Vladimir Ilici Lenin

(n. 10 aprilie 1870 – d. 21 ianuarie 1924)

În anul 1917, Lenin a devenit preşedintele

Consiliului Comisarilor Poporului, funcţie similară
celei de premier al noului guvern sovietic. Imediat şi-a
pus în practică ideea creării unei elite conducătoare
înfiinţând Biroul Politic (Politburo). Acest lucru i-a
permis să impună conducătorilor bolşevici acceptarea
păcii umilitoare de la Brest-Litovsk.
În timpul războiului civil (1917-1921), Lenin a
adoptat politica comunismului de război, prin care era
permisă confiscarea proprietăților agricole și a
surplusurilor de recoltă. Politica „comunismului de
război“ se baza pe predarea surplusurilor de produse
agricole necesare pentru aprovizionarea muncitorilor şi
armatei.
Principalul instrument de guvernare pentru Lenin
era forța, întruchipată în Gărzile Roşii, apoi în Comisia
Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluției -
CEKA. Convingerea sa supremă a fost că reușita
revoluției era condiționată de instaurarea dictaturii
proletariatului, iar dictatura înseamnă forţa dusă până
la extrem. Lenin nu se va sfii să decreteze chiar
asasinarea tuturor celor care nu se supuneau ordinelor
partidului.
După terminarea războiului civil, Lenin era preocupat
de organizarea muncii de refacere a economiei
naţionale și a susţinut planul de electrificare a ţări.
„Noua Politică Economică“ - NEP înlocuia predarea
produselor cu impozitul în natură, ţăranul căpătând
astfel posibilitatea de a-şi vinde pe piaţă surplusul de
produse agricole, rezultând o cointeresare economică
directă.
După preluarea puterii de către bolşevici în Rusia a
izbucnit războiul civil rus, pe care Lenin l-a coordonat
de la Petrograd, fostul Sankt Petersburg. A înfiinţat
Armata Roşie şi s-a bucurat de colaborarea cu Troţki,
Zinoviev şi Stalin.