CUPRINS

Introducere .......1
1. Elemente de calcul matriceal .......3
2. Grinda solicitata axial .....18
3. Grinda solicitata la incovoiere .....32
4. Grinda solicitata la incovoiere cu compresiune .....49
5. Determinarea fortei critice de flambaj prin MDF .....56
6. Oscilatii tranversale libere neamortizate la grinzi .....67
7. Grinda cu zabrele .....76
8. Cadru plan .....92
9. Anexa: Descrierea programului de calcul Beam 2D ...101
Capitolul 1A - Modelare structurala ...103
Capitolul 2A - Analiza si rezultatele analizei ...127
Capitolul 3A – Setari ...140
Capitolul 4A - Informatii utile ...148
Capitolul 5A – Exemplu practic ...154
Introducere

Calculul structurilor adica determinarea starilor de tensiuni si/sau

deformatii, care să satisfacă ecuaţiile de guvernare ale unei structuri (ecuaţia
operaţională şi condiţiile la limită aferente), se poate face prin două tipuri de
metode:
- metode analitice (“exacte”), care se bazează pe exprimarea variabilei de răspuns
căutate prin funcţii analitice, valabil pentru orice punct al câmpului (domeniului)
care se referă. Ca soluţii analitice se pot folosi polinoamele algebrice, funcţiile
transcendente elementare (trigonometrice, hiperbolice, etc.), seriile trigonometrice,
seriile de puteri, funcţiile Bessel etc.
Găsirea unor soluţii analitice însă, nu este posibilă decât într-un număr
redus de cazuri particulare de geometrie, rezemare şi încărcare a structurii. Chiar şi
în acele cazuri, calificativul de soluţie “exactă” nu îşi merită utilizarea pe deplin,
deoarece modelul matematic pe care se operează are la bază un model fizic obţinut
prin simplificări şi idealizări ale structurii reale.
- metode numerice (aproximative) care constau în determinarea unor valori ale
funcţiilor necunoscute (parametri de răspuns) dintr-un număr finit de puncte ale
modelului structural (considerat sistem discret), sau a unor funcţii care să
aproximeze soluţiile exacte, adică să satisfacă, cu o eroare controlată şi acceptabilă,
ecuaţiile de guvernare. Dacă funcţiile aproximante au ca domeniu de definiţie
întregul model structural, atunci aceasta are o infinitate de grade de libertate -GDL
(este un sistem continuu), iar dacă definirea funcţiilor aproximante şi determinarea
lor se face numai pe subdomenii din modelul structural, atunci aceasta are un
număr finit de GDL (este un sistem discret).
Întrucât volumul de calcule pe care îl implică metodele numerice este
foarte mare, nu se poate vorbi de o folosire raţională a acestor procedee, decât în
cazul utilizarii unor programe de calcul. Metodele numerice, de calcul au căpătat o
dezvoltare vertiginoasă o dată cu dezvoltarea şi creşterea performanţelor
calculatoarelor electronice.
1
 Dintre metodele numerice (aproximative) se enumera în continuare numai
cele trei grupuri de metode, care pot fi formulate şi pe cale matricelală :
- metodele matriciale directe, care au la bază teoremele lucrului mecanic virtual;
-metodele variaţionale, care au la bază un criteriu de staţionaritate impus energiei
potenţiale a structurii;
-metodele reziduale, care se bazează pe condiţia de staţionaritate a funcţiei
reziduale (funcţia reziduu exprimă diferenţa dintre soluţia exactă şi soluţia
aproximativă a problemei).
În aceasta lucrare se va aborda in special metoda elementelor finite
(MEF), care este cea mai utilizată metodă numerică, întrucât oferă cele mai mari
posibilităţi, referitor atât la modelarea fizică a structurilor, căt şi la procedurile
numerice folosite. Formularea MEF se poate face utilizând oricare dintre criteriile
considerate anterior în clasificarea metodelor numerice de calcul
De asemenea se vaa utiliza metoda diferentelor finite (MDF).

2
1. Elemente de calcul matriceal

1.1. Introducere
O matrice este definita ca fiind un ansamblu de marimi aranjate intr-o
forma dreptunghiulara dupa linii si coloane conform expresiei (2.1). Pentru notarea
matricelor se folosesc parantezele [ ] cand se exprima ansamblul de numere, sau
literele latine mari, astfel:
 a11 a12 a13 .. .. a1n 
a .. .. a 2n 
 21 a 22 a 23
A  [a ij ]   .  (1.1)
 
 . 
 a m1 a m2 a m3 .. .. a mn 

Dimensiunile matricei sunt m  n , daca are m linii si n coloane ca in relatia

(1.1). Indicii i, j indica pozitia termenului general a ij ; primul indica numarul liniei,

iar al doilea numarul coloanei respective. Elementele unei matrici nu pot fi

operate ca elementele unui determinant. Numarul coloanelor poate sa fie diferit de
cel al liniilor.

1.2. Matrice particulare

O matrice formata dintr-o singura coloana se numeste matrice coloana sau
vector coloana.
 b11 
b 
 21 
 . 
R 
 . 
 . 
 
b m1 
Pentru a deosebi in notatie o matrice coloana de alte matrice se folosesc
acoladele {}.

3
 O matrice formata dintr-o singura linie se numeste matrice linie sau vector
linie.
C   c11 , c12 , c13 , ... c1n .

O matrice cu numar de linii egal cu cel al coloanelor se numeste matrice

patrata:
 e11 e12 ... e1n 
e e 22 ... e 2n 
 21
E . . .
 
 . . 
 e n1 en 2 ... e nn 

O matrice patrata avand numai elementele de pe diagonala principala

diferite de zero se numeste matrice diagonala:
 d11 0 0 ... 0 
 . d 22 0 ... 0 

D . . . .
 
 . . . 
 0 0 0 ... d nn 

Matricea unitara este o matrice diagonala care are elementele diagonalei

principale egale cu unitatea
1 0 0 ... 0 
0 1 0 ... 0 

I. . .
 
. . 
 0 0 0 ... 1 

Transpusa unei matrice este o matrice care are liniile identice cu coloanele
matricei originale
 a11 a 21 ... a m1 
a a 22 ... a m2 
 12
A  .
T
.
 
 . 
 a1n a 2n ... a mn 

4
 Matricea simetrica este o matrice patrata, la care elementele, simetrice fata
de diagonala principala, sunt egale; o matrice simetrica este egala cu transpusa sa
a ij  a ji .

O matrice antisimetrica este o matrice patrata la care elementele simetrice

fata de diagonala principala sunt egale si de semn contrar
a ij  a ji .

Matricea antisimetrica are elemetele de pe diagonala principala nule.

Matricea patrata care are toate elementele de deasupra sau dedesubtul
diagonalei principale nule este denumita tringhiulara:
 s11 s12 s13 ... s1n   s11 0 0 0 ... 0
0 s 22 s 23 ... s 2n  s s22 0 0 
  21 
0 0 s33 ... s3n   s31 s32 s33 0 ... 0
S   sau  
 . .   . 
 . .   . 
   
 0 0 0 s nn   s n1 sn2 sn3 sn4 ... s nn 

1.3. Adunarea si scaderea matricelor

Doua matrice pot fi adunate sau scazute, una din alta, numai daca au un
numar egal de linii si coloane. Fiecare element al matricei rezultante este egal cu
suma sau diferenta elementelor corespunzatoare din cele doua matrice.
Astfel,
CAB D=A-B
(1.2)
cij  a ij  bij d ij  a ij  b ij

Urmatoarele proprietati sunt valabile pentru adunarea matricelor:

1.Comutivitatea: A  B  B  A .
2.Asociativitatea: A  (B  C)  (A  B)  C .
3.Suma transpuselor a doua matrice este egala cu transpusa sumei
matricelor
A T  BT  (A  B) T .

5
 4.Orice matrice patrata poate fi descompusa in doua matrice, una simetrica
si alta antisimetrica. Daca A este o matrice simetrica, adica a ij  a ji si B este o

matrice antisimetrica adica bij   b ji , atunci o matrice C  A  B va avea

elementele:
cij  a ij  bij
c ji  a ji  b ji  a ij  bij

sau
1
a ij  (c ij  c ji )
2
1
bij  (cij  c ji ).
2
Astfel, orice matrice patrata C poate fi descompusa intr-o matrice
simetrica si una antisimetrica.

1.4. Inmultirea matricelor

Doua matrice A si B pot fi inmultite numai daca A are acelasi numar de
coloane cu numarul liniilor lui B .
Matricea rezultata C are acelasi numar de linii ca A si acelasi numar de coloane
ca B ;de exemplu,
C  [c mn ]  A  B  [a mk ][bkn ]. (1.3)
Regula de inmultire a doua matrice A si B pentru a obtine matricea C consta in
determinarea lui cij ca suma a produselor elementelor din linia i a matricei A cu

elementele corespunzatoare din coloana j a matricei B , adica, in general:

k
cij   (a il  b lj ) (1.4)
l 1

De exemplu,
2 1  6 
A , B=  
3 4 3

6
atunci,
 2 1  6  2  6  1 3  15 
C  AB        
 3 4 3 3  6  4  3 30 

Inmultirea matricelor are o semnificatie importanta in teoria matricelor.

Presupunem ca vectorul forta
Px 
 
P  Py 
P 
 z
exprimat in coordonate carteziene este inmultit cu vectorul deplasare
x 
 
L   y .
z
 

sub forma P T  L; rezultatul este lucrul mecanic sau

x 
 
W  [Px Py Pz ]  y   xPx  yPy  zPz . (1.5)
z
 
W este o marime scalara.
Pe de alta parte, daca doua matrice U si V sunt inmultite sub forma
T  UV T , in care
u x  vx 
   
U  u y  si V   v y  , VT= [vx vy vz]
u  v 
 z  z
atunci

u x vx u x vy u x vz 
 
T  u y vx u y vy u y vz  (1.6)
 u z vx u z vy u z vz 

este o matrice de ordinul 3  3 , denumita deseori tensor.
O alta aplicare importanta a inmultirii matricelor consta in transformarea
 x1 
 
axelor de coordonate. Daca un vector X  x 2  reprezentat in axele de
x 
 3
7
  y1 
 
coordonate Ox1 , Ox 2 , Ox 3 este transformat in vectorul Y   y 2  reprezentat in
y 
 3
axele de coordonate Oy1 ,Oy2 ,Oy3 care sunt rotite fata de primul sistem de
coordontate in jurul originii,atunci
Y  RX (1.7)
unde R este matricea de transformare. In problemele tridimensionale R este de
ordinul 3  3 .Fiecare element rij este cosinusul director al noilor axe yi in raport

cu axele originale x j .Astfel r11 este cosinusul director al axei Oy1 in raport cu

Ox1 , r12 este cosinusul director al axei Oy1 fata de Ox 2 , r23 este cosinusul

director al axei Oy 2 fata de axa Ox 3 .(fig.2.1).

Fig.1.1
r11=cos θ11; r23=cos θ23
 r11 r12 r13 
R   r21 r22 r23  (1.8)
 r31 r32 r33 

Inmultirea matricelor are urmatoarele proprietati:

1. Inmultirea matricelor nu este comutativa, adica:
A  B  B A (1.9)
2. Inmultirea matricelor este distributiva:
A(B  C)  AB  AC (1.10)
8
 3.Asociativitate:
A(BC)  AB(C) (1.11)
4. Produsul a doua matrice transpuse este egal cu transpusa produsului
matricelor originale, insa in ordine inversata, adica:
A T BT  (BA)T  C (1.12)
5.Orice matrice inmultita cu matricea unitara ramane neschimbata,adica
AI  A (1.13)
6.Puterile unei matrice se definesc astfel:
A2  A  A
(1.14)
A3  A  A  A

1.5.Inversarea matricelor
Nu exista un mod de impartire directa a matricelor. Operatia de impartire
se efectueaza prin inversare. Ca exemplu, daca
AB  C
atunci
B  A 1C

in care A 1 este denumita inversa matricei A . Conditiile obligatorii pe care

trebuie sa le satisfaca matricea A pentru a admite inversa sunt:
1. Matricea sa fie patrata.
2. Determinantul matricei sa fie diferit de zero. Inversa unei matrice este
definita prin relatia:
A 1 A  I (1.15)

9
  A11 A 21 A n1 
 A ...
A A 
 
 A12 A 22 An2 
 ... 
 A A A 
 
 . . 
 
A 1    (1.16)
 . . 
 
 
 . . 
 
 
 A1n A 2n A nn 
 A A A 

in care matricea:
 A11 A 21 ... A n1 
A A 22 ... A n 2 
 12
 . 
   [A]*
 . 
 . 
 
 A1n A 2n ... A nn 

este definita reciproca matricei A . Elementele matricei reciproce A* sunt

complementii algebrici ai matricei A . Astfel Aij este complementul algebric al lui

a ij cu semnul (-1)i+j .

1 
Rezulta A1  A
A

Ca o aplicare,vom considera matricea:

2 3 2 2 
A   AT   
2 7 3 7 
Determinantul acestei matrice este 8, iar reciproca matricei este
 7 3
A   
 2 2 
si deci inversa matricei data A va fi:

10
  7 3
 8  
8 -1
A 1    , verificare AA =I
 1 1 
 4 4 
 7 2 3 1
 2   3  ( ) 2  ( )  3  
8 8 8 4 1 0 
AA-1=   
 2  7  7  (  2 ) 2  (  3 )  7  1  0 1 
 8 8 8 4 
Inversarea matricelor are urmatoarele proprietati:
1.Inversa unei matrici este unica.
2. Inversa produsului a doua matrice este egala cu produsul inverselor
matricelor, dar in ordine inversata,adica:
(AB)1  B1A 1 (1.17)
3.Inversa unei matrice triunghiulare este tot o matrice triunghiulara.
4.Inversa unei matrice simetrice este o matrice simetrica.
5.Puterile negative ale unei matrice nesingulare se obtin prin inversarea
puterilor pozitive ale matricei date.
6.Inversa unei matrice transpuse este egala cu transpusa inversei matricei
respective,adica:
(A T ) 1  (A 1 )T

1.6.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare

Un sistem de ecuatii liniare:
a11x1  a 12 x 2  ...  a1n x n  c1  0
a 21x1  a 22 x 2  ...  a 2 n x n  c 2  0
(1.18)
.
a n1x1  a n 2 x 2  ...  a nn x n  c n  0
poate fi scris in forma matriceala astfel:

11
  a11 a12 a1n   x1   c1 
a a 22  
a 2n   x 2  c 
 12  2
 . . .   .   . 
      (1.19)
 . . .  .  .
 . . .  .  .
    
 a n1 a n2 a nn  x n  c n 
sau,
AX  C (1.20)
Atunci,necunoscutele x1 , x 2 ...x n pot fi obtinute prin:

X   A 1C (1.21)

in care X este matricea coloana a necunoscutelor , A 1 este inversa matricei A

iar C este matricea coloana a termenilor liberi.

1.7.Ecuatia caracteristica si valorile proprii

Problemele de flambaj si vibratii conduc la un sistem de ecuatii liniare de
tipul:
AX  X (1.22)
in care A este o matrice patrata, X este o matrice coloana, iar  este un numar.
Ecuatia (1.22) poate fi scrisa astfel:
 a11   a12 . . a1n   x1 
 a a 22   . . a 2 n   x 2 
 21
 . .   . 
   0
 . .  . 
 .  . 
  
 a n1 a n2 a nn    x n 

sau,
(A  I)X  0 (1.23)
Aceasta relatie indica un sistem de ecuatii liniare, a caror solutie exista
numai daca determinantul matricei (A  I) este nul,sau

12
 (A  I)  0 (1.24)

Matricea (A  I) se mai numeste si  -matricea lui A .Prin dezvoltarea

determinantului din (1.24) se obtine un polinom in  :

 n  b1 n 1  b 2  n 2  ...  b n.

Egaland acest polinom cu zero, se obtine ecuatia caracteristica a matricei A :

 n  b1 n 1  b 2  n 2  ...  bn  0 (1.25)

Radacinile 1 ,  2 ... n ale ecuatiei caracteristice, in numar de n, reale sau

imaginare, uneori multiple , sunt cunoscute sub denumirea de valori proprii sau
valori caracteristice (sau radacini latente) ale matricei A . Pentru fiecare radacina,
fie 1 inlocuita in sistemul (1.22), se obtine cate un set de n valori ptr x; fie x1

corespunzatoare lui 1 . Matricele coloane obtinute din aceste valori ale lui x se

numesc vectorii proprii (caracteristici sau modali) corespunzatori valorii proprii

 i , adica,

 x11 
x 
 
X1   21  este vectorul propriu corespunzator lui 1
 . 
 x n1 

 x12 
x 
 
X 2   22  este vectorul propriu corespunzator lui  2
 . 
 x n 2 

 x1n 
x 
 
X n   2n  este vectorul corespunzator lui  n .
 . 
 x nn 

Solutia sistemului de ecuatii (2.22) nu este unica deoarece sistemul este

omogen(termen liber egal cu zero). Din acest motiv solutiile Xi obtinute sunt
relative (exprima raportul dintre termenii fiecarui vector propriu)

13
Din acest motiv vectorii proprii sunt in general exprimati in forma normalizata,
adica elementele vectorului respectiv, X1 sunt astfel determinate ca sa avem
2
x11  x 21
2
 x 31
2
 ...  x n1
2
1
Matricea patrata formata din vectorii caracteristici este denumita matrice modala:
X   X1 , X 2 ,...X n  (1.26)

Matricea diagonala formata din valorile proprii se numeste matrice spectrala:

 1 0 . . . 0
0 2 . . . 0 

 . . . 
D  (1.27)
 . . . 
 . . . 
 
