – care ne-a si scris in
aceasta problema. Din septembrie, copilul a inceput sa... cante. Trecand peste faptul ca un autist nu poate interpreta melodii,
ciudatenia vine de acolo ca melodiile nu sunt in limba româna ci intr-o limba necunoscuta. Femeia s-a speriat, mai ales ca
melodiile cantate de Lucian aveau o nota oarecum duhovniceasca, fiind molcome si incarcate de tristete. “Maica, mie mi-o fo
frica ca s-o scrintit Lucian, da` popa nost zice ca copilu` ii intreg. No, atunce, ce poate fi?”
Valentina Mihaileanu, lingvistul care s-a deplasat cu noi la fata locului, a fost la rindul sau uimita de ceea ce auzea. Lucian
folosea cuvante de sorginte germanica si ungara, iar pe alocuri cuvante pe care nu le-a inteles nici doamna Mihaileanu.
“Am analizat vechimea cuvantelor si am determinat folosirea in timp a acestora. Apoi, am tinut cont ca era o contopire de
cuvante germane si maghiare. Cand am intocmit graficul temporar de folosire a cuvantelor cheie, am tras concluzia ca acele
cuvante necunoscute pot fi de origine cumana sau chiar pecenege”, sustine doamna Mihaileanu.
Melodiile sunt un fel de imnuri inchinate lui Dumnezeu precum si imnuri in care sunt cantate faptele unor eroi necunoscuti
care au ajutat la raspindirea crestinismului printre pagini. Chiar daca au fost identificate textele cantecelor, nimeni nu intelege
cum a ajuns Lucian la asemenea cunostinte.
“Limba in care canta nu este una recunoscuta ca atare. Probabil e un limbaj local care a apartinut unor colonisti sau unor
bastanati amestecati cu colonisti maghiari sau germani. Faptul ca nu s-a descoperit nici un manuscris scris in limbajul acesta,
arata ca grupul care il folosea nu era unul foarte important, ci mai degraba oameni nestiutori de carte, oameni care au fost
izolati ca urmare a vremurilor turburi de atunci si care, nemailuind contact cu patria mama, s-au barbarizat, creind un limbaj
propriu, nou”.
Cativa specialisti in hipnoza au propus sa incerce sa afle cum a ajuns Lucian la cunostintele respective, majoritatea fiind
convinsi ca au de-a face cu un caz de personalitate multipla. Din pacate, lipsa unor certitudini in aducerea copilului la normal,
au facut-o pe bunica sa, care este tutorele legal al copilului, sa refuze un astfel de tratament neconventional care poate
inrautatii starea lui Lucian.
“Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc
Lui.”
Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba
care nu exista.
Eliszar
In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la imensii dinozauri si alte reptile
asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile
batrinilor sequoia. Cercetatorii au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai mare
decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata
noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai adaptabile la schimbarile climaterice.
Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul Hategului urmele unor dinozauri ciudati,
asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau ajunge la 1, 5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai
multe, oamenii din zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt convinsi ca
daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa din ele micile progenituri. Prin comertul
subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar
nu-i pare rau, pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor mai mult, dar m-am
gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca
necazurile au inceput abia mai tarziu sa apara.
Oul ciudat
Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu. Camera e spatioasa si este
dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile
românesti cit si din aparitiile editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul
1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o avere imensa. Aici, in acest habitat
de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de un bazin facut din sticla securit.
Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana dupa ce a fost adus, un incendiu
izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi
domnul Dobrescu a inceput sa constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala,
in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam bateriile. Dintr-o data, totul s-a
schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau
fiori si simteam cum ma parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta de
milioane de ani, dar nu era asa.”
Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se planga de aceleasi simptome.
Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit brusc, fara o explicatie logica.
“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si noaptea. Timp de aproape o
saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa urla.”
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur
carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a
pus mina pe oul de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit omul se ridica
din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in
ultima clipa.
“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci cand era sa aiba accidentul, el nu
vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o cimpie verde, imensa si plina de flori.”
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si l-a vindut la o licitatie pe
Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca
evolutia celor care au cumparat oul, dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar, totodata, nu vrea sa dea nici o
explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si
propriul destin.
Eliszar
Noi, suntem Leaganul Civilizatiei Europene, am fost Leagan Suprem Superior al Spiritualitatii Divine,
aici s-au " nascut " si deprins initiatoarele Invataturi ale lui Zalmolxe, aici, Preotii Pelasgi au fost
Initiati si-si potoleau setea cu Apa Vie, in grote, din izvoare tamaduitoare, mai apoi Vracii au profetit
in oglinda apelor vii si-au gasit leacuri pentru trup si suflet de-a lungul timpului, aici la noi a existat
si zic ca inca mai exista credinta in nemurire, mostenirea noastra dacica, Devenirea, la noi, in
spatiul mioritic, " in perioada feudala, alchimistii din Ţarile Romane au urmarit realizarea elixirului
care in basme promova tineretea fara batranete si viata fara de moarte ", si tot aici, pe pamantul
Zeului Stancii, al Fulgerelor, in Tara Lupilor, e Vf Omu si Osia Cerului, Axa Lumii.
Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris si s-au facut numeroase studii si cercetari.
Desi fiecare analiza, cercetare-n parte, prin vocea celor ce argumenteaza si vin cu dovezi de tot
felul, inclusiv descoperiri ce intaresc afirmatiile in sine, sustin ipoteze, locatii si teze fascinante la
prima vedere, toate au ca numitor comun acelasi subiect, teorie : existenta Axei Lumii in spatiul
carpato-danubiano- pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la noi, in tara noastra, Dacia Nemuritoare.
Gradina Edenului e " semnalata " ca existand in sud-vestul Daciei, din nou descoperirile arheologilor
vin in sprijinul acestei ipoteze : bratari de aur in chip de capete de vipera din specia Amodites,
pescari si vanatori grota Hotilor ( vechime de 10 000 de ani ), Adamclisi ( Adam Clisi a?" pamantul
lui Adam, Pamantul Omului, Adam=om, tradus din ebraica ), pesteri locuite cu zeci de mii de ani
i.e.n ( 100 000 a?" 40 000 ani i.e.n. ), teoria ce susttine existenta Evei-Havva pe Vale si la nord de
Pison ( rau Sfant ) identificat ca fiind Dunarea, deci in regiunea Havila-Valhia, respectiv, Dacia
Nemuritoare, Dackha-stramosul oamenilor s.a.m.d.
Maximul Energetic al Intregului Pamant, prin care trece Axa Lumii e localizat de istorici, cercetatori,
arheologi, oameni de stiinta, etc, de pe intreg cuprinsul lumii si care s-au aplecat de-a lungul anilor
si istoriei, numeroaselor studii in materie, ca existand pe teritoriul nostru. Fie in Muntii Bucegi pe Vf
Omu, fie in Masivul Godeanu, Mehedinti, in Muntii Buzaului sau in Vf Gugu din Masivul Ţarcu
( Banat ).
- Herculane a?" Cel mai puternic punct energetic din lume : istoricul V Parvan, bioenergeticianul
Iulian Urziceanu, gen V Dragomir care a demonstrat existenta acestui fenomen pe cale astro-
geodezica si gravimetrica in Godeanu creand un camp magnetic atat de puternic incat campul
gravitational capata ondulatii.
Apa Vie, Apa Nemuritoare a Dacilor, Apa Vietii, Apa Pura, este existenta pe teritoriul tarii noastre
( Manastirea Sambata de Sus, Fantana din Runc-Alba, Muntii Bucegi-Kogaion- intre Lacul Bolboci si
Scropoasa, Barlad, 7Izvoare Herculane, Comarnic-Prahova, etc ) prezinta un scop ridicat pentru
intreaga lume, dovada imbutelierea secretizata a Celei mai Pure Ape din Europa in Valea Prahovei,
de catre o firma din Campina si experti NATO din Berlin, dovada proprietatile terapeutice
demonstrate in timp ale acestei Ape,
" Se vorbeste in legendele romanesti de o populatie misterioasa, blajinii, rohmanii, rucmanii, despre
care se spune ca: "sunt blajini, sunt sfinti, locuiesc la capatul lumii ("dincolo de Boreas")
aproximativ de apa Sambetii; toti sunt sihastrii; tara lor se numeste Macarele (Macaron nesoi a?"
adica Insulele Preafericitilor). Portile raiului sunt aproapea?La Rohmani se gaseste apa vie si apa
moarta."
