Structura unei referat ştiinţific1. Pagina de titlu . Pagina de  cuprins!Sumarul"#. $ntroducerea%.

&orpul lucrării'. &oncluziile(. )ibliografia*. Anexele !dacă e

http://inerdproiecte.blogspot.com/2018/11/model-structura-referatproiect.html

Datorită condițiilor naturale favorabile și prezenței unor resurse naturale de primă importanță
pentru om, teritoriul Republicii Moldova a fost populat din timpuri străvechi. Acest teritoriu a
făcut parte din formațiuni statale antice ale getodacilor, partea sudică fiind stăpînită în secolele
II-IV d.H. de Imperiul Roman. În secolul al XIV-lea, spațiul dintre Nistru și Prut devine parte
componentă a Principatului Moldovei. În anul 1812, partea estică a Moldovei, dintre rîurile
Nistru și Prut și Marea Neagră, este anexată la Imperiul Rus și capătă denumirea de Basarabia.
După aproape un secol de guvernare țaristă, Basarabia se unește cu România în anul 1918. În
1940 însă, acest ținut a fost cedat URSS, creîndu-se astfel RSS Moldovenească, în care au fost
incluse și cîteva raioane din stînga Nistrului (fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă
Moldovenească). La 27 august 1991, este proclamată independența Republicii Moldova, noul
stat fiind recunoscut de întreaga comunitate internațională. În anul 1992, țara noastră a fost
admisă în Organizația Națiunilor Unite. Teritoriul are o suprafață de 33 846 km2 , învecinîndu-se
cu România și Ucraina. Numărul de locuitori este de aproximativ 4,0 milioane, dintre care circa
3/4 sînt moldoveni (români), iar ceilalți aparțin minorităților naționale (ucraineni, ruși, găgăuzi,
bulgari ș.a.). Majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă. După forma de guvernămînt,
este o republică parlamentară, în care puterea legislativă o deține Parlamentul, iar puterea
executivă – Guvernul. Moneda națională este leul moldovenesc, introdus din anul 1993. Capitala
Republicii Moldova este orașul Chișinău.
Amplasată în Europa de Est, Moldova este o ţară cu un potenţial turistic
bogat, dar slab cunoscut. Mărginită de România la vest şi de Ucraina la nord,
sud şi est, acest colţ de pamânt merită cu prisosinţă calificativul de “colţ de
rai”.

Clima Moldovei este una temperată. Datorită celor 4 anotimpuri,

împrejurimile de fiecare dată arată diferit – primăvara în muguri şi arome de
flori, vara în bătăia blândă a razelor de soare şi farmecul fructelor, toamna în
frunzele multicolore şi desigur în savoarea strugurilor şi iarna în puritatea
zăpezilor. De fiecare dată privirea e fermecată.

În cursul râurilor Nistru, Prut, Răut se arată nişte peisaje uimitoare, care

taie răsuflarea, cu atât mai mult că râurile sunt navigabile, fiind o placere
deosebită de a călători pe apă cu pluta sau barca.

Mândria Moldovei sunt peisajele naturale, în unele locuri virgine şi

enigmatice; sunt locurile istorice şi fortificaţiile care poart ă suflul istoriei şi
cel al victorioaselor bătălii; sunt vinurile şi beciurile care concurez ă cu cele
franceze; sunt bisericile şi mănăstirile în a căror construţie s-a depus suflet
ca urmare devenind lăcaşe de pribegie şi tămăduire a sufletului; mândria
Moldovei sunt oamenii băştinaşi care crează spiritul ospitalităţii în mica
noastră ţară.

De-a lungul istoriei teritoriul Moldovei (între 1812-1918 cu denumirea de

Basarabia, provincie a Imperiului Ţarist Rus) a fost o punte de legătur ă de la
hotarul de est al Europei către cel de vest şi Balcani. După războiul ruso-turc
din 1812, populaţiei creştine de origine turcă din Dobrogea românească şi
cea din Zaporojie (Ucraina) li s-a propus să se stabilească în Basarabia,
astfel cu trecerea secolelor astăzi la sudul Moldovei, în stepa Bugeacului
descoperim Gagauzia (Gagauz Yeri cu centrul în oraşul Comrat). Din 1994
Gagauzia este unitate teritorial autonomă.

După cel de-al doilea război mondial, Moldova este încorporată în Uniunea
Sovietică (1944-1991), iar din perioada interbelică din teritoriul Moldovei face
parte şi Transnistria (Republica Moldovenească Nistreană, centrul
administrativ fiind Tiraspol). După conflictul armat din 1992, autorit ăţile
transnistrene au autoproclamat independenţa, iar autorităţile Moldovei au
pierdut controlul asupra acestei porţiuni din est.

După obținerea independenţei Republica Moldova a păstrat frumoasele

sărbători şi tradiţii, încântând prin bucătăria naţional ă delicios ă şi cel mai
important ecologică, cât şi prin obiceiurile şi cultura moldovenească.

Nu ezitaţi să veniţi în Republica Moldova pentru a o cunoaşte în toat ă

splendoarea.

În această zi, țara noastră marchează Ziua Drapelului de Stat, care a fost
instituită în data de 23 aprilie 2010 printr-o hotărâre de Parlament.

CHIȘINĂU, 27 apr - Sputnik. Pentru al 11-lea an consecutiv Moldova marchează

pe 27 aprilie Ziua Drapelului de Stat, instituită în 2010. Tricolorul a fost însă
oficializat ca Drapel de Stat încă pe 27 aprilie 1990 de către deputații din primul
Parlament.

© SPUTNIK / МИРОСЛАВ РОТАРЬ

Oficial: Stema, drapelul și stindardul Mitropoliei Moldovei, înregistrate.
Vezi cum arată
Drapelul este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova și este compus din culorile roșu, galben și albastru. În mijlocul câmpului
galben este imprimată Stema de Stat.

Potrivit legii adoptate în 2010, cetăţenii Republicii Moldova şi străinii aflaţi în țara

noastră sunt obligați ”să manifeste respect faţă de Drapelul de Stat şi să nu comită
acte prin care s-ar aduce ofensă acestuia”.

Aceeași lege prevede că profanarea Drapelului de Stat prin ”murdărire, pătare,

inscripţionare, desenare, aplicare a unor obiecte, ardere, călcare în picioare,
utilizare în calitate de faţă de masă, husă de scaun, draperie pot trage la
răspundere contravențională sau penală.

Istorie și semnificație

Potrivit cercetătorilor, în Moldova feudală, din paleta culorilor heraldice folosite la

confecţionarea steagurilor, a dominat, în fond, cromatica tradiţională în diferite
variaţii: roşu şi albastru (azuriu) — în mod constant; galben (aur) — periodic. Uneori
apăreau şi alte culori, care erau prezente în detalii (stemă, inscripţii). E semnificativ
faptul că aceste culori menţionate mai sus în următoarea consecutivitate: galben
(culoarea aurului), roşu şi albastru, conform tratatului din sec. al XIV-lea al juristului
italian Bartolus de Saxoferrato „Despre însemne şi steme" ("Tractatus de insigniis et
armis"), sunt considerate cele mai „nobile" în cromatica heraldică.

Drapelul de stat al Moldovei, incendiat în centrul Chișinăului

În heraldica modernă, albastrul este un simbol al fidelităţii şi

perseverenţei. Culoarea albastră este culoarea cadrului natural: albastrul azur este
culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieţii paşnice şi libere. Aurul (galben în
drapel) semnifică în heraldică soarele, bogăţia, prestigiul, grandoarea.
Roşul — mărire, bravură, îndrăzneală şi generozitate. În Moldova medievală
culoarea roşie era tradiţional culoarea proprie suveranului — domnului ţării.

Tradiţional pe steagurile Ţării Moldovei au persistat două însemne: Capul de bour —

simbolul Statului Moldovenesc şi Sfântul Gheorghe — Purtătorul de biruinţă al
creştinătăţii. Sfântul Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, era considerat (ca şi
acum) simbolul heraldic ecleziastic al Moldovei, încă din vremea muşatinilor, iată de
ce de atunci şi până în secolul al XIX-lea apărea adesea şi pe stindardele Moldovei.

Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâşiei galbene a fost legiferat oficial
la Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 27 aprilie 1990.

Autorul stemei de stat este regretatul Gheorghe Vrabie. El a fost un artist plastic și
grafician care a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de stat a Republicii
Moldova — „Cavalerul Ordinului Republicii".

Read more: https://sputnik.md/society/20200427/30027586/Republica-Moldova-marcheaza-
Ziua-Drapelului-de-Stat-Istorie-si-semnificatie.htmlDrapelul de Stat al Republicii
Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al Republicii Moldova. El
simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflect ă
principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc,
egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cet ăţenilor republicii.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – reprezint ă o pînz ă

dreptunghiulară, formată din trei fîşii de dimensiuni egale, dispuse vertical în
următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru (azuriu), galben,
roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a
Republicii Moldova. Proporţia dintre lăţimea Stemei şi lungimea Drapelului
este de 1:5, proporţia dintre lăţimea şi lungimea Drapelului – de 1:2.

Stema de Stat a Republicii Moldova constă din desenul stilizat al unui vultur (sau al

unei acvile) purtând o cruce în ciocul său și strângând în ghearele fiecăruia din picioarelor sale,
reprezentate ca niște mâini, un sceptru de aur și o ramură verde de măslin.
Pieptul păsării este protejat de un scut cu însemnele tradiționale ale Moldovei: capul de bour,
privit frontal, și soarele, plasat între coarnele bourului, ambele pe fond roșu, simbolizând lumina
zilei, respectiv o floare pentagonală (un trandafir) și luna, în faza de crai-nou, plasate ambele pe
fond albastru, simbolizând renașterea. Două greșeli frecvente (inclusiv în vechime) privesc
aceste elemente : capul de bour este luat drept un cap de zimbru[1], iar soarele este luat drept o
stea și reprezentat ca atare, inclusiv în infoboxurile și portalurile Wikipediei despre Principatul
Moldovei, în stema Republicii Democratice Moldovenești și în scutul Moldovei din stema
României. Cele două romburi sunt aranjate la nivelul de separare al roșului de albastru.
Elementele distincte ale scutului sunt din aur (galbene). Emblema scutului este realizată
folosind cele trei culori tradiționale ale tricolorului: roșu, galben și albastru.
Stema Republicii Moldova se regăsește, de asemenea, și în centrul drapelului național, pe
culoarea galben.
Simboluri naţionale sînt simbolurile de stat şi alte însemne care indică identitatea Republicii
Moldova ca stat sau ca entitate colectivă. Odată cu debutul epocii moderne şi cu apariţia
statelor naţionale, apelul la simboluri cu valoare naţional-identitară  a avut menirea de a
coagula corpul cetăţenesc, cultivîndu-i sentimentul de apartenenţă şi fidelitatea faţă de statul în
care s-a născut. Acest cuantum de repere naţionale nu lipsește nici din arsenalul politic al
Republicii Moldova contemporane. Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea
naţională.
Simbolurile naționale ale Republicii Moldova formează o adevărată piramidă, reunind la vîrf
cele trei simboluri naţional-statale majore: stema de stat, drapelul de stat şi imnul de stat, avînd
pe laturi simbolurile naţionale secundare sau derivate: culorile naţionale, drapelul civil,
pavilionul naţional, drapelul de război, pavilionul de război, drapelul de luptă etc., şi la
bază simbolurile naţionale complementare: semnele monedei naţionale, abrevierile oficiale ale
denumirii statului etc.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al Republicii Moldova.
El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui
democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi
solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii.
Pentru toate popoarele, stema tării - semnul heraldic suprem - are o importanță deosebită.
Imaginile care o compun evocă istoria țării, prin intermediul ei tradiția rămîne veșnic vie, iar
semnificația ei trezește sentimentul național. Imnul de stat este un simbol al unității naționale
de stat, un simbol al suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Moneda națională este o
adevărată instituție, dar, cel mai important, este un semn al emancipării naționale. Dreptul de a
bate moneda a fost dintotdeauna privilegiul statelor independente.
Astfel simbolurile naționale vin să constituie identitatea națională a moldovenilor, o afirmă și o
treansmit generațiilor viitoare.

Apartenenţa etnică este una dintre principalele caracteristici

ale populaţiei şi un criteriu de delimitare a
structurii ei. Orice etnie are cîteva trăsături specifice:
limba vorbită, originea şi conştiinţa naţională, obiceiurile
şi tradiţiile moştenite ş.a.
Populaţia Republicii Moldova este neomogenă din
punct de vedere etnic, ca rezultat al evoluţiei istorice.
În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din
2014, minoritățile etnice reprezintă 17,9% din populație (fără Transnistria). Cele mai numeroase
grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (6,6%), rușii (4,1%), găgăuzii (4,6%) și bulgarii (1,9%).
Predomină băștinașii (82,1%) care se pot declara fie « moldoveni » (75,1%), fie « români »
(7,0%). Denumirea de «moldoveni» are înțelesuri diferite în funcție de:

 Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt toți cetățenii Republicii Moldova
indiferent de etnia lor;
 Dreptul Republicii Moldova și al celorlalte foste republici unionale sovietice conform
căruia « moldovenii » sunt numai vorbitorii limbii daco-române cetățeni ai acestor state, ei
constituind o « etnie diferită de Români », inclusiv de Românii din Moldova românească;
 Dreptul României, după care « moldovenii » sunt o parte din poporul român (definit prin
vorbirea limbii daco-romane), anume partea originară din teritoriile fostului Principat al
Moldovei, pe ambele maluri ale Prutului.
Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica Moldova și în
țările apusene, al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor științifice (istorice, geografice și
lingvistice); o minoritate din Republica Moldova și din țările apusene, dar o majoritate din țările
foste sovietice (cu excepția țărilor baltice) susține însă al doilea înțeles (vezi sursele articolului
« Controversa identitară în Republica Moldova »).

Limbile Republicii Moldova sunt cele vorbite de cetățenii localnici ai acestui Stat:

 limbile minorităților conlocuitoare, respectiv rusa, ucraineana, găgăuza, bulgara și în