 0 . . . .  n 

Ecuatia (1.25) paote fi scrisa intr-o forma mai generala valabila pentru
toate valorile lui  :
AX  XD (1.28)
si deci
1
X AX  D

14
Exemple de calcul

1. Sa se rezolve sistemul de ecuatii algebrice liniare de forma [A]{X}=[B]

Elementele matricii [A] si ai vectorului {B} se vor calcula cu
aij  aij  n

si

bi  bi  n

unde

aij  A

bi  B1

 40 
 
 12 
B1 
 24 
 
 33 

 1 0 1 2
 
 0 4 2 2 
A 
 1 2 6 3 
 
 2 2 3 6 

n-nr de ordine al studentului in grupa

2. Sa se determine valorile si vectorii proprii ai problemei de forma

generala
([A]-λ[B]){X}=0 (1),
unde A se preia de la problema 1 si B este
 72 0 36 6
 
 0 32 6 4 
B 
 36 6 36 6 
 
 6 4 6 16 

15
Rezolvare pentru n=0
Se va rezolva cu programul Mathcad
1. Se aplica functia Isolve matricii A si vectorului B1
 120.75 
 
 16.875 
lsolve( A  B1) 
 1.25 
 
 41 

sau se scrie relatia de calcul a necunoscutelor

1
X  A  B1

 120.75 
 
 16.875 
X
 1.25 
 
 41 

2. Determinarea parametrului λ (valoare proprie) pentru care sistemul de ecuatii

admite solutia diferita de cea banala precum si a necunoscutelor {X} (vectorul
propriu) constituie o problema de valori si vectori proprii generala.
Metodele matematice de determinare a valorilor si vectorilor proprii se refera la un
sistem de ecuatii de forma
([C]-λ[I])Y}=0, in care
[C] - matrice patratica simetrica
[I] - matrice unitate
λ - valoare proprie matricii [C]
{Y} - vector propriu
si care reprezinta o problema de valori si vectori proprii standard
Pentru determinarea valorilor si vectorilor proprii se transforma problema generala
in problema standard astfel:
-Se inmulteste relatia (1) cu B-1 si se obtine

([C]-λ[I])X=0 in care [C]=[B]-1[A]

1
C  B A

16
  0.063 0.088 0.134 0.171
 
 0.043 0.192 0.029 0.194 
C
 0.124 0.212 0.272 0.37 
 
 0.159 0.22 0.143 0.498 

  eigenvals( C)

 0.7 
 3 
2.955  10
 
 0.312 
 
 0.09 
1  genvals( A  B)

 0.7 
 
0.312
1   
 2.955  10 3 
 
 0.09 
X1  eigenvecs( C)

 0.182 0.907 0.421 0.099 

 3 
0.353 0.178 4.767  10
X1  
0.888 
 0.412 0.035 0.875 0.027 
 
 0.82 0.38 0.239 0.449 

X11  genvecs( A  B)

 0.182 0.421 0.907 0.099

 3 
0.353 4.767  10 0.178 0.888 
X11  
 0.412 0.875 0.035 0.027 
 
 0.82 0.239 0.38 0.449 

17
2. Grinda solicitata axial

2.1. Tip de element finit folosit

Se considera un element finit tipic (standard) e ca in fig. 2.1, cu nodurile 1
si 2 (in schema de numerotare locala). Se noteaza cu x1, respectiv x2 – coordonatele
(abscisele) nodurilor 1 si 2 in sistemul de coordonate global (al structurii).
1 e 2
x1
x
x2

Fig. 2.1
Campul de deplasare necunoscut din interiorul unui element va fi
interpolat printr-o distributie liniara (Fig. 2.2).
u(x)=a0+a1x (2.1)

u necunoscut u liniar

d1=u1 d2=u2 d1 d2

1 2 1 2

e e

Fig. 2.2. Interpolarea liniara a campului de deplasare pe un element finit

Impunand conditiile de margine se determina parametrii a0 si a1

x=0 u(0)=u1 (2.2)
x=l u(l)=u2
Relatia (2.2) poate fi scrisa matriceal:
 u1  1 0  a0 
[u ]  [ A]a , sau explicit scriind conditiile de margine        (2.3)
u2  1 l   a1 

18
 rezulta necunoscutele
{a}=[A]-1{de} (2.4)
 u1 
in care s-a notat    de  vectorul deplasarilor nodale
 u2 

 1 0
a0    u1 
    1 1    , de unde
 a1   u2 
 l l
1 1
ao=u1 , a1   u1  u2 (2.5)
l l
Inlocuind in (2.1) rezulta
x x
u  x   u1  u1  u2 (2.6)
l l
Relatia (2.6) se mai poate scrie
x x  u1 
u  x   (1  )u1  u2  N1u1  N 2u2  [ N1 ( x) N 2 ( x )]    [ N ]{d e } (2.7)
l l  u2 
unde au fost puse in evidenta functiile de forma N1 si N2
Scriind echilibrul structurii printr-o metoda energetica obtinem:

 ke d e    Fe  (2.7)

in care
Ae Ee 1  1
 ke    1 1 ` (2.8)
le  
este matricea de rigiditate a elementului finit
{Fe} este vectorul fortelor nodale
{de} este vectorul depalasrilor nodale
Daca se neglijeaza fortele masice si se iau in considerare numai fortele
distribuite pe suprafata (de tractiune) si fortele concentrate in noduri, atunci
vectorul fortelor nodale se poate scrie.
Fe   Se   Qe  =  S e    pe  (2.9)

19
  S1  Q1 
unde S e     - vectorul fortelor din nodurile e.f. si Qe    
 S2  Q2 
vectorul reactiunilor date de incarcarile distribuite pe element (fortele distribuite
repartizate la noduri)
Dupa ce s-au stabilit matricele de rigiditate [ke] si vectorul actiunilor
distribuite reduse echivalent la noduri, {Qe}), pentru toate elementele finite, este
necesara asamblarea lor in matricea de rigiditate a intregii structuri [k], respectiv in
vectorul {Q} Pe baza incidentei componentelor fiecarui vector {de} (e=1,2,3,...,m)
cu componentele vectorului {D}, al deplasarilor nodale din structura se realizeaza
expandarea relatiei fizice elementale respective la dimensiunile vectorului {D},
obtinandu-se:

k D  F 
e e unde F  S  Q 
e e e (2.10)

care reprezinta modelul numeric elemental expandat ; aceasta incidenta intre

gradele de libertate elementale si structurale se face direct, deoarece deplasarile din
cele doua sisteme de axe (global sau structural, respectiv local sau elemental)
coincid ca directie, iar elementul finit leaga doua noduri consecutive.

1 2
............
i-1 i i+1 ............ n
x
D1

D2 Di Di+1 Dn

3
1 2 x
U1 U2

D1 D2 Di Di+1 Dn
. . . . . . . .  D1   .   . 
. . . . . . . .   D   .   . 
  2     
. . . . . . . .  .   .   . 
       
. . . . . . . .  .   .   . 
. . . . . . . .  .   .   . 
          (2.11)
. . . . k1 1 k1 2 . .  Di   S1   p li / 2 
. . . . k 21 k 22 . .  D i 1   S 2   p li / 2 
       
. . . . . . . .  .   .   . 
. . . . . . . .   .   .   . 
      
 . . . . . . . .   D n   .   . 

20
Conditia de echilibru static a fiecarui nod, exprimata printr-o ecuatie de proiectie
dupa axa generala X, presupune adunarea membrului stang al relatiei expandate
(2.10) pentru toate elementele finite si egalarea rezultatului cu {F} – vectorul
fortelor nodale echivalente, obtinandu-se:
K D  F  unde (2.12)

K    k e ; F   S   Q Q   Q e , (2.13)

e

[K] – matricea de rigiditate globala a structurii (simetrica dar singulara, deci

neinversabila). In cazul barelor drepte aceasta matrice este de tip banda deoarece
elementele nenule se gasesc in imediata apropiere a diagonalei principale.
Observatie. Pentru ca un element finit leaga doua noduri consecutive,
incidenta, expandarea se pot face direct in constructia matricei [K]; se incepe de la
o extremitate a barei, care constituie nodul 1 si se pune matricea primului e.f. (1-2);
urmeaza matricea celui de-al doilea e.f. (2-3) si asa mai departe:
 k11
1 1
k12   
 1 1

 k21 k22  k112 k122 
 3 
(2.14)
  k11
2 2 3
k21 k22 k12 
  3
k21 3 
k 22
 
In casutele care se suprapun, componenetele a doua matrice elementale se
aduna, datorita faptului ca nodul respectiv apartine la doua e.f. vecine (este
extremitatea dreapta -2 pt e.f. din stanga si extremitatea stanga -1 pentru e.f. din
dreapta.
Matricea [K] devine nesingulara (det [K]≠0) prin introducerea conditiei la
limita, adica a conditiei de rezemare a structurii. Pentru a pune in evidenta
necunoscutele problemei, relatia (3.1.38) se partitioneaza si se ordoneaza
(rearanjeaza) sub forma:
 K nn K nr   Dn  Qn   S n 
 K K   D   Q    S  (2.15)
 rn rr   r   r   r
Unde {Dn}, {Qn}, {Sn}- subvectorii deplasarilor, actiunilor distribuite reduse la
noduri si al actiunilor exterioare concentrate, dupa directia GDL libere ({D n}-

21
deplasarea necunoscutelor) {Dr}, {Qr}, {Sr} – subvectorii respectivi dupa directiile
GDL constranse (dupa directiile legaturilor structurii)
Din (2.15) rezulta doua ecuatii matriciale, care reprezinta ecuatiile de
conditie ale structurii si a caror rezolvare depinde de legaturile sale:
[Knn]{Dn}+[Knr]{Dr}={Sn}+{Qn} a)
[Krn]{Dn}+[Krr]{Dr}={Sr}+{Qr} b) (2.16)
La rezolvarea euatiei matriciale (2.16) se pot intalni 3 situatii in functie de
legaturile structurii la teren sau la baza fixa de rezemare.
a) Cazul legaturilor fixe sau rigide, cand {Dr}=0 (2.17)
si din (2.16 a) rezulta deplasarile nodale necunoscute:
{Dn}=[Knn]-1{Fn}=[Knn]-1({Sn}+{Qn}) (2.18)
si reactiunile structurii din (2.16 b)
{Sr}=[Krn]{Dn}-{Qr} (2.19)
Eforturile de la extremitatile fiecarui element finit se deduc din ecuatia
fizica elementala
{Se}=[ke]{de}-{Qe} (2.20)
Unde {de} se extrage din vectorul {D}, care este complet cunoscut.
Cu eforturile {Se} se traseaza diagrama de forta axiala .
b)cazul legaturilor (reazemelor) cu cedari cunoscute, deci {Dr}este
cunoscut si atunci din (2.16 a) rezulta deplasarile necunoscute
{Dn}=[Knn]-1({Sn}+{Qn}-[Knr]{Dr}) (2.21)
iar din (2.16 b) reactiunile structurii:
{Sr}=[Krn]{Dn}+[Krr]{Dr}-{Qr} (2.22)
c) Cazul legaturilor (reazemelor) elastice, care permit deplasari
proportionale cu reactiuile respective, adica:
{Dr}=[Frr]{Sr} (2.23)
unde [Frr] – o matrice patrata cunoscuta, de obicei diagonala ale carei elemente sunt
caracteristicile elastice ale legaturilor,
introducand (2.23) in (2.16) se obtine:
[Knn]{Dn}+[Knr][F rr]{Sr}={Sn}+{Qn} a)
[Krn]{Dn}+([Krr][Frr]-{Irr}){Sr}={Qr} b)(2.24)

22
 unde [Irr] – matricea unitate.
Din (2.24 b) rezulta
{Sr}=([Krr][Frr]-[Irr])-1({Qr}-[Krn]{Dn}) (2.25)
Care introdusa in (2.24 a), permite calculul dseplasarilor cu relatia
{Dn}=[Knn*]-1{Snn*} (2.26)
Unde
[Knn*]=[Knn]-[Knr][F rr]([Krr][Frr]-[Irr])-1{Qn} (2.27)
{Snn*}={Sn}-{Qn}-[Knr][F rr]([Krr][Frr]-[Irr])-1{Qr}
Introducand {Dn} din (2.26) in (2.25) rezulta reactiunile {Sr} si din (2.20)
eforturile din extremitatile fiecarui e.f cu care se traseaza diagrama N.
Tensiunile in fiecare e.f. se calculeaza cu relatia
Ne
 (2.28)
Ae

2.2 Exemplu de calcul

Pentru bara solicitata axial din figura se cere sa se determine prin metoda
elementelor finite:
a)deplasarile nodurilor;
b)reactiunile structurii si verificarea lor;
c)eforturile din elementele finite si diagrama de forta axiala;
d)tensiunile din elemente.
Rezultatele obtinute prin calculul manual se vor verifica folosind
programul de calcul Beam 2d
Date numerice:
N
A  (100  10n)mm 2 ; P=(10000+1000n)N ; p=5000 ; a  (1,8  0,1n)m ;
m
b=1,5a ; c=0,75a
Punctele de aplicatie ale fortelor concentrate sunt varfurile sagetilor

23
 A 2A 3P
P
1

a b p
c
Date numerice (pentru n=0)
A  100 mm 2 ; P  10000 N; p=5000N/m; a=1,8 m; b=3 m
c=1,5m; E=2100000 daN/cm 2 ; (otel)
Discretizarea in elemente finite

z
A P 2A 3P
H1 3 H4
1
1 2
2 p 3
y a b c
1 D1 2 D2 3 D3 4 D4
S1 S2 3 S3 4 S4
1 2

Etape de calcul in MEF

a) Stabilirea modelului structural discretizat cu un nr finit de grade de libertate.
- Discretizarea barei in m=3 tronsoane (elemente finite), interconectate in
n=4 puncte nodale(noduri); numerotarea nodurilor si a e.f.
- Intr-un sistem de axa general (global) XYZ, fiecarui nod i se acorda
cate un grad de libertate – care corespunde deplasarii liniare a nodului dupa axa X.
Cu aceste deplasari se alcatuieste vectorul deplasarilor nodale si in corespondenta
cu acesta vectorul fortelor nodale concentrate in nodurile structurii {S}.
 D1   U1   S1   R1   R 1 
D   U  S   P   10000 
         
{D}   2    2  ; {S}=  2     .
D
 3  3 U S
 3  3P   30000 
D4   U 4  S4   R 4   R 4 

24
b) Analiza elementului finit pentru a obtine modelul numeric elemental:
Elementul finit unidimensional de bara solicitata axial este raportat la sistemul de
referinta local xyz, avand in fiecare capat cate un grad de libertate.
[k e ]{d e }  {Fe }  {Se }  {Qe } , in care
{Fe }={Se }+{Q e }
S 
{Se }=  1  -vectorul fortelor nodale concentrate in noduri
S2 

 pl 
 
{Qe }=  2   vectorul fortelor distribuite reduse (repartizate) la noduri
 pl 
2
 u1  EA e  1 1
{d e }    [k e ]   
u 2  le  1 1 

-Repartizarea fortelor distribuite la noduri

z p
S 1 u1 e u2 S 2 x
1 2
y Ae
le
ple 1 p ple
2
2 2

Se alege un element finit standard pentru care se noteaza,de exemplu:

le  l  c  1,5m; A e  A min  A
Analizand fiecare element finit avem:
elementul finit 1
A1  A , l1  a  1,2l ; [k1 ]{d1}  {F1}  {Se1}

EA1  1 1  EA  1 1  EA  0,83 0.83 

[k1 ]=   ;
l1  1 1  1, 2  l  1 1 
  l  0,83 0.83 

 u1   S1  R  0 
{d1}    ;{Se1}      1  ;{Q1}   
u 2  S2   P  0 

25
elementul finit 2
A 2  2A ;l 2  b  2l; [k 2 ]{d 2 }  {F2 }  {Se2 }

EA 2  1 1 E2A   1 1 u 2  S2   P  0 

[k 2 ]   1 1   2 l  1 1  ;{d 2 }  u  ;{Se2 }  S    3P  ;{Q2 }  0 
l2      3  3    

elementul finit 3
A3  2A ;l3  c  l; [k 3 ]{d 3}  {Se2 }  {Q 3}

EA 3  1 1 E 2A  1 1 EA  2 2 

[k 3 ]       
l3  1 1  l  1 1  l  2 2 
u  S   3P  pl / 2 
{d 3 }   3  ;{Se3 }   3     ;{Q3 }   ;
u 4  S4   R 4  pl / 2 
c) Asamblarea elementelor finite pentru a obtine modelul numeric structural.
c1) Pe baza incidentei componentelor fiecarui vector {d e } (e=1,2,3...m), cu

componentele vectorului {D} se realizeaza expandarea relatiei fizice elementale

respective, la dimensiunile vectorului {D} :

{k e }{D}  {Fe }  {Se }  {Qe }

Expandarea se face prin adaugarea de linii si coloane nule corespunzator gradelor
de libertate care nu apartin e.f. analizat.
 0,83 0,83 0 0  0 0 0 0
   0 
EA  0,83 0,83 0 0  EA 0 1 1
[k1 ]  ; [k 2 ] 
l  0 0 0 0 l 0 1 1 0
   
 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0  0 
   0 
EA  0 0 0 0
 ; {Q }=  
[k 3 ]  
l 0 0 2 2
3
 pl / 2 
   pl / 2 
0 0 2 2 

c2)Sumarea relatiilor fizice elementale expandate pentru a obtine rel fizica

structurala [K]{D}  {F}  {S}  {Q}

26
  0,83 0,83 0 0  1
 
m
EA  0,83 1,83 1 0  2
[K]   [k e ]  ;
e 1 l  0 1 3 2  3
 
 0 0 2 2  4
1 2 3 4

 0   0   H1   H1 
m      P   10000 
 0   0     
{Q}=  {Qe }   
   ; {S}    
e 1  pl / 2   3750   3P   30000 
pl / 2 3750   H 4   H 4 

 0,83 0,83 0 0  1  D1   0   H 
     
1
 10000 
EA  0,83 1,83 1 0  2 D
 2  0   
   
l  0 1 3 2 3 D
 3  3750    30000 
   D  3750   H 4 
 0 0 2 2  4
 4

d) Introducerea conditiilor la limita (de rezemare) ale structurii se poate realiza

practic cu doua metode
d1) Taierea liniilor si coloanelor aferente gradelor de libertate reactiuni (1
si 4) si scrierea ecuatiilor ramase

 0,83 0,83 0 0  1  D1   H1 
     
EA  0,83 1,83 1 0  2 D
 2  10000 
    
l  0 1 3 2  3 D
 3   26250 
   D  H 4  4000 
 0 0 2 2  4
 4

d2)Rearanjarea rel.fizice structurale pt a pune in evidenta necunoscutele

problemei
 K nn K nr  Dn  Sn  Q n  K nn  D n  K nr  D r  Sn  Qn  D n
K      
 rn K rr   D r  Sr   Q r  K rn  D n  K rr  D r  Sr  Q r  Sr

27
 U2   P   0 
     
D   U  S  3P   pl / 2  Q 
{D}   n   3  ; {S}   n      ;{Q}=    = n 
 D r   U1  Sr   H1   0   Qr 
 U 4   H 4  pl / 2 

 1,83 1 0,83 0  2
 K nn K nr  EA  1 3 0 2  3
[K]      
 K rn K rr  l 0,83 0 0,83 0  1
 
 0 2 0 2 4
2 3 1 4
Conditii de rezemare-pt reazeme fixe  depl. blocate
 U1  0   [K nn ]  {D n }  {Sn }  {Q n }  {Fn }
{D r }        
 U 4  0  [K rn ]  {Dn }  {Sr }  {Q r }
e) Rezolvarea sistemului de ec. matriceale si determinarea deplasarilor si
reactiunilor structurii
e1)deplasarile nodale ale structurii
{D n }  [K nn ]1 ({Sn }  {Qn })
  
{Fn }

-rezolvarea sistemului de ecuatii in Mathcad , sau scrierea explicita a ecuatiei

[K nn ]  {D n }  {Sn }  {Q n }  {Fn }

EA 1,83 1  U 2   P   0   10000   0   10000 

       
l  1 3   U3   3P   pl / 2  30000  3750   26250 

 EA
 l (1,83u 2  u 3 )  10000
 din rezolvarea sistemului 
 EA
( u 2  3u 3 )  26250
 l
u 2  0,06051mm;u 3  0,5965mm

e2)Reactiunile structurii: {Sr }  [K rn ]{D n }  {Q r }

 R1  EA  0,83 0  0,05965 3  0   693 

      10    N
R 4  l  0 2  0,6051 3750  13193

Verificare x i  0  H1  P  3P  p  l  H 4

28
 693  2 10000  5000 1,5  13193  0
e3)Determinarea eforturilor si a tensiunilor
Se
Eforturile {Se }  [k e ]{d e }  {Qe } ; Tensiunile e 
Ae

e 1 Se1  [k1 ]{d1}  {Q1}

 S1  EA  0,83 0,83  0  0   693
      
S2.1  l 0,83 0,83  0,05965 0   693 
S 693
S1  693 N; 1  1   6,93N / mm 2
A1 100
e  2 {Se2 }  [k 2 ]{d 2 }  {Q2 }
S2.2  EA  1 1 0,05965 0  9307 
      N
S2.3  l  1 1  0,6051 0 9307 
S 9307 N
2  2.2   46,5 ;
A2 200 mm 2

e  3 {Se3 }=[k 3 ]{d 3 }  {Q3 }

S3.3  EA  2 2  0,6051 3750  20693
     N
 S4  l  2 2   0  3750  13193 

20693  13193
S3med   16943 N
2
Smed 16943 N
med  3   84,7
3
A3 200 mm 2

5000 N/m
3
S1 S 2.1 S 3.3 3 4 S4
1 1 2

S 2.2 S 3.2
2 2 3 20693 + 13193

Observatie S2 = S2.1+S22 ; S3=S3.2+S3.3

29
Diagrama de forta axiala

10000 N 30000 N 5000 N/m

693 N
3 13193 N
1 1
2 2 3 4
693 N 20693N
+
+ 13193 N

9307 N

Rezolvarea cu ajutorul programului de calcul Beam 2D

Modelul discretizat in programul Beam 2d

30
Diagrama de forte axiale

Rezultate obtinute in programul Beam 2D

Deplasarile nodurilor
Node x-Displacement y-Displacement z-Rotation
-------------------------------------------------------------------------------
1 0 0 0
2 5.9523832125217E-05 0 0
3 -6.05158740233001E-04 0 0
4 0 0 0

Fortele axiale
Element i, j Axial force Shear force Moment
---------------------------------------------------------------------------------------
1 1 -694.444726524034 0 0
2 694.444726524034 0 0

2 2 9305.55527347597 0 0
3 -9305.55527347597 0 0

3 3 -20694.444726524 0 0
4 13194.444726524 0 0

reactiuni

Node Force Fx Force Fy Moment M

---------------------------------------------------------------------------
1 -694.444726524034 0 0
4 13194.444726524 0 0

