GHEIZERELE

Izvoare intermitente calde

Acest tip de izvoare poarta numele de gheizere. Au apa intermitenta si se

caracterizeaza prin tasnirea unei coloane de apa calda si de vapori. Numele acestor
izvoare provine de la regiunea Geyser, din Islanda, unde se gasesc in numar foarte
mare. Ele au fost studiate pentru prima data tot in Islanda, fiind legate de aceasta
regiune cu activitate vulcanica.
Dupa felul cum au fost descrise de unii cercetatori islandezi, americani si rusi,
gheizerele prezinta o structura interna ce se aseamana cu cea a unui vulcan. Ele sunt
alcatuite dintr-un con si un mic crater, pe care islandezii il numesc de fapt bazin,
rezervor sau cuveta, deoarece, dupa incetarea izbucnirii apei, locul asa-zisului crater
este umplut cu apa fierbinte. Craterul sau bazinul este legat de un canal ce poate avea
un diametru de cativa metri. Apa fierbinte si sub presiune circula prin acest canal aflat
in interiorul scoartei terestre.
Se presupune ca apa gheizerelor este de origine
vadoasa, adica rezultata din ploile si zapezile ce patrund
prin fisuri in rocile vulcanice, precum si de origine
juvenila (interna), rezultata din condensarea vaporilor
proveniti din degazeificarea magmelor. Temperatura
foarte ridicata a apei este datorata unei surse de magma
topita aflata la mare adancime.
In Islanda, izvorul cel mai cunoscut este “Marele
Geyser”. El arunca o coloana de apa fierbinte (80-82oC)
pana la inaltimea de 30 m, pe o durata de 10-15 minute.
Activitatea de tsnire a gheizerului se reia dupa 25-30 de
ore. Punctul de tasnire constituie gura canalului, care are
un diametru de 3m. El se continua in exterior cu un mic
crater (rezervor), care este inconjurat de un con al
gheizerului, format din concretiunide siliciu. Rezervorul
are un diametru de 18 m si o adacime de cativa metri
(3-4m). Dupa ce tasnirea inceteaza, rezervorul se umple
cu apa fierbinte (80oC). La adancimea de 10-12 m, in
canalul gheizerului, apa are o temperatura de 121oC.
Ea nu atinge limita de fierbere, deoarece se gaseste la o
presiune mai mare de 2 atmosfere. Cand incepe sa fiarba,
apa este expulzata din canalul gheizerului sub forma unei
coloane de vapori si apa. Apa calda a gheizerului contine
cantitai insemnate deoxizi de siliciu. Acestia se depun in
partile laterale ale craterului (rezervorului), dand nastere
unui con. Substantele solide care formeaza conul poarta
numele de gheizerite.
Gheizerele se intalnesc si in alte regiuni
ale Gobului, legate tot de prezenta reliefului vulcanic.
Le gasim in Noua Zeelanda (insula de nord), unde, intre

referat.clopotel.ro
anii 1899 si 1904, a functionat cel mai mare gheizer din lume, numit “Naumangu”,
care arunca o coloana de apa de 800m3 la o inaltime de 457m. Gheizere de dimendiuni
mai mici se afla in insula Djawa, in Tibet (Xizang), la 4700m, si in S.U.A., in parcul
Yellowstone, unde apar numeroase gheizere, dintre care “Geyserul Geant” este cel
mai mare, intrucat proiecteaza o coloana de apa si de vapori de 40 m inaltime si cu o
temperatura de 94,8oC.
De asemenea, in peninsula Kamciatka, pe vaile Geysernaia si
Chumnaia, se insira un numar de 34 de gheizere mari si peste 100 mici. La unul dintre
gheizerele mai mici s-au observat si fazele prin care trece izvorul pana tasneste in
atmosfera. In starea de repaus, el sta umplut cu apa calda (80oC); dupa o perioada de
cateva ore, incepe sa se ridice de la suprafata apei un mic nor de vapori. Apoi, dupa o
durata fosrte scurta de timp (5-10 minute), apa din rezervor incepe sa se agite, apar
rapid bule mari de aer care, incetul cu incetul, fac ca apa sa clocoteasca. Stropii
fierbinti de apa se ridica pana la 2 m inaltime, pentru ca intr-o faza foarte apropiata
gheizerul sa erupa sub forma unei coloane inalte de 15-20 m. Perioada de eruptie
dureaza 5-10 minute.
Gheizerele concentreaza o mare cantitate de energie termica, utilizata
in unele regiuni (Islanda, Noua Zeelanda) la incalzirea locuintelor, a serelor
legumicole si floricole, etc.

referat.clopotel.ro