proporții mai mici bielorusa sau poloneza, au fiecare un nume unic, același în Republica
Moldova și în celelalte țări în care sunt vorbite sau oficiale;
 limba majorității băștinașe, denumită și „naționalitatea titulară”, care este limba de stat a
Republicii Moldova, are două denumiri oficiale:
o „limba moldovenească” conform Legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe
teritoriul R.S.S. Moldovenești nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 și conform articolului
nr. 13 din Constituția Republicii Moldova[1];
o „limba română” conform declarației de independență a Republicii Moldova
adoptată în 1991[2] și conform hotărârii nr. 36 a Curții Constituționale a Republicii
Moldova din 5 decembrie 2013[3].
Această limbă română/moldovenească este scrisă cu alfabetul latin în dreapta Nistrului[4] și
cu alfabetul chirilic în Republica Moldovenească Nistreană.[5] În ciuda faptului că atât în
Republica Moldova cât și în România se aplică aproape identic aceleași norme ale limbii
române standard, există o minoritate de lingviști care, într-o dezbatere mai curând politică și
polemică decât științifică, afirmă că moldoveneasca și româna sunt două limbi diferite, unii
după pricazul sovietic din 12 octombrie 1924 conform căruia „moldoveneasca” este o limbă
vorbită exclusiv la răsărit de Prut și numai în teritoriile care au aparținut Imperiului Rus și Uniunii
Sovietice[6], alții folosind glotonimul „limbă moldovenească” și adverbul „moldovenește” pentru a
desemna graiul moldovenesc, bazându-se pe faptul că graiurile populare (pe care le socotesc
limbi diferite) au precedat limba română literară (pe care o socotesc artificială).[7]
Conform legii nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 și articolului nr. 13 din Constituția Republicii
Moldova[8], cetățenii Republicii au de ales, la recensăminte, între a se declara vorbitori fie ai
„limbii moldovenești”, fie ai „limbii române”, care apar astfel în statistici ca două limbi diferite: cei
care se declară vorbitori ai limbii române sunt socotiți „minoritate conlocuitoare” (инородцы) în
propria lor țară, determinând majoritatea să se declare vorbitori ai limbii moldovenești, deci
membri ai „naționalității titulare” (держатель национальность). [9] Cu toate acestea, în mediul
urban, numărul celor care au declarat limba „română” ca limbă vorbită de obicei, a crescut
relativ în 2014 față de recensămîntul din 2004, intrînd într-un raport de 2:3 față de cei care au
declarat limba „moldovenească” ca limbă vorbită de obicei. Astfel, potrivit recensământului din
2014, dintre cei 75,17% cetățeni ai țării care s-au declarat vorbitori nativi ai „limbii
moldovenești/române”, 58,77% au ales „moldoveneasca” (mai ales în mediul rural), iar 16,40%
„româna” (mai ales în mediul urban).[10] Materia școlară „Limba și literatura română” este
predată în școlile moldovenești din 1991[11].
Dintre acești vorbitori nativi ai „limbii moldovenești/române”, 76,3% o folosesc zilnic, ca primă
limbă de comunicare. Moldoveneasca/Româna mai este vorbită de 5,3% dintre cetățenii
moldoveni care au ca limbă maternă rusa, 6,9% dintre cei care au ca limbă maternă
ucraineana, 1,1% dintre cei care au declarat găgăuza drept limbă maternă, 5,9% dintre cei a
căror limbă maternă este bulgara.
Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (14,1% din cetățenii
moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa are în R. Moldova statutul de „limbă pentru
comunicare interetnică”, statut păstrat din perioada sovietică, astfel că este înțeleasă de toată
populația țării. Este limbă oficială în regiunile autonome Găgăuzia și Transnistria. Ca mijloc de
comunicare cotidiană o folosesc 92,8% dintre cei care au rusa drept limbă maternă, urmați de
33,3% din vorbitorii găgăuzei ca limbă maternă, 32,6% din bulgarofoni, 30,9% din cei care au
ucraineana ca limbă maternă, 4,8% din cei care au drept limbă maternă pe cea a băștinașilor.
Limbile ucraineană (vorbită de 61% din cei care ucraineana ca limbă maternă)
și găgăuză (vorbită de 63,8% din cei care o au ca limbă maternă) sunt recunoscute ca limbi
minoritare, cu statut oficial în zonele din Republica Moldova cu concentrație crescută a
populațiilor vorbitoare ale acestor limbi. Fiecare este vorbită de 2,6% dintre cetățenii țării.
Limbile engleză și franceză sunt cele mai populare limbi străine predate în cele mai multe școli
din Republica Moldova.

Omul, prin activitatea sa, este creatorul, dar și consumatorul bunurilor materiale
și al valorilor spirituale. În cadrul științei Geografia umană, populaţia constituie
principalul obiect de studiu, fiind analizată din punct de vedere al dinamicii,
structurii,
repartiţiei, activităţii și al caracteristicilor așezărilor umane.
De asemenea, este important să se cunoască apartenenţa etnică, lingvistică,
religioasă,
tradiţiile și obiceiurile, care formează patrimoniul cultural. Aceasta contribuie
la formarea atitudinii de respect reciproc între oameni, indiferent de starea socială
și de locul lor de trai.
Studierea activităţii populaţiei este necesară în vederea soluţionării unor probleme
social-economice: utilizarea raţională a resurselor de muncă; organizarea mai
eficientă a sectorului serviciilor, îndeosebi a învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii,
comerţului;
prognozarea contingentului de copii, pensionari, persoane care primesc
îndemnizaţii sociale; planificarea dezvoltării strategice a localităţilor, regiunilor și a
ţării etc.

Religia are un rol deosebit de important în Republica Moldova. Cea mai mare parte a populației
este în mod dominat creștin-ortodoxă. Conform datelor recensămîntului din 2014, din numărul
total al populației care și-au declarat religia, 96,8% s-au declarat creștini ortodocși.
Conform datelor recensămîntului din 2014, din numărul total al populației care și-au declarat religia,
96,8% s-au declarat creștini ortodocși.
Afilierea religioasă în Republica Moldova (fără Transnistria), potrivit datelor recensământului din
2004 era următoarea:

Religie Populație % din total

Ortodoxie 3,158,015 93.34

Baptism 32,754 0.97

Adventism 13,503 0.40

Penticostalism 9,179 0.27

Creștini de rit
5,094 0.15
vechi

Evanghelism 5,075 0.15

Catolicism 4,645 0.14

Presbiterianism 3,596 0.10

Creștinism (total) 3,231,861 95.52

Alte religii 29,813 0.88

Ateism 12,724 0.38

Fără religie 33,207 0.98

 Religie Populație % din total

Nedeclarată 75,727 2.24

100.0
Total 3,383,332

Mirele loveşte mireasa cu biciul, mamele pun un ou fiert după uşă când îşi înţarcă pruncul, iar la
înmormântări se dau găini drept pomană, peste mormântul încă deschis. În Republica Moldova
s-au păstrat tradiţii care de care mai ciudate, iar oamenii continuă să le respecte pentru că,
spun ei, „aşa e obiceiul“. „Adevărul Moldova“ vă prezintă câteva dintre cele mai interesante
tradiţii şi obiceiuri din Republica Moldova. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Sfântul Ion. 3 tradiţii din
Transilvania, Bucovina, Oltenia, Muntenia ... Ce trebuie să facă moaşa la botez şi la tăierea
moţului Obiceiuri şi tradiţii din Republica Moldova: nunta Unele localităţi din nordul ţării
păstrează intact tradiţiile din cele mai vechi timpuri. Astfel, în aceste regiuni, nunta ţine două
zile. Prima parte a petrecerii are loc acasă la mireasă, iar spre seară, tot alaiul porneşte spre
casa mirelui. Cel mai interesant este faptul că pe drum mirele trebuie să aibă un bici şi să-şi
lovească uşor soţia. Dacă fata plânge, e semn de noroc. Astfel, aceasta va fi ascultătoare şi va
urma întotdeauna cuvântului soţului. Totodată se obişnuieşte ca în faţa casei mirelui să fie
aprins un foc mare, iar invitaţii să danseze în jurul lui. Obiceiuri şi tradiţii din Republica Moldova:
botezul Tot în nordul ţării se obişnuieşte ca atunci când tânăra mamă vine acasă cu copilul în
braţe şi intră în casă, aceasta trebuie să calce pe cercurile de fier luate de pe plită. Rudele
stropesc cu apă cercurile, iar mama păşeşte pe ele pentru ca pruncul să fie puternic şi tare ca
fierul. O altă tradiţie interesantă ţine de înţărcatul copilului. Mama trebuie să plece de acasă şi
să lase copilul cu naşa sau bunica. Se fierbe un ou,  se pune după uşă şi se invită copilul să ia
oul de jos. Dacă micuţul îl ia în mână, înseamnă că va fi înţărcat uşor, dacă nu face acest lucru,
încetarea alăptatului va fi un proces anevoios. Dacă mama a hotărât să-şi înţarce copilul este
strict interzis ca aceasta să se răzgândească. Dacă se lasă înduioşată de plânsul copilului şi îl
hrăneşte, atunci când va creşte mare, el va deochea alţi oameni. Obiceiuri şi tradiţii din
Republica Moldova: înmormântarea În raionul Sângerei la înmormântări se dau de pomană
patru găini. Atunci când sicriul este lăsat în groapă, cea mai apropiată rudă a mortului pasează
 de cealaltă parte a gropii patru găini pentru cei patru gropari. În unele localităţi se oferă drept
pomană doar o găină. De asemenea se spune că persoana decedată până la înmormântare nu
trebui lasată singură în cameră niciodată. Şi nu în ultimul rând este bine ca la înmormântare să
se spună glume.