31
3. Grinda solicitata la incovoiere

3.1. Tip de element finit folosit

Se considera un element finit unidimensional curent de bara incovoiata, cu
sectiunea constanta si axa rectilinie, caruia i se acorda cate doua grade de libertate
la fiecare extremitate, in concordanta cu GDL acordate nodurilor modelului
structural discretizat. Deplasarile corespunzatoare celor 2 GDL de la fiecare
extremitate, intr-un sistem de axe local (propriu e.f.) xyz , sunt deplasarea liniara
dupa axa z (sageata W) si rotirea in jurul axei y, θ (fig. 3.1)

Fig. 3.1

Cu aceste 4 deplasari se alcatuieste vectorul deplasarilor nodale

{de}={W1 Q1 W2 Q2}T (3.1)
si in mod corespunzator vectorul eforturilor (fortelor) elementale:
{Se}=}={ Q1 M1 Q2 M2}T (3.2)
Solutia unei astfel de probleme cu conditii la limita depinde de incarcarea
p(x) din lungul elementului finit, dar se poate aproxima, in general prin functii
polinomiale. Astfel se propune drept solutie aproximativa, polinomul de gradul 3
cu coeficienti nedeterminati:
we=α0+α1x+α2x2+α3x3 (3.3)
ceea ce revine la a accepta o variatie liniara pentru momentul incovoietor (derivata
a doua) si o forta taietoare constanta (derivata a treia). Aceste variatii nu sunt

32
 valabile daca in lungul barei actioneaza incarcari distribuite. Din (3.3) rezulta
pentru rotire expresia:
θe(x)=we’=α1+2α2x+3α3x2 (3.4)
Coeficientii αi(i=0,1,2,3) din relatiile (3.2.8) si (3.2.9) se exprima prin
componentele vectorului deplasarilor elementale pe baza conditiilor la limita.
 pt. x  0  we  0    0  w1 ;e  0   1  1
 pt. x  l  we  l    o  1l   2l 2   3l 3  w2 ;  e  l   1  2 2l  3 3l 2   2

care reprezinta un sistem de 4 ecuatii algebrice cu 4 necunoscute; solutia este:

3 3 2 1
 0  w1 ; 1  1 ;  2   w  2 w2  1   2 ;
2 1
l l l l
(3.5)
2 2 1 1
 3  3 w1  3 w2  2 1  2  2
l l l l
care introdusa in (3.3) da pentru solutia aproximativa expresia:
 3 3 2 1  2 2 2 1 
we  x   w1  1 x    2 w1  2 w2  1   2  x 2   3 w1  3 w2  2 1  2  2  x3 
 l l l l  l l l l 
 3x 2 2 x 3   2 x2 x3   3x 2 2 x 3   x2 x3  (3.6)
  1  2  3  w1   x   2 1   2  3  w2     2  2 
 l l   l l   l l   l l 
 w1 
 
1 
 N1  x  w1  N 2  x 1  N 3  x  w2  N 4  x  2   N1 N 2 N3 N 4      N  de 
T

w
 2
 2 

unde s-au introdus notatiile:

3 x 2 2 x3 2 x 2 x3
N1  x   1   ; N 2  x   x   2;
l2 l3 l l
2 3 2 3
(3.7)
3x 2x x x
N3  x   2  3 ; N4  x    2 .
l l l l
Scriind echilibrul structurii printr-o metode energetica ecuatia la care se ajunge este

 ke d e   Re   Se  - relatia fizica elementala (3.8)

(modelul numeric elemental)

[ke] – matricea de rigiditate a e.f.;

33
{Re} – vectorul fortelor concentrate de la extremitatile e.f., echivalente cu
incarcarile distribuite pe element.(fortele distribuite de pe bara repartizate la
noduri),
{Se} – vectorul fortelor concentrate aplicate in noduri
Relatia (3.8) scrisa extins este
 12 6l  12 6l   w1  l / 2  Q1 
   2   
EI  6l 4l 2  6l 2l 2  1  l /12   M 1 
  p   (3.9)
l 3  12  6l 12  6l   w2  l / 2  Q2 
 
 6l 2l 2  6l 4l 2   2   l 2 /12 M 2 
 
in care vectorul {Re} are expresia corespunzatoare unei forte uniform distribuite pe
elementul finit
In continuare asamblarea matricilor de rigiditate in matricea structurii precum si a
vectorilor fortelor nodale si ai deplasarilor se fac la fel ca la exemplul grinzii
solicitata axial.

3.2. Exemplu de calcul

La grinda din figura 1 sa se determine deplasarile,reactiunile si eforturile.
Se vor trasa alura deformatei si diagramele de eforturi.Date numerice:
l  3m; E=2  107 KN/m2 (beton);

I  5  104 m 4 ; P  3000kN ; m=1125kNm; p=1000 KN/m.

Nota:Deplasarile si reactiunile se vor verifica cu ajutorul programului de calcul
automat”BEAM2d”.

34
 p
Y
P
I X
1 2 3 4
1 2
2I 3
m 3I
D1= v1 D3= v2 D5= v3 D7= v7
D2= 01 1 2 3
D4= 02 D6= 03
D8= 04
1 1 l

Fig.3.2

a). Stabilirea modelului structural discretizat

-Se discretizeaza grinda in 3 elemente finite de lungime l; se numeroteaza
nodurile(n=4) si elementele finite (m=3).
-Se ataseaza fiecarui nod cate 2 grade de libertate-posibilitati de deplasare(sageata
v si rotirea  ). Structura va avea 2n  8GDL
b). Analza elementului finit pentru a obtine modelul numeric elemental:
-Se scrie legatura dintre fortele nodale {Pe } si deplasarile nodale (relatia fizica

elementala) pentru fiecare element finit. Pentru un element finit oarecare “e”(fig.2)
aceasta legatura se scrie
[k e ]{d e }  {Pe }  {Se }  {R e } si {Se }  [k e ]{d e }  {R e } (3.10)

y
v1 v2
01 Ie 02
x
T2 M2
M1 T1 le e

Figura 3.3

35
  v1   T1 
  M 
   
In relatia (3.10) s-au notat: {d e }   1  ; {Se }=  1  (3.11)
v
 2  T2 
2  M 2 

{Se } =vectorul fortelor (eforturilor) din nodurile elementului finit.(forte aplicate

concentrat)
{R e } =vectorul reactiunilor de grinda dublu incastrata(depinde de incarcarile
aplicate intre noduri-fortele distribuite repartizate concentrat). Pentru o incarcare
uniform distribuita de intensitate p, vectorul {R e } se scrie:

 pl / 2 
 pl2 /12 
 
{R e }=  
 pl / 2 
pl2 /12 

{k e } -matricea de rigiditate elastic a elementului finit

 12 6le 12 6le 

 6l 2
6le 2le2 
EI2  e 4le
{k e }  3
le  12 6l 12 6le 
 
2
 6le 2le 6le 4le2 

Matricile de rigiditate pentru elementele finite 1,2 si 3 din structura data se obtin
inlocuind pe le cu l si pe Ie succesiv cu I, 2I, 3I :

 12 6l 12 6l   24 12l 24 12l 

 6l 4l2 6l 2l2   2
12l 4l2 
EI
[k1 ]  3   ; [k ]= EI  12l 8l ;
l  12 6l 12 6l  l3  24 12l 24 12l 
2

 2  
 6l 2le 6l 4l  12l 8l2 
2 2
 12l 4l

 36 18l 36 18l 

 2 
EI  18l 12l 18l 6l 
2

[k 3 ]= 3
l  36 18l 36 18l 
 
 18l 6l
2
18l 12l 2 

36
 Vectorii reactiunilor de grinda dublu incastrata se scriu:
0   pl / 2 
0   pl2 /12 
   
{R 1}    ;{R 2 }={R 3 }=  
0   pl / 2 
0  pl2 /12 

c). Asamblarea elementelor finite pentru a obtine modelul numeric structural.

Asamblarea si obtinerea legaturii dintre deplasarile nodale {D} si fortele
nodale {P} pentru intreaga structura(relatia fizica structurala):
[K]{D}  {P}  {S}  {R}

[K] -matricea de rigiditate elastic a structurii;

{S} -vectorul fortelor si momentelor aplicate direct in noduri dupa
directiile gradelor de libertate ale structurii (concentrate)
{R} -vectorul reactiunilor de grinda dublu incastrata datorat incarcarilor
aplicate intre noduri(pe lungimea elementelor finite).
Operatiunea de asamblare a relatiilor fizice elementale se compune din
doua parti:expandarea si sumarea.
Expandarea sau extinderea se face prin adaugarea de linii si coloane nule
in matricile si vectorii elementali corespunzator gradelor de libertate care nu
apartin elementului finit pentru care se face operatia de expandare .Pentru
elementul finit “e” relatia fizica elemental expandata se scrie:
[k]{D}  {S}  {R}

1 2 3 4 5 6 7 8
12 6l 12 6l 0 0 0 0 1
6l 4l 2
6l 2
2l 0 0 0 0 2
12 6l 12 6l 0 0 0 0 3
EI
[k1 ]  6l 2l 2 6l 4l 2 0 0 0 0 4
l3
0 0 0 0 0 0 0 0 5
0 0 0 0 0 0 0 0 6
0 0 0 0 0 0 0 0 7
0 0 0 0 0 0 0 0 8

37
 1 2 3 4 5 6 7 8
0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 0 0 2
0 0 24 12l 24 12l 0 0 3
EI
[k 2 ]  0 0 12l 8l2 12l 4l 2 0 0 4
l3
0 0 24 12l 24 12l 0 0 5
0 0 12l 4l 2 12l 8l 2 0 0 6
0 0 0 0 0 0 0 0 7
0 0 0 0 0 0 0 0 8

1 2 3 4 5 6 7 8
0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 0 0 2
0 0 0 0 0 0 0 0 3
EI
[k 3 ]  3 0 0 0 0 0 0 0 0 4
l
0 0 0 0 36 18l 36 18l 5
0 0 0 0 18l 12l 18l 6l 6
2 2

0 0 0 0 36 18l 36 18l 7

0 0 0 0 18l 6l 2 18l 12l 2 8

Sumarea consta in adunarea termen cu termen a relatiilor fizice elementale

pentru obtinerea relatiei fizice structurale.

38
 m m
[K]   [k e ] ;{R}= {R e }
e 1 e 1

 12 6l 12 6l 0 0 0 1
0
 
 6l 4l 2
6l 2
2l 0 0 0 0 2
 12 6l 36 6l 24 12l 0 0 3
 
EI  6l 2l 2 6l 12l 2 12l 4l 2 0 0 4
[K]  3 
l 0 0 24 12l 60 6l 36 18l  5
 
 0 0 12l 4l 2 6l 20l 2 18l 6l 2  6
 0 0 0 0 36 18l 36 18l  7

 0 0 0 0 18l 6l 2 18l 12l 2  8
1 2 3 4 5 6 7 8

 0   0 1
   
 0   0 2
 pl / 2   pl / 2  3
   2 
 pl2 /12   pl /12  4
{R}=   
 pl / 2  pl / 2   pl  5
pl2 /12  pl 2 /12   0  6
   
 pl / 2   pl / 2  7
  pl2 /12  pl2 /12  8
   

d).Introducerea conditiilor la limita (de rezemare) ale structurii

Se introduce conditiile de rezemare si se rescrie ec de echilibru intr-o forma in
care se pun in evidenta deplasarile nodale cunoscute,respective fortele nodale
cunoscute si necunoscute:
 K nn K nr  D  P 
    
n n
 (8)
 K rn K rr   Dr   Pr 

sau dupa efectuarea calculului

K nn  Dn  K nr D r  Pn
 (9)
 K rn D n  K rr D r  Pr

39
 In cazul problemei date,in nodurile de reazem exista deplasari
blocate(nule) ,care se grupeaza in subvectorul {D r }

 D1   v1  0 
     
{D r }  D7    v4   0 
 D     0 
 8  4  
Deplasarile libere(necunoscute) se grupeaza in subvectorul {D n }

D 2   1 
 D  v 
 3   2 
{D n }  D 4   2 
D  v 
 5  3
D 6   3 

In mod similar corespunzator gradelor de libertate blocate sau libere ale

structurii,se partitioneaza si vectorii {S} ,respectiv {R} .Astfel, corespunzator
gradelor de libertate blocate {D r }  {0}

 T1   0   0  0   0   0 
M   0   0  0   0   0 
 1          
 T2   T2   0  0   pl / 2   0 
         2   
M 2  M 2   0  0   pl /12   0 
{S1}    ; {S2 }=   ; {S3 }=   ; {R 1}=   ; {R 2 }=   ; {R 3 }=  
 0   T3   T3  0   pl / 2   pl / 2 
 0   M3   M3  0   pl2 /12  pl 2 /12 
           
 0   0   T4  0   0   pl / 2 
 0   0  M  0   0   pl2 /12
     4      
T T
{D}   D1 D2 D3 D 4 D5 D 6 D7 D8    v1 1 v 2 2 v 3 3 v 4 4 
T T
{S}  S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8   V1 0 -P 0 0 m V4 M 4 

se scrie subvectorul {Sr } al reactiunilor necunoscute ale grinzii, respectiv ale

reactiunilor provenite din incarcari pe elemente (intre noduri).

 V1  1  0 1
   
{Sr }   V4  7 {R r }=  pl / 2  7
M  8 pl2 /12  8
 4  

40
 Pe directiile deplasarilor libere Dn  ,actioneaza forte exterioare active

aplicate in noduri, grupate in subvectorul {Sn } respective componentele din

vectorul {R} , grupate in subvectorul {R n } :

 0   0 2  0 
 P   pl  3  pl / 2 
     
{Sn }   0    0  4 ; {R n }=  pl2 /12
 0   0 5  pl 
   2   
 m   pl / 8 6  0 
Partitionand si matricea [K] in sensul aratat mai sus, relatia (8) se scrie
dezvoltat:

2 3 4 5 6 1 7 8  
4l 2
6l 2l 2
0 0 6l 0 0 D   0   0 
2
 2    pl   pl / 2 
6l 36 6l 24 12l 12 0 0 3 D3     
   0   pl /12 
2

2l 2
6l 12l 12l 4l 2
2
6l 0 0 4  D 4   0   pl 
EI      
0 24 12l 60 6l 0 36 18l 5  D5    2    
l3  D  pl / 8  0 
0 12l 4l 2
6l 20l2 0 18l 6l 2 6
 6   
V1   
0 

6 l 
12 
6l 
0 
0 
12 
0 
0 1  D1     
   V4   pl / 2 
0 0 0 36 18l 0 36 18l 7  D7   M    pl 2 /12 
0 0 0 18l 6l 2 0 18l 12l2 8  D8   4   

Tinanad cont ca {D r  0} , relatiile (9) se simplifica

K nn  D n  Sn  R n

 K rn  D n  Sr  R r
e).Rezolvarea sistemului de ec. matriceale si determinarea deplasarilor si
reactiunilor structurii
Necunoscutele problemei se determina astfel
-deplasarile nodurilor structurii : {D n }  [K nn ]1 ({Sn }  {R n })

41
  4l2 6l 2l2 0 0  D 2   0 
   D   3pl / 2 
6l 36 6l 24 12l  3  
EI  2  
3
 2l 6l 12l 12l 4l2
2
 D 4    pl /12 
2

l    D   pl 
 0 24 12l 60 6l   5  
 0 12l 4l2 6l 20l2  D 6   pl / 8 
2

Expresiile numerice sunt:

 1.333 10 
7 6 6
6.667 10 6.667 10 0 0
 6.667 106 1.333 10
7
6.667 10
6
8.889 10
6
1.333 10
7 
 
Knn   6.667 106 6.667 10
6
4  10
7
1.333 10
7
1.333 10
7

 6 7 7 6

 0 8.889 10 1.333 10 2.222 10 6.667 10 
 7 7 6 7 
 0 1.333 10 1.333 10 6.667 10 6.667 10 

 
7 7 8 8 8
1.894 10 2.048 10 2.404 10 8.077 10 4.423 10
 2.048 10
7
4.033 10
7
6.346 10
9
1.869 10
7
9.808 10
8 
1
 
Knn   2.404 10
8
6.346 10
9
4.173 10
8
2.538 10
8
9.615 10
9

 8 7 8 7 8

 8.077 10 1.869 10 2.538 10 1.523 10 5.769 10 
 8 8 9 8 8 
 4.423 10 9.808 10 9.615 10 5.769 10 4.231 10 
{F}={Sn}-{Rn}
 0 
 pl 
 3 
2
 
  0 
p  l   
2
F     4.5  10
3

12
 
 p  l  F 750 
 
 2   3  10
3

pl
   3 
 8   1.125 10 
Sistemul de ecuatii algebrice liniare se rezolva cu programul MATHCAD
{D}=[Knn-1]·{F}

42
  
3
1.196 10 D 2  1  0,001196 rad
 2.481 10
3  D3  v 2  0,002481 m=-2,48 mm
 
D 8.971 10
5
 D4  2  0,0000897 rad
 3
 D5  v3  0,001382 m=-1,38 mm
 1.382 10 
 4  D6  3  0,000669 rad
 6.692 10 
-reactiunile structurii {Sr }  [K rn ]{D n }  {R r }

D 2 
 V1   6l 12 6l 0 0   D3   0 
  EI     
 V4   3  0 0 0 36 18l  D 4    pl / 2 
M  l  0 0 0 18l 6l2   D5   pl2 /12
 2   
D 6 

 V1   2458  N
   
sau  V4    6542  N
M  -15010  Nm
 2  

In continuare se pot determina eforturile din capetele fiecarui element

finit folosind relatia fizica elemental(1):
{Se }  [k e ]{d e }  {R e }
In continuare,particularizand relatia (1) se determina eforturile in
elementele finite:
Eforturi in elementul finit nr.1
 12 6l 12 6l   v1  0 
EI
 4l2 6l 2l 2   1  0
{S1}  [k1 ]{d1}  {R 1}  3       sau
l  12 6l   v 2  0
 
sim 4l 2  2  0

43
      0   2.455 10 
 2 2   3
  0   4.733 
I  6l 4l 6l 2l  1.196 10
E       
l  12 6l 12 6l   2.481 10
3 3
  0   2.455 10
3
 
2 
 6l 2l 6l 4l   8.971 10 5   0   7.371 103 
2
  

 T1   2455  N
 M   4,7  Nm
   
{S1}   1    
 T2   2455 N
M 2   7371  Nm

Eforturi in elementul finit 2

{S2 }=[k 2 ]{d 2 }+{R 2 } ;

 T2   24 12l 24 12l   v 2   pl / 2 

M    
 2  EI  12l 8l
2
12l 4l 2  2   pl 2 /12 
{S2 }     3    
 T3  l  24 12l 24 12l   v3   pl / 2 
 
 M3  12l 8l 2   3    pl2 /12
2
 12l 4l

cu valorile numerice

 pl 
 2 
 
3
  
  p  l2   
 24 12l 24 12l 2.481  10 542.356
 2 
12l 8l 12l 4l     12   7.373  10 
2 5 3
I  8.971  10
E     
l  24 12l 24 12l 
  p  l   3.542  10
3 3 3
  
1.382  10

12l 4l 12l 8l     2   1.246  103 
2 2
  6.692  10
4
   
2 
l
 p  
 12 

 T2   542  N
   
M 2   7373 Nm
{S2 }      
 T3   3542  N
 M 3   1246  Nm

44
{S3 }={k 3 }{d 3 }+{R 3 }

 T3   36 18l 36 18l   v3   pl / 2 

M   2    2 
 3  EI  18l 12l 18l 6l   3   pl /12 
2

{S3 }     3    
 T4  l  36 18l 36 18l  v 4   pl / 2 
M 4   
 18l 6l
2
18l 12l 2  4   pl 2 /12 

cu valorile numerice

 pl 
 2 
 
   1.382 10 3  l   3.543  10 
36 18  l 36 18l 2 3

 2 2     p  12   
I  18l 12l 18l 6l   6.692 10 4 122
   3 
E  
l  36 18l 36 18l   
 p  l   6.543  10 
3
0
 2 2     2   1.501  104 
 18l 6l 18l 12l   0   
 2 
l
 p  
 12 

 T3  3543 N
 M   122  Nm
   
{S2 }   3    
 T4   6543  N
M 4   1501 Nm

Pentru verificarea deplasarilor nodale si a reactiunilor grinzii se poate

utiliza programul de calcul automat “BEAM 2d”,
Schema de calcul a incarcarilor pe directiile gradelor de libertate (cu
ajutorul careia se scrie vectorul fortelor nodale) se prezinta in fig.3.

