Ceangăii (în maghiară csángók, în germană tschangos sau tschangonen) sunt un grup etnografic maghiar

format astăzi din trei populații cu localizări geografice diferite:

ceangăii din Moldova (în maghiară Moldvai csángók), de confesiune romano-catolică și de naționalitate
română, ceangăiască sau maghiară;

ceangăii din localitatea Ghimeș, județul Bacău (în maghiară Gyimesi csángók), de confesiune romano-
catolică și de naționalitate ceangăiască sau maghiară;

ceangăii din zona Șapte Sate din Țara Bârsei, județul Brașov (în maghiară Hétfalusi csángók), de
confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară.

Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între
1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi.

Potrivit unui raport întocmit de Consiliul Europei în anul 2001, ceangăii din regiunea Moldova sunt un
grup neomogen de oameni de origine maghiară, existenți în acest spațiu încă din Evul Mediu. Timp de
secole, conștiința ceangăilor s-a bazat prin identificarea la religia romano-catolică și la propria limbă, un
dialect maghiar. Aceștia au rezistat amestecului dintre nații petrecut de-a lungul timpului, însă în
contextul factorilor care țin de mediu, biserică și autoritățile locale, au atins un nivel ridicat de asimilare.