 Sărbătorile, obiceiurile şi riturile sunt ansambluri de conduite şi de acte repetitive, codificate, având o
puternică încărcătură simbolică pe care comunităţile umane le practică pentru a controla şi reglementa
atât relaţiile din interiorul lor cât şi cele cu alte comunităţi. Ele se desfăşoară într-un timp şi într-un loc
bine determinate, conform unui scenariu cunoscut de întreaga colectivitate, prin antrenarea folclorului
muzical, coregrafic şi literar, dar şi prin folosirea unor obiecte simbolice, a unei vestimentaţii specifice.
Desfăşurarea practicilor este coordonată de anumiţi responsabili, cu roluri importante (preotul, nănaşii,
moaşa, vătaful), spre beneficiul persoanelor supuse acţiunilor (mirii, pruncul, cei colindaţi), dar şi a altor
participanţi (nuntaşii, cumătrii). Aceste practici sociale le conferă indivizilor sentimentul apartenenţei la o
comunitate, un grup, o instituţie. Totodată  solidarizează comunităţile şi le cultivă aderenţa la acelaşi
sistem de valori, le fortifică sentimentul identităţii şi le sporeşte coeziunea socială.
         Sărbătorile, obiceiurile şi riturile au fost incluse în această listă ţinându-se cont de următoarele
criterii:
1. criteriul contextualităţii (ex. obiceiuri calendaristice, obiceiuri familiale, rituri de construcţie,
sărbători comunitare).
2. criteriul sincretismului (ex. practica socială este percepută ca un ansamblu corelat al
manifestărilor verbale, muzicale, coregrafice, comportamentale, obiectual-simbolice,  întregite de
sistemul de reprezentări despre lume).
3. criteriul funcţionalităţii (desfăşurarea în cadrul unei comunităţi pentru beneficiari concreţi,
respectând scenariul consacrat prin tradiţie, calităţile timpului şi ale spaţiului, cu ajutorul performerilor,
recurgându-se la comportamente, recuzită şi vestimentaţie simbolice).
         Practicile sociale au fost structurate precum urmează:                                       
Ciclul obiceiurilor calendaristice
         Obiceiurile de iarnă
         Obiceiurile de primăvară-vară
         Obiceiurile de toamnă
Ciclul obiceiurilor familiale
         Obiceiurile de la naştere
         Petrecerea în armată
         Obiceiurile de nuntă
         Obiceiurile de înmormântare şi pomenire a morţilor
Obiceiurile de întemeiere
Obiceiurile de muncă
Sărbătorile comunitare
Ciclul obiceiurilor calendaristice de iarnă
V.1.Sf. Andrei – Cap de iarnă, împreună cu toate practicile augurale şi premaritale asociate (Păzitul
usturoiului şi altele asemenea).
V.2. Ignatul, ziua sacrificării porcului de Crăciun,  împreună cu toate practicile asociate acestuia.
V.3. Colindatul copiilor în ajunul Crăciunului sau în ziua de Crăciun, împreună cu toate practicile
asociate (Bolindeţul, Chiti-Miti, Cu Lichiul).
V.4. Colindatul de ceată bărbătească în ajunul Crăciunului sau  în noaptea de Crăciun, împreună cu toate
practicile asociate (împărţirea satului, vinderea/cumpărarea satului; jocul/hora).
V.5. Reprezentările teatralizate de Crăciun (Craii, Crăişorii, Irozii, Banda lui Irod, Malanca şi altele),
împreună cu toate practicile asociate.
V.6. Colindatul de ceată mixtă de la Crăciun până la Bobotează, împreună cu toate practicile şi
reprezentările  asociate.
V.7. Uratul copiilor în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V.8.Plugul mic sau Pluguşorul copiilor în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi
reprezentările  asociate..
V.9.Uratul/hăitul de ceată bărbătească în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi
reprezentările  asociate (împărţirea satului, vinderea/cumpărarea satului; jocul/hora).
V.10.Pluguşorul, Plugul Mare de ceată bărbătească, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V. 11.Cârceia, Vălăretul cetei de bărbaţi, împreună cu toate practicile asociate acestora.
V.12. Teatrul popular de Anul Nou/Sf. Vasile (Jienii, Nunta lui Jianu, Haiducii, Nunta ţării,  Brâncovenii,
Banda lui Brâncoveanu), împreună cu toate practicile asociate acestuia.
V.13. Jocurile cu măşti antropomorfe (Malanca, Baba şi Mosneagul, Babele, Moşii, Urâţii şi altele) şi
zoomorfe (Capra, Caprele, Ursul, Căluţul, Berbecul, Caii, Cerbul, Cocoşul, Cocostârcul şi altele) de Anul
Nou /Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
V.14.Semănatul din ziua Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestuia.
V.15.Sorcova copiilor din ziua Anului Nou/Sf. Vasile, obicei specific comunităţilor din sud-vest,
împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.16.Boboteaza, împreună cu toate practicile asociate acesteia (Ajunul Bobotezei, Boboteaza, Chiraleisa).
V.17. Ziua Moaşei/Ziua Babei – sărbătoarea femeii care asistă naşterea, împreună cu toate
practicile asociate acesteia.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii  şi expresii ale artei sau practicii muzicale; Tradiţii şi
expresii ale artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale tradiţionale; Cunoştinţe privind
alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de meşteşugurile artistice tradiţionale).
Obiceiurile de primăvară-vară
V.18. Sărbătoarea Mărţişorul, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.19. Lăsata secului dinaintea postului Paştelui, împreună cu toate practicile asociate (prepararea
alimentelor rituale: babă, moş; împărţirea lor ca ofrande; mesele rituale).
V.20. Obiceiul Focurelul /Iertăciunea, specific comunităţilor din sud-vestul teritoriului,  împreună cu
toate practicile şi reprezentările asociate acestuia (Olăria, Jujeul, Ulilica).
V.21. Sfinţii/Mucenicii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
V.22. Primul arat.
V.23.Lăzărelul, obicei specific satelor din sud-vestul teritoriului, împreună cu toate practicile asociate
(Sălcioara, Suratele).
V.24. Floriile, împreună cu toate practicile şi reprezentările  asociate.
V.25. Paştele, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestuia (Încondeierea ouălor şi
coacerea pascăi în Săptămâna patimilor, deniile din ajunul Învierii, Învierea, Scrânciobul/dulapul de
Paşte, hora/jocul de Paşte).
V.26. Paştele Blajinilor, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestuia.
V.27. Înălţarea/Ispasul, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.28. Sf. Gheorghe –  începutul anului calendaristic păstoresc (Prourul, tocmirea ciobanilor, scoaterea
turmelor la păşune), împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
V.29. Duminica Mare, împreună cu toate practicile asociate acestuia (împodobirea spaţiilor cu ramuri
verzi; împărţirea ofrandelor: vase cu lapte, copturi rituale şi altele asemenea).
V.30. Împrăştierea Rusaliilor, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora (Curăţitul
fântânilor, izvoarelor, repararea punţilor, podurilor; Sărbătoarea femeilor: La iarbă verde/Pe luncă;
Străchini verzi; comuniunile alimentare; şuieratul ritual).
V.31. Paparuda/Păpăluga – obicei practicat de grupul de copii pentru invocarea ploii, împreună cu toate
practicile şi reprezentările asociate.
V.32. Caloianul/Scaloianul/Păpuşica de gunoi – obicei practicat de grupul de copii pentru invocarea ploii,
împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.34. Sânzienele (în satele de la nord şi de la centru)/ Drăgaica (în satele de la sud) – obicei agrar
circumscris recoltării cerealelor, împreună cu toate practicile asociate acestuia (Primul snop, cununa,
barba popii/poama câmpului şi altele asemenea; Primenirea locuinţei, hora organizată de fete).
V.35. Sâmbetele morţilor/moşii de vară, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
Obiceiurile de toamnă
V.36. Sâmbetele morţilor/moşii de toamnă, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestora.
V.37. Sfântul Dumitru – încheierea anului păstoresc, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate acestuia.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale; Tradiţii şi expresii ale
artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale tradiţionale; Cunoştinţe, practici şi simboluri despre
om, natură şi cosmos; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de
meşteşugurile artistice tradiţionale).
Ciclul obiceiurilor familiale
V.38. Obiceiurile ce ţin de naşterea omului (Scăldătoarea, Cumătria, Împlinirea unui an de la naştere,
Împlinirea a şapte ani de la naştere), împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
V.39. Obiceiurile de socializare a tinerilor (Ieşirea la joc/horă, participarea la clacă, participarea în ceata
flăcăilor), împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestora.
V.40. Petrecerea în armată a flăcăilor, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
Căsătoria
V.41.Obiceiurile prenupţiale (Peţitul, Logodna, Răspunsul, Breadul, Mărgelele  şi altele asemenea) cu
toate practicile şi reprezentările aferente.
V.42. Obiceiul nunţii – cu toate practicile şi reprezentările aferente.
V.43. Obiceiurile postnupţiale imediate (Colacul, Calea, La zeamă, La tânără, La fuioare, Ostropăţul) şi
altele asemenea, împreună cu toate  practicile şi reprezentările aferente.
V.44. Obiceiurile de finalizare a integrării tinerii familii în comunitate (Calea primară, La tânără, Pâine şi
sare).
Înmormântarea
V.45. Primenirea şi jelirea decedatului, împreună cu toate  practicile şi reprezentările aferente (Scăldatul,
îmbrăcarea cu haine noi, semnele şi semnalele de jelire, priveghiul, ajutorul comunităţii).
V.46. Înmormântarea decedatului conform statutului social: înmormântarea pruncilor, înmormântarea
celibatarilor, înmormântarea moaşelor, înmormântarea preoţilor, înmormântarea celor care au avut moarte
violentă, înmormântarea sinucigaşilor,  împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate (pomul
vieţii, podurile/punţile, celelalte pomeni date de sufletul mortului; petrecerea în ultimul drum, jelirea,
însemnarea mormântului, comândarea şi altele asemenea).
V.47. Reînhumarea după 7 ani de la moarte, împreună cu toate  practicile şi reprezentările
aferente.
V.48. Reînhumarea osemintelor descoperite, împreună cu toate  practicile şi reprezentările aferente.
Sistemul obiceiurilor de pomenire a morţilor:
V.49. Pomenirea la a 9, 20, 40 zi; pomenirea la jumătate de an, în fiecare an şi cei şapte ani la rând de
după moarte; pomenirea morţilor în ajunul sau în zilele de sărbătoare; moşii sau sâmbetele morţilor,
împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale; Tradiţii şi expresii ale
artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale tradiţionale; Cunoştinţe, practici şi simboluri despre
om, natură şi cosmos; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de
meşteşugurile artistice tradiţionale).
Obiceiuri de întemeiere
V.50. Obiceiuri de întemeiere a localităţii, împreună cu toate practicile asociate.
V.51. Obiceiuri de întemeiere a stânei, împreună cu toate practicile asociate.
V.52. Obiceiuri de întemeiere a cimitirului, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.53. Obiceiuri de închidere a cimitirului, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
Obiceiuri de muncă
V.54. Rituri de construcţie a casei, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.55. Rituri de construcţie a bisericii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.56. Rituri de construcţie a fântânii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.57. Rituri de construcţie a podului, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.58. Obiceiuri de astupare a fântânilor, izvoarelor, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.59. Obiceiuri de protejare a prestolului vechii biserici, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V. 60. Obiceiuri ale primelor recolte, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
Sărbători comunitare
V.61. Şezătoarea/La opaiţ/La foc (la scărmănat sau la tors lâna, la ţesut, la cusut cămăşile şi
batistele pentru nuntă, la împletit haine de lână şi horboţele pentru prosoape), împreună cu toate practicile
şi reprezentările asociate.
V.62. Claca la construit locuinţa (la pregătit lutul pentru casă, la făcut lampaci, la pus podul casei, la uns
pereţii) sau altă construcţie din gospodărie.
V.63.Claca la construit biserica, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.64. Întovărăşirile de muncă la recoltat cerealele, la cules strugurii, la curăţat porumbul şi alte lucrări
asemenea.
V.65. Hora/jocul satului, ca instituţie de socializare a tineretului şi de menţinere a comunicării sociale,
împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate (Zilele consacrate întrunirii horei/jocului. Intrarea
tinerilor în horă. Invitarea fetelor la horă şi petrecerea lor acasă. Grupul muzicanţilor. Angajarea/tocmirea
muzicanţilor şi altele asemenea).
V.66.Spaţiul de desfăşurare a jocului/horei satului.
V.67.Hramul bisericii şi al localităţii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate (Serviciul
divin, masa comunitară la biserică, hora/ jocul de după amiază. Jocul/hora de a doua şi a treia zi de hram).
V.68.Spaţiile consacrate pentru desfăşurarea hramului.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale; Tradiţii şi expresii ale
artei sau practicii coregrafice; Sărbători, obiceiuri, rituri; Instrumente muzicale tradiţionale; Cunoştinţe,
practici şi simboluri despre om, natură şi cosmos; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi
cunoştinţe legate de meşteşugurile artistice tradiţionale).