" Pe versantul estic al muntilor Bucegi in zona Cheile Scropoasa, la 1300 m altitudine, se gaseste
una din cele mai mari surse naturale de apa minerala naturala necarbogazoasa din lume. Sursa
este cunoscuta de peste 2000 de ani sub denumirea de "7 Izvoare".
Legenda spune ca de aici au baut apa Zalmoxe si dacii cei puternici.
Aceste 7 izvoare au fost considerate multa vreme "izvoare ale nemuririi". "
" Da, am zis-o si o voi repeta pana voi putea fi auzit, ca misiunea noastra este sa dam stiintelor
arheologice pe omul Carpatilor preistoric, anteistoric. "
(Cezar Bolliac)
Sursa: sfinx777
Pentru a contracara credinta in puterea magico-mistica a lupului, crestinismul primitiv l-a investit
pe Sfantul Petru (Samedru) cu atributele de pastor al lupilor , care sunt considerati cainii sai,
precum si pe fratele sau , Apostolul Andrei, care se spune ca a propovaduit Evanghelia
Mantuitorului in * teritoriile lupilor *, printre care si Dobrogea. (Dumitru Manolache - Sfantul Apostol
Andrei si protocrestinismul in spatiul romanesc. Lupii mielului)
Se pot banui cel putin doua izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor: una poate dacogetica -
daca locuitorii Daciei vor fi practicat intr-adevar Lycantropia (cuvant grecesc insemnand
transformarea unui om in animal. In Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzatiile pentru care
erau arse pe rug vrajitoarele. In psihiatrie este asimilata cu dedublarea personalitatii).
O alta ipostaza este in mod sigur alano-oseta, stiind ca alanii au stationat un rastimp destul de lung
pe teritoriul fostei Dacii si ca urmasii lor - osetii din Caucazul de nord, au avut in epica lor
precrestina un cult al zeului Tutyr , venerat ca pastor al lupilor. ( Victor Kernbach - Universul mitic
al romanilor).
Pentru poporul roman imaginea lupului persista ca o dominanta mitica. In patru substraturi mitice
se reia si se verifica imaginea sacra a lupului: Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic;
substratul indo-european , cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al
lupului latin ingemanat cu cel dac intr-o sinteza daca-romana; substratul iudeo-crestin primitiv, care
preia si rastalmaceste aspectele zoomitologice ale lupului din celelalte trei substraturi mitice
precedente intr-o viziune de bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcanescu in Mitologie Romana)
Sursa: sfinx777
Caz bizar la Bistrita – o treapta se incalzeste fara explicatie - de Eliszar la 12/03/2009, 21:58 - Cat
In anul 1992, mina de la Ocnele Mari era inchisa dupa mii de ani de exploatare. La nici 10 ani, un
deal intreg era inghitit de pamant si forma un val de saramura care inunda casele localnicilor. A fost
inceputul unui Armaghedon care s-a abatut asupra oamenilor. Unii au plecat, s-au mutat cu totul in
zone mai protejate. Altii insa, nu vor sa paraseasca locul unde stramosul a batut primul tarus si a
pus prima caramida. Dar acesti ultimi curajosi, putini, traiesc o poveste de groaza permanenta.
Pentru ca pamantul freamata. Se misca la propriu, de parca cineva ar zgudui subteranele. Oamenii
sunt speriati. Spun ca asta s-a inrtamplat doar in ultimii ani si ca pamantul de acolo ar fi blestemat
sa inghita tot ce e viu.
“Domnule, am 63 de ani si am vazut multe. Nu ma pierd usor cu firea. Dar acolo, in maruntaiele
pamantului se petrece ceva rau si nimenea nu poate face nimic”, spune domnul M. D., care a lucrat
mai bine de 20 de ani la ocnele de sare. Dumnealui spune ca in 1986, la o surpare de teren, a
aparut din adancuri un cadavru ciudat, aproape perfect conservat de sare.
“L-am vazut cu ochii mei. In noaptea aia eram de serviciu si imi amintesc totul de parca s-ar fi
inrtamplat acum. La un moment dat s-a auzit un zgomot infernal, de parca s-ar fi deschis o usa
metalica. Scrasnea pamantul de parca era fier pe fier. Apoi o data s-a crapat pamantul si o lumina a
tasnit in noapte. Cand ne-am uitat sa vedem ce e, am vazut un barbat ciudat. Avea in jur de 2 metri
si ceva si era imbracat ciudat. Pielea era de o culoare aproape aurie. Ceea ce ne-a uimit pe toti a
fost senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi
frumoase, inspira teroare. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie sa
fi aratat Stapinul Intunericului dupa caderea sa pe Pamant. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta
sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au
spus ca avea toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.
Lucrarile au fost sistate imediat. La cateva ore, o echipa de la Bucuresti s-a prezentat la fata locului.
Au izolat zona si au inceput sa faca cercetari. Nimeni nu stie ce au cautat si nici daca au gasit sau
nu ceea ce au cautat, dar lucratorii din echipa care facuse prima descoperire a fost amanuntit
anchetata de Securitate.
“Ne-au intors pe toate partile cu tot felul de intrebari despre familie si prieteni. S-a zvonit atunci ca
mortul era un sppana si ca de asta era implicata Securitatea, dar eu sunt convins ca nu e asa. Ce
sppana vine imbracat cu haine care pareau vechi de sute de ani, isi pune un inel imens pe deget si
poarta un pumnal incrustat cu pietre scumpe? Ca noi ne-am si mirat de pumnalul ala care nu avea
pe el nici un pic de rugina”.
“Moartea nu ii atingea”
Oamenii nu au aflat nimic despre identitatea celui aruncat afara, dar de atunci au aparut tot felul
de variante si povesti legate de identitatea sa. Domnul Catalin Vornicu, pasionat de istorie, are o
teorie proprie. Domnia sa spune ca, in urma cu peste 3.000 de ani, Vilcea facea parte dintr-un
ansamblu religios pelasg.
“Imperiul era condus de o dinastie de natura divina. Toti regii aveau si titulatura de <zeu> si
purtau acelasi nume, respectiv Salmos (I, II s.a.m.d. pana la XXVI). E posibil ca barbatul descoperit
sa fi fost unul dintre vechii regi sau poate ca facea parte din vechiul ordin de lupta zamolxian. A
existat un astfel de ordin de lupta care sprijineau centrul politic de la Sarmizegetusa. Pentru ca
Sarmisegetusa a fost mostenire pelasga. Egiptenii insisi au fost ingroziti de faptele de arme ale unui
astfel de grup de cavaleri, la atacul cetatii Aqad. Se spunea despre ei ca au puteri supranaturale si
ca moartea nu ii atingea. Multi au inteles prin asta ca erau nemuritori, dar eu sunt convins ca era
vorba de faptul ca trupurile le ramineau intacte dupa moarte”.
Marian Petrea si-a vazut casa inghitita cu tot cu animalele din batatura. Isi aminteste si acum cu
groaza de moment. “Era spre asfintit si dadusem de mincare la vite si la porci. Numai deodata ce se
inroseste cerul si devine singeriu. Cand am vazut asta am zis ca nu-I lucru curat. Apoi au inceput
vitele sa se agite si sa mugeasca, iar ciinele sa urle si sa se repeada in lant. Mi-am dat seama
imediat ca vine cutremurul si am luat-o la fuga spre capul satului cand a inceput sa se scufunde
pamantul. Facea un uruit ca de moara, de nimenea nu mai auzea nimica. Am vazut cum toata
agoniseala mea se scurgea in adancuri, dar nu-mi era gindul la asta ci la cum sa scap de acolo”.
Timp de trei zile si trei nopti, prin crapaturile ramase au iesit flacari. “Or fi ars lucrurile mele sau
altceva, nu stiu. Dar stiu ca in zona noastra nu sunt acumulari de gaze. Iar cei care au venit sa
analizeze dupa au pus totul pe seama golurilor de sub pamant. Hai ca inteleg surparea din pricina
golului, dar e normal ca dupa surpare sa ramina groapa acolo, nu?! La mine nu s-a intamplat asta,
ci pamantul s-a inchis pur si simplu la fel ca inainte, de parca nu s-ar fi crapat vreodata. Atunci
unde s-a dus ditamai casa cu tot cu gospodarie?! Asta nu o pot intelege. Ca dupa am adus un
excavator si am sapat vreo 8 metri, dar n-am gasit nici o urma, de parca n-ar fi existat niciodata”.