P=pl
pl/2 pl/2 pl/2
pl/2
1 1 2 2 2 3 3 3 4
2 2 2
2
pl /12 pl /12 pl /12 pl /12

3pl/2=4.5KN pl=3KN pl/2=1,5KN

1
2 3 4
2 2
pl /12=0,75 KN m m=1,25 KN m pl /12=0,75 KN m

Fig.3.4.Actiunile concentrate in noduri dupa directiile GDL

45
 Deplasarile si reactiunile obtinute cu programul “BEAM” concorda foarte
bine cu cele obtinute prin calculul normal.
Alura deformatiei grinzii se prezinta in fig.4, iar in figura se prezinta
diagonalele de eforturi T si M.

Fig.3.5.Alura deformatiei

Ty =2458 N 1246
7373 0,554 122 6542
7373
1
1 2 2 2 3 3 3 4 1501
2548 542 3543

Ty (x)
2458 + 2458 [N]

542 - -6542
3543

122 -1501
1246 -
+
M z (x)
7373 [N m]

Fig.3.6.Diagramele de eforturi

46
Modelul in programul Beam 2d

Diagrama de forte taietoare

Diagrama de momente

47
 Deformata structurii

EngiLab Beam.2D Analysis Report

Node Displacements

Node ID X-Displacement Y-Displacement Z-Rotation

1 0.00000 0.00000 -0.0011957
2 0.00000 -0.00248 -0.0000897
3 0.00000 -0.00138 0.0006692
4 0.00000 0.00000 0.0000000
Sign convention: Positive according to Global Axes
Displacements reported with 5 decimal places
Rotations (in Radians) reported with 7 decimal places

Element End Forces

Element ID Axial Force Shear Force Bending Moment

1 Start 0 2458 0
1 End 0 2458 7373
2 Start 0 -542 7373
2 End 0 -3542 1246
3 Start 0 -3542 121
3 End 0 -6542 -15006
Sign convention: According to the diagrams' sign convention
Axial force: Positive when member is in tension
Shear force: Positive when it rotates the member clockwise
Bending moment: Positive when the "bottom" fiber is in tension ("top" fiber in compression)

Constraint-Spring Reactions

Node ID X-Force Y-Force Z-Moment

1 2458
4 0 6542 -15006

48
4. Grinda solicitata la incovoiere cu compresiune

La stalpul din fig.1 solicitat la compresiune se cere sa se gaseasca valoarea

fortei critice utilizand MEF.Elementele geometrice si datele numerice sunt (
fig.4.1 ) l  3m; I=5 10 4 m 4 ; E=2 10 7 KN/m 2 .

Fig.4.1

Rezolvare:Ecuatia diferentiala a axei deformate in care se tine cont de efectul

fortei axiale asupra deplasarilor este:
d4w d2 w
EI  P 0
dx 4 dx 2
Procedand in mod similar ca la grinda incovoiata, utilizand aceeasi numerotare a
nodurilor si elementelor finite se gaseste relatia fizica a elementului finit (model
numeric elemental):

49
 ([k e ]  [k eG ]){d e }  {Se }

Comparand cu ecuatia (3.10) se constata ca lipseste termenul {R e } intrucat nu

exista incarcari transversale p(x); apare in schimb termenul [k Ge ] -matricea de

rigiditate geometrica a elementului finit. Relatia se scrie dezvoltat pentru un

element finit oarecare”e”:
  12 6le 12 6le   36 3le 36 3l e    v1   T1 
  6l 
 EIe  e 4l2e 6le 2le2  P
 3l
 e 4le2 3le le2    1   M1 
   
 l3e  12 6le 12 6l e  30le  36 3le 36 3l e   v 2   T2 
 
6le 2   
4le2   2  M 2 
2l2e  3le le 3le
2
  6le 4le 

Matricile de rigiditate elastice ale elementelor finite din fig. 4.1 sunt
identice cu cele de la grinda incovoiata din lucrarea 3 si vor fi preluate ca atare.
Matricile de rigiditate geometrice sunt identice intre ele, intrucat nu depind de
momentul de inertie al sectiunii:
 36 3l -36 3l 
 4l 2 -l 2 
G P  3l -3l
[k1 ] = = [k 2G ] = [k3G ]
30l -36 -3l 36 -3l 
 
 3l -l 2 -3l 4l 2 
Dupa determinarea relatiei fizice elementale pentru fiecare element finit
urmeaza asamblarea lor in vederea obtinerii relatiei fizice pentru intreaga structura.
Pe baza incidentei fiecarui vector {d e } (e  1, 2,3) cu componentele vectorului

{D} si expandarea relatiei fizice elementale respective se obtine:

[k ]  [k ]{D}  {S }
e
G
e e

50
Matricile geometrice expandate se scriu:
 36 3l -36 3l 0 0 0 0
 3l 4l 2 -3l -l2
0 0 0 0 

 -36 -3l 36 -3l 0 0 0 0
 2 
G P  3l -l -3l 4l 2 0 0 0 0
[k1 ] =
30l  0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 36 3l -36 3l 0 0
 
G P 0 0 3l 4l 2 -3l -l 2 0 0
[k2 ] =
30l 0 0 -36 -3l 36 -3l 0 0
 
0 0 3l -l 2 -3l 4l 2 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 00 
0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0 
 
G P 0 0 0 0 0 0 0 0 
[k3 ] =
30l 0 0 0 0 36 3l -36 3l 
 
0 0 0 0 3l 4l 2 -3l -l 2 
0 0 0 0 -36 -3l 36 -3l 
 
0 0 0 0 3l -l 2 -3l 4l 2 

Se aduna relatiile elementale expandate, ceea ce reprezinta scrierea

conditiei de echilibru static a nodurilor,obtinandu-se modelul numeric structural:

[K]  [K ]{D}  0
G

unde

[K]   [k e ]; [K G ]   [k e ]
G

e e

[K] -matricea de rigiditate elastica a intregii bare(se preia de la lucrarea 3);

51
 [K GG ] -matricea de rigiditate geometrica a intregii bare este:

 36 3l -36 3l 0 0 0 0 1
 3l 4l 2
-3l -l2
0 0 0 0  2

 -36 -3l 72 0 -36 3l 0 0 3
 
P  3l -l 2 0 8l 2 -3l -l 2 0 0 4
[K G ] =
30l  0 0 -36 -3l 72 0 -36 3l  5
 
 0 0 3l -l 2 0 8l 2 -3l -l 2  6
 0 0 0 0 -36 -3l 36 -3l  7
 
 0 0 0 0 3l -l 2 -3l 4l 2  8

Matricile [K] si [K G ] sunt simetrice.

Impunerea conditiilor de rezemare
Eliminand liniile si coloanele corespunzatoare deplasarilor blocate {D r }  0  ,

relatia se scrie:

[K nn ]  [K nn
G
]{Dn }  0

care este o problema de valori si vectori proprii in forma generala.

Practic, daca se considera un element finit etalon, de exemplu, si se scoate
in factor termenul EI et / let3 rezulta:

EI et
3  nn ] {D n }  0
[K *nn ]  [K G*
let
unde
Pet let2 Pl2
 
30EI et 30EI
este un scalar numit valoare proprie.
Sistemul de ecuatii rezultat admite solutie diferita de cea banala daca:
det [K*nn ]  [K G*
nn ]  0

Dupa rezolvarea problemei de valori si vectori proprii in forma generala

se obtine valoarea proprie minima:

52
 Pet let2
  min
30EI et
ce conduce la valoarea incarcarii critice de pierdere a stabilitatii prin bifurcarea
echilibrului(flambaj):
30EIet min 30EI
Pcr  et  2  min
l2et l
Rezolvarea problemei de valori si vectori proprii
Sistemul de ecuatii algebrice omogene se poate scrie:

[K *
nn ]  [K nn
G*
]{D n }  0

sau mai general

[A]-[B]{X}=0
In care [A] si [B] sunt matrici patratice simetrice si pozitiv definite.
Determinarea valorilor parametrului  i (valoarea proprie) pentru care

sistemul admite solutie diferita de cea banala, X i (vectorul propriu) constituie o

problema de valori si vectori proprii generala.

In problema de stabilitate intereseaza valoarea proprie minima  min ,din

care se scoate forta critica de flambaj N cr  Pcr .

Rezultate numerice
 D1   v1  0 
     
Conditii de rezemare {D r }  D7   v 4   0 
 D     0 
 8  4  

Taind liniile si coloanele 1,7,8 din matricea [K G ] (impunanand conditiile de

rezemare) se obtine:
2 3 4 5 6
2 2
2 4l -3l -l 0 0
3 -3l 72 0 -36 3l
G*
[K nn ] =  B = 2 2
4 -l 0 8l -3l -l 2
5 0 -36 -3l 72 0
6 0 3l -l 2 0 8l 2

53
  4l 2 -6l 2l 2 0 0 
 
 -6l 36 6l -24 12l 
 K nn  =  A =  2l 2
*
6l 12l 2
-12l 4l 2 
 
0 -24 -12l 60 6l 
0 12l 4l 2
6l 20l 2 

(preluata de la lucrarea 3)
Valorile numerice ale matricilor A si B sunt

 36 18 18 0 0   36 9 9 0 0 
   
18 36 18 24
 36
  9 72 0 36 9

A 18 18 108 36 36  B   9 0 72 9 9 
 0 24 36 60 18   0 36 9 72 0 
   
 0 36 36 18 180   0 9 9 0 72 
Rezolvarea se face in “MathCAD” cu functia “GENVALS (A,B)”

 3.217 
 
1.747
 
genvals ( A  B)   0.923 
 0.121 
 
 0.412 

30EI 30EI EI 2 107  5 10 4

Pcr   min   0,121  3,63  3,63  4033 KN
l2 l2 l2 32
Verificarea globala cu formula lui Euler
2 EI min   E  2I 22 EI 22 EI EI
Pcr      4,476  2 (pt.I med  2I)
2
lf (0,7L) 2
(0,7  3l) 2
9  0,49 l 2
l

2 EI EI
Pentru I min  I  const.  Pcr  2
 2, 238 2
4,41 l l
EI
Pentru Imin  3I  const.  Pcr  6,714
l2

54
 EI
Valoarea calculata prin MEF , Pcr  N cr  3,6168 ,se incadreaza intre
l2
valorile corespunzatoare barelor cu sectiune constanta avand momentele de inertie
I si 3I.

55
5. Determinarea fortei critice de flambaj prin MDF

Metoda diferentelor finite consta in principal in inlocuirea ecuatiilor

diferentiale ordinare sau cu derivate partiale prin diferente ale valorilor functiei
respective in intervale finite. Se imparte domeniul intr-o retea de elemente de
dimensiuni egale sau nu. In fiecare punct de separatie a intervalelor retelei se poate
scrie o ecuatie exprimand ecuatia diferentiala prin diferente finite. Impreuna cu
conditiile de margine (scrise tot in diferente finite) se formeaza un sistem de ecuatii
care permite determinarea valorilor numerice ale functiei cautate in nodurile
(punctele) retelei.
a)Exprimarea derivatelor prin diferente finite
Derivatele unei functii f(x) reprezinta modificarea lui f sau a derivatelor sale in
raport cu x si se definesc astfel:
-prima derivata
df f f ( x  x )  f ( x )
 lim  lim
dx x  0 x x  0 x
-a doua derivata
f ( x  x)  f ( x) f ( x)  f ( x  x )

d2 f   f  x x
 lim    lim
2 x  0 x x x
dx   x 0

f(x)

f f f

n-1 n n+1
x

h h h

Figura 5.1
56
 Conform figurii 5.1 , unde Δx nu este foarte mic (nu tinde spre zero) si are
o valoare finita h derivatele in punctul x=xn sunt exprimate in diferente finite astfel:
 f  f n 1  f n f  f n 1
   sau n
 x  n h h
f n 1  f n f n  f n 1
 2 f  
h h f  2 f n  f n 1
 2   n 1
 x  h h2

Diferentele de ordin superior se obtin in mod asemanator. Simbolul Δ

folosit in aceste expresii este numit operator de diferenta finita.
Prin folosirea diferitelor retele de puncte se pot exprima diferentele finite
in trei moduri diferite
-Diferente regresive, in care punctele utilizate sunt toate dispuse in ordine
descrescanda
 f  f n  f n 1
  
 x  n h
 2 f  f n  2 f n 1  f n  2
 2  
 x  n h2

-Diferente progresive in care punctele utilizate sunt toate in ordine crescatoare fata
de punctul considerat
 f  f n 1  f n
  
 x  n h
 2 f  f n  2  2 f n 1  f n
 2  
 x  n h2

-Diferente centrale care folosesc puntele dispuse in mod simetric fata de punctul
considerat
 f  f n 1  f n 1
  
 x  n 2h
 2 f  f n 1  2 f n  f n 1
 2  
 x  n h2

57
 In continuare se va utiliza exprimarea in diferente finite centrale.
Pentru obtinerea formulelor pentru derivate de ordin superior se aplica
succesiv operatorii de derivare stabiliti anterior
 f  f n 1  f n 1
  fn 
'

 x  n 2h
 2 f  f n 1  2 f n  f n 1
 2   fn 
''

 x  n h2
''
 3 f   f n 1  f n 1  1
 3   fn   f n      f n 1  f n 1  
''' ' '' '' ''

 x n  2 h  2 h
1  f  2 f n 1  f n f n  2 f n 1  f n  2 
  n 2  
2h  h2 h2 
 3 f  f n  2  2 f n 1  2 f n 1  f n  2
 3   fn 
'''

 x  n 2h3

''
 4 f   f n 1  2 f n  f n 1  1
 4   f n   f n     2  f n 1  2 f n  f n 1  
IV '' '' '' '' ''

 x n  h 2
 h
1  f  2 f n 1  f n f  2 f n  f n 1 f n  2 f n 1  f n  2 
 2  n 2 2
 2 n 1  
h  h h2 h2 
 4 f  f n  2  4 f n 1  6 f n  4 fn 1  f n  2
 4   fn 
IV

 x  n h4

Operatorii de derivare prin diferente finite pot fi reprezentati astfel

d 1

dx 2
d2 1
 2
dx 2

d3 1
 3
dx 3
2
d4 1
 4
dx 4


58
 Punctele in care se calculeaza derivata este reprezentat printr-un
dreptunghi (patrat) iar celelalte puncte prin cercuri (elipse)

b) Utilizarea diferentelor finite pentru o grinda incovoiata

Fie grinda dublu incastrata din figura 2.
Grinda are EI constant iar incarcarea q(x) este cu variatie oarecare

qn-1 qn qn+1

x
-1 0 1 2 n-1 n n+1 N N+1
h h h h
y

Figura 5.2

Pentru determinarea axei deformate si a diagramelor de eforturi prin

metoda diferentelor finite se porneste de la ecuatia diferentiala de ordinul patru a
axei deformate
d 4 v q ( x)

dx 4 EI
Se imparte domeniul de lungime l al grinzii in N intervale egale de
lungime h si se scrie apoi ecuatia in diferente finite in cele N-1 puncte din
interiorul domeniului unde deplasarile v sunt necunoscute.
Ecuatia corespunzatoare punctului n se scrie tinand seama de expresia
operatorului d4/dx4 astfel
1 q
4
(vn  2  4vn 1  6vn  4vn 1  vn  2 )  n
h EI
unde qn este valoarea incarcarii in sectiunea n adica qn=q(xn)
Ecuatiile scrise pentru cele N-1 puncte alcatuiesc un sistem de N-1 ecuatii.
Se observa ca la scrierea ecuatiei in punctul 1 intervin si deplasarile punctelor 0 si -

59
1 (vo si v-1) respectiv pentru punctul 2 deplasarea vo. Prin urmare la fiecare capat de
bara apar doua necunoscute in plus iar sistemul obtinut contine (N-1)+4
necunoscute. Impunand conditiile limita (de rezemare) se obtin patru ecuatii
suplimentare cate doua pentru fiecare capat care se exprima in diferente finite. De
exemplu pentru incastrarea din punctul 0 conditiile
v=0 si dv/dx =0 (rotirea) dau
v1  v1
vo  0 si 0
2h
Se obtine un sistem de N+3 ecuatii cu tot atatea necunoscute a carui
rezolvare da valorile vn cautate
Momentele incovoietoare si fortele taietoare se determina apoi pornind de
la relatiile dintre aceste eforturi si sageata v care se transcriu in diferente finite
d 2v EI
M   EI  M n   2 (vn 1  2vn  vn 1 )
dx 2 h
3
d v EI
T   EI 3  Tn   3 (vn  2  2vn 1  2vn 1  vn  2 )
dx 2h

h h h h

-1 0 1 2 n-1 n n+1 N-1 N N+1

Figura 5.3

In figura 5.3 este prezentata alura deformatei grinzii in punctele din afara
domeniului grinzii.
Daca rezemarea este de tip articulatie sau reazem simplu (punctul 0) atunci
conditiile de rezemare sunt
vo=0
Mo=0

60
Din a doua conditie se obtine relatia dintre v-1 si v1 in cazul articulatiei astfel
EI
M0   (v1  2v0  v1 )  0  v1  v1
h2
Daca rezemarea este de tip incastrare (punctul N), conditiile de rezemare sunt
vN=0
θN=0 (rotirea)
Din a doua conditie (rotirea nula) obtinem relatia intre sagetile vN-1 si vN+1 in cazul
incastrarii
 dv  v v
 N     N 1 N 1  0  vN 1  vN 1
 dx  N 2h
Schematic, algoritmul utilizat in probleme cu mai multe dimensiuni contine
aceleasi etape adica:
-transcrierea ecuatiilor cu derivate partiale in diferente finite
-impunerea conditiilor de contur
-rezolvarea sistemului de ecuatii algebric obtinut
-calculul valorilor in puncte ale marimilor care intereseaza in solutionare

c) Exemplu de calcul
Se cere sa se determine forta critica de flambaj Pcr ,pentru stalpul cu

dimensiunile si rezemarile din figura. Date numerice:conform lucrarea 4. Se va

utiliza metoda diferentelor finite(MDF).

61
 Figura 5.4

Rezolvare:
d2 w M(x)
Ec.dif. a axei deformate este 2
 unde M(x)  P  w(x) deci
dx EI
d2 w Pw
2

dx EI

P d2 w
Notand  2   (1)   2 w  0 Ec. de stabilitate de ord. al 2-lea
EI dx 2
Derivand de 2 ori aceasta ec. se ajunge la

d4 w P d2 w
(2)   0 Ec. de stabilitate de ordinul al 4-lea.
dx 4 EI dx 2
Solutia ec. (1) sau (2) poate fi gasita fie prin metode analitice(integrare directa,
parametri in origine) fie prin metode numerice(met. diferentelor finite, met.
elementelor finite).

62
 Forta critica de flambaj este valoarea maxima a fortei exterioare P, pana
la care axa barei ramane rectilinie(bara isi mentine stabilitatea formei rectilinii de
echilibru) si se noteaza Pcr .

Cu alte cuvinte , Pcr este valoare minima a fortei P pentru care bara trece

de la forma rectilinie la o forma curbilinie de echilibru.