Populația este factorul principal în dezvoltarea economiei unei ţări. Influenţa ei

asupra economiei este dublă: pe de o parte, populaţia constituie principalul
producător
de bunuri materiale și spirituale, pe de altă parte, ea este consumatorul acestor
bunuri.
Toate domeniile de activitate umană (agricultură, industrie, transport, construcții,
învăţămînt, știinţă, cultură, comerţ, ocrotire a sănătăţii etc.) sînt integrate
între ele printr-un schimb de produse și valori spirituale, formînd împreună
economia
națională a unei ţări.
Economiile naționale ale ţărilor lumii sînt legate reciproc prin schimburi economice
și formează, la scară globală, o economie unică, numită economie mondială.
Sectoarele economiei[modificare | modificare sursă]
Industrie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Industria Republicii Moldova.

Republica Moldova a moștenit parțial parcul industrial al RSSM. Industria era dezvoltată în așa

fel încât să fie strâns interconectată cu industriile altor republici sovietice.
Principalele ramuri ale industriilor ce funcționau în Republica Moldova la momentul destrămării
Uniunii Sovietice erau: construcția și asamblarea tehnicei agricole, construcția de mașini-unelte,
materiale de construcție, microelectronică, tehnică de calcul, televizoare, frigidere și camere
frigorifice, pompe hidraulice industriale, industrii agroalimentare.
Agricultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Agricultura Republicii Moldova.

Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 12 - 13% la PIB.
Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile parvenite din
export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de
producători agricoli individuali.
Un studiu realizat de Banca Mondială, arată însă că agricultura din Republica Moldova este
ineficientă, în anul 2011 sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investițiile în domeniu au
fost mici, iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2 ori mai mică decît în
media europeană[16].
Servicii[modificare | modificare sursă]
Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri
de extindere.

Comerț exterior[modificare | modificare sursă]

În 2008 România a fost principala piață de desfacere pentru produsele moldovenești (17,56%),
pentru prima dată depășind Rusia (17,34%) [17]
Pe parcursul perioadei ianuarie-octombrie 2008 importurile au totalizat 4100,6 mil. dolari SUA,
volum superior celui înregistrat în aceeași perioadă din anul 2007 cu 41,4%. Primele țări-
partenere în derularea importurilor au fost Ucraina, România și Rusia. [18]
În anul 2008, valoarea totală a importurilor Republicii Moldova din România a fost de 449
milioane dolari[14].
În anul 2010, valorile totale ale schimburilor comerciale au fost următoarele: Rusia - 980
milioane dolari, România - 644 milioane dolari, Ucraina - 620 milioane dolari, Italia - 418
milioane dolari, Germania - 370 milioane dolari[19], Iran - 4,1 milioane dolari[20].

Republica Moldova se bucură de o climă favorabilă și de un pământ fertil. Ponderea maximă

în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse moldovenești
sunt fructele, legumele, vinul și tutunul, cu toate acesta, în ultima perioadă, țara exportă
și cablaje, echipament și unelte electronice pentru automobile.[7] După 1990, Moldova a intrat
într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anii 2000. Cu un PIB pe cap
de locuitor de 5.300 dolari pe an[1] (2017), Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în
principal din Rusia.

Republica Moldova este un stat parlamentar.

Parlamentul este unicameral, compus din 101 deputați aleși pe liste, pentru o perioadă de 4 ani.
Președintele este ales de popor, în două tururi.