Referitor la asta, domnul Ion Mateescu, geolog, spune ca e posibila o oarecare explicatie logica.
“In Vilcea, dupa cum se stie, exista acei celebri trovanti, acele formatiuni formate pe fundul marilor
ancestrale si care s-au ridicat o data cu fundul marii, ajungind la suprafata, pe dealurile din zona.
Ridicarea acelui fund de mare nu s-a facut constant, centimetru cu centimetru, ci au fost fortate de
modificarile geologice. Cand doua straturi geologice aflate in expansiune, se intilnesc, se imping
una pe cealalta. Pana la urma cea mai puternica trece deasupra iar cea mai slaba trece dedesubtul
primeia. Asta cred ca se intampla si in zona Ocnele Mari, dupa cele pe care mi le-ati spus. Deci acea
casa nu a disparut pur si simplu, ci se afla in adancuri, sub placa puternica care a iesit la
suprafata”. Dar localnicii sunt sceptici si spun ca stiinta nu poate da un raspuns adecvat. “N-om
avea noi multa carte, dar stim si noi ca acele intilniri dintre doua placi geologice nu se petrec in
cateva minute ci sunt proces a mii de ani sau chiar mai mult. Ori la noi totul se petrece la nivel de
minute”.
Dincolo de superstitii
Cel mai greu le-a fost localnicilor in 2001 si apoi in 2004, cand doua valuri de saramura au maturat
zona, lasand in urma lor un mic desert de sare. Ei spun ca de cand acea mumie a fost scoasa la
suprafata, nimic nu mai e cum trebuie sa fie. “o fi fost vreun mare rege de demult si blestemul lui
ne-a lovit, asa cum este cu blestemul faraonilor. Ca de atunci toate s-au stricat pe la noi si oamenii
saracesc pe zi ce trece iar unii dispar fara urma. Domnul S.D. inginer chimist, spune ca blestemul a
fost adus de cei care au exploatat sarea.
“Domne, traim in secolul satelitilor, nu mai puteti crede in superstitii. Ce blestem domne?! A fost
din cauza ca aia au vrut sa faca economie de motorina. Ca aici stiti cum se scotea sarea? Se
introducea apa in subterane si apoi era extrasa saramura. Ori, ca sa nu se surpe peretii, se baga si
o pelicula protectoare de motorina. Cum n-au mai bagat motorina, ca voiau sa faca economie, cum
s-a ales praful de tot. Au inceput sa se surpe galeriile si sa inghita case si toate alea… . Pai asa se
vad si focurile alea. Sunt produse de motorina veche. SI se vad pana arde complet motorina. Hai
domne ca sunteti oameni seriosi, nu va mai luati dupa unii si altii cu blesteme si faraoni si mai stiu
eu ce”, incheie dumnealui.
De jur imprejurul Ocnelor Mari, exista lacuri imense cu apa sarata. Totul se intinde pe zeci de
hectare. Oamenii deja nu se mai tem ca intr-o zi ar putea fi inghititi de pamant. Se uita cum vin tot
felul de straini pe acolo, cu tot felul de aparate care mai de care mai ciudate. Toti fac calcule si
masuratori. Si toti angajeaza ghizi dintre localnici pentru a ajunge in diverse zone. “Nimenea nu ne
spune pentru ce vin. Zic unii ca vor sa consolideze terenurile, dar cine sa-I creada? Noi stim ca pe ei
ii intereseaza ce-I acolo, in adancuri, acoperit de sare, nu viata si bunastarea noastra. Nu pentru noi
vin ei si sapa si fac masuratori si tot cauta ceva, numai Dumnezeu stie ce o fi in adancuri. Dar se
vede treaba ca ce cauta ei merita, pentru ca nu se uita la bani”, incheie doamna Leuca.
In ultimii ani, un peisaj al disperarii s-a lasat peste intreaga zona. Totul pare lipsit de viata. Pentru
ca pofta de viata a disparut din inimile celor de acolo. “Domnule, noi traim intre doua lumi. Noi
suntem pe pragul dintre viata si moarte, dar nici asa nu plecam de aicea. Ca aicea este viata
noastra si daca Bunul Dumnezeu asa o vrea, aicea o sa fie si moartea noastra, alaturi de cei dragi”.
Eliszar
Harta zonelor radioactive periculoase din Romania - de Hafial la 09/02/2009, 14:35 - Cat
De mai bine de 10 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariaza si marcheaza zonele
periculoase radioactive din Romania.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona Stei si Ciudanovita apare o firma germana
care exploateaza piatra pentru constructii, pe care o imbarca in trenuri si o duce in Germania. Din
acest moment apar primele probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa
pierderea razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea. Exploatarea s-a facut
in regim de cariera.
Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la constructia caselor.
In perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau
documentatie de la nazisti, aveau nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de
razboi. Asa ca Romania a pus la dispozitie tot teritoriul. S-au creat acele SOVROM-uri ( societati
Sovieto-Romane ) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante pentru acea perioada, au
adus ingineri. Muncitorii erau din Romania. Cand nu erau suficienti aduceau detinuti politici.
Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile,iar inginerii lor au plecat cu toata
documentatia. Romanii au continuat exploatariile pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie
datoriile de razboi si exportul de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici
o masura. Totul se uita. In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER. Este o perioada de
nehotarare.
Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri. Nimeni nu lasa
documentatie. Ultimul val de inchideri are loc in perioada 1990-1992. Export la rusi nu se mai face,
in tarile europene nu este cerere. Apare controlul international pentru energia atomica. Apare o
oscilare de inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar. Expoatarile
facute de Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari Miniere apoi Institutul de
Prospectari si Exploatari Geologice) au fost abandonate, desi aveau plan si la microproductie. Dupa
plecarea echipelor de la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit ... revolutia din
1989. Acum nu mai este de gasit nici o Companie miniera,... pentru ca s-au desfintat. Aceste valuri
in exploatare au dus la aparitia multor situri parasite.
Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa povesteasa. De la
rusi am luat modelul ca toate exploatarile de materiale strategice ( aur, cupru, uraniu) sa fie in
subordinea Ministerului de Interne. De aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o
lucrare stiintifica, mai ales sa si publici ceva referitor la aceste materiale. Pana si tezele de
doctorat contineau putine date. Importul de aparatura dozimetrica pentru masurat radioactivitatea
era interzisa (doar cateva laboratoare specializate au fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita).
In anul 1997, s-a dat din nou aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni! La inceput, cand a
demarat colaborarea cu canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret. Acum s-au lamurit,
ne ajuta chiar, mai ales ca au si ei un serviciu de protectia mediului ( asa cum au cei de la FBI sau
CIA ). Si acum suntem in NATO, nu este asa?!
De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie. La inceput si ei au
fost putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este problema guvernului. Dar, dupa ce au
constatat realitatea ne-au ajutat cu tot ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti
colegi, unii chiar din Statele Unite care au, cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii
nu au viata mai usoara.
Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte mici si rare. Norocul
este ca ne ajuta institutiile guvernamentale, dar nu cu bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne
dau voie sa folosim cabanele din munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in
zona, Protectia Civila ne imprumuta aparatura dozimetrica ( nu prea performanta dar ne descurcam
cu ea) si vin cu noi la masuratori, Institutul de Igiena ne face analize la probele pe care la ducem,
fara sa ne ia bani, Universitatea Tehnica din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele
si ne trimite studentii in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special drezina).
Sursa: Istoria uraniului
Apar diverse articole in presa scrisa:
Zona radioactiva
Dincolo de saracie, in Ciudanovita pandeste un pericol mult mai mare. Fostele mine de uraniu din
zona au fost inchise necorespunzator, inca o oara apa contaminata din puturi se poate infiltra in
apa freatica a fantanilor si a izvoarelor din zona. Inchiderea minelor a inceput in 1992 si a continuat
in 1997, dar s-a realizat doar partial si iresponsabil, fara ecologizare (izolarea minereului
radioactiv). Din acest motiv, zona Ciudanovitei este puternic radioactiva. Haldele de steril (in cifra
de 35 in zona Natra, Lisava, Dobrei si Ciudanovita!) nu sunt stabilizate si la fiecare ploaie apele ce
se scurg de pe ele transporta material radioactiv in paraul Jitin, care traverseaza zona locuita.