Pentru bare cu sectiune variabila (continuu sau in trepte) solutiile analitice
sunt mai dificil de obtinut, preferandu-se solutionari prin metode
numerice(MDF,MEF).
Metoda diferentelor finite
Se considera pe axa barei o serie de puncte(noduri) echidistante cu pasul
Δx = Δ= l (in sectiuni caracteristice). Se extinde reteaua aleasa cu un punct
dincolo de capetele barei si se numeroteaza nodurile. In continuare se transcrie in
diferente finite ec. de stabilitate (1) sau (2) in nodurile interioare, iar valorile
sagetii w din punctele exterioare se exprima folosind conditiile la limita(de
rezemare).
Sistemul omogen de ec. algebrice obtinut admite solutiile diferita de cea
banala, daca determinantul coeficentilor necunoscutelor se anuleaza. Dezvoltand
acest determinant se obtine o ec. in  numita ec. caracteristica.
Radacinile ec. caracteristice 1 ,  2 ,....,  n se numesc valori proprii.In

problema de stabilitate intereseaza numai  min care corespunde fortei critice de

flambaj.
Operatori de derivare prin diferente finite ai functiilor de o singura
variabila

63
 d 1

dx 2
d2 1
 2
dx 2

d3 1
 3
dx 3
2
d4 1
 4
dx 4

Rezolvare folosind ec.dif..de ordinul al 2-lea

d2w P
 w 0
dx 2 EI
w 0  2w1  w 2 P1
Nodul1:  w1  0
2 EI1
w1  2w 2  w 3 P2
Nodul 2:  w2  0
2 EI 2
I  2I 2I  3I
P1  P2  P; I1   1,5I; I 2   2,5I;
2 2

P 2 Pl2
Notam    -valoare proprie
EI EI
 Pl2
w
 0  2w 1  w 2  w1  0
 E  1,5I
 2
 w  2w  w  Pl w  0
 1 2 3
E  2,5I
2

Conditiile de rezemare w 0  0; w 3  0

64
2w1  w 2  0,667w1  0 (0,667  2)w1  w 2  0
 
 w1  2w 2  0,4w 2  0  w1  (0,4  2)w 2  0
0,667  2 1
 0  0, 267 2  2,134  3  0 ec. caracteristica
1 0,4  2
2,134  2,1342  4  0, 267  3 2,134  1,162
1,2  
2  0,267 0,534
Pcr  l2 EI
1  6,172 ;  2  1,82   min   Pcr  1,82 2
EI l

Rezolvare folosind ec diferentiala de ordinul al IV-lea

d4w P d2w
 0
dx 4 EI dx 2
w  4w 0  6w1  4w 2  w 3 P1 w 0  2w1  w 2
Nodul 1: 1   0
4 EI1 2
w 0  4w1  6w 2  4w 3  w 4 P2 w1  2w 2  w 3
Nodul 2:   0
4 EI2 2

 w  0  w0  0
Conditiile de rezemare:pt. x=0 
w ''  0  w 1   w1
 w  0  w3  0
pt. x=L 
w '  0  w 4  w 2
Impunand conditiile de rezemare obtinem
 Pl2
 15w  4w 2  ( 2w1  w 2 )  0
 E  1,5I
 2
4w  7w  Pl (w  2w )  0
 1 2
E  2,5I
1 2

Pl 2
Cu notatia   , sistemul devine:
EI

65
(5  1,333 )w1  (0,667   4)w 2  0

 (0,4  4)w1  (7  0,8)w 2  0
5  1,333 0,667  4
0
0, 4  4 7  0,8
0,799 2  9,063  19  0

9,063  9,0632  4  0,799 19 9,063  4,627

1,2    1  8,567
2  0,799 1,598
  2  2,779
N cr  l2 EI
 2   min   2,779 2
EI l
Verificare globala cu formula lui Euler
2 EI min
Pcr  ;lf  0,7L  0,7  3l  2,1 l
l2f

Pentru bara cu Imin  I  const

2 EI EI
Pcr1  2
 2,23 2
(2,1l ) l

Pentru bara cu Imin  3I  const

2 E  3I EI
Pcr2  2
 6,7 2
(2,1l ) l
Se constata ca numai valoarea obtinuta folosind ec. dif. de ordinul IV
EI
( Pcr  2,779 ) se incadreaza intre valorile date de formula lui Euler pt bara cu
l2
sectiune constanta avand Imin  I  const respectiv Imin  3I

66
6. Oscilatii tranversale libere neamortizate la grinzi

La grinda din figura 6.1. sa se determine pulsatile si formele proprii de

vibratie pentru cazul oscilatiilor transversale libere neamortizate.Elementele
geometrice si rezemarile sunt identice cu ale grinzii din lucrarile precedente 3,4,5.
Se cunoaste masa pe unitatea de lungime m=150 kg/m.

Figura 6.1

Tinand cont ca oscilatia libera transversala este o deformata de incovoiere

sub actiunea fortei de inertie, rezulta ca sageata va satisfice ecuatia diferentiala
fibrei medii deformate care ia in considerare numai fortele elastice si fortele de
inertie neglijandu-se fortele de amortizare.
4 w 2 w
EI 4  m 2  0
x t
Urmand aceleasi etape ca la problemele de element finit precedente , dupa
analiza unui element finit current, e, se obtine modelul numeric elemental(relatia
fizica a elementului finit) de forma:
[k e ]{d e }  [m e ]{d e }  {Se }

unde k e -matricea de rigiditate elastica(se preia din lucrarea 3)

67
 {d e }  {w1 (t); 1 (t); w 2 (t); 2 (t)}T -vectorul deplasarilor nodale;

 1; 
{d e }  {w  2 ; 
1; w 2 }T -vectorul acceleratiilor nodale;

{Se }  {T1 (t); M1 (t); T2 (t); M 2 (t)}T -vectorul eforturilor nodale;

[me ] -matricea consistenta a maselor de inertie.

 156 22 l e 54 13 le   156 22 l e 54 13 l e 

 2
3 l e  m e l  22 l e
2  2
3 l e2 
 A l 22 le 4l 13 le 4l 13 l e
[m e ]  e e e 
e e

420  54 13 l e 156 22 l e  420  54 13 le 156 22 l e 
   
 13 l e 3 le2 22 l e 4 l e2   13 l e 3 le2 22 l e 4 l e2 

e , A e , le -densitatea, aria sectiunii transversale respectiv lungimea

elementului finit “e”;
me   e A e -masa pe unitatea de lungime a elementului finit ”e”.
matricile de inertie ale celor 3 elemente finite, in care s-a discretizat grinda,
se scriu:
 156 22 le 54 13 l e 
 2
3 l e2 
ml  22 le 4l 13 le
[m1 ]  e

420  54 13 le 156 22 l e 

 
 13 le 3 le2 22 l e 4 l e2 

 156 22 le 54 13 le   195 27,5 l 67,5 16,25 l 

 4 l e2 2  
3 l e  ml 27,5 l 5 l2 16,25 l 3,75 l 2 
1, 25ml  22 le 13 le

[m2 ]  
420  54 13 le 156 22 l e  420  67,5 16,25 l 195 27,5 l 
 2   
 13 le 3 l 22 l e  16,25 l 3,75 l 27,5 l
2 2
e 4 le  5l 2 

 156 22 le 54 13 l e   226,2 31,9 l 78,3 18,85 l 

 2 2  
3 le  ml  31,9l 5,8 l 2 18,85 l 4,35 l2 
1,45ml  22 le 4l e 13 l e
[m3 ]  
420  54 13 le 156 22 le  420  78,3 18,85l 226,2 31,9 l 
 2   
 13 le 3 le2 22 le  18,85l 4,35 l 31,9 l 5,8 l 2 
2
4 le 

68
 Asamblarea si obtinerea relatiei fizice structurale se face pe baza
incidentei fiecarui vector {d e } (e  1, 2,3) , cu componentele vectorului {D} si

expandarea relatiei fizice elementale respective, obtinandu-se:

  {S }
[k e ]{D}  [me ]{D} e

Expandarea se face prin adaugarea de linii si coloane nule in matricile si

vectorii elementali corespunzator gradelor de libertate care nu apartin elementului
finit pentru care se executa operatia. Intrucat matricile [k e ] s-au prezentat la

lucrarea 3, iar la lucrarea 4 s-au prezentat matricile expandate [k eG ] , nu se mai

prezinta matricile [me ] , operatiunea de expandare fiind cunoscuta.

Dupa sumarea relatiilor elementale, respectiv exprimarea conditiilor de

echilibru a nodurilor numai pentru eforturile elastice si de inertie, deoarece nu
exista incarcari in lungul elementelor finite si nici actiuni concentrate la noduri, se
obtine modelul numeric structural:
  0
[K]{D}  [M]{D}
unde
[K]   [k e ];[M]   [m e ]
e e

reprezinta matricile de rigiditate si de inertie pentru intreaga structura.

Aceste matrici sunt simetrice si singulare deoarece structura poate avea o miscare
de corp rigid.
Matricea de rigiditate elastic, [K], se preia din lucrarea 3, iar matricea
consistenta a maselor, [M], cu raspunsuri-eforturi-inertiale corespunzatoare tuturor
deplasarilor, se prezinta in continuare:

69
 156 22 54 13  0 0 0 0 1
 22 13 0 0 0 0 
 4 2
3  2
2
54 13 351 5,5 67,5 16, 25  0 0 3
 
3
ml  13 3 2
5,5 9 2
16, 25 3, 75  2 0 0 4
[M]   [m e ] 
e 1 420 0 0 67,5 16, 25 421,5 4, 4 78,3 18,85  5
 
0 0 16, 25 3, 752 4, 4  10,8 2
18,85 4,35 2  6
0 0 0 0 78,3 18,85 226, 2 31,9   7
 
0 0 0 0 18,85 4,35 2
31, 9 2 5,8 2  8
1 2 3 4 5 6 7 8

Introducerea conditiilor de rezemare, pentru ca ecuatia de echilibru sa devina

 in cate doi subvectori
nesingulara , presupune ordonarea vectorilor {D},{D}
 } corespunzatori
{Dn },{D deplasarilor si acceleratilor nodale libere si
n

 } ,corespunzatori
{D r },{D deplasarilor si acceleratilor din legaturile barei.
r

Aceasta presupune si ordonarea corespunzatoare a matricilor [K] si

[M],obtinandu-se :

 K nn K nr   Dn   M nn M nr  D   0 
  
n
K    0 
 rn K rr   D r   M rn M rr   D r

sau dupa dezvoltare:

  M D
K nn Dn  K nr D r  M nn D 
n nr r  0

K D K D M D   M D  0
rn n rr r rn n rr r

In cazul problemei date reazemele sunt fixe, deci D r  0 si prima relatie

devine:
  0
K nn Dn  M nn D n

care este un sistem de ecuatii diferentiale de ordinul al II-lea cu coeficenti constanti

 la
si la care trebuie atasate conditiile initiale( deplasarea D0 si viteza initiala D 0

timpul t=0 ).
Sistemul de ecuatii se poate rezolva prin metode de integrare numerica
specifice sistemelor de ecuatii diferentiale de ordinul I(Euler, Runge-Kutta, Adams,
Milne etc.), prin metode specifice sistemelor de ecuatii diferentiale de ordinul al
II-lea (diferente finite, Newmark, Wilson) sau prin metoda analizei modale, cum se

70
va proceda in continuare. In acest scop , pentru vectorul deplasarilor nodale se
presupune o variatie armonica in timp de forma:
Dn  Don sin(t  )

unde Don -vectorul amplitudinilor oscilatiilor ;  - pulsatia proprie sau frecventa

circulara a oscilatiilor ;  -diferenta de faza .

Introducand expresia vectorului deplasarilor in sistemul de ecuatii se
obtine sistemul de ecuatii algebrice omogen de forma:
(K nn  2 M nn )Dno  0
In relatia de mai sus s-a folosit vectorul acceleratiilor nodale:
  2 Do sin(t  )  2 D o
D n n n

unde s-a considerat ca oscilatiile au amplitudinile maxime pentru sin(t  )  1 .

Sistemul de ecuatii omogen admite solutie diferita de cea banala daca:
det K nn  2 M nn  0

care reprezinta o problema generala de valori si vectori proprii , care se

prelucreaza in continuare.
Matricea consistenta a maselor M rn se poate obtine rapid prin taierea

liniilor si coloanelor din matricea M, care corespund gradelor de libertate

blocate(1, 7 si 8):

2 3 4 5 6
4 2
13 3 2
0 0 2
ml 13 35 5,5 67,5 16,25 3
[M nn ] 
420 32 5,5 9 2 16, 25 3,75 2 4
0 67,5 16,25 421,5 4, 4 5
0 16, 25 3,752 4, 4l 10,8 2 6

Daca se scoate in factor EI / l3 rezulta:

EI  * ml4 2 *  o
 K nn  M nn  D n  0
l3  420EI 
71
unde coeficentul din fata matricii M*nn este un scalar numit valoare proprie si se

noteaza
ml4 2

420EI
cu care, sistemul de ecuatii se poate scrie:

[K *
nn ]  [M*nn ]{Don }  0

Problema de valori si vectori proprii in forma generala se rezolva cu

programul Mathcad
Se noteaza

 4l 2 -6l 2l 2 0 0 
 
 -6l 36 6l -24 12l 
 K nn  =  A =  2l 2
*
6l 12l 2
-12l 4l 2 
 
0 -24 -12l 60 6l 
0 12l 4l 2
6l 20l 2 

(preluata de la lucrarea 3)

 4l 2 13l -3l 2 0 0
 
 13l 35l 5,5l 67,5 -16,25l 
[M nn] = [C]=  -3l 2
*
5,5l 9l 2 16,25l -3,75l 2 
 
 0 67,5 16,25l 421,5 4,4l 
 0 -16,25l -3,75l 2 4,4l 10,8l 2 

cu valorile numerice

 36 18 18 0 0   36 39 27 0 0 
   
18 36 18 24 36 48.75
   39 105 16.5 67.5

A 18 18 108 36 36  C   27 16.5 81 48.75 33.75 
 0 24 36 60 18   0 67.5 48.75 421.5 13.2 
   
 0 36 36 18 180   0 48.75 33.75 13.2 97.2 

72
In programul Mathcad se aplica functiile

 15.69 
 
5.515
 
genvals ( A  C)   0.716 
 0.147 
 
 0.018 

Se obtin astfel valorile proprii λi cu care se determina pulsatiile proprii (frecventele

circulare)

420 EI
i  i
ml 4
in care λ1=6,037; λ2=2,153; λ3=0,622; λ4=0,108; λ5=0,011
Matricea vectorilor proprii se obtine prin aplicarea functiei genvecs matricilor de
rigiditate [A] si matricii maseleor [C]
 0.811 0.292 0.526 0.678 0.382  D2 = θ 1
 0.476 0.257 0.329 0.516 0.765 
  D3 = v2 sageata nod 2
genvecs ( A  C)   0.292 0.643 0.548 0.392 0.042 
D4 = θ 2
 0.048 0.147 0.276 0.346 0.47 
  D5 = v3 sageata nod 3
3
 0.167 0.643 0.489 3.758 10 0.214  D6 = θ 3
X1 X2 X3 X4 X5
In continuare se traseaza in mathcad vectorii X1.....X5 care reprezinta modurile de
vibratie ale grinzii
Axa grinzii este definita de vectorul

 
0
3 
y  
 6 
 
 9 

Vectorii proprii (modurile de vibratie) sunt


0   0   0   0  
0 
 
 0.476   0.257   0.329   0.516   0.765 
x1  x  x  x  x 
 0.048  2  0.147  3  0.276  4  0.346  5  0.47 
 0   0   0   0   0 
         

73
Reprezentarea grafica a vectorilor proprii este urmatoarea

x1
0 3 6 9

0 3 6 9
x2

x3
0 3 6 9

74
x4

0 3 6 9

0 3 6 9

x5

75
7. Grinda cu zabrele

Analiza unei structure din bare articulate utilizand metoda elementelor

finite
La grinda cu zabrele din figura sa se determine:
-Deplasarile nodale, eforturile, tensiunile din bare in calculul de ordinul I
geometric liniar. Barele inclinate sunt alcatuite dintr-un profil si au aria A, iar
barele verticale si orizontale cu aria 2A. Rezultatele obtinute in calculul de
ordinul I se vor verifica si cu ajutorul programului de calcul automat “beam2d”.
Date numerice:l=5m; E=2.100.000 daN/cm2 ; P=15.000 daN; A U16 =24 cm 2

Figura 7.1
1o .Stabilirea modelului structural discretizat
m=6=bare (elemente finite); n=5 noduri
Se ataseaza cate doua grade de libertate(translatii) in fiecare nod

76
 D2y= v2 D4x= u4
D2x= u2
2 D4y= v4

D1x= u1 1 3 D3x= u3 5 D5x= u5

D1y= v1 D3y= v3 D5y= v5

Ecuatia de echilibru in MEF este [ke]{de}={Se}(pentru un element finit) si

[K]{D}={S} pentru structura
Pentru a identifica mai usor gradele de libertate este utila numerotarea lor succesiva
de la 1 la 10 conform figurii urmatoare

D4= v2 D7= u4
D3= u2
2 4
D8= v4

D1 = u1 1 3 D5= u3 5 D9= u5
D2= v1 D6= v3 D10= v5

Vectorii forte nodale si deplasari nodale sunt

 S1   R 1x   u1   D1x   D1 
S  R   v   D   D2 
 2   1y   1   1y   
 S3  R 2 x   u 2  D 2 x   D3 
         
 S4   0   v2   D2 y   D4 
 S5   0   u   D   D5 
{S}       D   3    D3x    
 S6   0   v3   3 y   D6 
 S7    P   u 4  D 4 x   D7 
         
 S8   0   v 4   D4 y   D8 
S   0   u   D   D9 
 9    5   5x   
S10    P   v5   D5 y  D10 

77
2o Analiza elementului finit de bara dublu articulata pentru determinarea
matricilor de rigiditate
Y
y S2 S2y
u2
D2y S2x
D2x
e
le
u1 a X
D1y
S1 D1x
S1y
S1x
[k e ]{d e }  {Se } -Modelul numeric elemental in coordonate locale,
[ke]-matricea de rigiditate a elementului in coordonate locale
EA e  1 1  u1  S 1 
[k e ]   1 1  ;{d e }  u  ;{Se }  S 
le    2   2
EA1  1 1 2EA  1 1 EA  2 2 
[k1 ]         [k 2 ]  [k 3 ]  [k 4 ]  [k 6 ]
l1  1 1  l  1 1  l  2 2 
EA  1 1 EA  1 1 EA  0,707 0,707 
[k 5 ]     [k 7 ]
l2  1 1  l 2  1 1  l  0,707 0,707 

3o .Transformarea relatiilor fizice elementale din sistemul local xy in sistemul

global (general) XY.