Omul are nevoie, pe lîngă bunurile materiale, și de satisfacerea

anumitor cerinţe spirituale, de instruire, culturale, de îngrijire medicală şi de
alte servicii. Toate acestea sînt asigurate de un sector aparte al economiei –
sectorul
serviciilor, care joacă un rol important în viaţa societăţii. Dezvoltarea acestui
sector
şi calitatea serviciilor prestate populaţiei determină, în mare măsură, nivelul de trai
al omului. Sectorul serviciilor are, la ora actuală, cea mai mare pondere în formarea
PIB-ului și în ocuparea brațelor de muncă (studiaţi diagramele din fig. 3.2).
2. Caracterizarea ramurilor. Învăţămîntul şi ştiinţa. O însemnătate
primordială
pentru societate o are instruirea tinerei generaţii. Sistemul de învăţămînt al ţării
este organizat pe cîteva niveluri (fig. 3.73).
Fig. 3.73. Nivelurile sistemului de
învăţămînt
În prezent, învăţămîntul primar şi cel secundar este
reprezentat de circa 1 300 de instituţii. Învăţămîntul
superior se desfăşoară în peste 30 de universităţi, institute
şi academii. În afară de centrele universitare vechi
(Chişinău, Bălţi, Tiraspol), au mai apărut instituții noi,
în sudul ţării – la Cahul, Comrat şi Taraclia. Cea mai
mare instituţie de învăţămînt superior din țara noastră
este Universitatea de Stat din Moldova (USM), fondată
în anul 1946 şi localizată în capitală. Activează, de asemenea,
cîteva zeci de institute şi centre de cercetare ştiinţifică
şi inovare, o parte dintre care formează Academia
de Ştiinţe.
SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Ocrotirea sănătăţii dispune de o reţea variată de

instituţii medicale: spitale, centre medicale specializate,
clinici, sanatorii ș.a. În Chișinău funcţionează un șir de
instituţii de nivel național, cum ar fi Spitalul Clinic Republican,
care are peste 1 000 de locuri și cîteva centre
medicale specializate.
Instituţiile culturale sînt reprezentate de biblioteci,
muzee, teatre, cămine culturale, cinematografe ș.a.
Numiţi cîteva instituţii culturale din localitate sau din
raionul natal.
În ramura comerţului funcţionează circa 10 mii de
unităţi de comerţ cu amă nuntul și angro. Practic, în fiecare
localitate există unităţi comerciale cu diverse destinaţii.
În ultimii ani s-au deschis centre comerciale mari,
moderne (supermarketuri, malluri) în orașele Chișinău,
Bălți, Tiraspol și altele.
Serviciile sociale includ asistența socială, serviciile
comunale (asigurarea cu apă, căldură, gaze naturale
ș.a.), de documentare a populaţiei, de notariat și altele.
O ramură importantă este și cea Financiar-bancară,
care reprezintă băncile și diverse instituţii financiare.
Administraţia publică include toate activităţile legate
de administraţia publică centrală (parlament, președinţie,
guvern ș.a.) și cea de nivel raional/ municipal și local
(primării, consilii etc.).
3. Turismul este ramura ce cuprinde activitățile de
călătorie pentru odihnă și recreere, precum și totalitatea
serviciilor prestate în acest scop.
Republica Moldova dispune de un potenţial turistic
natural destul de valoros. Pei sajele naturale pitorești,
numeroasele obiecte acvatice, clima favorabilă, cu multe
zile însorite etc. sînt factori atractivi pentru turiști. Altă
componentă a potenţialului turistic o constituie patriŞtiţi
moniul antropic valoros: cetăţile Soroca (fig. 3.74) și Tighina (Bender), Complexul
muzeal „Orheiul Vechi“ (fig. 3.75), mănăstirile şi alte lăcaşuri sfinte.
Studiați fig. 3.76 şi localizaţi poziția pe hartă a mănăstirilor din partea de nord şi cea
centrală a țării.
Peisajele pitoreşti din mediul rural, numeroasele podgorii, lăcaşuri sfinte (fig. 3.77
şi fig. 3.79), obiceiurile, meşteşugurile populare, bucătăria naţională etc. – toate
acestea
sînt factori atractivi pentru dezvoltarea turismului rural. Dintre obiectivele eco
nomice, prezintă interes turistic multe fabrici de vinuri
şi renumitele hrube de păstrare a vinurilor de la Cricova
(mun. Chișinău), Mileştii Mici (rnul Ialoveni) ş.a., care
se înscriu în traseul turistic „Drumul vinului“ (fig. 3.76).
Un indicator al activităţii turistice este numărul de
vizitatori străini care vin în ţara noastră. În ultimii ani,
acest indicator este în uşoară creştere (studiaţi fig. 3.78).
Majoritatea turiştilor străini sînt din România, Ucraina,
Rusia, SUA și Italia.
Deşi ţara dispune de un potenţial turistic valoros,
sectorul dat nu este valorificat eficient, din cauza lipsei
de investiţii.
În scopul dezvoltării turismului este necesar:
• să se majoreze investiţiile financiare pentru ramura
dată;
• să se elaboreze un program de extindere a infrastructurii
turistice (cazare, alimentare, distracţii, odihnă,
construcţia de drumuri);
• să se valorifice resursele turistice ce ţin de specificul ş i
de tradiţiile naţionale (turismul rural, ecologic ș.a.).
Sectorul serviciilor va rămîne în continuare cel
mai important în economia naţională, întrucît el oferă
servicii de primă necesitate pentru oameni şi procesul
de producţie.

Educația în Republica Moldova este reglementată de către Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării, acesta stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și
obiectivele educației pe niveluri și profiluri de învățământ.

Structura sistemului de învățămint în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

 Educație preșcolară (3,5 ani)