La un pas de moarte
Am ajuns la Ciudanovita datorita unui om care a fost la un pas de moarte din pricina radioactivitatii:
Mircea Golosie, presedinte al Hobby Club Jules Vernes. Acest club nu avea ca domeniu de activitate
probleme de mediu pana in 1999. Se ocupa de turism si de sustinerea activitatilor stiintifice si de
cerecetare. In acel an, Mircea Golosie s-a imbolnavit grav, inca o termen medicii nu reuseau sa-i
puna un diagnostic. "Timp de o luna si jumatate am facut marcaje montane intr-o zona radioactiva.
Nu stiam ca este radioactiva, fiindca nu era marcata in nici un fel. Medicii au crezut ca am SIDA,
fiindca am slabit 23 de kilograme intr-o luna. Apoi si-au dat seama ca mi-am pierdut imunitatea din
pricina radioactivitatii. Pot spune ca mi-am revenit printr-o minune, fiindca medicii nu aveau ce sa-
mi faca", spune Mircea Golosie. De atunci a pornit un razboi cu autoritatile responsabile cu
inchiderea si ecologizarea minelor, care isi fac treaba inconstient, nepasandu-le ca pot pune in
pericol vieti umane.
Case radioactive
Primele exploatari de uraniu din tara noastra au fost deschise in perioada interbelica, de catre
nemti, la Ciudanovita si Stei. La finalul razboiului, acestea au fost preluate de rusi, care au deschis
si altele, noi. "Se castiga foarte bine, se murea mult, rusii nu puteau transporta cat excavau.
Depozitau minereul unde aveau loc, bineinteles, cu gandul ca o timp il vor lua de acolo. In 1964,
rusii au plecat, inginerii de mine au murit si nimeni nu mai stie unde sunt haldele. In '89 a venit
revolutia, minele au inceput sa se inchida, dar haldele radioactive au ramas printre munti,
nemarcate. La Ciudanovita sunt oameni care, in necunostinta de pricina, au folosit ca materiale de
constructii pietre si nisip din haldele radioactive", spune Mircea Golosie.
Autoritatile ascund
"In Timis, Arad, Caras-Severin si Hunedoara sunt in jur de 90 de situri radioactive identificate. Prin
eforturi sustinute am reusit abia anul asta sa convingem autoritatile sa monteze panouri de
avertizare, pentru ca macar localnicii si turistii sa stie sa se fereasca. Credeti-ma, am vazut corturi
montate pe halde radioactive, pentru ca turistii, mai selectionat strainii, nici nu se gandesc ca un
asemenea loc se poate sa nu fie marcat! Am impresia ca autoritatile nu vor sa recunoasca aceste
zone, de frica Uniunii Europene. Europa dar ne poate ajuta sa ecologizam corect aceste zone si nu
vrea decat ca ele sa fie identificate si sa fie marcate corespunzator", sustine Mircea Golosie.
Indiferenta
Hobby Club Jules Vernes a contactat in anul 2000 guvernul Canadei, care a trimis in zona doi
voluntari de la Corpul de Voluntari Canadieni: Bill Blackman, geolog, si Harry Whyttaker, chimist,
ambii ingineri militari. "Acesti oameni au venit aici trei ani la rand si nu au avut cu cine vorbi din
partea autoritatilor", spune presedintele clubului.
Clubul a primit din partea canadienilor aparatura in valoare de 10.000 de dolari, care include un
radiomentru MIP 21, echipament pentru un laborator mobil, filme foto si alte dotari. "Am pus la
dispozitia autoritatilor toate aceste echipamente, inclusiv masuratorile efectuate de noi. I-am scris
domnului Lucian Biro, secretar de stat si presedinte al CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul
Activitatilor Nucleare - n.r.), dar nu am primit nici un raspuns. Anul asta am vorbit si cu doamna
Cornelia Garboni, de la Agentia de Mediu din Timisoara, careia i-am trimis si o scrisoare-raport cu
masuratorile si concluziile noastre in zona. A organizat apoi o conferinta pe aceasta tema la Resita,
la care nu m-a invitat", spune Mircea Golosie.
Nivel depasit
In unele locuri din zona Ciudanovitei, nivelul radiatiilor depaseste de 20 sau chiar de 30 de ori
nivelul de alarmare. Radiometrul lui Mircea Golosie masoara radioactivitatea in cicli (sau
dezintegrari) pe secunda (cps). La o valoare de 200 de cps este nivelul de alarmare. Una dintre
haldele provenite de la galeria de la intrarea in colonie are un nivel de radioactivitate de la 3.000 la
3.500 cps, drumul de intrare la halda mare - 950 cps, din nou pe marginea acestuia sunt bolovani
care au nivele de radioactivitate situate intre 3.000 si 6.000 cps!
Intr-un raport referitor la zona Ciudanovita tiparit in anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor
experti din mai multe tari, membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului
reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii in zona: "Perimetrul blocurilor (de locuinte - n.r.): 60 -
82 cps. Perimetrul scolii din Colonia Ciudanovita: 40 - 60 cps. In gara coloniei, unde mai este inca
buncarul de incarcare pentru vagoane: sub rampa, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampa, la
inaltimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gara, pe aleea de beton, 100 cps. Pe sosea, de
la 150 la 220 cps. Nisipul de pe sosea din zona de incarcare prezinta valori neomogene, cuprinse
intre 250 si 350 cps, pana la 1.600 cps. Am gasit bolovani in pondere de 0,7 kg la care am gasit
valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 - dozimetrul portabil). Pentru
a continua studiile in aceste zone ar fi utila o colaborare si cu alte institutii abilitate. Pentru o
eventuala colaborare, Hobby Club Jules Vernes ofera logistica formata din autolaborator ARO,
radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto". Brosura a fost trimisa mai
multor institutii autorizate sa se ocupe de acest domeniu: Agentia Regionala de Protectie a Mediului
Resita, Agentia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina si Comisia Nationala pentru Controlul
Activitatilor Nucleare. Mircea Golosie nu a primit dar raspuns din partea nimanui. Toti cei platiti din
bani publici pentru a se ocupa de aceste probleme aparte de grave s-au facut ca ploua, cu o
nepasare criminala, fara sa tina seama ca era vorba de vietile unor oameni care locuiesc in zonele
analizate! Autorii raportului l-au mai trimis o data, in anul 2004, dar nici de aceasta data nu au
primit nici un raspuns!
Sursa: Banateanul din 29 noiembrie 2004
In cimitirul Ciudanovita anii trecuti pe crucile de metal arata ca multi dintre cei care s-au prapadit
nu aveau mai mult de 50 de ani. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.
Cancerul, leucemia, imbatranirea timpurie, copii cu malformatii - sunt boli frecvente la Ciudanovita.
La Ciudanovita, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au
unde sa plece. Raman intr-un loc contaminat care ii omoara in fiecare zi cate putin.
Surtsa: PROTV
La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de
tineri, iar cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.
Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa
masoare pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru
ecologizarea zonei.
Sursa: PROTV
Alte Surse: ucigasul din adancul pamantului, zone poluate, La Ciudanovita pana si laptele este
iradiat, romania prezenta pe harta europei radioactive, efectele radiatiilor de uraniu
Baba Novac
In zilele de demult, Imperiu Otoman dispunea de o forta militara care zdrobea fara drept de apel
orice armata europeana. Frica si groaza semanate de turci au dat de fapt un imbold fara anterior
dezvoltarii diplomatiei in Europa acelor timpuri. Sigurul conducator de osti care infrunta cu vitejie si
succes puhoiul otoman din secolul 16 a fost Mihai Viteazul. din nou cel mai destoinic general al sau
a fost un batran haiduc sarb care l-a urmat pe Viteaz deopotriva in moarte, legende si inimile
oamenilor.
Inca din decursul anilor sai de tinerete Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu-Voda, avusese de
nenumarate ori ocazia sa cunoasca starea de spirit a supusilor crestini din provinciile Imperiului
Otoman. Caderea sub dominatie turceasca a popoarelor din Balcani alaturi de transformarea
acestei regiuni in villayet-uri coincidea cu instalarea de catre turci a unui regim de opresiune
caracterizat prin biruri aspre, jafuri si toata seria de violente imaginate. Lipsite de posibilitatile
organizarii unor armate regulate, popoarele din sudul Dunarii au apelat la haiducie drept exclusiv
forma de lupta care le era la indemana.