78
 cos  sin  0 0 
d e    Te De  ;
{Se }=[Te ]{Se }* ; [Te ]  
 0 0 cos  sin  
Ecuatia elementala in coordonate globale este [k e ]*{De }  {Se }*
 D1x   S1x 
D  S 
 1y   1y 
{D e }    ;{Se }    ;
*

 D 2x  S2 x 
D 2 y  S2 y 
   
 c2 cs c2 cs 
 
EA e  [k o ] [k o ] EA e  cs s2 cs s2 
[k e ]  [Te ] [k e ][Te ] 
* T
 
le  [k o ] [k o ]  le  c2 cs c 2 cs 
 
 cs s
2
cs s 2 

 cos 2  cos  sin   c 2 cs 

Unde [k 0 ]    
 cos  sin  sin 2    cs s 2 

-elementul finit (bara) nr. 1

cos   0; sin   1
0 1 0 0  0 0 
[T1 ]    ;[k o ]   
0 0 0 1  0 1 
0 0 0 0 0 0 0 0
 0 1 EA 0 2
 0 2 
2EA 0 1
[k1 ]*    [k 4 ]* ;[T1 ]=[T4 ]
l 0 0 0 0 l 0 0 0 0
   
0 1 0 1 0 2 0 2

-elementul (bara) 2

cos   1 ;sin =0

79
 1 0 0 0 1 0 
[T2 ]    ;[k 0 ]    [T2 ]=[T3 ]=[T6 ]
0 0 1 0 0 0 
1 0 1 0  2 0 2 0
 0 0 0 EA  0 0 0 0

2EA  0
[k 2 ]*    [k 3 ]*  [k 6 ]*
l  1 0 1 0 l  2 0 2 0
   
0 0 0 0  0 0 0 0

-elementul (bara) 5 unghiul α=315o

cos   0,707 ;sin=  0,707

 0,707 0,707 0 0 
[T]5  
 0 0 0,707 0,707 
 0,5 0,5
[k o ]   
 0,5 0,5 

Asadar:
 0,5 0,5 0,5 0,5   0,354 0,354 0,354 0,354 
 0,5 0,5 0,5 0,5   
  EA EA 0,354 0,354 0,354 0,354 
[k 5 ] 
*

 0,5 0,5 0,5 0,5  l 2 l 0,354 0,354 0,354 0,354 
   
 0,5 0,5 0,5 0,5   0,354 0,354 0,354 0,354 
 0,354 0,354 0,354 0,354 
 
EA  0,354 0,354 0,354 0,354 
[k 7 ]*  Pentru elementul 7, unghiul  =45o

l 0,354 0,354 0,354 0,354 
 
 0,354 0,354 0,354 0,354 
4o .Asamblarea
a)Expandarea relatiei fizice elementale

80
[k e ]* {D}  {Se }*
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 2 0 2 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 2 0 2 0 0 0 0 0 0
EA  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
[k1 ]*   
l 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
EA  2 0 0 0 0 0 0 0 0 0
[k 2 ]* 
l  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

81
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 2 0 0 0 2 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0
EA  0 0 0 0 0 0 0 0

[k 3 ]* 
l 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 2 0 0 0 2 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
EA  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
[k 4 ]*   
l 0 0 0 0 0 2 0 2 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 2 0 2 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 


0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
EA  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

[k 5 ]* 
l 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0,354 0,354 0,354 0,354 
0 0 0 0 0 0 0,354 0,354 0,354 0,354 
 
0 0 0 0 0 0 0,354 0354 0,354 0,354 
0 0 0 0 0 0 0,354 0,354 0,354 0,354 


82
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
EA  0 0 0 0 2 0 0 0 2 0 
[k 6 ]*   
l 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 2 0 0 0 2 0 

 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

 0,354 0,354 0 0 0 0 0,354 0,354 0 0 

 0,354 0,354 0 0 0 0 0,354 0.354 0 0 

 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
EA  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
[k 7 ]*   
l  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0,354 0,354 0 0 0 0 0,354 0,354 0 0 
 
 0,354 0,354 0 0 0 0 0,354 0,354 0 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

b)Sumarea:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 2,354 0,354 0 0 2 0 0,354 0,354 0 0 1
 0,354 2,354 0 2 0 0 0,354 0,354 0 0  2

 0 0 2 0 0 0 2 0 0 0 3
 
 0 2 0 2 0 0 0 0 0 0 4
EA  2 0 0 0 4 0 0 0 2 0 5
[K]   
l  0 0 0 0 0 2 0 2 0 0 6
 0,354 0,354 2 0 0 0 2,708 0 0,354 0,354  7
 
 0,354 0,354 0 0 0 2 0 2,708 0,354 0,354  8
 0 0 0 0 2 0 0,354 0,354 2,354 0,354  9

 0 0 0 0 0 0 0,354 0,354 0,354 0,354  10

83
 Relatia de mai sus scrisa compact cu punerea in evidenta a partitionarii
matricii K este

 K rr K rn 
[K ]   
 K nr K nn 

5o . Conditii de rezemare
 D 2y   v2   0 
D     0 
 3x  u 3   
D 2x  u 2  0   D3y   v3   0   R 1x 
             
{D r }   D1x    u1   0  ;{D n }=  D 4x   u 4  ; {Sn }   150 ; {Sr }   R 1y 
 D   v  0  D  v   0  R 
 1y   1     4y   4     2x 
 D5x   u 5   0 
D     
 5y   v5  150
[K nn ]{D n }  {Sn };[K rn ]{D n }  {Sr }
2 0 0 0 0 0 0 
0 4 0 0 0 2 0 

0 0 2 0 2 0 0 
EA  
[K nn ]  0 0 0 2,708 0 0,354 0,354 
l 
 0 0 2 0 2,708 0,354 0,354 
 
 0 2 0 0,354 0,354 2,354 0,354 
 0 0 0 0,354 0,354 0,354 0,354 
 
Valoarea numerica a matricii de rigiditate este

 2.016  105 0 0 0 0 0 0 
 
 0 4.032 10
5
0 0 0 2.016  10
5
0 
 5 5

 0 0 2.016  10 0 2.016  10 0 0 
Knn   5 4 4 
0 0 0 2.73  10 0 3.568  10 3.568  10
 
 0 0 2.016 10
5
0 2.73  10
5
3.568 10
4
3.568 10
4 
 
5 4 4 5 4
 0 2.016  10 0 3.568 10 3.568 10 2.373 10 3.568 10 
 4 4 4 4 
 0 0 0 3.568  10 3.568  10 3.568  10 3.568  10 

84
6o .Rezolvarea ecuatiilor structural pentru determinarea :
a)Deplasarilor nodale {Dn }  [K nn ]1{Sn }

 0   v2   D4 
 4  u   D 
 7.44048 10   3  5 
 4.94771 10
3   v3   D 6 
     
Dn   7.44048 10
4
 [m]   u 4    D 7 
 3
 v   D 
 4.94771 10   4  8 
 1.4881 10
3   u 5   D9 
     
 0.01138   v5  D10 

b)Calculul reactiunilor structurii

 R1x 
 
{Sr }  [K rn ]{D n }   R 1y  in care
R 
 2x 

 0 2.016 10 0 3.568 10 3.568 10 0 0 

5 4 4
 
Krn   2.016 105 0 0 3.568 10 3.568 10 0 0 
4 4

 5

 0 0 0 2.016 10 0 0 0 
rezulta
 300 
Sr   150 
 
 150  [kN]

c)Calculul eforturilor in sistemul de axe global {Se }*  [k e ]*{De }

d)Transformarea eforturilor din sistemul de axe global in sistemul local

{Se }  [Te ]{Se }*

85
  Elementul 1:
S1x  0 0 0 0   0  u1  0 
S  
 1y  EA  0 1 0 1 0  v1 0
 {S1}*         
S2x  l 0 0 0 0  0  u 2  0 
S2 y   
   0 1 0 1  0  v 2 0
0 
 
S1   0 1 0 0  0  0 
 {Se1}=    T1  {S1}  
*
       Se1  0 KN
S2   0 0 0 1  0  0 
0 

 Elementul 2:
S1x  2 0 2 0   0   149,99 
S       0 
 1y  EA  0 0 0 0 

0   
{S2 }    
*
4 
 
S3x  l  2 0 2 0   7, 44 10   149,99 
S3y   
  0 0 0 0   0,00498   0 
 149,99 
 
S1   1 0 0 0  0  149,99 
{Se2 }          Se2  149,99 KN
S3   0 0 1 0 149,99  149,99 
 0 

 Elementul 3:
S2x  2 0 2 0   0   149,99 
S       0 
 2 y  EA  0 0 0 0 

0   
{S3 }*     4 
 
S4x  l  2 0 2 0  7, 44 10   149,99 
S4 y   
  0 0 0 0   0,00494   0 
149,99 
 
S2  1 0 0 0   0  149,99
{Se3 }            Se3  149,99 KN
S4   0 0 1 0   149,99   149,99 
 0 

86
  Elementul 4
S3x  0 0 0 0  7, 44  104  0
S    
 3 y  EA  0 2 0 2   0,00494  0
{S4 }*       
S4 x  l 0 0 0 0   7,44  104  0
   
S4 y   0 2 0 2   0,00494  0
0
 
S3   0 1 0 0  0 0
{Se4 }             Se4  0 KN
S4   0 0 0 1  0 0
0

 Elementul 5:
S4 x   0,354 0,354 0,354 0,354  7, 44048 104   149,7 
S      
 4 y  EA  0,354 0,354 0,354 0,354   0,00494771   149,7 
S5 }    
*
  
S5x  l  0,354 0,354 0,354 0,354   0,0014881   149,7 
S5 y   
   0,354 0,354 0,354 0,354   0,01138  149,7 
149,7 
S4  0,707 0,707 0 0   149,7  211,7 
{Se5 }          Se5  211,7
S5   0 0 0,707 0,707   149,7   211,7 
149,7 

 Elementul 6
S3x  2 0 2 0  7, 44048  104   150 
S    
 3 y  EA  0 0 0 0   0,00494771   0 
{S6 }*       
S5x  l  2 0 2 0   0,0014881   150 
   
S5 y  0 0 0 0   0,01138   0 
 150 
 
S3  1 0 0 0  0   150 
{Se6 }          Se6  150
S5  0 0 1 0 150  150 
 0 

87
  Elementul 7
S1x   0,354 0,354 0,354 0,354   0   149,8 
S   0,354 0,354 0,354 0,354     149,8 
 1y  EA  0
{S7 }*        


4  
S
 4x  l  0,354 0,354 0,354 0,354  7,44048  10   149,8 
S4 y   
   0,354 0,354 0,354 0,354   0,00494771   149,8
 149,8 
 S1   0,707 0,707 0 0   149,8  211,8
{Se7 }          Se7  211,8
S4   0 0 0,707 0,707  149,8 211,8
149,8

e)Calculul tensiunilor
Ne

Ae
Se1 0 Se2 149,99
 1  0 ; 2    31247 KN/m 2
A1 2A A2 0,0048
Se3 149,99 Se4 0
3    31047 KN/m 2 ; 4  
A3 2A A 4 2A

Se5 211,7 S 150

5    88208 KN/m 2 ; 6  e6   31250 KN/m 2
A 5 0,0024 A 6 0,0048
Se7 211,8
7    88250 KN/m 2
A 7 0,0024

88
Rezultate cu programul beam 2d-configuratia grinzii si incarcari

-diagrame de forte axiale

89
Deformata structurii

EngiLab Beam.2D Analysis Report

Node Displacements

Node ID X-Displacement Y-Displacement Z-Rotation

1 0.0000000 0.0000000 0.00
2 0.0000000 0.0000000 0.00
3 -0.0007440 -0.0049530 0.00
4 0.0007440 -0.0049530 0.00
5 -0.0014881 -0.0113941 0.00
Sign convention: Positive according to Global Axes
Displacements reported with 7 decimal places
Rotations (in Radians) reported with 2 decimal places

Element End Forces

Element ID Axial Force Shear Force Bending Moment

1 Start 0 0 0
1 End 0 0 0
2 Start -150000 0 0
2 End -150000 0 0
3 Start 150000 0 0
3 End 150000 0 0
4 Start 0 0 0
4 End 0 0 0
5 Start 212132 0 0
5 End 212132 0 0

90
 6 Start -150000 0 0
6 End -150000 0 0
7 Start -212132 0 0
7 End -212132 0 0
Sign convention: According to the diagrams' sign convention
Axial force: Positive when member is in tension
Shear force: Positive when it rotates the member clockwise
Bending moment: Positive when the "bottom" fiber is in tension ("top" fiber in compression)
Forces reported with 0 decimal places
Bending moments reported with 0 decimal places

Constraint-Spring Reactions

Node ID X-Force Y-Force Z-Moment

1 300000 150000
2 -150000
Sign convention: Positive according to Global Axes
Forces reported with 0 decimal places

91
8. Cadru plan

Pentru cadrul plan cu rezemarile, incarcarile si dimensiunile din figura sa

se determine deplasarile nodurilor, reactiunile structurii si eforturile din bare prin
calcul matriceal. Se vor trasa diagramele de eforturi si alura deformatiei cadrului.
Rezultatele vor fi verificate cu programul Beam 2d
P

Figura 8.1
Sectiunea grinzilor este A=0,4x0,4m2
E=200000 daN/cm2 (beton); l = 3 m; P=1500 kN
Etape de rezolvare
1. Discretizarea in elemente finite si punerea in evidenta a gradelor de
libertate ale structurii
D8
D6
D4 D7
D9
2 2 3
D5

1 3

D1 D3 D10 D12
1 4

D2 D11
92
 2. Scrierea matricilor de rigiditate ale elementelor finite ale structurii
Relatia de calcul pentru un element finit de cadru plan este

 c2  EA  12  s 2  EI EA EI EI 2 EA 2 EI EA EI EI 
 l 3
c
l
 s  12  s 
3
c 6  s 
2
c 
l
 12  s 
3
c 
l
 s  12  s 
3
 c 6  s 
2

 l l l l l l 
 EA EI 2 EA 2 EI EI EA EI 2 EA 2 EI EI 
 c  l  s  12  s  3  c s 
l
 12  c 
3
6 c
2
c 
l
 s  12  s 
3
c s 
l
 12  c 
3
6 c
2 
 l l l l l l 
 EI EI EI EI EI EI 
 6  s  6 c 4 6 s  6  c  2 
l
2
l
2 l 2
l
2
l l
Ke  
93

2 EA 2 EI EA EI EI 2 EA 2 EI EA EI EI 
 c  l  12  s  3 c 
l
 s  12  s 
3
c 6 s 
2
c 
l
 12  s 
3
c
l
 s  12  s 
3
c 6 s 
2 
 l l l l l l 
 EA EI 2 EA 2 EI EI EA EI 2 EA 2 EI EI 
 c  l  s  12  s  3  c s  l  12  c  3 6  c 
2
c
l
 s  12  s 
3
c s 
l
 12  c 
3
6  c 
2 
l l l l l l
 
 6  s 
EI
6 c
EI
2
EI
6 s 
EI
6  c 
EI
4
EI 
 2 2 l 2 2 l 
 l l l l 
Pentru elementul finit 1
Unghiul α = 90
c= cos α =0; s = sin α = 1

 1.896 10
7
0
7
2.844 10 1.896 10
7
0 
2.844 10
7
 
 0 1.067 10
9
0 0 1.067 10
9
0 
 7 7 7 7 
2.844 10 0 5.689 10 2.844 10 0 2.844 10 
k1  
 1.896 10
7
0 2.844 10
7
1.896 10
7
0 2.844 10 
7
 
 0 1.067 10
9
0 0 1.067 10
9
0 
 7 7 7 7

 2.844 10 0 2.844 10 2.844 10 0 5.689 10 

Pentru elementul finit 2

Unghiul α = 0
c= cos α =1; s = sin α = 0

 1.067 109 0 0 1.067 10

9
0 0 
 
 0 1.896 10
7
2.844 10
7
0 1.896 10
7
2.844 10
7

 7 7 7 7 
0 2.844 10 5.689 10 0 2.844 10 2.844 10
k2   
 1.067 109 0 0 1.067 10
9
0 0 
 
 0
7
1.896 10 2.844 10
7
0 1.896 10
7
2.844 10
7

 7 7 7 7

 0 2.844 10 2.844 10 0 2.844 10 5.689 10 

Pentru elementul finit 3

Unghiul α = 270 (originea axei x se pozitioneaza in nodul de rang mai mic – nodul
3)
c= cos α =0; s = sin α = -1

94
  1.896 10
7
0 2.844 10
7
1.896 10
7
0  2.844 10
7
 
 0 1.067 10
9
0 0 1.067 10
9
0 
 7 7 7 7 
2.844 10 0 5.689 10 2.844 10 0 2.844 10 
k3  
 1.896 10
7
0
7
2.844 10 1.896 10
7
0 2.844 10 
7
 
 0 1.067 10
9
0 0 1.067 10
9
0 
 7 7 7 7

 2.844 10 0 2.844 10 2.844 10 0 5.689 10 

3. Expandarea matricilor de rigiditate ale elementelor finite ale structurii

Matricea de rigiditate a structurii va fi de dimensiune 12x12 (linii x
coloane)
Se va face expandarea matricilor simultan cu impunerea conditiilor de
rezemare (renuntarea la liniile si coloanele aferente gradelor de libertate cu
rezemari (1;2;3;10;11;12)
Cu aceste precizari matricile expandate sunt:

 1.896 107 0 2.844 10

7
0 0 0 
 
 0 1.067 10
9
0 0 0 0 
 7 7 
K1   2.844 10 0 5.689 10 0 0 0 
 0 0 0 0 0 0 
 0 0 0 0 0 0

 
 0 0 0 0 0 0 

 1.067 109 0 0 1.067 10

9
0 0 
 
 0 1.896 10
7
2.844 10
7
0 1.896 10
7
2.844 10
7

 7 7 7 7 
0 2.844 10 5.689 10 0 2.844 10 2.844 10
K2   
 1.067 109 0 0 1.067 10
9
0 0 
 
 0 1.896 10
7
2.844 10
7
0 1.896 10
7
2.844 10
7

 7 7 7 7

 0 2.844 10 2.844 10 0 2.844 10 5.689 10 

95
  0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
K3   7 7 
0 0 0 1.896 10 0 2.844 10
 
 0 0 0 0 1.067 10
9
0 
 7 7

 0 0 0 2.844 10 0 5.689 10 

Prin sumarea celor trei matrici obtinem matricea de rigiditate a intregii structuri (
cu conditiile de rezemare impuse-renuntarea la liniile si coloanele 1;2;3;10;11;12)

K=K1+K2+K3

 1.086 109 0 2.844 10

7
1.067 10
9
0 0 
 
 0 1.086 10
9
2.844 10
7
0 1.896 10
7
2.844 10
7

 7 7 8 7 7 
 2.844 10 2.844 10 1.138 10 0 2.844 10 2.844 10 
K
 1.067 109 0 0 1.086 10
9
0 2.844 10
7 
 
 0 1.896 10
7
2.844 10
7
0 1.086 10
9
2.844 10
7

 7 7 7 7 8

 0 2.844 10 2.844 10 2.844 10 2.844 10 1.138 10 

5 Scrierea vectorului fortelor nodale

 1500000  D4
 0 
  D5
0
P    D6
 0  D7
 0

  D8
 0  D9

96
6. Rezolvarea ecuatiei de echilibru
D=K-1P

 0.05737  D4=u2
 0.000599  D5=v2
 
0.011759  D6=θ2
D
 0.05667  D7=u3
 
0.000599 D8=v3
 
 0.011526  D9= θ2

Deplasarile sunt in m si unghiurile in radiani

97
Rezolvarea cu programul Beam 2D

Diagrama de moment

98
Diagrama de forta taietoare

Diagrama de forte axiale

99
Node displacements

Node x-Displacement y-Displacement z-Rotation

-------------------------------------------------------------------------------
1 0 0 0
2 5.73739242983798E-02 5.99633290929641E-04 -1.17613057968081E-02
3 5.66739099869761E-02 -5.99633290929641E-04 -1.15279676930068E-02
4 0 0 0

Deformata structurii

Constraint-Spring reactions

Node Force Fx Force Fy Moment M

---------------------------------------------------------------------------
1 -753318.06783606 -639608.843658284 1297222.8701847
4 -746681.932163953 639608.843658284 1283950.59884049

100
9. Anexa : Descrierea programul de calcul Beam 2D

CUPRINS

CAPITOLUL 1A - Modelare structurala

1.1 Unitati de masura
1.2 Alcatuirea unui model
1.3 Proprietatile unui model
1.3.1 Materiale
1.3.2 Sectiuni
1.3.3 Noduri
1.3.4 Elemente
1.3.5 Incarcari nodale
1.3.6 Incarcari pe element
1.3.7 Greutate (acceleratie gravitationala)

CAPITOLUL 2A - Analiza si rezultatele analizei

2.1 Analiza
2.2 Diagramele N, V, M
2.3 Deformatii
2.4 Rezultatele analizei
2.4.1 Deplasarea nodurilor
2.4.2 Forte
2.4.3 Reactiuni
2.4.4 Raport complet (rtf)
2.4.5 Validarea analizei

101
CAPITOLUL 3A - Setari
3.1 General
3.2 Model
3.3 Diagrame N,V,M
3.4 Culori
3.5 Zecimale

CAPITOLUL 4A - Informatii utile

4.1 Importarea unui fisier dxf
4.2 Exemple pregatite pentru analiza
4.3 Sfaturi pentru modelarea articulatiilor
4.4 Sfaturi pentru modelarea structurilor simetrice

CAPITOLUL 5A – Exemplu practic

5.1 Modelul exemplu
5.2 Pregatirea datelor
5.3 Definirea materialelor
5.4 Definirea sectiunilor
5.5 Desenarea modelului
5.6 Editarea nodurilor
5.7 Editarea elementelor
5.8 Definirea incarcarilor in noduri
5.9 Definirea incarcarilor pe elemente
5.10 Definirea acceleratiei gravitationale
5.11 Efectuarea analizei
5.12 Diagramele N, V, M si modelul de deformatie
5.13 Vizualizarea rezultatelor

102
CAPITOLUL 1A
Modelare structurala
1.1 Unitati de masura
1.2 Alcatuirea unui model
1.3 Proprietatile unui model
1.3.1 Materiale
1.3.2 Sectiuni
1.3.3 Noduri
1.3.4 Elemente
1.3.5 Incarcari nodale
1.3.6 Incarcari pe element
1.3.7 Greutate (acceleratie gravitationala)

1.1 Unitati de masura

EngiLab Beam2D nu are un sistem implicit de unitati de masura. Aceasta
nu este o limitare a programului si o decizie deliberata menita sa permita
functionarea globala, indiferent de unitatile de masura folosite. Orice sistem de
unitati de masura omogen poate fi folosit.
Inainte de definirea unui model, trebuie ales un sistem de unitati de
masura. Toate datele introduse trebuie sa fie exprimate in acelasi sistem.
Rezultatul analizei va fi de asemenea exprimat in acelasi sistem
Pentru a defini un sistem consistent, trebuiesc definite intai unitatile de
baza, iar apoi cele derivate din acestea. Pentru aceasta se pot folosi doua
metode:

A. Sistem bazat pe forta

Se definesc unitatile de masura pentru forta (F), lungime (L) si timp (T) –
de exemplu kN, m (metru), s (secunda).
Unitatile derivate:
- acceleratia: L/T2 m/s2

103
 - masa: F•T2/L kN/(m/s2)=Mg= t
- densitatea: F•T2/L4 t/m3
- tensiunea unitara: F/L2 kN/m2
nota: in acest exemplu, unitatea pentru masa (1tona) este masa care este
accelerata cu unitatea de acceleratie (1m/s) cand unitatea de forta (1kN)
este aplicata asupra ei;

B. Sistem bazat pe masa

Se definesc unitatile pentru masa (M), lungime (L) si timp (L) – de
exemplu kg, m (metru), s (secunda).
Unitatile derivate:
- acceleratia: L/T2 m/s2
- forta: M•L/T2 kg•m/s2=N
- densitatea: M/L3 kg/m3
- tensiunea unitara: M/L/T2 N/m2
nota: in acest exemplu, unitatea pentru forta (1N) este forta necesara sa
accelereze unitatea de masa (1kg) cu unitatea pentru acceleratie (1m/s 2);
Sisteme de unitati de masura comune:

Lungime
Forta
Masa
Timp
Presiune
Densitate
Acceleratie

Ca referinta, densitatea otelului, acceleratie gravitationala si modulul de

elasticitate a lui Young sunt prezentate in tabelul urmator:

Densitate
Modulul Young
Acc. gravit.