 Școală primară (4 ani)
 Gimnaziu (5 ani)
 Liceu (3 ani)
o Școală medie de cultură generală (2 ani)
o Școală de meserie (1 an)
o Școală profesională (3 ani)
o Colegiu (2-5 ani)
 Învățământ superior (4-5 ani)
 Doctorat/Postdoctorat (3-4 ani)[1]
Majotitatea autorilor studiilor despre familie susțin că familia este o formă complexă de relații biologice,
sociale, materiale și spirituale între oameni legați prin căsătorie, sînge sau adopție. Familia este
principala instituție care are drept scop educarea și socializarea tuturor celor care provin din ea. Tot ce
se educă în familie, se potențează și influențează viața de mai departe a ființei umane. Fiind o structură
socială, familia se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și se modifică în raport cu ea [7], iar
fenomenele sociale își lasă continuu amprenta asupra familiei. În Republica Moldova, trecerea de la
economia de piață a fost și continuă să rămînă un proces complex, tensionat și tensionant, populația
fiind expusă la fluctuații, puternice și imprevizibile în același timp, sub mai multe aspecte: de la cele
socioeconomice, care au avut repercusiuni asupra modului de viață, pînă la cele psihomorale, care au
restructurat convingerile despre viață [6] O serie de factori extrinseci – devalorizarea căsătoriei și
accentul deplasat pe aspectul material în întemeierea familiei, liberalizarea relațiilor sexuale,
independența economică – și intrinseci - schimbarea rolurilor în familie, relațiile libertine dintre
parteneri, scăderea natalității, scăderea fertilității, creșterea numărului de copii născuți înafara
căsătoriei – marchează, la etapa actuală, familia din Republica Moldova [5]. Studiile din domeniu arată,
în același timp, că Moldova este unul din liderii din Europa în privința ratei divorțurilor [4].O serie de
cercetări în domeniul psihologiei familiei (studiul atitudinilor societății față de familie și căsătorie,
dorinței / refuzului tinerilor de a se căsători, de a avea copii, precum și a valorilor acestora) pun în
evidență transformarea valorilor, percepțiilor și atitudinilor față de familie ca instituție, reliefînd, în
același timp, corelația dintre factorii extrinseci și cei intrinseci. Astfel, creșterea ratei șomajului, a
numărului de familii marcate de migrație, a nivelului sărăciei, dar și absența politicilor orientate spre
progresarea instituției familiei, implică o scădere a nivelului de apreciere a Journal of Psychology. Special
Pedagogy. Social Work (PSPSW) e-ISSN: 1857-4432, p-ISSN: 1857-0224, Volume 45, Issue 4, 2016,
(http://psihologie.upsc.md) Psychology and Special Education Faculty “Ion Creangă” State Pedagogical
University from Chișinău
_____________________________________________________________________________________
_________________________________ 64 familiei și căsătoriei ca valoare a societății, dar și
condiționează modificarea strategiilor de supraviețuire, a modelelor culturale la care aderă familia și a
practicilor cotidiene [3]. În condițiile unor transformări complexe și profunde, a crizei de care este
afectată familia contemporană, apare necesitatea, descoperirii, prin investigații, a reprezentărilor sociale
despre familie, pentru că, în funcție de acestea, pot fi prognozate acțiunile și comportamentele lor.
Anume reprezentările sociale ale familiei, calitatea și structura lor determină situația de mai departe a
familiei și deci a societății în întregime. Astfel, obiectivul principal al cercetării, derivă din tema propusă
spre abordare și constă în identificarea reprezentărilor despre familie la femeile și la bărbații din
Republica Moldova cît și stabilirea diferenților dintre reprez
Portul tradițional moldovenesc își are o tradiție lungă în mare parte comună cu cea a
românilor din Oltenia și mai puțin cu cea a românilor din Transilvania și Banat. Motivele acestui
port, tradițional, diferit pentru bărbați și femei în parte, își au începuturile din vremurile Daciei.
Un principal factor în exteriorul portului național, a jucat-o și clima. Astfel, porturile naționale a
multor popoare din Balcani, mai ales cele slave, împărtășesc multe similarități. Jucând un mare
rol, în viața culturală, artă populară, dar și viața de zi cu zi, aceste porturi erau frecvente în
trecut, în variante simple, și în variante mai colorate de sărbători și cu alte ocazii speciale.
Republica Moldova are o sumedenie de tradiții în acest aspect, din simplul fapt că nu exista
niște principii bine-conturate care ar limita sau ar impune unele accesorii sau culori. Astfel,
meșterii, în primul rând, femeile, se limitau doar la imaginația proprie.
Motivele și culorile specifice preponderent copiilor și femeilor, ce pot fi întâlnite frecvent sunt:
cruciulița, broderia pe fire, culorile aprinse, mai ales roșu și galben adeseori pe un fundal închis,
negru sau maro la fustă, și de obicei, aceleași culori pe fundal alb, la bluză și mâneci.
Lâna era un material ce stătea la baza hainelor și a căciulilor de atunci, indiferent de anotimp.
Existau și familii de boieri care își țeseau hainele din mătăsuri din Orient.Țesătoriile funcționau
adesea pe lângă mănăstiri și curți boierești, cu meșterițe ce îndeplineau un lucru destul de greu,
manual.
Pentru femei, un factor important îl juca vârsta celei care poartă costumul, astfel, fetele tinere
purtau haine cu broderii colorate intens, iar cele mai bătrâne, purtau broderii cu doar câteva
culori sau haine închise la culoare.
Îmbrăcămintea bărbaților este mai puțin colorată, cu o gamă de culori ce nu depășește 2-3
culori. Pe timp de vară, aceștia purtau pe cap căciulițe, cu fire colorate sau cu flori.
Brâiele purtate de bărbați erau late, adesea lungi, de culoare închisă, ce contrastează cu restul
costumului. Brâiele purtau motive geometrice și erau adesea, greu de țesut, chiar și de cei mai
iscusiți meșteri.
Spre deosebire de vremurile de astăzi, în trecut, un costum tradițional avea un aspect irepetabil,
unic, fiind adesea împodobit cu motive specifice unei regiuni sau a unui sat sau a statutului
social al purtătorului.
Astăzi portul tradițional moldovenesc este purtat rar, preponderent la sărbătorile cu caracter
cultural sau artistic. Aceste costume sunt rar create de meșteri populari. Folosindu-se numai pe
scenă sau ca indicator al apartenenței etnice, acesta a dispărut complet din regiunile rurale.

iecare dintre oraşele şi satele Moldovei îşi marchează Hramul (sărbătoarea „individuală” a localităţii). De

Hramul oraşului Chişinău, pe artera principală a capitalei, întreprinderile îşi expun produsele, iar
instituţiile ştiinţifice – realizările. Tot aici evoluează artişti, comunităţile etnice familiarizează publicul
cu cultura şi tradiţiile popoarelor pe care le reprezintă, restaurantele organizează degustări de
bucate naţionale, iar meşterii populari îşi etalează lucrările.

În Moldova au loc peste 40 de festivaluri, atât internaţionale, cât şi naţionale şi locale. Inserăm lista

festivalurilor care în timp au devenit cunoscute pe plan internațional. Printre cele mai memorabile
evenimente ale anului în Moldova se numără festivalurile „Mărţişor”, Ziua Vinului, „Invită Maria Bieşu”
şi altele.

Sărbători oficiale
1 ianuarie – Revelionul
25 decembrie / 7 ianuarie – Naşterea Domnului Iisus Hristos
8 martie – Ziua Internaţională a Femeii
Paştele (duminică, luni, marţi)
Paştele Blajinilor (morţilor) – la o săptămână de la Paşti
1 mai – Ziua Internaţională a Primăverii şi Muncii
9 mai – Ziua Victoriei / Ziua Europei
27 august – Ziua Independenţei
31 august – „Limba Noastră” (Ziua Limbii Naționale)
Ziua Vinului
Anual, în primul weekend din luna octombrie. Locul de organizare - pe întreg teritoriul
Moldovei, evenimentele principale au loc în centrul Chişinăului. Festivalul prezintă o
posibilitate excelentă de a gusta cele mai bune vinuri moldoveneşti şi specialități din bucătăria
naţională, a vedea artişti locali şi străini, a face cunoştinţă cu lucrări de artizanat sau pentru a merge în
excursie la vinării.
Mărţişor
„Mărţişor” este festivalul tradiţional desfășurat pe întreg teritoriul Moldovei, care începe la 1 martie
şi continuă 10 zile (a fost lansat în 1967). Mărţişorul (rom. Mărţişor, din rom. martie, lună a anului) este
o sărbătoare tradiţională de întâmpinare a primăverii în Moldova şi România. Este marcată la 1 martie. În
această zi, oamenii îşi dăruiesc mici butoniere în formă de flori din fire de culoare albă şi roşie.
Invită Maria Bieşu
Festivalul Internaţional al vedetelor de Opera și Balet are loc în fiecare an, în septembrie, la Palatul
Naţional, Teatrul de Operă și Balet și alte săli de concerte din Chişinău începând cu 1990. Acest festival a
fost instituit de faimoasa cântăreață de opera Maria Bieşu.
Ethno-jazz
Acest festival are loc anual, în a doua jumătate a lunii septembrie, la Teatrul National «Mihai Eminescu»
şi reunește stele ale jazz-ului din întreaga lume. 
Gustar
Festivalul de muzică etno are loc anual, la sfârşitul lunii august, într-un complex fantastic istoric
şi cultural «Orheiul Vechi» (între satele Trebujeni şi Butuceni, raionul Orhei).
BITEI
Festivalul Internaţional al Artelor Scenice are loc o dată la doi ani, la sfârşitul lunii mai, în teatrele din
Chişinău. Fondatorul festivalului este teatru “E.Ionesco”.

Sportul național în Republica Moldova este trânta. Totuși cel mai popular sport din țară este
fotbalul.

Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale:

literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea
și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile, editarea
de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele.