Haiducia in Balcani a aparut sub forma unui fenomen social generalizat in Serbia, Bulgaria,
Macedonia si nordul Greciei, pentru a inflori mai apoi si in tarile romane. Spontana la inceput,
miscarea haiduceasca din Balcani avea sa cresca in intensitate de-a lungul secolului 16, pentru a se
constitui intr-o adevarata rezistenta armata cu caracter popular. Haiducia a fost cea mai activa si
eficace forma de lupta, care a reusit sa mentina in constiinta maselor populare cutuma razbunarii,
cea care a devenit in Balcani o adevarata traditie, precum si nadejde in libertate alaturi de
redobandirea independentei propriilor state.
Aceste detasamente de haiduci cuprindeau in randurile lor o serie de razboinici experimentati, duri,
manati in lupta de o ura fara margini impotriva cotropitorilor turci. Insufletiti de victoriile in serie ale
lui Mihai Viteazul, gruparile haiducilor cunosc un reviriment fara anterior. Organizati in cete mici de
15-30 calareti, ei atacau si se ascundeau mai usor. Fiecare ceata avea propriul steag si era condusa
de cel mai experimentat razboinic. Cateodata cetele se uneau in detasamente mari si atacau chiar
orase si cetati, cum au facut deseori in timpul domniei lui Mihai. Exista unele documente in acest
sens care certifica faptul ca numeroase solii ale balcanicilor sosite la Curtea Domneasca de la
Targoviste aratau domnitorului roman ca daca el ar trece Dunarea, " sarbii, bulgarii si albanezii,
care sunt de aceeasi religie cu dansul, s-ar uni bucurosi cu el".
Era, deci, firesc ca actiunile lui Mihai Viteazul in politica sa externa sa acorde o atentie staruitoare
problemelor din sud-estul Europei. Tot firesc era ca popoarele balcanice strivite de sistemul
pasalacurilor sa vada in victoriile de ecou ale voievodului valah o excelenta prilej de a da la randul
lor lovituri aprige Imperiului Otoman.
Arta manuirii armelor a invatat-o de mic copil, in anturajul unui razboinic sarb, capetenie a unui
grup de razvratiti locali. Pe langa abilitatea sa in lupta, izvoarele vremii noteaza ca Baba Novac era
un masiv de om, de o statura impozanta, care se folosea de forta sa fizica neobisnuita pentru a
baga spaima in dusmani pe campul de lupta. Forta sa herculeana, alaturi de vitalitatea sa
neobisnuita explica faptul ca la varsta de 80 de ani inca se afla in saua calului si participa in lupta
inarmat cu sabie si secure. Mintea sa era intodeauna limpede, in ciuda anilor inaintati, Baba Novac
fiind capitan al unui grup ce insuma 5 000-8 000 haiduci. In armata voievodului Mihai, avea rangul
de general alaturi de fratii Preda si Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta si banul Udrea.
Din pricina saraciei si a darilor pe care nu le putea achita, precum datorita faptului ca a muncit din
greu timp de 3 ani la ridicarea cetatii Semendria fara a fi platit, Novac se gandeste la pribegie…
Baladele populare ne spun ca unul dintre motivele care l-au determintat in tinerete pe Baba Novac
sa devina haiduc, este faptul ca era recunoscut drept un barbat dintr-o bucata care nu "scotea
caciula in fata nimanui". Autoritatile turcesti au trimis un grup de 10 ieniceri care l-au prins si l-au
batut crunt pana cand Novac, intr-un intrare de suparare, s-a ridicat si s-a repezit asupra
tortionarilor sai pe care i-a invins fara drept de apel. Pe capetenia grupului a ucis-o izbind-o repetat
de pamant pana cand i-a sfaramat oasele. Dupa o asemenea fapta tanarul Novac se refugiaza pe
Valea Timocului unde organizeaza o banda de haiduci alcatuita din romanii timoceni, sarbi si
bulgari. Aflat la conducerea acestei cete de luptatori dornici de razbunare, Baba Novac zdrobeste
pe turci la Cladova, cetatea timoceana Florentin si la Vidin.
O mare parte a activitatii sale o desfasoara in vilayet-ul Bosnia, pe muntele verde al Romaniei (U
zelenoj gori Romaniji). B. P. Hasdeu arata ca "Pe blestematul masiv tara noastra, Baba Novac a
petrecut vreo 40 sau 50 de ani, catre care adaugandu-se alti vreo 20 sau 30 din viata sa de la
Poreci, rezulta ca Baba Novac era octogenar, cand victoriile lui Mihai Viteazul, au desteptat nadejde
in sufletul sau, chemandu-l din codrii Bosniei spre un alt camp de lupta, intr-o alta Romanie"
Dupa cativa ani de lupte in Bosnia, rastimp in care face multe zile negre turcilor, Baba Novac este
prins de acestia. Impresionati de curajul si de forta sa, turcii ajung sa-i propuna sa-l faca aga la
Istanbul, lasandu-i si privilegiul de a-si pastra credinta ortodoxa. Sarb original pana in maduva
oaselor, Novac refuza si selectiona inchisoarea, prilej cu care invata sa vorbeasca turceste si
greceste. Evadeaza dupa doi ani de captivitate si revine in partile Bosniei unde se reapuca de
haiducie.
"Pe unde Novac mergea/Asa turcii jos pica/Cum pica vara iarba/Cand o atingi cu coasa"
In aceeasi perioada in Balcani isi desfasura activitatea un alt capitan de haiduci. Originar din
Dalmatia, raguzan dupa generatie, haiducul Deli Marcu conducea la randu-i un grup de 1 500 de
luptatori. Intre cei doi eroi se va lega o stransa prietenie si vor lupta impreuna pe multe campuri de
batalie sub comanda lui Mihai Viteazul. Vestea ca domnitorul Valahiei, Mihai, fiul lui Patrascu Voda,
a intors armele contra Semilunii, a ajuns imediat la urechile celor doi razboinici. Prima intalnire
dintre acesti eroi are loc undeva in zona Varsetului unde, la ora pranzului, Mihai Viteazul insotit de
capitanii Ghetea, Racea, Vasile Marza, Simion si Patru din Copaceni, este intampinat cu bucurie de
capeteniile sarbesti banul Sava, capitanul Dochian, cneazul Dusan si haiducul Baba Novac. Mihai
cunoscuse darzenia rasculatilor sarbi. Dupa echipamentul de lupta, calitatea armelor si experienta
de lupta, domnul roman isi daduse seama ca sarbii sunt soldati excelenti. "Ne sunt frati si pot apara
tara din coasta, pot scufunda corabiile turcesti care vin pe Dunare, pot hartui drumurile Balcanilor",
explica Mihai Viteazul capitanului Vasile Marza.
La sfarsitul adunarii voievodul Mihai a primit juramantul de credinta din partea tuturor
conducatorilor rascoalei antiotomane a sarbilor. Sub panza cortului, razboinicii sarbi si-au scos
sabiile la picioarele voievodului. detaliat miscat, Mihai isi scoate sabia asezand-o deasupra
paloselor sarbesti. Juramantul este intarit de episcopul Teoharie al Varsetului. Baba Novac a fost
puternic impresionat de personalitatea lui Mihai Viteazul. Batranul sarb l-a iubit si pretuit toata viata
pe ilustrul conducator roman. La un moment dat, garda personala a Viteazului era alcatuita din
haiducii sarbi ai lui Novac. Conform izvoarelor, sigurul regret al lui Baba Novac era legat de varsta
sa, haiducul octogenar marturisind de nenumarate ori ca si-ar fi dorit sa-l fi intalnit pe Viteaz cand
era mai tanar…Dintre toti capitanii straini care servisera in armata lui Mihai Viteazul, figura lui Baba
Novac se detaseaza net. Daca scotianul John Smith, albanezul aga Lecca, polonezul Valentin
Walawski si secuii Moise Szekely si Albert Kiraly nu erau in fond decat niste mercenari, lefegii
interesati doar de banii domnitorului, Baba Novac este singurul capitan ne-roman care a ramas
alaturi de Viteaz fara bani, animat doar de pretuirea fata de domnitor si de lupta impotriva
dusmanilor acestuia.