104
 Exemplu practic:
Utilizatorul alege sistemul MTS
- lungime: m
- forta: kN
- timp: s
Datele pentru EngiLab Beam2D trebuie introduse in urmatoarea forma:

coordonate X,Y m
modulul de elasticitate al materialului E kPa=kN/m2
densitatea d t/m3
sectiunea A m2
sectiunea momentului de intertie I m4
forta nodala F kN
moment nodal M kN•m
incarcare in element f kN/m
constanta elastica a resortului KX, KY kN/m
rigiditatea elastica la rotire KZ kN•m(/RAD)
acceleratie m/s2

Resultatele se vor alinia acestui sistem, fiind date in urmatoarea forma:

deplasarea nodului X, Y m
rotatia nodului Z RAD
momentul de capat i, j kN•m
forta axiala, taietoare la capatul elementului i, j kN
reactiunea forta in resort FX, FY kN
reactiunea moment MZ kN•m

nota: in acest exemplu, daca se doreste se poate adauga acceleratia gravitationala

la directia -y pentru a simula greutarea structurii ay= -9,80665.

105
 1.2 Alcatuirea (Setup-ul) unui model
Setup-ul unui model, inclusiv analizarea si vizualizarea rezultatelor, se face
in 12 pasi.
Pregatirea datelor
1. Definirea sistemului de unitati; este foarte important ca toate datele
introduse sa apartina aceluiasi sistem de unitati
A. Pre-procesarea: Construirea modelului

2. Click pe pentru definirea materialelor. Pentru fiecare material

trebuie definit nume (optional), densitate d (optional) si modulul de
elasticitate E.

3. Click pe pentru definirea sectiunilor. Pentru fiecare sectiune trebuie

definit nume (optional), suprafata A si momentul de inertie I.
4. Dupa definirea a minim un material si o suprafata se poate incepe
desenarea modelului:
- click pentru definirea unui nou nod liber (fara rezemari)
- click, apoi tineti apasat si eliberati in alt punct pentru definirea
unui nou element cu nodurile i, j
- dublu-click pe un nod sau in apropierea sa pentru definirea
unui nou set de constrangeri; fiecare dublu-click aplica un nou
set
- daca SNAP e activat (este implicit activat), nu se pot desena
noduri sau elemente noi decat cu incrementul definit
(default=0.1)
- daca SNAPNODE e activat (este implicit activat), conectarea
prin noduri a elementelor este mai usoara
nota: nodurile si elementele pot fi definite si manual, fara interfata
grafica, de la butoanele (pentru noduri) si pentru elemente.
5. Click pe pentru:
- deplasarea nodurilor la pozitia exacta

106
 - definirea sau modificarea rezemarii unui nod
- definirea unui resort
6. Click pe pentru:
- atribuirea unui material sau sectiuni unui element
- definirea unei articulatii la capatul unui element (la inceput –i,
la final –j, sau la ambele capete)
7. Click pe pentru definirea incarcarilor in nod

8. Click pe pentru definirea incarcarilor pe element

9. Click pe pentru definirea greutatii (daca e cazul)

Nota: daca se doreste luarea in considerare a greutatii proprii a elementelor, atunci
este necesara precizarea densitatii materialului pentru fiecare element precum si
definirea unui vector de acceleratie egal cu acceleratia gravitationala; de obicei se
pune acceleratia gravitationala cu minus (-) pe directia Y.
Exemplu: daca se foloseste kN pentru forte, m pentru lungime si s pentru timp,
atunci densitatea trebuie precizata in t/m3 si trebuie pus -9,81 la componenta aY a
vectorului de acceleratie.
B. Analiza modelului

10. Click (sau F5) pentru a realiza analiza elementului finit.

C. Post-procesarea: Vizualizarea rezultatelor

11. Click sau pentru a vedea diagrama fortelor axiale, fortelor

taietoare, momentului incovoietor sau deformata structurii.
12. Click pentru a vedea rezultatele analitice

107
 1.3 Proprietatile unui model
- Materiale
- Sectiuni
- Noduri
- Elemente
- Incarcari pe nod
- Incarcari pe element
- Greutate (acceleratie gravitationala)
1.3.1 Materiale

Fiecare element are atribuit un material. Proprietatile materialului sunt:

- nume (optional)
- densidate d (optional)
- modulul de elasticitate E
Modulul de elasticitate este un parametru important care afecteaza
matricea de rigiditate a modelului.
Densitatea este folosita pentru a calcula incarcarile date de acceleratia
liniara. Daca se doreste luarea in evidenta a acceleratiei gravitationale atunci
trebuie definita atat densitatea cat si un vector liniar de acceleratie egal cu
acceleratia gravitationala. Daca densitatea e 0 (sau nu e definita) pentru un
material, atunci elementele care au atribuit acest material nu vor fi afectate de
acceleratia gravitationala chiar daca aceasta e definita. Setand densitatea 0 pentru
materialul unui element se pot asftel modela elemente fara greutate.
Adaugarea unui material nou
Pentru a adauga un material nou, scrieti numele, densitatea d si modulul de
elasticitate E si dati click pe „Add new Material”
Editarea unui material
Pentru editarea proprietatilor unui material, dati click in tabel si modificati valoarea

108
din casuta dorita. Orice modificare este vizibila automat in model.

Actiuni posibile pentru un material selectat (pentru a realiza aceste

actiuni trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- duplicare: Click pe „Duplicate” – se pot duplica mai multe materiale odata
- stergere: Click pe „Delete”- se pot sterge mai multe materiale odata

109
 Instrumente pentru selectarea materialor se gasesc in al treilea tab al
ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea materialelor care sunt sau nu
sunt atribuite unui element.

1.3.2 Sectiuni

Fiecare element are atribuit un material. Proprietatile materialului sunt:

- nume (optional)
- suprafata A
- moment inertie I
Suprafata A si momentul de intertie I sunt parametrii importanti care
afecteaza matricea de rigiditate a modelului.
Adaugarea unei sectiuni noi
Pentru a adauga o sectiune noua scrieti numele (optional), suprafata A si momentul
I si dati click pe „Add new Section”

110
 Editarea unei sectiuni
Pentru editarea proprietatilor unei sectiuni, dati click in tabel si modificati valoarea
din casuta dorita. Orice modificare este vizibila automat in model.

Calculatorul pentru proprietatile sectiunii

Apasarea butonului „Calculator” deschide fereastra de mai jos. Aceasta
poate fi folosita pentru calcularea proprietatilor diferitelor forme ce pot fi folosite
pentru sectiuni (acestea sunt prezentate mai jos). Programul are nevoie doar de
suprafata A si de momentul de inertie I. Acestea pot fi extrase folosind butonul
„Apply y-y” sau „Apply z-z” in functie de directia care se ia in considerare.

111
Tipuri de sectiuni:

bara patrata
teava patrata
bara rectangulara
teava rectangulara
bara rotunda
teava rotunda
intersectie normala
intersectie generala
sectiune I normala
sectiune I generala
sectiune T
sectiune C normala
sectiune C generala
sectiune L normala
sectiune L generala

Actiuni posibile pentru o sectiune selectata (pentru a realiza aceste

actiuni trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- duplicare: Click pe „Duplicate” – se pot duplica mai multe sectiuni odata
- stergere: Click pe „Delete”- se pot sterge mai multe sectiuni odata

112
 Instrumente pentru selectarea sectiunilor se gasesc in al treilea tab al
ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea sectiunilor care sunt sau nu
sunt atribuite unui element.

113
1.3.3 Noduri

Nodurile conecteaza elementele. Fiecare element are un nod de inceput (i)

si unul de capat (j). Fiecare nod este localizat prin coordonatele (X,Y) in planul 2D
si are 3 grade de libertate.
- X: deplasare
- Y: deplasare
- Z: rotatie
Fiecare grad de libertate poate fi:
- liber (fara constrangeri, fara resort)
- fix (nu se poate misca)
- cu resort (in functie de rigiditatea resortului, acesta genereaza
o forta de reactiune)

Proprietatile nodurilor
- coordonatele: X, Y
- constrangerile: DX-Con, DY-Con, RZ-Con

114
 - rigiditatea resortului DX-Stiff, DY-Stiff, RZ-Stiff
Coordonate
Fiecare nod se afla punctul cu coordonatele (X,Y) in planul 2D.
Constrangeri(rezemari)
Proprietatile DX-Con, DY-Con si RZ-Con determina daca gradul respectiv de
libertate este sau nu constrans. Asftel, fiecare nod poate fii liber (0) sau nu (1).
Se pod creea astfel 8 tipuri de noduri:

Resorturi
Proprietatile DX-Stiff, DY-Stiff si RZ-Stiff determina constanta elastica a gradului
de libertate respectiv. Un resort genereaza o forta de reactiune proportionala cu
aceasta constanta.
Nota: un grad de libertate care are resort nu are de ce sa fie si constrans(blocat);
daca aceasta situatie este intalnita, resortul este ignorat;

115
 Adaugarea unei nod nou
Pentru a adauga un nod noua scrieti coordonatele X si Y si dati click pe „Add new
Node”
Editarea unui nod
Pentru editarea proprietatilor unui nod, dati click in tabel si modificati valoarea din
casuta dorita. Orice modificare este vizibila automat in model.
Actiuni posibile pentru un nod selectat (pentru a realiza aceste actiuni
trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- setarea de constrangeri(rezemari): alegeti care constrangeri doriti sa fie active
si apasati butonul „Set” (se pot seta constrangeri pentru mai multe noduri simultan)
- mutarea sau copierea: setati valorile pentru vectorul de deplasare {V}={dX,dY}
si apasati „Move” sau „Copy” (se pot muta/copia mai multe noduri simultan)
- stergerea: dati click pe butonul „Delete” (se pot sterge mai multe noduri
simultan)

116
 Instrumente pentru selectarea nodurilor se gasesc in al treilea tab al
ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea nodurilor care sunt sau nu
sunt legate de un element.

1.3.4 Elemente

Un element conecteaza doua noduri intre ele. Poate avea articulatii la

fiecare dintre capete (i sau j) si trebuie sa aiba atribuit un material si o sectiune.
Proprietati:
- material
- sectiune
- noduri: nodul de inceput i si de capat j
- articulatii: articulatia i si articulatia j
117
 - lungime (lungimea elementului este read-only fiind calculata
de program in functie de pozitia nodurilor i si j)

Adaugarea unui element nou

Pentru a adauga un element nou, selectati materialul si sectiunea si precizati
nodurile i si j respectiv. Optional se pot adauga si articulatii. Apoi dati click pe
„Add new Element”
Editarea unui element
Pentru editarea proprietatilor unui element, dati click in tabel si modificati casuta
dorita. Orice modificare este vizibila automat in model.
Actiuni posibile pentru un element selectat (pentru a realiza aceste
actiuni trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- partitionarea: alegeti numarul de segmente in care doriti partitionarea si dati
click pe „Divide” (se pot partitiona mai multe elemente simultan)
- stergerea: dati click pe „Delete” (se pot sterge mai multe elemente simultan)

118
 Instrumente pentru selectarea elementelor se gasesc in al treilea tab al
ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea elementelor care sunt sau nu
un anumit material sau o anumita sectiune.

119
1.3.5 Incarcari nodale

Incarcarile punctuale pot fi nodale daca actioneaza pe un nod. Pentru a

defini o incarcare (FX, FY sau MZ) intr-un anumit punct trebuie ca in prealabil un
nod sa fie definit in acel punct.
Proprietatile incarcarilor nodale sunt incarcarile pentru fiecare
grad de libertate al nodului:

- forta FX
- forta FY
- momentul incovoietor MZ

Adaugarea unei incarcari nodale noi

Pentru a adauga un nod noua incarcare specificati Node ID precum si
valorile pentru FX, FY si MZ si dati click pe „Add Nodal Load”
120
 Actiuni posibile pentru o incarcare selectata (pentru a realiza aceste
actiuni trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- stergerea: dati click pe „Delete” (se pot sterge mai multe incarcari simultan)

Instrumente pentru selectarea incarcarilor se gasesc in al treilea tab al

ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea incarcarilor care sunt sau nu
valori pentru FX, FY sau MZ.

121
1.3.6 Incarcari pe element

Proprietatile acestei incarcari sunt incarcarile ce actioneaza pe directiile X

si Y ale elementului. EngiLab Beam2D suporta incarcari trepezoidale. Incarcarile
uniforme si triunghiulare pot fi considerate cazuri particulare de incarcare
trapezoidala. Incarcarile pe element sunt distribuite pe acesta si trebuie precizare ca
forta/unitate de lungime.
- forta fXi – valoarea in nodul i a incarcarii trapezoidale X
- forta fXj – valoarea in nodul j a incarcarii trapezoidale X
- forta FYi – valoarea in nodul i a incarcarii trapezoidale Y
- forta FYj – valoarea in nodul j a incarcarii trapezoidale Y

122
 Adaugarea unei incarcari noi pe element
Pentru a adauga un nod noua incarcare specificati Element ID. Apoi alegeti
daca incarcarea este trapezoidala sau uniforma. Daca alegem incarcare uniforma,
programul va cere doar doua valori fx=fXi=fXj si fY=fYi=fYj. Daca alegem
incarcare trapezoidala, programul cere 4 valori, fXi, fXj, fYi si fYkj. Dupa
introducerea valorilor dati click pe „Add Elem. Load”

Actiuni posibile pentru o incarcare selectata (pentru a realiza aceste

actiuni trebuie mai intai sa selectati intregul rand):
- stergerea: dati click pe „Delete” (se pot sterge mai multe incarcari simultan)

123
 Instrumente pentru selectarea incarcarilor se gasesc in al treilea tab al
ferestrei. Acesta permite selectarea sau deselectarea incarcarilor care sunt sau nu
valori pentru fX sau fY.

124
1.3.7 Greutate (acceleratie gravitationala)

Programul permite specificarea componentelor X si Y a vectorului

acceleratie care actioneaza asupra modelului. Daca modelul are masa (densitatea
este definita pentru materialul modelului), atunci asupra sa actioneaza inertia.
Aceasta forta este calculata automat de program.
Pentru a aplica un vector acceleratie, scrieti valorile pentru aX si aY si
apasati ENTER. Modelul este actualizat automat.

APLICATII
1. Definirea greutatii proprii a modelulu sau anumitor elemente componente
Daca trebuie luata in calcul greutatea pentru un element este necesar ca acesta sa
aiba asociat un material pentru care este definita o densitate. De asemenea, este
necesar sa se defineasca cu minus (-), pe directia Y, un vector liniar de acceleratie
egal cu acceleratia gravitationala (de obicei - 9.81).

125
2.Definirea fortelor ce actioneaza asupra unui obiect in miscare
Daca un obiect accelereaza atunci asupra sa actioneaza inertia (daca obiectul are
masa). De exemplu se poate analiza comportarea unei structuri atasata la o masina
in miscare.

126
CAPITOLUL 2A
Analiza si rezultatele analizei
2.1 Analiza
2.2 Diagramele N, V, M
2.3 Deformatii
2.4 Rezultatele analizei
2.4.1 Deplasarea nodurilor
2.4.2 Forte
2.4.3 Reactiuni
2.4.4 Raport complet (rtf)
2.4.5 Validarea analizei

2.1 Analiza

Analiza este realizata prin metoda elementului finit pentru cadre plane. In
timpul analizei, programul creeaza Matricea Globala de Rigiditate [K], precum si
vectorul fortelor externe {F}. Apoi ecuatia {F}=[K]{D} este rezolvata pentru
calcularea vectorului de deplasare {D}:
{D}=[K]-1•{F}
Daca modelul este bine definit static atunci matricea [K] este inversabila si
analiza va decurge fara probleme.

Erori in timpul analizei

In timpul analizei este posibil sa apara erori. In aceste cazuri, programul va
afisa unul din urmatoarele imagini:
1. ‚Finite Element Analysis failed. Please check the Model’

127
Aceasta eroare apare daca matricea [K] nu este inversabila, sistemul de ecuatii
neputand fi rezolvat pentru {D}.

Exemplu
In cazul unui model cu prea putine constrangeri(rezemari), cum ar fi cazul unei
grinzi in consola care are in loc de incastrare o articulatie. Modelul se poate astfel
roti si echilibrul nu poate fi atins.

2. „The Analysis has been carried out successfully, yet some of the
resulting displacements have excessive values (>107). Please check the
model, it is most likely a mechanism”
In aceasta situatie matricea nu este inversabila, dar acum, in timpul analizei,
din cauza aproximarilor facute, in loc de 0, in matrice intalnim o valoare
diferita de 0, dar foarte apropiata. Din aceasta cauza, programul gaseste o
solutie, chiar daca nu practica, deplasarile fiind nerealiste.

128
 Aceasta eroare ar putea fi generata de modelul din acest exemplu:

Cauze posibile:
- exista noduri care nu sunt conectate de elemente
- constrangerile (rezemarile) nu sunt suficiente
- unele componente ale structurii nu sunt conectate, facand astfel imposibila
transmiterea fortelor
- fortele nu pot fi transmise intre unele elemente din cauza tipului de conexiune
folosit (articulatii)
- structura este un mecanism (nu are rigiditate)

129
 2.2 Diagrame N, V, M

Dupa ce un model realizat este analizat, este posibila vizualizarea

diagramelor pentru forta axiala, forta taietoarea si momentul incovoietor.

- forta axiala
- forta taietoare

- momentul incovoietor

nota: valorile din diagrame sunt afisate pe ecran atunci cand cursorul este deasupra
unui element

Exemplu de model

130
Forta axiala

Forta taietoare

131
Momentul incovoietor

2.3 Deformatii

EngiLab Beam2D foloseste metoda elementului finit pentru analiza unui

model. Aceasta metoda calculeaza deplasarile pentru noduri. Incarcarile de pe
elemente sunt distribuite la noduri, iar analiza ofera vectorul de deplasare pentru
aceste noduri. Calcularea deplasarilor intermediare este mai dificila, in special in
cazul elementelor cu articulatii si cu incarcari trapezoidale.
Dupa efectuarea analizei unui model se poate da click pe pentru a
vedea deformarea acestuia.

nota: valorile pentru aceste deformatii sunt afisate pe ecran daca cursorul este
deasupra unui element (aceste valori sunt deplasarile x,y ale acelui punct in
sistemul local de axe al elementului)

132
Exemplu de model

Deformata

133
 2.4 Rezultatele analizei

2.4.1 Deplasarea nodurilor

2.4.2 Forte
2.4.3 Reactiuni
2.4.4 Raport complet (rtf)
2.4.5 Validarea analizei

2.4.1 Deplasarea nodurilor

Arata deplasarile nodale ale modelului. Conventia de semn e conforma cu
sistemul global de axe.

134
 2.4.2 Forte
Arata fortele de pe capetele elementelor.

Exista doua variante pentru conventia de semn.

