Dansul fecioresc

Este primul dans din ciclul de joc tradiţional, iar scopul

acestuia este în primul rând iniţiatic. Dansul reprezintă o
modalitate tradiţională de celebrare a bărbăţiei tinerilor din
comunitate şi de afirmare a statutului social, având mai multe
variante, în funcţie de comunitatea care îl practică.

Jocul fecioresc este specific mai multor zone din

Transilvania, care-şi păstrează continuitatea în folclorul românesc,
şi care - după cum se arată în decizia Comisiei UNESCO -
reprezintă o demonstraţie de virtuozitate şi un amestec armonios
de ritm şi mişcare.

Fiecare comunitate are propriile sale variante, toate

prezentând virtuozităţi şi combinaţii armonioase de mişcare şi
ritm. Un rol special este atribuit conducătorului de dans şi
coordonatorului care tratează şi integrează membrii grupului, în
timp ce al doilea lider este selectat pentru calităţile sale de
interpret şi conduce dansul. Dansatorii se repartizează în grupuri
de băieţi şi bărbaţi cu vârste de la 5 la 70 de ani, printre care se
numără dansatori români, maghiari şi romi. Faptul că toţi membrii
comunităţii participă la dans, fie ca interpreţi, fie ca spectatori,
sporeşte coeziunea socială. Jocul oferă tinerilor posibilitatea de a-
şi consolida statutul social în comunităţile tradiţionale, în special
în rândul fetelor şi familiilor lor, în aşteptarea căsătoriei

Începând cu 2009, dansul a fost inclus în Inventarul

elementelor patrimoniului cultural imaterial din România, iar in
2013 in patrimoniul UNESCO