In toate marile batalii ale Viteazului, bratul lui Baba Novac era in toiul luptei. Niciodata nu s-a lasat
impresionat de superioritatea numerica a dusmanului. Ataca cetatea Plevnei alaturi de doar 1200
haiduci. Cu cesta prilej reuseste sa ia multi prizonieri, printre care sotia si cei doi copii al bogatului
pasa Mohamed Mihailoglu. "Tinuta cu omenie si nesiluita de haiduci"- cum spune cronicarul
Balthasar Walther – turcoaica si copii sai sunt rascumparati de otomani contra sumei de 500 000
galbeni. In primavara anului 1595, in fruntea a doar 600-700 haiduci, Baba Novac trece Dunarea si
marsaluieste pana in Muntii Sarplanina, unde asteapta oastea condusa de Hasan Pasa care traversa
muntii pentru a face jonctiunea cu armata sultanului langa Sofia. Intr-o amabuscada, Baba Novac
ataca si distruge intreaga armata turcesca luandu-i acesteia toti caii, camilele, tunurile si o mare
suma de bani. Majoritatea turcilor sunt ucisi in munti.
Episodul victoriei de la Selimbar se lega de Baba Novac. Haiducul sarb nu mai suporta tratativele
episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente
definitiva de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a
batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan
Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani. Armurile invinsilor
sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat,
Baba iese victorios intr-o serie de lupte. Ajuns in Moldova, in urmarirea lui Ieremia Movila, ocupa
aceasta provincie romaneasca si cucereste Iasul. Lupta neobosit pana in Hotin si Camenita. Alaturi
de Mihai, la Miraslau repurteaza o victorie istorica. La Naieni, langa Ploiesti se lupta cu polonezii.
Luptele de la Sarata si Bucov il au din nou in cel dintai plan.
Sadismul nobililor unguri iese inca o termen la ivela pe rand de 5 februarie 1601, cand Baba Novac
si prietenul sau de o viata, preotul Sasca, sunt adusi in bazar din mijlocul cetatii Clujului, actuala
bazar Unirii din Cluj Napoca. Calaii primesc ordinul de a face supliciul batranului haiduc cat mai
indelungat si dureros, pentru ca nemesii sa se poata delecta mai mult timp cu chinurile luptatorului
pe care l-au urat cu o dementa neomeneasca.
La ora 10 dimineata, Baba Novac este adus in lanturi pe platfoma de executie. Calaii au inceput
ingrozitoare executie prin jupuirea de piele a celor doi eroi. Baba Novac este legat, apoi, de doua
grinzi si spanzurat deasupra unui rug, calaii aruncand din cand in cu apa peste el pentru a-i prelugi
chinurile. La fel ca Horea, eroul motilor din Apuseni care avea sa sfarseasca torturat de nemesi,
Baba Novac nu scoate nici un tipat sau vaiet de durere. Impresionat de cruzimea torturii cat si de
bravura cu care infrunta chinurile cumplita batranul trecut de 80 de ani, cronicarul italian Ciro
Spontoni consemneaza ca supliciul si moartea lui Baba Novac au durat o ora si jumatate….
Sadismul nobililor maghiari nu se opreste aici. Csaki ordona tragerea in teapa a trupurilor lipsite de
viata ale celor doi dupa care, aceiasi nobili se pun pe un ospat urmat de o betie. A doua zi compun
o poezie intitulata "Cand a rabdat Baba de frig in gerul iernii", in care comenteaza batjocoritor
modul in care corbii au mancat din cadavrul lui Novac…
Cronica adminstrativa a orasului Cluj, consemneaza la randu-i ca: "Am dat tiganilor pentru ca au
schingiuit, au torturat, au fript si au tras in teapa pe Baba Novac si pe preot, celor doi calai, 3 florini.
Am platit lui Luca Aksi pentru ca a cioplit teapa pentru Baba Novac, 20 de florini" .
Dupa victoria de la Guraslau, Mihai Viteazul este din nou stapan pe Transilvania si Tara
Romaneasca. Primul intregitor de tara poposeste la Cluj la inceputul lunii august 1601. Ungurii din
Cluj se supun pe loc armatei lui Mihai, o parte din nobilii vinovati de moartea lui Novac reusind sa
fuga la timp, iar ceilalti devin lingusitori si se inghesuie sa jure credinta noului stapan al
Transilvaniei. Mihai oficiaza o comemorare solemna, urmata de o pomana in amintirea eroului sarb.
Pe Bastionul Croitorilor din Cluj, Mihai Viteazul arboreaza toate steagurile castigate in lupta de Baba
Novac. Vestea mortii sale ingrozitoare i-a impresionat pana si pe turci, sultanul Mehmet al III-lea
apreciind intr-o nota personala ca sfarsitul unui astfel de razboinic trebuia sa fie pe campul de
lupta, nu schingiuit de alti ghiauri lasi… Pe teritoriul mosiei daruite fiilor sai de catre Mihai Viteazul,
se inalta astazi cartierul craiovean Brazda lui Novac.
Batranul si legendele
"Baba Novac/ Sare Dunarea-n ciomag/ Dincolo la Calafat/ Unde zace un turc legat/ Si-altu-n tapa
alinat"
Oamenii din trecut nu au uitat lupta si sacrificul haiducului sarbo-valah pentru libertate. Baba Novac
a intrat in legendele si inima popoarelor crestine din Balcani si nordul Dunarii fiind, de altfel, unul
dintre putinii eroi despre care s-au scris balade si cantece inca de pe vremea cand era in viata.
Parca pentru a pecetlui prietenia istorica si fratia de credinta care-i leaga pe sarbi de romani, in
Serbia zilelor noastre, Baba Novac este unul dintre cei mai slaviti eroi nationali alaturi de Milos
Obilic, Marko Kraljevic, Lazar Hrebeljanovic si alti luptatori ai panteonului razboinic sarb. In baladele
sarbesti, Baba Novac, numit Starina Novac, este deseori descris in compania fiului sau cel mare,
Gruia. Deopotriva in baladele sarbesti si romanesti este relatat episodul caderii in prizonierat al lui
Gruia, cel care este intemnitat de turci la Istanbul. Batranul Novac purcede spre eliberarea fiului
sau pe care reuseste sa-l faca scapat din inchisoarea orasului folosindu-se de diverse viclesuguri. In
timpul evadarii ei sunt surprinsi de gardienii inchisorii si dupa o lupta scurta in chiar inima
Imperiului Otoman, cei doi Novaci, tata si fiu, reusesc sa fuga cu bine in Tara Romaneasca.
Figura eroica a haiducului a ajuns la asemenea dimensiuni in folclorul romanesc incat se cunosc
pana in prezent nu mai putin de 101 cantece vechi despre Novacesti! Numarandu-se printre cele
mai impresionate balade populare romanesti, ciclul epico-narativ al Novacestilor a aparut ca un
raspuns al valahilor impotriva expansiunii puterii otomane si a asupririi aduse de acestia. In unele
cantece batranesti actiunile Novacestilor se petrec in Campia Dunarii, Banat, Oltenia sau Tara
Hategului. In aproximativ toate baladele sarbesti despre Novac si fiul sau Gruia, acestia apar inca o
data alaturi de Muntele Romanija ceea ce, conform lingvistului croat Petar Skok, ar avea legatura
cu numele etnic al megleno-romanilor si istro-romanilor din Bosnia. In universul epic bulgar, Baba
Novac nu apare niciodata exclusiv ci alaturi de alte personaje, cu precadere haiduci nationali
bulgari. Sub numele de Stari Novac, Debel Novac si Hajdut Novac, batranul vultur al Balcanilor
omoara orice turc iesit in cale si elibereaza sate intregi de tarani bulgari.
Eroii crestini din cesta parte a lumii au un statut apropiat sfintilor, sfinti de care ii apropie jertfa lor
muceniceasca pentru credinta ortodoxa alaturi de lupta impotriva paganilor turci. Indiferent de
numele ce i s-a atribuit, Baba Novac este patronul spiritual a neamuri intregi de haiduci balcanici
care se vor naste in viitor pe aceste meleaguri, precum si parintele cel mai indraznet si iubit al
taranilor asupriti din Balcani. Nu trebuie decat sa aruncam o privire asupra toponimiei localitatilor
din tara noastra, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Bosnia-Hertegovina, Grecia pentru a descoperi sute
de orase si sate care-i poarta numele. Romanii de odinioara l-au cinstit nu doar in balade si amintiri
pe marele erou.
Multe asezari din tara noastra poarta numele haiducului, precum Baba Novac din Satu Mare,
comunele Baba din judetele Alba, respectiv Maramures, Novac(Dolj), Novaci (Ilfov, Gorj), Novacesti
(Alba, Prahova, Satu-Mare), precum multe alte sate numite Novac si Novacesti risipite in toata tara.