1. Se foloseste conventia de semn stabilita pentru diagramele fortei axiale, fortei
taietoare si momentului incovoietor.

pentru forta axiala

pentru forta taietoare

pentru momentul incovoietor

nota: acesta este doar un exemplu, conventia de semn pentru aceste diagrame
putand sa fie schimbata

135
2. Se foloseste conventia de semn a analizei elementului finit. (aceasta foloseste
sistemul de axe al elementului si nu poate fi schimbata)

2.4.3 Reactiuni
Arata reactiunile in model (reazeme, incastrari, resorturi). Conventia de
semn respecta sistemul global de axe. Sunt folosite culori diferite pentru gradele de
libertate (liber, blocat, resort).

136
 2.4.4 Raport rtf
Arata raportul de analiza in format rtf. Acest document poate fi preluat cu
Copy/Paste sau poate fi salvat cu click pe butonul „Save”

137
 2.4.5 Validarea analizei
Arata validarea rezultatelor analizei. Daca acestea sunt corecte, atunci
modelul este in echilibru. Programul calculeaza suma fortelor (pe directiile X si Y)
si suma momentelor incovoietoare pentru intregul model dar si pentru fiecare
element in parte. Sunt afisate astfel doua tab-uri:

1. Echilibrul global al struturii

Programul calculeaza suma fortelor X, suma fortelor Y si suma
momentelor incovoietoare (in punctul X=0 si Y=0) pentru intregul model, pe
capitole (incarcari nodale, incarcari pe element, greutate proprie si reactiuni).
Pentru ca modelul sa fie in echilibru, ultimul rand (SUM) trebuie sa contina numai
valoarea 0.

2. Echilibrul elementelor finite

Programul calculeaza suma fortelor X, suma fortelor Y si suma
momentelor incovoietoare in punctele i si j (inceput si capat) pentru fiecare element
finit. Pentru ca modelul sa fie in echilibru, aceste sume trebuie sa fie 0.

138
139
CAPITOLUL 3A

Setari
3.1 General
3.2 Model
3.3 Diagrame N,V,M
3.4 Culori
3.5 Zecimale
3.6. Resultate
3.1 General

Setari disponibile:
 Globa Axes: afiseaza/ascunde axele globale
 Grid: afiseaza/ascunde grid-ul
 Grid size: seteaza dimensiunea grid-ului
 Snap Mode: activeaza/dezactiveaza SNAPMODE (daca este activat,
atunci nodurile nu pot fi desenate decat la incrementul precizat la Snap
Size)

140
  Snap to Node: activeaza/dezactiveaza Snap to Node (daca este activat,
cursorul „sare” la nodurile disponibile pentru conectarea elementelor)
 Allow to check for updates online: activeaza/dezactiveaza update-ul
automat

3.2 Model

Elementele care au casutele bifate sunt vizibile pe ecran.

141
 3.3 Diagrame NVM

Setari disponibile
 Nodal+Extremum values: afiseaza/ascunde valorie nodale si extreme ale
diagramelor; (valorile extreme sunt valorile minime sau maxime locale ale
diagramei)
 Intermediate values: afiseaza/ascunde valorile intermediare ale diagramei
 Intermediate lines: afiseaza/ascunde liniile intermediare ale diagramei
 Fill: afiseaza/ascunde fill-ul diagramei

Positive direction (valabil pentru toate diagramele)

Determina directia pozitiva a diagramelor si este valabil pentru toate cele 3
diagrame (forta axiala, forta taietoare, moment incovoietor)

pozitiv spre partea de jos

pozitiv spre partea de sus

142
Axial force positive
Determina conventia de semn pentru forta axiala. Exista doua variante:

Pozitiv in directia intinderii (setarea implicita)

Pozitiv in directia compresiunii

Shear force positive

Determina conventia de semn pentru forta taietoare. Exista doua variante:

Pozitiv pentru rotatia invers trigonometrica (setarea implicita)

Pozitiv pentru rotatia trigonomentrica

Bending Moment positive

Determina conventia de semn pentru momentul incovoietor. Exista doua
variante:

Pozitiv cand fibra inferioara e tensionata (setarea implicita)

Pozitiv cand fibra superioara e tensionata

143
 3.4 Culori

Fiecare setare controleaza culoarea pe ecran a obiectului desemnat. Se

poate seta de asemenea gradul de transparenta a obiectelor cu fill (diagramele N,
V, M).
Exista doua teme cromatice predefinite: Light Theme (setearea implicita)
si Dark Theme.

144
 3.5 Zecimale

Aceste setari controleaza atat datele introduse cat si felul in care acestea
sunt afisate in analiza.

145
 3.6 Rezultate

Setari disponibile
 Element local forces sign convention: determina cum va fi raportat
semnul fortelor locale pentru un element in analiza; exista doua variante:

A. Se foloseste conventia de semn a diagramelor N, V, M

pentru forta axiala

pentru forta taietoare

pentru momentul incovoietor

nota: acesta este doar un exemplu, conventia de semn pentru aceste diagrame
putand sa fie schimbata

146
 B. Se foloseste conventia de semn a analizei elementului finit.
(aceasta foloseste sistemul de axe al elementului si nu poate fi
schimbata)

 Full Analysis Report (RFT): Se poate opta pentru Alb/Negru sau Color;
aceasta setare e valabila doar pentru analiza finala in format rtf.

147
CAPITOLUL 4A
Informatii utile
4.1 Importarea unui fisier dxf
4.2 Exemple pregatite pentru analiza
4.3 Sfaturi pentru modelarea articulatiilor
4.4 Sfaturi pentru modelarea structurilor simetrice

4.1 Importarea unui fisier dxf

Ca alternativa la crearea unu model, programul permite importarea unui
fisier dxf. Modelul poate fi desenat intr-un program tip CAD folosind linii simple
(sau optional puncte).
Pentru a putea folosi formularul de importare, intai trebuie definit minim
un material si o sectiune. Toate liniile din dxf vor fi convertite in elemente care
vor avea asociate acest material si sectiune.

148
Note:
 Toate nodurile vor fi libere si fara incarcari
 Toate elementele vor avea materialul si sectiunea definite anterior
 Elementele vor fi lipsite de articulatii si incarcari
Tipuri de fisiere suportate:
 AutoCAD 2010 dxf
 AutoCAD 2007/LT20007 dxf
 AutoCAD 2004/LT2004 dxf
 AutoCAD 2000/LT2000 dxf
 AutoCAD R12/LT2 dxf

4.2 Exemple pregatite pentru analiza

In folderul Examples (din folderul in care e instalat programul) sunt

exemple de modele pregatite pentru analiza. (fisiere de tip *.bea). Varianta LITE a
programului are 15 astfel de exemple, iar cea PRO are 18.
Pentru a efectua o analiza pe un exemplu, deschideti meniul File>Open si
selectati un fisier .bea din folderul Examples. Apoi, din program apasati butonul
pentru a realiza analiza.

149
 Dupa finalizarea analizei, folositi butoanele din bara de meniu pentru a
afisa diagramele N, V, M sau deformatia modelului. Dati click pe pentru a vedea
rezultatele analitice.

4.3 Sfaturi pentru modelarea articulatiilor

In modelarea articulatiilor e nevoie de multa atentie. Exista doua tipuri de
articulatii: reazem articulat (external hinge) si reazem incastrat cu legatura
articulata (internal hinge).

Reazem articulat
1. un reazem articulat poate fi realizat intr-un model in doua feluri:
 nod articulat (pinned): (node 1 – 110) care conecteaza un element
fara articulatie la capatul 1
 nod fix (fixed): (node 1 – 111) care conecteaza un element cu
articulatie la capatul 1

nota: doar prima varianta permite rotatia elementului la capatul 1 in analiza finala

2. un reazem articulat la care sunt conectate mai multe elemente trebuie

precizat asftel in model:

150
Nodul 1: pinned (110)
Elementul 1: fara articulatie
Elementul 2: fara articulatie

Reazem incastrat cu legatura articulata (internal hinge)

O astfel de articulatie poate fi precizata in doua feluri:
1. articulatie partiala (e valabila pentru unele din elementele conectate)
Nodul 1: liber (000)
Element 1: fara articulatie
Element 2: fara articulatie
Element 3: articulat
Element 4: articulat

2. articulatie totala (se aplica tuturor elementelor conectate)

Aceasta inseamna ca pentru fiecare element conectat, valoarea momentului
incovoietor in acel capat este 0. Pentru aceasta situatie este nevoie de
articulatii pentru fiecare element, mai putin pentru unul.
Nodul : liber (000)
Element 1: fara articulatie
Element 2: articulat
Element 3: articulat
Element 4: articulat
(sau orice alta combinatie)

Nota: in aceasta situatie, fiecare element are propria rotatie la capatul

articulat. Programul calculeaza doar rotatia elementului fara articulatie (in
exemplul dat, doar pentru elementul 1).
151
 4.4 Sfaturi pentru modelarea structurilor simetrice

Daca o structura este simetrica (structura simetrica cu incarcari simetrice

sau asimetrice), dimensiunea elementului finit poate fi redusa, fiind redus astfel si
timpul analizei. Pentru fiecare plan de simetrie din model, modelul poate fi redus
cu un factor de aproximativ 2.

Cazul 1 – structura si incarcari simetrice dupa o axa

In aceasta situatie, jumatate din model poate fi analizata folosind o

constrangere de tip 101 pentru nodul din axul de simetrie. Daca exista o incarcare
in acel nod, jumatate din aceasta va actiona asupra nodului din varianta
simplificata.

Cazul 2 – structura simetrica, incarcare asimetrica (dupa o axa)

In aceasta situatie, jumatate din model poate fi analizata folosind o

constangere de tip 010 in nodul din axul de simetrie.

152
 Cazul 3 – structura simetrica (fata de un punct), incarcare simetrica (fata
de un punct)

In acest exemplu, jumatate din structura poate fi analizata folosind o

constrangere de tip 110 in nodul din punctul de simetrie.

Cazul 4 – structura simetrica (fata de un punct), incarcare asimetrica

In acest exemplu, jumatate din structura poate fi analizata folosind o

constragere de tip 001 pentru nodul din punctul de simetrie. Daca este o incarcare
in acest punct, jumatate din aceasta va actiona asupra nodului din varianta
simplificata.

153
CAPITOLUL 5A
Exemplu practic
5.1 Modelul exemplu
5.2 Pregatirea datelor
5.3 Definirea materialelor
5.4 Definirea sectiunilor
5.5 Desenarea modelului
5.6 Editarea nodurilor
5.7 Editarea elementelor
5.8 Definirea incarcarilor in noduri
5.9 Definirea incarcarilor pe elemente
5.10 Definirea acceleratiei gravitationale
5.11 Efectuarea analizei
5.12 Diagramele N, V, M si modelul de deformatie
5.13 Vizualizarea rezultatelor
5.1 Modelul exemplu
Modelul propus este un cadru de beton cu doua deschideri, dezvoltat pe
doua niveluri.

154
Proprietatile modelului:

Materiale:
Materialul din model este betonul cu urmatoarele proprietati:
 Modul de elasticitate E=29 Gpa
 Densitate d=2500kg/m3
Sectiuni:
Se condisera doua sectiuni diferite:
 Coloanele au sectiunea patrata, 50cm x 50cm
 Grinzile au sectiunea dreptunghiulara, 50cm x 25cm (inaltimea
este de 50 cm pe axa Y)
Geometrie (noduri si elemente):
In modelul de mai sus, grila este de 1m. Asadar inaltimea fiecarui nivel
este de 3m, iar deschiderea este de 5m. Inaltimea totala este de 6m, iar
latimea totala este 10m. Orientarea elementelor este ca in figura.
Incarcari pe noduri:
Consideram o forta FX=30kN in nodul 2 si o forta FX=50kN in nodul 7.

Incarcari pe elemente:
Toate grinzile au o incarcare uniforma de 10kN/m pe directia –Y.

Acceleratia gravitationala:
Greutatea proprie a elementelor trebuie luata in consideratie. Acceleratia
gravitationala este considerata g=9.81m/s2.

5.2 Pregatirea datelor

Primul pas este definirea sistemului de unitati. Acesta este un pas foarte
important in care se alege sistemul preferat de unitati, urmand ca toate valorile
introduse apoi in program sa respecte acest sistem.
Pentru acest exemplu am ales un sistem baza pe forta, avand unitatile kN
pentru forta, m (metru) si s (secunda), pentru lungime (L) si timp (T), respectiv.
155
 Unitatile derivate:
- acceleratia: L/T2 m/s2
- masa: F•T2/L kN/(m/s2)=Mg= t
- densitatea: F•T2/L4 t/m3
- incarcarea: F/L2 kN/m2
nota: in acest exemplu, unitatea pentru masa (1tona) este masa care este
accelerata cu unitatea de acceleratie (1m/s) cand unitatea de forta (1kN)
este aplicata asupra ei;
Proprietatile materialului trebuie introduse sub aceasta forma:
 E = 29 GPa = 29000000kN/m2
 D = 2500kg/m3 = 2.5 t/m3
Sectiunile trebuie definite ca:
 Coloane: sectiune patrata, 50x50cm = 0.50m • 0.50m
 Grinzi: sectiune dreptunghiulara 50x25cm = 0.50m • 0.25m
Acceleratie gravitationala trebuie definita ca g = 9.81 m/s2

5.3 Definirea materialelor

Click pe pentru definirea materialelor. Pentru fiecare material trebuie

definit nume (optional), densitate d (optional) si modulul de elasticitate E.

156
 Dati click pe „Add new material” si materialul nou va fi adaugat in lista.
Dati click pe OK pentru a inchide fereastra.

157
 5.4 Definirea sectiunilor

Click pe pentru definirea sectiunilor. Pentru fiecare sectiune trebuie

definit nume (optional), suprafata A si momentul de inertie I.
Pentru definirea coloanelor scrieti intai numele in casuta corespunzatoare.
Pentru a calcula proprietile (A si I) folosim calculatorul incorporat in program.
Deschidem fereastra si alegem sectiunea patrata si introducem dimensiuunea 0.5.
Dupa ce apasam ENTER, proprietatile apar in partea dreapta.

Avand in vedere ca structura e simetrica nu conteaza daca dam click pe

„Apply y-y” sau „Apply z-z”. Pentru aceste exemplu folosim „Apply y-y”.
Observam ca proprietatiele au fost completate pentru coloane. Dam click pe „Add
new section” si gasim noua sectiune definita in lista.

158
 Pentru definirea grinzilor scrieti intai numele in casuta corespunzatoare.
Pentru a calcula proprietile (A si I) folosim calculatorul incorporat in program.
Deschidem fereastra si alegem sectiunea dreptunghiulara si introducem
dimensiuunea 0.25 pentru a si 0.50 pentru b. Dupa ce apasam ENTER, proprietatile
apar in partea dreapta.

159
 Pentru grinzi, intiderea se face pe axa y-y, deci folosim „Apply y-y”.
Observam ca proprietatiele au fost completate pentru coloane. Dam click pe „Add
new section” si gasim noua sectiune definita in lista.

5.5 Desenarea modelului

Dupa definirea materialelor si sectinilor putem trece la desenarea
modelului:
 Verificam ca SNAP si SNAPNODE sunt activate (ca in imagine)
 daca SNAP e activat (este implicit activat), nu se pot desena noduri sau
elemente noi decat cu incrementul definit (default=0.1)
 daca SNAPNODE e activat (este implicit activat), conectarea prin noduri a
elementelor este mai usoara si esentiala pentru acest model
 click, apoi tineti apasat si eliberati in alt punct pentru definirea unui nou
element cu nodurile i, j
Putem incepe din orice punct. Pentru acest exemplu incepem din origine
(0,0). Desenam prima coloana cu lungimea de 3 unitati pe axa Y.

160
 Continuam cu o grinda. Tinem apasat pe click incepand cu nodul 2 si
trasam o distanta de 5 pe directia X.

Folosind acelasi procedeu, trasam si celelate elemente, pana obtinem

urmatoarea imagine:

161
 Acesta este modelul complet. Trebuie avut in vedere insa ca toate
elementele trasate (fie coloane sau grinzi) au asociat materialul si sectiunea
implicita; in cazul de fata si grinzile si coloanele sunt din acelasi material (singurul
definit) dar nu au aceeasi sectiune.

5.6 Editarea nodurilor

Dupa desenarea modelului este posibil sa fie nevoie sa fie modificate

proprietatile unor noduri, acum ar fi:
 mutarea in pozitia exacta
 definirea unor constrangeri(rezemari)
 definirea unor resorturi
Dati click pe pentru a edita noduri. In modelul nostru nu e nevoie sa
deplasam noduri, insa trebuie definite cateva constrangeri pentru nodurile 1,4 si 6,

162
conform imaginii:

Dati click pe OK. Modelul acum arata astfel:

163
 Avem acum incastrari in nodurile 1,4 si 6.

5.7 Editarea elementelor

Dati click pe pentru editarea elementelor. Pentru fiecare element se

poate:
 modifica materialul si sectiunea (toate elementele create primesc automat
materialul 1 si sectiunea 1)
 defini articulatii la capete (i sau j)
In exemplul nostru, trebuie sa atribuit sectiunea corecta (dreptunghiulara)
elementelor orizontale. Nu avem articulatii. Editam elementele 2,4,7 si 9.

Dati click pe OK.

164
 5.8 Definirea incarcarilor in noduri

Dati click pe pentru a deschide fereastra de editare. Introducem o

incarcare FX=30 pentru nodul 2 si o incarcare FX=50 pentru nodul 7. Dupa fiecare
dati click pe „Add Nodal Load”. Rezultatul arata asftel:

165
 Dati click pe OK pentru a inchide fereastra. Modelul actualizat arata astfel:

5.9 Definirea incarcarilor pe elemente

Dati click pe pentru a deschide fereastra de editare.

Pentru elementul 2 adaugam o incarcare uniforma fY=-10. Dati click pe „Add

Elemental Load”. Repetam procedeul pentru elementele 4, 7 si 9. Rezultatul final
arata astfel:

166
Dati click pe OK pentru a inchide fereastra. Modelul actualizat arata astfel:

167
 5.10 Definirea acceleratiei gravitationale

Trebuie sa luam in considerare greutatea elementelor componente ale

modelului. Pentru aceasta trebuie sa definim un vector de acceleratie cu minus pe
directia Y (densitatea este deja definita pentru materialul utilizat).

Dati click pe pentru a deschide fereastra de editare. Pentru fiecare

element completam valoarea -9.81 in casuta aY si apoi apasam ENTER pentru
validarea schimbarii.

Observam ca programul a calculat imediat incarcarea din greutatea proprie

(in kN/m) pentru fiecare elemente. Dati click pe OK pentru inchiderea ferestrei.

168
 5.11 Efectuarea analizei

Dati click pe sau apasati F5 pentru efectuarea analizei. Ar trebui sa

vedeti urmatoarea imagine:

Analiza s-a incheiat cu succes.

169
5.12 Diagramele N, V, M si modelul de deformatie

Diagrama fortei axiale

Dati click pe pentru a vedea diagrama.

Diagrama este iesita din scara. Dati click pe „Zoom All”.

170
 Diagrama fortei taietoare
Dati click pe pentru a afisa diagrama. Daca diagrama este iesita din
scara, apasati pe „Zoom All’.

Diagrama momentului incovoietor

Dati click pe pentru a afisa diagrama. Daca diagrama este iesita din
scara, apasati pe „Zoom All’. De asemenea, daca cursorul este asezat pe un
element, putem citi valoarea pentru acel punct. Acest lucru este valabil pentru toate
diagramele, inclusiv pentru modelul de deformare.

171
 Deformatia
Dati click pe pentru a afisa diagrama. Daca diagrama este iesita din
scara, apasati pe „Zoom All’.

Scara se poate ajusta si manual folosind butoanele +/- din partea stanga a
ecranului. Dupa cateva ajustari diagrama arata astfel:

172
 5.13 Vizualizarea rezultatelor

Dati click pe pentru vizualizarea rezultatelor

1. Deplasarea nodurilor

173
2. Forte

3. Reactiuni

174
4. Analiza completa (rtf)

5. Validarea analizei

5a. Echilibrul global

175
5b. Echilibrul individual pe elemente

176
Bibliografie
1. T.R. Chandrupatla, A.D. Belegundu Finite elements in engineering, Prentice
Hall 2002 (ed 3)
2. Jerca St.,Ungureanu N.,Diaconu D.-Metode numerice in proiectarea
constructiilor,U.T. Iasi ,1997.
3. Ping-Chun Wang –Metode numerice si matriceale in mecanica constructiilor,
Ed. Tehnica Buc.1970
4. EngiLab Beam.2D 2014 User Manual

177