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic,

reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate
de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de
valoare europeană și mondială. Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în
Republica Moldova sunt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate și frumusețe.
Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă
ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți din Rusia, Ucraina și România.
Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de
anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au vizitat
Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria

Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica

Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu
de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național
(Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de muzică și
dansuri populare, de muzică ușoară).
Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un
sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia
și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în ansamblul
manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naționale, care
nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă,
asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.
Republica Moldova are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice,
un teatru de operă și balet, un teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17 teatre sînt situate în
capitala țării și 5 în alte localități. Cele mai importante teatre participă cu succes la festivaluri în
străinătate, organizează festivaluri internaționale acasă, întreprind turnee
în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale

(materiale și spirituale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituite
pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări
de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi,
cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în
republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de
diversitatea expresiilor culturale.[170]
Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care 5
muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 – organelor
administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin
de istoria și cultura națională și cea universală.
Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime
considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu.
Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități ale
Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în
imagini.
Bucătăria moldovenească este similară cu cea din vecinătate, a României și a fost influențată
de elemente de bucătărie rusă, turcă și ucraineană. Principalele feluri de mâncare includ carne
de vită, carne de porc, cartofi, varză și o varietate de cereale. Băuturile alcoolice populare sunt
divine (brandy din Moldova), bere și vin local.

Printre cei mai proeminenți compozitori ai Republicii Moldova sunt Gavriil Musicescu, Ștefan

Neaga și Eugen Doga.
În domeniul muzicii pop, Moldova a prezentat trupa O-Zone, care a devenit proeminentă în
2003, cu melodia lor „Dragostea Din Tei”, care a trecut prin mai multe noutăți notabile. Moldova
participă la Concursul Muzical Eurovision din 2005. O altă trupă populară din Moldova
este Zdob și Zdub care a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision 2005, atunci sau
plasat pe locul 6.
În mai 2007, Natalia Barbu a reprezentat Moldova la Helsinki la Concursul Muzical Eurovision
2007, cu intrarea sa „Fight”. Natalia a intrat în finală cu o marjă foarte mică. A ocupat locul 10 cu
109 de puncte. Apoi, Zdob și Zdub au reprezentat din nou Moldova în Concursul Muzical
Eurovision 2011, amplasînduse pe locul 12.
SunStroke Project cu Olia Tira a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision 2010 cu
melodia „Run Away”. Performanțele lor au câștigat notorietatea internațională datorită dansului
lui Serghei Stepanov, saxofonistul trupei. El a fost denumit în mod corespunzător „Epic Sax
Guy”. Proiectul SunStroke a apărut din nou în intrarea Eurovision „Hey Mama”, care a ajuns pe
locul al treilea în anul 2017.[173]
Printre cei mai proeminenți muzicieni clasici din Moldova se numără Maria Bieșu, una dintre
cele mai importante soprane din lume și câștigătorul concursului internațional japonez;
pianistul Mark Zeltser, câștigătorul concursului național URSS, concursul Margueritte Long din
Paris și concursul Busoni din Bolzano, Italia.

Atracții din mediul natural[modificare | modificare sursă]

 Codru (masiv forestier din Republica Moldova)

 Pădurea Domnească – Balatina - Viișoara, Glodeni
 „Inima Nistrului” (insulă)[2] – Naslavcea, Ocnița
 Izvorul Jeloboc[2] – Jeloboc, Orhei
 Peștera Emil Racoviță – Criva, Briceni
 Peștera Surprizelor[2] – Zolonceni, Criuleni
 Prutul de Jos[3] – Văleni, Cahul
 Rezervația peisagistică Saharna[3] – Saharna, Rezina
 Împrejurimile satului Socola[2], Șoldănești
 Stejarul lui Ștefan cel Mare[2] – Cobîlea, Șoldănești
Atracții antropogene[modificare | modificare sursă]

 Biserica Adormirii Maicii Domnului[2] – Căușeni

 Biserica de lemn din Horodiște[2] – Horodiște, Călărași
 Casa-muzeu „Alecu Donici”[3] – Donici, Orhei
 Cetatea Soroca – Soroca
 Conacul lui Manuc Bei[3] – Hîncești
 Conacul Zamfirache Ralli[3] – Dolna, Strășeni
 „Hanul lui Hanganu”[4] – Lalova, Rezina
 Mănăstirea Călărășeuca[2] – Călărășeuca, Ocnița
 Mănăstirea Căpriana – Căpriana, Strășeni
 Mănăstirea Frumoasa[3] – Frumoasa, Călărași
 Mănăstirea Japca[5] – Japca, Florești
 Mănăstirea Hîncu[5] – Bursuc, Nisporeni
 Mănăstirea Hîrbovăț[3] – Hîrbovăț, Călărași
 Mănăstirea Hîrjauca[3] – Hîrjauca, Călărași
 Mănăstirea Noul Neamț[3] –Chițcani, Căușeni
 Mănăstirea Saharna[3] – Saharna, Rezina
 Mănăstirea Răciula[3] – Răciula, Călărași
 Mănăstirea Țipova[3] – Țipova, Rezina
 Orheiul Vechi – Butuceni - Trebujeni, Orhei
 Stațiunea balneoclimaterică „Codru”[4] – Hîrjauca, Călărași
 Stațiunea balneoclimaterică „Nufărul Alb”[4] – Cahul
 Vinăria Cricova – Cricova
 Vinăria Purcari – Purcari, Ștefan Vodă
 Vinăria Mileștii Mici[5] – Mileștii Mici, Ialoveni

 Ion Țurcanu, Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației

sovietice, 1944-1953, Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2000.
 Ion Țurcanu, Republica Moldova independentă (1991-2001). Studii, reflecții, mărturii, Ed.
Știința, Chișinău, 2001.
 Ion Țurcanu Republica Moldova: a fi sau a nu fi, Ed. Labirint,, Chișinău, 2012.
 Matei Cazacu, Nicolas Trifon. La République de Moldavie : un Etat en quête de nation.
Paris : Non Lieu, 2010.
 Arbore, Zamfir. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București
1904. Ch.: Museum, Fundația Culturală Română, 2001. 235 p. ISBN 9975-906-33-8
 Capcelea, A.; Osiiuk, V.; Rudko, Gh. Bazele geologiei ecologice a Republicii Moldova.
Ch.: Știința, 2001. 256 p. ISBN 9975-67-202-7.Cartea Roșie a Republicii Moldova. -ed. a 2-
a. Chișinău: Știința, 2002. 288 p. ISBN 9975-67-311-2.
 Cazac, V.; Mihăilescu, C.; Bejenari, G. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Vol.
1: Apele de suprafață. Ch.: Știința, 2007. 248. ISBN 978-9975-67-294-8.
 Dicționar de istorie a României. Meronia, 2007. pag. 42, 226.
 Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială în 4 volume. Ch.: Statistica, 1994.
 Duca, Gh. et al. Republica Moldova: Ediție enciclopedică. Ch.: Institutul de Studii
Enciclopedice, 2011. 800 p. ISBN 978-9975-9520-4-0
 Eb. Beckherrn. Uniunea Sovietică. Un butoi cu praf de pușcă/Conflictul naționalităților.
Editura Knaur, 1990. pag. 241–258.
 Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Ch.: Redacția Principală a ESM, 1981.
502 p.
 Gothold Rhode. Istoria Poloniei. Wiss: Buchgesell, Darmstadt, 1966. pag. 117–119, 195-
196.
 Lazari, A. et al. Buruiene larg răspândite pe teritoriul Republicii Moldova. Ch.: Cuant,
1999. 266 p. ISBN 9975-62-050-
 Postolache, Gheorghe. Vegetația Republicii Moldova. Ch.: Știința, 1995. 340 p. ISBN 5-
376-01923-3.
 Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice,
culturale. Ch.: Statistica, 2006. 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4.
 Ursu, Andrei. Solurile Moldovei. Ch.: Știința, 2011. 342 p. ISBN 978-9975-67-647-2.

Legături externe
Tur.md - Despre Moldova”.

https://moldova.md/ro/content/despre-republica-moldova

https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Utilizarea_timpului_RM/Note_analitice_rom
/08_brosur_ROM.pdf

http://pubdocs.worldbank.org/en/203121525075159390/Moldova-CountrySnapshot-SM2018-Final-
RO.pdf

„O ţară mică şi frumoasă,

oameni buni la suflet,
locurile frumoase din Republica Moldova aşteaptă să fie redescoperite. Aceasta este o destinaţie
foarte pitorească, iar dealurile verzi şi satele pastorale, lacurile senine şi domeniile vaste de
floarea-soarelui îi conferă un farmec aparte.