In istoricul orasului Novaci din Judetul Gorj, este notat faptul ca in aceste locuri a poposit o bucata
de vreme, Baba Novac impreuna cu 5 000 de haiduci sarbi, atunci cand a luptat sub steagul Tarii
Romanesti. Intr-o lume care-si pierde in viteza valorile, cultura, istoria si identitatea, eroul
octogenar ramane inca printre noi pentru a ne aduce aminte lectia uitata a vitejiei, a sacrificiului, a
dragostei de tara si credinta…
sursa: descopera
Arheologii au denumit-o Cucuteni dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde in anul
1884 s-au descoperit intaiele vestigii apartinand acestei culturi. Apoi urme ale civilizatiei Cucuteni
s-au descoperit pe teritoriul Ucrainei langa Kiev in anul 1897, unde a fost denumita Trypilia,
ignorandu-se cu buna stiinta ca era vorba de una si aceeasi civilizatie Cucuteni, descoperita
precedent in tara noastra.
Artefactele sunt alcatuite din statuete de lut si vase din acelasi material.
"Nici la ora actuala nu se cunoaste semnificatia simbolurilor pictate pe vase, precum si rolul
statuetelor care reprezinta forme umane si animale. Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate
modul cum acei oameni isi tratau mortii, in ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un
mormant sau loc de crematie" declara Lacramioara Stratulat, director al Complexului Muzeal
National din Iasi, in cadrul conferintei de tipografie premergatoare expozitiei din Vatican.
Cultura Cucuteni a precedat cu cateva sute de ani toate asezarile umane din Sumer si Egiptul Antic.
Conform descoperirilor, oamenii culturii Cucuteni au fost primii care traiau organizati in asezari
mari. Aceste proto-orase de Cucuteni erau alcatuite din cladiri aranjate in cercuri concentrice.
Cultura Cucuteni se intindea pe o suprafata de 350 000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al
Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei. Productiile lor artistice erau dominate de linii repetate,
cercuri si spirale care creau un efect de iluzie optica pe vasele care erau impodobite in acest mod
unic.
Nici una dintre statuetele antropomorfice descoperite nu prezinta trasaturi grotesti sau furioase.
Rarele statuete masculine au fetele acoperite de masti, in timp ce statuetele feminine sunt au
picioare lungi si zvelte, sunt gratioase, fara masti si prezinta tatuaje pe corp.
Nu exista statuete cu sclavi inlantuiti sau figurine sacrificate, un semn clar al unei civilizatii
egalitariene si pacifiste, conform opiniilor istoricilor.
"Cunoasterea aprofundata a acesti culturi este foarte importanta…Suntem mandri ca aici a aparut
cea mai importanta si avansata cultura neolitica din intreaga lume" afirma Romeo Dumitrescu,
presedintele fundatiei Cucuteni pentru Mileniul trei, din Bucuresti.
Sursa: Descopera
Urmarind atat relatarile istorice despre Isus, cat si cele evanghelice, avem anumite rezerve in a
crede ca Iisus ar fi fost evreu asa cum afirma M. Eliade si ca divinitatea careia i se inchina el si o
numea Tata, era Yahwe al evreilor.
Sa purcedem si sa vedem dovezile-..!
Prin urmare nimic din caracterele tipologico- rasiale ale evreilor. Faptul este dovedit de afirmatia lui
Pontiu Pilat: "Trecand intr-o zi pe langa lacul ce se cheama Siloam am vazut acolo mare multime de
popor, din nou in mijlocul ei pe un tanar-Mi s-a sustinut ca este Iisus. Era tocmai ceea ce putin ma
asteptam sa vad, atat de mare era deosebirea dintre el si ascultatorii lui- El parea fi cam de vreo 30
de ani. N-am vazut in viata mea o privire atat de senina si de dulce, un contrast izbitor intre el si
ascultatorii lui, cu barbile lor negre si fetele incruntate"(ibidem, p. 121)
Urmarind cele relatate de cele doua oficialitati romane, tragem concluzia ca Iisus nu era evreu! Dar
carui generatie putea apartine el?
Ne lamureste in aceasta privinta Eugen Delcea si Paul Lazar Tonciulescu care vorbind despre
tartarienii plecati spre Sumer din "Tara Soarelui Rasare" (Dacia) spun ca, sumerienii, "in acord cu
prezumtiile sumerologilor", aveau ochii mari, buzele subtiri, nasul drept sau putin acvilin si pielea
alba, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lata) - descriere ce se potriveste perfect tipului uman geto
dacic. La asta se adauga portul barbii lungi si a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazar Tonciulescu,
Enigmele Terrei. Istoria incepe in Carpati, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). din nou I. I. Russu
completeaza: "-dacii erau asa cum este vreo in totalitate poporul roman, inca o data brahicefalii
europoizi (a se intelege tartarienii - n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu
puteau fi decat cu parul castaniu" (ibidem, p. 64).
Prin urmare ca si caracteristici tipologice, Isus se incadreaza tipului uman carpato-dunarean si
nicidecum tipului semitic!
Observam ca Dumnezeu intr-o forma sau alta este o denumire nationala a divinitatii supreme
pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri pana azi. Spunem
aceasta cu atat mai mult cu cat Isus in Evanghelii apare si cu denumirea de Mesia, din nou zona din
sudul Dunarii locuita de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovada in plus ca
Iisus era de obarsie dacica inca o data formarea s-a spirituala s-a desavarsit aici. Mai trebuie
amintit si faptul ca numele lui Zamolxe ca parinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.
Cel mai des intalnit epitet al lui Dumnezeu in predicile lui Iisus, este "Tatal " care, aflam tot de la
Densusianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat in acest sens este si
faptul ca lui Zamolxe ii erau dedicate ca locuri de cult si inchinaciune varfurile muntilor, pe teritoriul
actualei Romanii existand numeroase inaltimi ce poarta denumirea de tartar, tatal sau tatar (op. cit.
p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atentia asupra unui fapt si anume acela ca Iisus in toate
momentele principale ale vietii sale pamantesti a fost legat de masiv: Schimbarea la fata se
petrece pe masiv, moartea sa se petrece pe masiv, nasterea lasa de banuit ca s-ar fi petrecut tot
pe masiv, intr-o grota.
Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care si le dadea siesi Iisus, era ceea de Fiu al Omului.
Poate ca cesta denumire e cea mai misterioasa din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la
Iisus. Cine era acest om ? in nici un caz denumirea nu se refera la Iosif - logodnicul Mariei, ci mai
degraba la aceea fiinta celesta la care face referire Daniel: "M-am uitat in timpul viziunilor noptii si
uite, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului" (7:13). Pentru a ne lamuri mai bine, este
cazul sa amintim inca un nume sub care Isus apare in Evanghelii: "Fiul lui David" ca si precizarea lui
Marcu referitoare la cesta titulatura: " Si invatand in Templu, Iisus zicea: Cum zic carturarii ca
Hristos este Fiul lui David? Caci insusi David a zis intru Duhul Sfant: Zis-a Domnul Domnului meu:
Sezi de-a dreapta Mea pana voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor tale". Deci, insusi David il
numeste pe el Domn; de unde dar este Fiul lui" (Marcu 12:35-37). Bizar nu?
Permiteti-ne sa facem o mica divagatie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeste
Isus. Urmarind putin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodata existenta regelui
David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuita lui David in Vechiul Testament, face nota
discordanta cu intreg continutul Vechiului Testament avand mai degraba un caracter esenian.
Numai ca-. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au "incapatanat" sa
ramana la traditia primordiala din Carpati, ai dacilor care in calitate de locuitori ai davelor se
numeau "davi". Si uite cum o exclusiv semn poate schimba o intreaga istorie!
Acum sa revenim si sa vedem de ce insusi Iisus isi spunea "Fiul Omului". Densusianu vine si ne
lamureste si in aceasta privinta: "cuvantul Om reprezenta in antichitate o inalta putere divina" (op.
cit. p. 255, nota 2). Si mai departe tot el ne lamureste spunand: " Varfurile cele mai inalte ale
acestui masiv (Bucegi - n.n) poarta azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, si amandoua au
fost odata consacrate divinitatilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn
numit Omul" (op. Cit. p. 226). Numai ca Densusianu face eroare de a nu-si da seama ca cele doua
zeitati sunt una si aceeasi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se inchina si Iisus.
Concluzia care se impune alaturand cele doua atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi
o dubla legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se inchina lui Zamolxe, Tatal, zeul
dacilor. Mai mult, aceasta denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica si ce anume a facut Iisus in
perioada asa numita "alba" a vietii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani in care nu se stie nimic
despre el. Urmarind cele spuse pana acum precum si alte informatii ale istoriei sacre vom vedea ca
cel mai probabil, in aceasta perioada, Iisus si-a desavarsit formarea spirituala de Fiu a lui
Dumnezeu /Zamolxe in Dacia, mai exact pe Varful Omu si in grota Ialomicioara, grota marelui preot
al lui Zamolxe. De ce? Pentru ca - geografia sacra a antichitatii se reduce la-Dacia, inca o data
momentele nasterii lui Christos si a mortii lui Iisus sunt legate de o grota- grota care peste tot este
legata de initierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce si are o dimensiune mistica
pronuntata, cruce care, ne spune Eliade devine Axis Mundi - axa lumii. Numai ca pentru antici, Axa
Lumii se afla in regiunea polului getic, in Hiperboreea dacica, tara lui Zamolxe.
Sa privim acum comparativ, un mesaj antic numit Herto Valus, care cuprinde invataturile preotilor
zamolxieni catre norod. Textul este versificat:
"bucurosi cei ce-s cutezatori
Ca a lor este victoria
In plaiurile cele sfinte
bucurosi cei ce plang, ca aceia
In dalbe ceruri s-or mangaia.
bucurosi cei blanzi, ca aceia
Vor mosteni intreg pamantul.
bucurosi cei care flamazesc
Si inseteaza dupa stiinta,
Ca aceia se vor satura
Si niciodata n-or mai rabda.
(Herto Valus, Cartea Secreta; cf. Adrian Bucurescu, Dacia vrajita, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 - 96)
-si textul continua mai departe in acelasi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile
Belagine, scrise versificat, aceleasi pe care Iisus, le-a invatat pe muntele sacru al getilor, Omul, in
grota marelui preot Zamolxe si pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la traditia
primordiala, hiperboreana.
Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar daca nu-si gaseste paralela in textul
Belaginelor, are o paralela in lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lamureste si asupra
provenientei acestor legi inaltatoare : "Zamolxe (marele preot- n.n)-a cladit o imobil pentru
adunarile barbatilor, in care ii primea si ii punea sa benchetuiasca pe fruntasii tarii, invatandu-i ca
nici el, nici oaspetii lui si nici unul dintre urmasii acestora nu vor deceda, ci vor merge intr-un
anume loc (Imparatia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trai pururi si vor avea parte de toate
bogatiile"-" (Herodot, Istorii, IV, 95; cf. Trad. Cornel Barsan, Revansa Daciei, ed. Obiectiv, Craiova,
1997, p. 50)
Am scris acest editorial, poate destul de intortocheat si misterios, in nadejde ca macar unii dintre
urmasii ramanilor( fii lui Ra(m), Rama, si Ram), a tracilor si dacilor liberi sa se trezeasca, iar ei la
randul lor sa trezeasca si pe altii facand cunoscuta adevarata istorie a acestui generatie stravechi si
maret, dar oropsit de la inceputurile sale si pana in prezent.
Vor veni vremuri si mai bune, dupa vechile profetii! Sa fiti siguri de asta! Doamne ajuta!
Autor: ZAMOLXE
Bibliografie:
1. Mircea Eliade, Istoria ideilor si credintelor religioase, vol II, 1992 ;
2. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas, 1995;
3. diacon Gheorghe Babut, Vamile Vazduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Ed.
Pelerinul Roman, Oradea, 1993;
4. Eugen Delcea/ Paul Lazar Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria incepe in Carpati, Ed. Obiectiv,
Craiova, vol I;
5. N. Densusianu, Dacia Preistorica, Ed. Arhetip, 2002;
6. Adrian Bucurescu, Dacia vrajita, Ed Arhetip,1999;
7. Cornel Barsan, Revansa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, 1997.
Populatia din Apuseni acum 4500 de ani! - de Hafial la 29/08/2008, 16:04 - Cat
Dovezile arheologice arata ca, in urma cu mai bine de 4500 de ani, in zona Muntilor Apusenilor, o femeie a suportat, cu
succes, o operatie pe creier.
Resturile scheletului unei femei, care a fost descoperit in urma cu cam 35 de ani in apropierea localitatii Livezile, din
judetul Alba si care dateaza inca de la inceputul Epocii Bronzului, a scos la iveala detalii deosebit de valoroase.
Cercetatorii de la Muzeul National al Unirii, din Alba Iulia, au declarat ca femeia a fost operata pe creier si, mai mult, ca
operatia a fost un succes, aceasta supravietuind interventiei.
"In anii '80, cand s-a fact practic restaurarea acestei calote craniene, s-a constatat ca ea prezinta un orificiu creat
artificial, printr-o interventie umana. Nu obtii o astfel de retezare perfecta printr-o lovitura cu o sabie de bronz", a spus
cercetatorul Horia Ciugudean, explicand ca operatia este cunoscuta sub numele de trepanatie, adica deschiderea cutiei
craniene si ca interventia a avut ca interes drenarea unei infectii.
"Cel care a facut aceasta interventie nu numai ca a facut-o de-o maniera tehnica ireprosabila, dar operatia a reusit si
pacientul a supravietuit", a mai declarat Horia Ciugudean.
De curand, dupa o expertiza efectuata de un grup de antropologi scotieni, a fost confirmat faptul ca este vorba de o
interventie chirurgicala si ca este cea mai complicata operatie de acest gen descoperita pana acum in Europa.
Sursa: Realitatea.net
Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici
un fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, "implantarea" Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in
Islanda urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. captivant dar
neconform cu realitatea deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru ai cataloga popor neocolit
"scoborator" din hiperboreeni!
Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al
hiperboreenilor ma simt indreptatit sa intreb: Prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia
dintre cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu
original? Nu se incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu
privire la ipotetica localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord
asupra locului unde se afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul
"Hiperboreea era la Polul Nord ", cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de
cauza si citeste uimit noua teorie, unii chiar intrebandu-se "cum de nu m-am gandit la asta?"! Si iaca cum curiosul
nostru, nu mai poate gasi adevarul prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar "probate"
istoric.
Eu sunt ardelean ! Stiti cum sunt ardelenii? Stau stramb si judeca drept si pe indelete. Asa facand lucrurile, am ajuns la
concluzia ca toate aceste teorii sunt falsuri grosolane, fondate doar pe imaginatie, cu suport material ioc! Am luat (tot
pe indelete), marturiile antice la puricat si s-a ivit cu totul altceva si in alta parte....nu-i la Polul Nord ! V-am innebunit cu
dovezile ? Vi le prezint si dumneavoastra ca sa va convingeti singuri!
De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean ci si Donul asiatic ( Comentar la Somnul lui
Scipio,II.7). Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-
pontica, ci se intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice.
De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor
langa Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga
Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou in alt loc acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi
sau axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus care pleca in expeditie in Dacia ii spune: "tu mergi acum sa iei pe umerii
tai, cerul Hiperborean si stelele Polului getic" si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor "Hiperboreus
Triumphus" ( Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care "singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene... si campiile niciodata fara zapada din
jurul muntilor Ripaei (Carpati)" (Georgicele, Iv,5,5 17).
Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela
de 69° latitudine nordica ci cea de 45°, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla
actualmente tara noastra!
Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos precum si a celui din Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica, ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici
Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi
precum si primul poet hieratic al Greciei, unde la dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe
imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos insotind
femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers)
Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si
prin dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor
ktistai si capnobatai despre care vorbeste Strabon care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce
priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: "dacii
sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau
pentru intarirea credintei apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui
Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe
par a fi unul si acelasi zeu. In sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de "hiperboreu" atribuit atat lui Zamolxe -
dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.
Autor: Zamolxe
Bibliografie:
1. Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed Arhetip, Bucureşti, 202
2. Alexandru Doboş, Dacia contra Antichrist, ed. Obiectiv, Craiova, 2004
3. Eugen Delcea, Secretele Terrei.Istoria începe în Carpaţi, Ed Obiectiv, Craiova 2002
4. ***** Oriensis,Ed Aion, Oradea, 2006
5. Mioara Căluşiţa Alecu, Înţelepciune Străbună, Ed Miracol, 2002